Pierre GRIMAL

DICŢIONAR DE MITOLOGIE
GREACĂ ŞI ROMANĂ
 Coperta de DQNE STAN

Editura SAECULUM I.O.

ISBN 973-9399-65-7

© Presses Universitaires de France, Paris, 1951.

Titlul original: Dictionnaire de la mythologie grecque et romaine.
Prima ediţie: 1951. Ediţia a 13-a: 1996.

© Toate drepturile pentru versiunea românească

sunt rezervate Editurii SAECULUM I.O.

Lucrarea a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii din Franţa

în cadrul programului „N. lorga“.
 Pierre GRIMAL

DICŢIONAR DE MITOLOGIE
GREACĂ SI ROMANA 5

Prefaţă de
Charles PIC A R D

T raducere din lim ba franceză de

M ihai PO PE SC U

Editura SAECULUM I.O.

Bucureşti, 2001
 Lucrări semnate de Pierre GRIMAL,
membru al Institutului:
Les ja rd in s rom ains. E ssai su r le n atu ralism e rom ain, P aris, D e B occard, 1944; 2e éd., P aris PU F,
1969; 3e éd., P aris, F ay ard , 1984.
F rontin, D e aquae ductu Vrbis R om ae, édition, traduction et com m entaire, Paris, B elles-L ettres, 1944.
Sénèque, 2e éd., P aris, P U F , 1966, coll. „Sup“ .
L a m ythologie grecqu e, P aris, P U F , 15e éd., 1991, coll. „Q ue sa is-je ? “, no. 582.
L a siècle des Scipions. R om e e t l ’hellénism e au tem ps des gu erres pu n iqu es, P aris, A ubier, 2e éd., 1975.
L es inten tion s de P roperce e t la com position du livre I V des E légies, vol. X II, B ruxelles, 1953, coll. ,,La-
tom u s“.
SÉ N È Q U E , D e C onstantia Sapientis, C om m entaire, P aris, B elles-L ettres, 1953.
L ’art des ja rd in s, P aris, P U F , 1 9 5 4 ,3e éd., 1974, coll. „Q ue sa is-je ? “, no. 618.
L es villes rom aines, P ari, P U F , 1955, 7e éd., 1990, coll. „Q ue sa is-je ? “, no. 657.
D an s les p a s des Césars, P aris, H ach ette, 1955.
L es rom ans g re c s e t latins, introduction et traduction, P aris, N R F , 1958.
H orace, P aris, L e Seuil, 1958.
SÉ N È Q U E , D e B reu itate Vitae, édition e t com m entaire, P aris, PU F, 1959, coll. „E rasm e“.
SÉ N È Q U E , P haedra, édition et com m entaire, Paris, P U F , coll. „E rasm e“ .
L a civilisation rom aine, Paris, A rthu ad, 5e éd., 1981.
P lau te e t Térence. O euvres com plètes, introduction et traduction, Paris, N R F, 1971.
Italie retrouvée, P aris, P U F , 1979.
N ou s p a rto n s p o u r R om e, P aris, P U F , 4e éd., 1983.
L ’am our à R om e, Paris, B elles-L ettres, 2e éd., 1979.
M ythologies, 2 vol., P aris, L arousse, 1964.
A P U L É E , L e conte d ’am ou r e t P sych é, édition et com m entaire, P aris, PU F, 1963, coll. „E rasm e“ .
C IC E R O N , In P isonem , édition et traduction, P aris, B elles-L ettres, 1967.
Idem , P ro Plancio, P ro S cau ro, édition et traduction, P aris, B elles-L ettres, 1976.
É tudes de ch ron ologie cicéronien ne, Paris, B elles-L ettres, 1977.
E sais sur l ’art poétique d ’H orace, P aris, SE D E S, 1968.
SÉ N È Q U E , D e tita beata, édition et com m entaire, P aris, P U F , 1969, coll. „E rasm e“.
L es m ém oires d e T. P om pon iu s A tticu s, P aris, B elles-L ettres, 1976.
L e gu id e de l ’étu dian t latiniste, P aris, P U F , 1971.
„L a g u erre c iv ile “ de P étron e dans ses rapports avec la P harsale, Paris,
B elles-L ettres, 1977.
L e lyrism e à R om e, P aris, P U F , 1978.
Sén èqu e ou la con scien ce de l ’E m pire, P aris, B e lles-L ettres, 1978, et F ayard, 1991.
L e théâtre antique, Paris, P U F , 3e éd., 1990, coll. „Q ue sa is-je ? “, no. 1732.
L e Q u ercy de P ierre G rim ai, P aris, A rthau d, 1978.
L e siècle d ’A u gu ste, Paris, P U F , 7e éd., 1992, coll. „Q ue sa is-je ? “, no. 676.
L a littératu re latine, P aris, P U F , 5e éd., 1991, coll. „Q ue sa is-je ? “, no. 327.
L a vie à R om e dan s l ’A n tiqu ité, P aris, P U F , 9e éd. „Q ue sa is-je ? “ , no. 596.
Sénèque, P aris, P U F , 1981, PU F, coll. „Q ue sa is-je ? “, no. 1950.
F isch er W e ltg e c h ic h te , vol.V et V I, F ran cfort, 1965-1966.
H istoire m ondiale de la fe m m e , 4 vol., P aris, N ou velle L ibrairie de F rance, 1965.
Jérôm e Carcopino, un historien au service de l ’hum anism e, Paris, B elles-L ettres, 1981 (en collabora­
tion avec Cl. C arcop ino et P. O urliac).
Rom e. L es siècles e t les jo u rs , Paris, A rthau d, 1983.
C icéron, P aris, P U F , 1984, coll. „Q ue sa is-je ? “ , no. 2199.
Virgile ou la secon de n aissan ce de R om e, P aris, A rthau d, 1985.
R om e, P aris, A rthau d, 1986.
C icéron, P aris, F ayard, 1986.
Rom e. L a littératu re e t l ’h istoire, 2 vol., É cole française de R om e, 1986.
L es erreurs de la liberté, Paris, B elle-L ettres, 1989.
L e m erveilleu x voyage d ’Ulysse, rom an, P aris, R ocher, 1990.
Tacite. O euvres com plètes, introduction et traduction, P aris, P léiade, N R F , 1990.
Tacite, P aris, F ayard , 1990.
Sénèque, P aris, F ayard, 1991.
M a rc-A u rèle, P aris, F ayard , 1991.
M ém oires d ’A grippin e, Paris, Éd. de F allois, 1992.
Pom péi. D em eu res sécrétés, P aris, Im p rim erie N ationale, 1992.
L ’E m pire rom ain, P aris, É d. de F allois, 1993.
L a littératu re latin e, Paris, F ayard, 1994.
S avoir se p e n se r, A la question, E schell, 1994.
L e p ro c è s N éron , P aris, Éd. de F allois, 1995.
 PREFAŢĂ
5

Aţi observat, pe basorelieful semnat de Arhelaos din Priene, de la British Museum,

inscripţiile care însoţesc anumite personaje din compoziţie - acea apoteoză a lui
Homer, celebrată în prezenţa a doi suverani lagizi, la curtea din Alexandria, sau poate
în apropierea ei, într-una din pieţele cetăţii - celebra Bibliotecă ?
In planul de jos, Homer tronează între reprezentările alegorice ale celor două
epopei ale sale. Stând în picioare, în spatele scaunului pe care este aşezat, Cronos,
Timpul, şi Oikoumene, Pământul locuit, reprezentate în mod teatral prin însusi cuplul
princiar, consacră gloria nemuritorului aed. La mică distanţă în faţa grupului, iângă un
altar, este oferit un sacrificiu religios. într-o parte şi în alta a acestor bomos, un tânăr
ţine cu respect un vas pentru libaţii, în timp ce o femeie împrăştie tămâie peste foc.
Citim aici două nume: tânărul asistent este Mitul, iar preoteasa personifică Istoria.
Este, cred, pentru prima dată, în această sculptură, datată în jurul anului 205 î.Hr.,
când se pare că Mitul a luat formă omenească în arta Greciei, mereu gata să divinizeze
fiinţa şi gândirea. Mitul, şi Istoria în faţa lui: exact atunci când mişcarea vieţii in­
telectuale din Atena, din Alexandria, apoi din Pergam, avea să consacre peste tot diso­
cierea legendelor, când începuse deja transformarea lor în filozofie şi istorie1. Dacă
reflectăm încă puţin la prezenţa esenţială a lui Homer, în faţa căruia, pe relieful ale­
xandrin, Mitul şi Istoria pregătesc, în comun de această dată, sacrificiul lor pentru
poet, găsim prilejul să facem câteva observaţii decisive.
„în forma sa cea mai evoluată - scrie dl.P.Grimal, care şi-a definit cu grijă şi
modestie, iar apoi a împlinit sarcina de faţă - Mitul s-a dezvoltat în întreaga lume
elenistă “.2 El notează, de asemenea, bogăţia şi multitudinea formelor sub care s-a
manifestat în toate planurile. Or, deja în epopeea lui Homer se întrevăd, cel puţin prin
aluzii răzleţe, chiar primele începuturi sesizabile ale comemorării mitice. Savantul
întocmitor al genealogiilor divine, consemnate apoi în Teogonia, era deja un erudit
care lucrase pe baza unor documente sacerdotale; nu ne surprinde aşadar să constatăm
că părea să ştie mai multe lucruri despre Teomahiile şi Cosmogoniile orientale. Homer
a fost mult mai aproape de gândirea primitivă şi de tendinţele profunde ale sufletului
elen, căruia i-a plăcut întotdeauna să înfrumuseţeze exprimarea ideilor cu vălul
imaginilor, al simbolurilor. Şi cu mult timp înaintea lui, de altfel3, se legase jerba
amintirilor minunate pe care întreaga omenire, până la noi, a transformat-o într-o
necesitate, din copilărie până la bătrâneţe. Fiindcă toţi trăim bazându-ne pe în­
văţăturile din fabule. Rolul organizator al Greciei miceniene pare să fi fost capital.
Desigur, Orientul, din Mesopotamia până în Fenicia, Egiptul, din Delta Nilului până la
cataracte, le-au susţinut şi ele imaginaţia şi credinţa în aventuri, adesea brutale, uneori
măreţe, care trebuiau să alimenteze biografia imaginară a atâtor zei bătăioşi şi distanţi.
Unde să găsim, cel puţin, nu doar bogăţia fecundă şi pătrunzătoare, ci principiul însuşi
al invenţiilor, pe care Grecia l-a pus la dispoziţia Romei, a Orientului, la rândul său,
dar până şi a noastră ? Ea a organizat cărţile sacre, liturghia însăşi a cultului prin care
omul devine o fiinţă distinctă; a ferit de uitarea muritoare primele mari memento ale
fiinţei gânditoare. Toate operele de artă au fost determinate de această creaţie: poeme,
statui şi chiar acele locuri sacre pentru care Grecia a creat substantivul intraductibil
heroon, înainte ca religia creştină să pomenească de martyria. Umanismul nu ar fi fost
posibil, dacă Grecia nu ar fi avut grijă, pentru prima dată, să creeze toate aceste mij­
loace utile pentru conservarea trecutului aşa-zis legendar.

2 Mario UNTERSTEINER, La fisiologia del mito, Milano, 1946.

, Introducere.
Am arătat că epoca numită miceniană, în care legenda îşi are vetrele alături de siturile aheene, se cufunda la
rândul ei în trecutul cretan preelen. Acolo îi sunt legăturile şi, adesea, primele rădăcini.
6 Pierre G R IM A L

R e sp e c t şi su n t d e a c o rd cu re z e rv a dlui P.Grimal: „A cest d icţio n a r, scria el, n u are

altă ambiţie decât de a fi un repertoriu comod al legendelor şi miturilor celor mai ci­
tate şi mai folosite în literatura antică. Sistemele se învechesc şi, uneori, cu cea mai
mare rapiditate; numai datele textelor sunt imuabile“. S-au întocmit numeroase tratate
de mitologie antică, ce s-au înşelat, între altele, lăsând să se creadă că s-ar putea
despărţi religia de mitologie 1 sau considerând totul, chiar şi în mitologie, ca esenţial.
Nu scria un istoric, referitor Ia religia greacă, pretinzând că-i evidenţiază aportul
esenţial, că nu trebuia insistat atât de mult asupra evlaviei populare şi nici asupra ten­
dinţelor mitice ale cultelor iniţiatice: „(Religia greacă) a fost, mai presus de orice,
creatoare de forme frumoase şi de povestiri încântătoare“2. Nu aş subscrie, măr­
turisesc, la această clasificare ce acordă, după opinia mea, un primat abuziv poeziei.
Putem accepta farmecul, fară a restrânge partea de creaţie a unui popor inteligent şi
creator, mereu atent faţă de divinitate, la această „fabulaţie“ atât de fecundă despre
care vorbesc filozofii. Sigur, din cer până la pământ, ea a scăldat toată viaţa şi
gândirea Greciei de altădată în jocul alegoriilor şi simbolurilor. însă acest joc, chiar în
epo-ca lui Platon, nu excludea seriozitatea, nici respectul faţă de ceea ce era sacru, ba
nici acea libertate „ironică“, care nu dispărea nici în dialectică, nici în încântările
povestirilor. Pentru a judeca aceste lucruri este suficient să observăm - iar Dicţionarul
domnului Grimal va fi foarte util în acest sens - cât de mare este incertitudinea
tradiţiilor legendare şi cum se amplifică ea în mod automat cu variantele multiple ce
au îmbogăţit aceeaşi tradiţie în decursul timpului. Niciodată, constata deja Pausanias
în Beoţia (IX, 16, 7), grecii nu sunt de acord asupra unei povestiri mitice. Celor care
cred, după regulile periculoase ale hipercriticii, că nu se poate extrage istoria din le­
gendă, le-a fost uşor, deja, să observe la Euripide, de exemplu, sau în altă parte, ceea
ce se depărta de arborii genealogici din Vulgata, pentru a încerca să-i descurajeze
astfel pe exegeţii moderni în efortul de a pune în ordine atât de multe date
contradictorii.
Era necesar, mai întâi, să le inventarieze; de unde incontestabila utilitate a acestei
ample activităţi de studiu direct şi de clasificare a textelor pe care domnul P.Grimal o
pune la dispoziţia cititorilor. Ea contribuie substanţial la iniţierea marii sarcini de a
disocia, pe cât posibil, datele istorice, elementele mitice şi ornamentele imaginative,
în fond, observăm cât de importantă rămâne legenda antică pentru cunoaşterea marilor
fapte istorice, mai mult poate decât pentru cea a personajelor, zeilor, eroilor şi
oamenilor pe care îi prezintă în acţiune . De la Tezeu la Romulus, din Atica până în
Latium, fabula a povestit în mod sintetic numeroase lupte pentru dominaţia asupra
unui teritoriu. Din mulţimea de rivali, ea a evidenţiat pe cutare sau cutare şef, care a
devenit unificatorul, eliberatorul sau trădătorul, deoarece atenţia populară s-a concen­
trat într-un moment asupra lui. Imaginaţiei mulţimilor îi trebuie întotdeauna un ales,
bun sau rău; el devine simbolul unei societăţi umane care, prin înseşi certurile şi
greşelile sale, trăieşte mereu în apropierea divinului. Iată de ce, cum divinul şi umanul
s-au unit în drama greacă, de exemplu, ele se asociază deja în personalitatea eroului
legendar. Este inutilă chestiunea originii divine sau umane. Eroul evoluează în acelaşi
timp pe două planuri: sub acest aspect si chiar în concepţia sa, creaţia imaginaţiei re­
ligioase, cum ar fi Heracles ori Iason, fiinţe hibride, cum ar fi Centaurul şi alţii ca el.
Astfel, vom putea înţelege mai bine că, în timpul lui Evhemer şi în întreaga epocă
elenistică, exista un constant du-te-vino între cer şi pământ: cutare zeu a coborât
printre noi, cutare om s-a înălţat în plan eroic şi celest. Imnul de laudă al atenienilor
către Demetrios Poliorcetul îi acorda deja parousia, prezenţa reală aici jos, plasându-1
în acelaşi timp, pe el şi pe tatăl său, printre olimpieni.
Ca şi oamenii, fiinţele din legendă au avut şi mai au prieteni şi detractori. Platon,
care a creat el însuşi atâtea mituri pentru a-şi masca, sub aparenţe mai mult sau mai
puţin conformiste, acţiunea revoluţionară împotriva multor teorii oficiale, ridiculiza şi

Această distincţie este acceptată în volumul Encyclopédie Quillet, Grèce-Rom e, 1944, unde dl. Martin P.Nilsson
„ a studiat separat m itologia greacă.
, P. ROUSSEL, La Grèce et l ’Orient, în „Peuple et Civilisations“, II, 1928, p .l 18.
Cf. L. RADERMACHER, M ythos und Sage bei den Griechen, 1938.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 7

condamna ceea ce considera că sunt invenţiile imorale ale lui Homer. O întreagă
şcoală critică urmăreşte, pe de altă parte, să scape de fabule, trecându-le printr-un
comentariu depăşit, şi mai ales interesat, al istoriei. Ele ar fi mai ales semnificative
pentru spiritul celor care le-au propagat. Ele ar da informaţii mai puţin despre trecut,
decât despre prezentul celor care şi le-au imaginat de-a lungul timpului. Dar în câte
cazuri, am putea oare să răspundem, a exprimat legenda, în felul său şi retrospectiv, o
istorie mai concretă ? Există opoziţii m ai puţin calculate şi porniri mai ag itate. Cha-
teaubriand vorbea, cu umor, dar nu fără stil, despre turma „zeilor ridicoli“ de care
creştinismul ar fi golit pieţele din faţa templelor şi tufişurile lumii antice. Aceşti zei,
despre care se pretinde că au fost alungaţi, se află totuşi printre noi şi, împreună cu ei,
toate alegoriile fabulei, angajate uneori în slujba industriei modeme, într-o lume me­
canizată ce nu mai are timp să creeze, dacă e necesar, prisosul fanteziei, dar suferă pe
ascuns că a pierdut această formă de confort sufletesc. Repertoriul domnului P. Grimal
va avea cititori ce nu vor fi toţi profesionişti ai studiului.
Mitul clasic, în care invenţia greacă a ocupat un loc atât de important, este când
savant, când reprezentantul unei tradiţii orale, adesea schimbătoare, şi al amintirilor
populare, născute în jurul leagănelor inocente. Astfel fiecare categorie de vârstă îşi
găseşte aici „prada“. Din momentul în care critica istorică a iniţiat, mai mult sau mai
puţin savant, această documentare atât de complexă, vedem că nimic nu a distrus
poezia trecutului. Doar spiritele seci par să dispreţuiască povestirile fără rost, trans­
mise - şi de altfel transformate - din generaţie în generaţie. Ar fi nedrept să râdem de
oamenii de altădată care au apreciat, cu mult înaintea noastră, că viaţa ar fi inaccepta­
bilă fără fabule. Şi astăzi aflăm,adesea pe propria piele, că este uneori tot atâta reali­
tate în legende ca şi în istorie. S-a spus că cele mai proaste cronici nu sunt în mod
obligatoriu cele mai învechite. Nu de mult s-a observat că poemul egiptean al lui Pen-
taur despre bătălia de la Qadesh, desfăşurată în anul 1294 î.Hr. între Muwattali şi
Ramses II, este o sursă foarte instructivă, poate mult mai importantă decât hieroglifele
de pe monumentele oficiale şi decât reliefurile cu inscripţii din muzeul Ramesseum
sau din alte părţi.
Charles PICARD
 INTRODUCERE

Acest Dicţionar nu are altă ambiţie decât de a fi un repertoriu comod al legendelor

şi miturilor celor m a i citate sau folosite în literatura antică. Scopul său principal este
de a da, sub o formă cât mai concisă posibil, noţiunile indispensabile pentru înţe­
legerea autorilor. în această privinţă, ni se pare că lucrarea acoperă o lacună în
bibliografia de limbă franceză. Dar nu pretinde nici originalitate, nici erudiţie. De
exemplu, nu vom găsi aici nici un sistem „explicativ“ al legendelor. Nu numai că lu­
crarea ar atinge proporţii nesăbuite, dar şi progresul neîncetat al cercetărilor schimbă,
din ge-neraţie în generaţie, punctul de vedere al criticii. Sistemele se învechesc şi,
uneori, cu cea mai mare rapiditate; numai datele textelor sunt imuabile1. Pe acestea am
vrut să le adunăm, să le rezumăm şi să le prezentăm. Este sigur că această muncă nu ar
fi fost posibilă fără ajutorul repertoriilor anterioare, mai ales Lexiconul de neînlocuit,
publicat de Roscher şi colaboratorii săi2, care a fost ghidul nostru constant. Imediat ce
vom dori nu doar să cunoaştem legendele, ci să le studiem, ar trebui să consultăm
această lucrare. Nu vom găsi aici decât o primă iniţiere: analiza ştiinţifică a miturilor
nu a fost scopul nostru.
Ceea ce se numeşte în mod tradiţional „mitologie“ clasică nu este un obiect nici
simplu, nici coerent. Luată în ansamblul său, ea constituie o masă de povestiri fabu­
loase, de toate felurile, din toate epocile, în care este bine să stabilim, dacă este posi­
bil, o anumită clasificare.
O primă distincţie rezultă din originea povestirii: unele legende sunt romane, cele
mai multe sunt elene. Cele două mitologii au desigur numeroase puncte de contact
între ele, dar, înainte de a se întâlni, au urmat drumuri distincte şi inegale ca durată.
Gândirea mitică greacă este de departe cea mai bogată şi ea a fost cea care, în cele din
urmă, şi-a impus formele celeilalte, dar această inegalitate nu trebuie să ne facă să
neglijăm anumite legende propriu-zis romane, al căror studiu nu este lipsit de interes.
Cercetări recente3 au dezvăluit că straturile cele mai profunde ale mitologiei ro­
mane ajung în preistoria „rasei“ latine. Multe povestiri istorice, acceptate şi prezentate
ca atare de scriitorii antici şi, până într-o epocă destul de recentă, de cei moderni, par
să nu fie în realitate decât utilizarea, adaptarea „istoricizată“ a unor foarte vechi teme
mitice comune popoarelor indo-europene din grupuri lingvistice înrudite (mai ales
celţii şi indo-iranienii). Astfel vom găsi, în paginile care urmează, un articol consacrat
H oratii-lor, altul lui Servius ori lui Romulus.
Acest grup de legende este opus realizărilor al căror caracter mitic este mai evi­
dent sau în care este uşor să recunoaştem amprenta teoreticienilor greci. Acestea sunt
„fabulele“ clasice ale mitologiei latine, adesea simple calcuri sau variante banale ale
legendelor elene, dar în care, uneori, se dezvăluie un element naţional: detaliul unui
ritual sau al unei instituţii, un „tabu“ antic, o intenţie politică, pe care legendele au
exact scopul de a le explica şi în jurul cărora s-au -format. Minerva, la Roma, în vre­

Era tentant să utilizăm documentele figurative pentru a determina zona de extindere a unei legende, în spaţiu sau
în timp, ori pentru a descoperi variante noi. Ceramica, reliefurile, pictura furnizează documente din belşug,
însă chiar abundenţa lor ar mări peste măsură o culegere deja voluminoasă şi, în plus, ele constituie o materie
în devenire: rezultatele pe care le credem dobândite se dovedesc adesea provizorii şi, în ultimă analiză, textele
şi numai ele sunt cele care dau mijloacele necesare de interpretare. Fără text, figura este mută. Datorită acestor
2 motive, nu am făcut apel Ia monumentele figurative decât în mod cu totul excepţional.
W. H. ROSCHER, Ausführliches Lexikon der griechischen und römischen M ythologie, 6 vol., 4 supl. München,
1884-1937. A se vedea, de asemenea, H. J. ROSE, A Handbook o f Greek Mythology, including its Extension
to Rome, ed. a 2 -a, Oxford, 1933. P. LAVEDAN, Dictionnaire illustré de la M ythologie et des Antiquités
grecques et romaines, Paris, s.d. Esenţială pentru studiul sistematic al legendelor rămâne lucrarea L.
„ PRELLER şi C. ROBERT, Griechische Mythologie, ed. a 4 -a, 5 vol., Berlin, 1887-1926.
G. DUMEZIL, F lam en-ßrahm an (Ann. du Musée Guimet, LI, Paris, 1935); ID., M itra-Varuna, Paris, 1940; ID.,
Jupiter, Mars, Quirinus, Paris, 1941; ID., Horace et les Curiaces, Paris, 1942; ID., Servius et la Fortune, Paris,
1943; ID., Naissance de Rome, Paris, 1944, etc.
10 Pierre G R IM A L

mea lui Cicero, nu mai era, se pare, decât un alt nume pentru Atena; cu toate acestea,
aventurile sale cu Marte şi Anna Perenna nu pot fi înţelese decât în interiorul unei
mitologii într-adevăr latine. în practică, distincţia dintre cele două moduri de gândire
este destul de dificilă. Nu este imposibilă, totuşi1, şi observăm că modul roman de
gândire, chiar dacă a suferit, încă de timpuriu, o primă influenţă grecească2, a ştiut
să-şi păstreze o anumită originalitate. Aceste aporturi diverse: „substrat“ latin, „disci­
plină“ etruscă3, impregnare sabelică, au permis gândirii romane să modifice într-un
anumit sens evoluţia, incomparabil mai bogată, a mitologiei elene. Există legende, aşa
cum au existat motive sculpturale, picturale sau arhitecturale, care s-au dezvoltat ia
Roma datorită specialiştilor eleni: dezvoltarea lor nu a fost întâmplătoare, şi nu
semăna cu evoluţia aceloraşi motive în Alexandria, Pergam sau Atena. Până târziu sub
Imperiu, se poate observa o transformare romană a temelor legendare; creştinismul
occidental nu este identic cu cel de limbă greacă şi, dacă este adevărat faptul că gândi­
rea mitică, în măsura în care este distinctă de gandirea religioasă, îi serveşte uneori
drept suport, existenţa autonomă a unei gândiri religioase romane ne permite să presu­
punem o autonomie asemănătoare pentru legende şi mituri.
Mitologia elenă, la rândul ei, este rezultatul acţiunii unor influenţe mult mai di­
verse chiar, printre care rolul elementelor indo-europene pare destul de limitat. Acest
rol a fost în orice caz acoperit şi redus de aporturile decisive venite din lumea semită
şi, mai vag, de acele civilizaţii „mediteraneene“, cărora începem să le întrevedeni
straturile succesive în acest creuzet care a fost dintotdeauna Mediterana orientală. în
această uimitoare sinteză este foarte greu să distingem ce contribuţie revine fiecărei
influenţe. Legendele se formează, evoluează, devin materie literară, religioasă sau
„istorică“, îşi schimbă caracterul pe măsură ce centrele lor de emisie se deplasează din
insulă în insulă, de pe un continent pe altul, mergând din Siria în Creta, din Rodos la
Micene, din Milet la Atena4. Nu este surprinzător faptul că, în aceste condiţii, asistăm
la o incredibilă abundenţă de tradiţii, povestiri şi mituri, fiecare referindu-se la un
episod sau la un moment, şi toate amestecându-se în confuzia cea mai deplină.
Dacă noi considerăm acum mitologia „clasică“, nu în formarea sa, ci ca un tot,
fixat prin starea actuală a documentelor noastre, varietatea nu apare ca fiind mai re­
dusă. Conform clasificărilor (de altfel, destul de variabile şi de nesigure) făcute de
specialişti, vom distinge „mituri“ propriu-zise, „cicluri eroice“, „nuvele“, „legende
etiologice“, „povestiri populare“, în sfârşit simple „anecdote“, fără altă semnificaţie.
Din acest punct de vedere, diferenţele dintre mitologia greacă şi cea romană se
şterg; constatăm totuşi că formele cele mai înalte (miturile, mai ales, „nuvelele“, pre­
cum şi ciclurile eroice) nu aparţin decât mitologiei greceşti.
Am convenit să numim „mit“, în sens restrâns, o întâmplare referitoare la o stare
de lucruri dintr-o lume anterioară ordinii actuale şi destinată, nu să explice o particu­
laritate locală sau limitată (acesta este rolul „legendei etiologice“ simple), ci o lege
organică a naturii lucrurilor. în acest sens, întâmplarea lui Heracles, care a impus,
după o aventură, un nume unui loc anumit (cel al „Coloanelor lui Hercule“, dat
Strâmtorii Gibraltar, de exemplu), nu este un mit, deoarece nu este pusă în discuţie
ordinea lumii în ansamblu.
Din contră, povestirea despre potop şi despre crearea omului prin Deucalion şi
Pyrrha constituie tipul însuşi al mitului, la fel cum este, pe alt plan, aventura Pandorei
şi a lui Epimeteu.
Contrar afirmaţiilor curente, mitul, chiar atunci când se referă la acţiunile zeilor,
nu este în mod obligatoriu religios. Deşi, în mitul lui Deucalion, acesta nu face decât
! A se vedea, de exemplu, J. BAYET, Les origines de l ’H ercule Romain, Paris, 1924.
Teză, foarte plauzibilă, a lui F. ALTHEIM, Griech. Gotter im alten Rom, Giessen, 1930; ID., Terra Mater, Gies-
, sen, 1931.
Cf. A. GRENIER, Les religions étrusques et romaines, Paris, 1948, unde vom găsi bibliografia acestei chestiuni
. delicate.
Vom consulta Ch. PICARD, Les origines du Polythéisme hellénique, 2 vol, Paris, 1930 - 1932, şi, de acelaşi
autor, Les religions pré-helléniques (Crète et Mycenes), Paris, 1948. R. DUSSAUD, Les religions des Hittites
et des Hourrites, des Phéniciens et des Syriens, Paris, 1947. M. P. NILSSON, A History o f Greek Religion,
Oxford, 1925; ID., Geschichte der Griechischen Religion, I, München, 1941; ID., The Mycenaean Origin o f
Greek Mythology, Berkeley (California), 1932; etc.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 11

să execute ordinul unui oracol şi, prin urmare, în ultimă instanţă, este instrumentul
voinţei divine, nu vom ezita totuşi să calificăm această legendă drept „religioasă“. Ea
a recurs la mijloace supranaturale, fără îndoială (la fel se întâmplă şi în povestea M o­
tanul încălţat ), dar nu are într-adevăr nevoie, pentru a se desfăşura, decât de un vag
acord al destinului. Ea nu ar merita cu adevărat epitetul de „religioasă“ decât dacă, pe
undeva, ar exista un cult şi un ritual închinat lui Deucalion, mitul fiind un fel de
lepoţ Xoyoo. Or, Deucalion nu pare să fi fost niciodată mai mult decât un erou local,
devenit, din motive diverse şi obscure, instrumentul mitului.
Alte mituri, din contră, sunt strâns legate de o personalitate divină şi de religia
propriu-zisă. Tot ciclul zeiţei Demetra, care exprimă în plan mistic germinaţia,
creşterea şi coacerea grâului, este unul din cele mai importante mituri ale gândirii gre­
ceşti. Este un mit profund religios şi nu se manifestă deplin decât în Misteriile
eleusine, în urma unui ritual extrem de complex.
„Naşterea“, „Copilăria“ lui Zeus, Nunta lui Sacră cu Hera nu sunt mituri decât prin
simbolismul lor profund: ele nu merită în mod automat acest calificativ şi doar pentru
singurul motiv că îşi fac apariţia zeii. De exemplu, „hierogamia“, figurarea rituală a
nunţilor divine, este destinată să restabilească puterea vegetaţiei. Anecdotele pitoreşti
privind dansul Cureţilor nu sunt în nici un fel mituri, ci simple legende „etiologice“,
destinate să redea unele rituri a căror valoare magică intrinsecă (dansul ploii sau ori­
care altul am vrea) s-a pierdut deja.
Vedem cât de instabile sunt frontierele mitului. Pentru a merita această denumire,
o povestire trebuie să se desfăşoare, într-o anumită măsură, în lumea Esenţelor:
această respingere a accidentalului explică succesul mitului în gândirea lui Platon şi,
mai general, în gândirea greacă, avidă să pătrundă (şi, mai mult, să exprime) Legile
eterne.
în forma sa cea mai evoluată, Mitul s-a dezvoltat în întreaga lume elenistă. El
apărea în Teogonia lui Hesiod, însă aluzii răzleţe din poemele homerice lasă să se
întrevadă că exista deja de mult timp. Departe de a răspunde nu ştiu cărei gândiri
„primitive“, el îşi continuă cariera în perioada de glorie a reflecţiei filozofice, sub
forme din ce în ce mai complexe. Să ne gândim la cosmogonia legată de zeiţa Isis a lui
Apuleius; se pare că mitul, în cursul vremii, îşi manifestă ambiţia profundă şi se
deschide într-o contemplare mistică a realităţii pe care o exprimă. Povestirea nu mai
este decât un suport neglijabil, un fel de veşmânt trupesc.
Mult timp, teoreticienii au făcut greu distincţia între mit şi „ciclurile eroice“. Cu
toate acestea, diferenţa este destul de netă. Un ciclu eroic se compune dintr-o serie de
întâmplări a căror unitate este asigurată doar de identitatea personajului sau eroului
principal. Tipul însuşi al acestor cicluri este cel al lui Heracles, care nu este în nici un
fel un „mit“, lucru demonstrat de eşecul explicaţiilor mai vechi, solare sau, mai ge­
neral, naturiste. Aventurile sale nu pun în discuţie ordinea lumii. El se naşte pe un
pământ deja răcit. Nici unul din actele sale nu are cea mai mică semnificaţie cosmică:
el sprijină Cerul pe umeri, dar acest lucru nu este decât o ispravă destinată să dove­
dească forţa sa fizică. Cerul nu este modificat în vreun fel de acest fapt. Pornit să-l
caute pe Cerber, după ce l-a adus pe Pământ, Heracles este încurcat, pentru că nu ştie
ce să facă, şi îl duce înapoi la Hades. Doar în speculaţiile filozofilor, Heracles ajunge
să aibă valoarea unui exemplu moral, însă destul de târziu şi în mod secundar.
Principalele cicluri eroice ale Greciei, al lui Heracles, al lui Iason, al lui Tezeu,
sunt reuşite care dovedesc vitalitatea unei teme. Heracles este doric în esenţă; Tezeu
este atic; Iason, mai puţin simplu, pare să adune în jurul său tradiţii eoliene şi stră­
vechi întâmplări din perioada migraţiilor, mult transformate prin prelucrarea literară.
Trăsătura caracteristică a tuturor acestor cicluri este legarea lor de anumite locuri pre­
cis situate: Olimpul lui Zeus, Nysa lui Dionysos sunt ţinuturi nelocalizate; nu însă şi
Oeta lui Heracles, unde săpăturile arheologice au scos la iveală existenţa foarte mate­
rială a unui altar şi a unui rit de incinerare1.

1 M.P.NILSON, Arch. f Religionswiss., XXI (1922), p.310-316: Journ. ofH ell.St., XLIII (1923), p.144 şi urm.
12 Pierre G R IM A L

De asemenea, există o „geografie“ a ciclului Argonauţilor1, care cuprinde sanctu­

arele închinate zeiţei Atena, răspândite în jurul Mediteranei, aşa cum există o
„geografie“ a lui Enea, cuprinzând sanctuarele Afroditei. Toate sanctuarele lui Hera-
cles aveau propria lor legendă şi toate aceste întâmplări izolate, grupându-se, au ajuns
să dea naştere unor uriaşe „fapte“ ale eroului. Numai că astfel s-au amestecat ele­
mente din epoci, religii sau rituri diferite. Heracles din Thasos nu este acelaşi cu Hera-
cles din Argos. Unitatea relativă la care a ajuns, destul de devreme, ciclul eroic, dove­
deşte doar cât de mare era forţa de asimilare a elenismului, care integra, de voie de
nevoie, toate contribuţiile străine. Ordonarea tuturor acestor elemente disparate este
deja o muncă literară, observabilă desigur la cei mai vechi istorici în căutarea
tradiţiilor pe care încercau să le împace. Totuşi, recolta era atât de îmbelşugată încât le
depăşea posibilităţile. Rivalităţile dintre sanctuare, particularităţile fiecărei cetăţi au
păstrat episoade exterioare ciclului „canonic“: o anumită muncă este admisă pe o listă,
exclusă de pe alta, un anumit episod este dezvoltat după scheme diferite de mitografi
diferiţi, cu modificări şi mai mari la Pindar sau Pausanias. Ciclurile nu iau naştere
dintr-o singură piesă, ci se formează în cursul unei îndelungate evoluţii. Spre deose­
bire de mit, care este simbolic încă de la origine, valoarea simbolică a ciclului eroic nu
este atinsă decât la capătul existenţei sale, atunci când diversele sale episoade sunt
suficient de bine integrate pentru a putea, la rândul lor, să îmbrace o semnificaţie
unică. Astfel, întâmplările vânătoreşti, cum ar fi lupta cu Leul din Nemeea, cu Taurul
din Creta, Păsările din Lacul Stimfal, Căprioara din Cerinia, nu sunt, la origine, mituri
morale. A trebuit să treacă secole până când Prodicos a putut să-l aleagă pe Heracles
drept erou, nu al unei vânători cu câini, ci al unei fabule morale !
Al treilea tip de legendă este cel pe care l-am desemnat cu termenul de „nuvelă“:
ca si cel anterior, este caracterizat din punct de vedere geografic; episoadele sale, tot
multiple, se desfăşoară în locuri familiare. La fel, nu este simbolic, cel puţin în esenţă
şi la origine. Dar,’în timp ce în ciclul eroic unitatea este conferită de erou, aici nu e-
xistă altă unitate în afară de intrigă. Astfel, întâmplarea Elenei, răpită de la soţul ei,
ţinută la Troia, disputată de două armate în cursul unui asediu de zece ani, apoi, re­
venind, după noi aventuri şi o întreagă odisee, la căminul pe care nu ar fi trebuit să-l
părăsească niciodată - tot acest ansamblu, din care Iliada nu dezvoltă decât o mică
parte, este o „nuvelă“. Este, dacă vrem, un roman în stilul Teagen şi Haricleea: însă
istoria Elenei aparţine legendei, cea a lui Teagen literaturii. Motivul este simplu: la un
moment dat, aventura Elenei a fost considerată ca adevărată; Teagen nu a fost decât
fantezie şi minciună plăcută. Oamenii prezentau un „mormânt“ al Elenei; ea avea un
cult; poate a fost chiar o divinitate „căzută“ şi - dar acest lucru este mai puţin sigur -
prima formă a romanului său începuse ca un tenoc; X0Y05. Gargantua al lui Rabelais
este în acest fel un personaj de roman; conform tradiţiei, a cărei ultimă mărturie o con­
stituie M arile Cronici, el este un personaj de legendă. Am putea spune că limita a fost
trecută cu uşurinţă; cu toate acestea, în practică, diferenţa este sensibilă. Iliada îi dă
personajului Ahile trăsături literare, inventate după bunul plac. Personajul însuşi
rămâne legendar: el există independent de întruchiparea sa homerică; alţi poeţi, înainte
de Homer, îl cântaseră; după Iliada, alţi poeţi îi vor prelucra întâmplările. Eroul „nu­
velei“ legendare putea să dea prilej tuturor fanteziilor, dar nu se identifica niciodată cu
ele, atât de genială, atât de mare era opera care îl utiliza. Enea, pentru noi, există mai
ales prin Vergiliu; dar perfecţiunea literară a Eneidei nu putea crea din bucăţi „mitul“
(în sens larg) Romei fondate de Enea şi de însoţitorii săi. Succesul, semnificaţia, im­
portanţa poemului se datorează pre-existenţei eroului, pe care mistica din epoca lui
Cezar a avut geniul de o „confisca“ pentru sine.
Divinităţile pot fi eroii acestor „nuvele“: gestul Afroditei şi al lui Ares, al Afro­
ditei şi al lui Anchise nu au nimic „mitic“, în sens deplin. Nu mai mult decât „co­
pilăria“ zeiţei Pallas-Atena sau întâmplările familiale ale zeiţei Thetis. Totuşi, cel mai
adesea, eroii sunt muritori, cărora „nuvela“ le povesteşte aventurile, şi există un motiv,
pentru că „nuvela“ are, în general, un rost social. S-a arătat recent că legenda lui

1 E. DELAGE, La Géographie dans Ies Argonautiques d ’ApoIlonios de Rhodes, Paris, 1930.

D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 13

O ed ip era cea a „cuceritorului“1: fiecare (sau aproape) din acţiunile atribuite eroului
este sim b o lic ă - nu ca în cazul mitului, cu un simbolism cosmic, dar exprimă o funcţie
socială, rămăşiţă a vechilor mituri „politice“ din jurul regalităţii: cum ar fi uciderea
bătrânului rege sau incestul şi încercările preliminare. în această legendă, nu persoana
lui Oedip este importantă: adevăratul subiect este scenariul aventurilor sale. Nu acelaşi
lucru este valabil în ciclul eroic legat de Heracles, în care episoadele sunt înlocuibile
unele cu altele şi succesiunea lor este accidentală.
Tipul de legendă cel mai frecvent este anecdota etiologică, adică povestirea desti­
nată să explice un amănunt surprinzător: o anomalie în cadrul unui sacrificiu, o par­
ticularitate a unei imagini culturale, a unui loc, a unui nume propriu, dă naştere unei
„istorii“ care o exprimă. Astfel, într-un templu din Cipru, se găsea statuia unei femei
aplecate înainte. Faptul era suprinzător; adevărata semnificaţie se pierduse. Se
povestea deci că era metamorfoza unei tinere fete curioase, suprinsă în timp ce privea
pe fereastră şi, pe această temă, se broda o anecdotă de dragoste, cum ar fi legenda
Anaxaretei.
Multe povestiri asemănătoare se referă la nume de locuri şi se bazează pe jocuri
etimologice. Acest lucru se întâmpla în special atunci când, din diverse motive, limba
unui ţinut se schimba, iar denumirea nu mai era înţeleasă. Numele oraşului latin Alba
(înrudit fără îndoială cu rădăcina A lp - şi desemnând o înălţime, într-o limbă vorbită
anterior primelor in v azii indo-europene) încetase să mai fie înţeles. A fost legat, în
mod arbitrar, de adjectivul albuş (alb). Oraşul, se va spune, a fost fondat pe locul în
care Enea sacrificase cândva o femelă de mistreţ albă, cu cei treizeci de purcei ai săi.
Aceste anecdote se integrează în cicluri eroice şi, ca elemente accesorii, în „nu­
vele“. Actul semnificativ este în mod firesc atribuit unui personaj marcant, înzestrat
deja cu o „legendă eficace“, atunci când nu este un zeu. Aceste legende etiologice pot
chiar să devină mituri, dacă particularitatea pe care o explică îmbracă o importanţă
cosmică. Este cazul, mai ales, al tuturor „eroizărilor astrale“, care preiau fără distincţie
un om, un animal sau un lucru, pentru a le transforma în constelaţii2.
în sfârşit, anumite legende nu intră în nici una din categoriile precedente. E vorba
de „poveştile de râs“ (sau emoţionante), care nu explică nimic, care pun în scenă eroi
obscuri, fără nici o semnificaţie morală sau cosmică. Uneori bănuim că raţiunea lor de
a fi ne scapă, cel puţin în stadiul actual al transmiterii lor. Se poate ca forma cunoscută
de noi să nu fie decât o rămăşiţă a unei stări anterioare, mai complete, mai semnifica­
tive. Uneori, misterul este total şi nimic nu ne permite să afirmăm că o anumită întâm­
plare nu este şi nu a fost vreodată altceva decât o formă de divertisment.
Sursele Mitologiei sunt foarte diverse: ele merg de la poemele homerice la
comentariile erudite ale savanţilor bizantini din secolul al X ll-lea. Ne vom mărgini să
indicăm aici principalele grupe de surse şi repartiţia lor.
Foarte puţine legende ne sunt „livrate“ sub forma lor intr-adevăr populară.
Tradiţia orală, atât de preţioasă pentru folcloriştii moderni, nu ne-a dat decât câteva
descrieri directe. Le găsim mai ales în Descrierea Greciei (Călătorie în Grecia, în
traducerea românească, n.trad.) de Pausanias. Din nefericire, lucrarea nu se ocupă
decât de regiunile următoare: Atica, Corint şi Sicione, Laconia, Messenia, Elida
Ahaia, Arcadia, Beoţia şi Focida. Mai mult, întocmită în prima jumătate a secolului al
II-lea d.Hr, ea culege tradiţii deja foarte evoluate. Cu toate acestea, valoarea sa docu­
mentară este imensă3; fără ea, nu am fi ştiut nimic despre majoritatea versiunilor
necanonice şi despre cele mai instructive dintre legendele locale. în această privinţă,
Strabon, deşi a trăit şi a scris cu un secol înainte de Pausanias, este mai puţin bogat. In
plus, Strabon este un „cercetător“ de mai puţină fidelitate; el interpretează cu mai
multă uşurinţă, ajutat de erudiţia sa.

2 M. DELCOURT, Oedipe ou la Legende du Conquérant, Paris, 1944.

Exista legende fabricate artificial, în serie, cum face Pseudo-Plutarh în tratatul Despre Fluvii. Acestea nu reprez­
intă tradiţii vii, ci simple imitaţii pe baza unei scheme banale: fluviul este numit după un personaj care se
j îneacă în e! etc.
A se vedea îndeosebi, în această privinţă, Comentariul lui J.G.FRAZER, ed. a 2-a, 6 vol., London, 1913 şi A t­
lasul, London, 1930. (text de A.W. van BUREN).
14 Pierre G R IM A L

A doua categorie de surse, de departe cea mai considerabilă, este cea a surselor
„erudite“. Ea cuprinde tratate tehnice, consacrate doar mitologiei, sau comentarii de
opere literare, destinate să lămurească unele elemente obscure. Această activitate a
început de timpuriu în literatura greacă. Primul autor cunoscut este un cetăţean al Mi­
letului, Hecateu, care a scris, către sfârşitul secolului al V l-lea î.Hr,, patru cărţi de
„Genealogii“, din care nu s-au pătrat decât fragmente. Hecateu concepe mitologia ca
o parte a istoriei. Şi, în calitate de istoric, el adună tradiţiile referitoare la familii şi la
cetăţi.
Peste puţin timp, întâlnim alţi istorici: Acusilaos din Argos, Ferekide din Atena,
care se ocupă şi ei de tradiţiile cetăţilor lor. Ferekide a constituit, la rândul său, o sursă
importantă pentru toţi mitografii antici, care îl citează cu plăcere. Din nefericire, de la
Acusilaos şi de la el nu s-au păstrat decât fragmente de mici dimensiuni.
în aceeaşi situaţie este şi Hellanicos din Mitilene, contemporan cu Tucidide, a
cărui operă, clacă judecăm după titlurile despre care ştim, pare să fi cuprins toate ţinu­
turile elenizate din acea vreme. Cronologia Preoîeselor Zeiţei Hera, scrisă de el, con­
stituia o culegere foarte importantă de tradiţii din Argos şi el mai scrisese o istorie a
Aticii, care fixa o cronologie a regilor Atenei, unde mitul şi istoria se împletesc strâns.
Cu Herodoros din Heracleea Pontică începe, la sfârşitul secolului al V -lea î.Hr., o
tendiţă nouă: nu mai este vorba de a stabili repere „istorice“, ci de a găsi miturilor un
sens profund. în această privinţă, sicilianul Evhemeros, care a trăit la un secol după
Herodoros, poate fi considerat drept discipolul său spiritual. Doctrina sa, evhemeris-
mul, este bine cunoscută: ea constă, în esenţă, în a considera că zeii sunt pur şi simplu
oameni, ale căror merite şi servicii aduse semenilor le-au adus onoruri divine. Se va
căuta astfel o semnificaţie „raţională“ povestirilor fabuloase: Hidra din Lema, ale
cărei capete se refăceau după ce erau tăiate, ar reprezenta mlaştina urât mirositoare pe
care Heracles voia să o sece, dar care se umplea la loc datorită izvoarelor. Era un joc
steril, fără nici o bază în realitate, însă a avut un amplu ecou în gândirea antică. Istori­
cul Diodor din Sicilia, în secolul I î.Hr., ne-a păstrat un mare număr de „raţionalizări“,
care seduseseră spiritul roman, şi vor fi preluate de simbolistica filozofilor, fie ei epi-
curieni ori stoici. Semnalăm doar pe câţiva dintre cei mai importanţi.
Un discipol, sau cel puţin un continuator al lui Evhemeros, Palefatos, scrisese, pe
la începutul secolului al III-lea î.Hr., cinci cărţi despre Evenimentele incredibile, de­
spre care s-a mai păstrat un rezumat1. în aceeaşi tradiţie este şi micul tratat al unui
anume Heraclit, care pretinde că se „îngrijeşte“ de întâmplările de necrezut din mituri.
O dată cu epoca elenistică îşi face apariţia şi se afirmă o a treia tendinţă, care nu
urmăreşte nici să interpreteze povestirile fabuloase, nici să le integreze în istorie, ci
pur şi simplu să le culeagă. începând din secolul al III-lea î.Hr., apar „colecţii“ sau
antologii ale căror rezumate s-au păstrat uneori. Unele din aceste lucrări erau consa­
crate unui tip definit de legende, de exemplu Catasterismi („astralizări“), antologie
întocmită de Eratostene din Cirene, în a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr.2.
Alţii, mai ambiţioşi, pretindeau că îmbrăţişează totalitatea tradiţiilor legendare. încer­
carea cea mai importantă, care a realizat în acelaşi timp o culegere şi un „sistem“, este
cea pe care manuscrisele o atribuie lui Apollodor, un gramatician atenian a cărui ac­
tivitate s-a desfăşurat către mijlocul secolului al II-lea î.Hr. Discipol al lui Aristarh
din Samotrace, el studiase filologia după concepţiile alexandrine şi îşi consacrase lu­
crările exegezei poeţilor antici. Biblioteca atribuită lui nu este, de fapt, opera sa, cel
puţin în redactarea care ni s-a păstrat.Deşi problema este departe de a fi rezolvată, este
probabil să fi fost întocmită de un abreviator din secolul I d.Hr., care s-a mulţumit să
urmeze planul şi datele generale ale lucrării originale, fără nici o adăugire personală.
Fără aceasta, dacă opera însăşi a fost scrisă după secolul al II-lea, cu greu s-ar putea

Publicat în culegerea lui A.WESTERMANN, Scriptorespoetlcae Historiae graeci, Brunschwick, 1843, împreună
cu Bibliotheca lui Apollodor, Narratione de Conon, Narrationes Amatoriae de Parthenios, Noua Historia de
Ptolemeu, Transformationes de Antoninus Liberalis, Catasterismi de Eratostene, De Incredibilibus de Heraclit
şi numeroase tratate anonime: Allegoriae, D e Ulixis Erroribus, M iscella, la care s-au adăugat D e H erculi La-
boribus de Pediasmos şi Deorum Cognomina de Nicetas. Majoritatea acestor tratate au fost reeditate în colecţia
, Mythographi Graeci, 4 voi., Leipzig, 1894-1902, realizată de R.Wagner, P.Sakolowski, E.
Tratatul editat sub acest titlu (a se vedea nota 1) nu este decât un rezumat mediocru, foarte târziu.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 15

explica absenţa oricărei aluzii la lumea romană1. De altfel, chiar şi acest rezumat ni
s-a păstrat doar parţial. Lacuna este totuşi acoperită, de bine de rău, datorită lucrării
Epitom, elaborată de comentatorul bizantin Joh.Tzetzes.
Biblioteca împarte miturile în cicluri ample: mai întâi Teogonia, apoi începuturile
raselor umane, pornind de la Deucalion şi Pyrrha; urmează legendele din Argos, din
Teba, din Atena. Epitomul cuprinde rezumatul sub formă de povestiri al epopeilor
homerice şi al ciclurilor eroice.
Oricare ar fi originea sa, Biblioteca este foarte preţioasă prin faptul că ne permite
să cunoaştem care erau, la începutul epocii romane, „canoanele“ legendare şi ne in­
formează despre munca de clasificare a miturilor efectuată de gramaticieni şi de
filologi.
Dezvoltarea puterii romane nu a întrerupt aceste cercetări. într-un anumit sens,
le-a favorizat chiar, fiindcă acestui public nou, cultivat la nivel mediu, îi conveneau
rezumatele şi „îndreptarele“. De exemplu, datorită activităţii lui Antoninus Liberalis
(la sfârşitul secolului al Il-lea şi începutul secolului al III-lea d.Hr.) şi lucrării sale
Transformationes, putem să ne facem o idee privind culegererea, astăzi pierdută, pe
care Nicandru, în secolul al II-lea î.Hr., o scrisese despre Metamorfoze: Nicandru,
culegând tradiţiile populare, fabricând chiar câteva, explica printr-o metamorfoză
originea fiecărei specii animale. Ovidiu, în Metamorfozele sale, va trata în versuri un
subiect analog şi s-a demonstrat că Nicandru a fost una din sursele sale, dacă nu chiar
principala sursă.
Un poet alexandrin aparţinând şcolii lui Callimah, Partenios din Niceea, a compus,
pentru patronul său Gallus* prietenul lui Vergiliu, un tratat de „aventuri amoroase“,
destinat să furnizeze teme poeţilor elegiaci romani. Această culegere s-a păstrat2, pre­
cum şi cea a povestirilor (Narrationes), pe care mitografiil Conon (altfel necunoscut)
l-a scris pe la începutul erei noastre şi l-a dedicat regelui Arhelaos al Cappadociei3.
Mitografii de limbă latină sunt mai puţin numeroşi; ei nu sunt de altfel decât imi­
tatori ai celor dintâi. Cel mai cunoscut dintre ei este „gramaticianul“ Hygin, de la care
ne-au rămas două culegeri intitulate Fabule şi Astronomie Poetică. A doua imită lu­
crarea Catasterismi â lui Eratostene; Fabulele conţin, clasificate pe categorii, versi­
unile cele mai aberante ale legendelor clasice. Interesul principal al acestei culegeri,
care este, pe alocuri, extrem de plină de greşeli şi dovedeşte că autorul avea lacune
ciudate, constă în faptul că a păstrat intrigile operelor astăzi pierdute ale marilor autori
tragici. Unele piese ale lui Sofocle şi mai ales ale lui Euripide nu ne sunt cunoscute
decât prin intermediul rezumatelor făcute de Hygin. Acest lucru face posibilă, în anu­
mite cazuri, urmărirea transformării unei teme legendare şi separarea fabulaţiei literare
de elementul tradiţional4. Din nefericire, textul lui Hygin are numeroase lipsuri, nu­
mele proprii sunt „mutilate“, şi nu lipsesc contradicţiile şi nici absurdităţile. Nu ştim
în ce epocă a fost compilată această culegere. Numele de Iulius Hyginus, pe care
manuscrisele îl atribuie autorului, nu trebuie să ne înşele. S-ar putea să fie vorba de
libertul lui Augustus, eruditul bibliotecar al Bibliotecii lui Apollo de pe Colina Pala­
tină. Conform unei ipoteze recente, lucrarea ar data din epoca lui Antoninus5.
O culegere asemănătoare cu cea a lui Hygin este cunoscută dintr-un manuscris
păstrat la Vatican,dar fără numele autorului, care a primit, din acest motiv, numele de
Mitografiil de la Vatican6. Se pare că această compilaţie datează din secolul al V -lea
d.Hr.
în mod foarte surprinzător, primii scriitori creştini constituie o sursă deloc negli­
jabilă privind miturile păgâne. Ei le-au folosit şi le-au citat cu intenţie polemică, dar
exact în acest scop, ei căutau legendele cele mai nesăbuite, ce păreau să facă cea mai

1 Cea mai bună ediţie este cea a Iui FRAZER, 2 voi., London, 1921, cu traducere în limba engleză, introducere şi
comentarii bogate. Privind datarea lucrării Bibliotheca, a se vedea M.van der VALK, în Revue des Et.gr.,
2 LXXI (1958), p.100-168.
j A se vedea nota 1, de la pagina XIV.
4 Ceea ce datează tratatul între anii 36 î.Hr.şi 17 d.Hr. A se vedea ediţia citată mai sus, la nota 1, de'la pagina XIV.
„ Cea mai bună ediţie este cea a lui H.J.ROSE, Hygini Fabulae, Leyde, s.d.
g ROSE, op. cit., p.VIII.
Ediţia G.H.BODE, în Scriptore rerum mythicarum latini, 2 voi., Celle, 1834.
16 Pierre G R IM A L

puţină onoare spiritului uman, neluminat încă de Harul Divin. S fântul Augustin,
Clement din Alexandria, precum şi Amobiu şi Lactanţiu sunt de mare preţ în acest
sens^.
însă domeniul legendei nu se limitează la cercetarea erudită: aceasta nu a avut
dezvoltarea pe care o cunoaştem decât pentru că a fost în serviciul literaturii. Opera
literară este cea care rămâne prin excelenta înflo rire a mitului. Nu există aproape nici
un aspect al literaturii greceşti care să nu -1 cunoască şi care să nu se sprijine pe el
într-un anumit fel. Din această cauză, studiul mitului este inseparabil de cel al opere­
lor literare. Marile cicluri epice apar o dată cu Iliada. încă din acea epocă, acestea au
fost obiectul unei elaborări foarte complexe şi se bănuieşte că autorii poemului au ales
doar varianta cea mai potrivită dintr-o bogată literatură legendară preexistentă. Chiar
în le g ă tu ră cu această literatură avem mărturii fragmentare: aluzii cuprinse în poem,
rezumate ale mitografilor şi mai ales prezentările prescurtate ale epopeilor ciclice con­
sacrate eroilor tebani (războinicii nefericiţi din expediţia Celor Şapte, precum şi Oedip
şi copiii săi), Argonauţilor, chiar personajelor ce apar în Iliada, dar nu sunt figuri cen­
trale: de exemplu Memnon, Pentesileea, care au fost cântaţi de poetul Arctinos din
Milet în epopeea sa Etiopida. ,M ica Iliadă scrisă de Lesches, cuprindea povestirea
episoadelor din războiul Troiei după moartea lui Patroclu. Alte poeme, cum ar fi în ­
toarcerile acasă, cântau aventurile eroilor Ahei după terminarea războiului Troian.
Odiseea nu este decât cea mai faimoasă dintre aceste întoarceri acasă, dar nu era sin­
gura.
începând cu Homer, întreaga poezie greacă trăieşte din legende: lirica corală, diti­
rambul, tragedia, toate aceste genuri culeg „bucăţi din marile ospeţe homerice“1.
Tradiţiile se regăsesc aici, cu modificările proprii genului şi, de asemenea, un efort de
clasificare, încercări de stabilire a filiaţilor, apropieri făcute între eroi, fiecare poet
construindu-şi propria sa lume legendară. Astfel încât aceste încercări de normalizare
ajung în cele din urmă să stabilească cea mai mare confuzie posibilă între diferitele
versiuni şi variantele lor. încetul cu încetul, totuşi, poeţii au preluat rezultatele
obţinute de mitografi. O dată cu şcoala lui Callimah, legenda nu mai este suportul
poemului, ci adesea obiectul său principal. La limită, poemul nu mai este decât o le­
gendă versificată, iar jocul constă în acumularea aluziilor celor mai obscure, variante­
lor celor mai aberante. Callimah are, cel mai adesea, un gust foarte sigur, care îl reţine
pe această cale, în timp ce contemporanul său Licofron ne-a dat, în poemul său Alex­
andra, tipul cel mai perfecţionat al acestei poezii mitologice, ce nu mai este aproape
deloc poetică. Tema poemului este o pretinsă profeţie a Casandrei (numită şi Alexan­
dra), care, după căderea Troiei, anunţă renaşterea neamului şi poporului troian. Abia
inteligibil, textul i-a prilejuit lui Joh. Tzetzes ocazia unui comentariu deosebit de
preţios pentru mitografii moderni, deoarece fiecare din versurile sale conţine o aluzie
la legendele cele mai obscure ale mitologiei şi explicaţia sa face să intervină atât de
multe mituri, încât ansamblul constituie un adevărat compendiu al tezaurului legendar
antic.
Poezia latină are şi ea „anticarii“ săi, Ovidiu fiind cel mai important reprezentant.
Două opere simetrice folosesc, una mai ales mitologia greacă {Metamorfozele),
cealaltă mitologia romană {Fastele, calendarul poetic al sărbătorilor romane, din care,
din nefericire, a scris doar primele şase cărţi, corespunzând primelor şase luni ale
anului). Properţiu, în cartea a patra a Elegiilor sale, a căutat să-l imite pe Callimah, şi
a povestit legendele etiologice ale locurilor şi riturilor romane: cea a Stâncii Tarpeene
sau cultul lui Jupiter Feretrianul. Urmaşul său de mai târziu, Staţiu, consacră unele din
Silvele sale unor cercetări asemănătoare,^ în timp ce în epopeile sale, Thebaida,
Ahileida, el reia tradiţia ciclurilor eroice. în sfârşit, Valerius Flaccus a scris, cam în
aceeaşi vreme, Argonauticele latine, inspirate de cele, mult mai celebre, pe care le
scrisese Apollonios din Rodos pe la mijlocul secolului al III-lea î. Hr.
De acum înainte, mitologia este fixată în linii mari. Curiozităţile erudite ale unui
Plutarh nu mai pot să modifice versiunile canonice. Ruptă de sursele sale populare şi

1 Eschil, citat de ATHEN.,VII1, 347 ş. urm.

D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 17

de suportul său religios, mitologia evoluează în direcţii multiple: simbolizare mistică

la „neo-pitagoreici , simbolizare moralizatoare la epicurieni şi stoici, şabloane lite­
rare sau plastice, din creaţia statuară sau picturală. Nu mai este o culegere de credinţe,
ci un instrument de exprimare, o retorică sau o poetică în sine, şi este semnificativ
faptul că, în cele mai bune perioade ale clasicismului francez sau englez, atunci când
era în toi Disputa dintre Antici şi Moderni, adversarii au ales să discute dacă acele
mituri străvechi îşi pierduseră sau nu puterea. Astăzi, ştim că există alte „sţiluri po­
etice“, că expresia şi gândirea mitică nu sunt decât una din căile deschise literaturii.
Noi nu mai revendicăm pentru aceste legende antice o valoare absolută. Ştim că nu
sunt decât produsul normal al unei îndelungate evoluţii spirituale. Suntem profund
convinşi de importanţa pe care au avut-o în istoria gândirii romane, de faptul că ar
putea să aibă o imprtanţă şi mai mare în mâinile artistului capabil să însufleţească
aceste eterne marionete2.
1 A se vedea, în această privinţă, cartea foarte sugestivă a lui J. CARCOPINO, La Basilique pythagoricienne de la
Porte M ajeure, Paris, 1927 şi bibliografia. A se vedea, de asemenea, F. CUMONT, Le symbolisme funéraire
2 des Romains, Paris, 1942.
Referitor la „supravieţuirea“ m iturilor în literatură şi artă, începând din Antichitate, se va consulta cu folos H.
HUNGER, Lexikon der griechischen und romischen M ythologie, Wien, 1953.
 Explicaţii privind
consultarea dicţionarului

Numele greceşti şi latine au fost transcrise ţinând seama de formele obişnuite în

limbile fraceză şi română, în ciuda lipsei lor frecvente de logică. Am căutat înainte de
toate să respectăm formele uzuale: Atreu, şi nu Atreus, Tindar, nu Tyndareos etc. To­
tuşi, a fost necesar să recurgem la transcrieri mai exacte de fiecare dată când numele
obişnuit risca să creeze o ambiguitate. Astfel, facem deosebirea între Heracles (eroul
grec) şi Hercule (întruchiparea sa latină). Numele care nu au o transcriere uzuală au
fost „standardizate“ după modelul transcrierilor stabilite. Nu ascundem faptul că o
asemenea atitudine poate părea mai puţin ştiinţifică şi chiar incoerentă. Ea duce totuşi
la rezultate mai puţin şocante decât aplicarea fără nuanţe a unui sistem implacabil.
Pentru a evita orice echivoc, numele grecesc şi, în anumite cazuri, numele latin, figu­
rează după transcrierea în limba română din fruntea articolului.
Sub fiecare nume este dată lista principalelor povestiri şi legende în care persona­
jul citat joacă un rol. Omonimele se deosebesc prin atribuirea unui număr de ordine.
Pe cât posibil, expunerea legendelor, voit rezumată, caută să îmbrace forma unei bi­
ografii. Pentru fiecare episod amplu sunt indicate diferitele tradiţii, începând fie prin
atestarea cea mai veche, fie prin cea care poate fi considerată, a priori, drept „cea mai
puţin evoluată ", chiar dacă nu ne este cunoscută decât prin intermediul unui mitograf
târziu. N e-am străduit mai ales să subliniem variantele şi inovaţiile datorate autorilor
tragici, dar se întâmplă ca evoluţia fiecărui mit să nu fie întotdeauna clară. Vom re­
greta fără îndoială, uneori, absenţa unei versiuni sau a alteia. Limitele acestei lucrări
impuneau o selecţie. Deja Diodor din Sicilia şi Pausanias constatau confuzia greu de
rezolvat a legendelor greceşti.
Articolele referitoare la eroi şi legende din lumea romană sunt precedate de un as­
terisc. Acest asterisc nu figurează la începutul articolelor în care povestirile, greceşti la
origine, prezentau prelungiri romane (astfel Diomed, Enea etc.)
Ni s-a părut potrivit să dăm tablouri genealogice pentru anumite „familii“ impor­
tante. Aceste tablouri nu au ca scop decât să rezume indicaţiile cuprinse în articole şi
nu reprezintă, ele însele, decât o opţiune, în mare parte arbitrară, între diferite tradiţii.
Cel mai adesea, au fost întocmite după Biblioteca lui Apollodor, adăugându-se even­
tual unele date din alte surse,. Ele se străduiesc astfel să prezinte un fel de „vulgata“,
variatele fiind indicate în corpul articolelor. Ordinea naşterilor, rareori precizată în
sursele noastre, a fost stabilită în mod arbitrar, atunci când nu era cunoscută.
Notele din subolul articolelor adună referinţele esenţiale la autorii antici. Aceste
referinţe urmează, în general, planul însuşi al expunerii, dar fiecare text nu este citat
decât o singură dată, la prima sa utilizare, oricât de multe sau de importante ar fi in­
formaţiile extrase în continuare. Scoliile (comentariile erudite, n.trad.) sunt menţionate
imediat după textul la care se referă.
Prescurtările adoptate pentru scriitorii clasici sunt cele din dicţionarele uzuale. Le
amintim aici pe cele mai importante, mai ales pe cele privind autorii şi operele relativ
rare.
în sfârşit, vom găsi, la sfârşitul notelor de la fiecare articol, şi doar pentru unele
dintre ele, indicarea lucrărilor şi a cercetărilor modeme care ni s-a părut că prezintă
un interes deosebit. în principiu, ne-am limitat la lucrările apărute după publicarea
20 Pierre G R IM A L

notiţelor din Lexicul lui Roscher. Şi acolo vom constata lacune. Consultarea revistelor
de specialitate şi a cercetărilor bibliografice va permite acoperirea lor cu uşurinţă.
Dicţionarul se încheie cu doi indici, unul de nume proprii, celălalt de teme legen­
dare.
Să ne fie permis să exprimăm aici colegului şi prietenului nostru dl. Jean AUDIAT
întreaga noastră consideraţie pentru bunăvoinţa de a reciti o corectură a acestei lucrări.
Erudiţia Domniei Sale ne-a permis să evităm o mulţime de erori şi de omisiuni. Cele
care mai există în mod inevitabil se datorează numai autorului: semnalându-i-le îi
faceţi un mare serviciu, lui şi, sperăm, cititorilor reeditărilor viitoare ale lucrării.
Mulţumirile noastre se adresează, de asemenea, profesorului şi maestrului nostru,
dl.Charles PICARD, pentru bunăvoinţa cu care a acordat înaltul său patronaj în­
drăzneţei noastre întreprinderi. Si nu vom uita să amintim aici amabilitatea, compe­
tenţa şi bunul gust de care au dat dovadă editorii şi tipografii în cursul unei munci
deosebit de îndelungate şi de delicate.
 Principalele prescurtări
A N T. LIB. A N TO N IN U S L IB ER A LIS, Transform ationes, ediţia W ESTE R -
M A N N , M ythographi G raeci, Brunschvig, 1843, p. 2 0 0-238.
A PD ., Bibi. A P O L LO D O R E , B ibliothèque, ediţia G. FR A ZE R , 2 vol. (coli. Loeb.),
L ondres-N ew Y ork, 1921.
A PD ., Ep. ID ., E pitom e, aceeaşi ediţie.
APO LL. RH ., A rg. A P O L LO N IO S DE R H O D E S, A rgonautiques, ediţia R. C. ŞEA TO N , 2
vol. (coll. Loeb), L ondres-N ew Y ork, 1921. Scholies, ediţia C.
W EN D E L , B erlin, 1935.
A R A T ., Phén. A R A TO S D E SO LI, P hénom ènes, ediţia G. Z A N N O N I, Florence, s. d.
(1948).
Arg. Orph. PS. O R PH É E, A rgonautiques, ediţia G. D O TT IN , Paris, 1930.
A R N ., Adu. Nat. A R N O B E , A duersus N ationes, ediţia A. R E IFFE R S C H E ID , in Corpus
Scriptorum ecclesiasticorum latinorum , t. IV, V ienne, 1875.
CALL. C A L L IM A Q U E , Hymnes, épigram m es et fra g m e n ts choisis, ediţia E.
C A H EN , Paris, 2 e éd., 1940.
CENS. C E N SO R IN U S, D e D ie N atali, ediţia F. H Y LT SC H , L eipzig, 1867.
C. I. L. C orpus Inscriptionum Latinarum ,
C O N O N , N arr. C O N O N , N arrationes, ediţia W E STE R M A N N , p. 124-151 (v. supra,
A N T. LIB.).
D EN . HAL. D E N Y S D ’H A L IC A K N A S S E , A ntiquités R om aines, ediţia E. SPEL-
M A N et E. C A R Y (coll. Loeb), L o ndres-N ew Y ork, 1937.
D ICT. CR. D IC T Y S D E CR E TE , Bellum Troianum , ediţia F. M E IST E R , L eipzig,
1872.
D IO D . SIC. D IO D O R E D E SICILE, B ibliothèque H istorique, ediţia B E K K E R -
D IN D O R F-V O G E1, Leipzig, 1888-1906.
ÉL, Hist. Var. EL., Nat. A n. ÉLIEN , O euvres (H istoires Variés; D e la N ature des Animaux)', ediţia
R. H E R C H E R , 2 vol., L eipzig, 1864-1866.
Ep. gr. fr. E picorum G raecorum F ragm enta, ediţia K IN K E L, L E IP Z IG , 1877.
É R A T ., Cat. ÉR A T O ST H E N E , Catasterism oi, ediţia W E S T E R M A N N , p. 239-267
(v. supra, A N T. LIB.).
ÉT. BYZ. E T IE N N E D E B Y Z A N C E, ediţie şi com entariu de L. H O ST E IN , A.
B E R K E L, Th. D E PIN ED O , L eipzig, 1825 (cf. ediţie A. W E S T E R ­
M A N N , Leipzig, 1839).
ÉT. M A G N . ETY M O L O G IG U M M A G N U M , ediţia Th. G A ISFO R D , O xford, 1848.
E U ST ., âHom. EU ST A T H E , C om m entaire à / ’Iliade e t à V O dyssée d ’H om ère; G.
ST A L L B A U M , 6 vol., L eipzig, 1825-1830.
E U ST ., à Den. Pèr. ID., C om m entaire à D enys le P ériégète, apud C. M Ü L L E R , G eographi
G raeci M inores, II, Paris, 1862.
FEST. FE ST U S, D e Verborum Significatione quae supersunt, cum P auli
epitom e, ediţia W . L IN D SA Y , Leipzig, 1913.
Fr. Hist. gr. F ragm enta H istoricorum graecorum , ediţia C. et T. M Ü L L E R , 5 vol.,
Paris, 1841-1870.
FU L G ., M yth. FU LG EN C E, M ythologiarum Libri III, ediţia R. H E IM , L eipzig, 1898.
G E L L., N. A. A U L U -G E L L E , N uits A ttiques, ediţia H ERTZ, Leipzig, 1871.
HDT. H É R O D O T E, H istoires. E diţia Ph. L E G R A N D , Paris, 1932 şi urm.
HÉS. H É SIO D E , Oeuvres, ediţia P. M A ZO N , Paris, 1928:
Th. ID., Théogonie.
Tr. ID., Les Travaux et les Jours.
Fr. ID ., Fragm ents, ediţia R zach, Leipzig, 1902.
H ESY CH . H E SY C H I A L E X A N D R IN I, Lexikon, ediţia M A N K E , 5 vol., Iéna,
1858-1868.
H Y G ., Fab. H Y G IN , Fabulae, édifia J. H. R O SE, L eyde, s. d. (1934).
H Y G ., Astr. Poet. ID ., A stronom ie P oétique, ediţia V A N ST A V ER E N , A m sterdam , 1742.
 22 Pierre G RIM A L

II. Iliade, ediţia M A Z O N , 4 vol., Paris, 1938.

Scholies, ediţia G. D IN D O R F, 4 vol., O xford, 1875-1877 (cf. P.
M A ZO N , éd. citée, Indroduction, un vol., 1942, p. 74 şi urm.).
L A CT., Inst. Diu. L A C T A N T IU S, D iuinae Institutiones, ediţia B R A N D et LA U D M A N ;
Corpus Scriptorum ecclesiasticom m latinorum , t. X IX , V ienne, 1890.
LACT. PL A C ., a d Ov., Met. ID., N arrationes F abularum Ovidianarum . E diţia H. M A G N U S, Berlin,
1914.
LA CT. PL A C ., a d STAT., ID ., Com m entarii in Statii Thebaida... et in Achilleida, ediţia R. JA N K E,
Theb., Achil. T eubner, 1898.
LYC., Alex. L ycophron, A lexandra, ediţia G. K IN K E L, Leipzig, 1880.
M A C R ., Sat. M acrobe, Saturnalia, ediţia F. E Y SSEN H A R D T, 2ced., Leipzig, 1893.
MAL. JEA N M A L A L A S, Chronographia, ediţia L. D IN D O R F, B onn, 1831.
M ANIL. M A N IL IU S, A stronom ica, ediţia A. E. H O U SM A N , L ondres, 1903-
1930.
M yth. Lat. G. H. BO D E, Scriptores rerum m ythicarum latini très, Celle, 1834; cf.
T rans. A m er. Philol. Ass., 1947, p. 189-207.
NIC. DAM . N IC O LA S D E D A M A S, ediţia des F ragm ents, în Fr. Hist. Gr.
N O N N ., Dion. N O N N O S DE PA N O PO L IS, D ionysiaques, ediţia A. L U D W IC H ,
L eipzig, 1909.
N O N N . W ESTE R M A N N . N O N O S, Fables extraites du Commentaire à saint Grégoire de Naziance,
etc., ediţia W E STE R M A N N , p. 3 5 9 -3 8 9 (v. supra, ad AN T. LIB.).
Od. Odyssée, ediţia V. B É R A R D , 4 vol., Paris, 1924.
Scholies, ediţia G. D IN D O R F, 2 vol., O xford, 1855.
PA LA EPH A T ., Incr. PA L A EPH A T O S, Incredibilia, ediţia W E STE R M A N N , p. 2 6 8 -3 1 2
(supra, AN T. LIB.).
PA R TH ., Erot. PA R T H E N IO S, ‘EpoïTiKCt na& r)noaa, ediţia W ESTE R M A N N , p. 1 52-
181 (v. supra, A N T. LIB.).
PAUL. PA U L U S. V. FEST.
PAUS. PA U SA N IA S, G raeciae D escriptio, ediţia Fr. SPIRO , 3 vol., L eipzig,
1903.
POLL. PO LLU X , O nom asticon, ediţia BETH E, L exicographi Graeci, L eipzig,
1900-
PTO L. HEPH . PT O L É M É E H E PH A E ST IO N , N ouae H istoriae Libri VII, editia
W E STE R M A N N , p. 182-199 (v. supra, ad A N T. LIB.).
QU . SM ., Posth. Q U IN T U S D E SM Y R N E , Posthom erica, ediţia A . S. W A Y (coll,
Loeb), L ondres-N ew York.
SERV. SE R V IU S, C om m entaire à V IR G ILE , E diţia TH IL O et H A G E N , 3 vol.,
L eipzig, 1881-1902.
SOLIN. SO LIN U S, ediţia (a 2 -a ) M O M M SEN , B erlin, 1895.
sto b: ST O B É E , F lorilège, ediţia M E IN K E, Leipzig, 1855.
STRAB. ST R A B O N , Géographie, ediţia H. L. JO N E S et J. R. S. STERRET
(coll. L eob), 8 vol., L o n d res-N ew -Y o rk , 1917-1932.
SUID. SU ID A S, Lexikon, ediţia G A ISFO R D , 4 vol., H aie et Brunschvicg,
1859.
T r .g r .fr . Tragicorum G raecorum Fragm enta, ediţia N A U C K , 2° ediţia, 1869.
Index. 1892.
TZET. Johannes et Isaac TZETZES:
 LYC. C om m entaire à LY C., A lex., ediţia G. M Ü LL E R , 3 vol., Leipzig,
1811.
Chil. H istoriarum uariarum chiliads, ediţia Th. Jiessling, Leipzig, 1913.
A nteh. A ntehom erica
H om er. H om erica j ediţie Fr. JA C O B S, Leipzig, 1793.
Posthorn. P osthom erica
(cf. F. S. L EH R S, in H E SIO D I Carmina, 2e éd., Paris, 1862)
V A L. FL., Arg. V A LE R IU S FLA C C U S, Argonautiques, ediţia O. K R A M M E R ,
L eipzig, 1913.
V A R R ., L. L. V A R R O N , D e Lingua Latina, ediţia R. G. K E N T (coll. L oeb), 2 vol.,
L o n d res-N ew -Y o rk , 1938.
W EST. W E S T E R M A N N , M ythographi (v. supra, ad AN T. LIB.).
T itlurile lucrărilor m odem e şi ale revistelor au fost prescurtate cât m ai transparent posibil. în caz de
dubiu, vedeţi „T abelul revistelor“ din A nnée Philologique.
 A
ABAS. (.AŞas'.) Legenda cunoaşte trei dele romane, cei mai vechi locuitori ai Italiei
eroi cu acest nume, destul de greu de centrale. Erau consideraţi fii ai arborilor.
distins unul altul. Trăiau fară legi, fară cetăţi, rătăcind şi hră-
nindu-se cu fructe sălbatice. Numele lor se
1. Cel mai vechi este eponimul poporu­ consideră în general că înseamnă „poporul
lui eubeean al Abantizilor, care este menţionat originar“. Peste ei domnea regele Latinus,
în Iliada. El este considerat drept fiul lui Po- atunci când Enea a ajuns în Latium în fruntea
seidon şi al Nimfei Aretusa, divinitatea unui troienilor săi. Uniţi cu troienii, ei au format
izvor din apropiere de Chalcis. însă o tradiţie poporul latin, numit astfel în onoarea regelui
ateniană recentă susţine că este urmaşul lui lor Latinus (a se vedea acest nume).
Metion, fiul lui Erehteu; el ar fi atunci fiul lui
Chalcon, iar acesta fiul lui Metion. Acest A C A C A LLIS2. ( 'Atca/caĂĂis'.) Acacallis era
Abas avea doi fii, Chalcodon şi Canetos. una din fiicele lui Minos, care a fost iubită
2. Cel mai celebru este regele Argosu- succesiv de Hermes si de Apollo. De la pri­
lui, fiul lui Linceu si al Hipermestrei. Purta în mul, a avut un fiu, didon. De la al doilea, a
vinele sale sângele a doi fraţi duşmani, avut trei: Naxos (care a dat numele insulei),
Danaos şi Egiptos, şi este strămoşul lui Perseu Miletos şi Amfitemis, cunoscut şi sub numele
si al neamului să u ’(tab. 31). Este considerat de Garamante. în timp ce Acacallis îl aştepta
fondatorul cetăţii Abae din Focida. Cu Aglaia pe Amfitemis, Minos, mânios, a exilat-o de­
a avut doi gemeni, Acrisios şi Proetos, şi o parte de Creta, în Libia (adică în regiunea din
fiică, Idomeneea, care s-a căsătorit cu Ami- sudul Tunisiei de astăzi), unde fiul său, sub
taon (tab. 1). A mai avut si un fiu bastard, numele de Garamante, a dat naştere poporului
Lircos, eponim al regiunii Lirceea din Pelo- nomad al „Garamanţilor“. Deja, în timp ce
ponez. trebuia să aibă al treilea fiu, Miletos, Acacallis
3. Un alt Abas este fiul lui Melampous, se temea de mânia tatălui său şi fugise din
nepotul lui Amitaon, şi prin urmare palat pentru a se adăposti în pădure, unde l-a
strănepotul eroului precedent (tab. 1). El este şi născut pe Miletos. Neputând să-l crească,
con-siderat tatăl Lisimahei, soţia lui Talaos şi ea l-a părăsit sub un copac, dar, la porunca lui
mama lui Adrast (tab. cit.), cea a ghicitorului
Idmon, care moştenise calităţile bunicului său,
şi a lui Coeranos (a se vedea, totuşi, articolul Hist. Nat„ IV, 120; SERV., la Virg., En., VIII, 328.
despre Poliidos) Cf. J. BÉRARD, La Colonisation grecque en Italie
méridionale..., Paris, 1941, p. 387 si urm., J.
♦A B O R IG E N I1. Aborigenii sunt, în legen- PERRET, Les Origines de la légende troyenne de
. Rome, Paris, 1942, p. 637 si urm.
1 Acacallis: PAUS., VIII, 53, 4; Schol. Là APOLL.
1 A borigeni: DEN. HAL., I, 9 si urm.; 72; II, 48 si RH., Arg., IV, 1492; APOLL. RH., ibid., IV, 1490
urm.; CATO, Fr. 5, 6, 7; SALL., Catil., VI, 1; si urm.; ANT. LIB., Tr„ 30; APD., B ib l, III, 1, 2.
LYC., Ale;r.,1253 (citând poporul Bopeiyovoi, care V. E. PAIS, Storia Critica di Roma, I, p. 289 si
este probabil o traducere mai puţin abilă a substan­ urm.; J. CARCOPINO, La Louve du Capitale,
tivului latin Aborigènes); FEST., p. 266; PLIN., Paris, 1925, p. 58.
24
Apollo, lupoaicele pădurii l-au hrănit până
când l-au găsit nişte ciobani, care l-au luat şi
l-au crescut.
Uneori, Acacallis este numită Acacalle.
Cuvântul grecesc desemnează „tamarixul din
Egipt“ (v. Filandros).
A C A C O S1. ('Akokos'.) Este tatăl care l-a
crescut pe Hermes, după unele tradiţii. Fiu al
lui Licaon, el a fondat cetatea Acacesion din
Arcadia.
A CA D EM O S2. ( ’AKaSrj/uos-.) Erou atic ce a
dezvăluit Dioscurilor locul unde Tezeu o ţinea
prizonieră pe sora lor Elena atunci când, după
răpirea acesteia, Castor şi Pollux străbăteau
Grecia în căutarea ei. Mormântul lui Aca-
demos se afla la marginea Atenei, dincolo de
mahalaua Ceramic, şi era înconjurat de o
dumbravă sacră, devenită celebră deoarece
Platon şi-a instalat acolo şcoala sa, Academia.
Numele Academiei este ’ uneori derivat din
numele lui Echedemos, un arcadian, însoţitor
al Dioscurilor în aceeaşi expediţie.
A C A LA N TIS3. ( ’AmXavOis'.) Una din cele
nouă fiice ale lui Pieros, regele Macedoniei,
împreună cu surorile sale, ea le -a sfidat pe
Muze pretinzând că ar cânta la fel de frumos
ca şi ele. Zeiţele, revoltate, le-au prefăcut în
păsări. Acalantis a devenit sticlete. (v.
Pieride)
ACAM AS4. ( ’Amjj.as'.) Sub acest nume
sunt cunoscuţi trei eroi.
1. Un troian, fiul lui Antenor şi Teano,
care a jucat un rol strălucit în atacul asupra
taberei greceşti. A fost ucis de Merion.
2. Unchiul lui Cizicos (v. acest nume),
şi el luptător, alături de troieni, în calitate de
comandant al unui contingent trac. A fost ucis
de Aiax, fiul lui Telamon.
3. Cel mai cunoscut dintre eroii cu acest
nume este fiul lui Tezeu şi al Fedrei. A dat
numele tribului atic al Acamantizilor. Acest
Acamas nu figurează în epopeea homerică,
deşi legendele ulterioare compunerii Iliadei îi
atribuie un rol în cucerirea Troiei, împreună
cu fratele său Demofon. Acamas se spune că
plecase în solie la Troia, împreună cu Diomed,
înainte de începerea războiului, pentru a o cere
1 Acacos: PAUS., VIII, 3, 2; 36, 10; ET. BYZ., s. v.
„ ’AKdKfjcnov.
A cadem os: PLUT., Thésée., 32; DIOG. LAERT., III,
9. ET. BYZ. s. v, ‘EKaSjî[j.aa. V. si art. Thésée,
Hélène; v. Ch. PICARD, Dans les Jardins du
Héros Académos, Publ. De l ’Inst. De Fr., Paris,
, 1934.
A calantis: ANT. LIB., Tr„ 9, dupâ NICANDRE, IV;
Ov., Mét., V, 295 si urm.; si 670 si urra.; v. çi
Piéros.
4 A cam as: 1) II., II, 819-823; XII, 99-100; XIV, 476-
486; XVI, 342-344. 2) Ibid., II, 844; VI, 5-11. 3)
SOPH., P h il, 562; EUR., Héc., 125 si urm.;
PLUT., Thés., 35; PARTH., Erot., 16; VIRG., En.,
II, 262; HYG., Fab., 108, APD., Ep„ I, 17; 23; V,
22; PAUS., I, 5, 2; X, 10, 1; 26, 2; cf. Sch. La I, 5,
2; TZET., LYC., 496.
Pierre G R IM A L
pe Elena. Acolo, a fost zărit de Laodice, fiica
lui Priam, care s-a îndrăgostit de el.
Tânăra şi-a mărturisit pasiunea soţiei lui
Perseu, Filobia. Aceasta s-a hotărât să o ajute
şi l-a convins pe soţul ei, ce domnea peste
cetatea Dardanos din Troada, să-i invite sepa­
rat pe cei doi la un banchet şi să-i aşeze
alături. Laodice trecea drept o curtezană din
haremul lui Priam. La sfârşitul banchetului,
Laodice a devenit soţia lui Âcamas. Din acea
căsătorie s-a născut un fiu, Mounitos, crescut
în casa lui Priam de către propria bunică, Etra,
mama lui Tezeu, în acea vreme roabă a Elenei.
După căderea Troiei, Mounitos a revenit la
tatăl său, care l-a trimis în Atica împreună cu
Etra, eliberată şi ea. Dar, pe drum, la Olintos,
Mounitos a fost muşcat de un şarpe, în timp ce
vâna, şi a murit.
în timpul cuceririi Troiei, se spune că
Acamas se afla în interiorul calului de lemn,
celebrul „cal troian“ . El a obţinut ca partea sa
de pradă pe roaba Climene. In timpul întoar­
cerii acasă, el s-a oprit în Tracia, unde a
rămas mult timp, fiind îndrăgostit de Fillis.
Apoi s-a dus în Cipru, unde a întemeiat o
colonie. Se povesteşte că a murit acolo,
căzând de pe cal în propria sabie. Dar această
legendă se referă, în general, la fratele său
Demofon. (v. acest nume).
Conform altor legende, după ce a luat parte
la cucerirea Troiei, cu fratele său Demofon,
Acamas s-a întors în Atica, împreună cu
bunica lui Etra, a preluat tronul şi a domnit în
pace.
ACANTIS5. {Amvdis'.) Autonoos şi soţia sa
Hippodamia aveau patru fii, Antos,’ Erodios,
Schoeneu, Acantos, si o fiică, Acantis, numită
uneori şi Acantillis. întreaga familie cultiva un
teren întins, dar nu prea roditor, fiindcă mun­
ceau puţin şi pe lanurile lor creşteau mai ales
scaieţi şi stuf; (de unde şi numele celor doi fii,
Schoeneu şi Acantos, precum şi al fiicei, căci
%otvog şi cxKavOct înseamnă „stu f ‘ şi respectiv
„scaiete“). Principala lor ocupaţie era creş­
terea cailor. Aveau obiceiul să-şi ducă iepele
la păscut în locuri mlăştinoase. într-o zi, când
Antos venise să le caute, iepele, care nu voiau
să părăsească păşunea, s-au înfuriat, s-au
repezit la tânăr şi l-au sfâşiat. Tatăl, atras de
zgomot, nu s-a grăbit să sară în ajutor, la fel
ca şi învăţătorul tânărului. în sfârşit, cei doi
oameni au încercat să îndepărteze iepele, dar
în zadar. întreaga familie a fost disperată de
această moarte cumplită, astfel încât Zeus şi
Apollo, făcându-li-se milă de durerea lor, i-a
prefăcut pe toţi în păsări: Autonoos în buhai
de baltă, Hippodamia în ciocârlie moţată,
Antos, Erodios, Scheneu, Acantos şi Acantis
în păsări greu de identificat, ce purtau numele
acestor personaje. Acantos şi Acantis sunt
probabil două feluri de sticleţi’(v. Acalantis) şi
Erodios un bâtlan.
5 A cantis: ANT. LIB., Tr„ 7.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
A C A R N A N . ( ’Aicapmv) Alcmeon, fiul
prezicătorului teban Amfiaraos, avea doi fii,
Amfoteros si Acaman, născuţi de Callirhoe
(„Izvorul fru m o s“), o fiică a fluviului
Aheloos (tab. 1). în cursul aventurilor sale,
Alcmeon îl ofensase pe Fegeu, regele cetăţii
Psofis din Arcadia, ai cărui copii l-au ucis în
cele din urmă (v. Alcmeon). Atunci când Cal­
lirhoe a aflat de moartea soţului său, i-a cerut
lui Zeus, căruia îi fusese iubită, sâ-i facă mari,
printr-o minune, pe cei doi copii ai săi, pentru
a le permite să-şi răzbune tatăl. Zeus a fost de
acord, şi astfel ei au putut să -i ucidă pe cei doi
fii ai lui Fegeu, Pronoos şi Agenor, pe care
i-au întâlnit la regele Agapenor, Apoi s-au
dus la Psofis şi l-a u ucis pe Fegeu, adevăratul
vinovat de moartea tatălui lor. Locuitorii
cetăţii i-au urmărit, însă ei au reuşit să scape
si s-au întors la curtea lui Agapenor, în
îe g e e a , cetate din Arcadia, unde Tegeaţii,
ajutaţi de câţiva locuitori din Argos, i-au
apărat de urmăritori. La porunca bunicului lor
Aheloos, ei au plecat apoi la Delfî, pentru a-i
dedica lui Apollo colierul Armoniei, care era
la originea unui lung şir de crime şi provo­
case, în mod indirect, moartea tatălui lor
Alcmeon si a bunicului lor Amfiaraos (v. Eri-
m - După aceea, au străbătut Epirul, recrutând
tovarăşi, şi au colonizat Acamania, ai cărei
locuitori, numiţi până atunci cureţi, şi-au luat
noul lor nume de la Acaman.
O tradiţie susţine că Acaman şi-a găsit
moartea încercând să se căsătorească cu Hip-
podamia, fiica lui Oenomaos, care îi ucidea pe
pretendenţi (v. Hippodamia).
A C A ST2. (A/caoros'.) Fiul lui Pelias, regele
din Iolcos, şi al Anaxibiei (tab. 21), a partici­
pat la expediţia Argonauţilor, împotriva
voinţei tatălui său, im aginându-şi, de fapt,
această expediţie ca pe un mijloc de a scăpa
de Iason, care reprezenta un pericol pentru
tronul său (v. Iason). A participat şi la
vânătoarea mistreţului din Calidon. Atunci
când tatăl său a fost ucis de Medeea, Acast a
urcat pe tronul din Iolcos (v. Medeea).
Acast joacă un rol indirect în legenda lui
Peleu, tatăl lui Ahile. în timpul vânătorii din
Calidon, într-adevăr, Peleu ucisese accidental
pe unul din vânători, Eurition. Pentru a se
purifica de această moarte, s-a dus la Acast.
1 A carnan: APD., Bibi., III, 7, 5 ?i 6; PAUS., VIII, 24,
9; THUC., II, 102, 9; Ov., Met., IX, 412; Schol la
, PIND., Olvmp., I, 124.
1 A cast: APD’, I, B ib i, I, 9, 10; 16, 27; III, 13, 3, 7, 8;
APOLL., RH., Arg., I, 326; I, 224 si scol. ad loc.;
VALER. FLACC., Arg., I, 164 si urm.; 484 §i urm.;
HYG., Fab., 14, 24, 103, 273; Ov., VII, 306;
PAUS., I, 18, 1; III, 16, 16, V, 17, 9; PIND., Ném.,
IV, 88 si unn.; V, 46 si urm., si scol.; v. scol. la
ARISTÖPH., Nuées, 1063; PIND., Ném., III, 59;
EUR., Ale., 732; Troy., 1127 çi urm.; II.; XXIV,
488 si scol. ad. Loc.; TZETZ., ad LYC., 175;
DIOC. SIC., IV, 53 si urm. Cf. Q. MANNHARDT,
Antike W asl-und Feldkulte, Berlin, 1877, p. 49 si
urm.; FRAZER, ed. D ’APD., II, p. 72, n. 1.
25
în timp ce trăia la curtea din Iolcos, As­
tidamia, soţia lui Acast, s-a îndrăgotit de el.
Respinsă de erou, ea trimite un mesaj soţiei lui
Peleu, spunându-i că soţul ei era pe cale să o
părăsească pentru a se căsători cu fiica lui
Acast, Sterope. De disperare, soţia lui Peleu
s-a spânzurat. Considerând că răzbunarea nu
este suficientă, Astidamia îl_ acuză pe Peleu,
spunându-i lui Acast că a încercat să o se­
ducă. Acast o crede şi, neîndrăznind să-si
ucidă oaspetele, pe care’ tocmai îl purificase, îl
invită la vânătoare pe muntele Pelion şi îl
părăseşte în timp ce acesta dormea. Pentru a fi
sigur că fiarele sălbatice sau alte fiinţe
malefice de pe munte nu-1 vor lăsa în viaţă, a
ascuns sabia eroului în balegă de vacă. Peleu,
dezarmat, ar fi fost ucis de către Centaurii de
pe munte, dacă unul dintre ei, înţeleptul Chi-
ron, nu l-a r fi trezit la timp şi nu i-a r fi dat
înapoi sabia (v. Peleu).
Peleu, întors în regatul său, s-a gândit să se
răzbune. După unele versiuni, el a atacat ce­
tatea Iolcos, fie singur, fie ajutat de Iason şi de
Castor şi Pollux. După ce a cucerit cetatea, a
ucis-o pe Astidamia si i-a împrăştiat mem­
brele prin cetate, astfel încât armata lui să
treacă printre membrele corpului rupt în
bucăţi. El l-a ucis şi pe Acast.
Dar alţi autori susţin că, în timpul războiu­
lui Troiei, Peleu, rămas fără apărare, pentru că
fiul său Ahile era în Asia, a fost atacat de
Acast şi izgonit din regatul său. în afară de
Astidamia, tradiţia mai cunoaşte o soţie a lui
Acast, Hippolite Creteis, fiica lui Creteu (v.
acest nume).
*ACCA LA R EN TIA 3. în timpul domniei
lui Romulus sau a lui Ancus Martius, într-o zi
de sărbătoare, paznicul templului lui Hercule
din Roma l-a invitat pe zeul însuşi să ia parte
la un joc de zaruri, cu condiţia ca învingătorul
să-i dea celuilalt o masă şi o fată. Zeul a ac­
ceptat şi a câştigat partida’; paznicul i-a oferit
o masă şi favorurile celei mai frumoase fete
din Roma acelei vremi, Acca Larentia. Atunci
când a părăsit-o, Hercule a sfătuit-o, ca re­
compensă, să intre în slujba primului om pe
care îl va întâlni. Acel om a fost un etrusc
numit Tarutius, care a luat-o în căsătorie.
Tarutius era foarte bogat şi a murit repede.
Acca Larentia i-a moştenit averea, formată
din moşii întinse în apropiere de Roma. La
moarte, le-a lăsat moştenire, la rândul ei, po­
porului roman. Aceată versiune a legendei a
3 Acca L are n tia : PLUT., Quest. Rom., 35;
LACTANCE, I, 1, 20; CATON, dupâ MACR.,
Sat„ U, 10, 161 VARR., L. I., VI, 23; Plut., ROM.,
si urm., v. MOMMESEN, ìn Festgaben fiìr G.
homeyer, Berlin, 1871, p. 93çi urm., J. BAYET,
Hercule romain, Paris, 1926; A. MOMIGLIANO,
ìn Miscellanea Fac. Lett... di Torino, ser. II, 1938;
U. PESTALOZZA, M ater Larum e Acca Larentia,
Rendic. Del Ist. Lombardo, 1933, p. 905 si urm.; E.
TABELIND, M ater Larum, Francfort, 1932; D.
SABBATUCCI, Il mito di Acca Larentia, Ìn Studie
materali..., XXIX (1958), p. 41-76.
26 Pierre G R IM A L

fost inventată în m od evident pentru a legitima repede la Atena (Cidippe era ateniană) şi, ceas
juridic deţinerea teritoriilor revendicate de de ceas, zi de zi, se interesa de sănătatea celei
Roma. Fiind bătrână, Acca a dipărut fără să pe care o iubea, astei încât dragostea lui a fost
lase urme, la Velabru, chiar în locul unde era curând povestită în toată cetatea. Tatăl fetei a
îngropată cealaltă Larentia, soţia lui Faustulus. mers să întrebe oracolul de la Delfi, iar zeul
O altă legendă se referă într-adevăr la Acca i-a dezvăluit că era legată printr-un jurământ,
Larentia, soţia ciobanului Faustulus (v. acest iar mânia zeiţei Artemis o pedepsea ae fiecare
nume). Ea avea doisprezece copii, în afară de dată când era pe punctul de a-şi călca
Romulus şi Remus, pe care i-a adoptat. In jurământul. Tatăl, aflând adevărul, s-a intere­
amintirea celor doisprezece copii ai ei, a fost sat despre familia lui Acontios, care nu i s-a
înfiinţat colegiul celor doisprezece Fraţi Ar- părut deloc nedemnă de a se înrudi cu a sa, şi
vali. curând o căsătorie fericită a răsplătit strata­
gema tânărului (v. şi Hermohares).
A CEST. V. Egest.
A C R ISIO S3. ( ’A/cplcnos-.) Abas, regele
*ACIS1. ( A/cif.) Era zeul râului cu acelaşi Argosului, fiul lui Linceu şi al Hipermnestrei,
nume din apropierea muntelui Etna. Trecea a avut doi fii gemeni, Proetos şi Acrisios (tab.
drept fiul zeului italic Faunus şi al nimfei 31). Cei doi copii, în care retrăia ura reciprocă
Simetis. înainte de a deveni râu,’o iubise pe a bunicilor lor Egiptos şi Danaos, se băteau
nimfa Galateea, care la rândul ei îl iubea şi ea încă din pântecele mamei lor, iar când s-au
fără speranţă pe ciclopul Polifem. Acesta din făcut mari ura lor nu a slăbit. Ei şi-au declarat
urmă, violent şi gelos, încercase să-şi striveas­ război pentru a şti cui aparţine tronul cetăţii
că rivalul sub stânci. Dar Acis s -a prefăcut în Argos, pe care tatăl lor li—1 lăsase moştenire în
râu, scăpând astfel de gigant. clipa morţii. Se spune că, în timpul acestui
A C O N T IO S2. ( ’A kovtlos'.) Era pe insula război, a fost născocită folosirea scuturilor
Ceos un tânăr foarte frumos şi care făcea parte rotunde, care aveau să aibă un mare succes în
dintr-o familie înstărită, deşi nu avea titluri de arta militară a Antichităţii. In sfârşit, după o
nobleţe. într-un an, el s-a dus la serbările de luptă îndelungată, Acrisios şi-a învms şi alun­
la Delos. Acolo a zărit o tânără, însoţită de gat fratele, care a plecat în Licia, unde s-a
doica ei, care venise şi ea să se închine la zeii căsătorit cu fiica regelui lobates, Anteia, pe
templelor din Delos.’ Fata, numită Cidippe, care poeţii tragici o numesc Stenebeea. Io-
fiica unui om important, aflat în trecere prin bates, în fruntea unei armate liciene, l-a adus
Delos, era atât de frumoasă, încât Acontios din nou pe Proetos în Argolida şi l-a instalat
s-a îndrăgostit imediat de ea şi a urm at-o la Tirint, cetate ale cărei ziduri fuseseră fortifi­
până la templul lui Artemis. Acolo, fata s-a cate de către ciclopi cu blocuri imense de
aşezat, în timp ce se oficia sacrificiul. Acon- piatră. Atunci, cei doi fraţi au hotărât să
tios a luat o gutuie si a scris pe ea, cu vârful încheie un pact, Acrisios domnind în Argos şi
cuţitului, următoarele: „Jur pe templul lui Proetos în Tirint. Astfel, regatul Argolidei era
Artemis să mă căsătoresc cu Acontios“. Apoi divizat în două părţi egale.
a aruncat gutuia cu îndemânare în direcţia Acrisios şi soţia lui, Euridice, fiica lui
tinerei fete. Doica a luat-o şi i-a întins-o Lacedemon, aveau o fiică, Danae. Dorind să
Cidippei, care, fără să-si dea seama, a citit aibă un fiu, el s-a dus să întrebe oracolul, care
inscripţia cu voce tare. înţelegând sensul cu­ l-a anunţat că fiica lui va avea un fiu, dar
vintele pe care tocmai le pronunţa, s^-a înroşit acela îl va ucide. Atunci, pentru a evita îm­
şi a aruncat fructul departe de ea. însă pro­ plinirea oracolului, Acrisios a pus să se con­
nunţase, deşi fără voia ei, o formulă care o struiască o încăpere subterană din bronz, în
lega de Acontios. Iar zeiţa era martora care a închis-o pe Danae, ţinând-o bine
jurământului ei. Curând Acontios a revenit în păzită. Totuşi nimic nu a putut împiedica se­
patria sa, unde a rămas mistuit de iubirea faţă ducerea fetei. Unii spun că a fost vorba de
de cea pe care o considera drept logodnica sa. unchiul ei Proetos, alţii (cei mai numeroşi) că
Totuşi, tatăl Cidippei îşi pregătea fiica să se a fost Zeus, care a luat forma unei ploi de aur
logodească cu altă persoană, aleasă de el. şi a coborât printr-o crăpătură a acoperişului
Doar că, imediat ce au început ceremoniile, până în sânul fetei. Atunci când Acrisios a
Cidippe s -a îmbolnăvit brusc şi atât de grav aflat că fiica lui fusese sedusă, nu a vrut să
încât a trebuit amânată logodna. Tănăra şi-a creadă în originea divină a acestei seducţii şi a
revenit repede, însă de trei ori la rând, la fie­ aşezat-o pe fiica sa, împreună cu copilaşul,
care încercare de a o logodi, era cuprinsă de îritr-un cufăr căruia i-a dat drumul pe mare.
această boală misterioasă. Vestea acestei Acest copil se numea Perseu (v. legenda sa) şi
întâmplări a ajuns la Acontios, care a venit el a realizat mai târziu multe isprăvi, după ce
Dictis l-a găsit pa plaja din Serifos, unde îl
aruncaseră valurile. Dar, într-o bună zi,
1 Acis: Ov., Met., XIII, 750 şi urm.: SERV., la VIRG., Perseu a dorit să -l vadă pe bunicul său şi,
, Ecl., IX, 39.
1 Acontios: Ov., Hér., XX si XXI; Trist., III, 10, 73 si
urm.: ANTON. LIB., Tr„ I; PLUT., Qu. Gr., 27; v. 3 Acrisios: APD., B„ II, 2, 1 si urm.; II, 4, 4. V. scol. la
BUTTMANN, Mythologie, II, p. 115 şi urm.; EUR., Or., 965, si la AP. RH„ Arg., IV, 1091; I,
DILTHEY, De Callimachi Cydippa, Leipzig, 1863. 40; PAUS., II, 16, 2; 4; 23, 7; 25, 7; HYG., F„ 63.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 27

pentru aceasta, s -a întors la Argos cu mama şi dicei, una din fiicele lui Eol, alteori drept un
cu soţia sa, Andromeda. Acrisios, aflând că lapit, fiul lui Forbas şi al Hirminei, fiica lui
Perseu se pregătea să vină si să-l vadă, s-a Epeios (tab. 23), ba cliiar drept fiul lui Helios
temut că oracolul se va împfini şi a plecat în si al Hirminei. în această ultimă versiune, el ar
cetatea Larisa, din Tara Pelasgilor (în Tesalia), fi deci tatăl lui Augias (tab. 14). Despre urma­
în celălalt capăt al trreciei, la fel de departe de şii săi, tradiţiile sunt la fel de diferite ca şi
Serifos şi de Argos, dar şi de drumul care âespre părinţi. Când este considerat tatăl lui
ducea de la o cetate la cealaltă. S -a întâmplat Menoetios şi, prin urmare, bunicul lui Patroclu
însă că regele Teutamides din Larisa organi­ (v. Menoetios şi Egina), când trecea drept tatăl
zase jocuri în onoarea tatălui său şi Perseu „omenesc“ al ’Molionizilor (v. acest nume),
venise în calitate de competitor. în momentul Euritos şi Cteatos, şi al dinastiei din Elida (v.
aruncării discului, s -a pornit un vânt puternic Talpios)’. Ca mulţi alţi eroi tesalieni, şi Actor a
şi discul aruncat de Perseu a fost deviat în avut o „dublură“ în Peloponez.
mod fatal, lovindu-1 pe Acrisios în cap şi Actor domnea la Feres, în Tesalia, şi atunci
omorându-1. D ându-şi seama că prezicerea se când a fost alungat de tatăl său, fiindcă îl uci­
împlinise în ciuda tuturor precauţiilor, Perseu sese pe Focos, Peleu a venit la acest rege,
l-a îngropat pe Acrisios în afara cetăţii şi s-a rugându-1 să-l purificc. Actor a consimţit, l-a
întors în Argos. ţinut la curtea sa şi i-a lăsat moştenire regatul,
*A C R O N 1. Regele cetăţii sabine Caenina. după moartea sa. în această versiune, legenda
După răpirea sabinelor, el a fot primul care a îi atribuie lui Actor un fiu, Eurition (v. acest
început ostilităţile împotriva lui Romulus, nume, 3), care a participat la vânătoarea din
acceptând provocarea acestuia. Duelul celor Calidon, si o fiică, Filomela.
două căpetenii a avut loc în faţa celor două 2. tjn alt Actor, din Qrhomen, este un
armate. Acron a fost ucis de Romulus, care i-a urmaş al lui Frixos (tab. 33).
luat armura şi i-a închinat-o lui Jupiter Fere- ADMET4. ( "ASfir/Tos-.) Era regele cetăţii
trianul, de pe Capitoliu. Acest fapt a stat la Feres din Tesalia, fiind fiul lui Feres şi al
originea obiceiului numit Pradă Bogată. Periclimenei. în tinereţe, a participat la
ACTEON2. ( ’A k to lo ji/.) Aristeu, fiul lui vânătoarea mistreţului din Calidon si la ex­
Apollo şi al nimfei Cirene, avusese de la pediţia Argonauţilor. La moartea tatălui său, a
Autonoe’ fiica lui Cadmos, un fiu numit Ac­ devenit rege şi atunci l-a avut pe Apollo (v.
teon, care a fost crescut de Centaunjl Chiron. acest nume) drept păstor de boi. El s-a în­
Acesta l-a învăţat arta vânătorii. într-o zi, drăgostit de Alcesta, fiica lui Pelias, regele din
Acteon a fost devorat de propriii săi câini, pe Iolcos. Acesta hotărâse să nu dea mâna fiicei
muntele Citeron. Există diferite versiuni sale decât celui care ar fi reuşit să înjuge la
privind moartea sa. Unii spun că a fost astfel carul său un leu şi un mistreţ, în acelaşi timp.
pedepsit de către Zeus pentru că încercase să-i Apollo i-a dat lui Admet atelajul necesar, fie
răpească dragostea Semelei. însă majoritatea în semn de recunoştiinţă pentru tratamentul
autorilor atribuie această pedeapsă mâniei bun pe care-1 primise în timpul sclaviei sale,
zeiţei Artemis, nemulţumită că fusese zărită fie pentru că era el însuşi îndrăgostit de Ad­
de Acteon în timp ce se scălda goală într-un met.
izvor. Zeiţa îl transformase în cerb şi, înfuri- Obţinând astfel, cu ajutorul zeului, mâna
indu-i pe cei cincizeci de câini care formau tinerei fete, el a neglijat să mai facă sacrificii
haita sa, i-a asmuţit împotriva lui. Câinii l-au zeiţei Artemis. Aceasta, iritată, i-a umplut
devorat fără să -l recunoască, iar apoi l-au camera nupţială cu şerpi. Apollo îi promite lui
căutat în zadar în toată pădurea, pe care au
um plut-o de urletele lor. Ajungând la peştera Admet să o umilească pe Artemis. în acelaşi
unde locuia centaurul Chiron, acesta, pentru timp, el cere Parcelor favoarea ca Admet să nu
moară în ziua stabilită de Soartă, dacă va găsi
a -i consola, a făcut o statuie cu chipul lui pe cineva care ar consimţi să moară în locul
Acteon.
său. Pentru a obţine această favoare, Apollo a
ACTOR3. ( ’'Aktojp.) Sunt doi eroi cu acest folosit un subterfugiu, îmbătând Parcele. însă,
nume. atunci când a venit ziua hotărâtă pentru
1. Un tesalian, prezentat uneori dreptmoartea lui Admet, nu a găsit pe nimeni care
fiul lui Mirmidon (v. acest nume) şi al Pisi- să se sacrifice pentru el. Doar soţia sa, din
dragoste, s-a resemnat să moară. Dar Hera-
A cron: PLUT., Rom., 16; T. LIV., I, 10; DEN. HAL., cles, fost tovarăş al lui Admet în expediţia
II, 34; VAL. MAX., III, 2, 3; FLOR., I, 1, 11; Argonauţilor, întâm plându-se să treacă prin
, SERV., la V1RG., En., VI, 859. Feres în momentul morţii Alcestei şi nevăzând
Acteon: HES,m Th., 977; APD., Bibi., III, 4, 4; în palat decât oameni în doliu, după ce a aflat
HYG., Fab., 181; NONN., Dion., V, 287 si urm.; cauza, a coborât în Infern, de unde a adus-o
Ov., Met., III, 131 si urm.: FULG., M vth.’, III, 3; pe Alcesta, mai tânără şi mai frumoasă decât
PAUS., I, 44, 8; IX, 2, 3; EUR., Bacch., 337;
DIOD. SIC., IV, 81; cf. S. REINACH, in C. M. R.,
III, p. 24 la 53. Cf. W. NESTLE, in A. R. W., 1936, 4 A dm et: APD., Bibi., I, 8, 2; 9, 16; TIB., 11, 3, 11 şi
, p. 248 si urm. urm.; Ov., Her., V, 151 (vers interp.); PLUT.,
A ctor: 1)’APD., Bibi., 1, 7, 3; 8, 2; scol. la APOLL. Num., 4; ESCH., Eum., 172; 723; 728; EUR., Ale.,
RG., Arg., I, 558; IV, 816; DIOD. SIC., IV, 72. passim.
28
fusese vreodată. Aceasta este versiunea ur­
mată de Euripide în drama sa Alcesta. După o
altă tradiţie, Heracles nu a intervenit în „în­
vierea“ tinerei femei. Persefona a fost cea
care, adm irându-i sacrificiul, a trim is-o în
mod firesc înapoi la lumina zilei.
Admet a avut trei copii: Eumelos, Perimele
şi Hippasos (tab 21).
A D M E T E 1. {'AS/J.TJTT].) Este eroina unei le­
gende din Insula Samos. Era fiica lui Euristeu
şi strănepoata lui Perseu (tab. 31). A trăit la
Argos, unde era preoteasă la templul Herei.
După o versiune a legendei Amazoanelor,
Heracles ar fi plecat să aducă centura reginei
Amazoanelor pentru Admete.
Admete a fost timp de cincizeci şi opt de
ani preoteasă, dar atunci când tatăl ei’ a murit,
a trebuit să fUgă din Argos şi s-a refugiat în
insula Samos, luând cu ea statuia de cult a
zeiţei Hera, care îi fusese încredinţată.
Găsind pe insulă un străvechi sanctuar al
Herei, înfiinţat cândva de către Lelegi şi de
Nimfe, a lăsat statuia acolo.
în acest timp, locuitorii din Argos, impre­
sionaţi de dispariţia statuii, au trimis piraţi
tirenieni să o caute. Ei sperau, de asemenea,
că locuitorii insulei Samos ar fi acuzat-o pe
Admete de furtul statuii şi ar fi pedepsit-o.
Cum templul din Samos nu avea poartă, pi­
raţilor nu le-a fost deloc greu să fure statuia.
Dar când au vrut să întindă pânzele, nu au
putut să pornească nava. Au înţeles astfel că
zeiţa dorea să rămână în Samos. Ei au lăsat
deci imaginea sacră pe ţărm şi au oferit un
sacrificiu. între timp, Admete a observat dis­
pariţia statuii şi i-a alertat pe locuitori, care au
căutat-o peste’tot. Au găsit-o singură pe ţărm,
fiindcă piraţii plecaseră. Şi-au imaginat că
zeiţa însăşi venise acolo şi au legat-o cu
nuiele de ’răchită. Când a sosit Admete, a
dezlegat statuia, a purificat-o, a sfinţit-o din
nou, căci fusese spurcată de atingerea mâinilor
omeneşti, după care a dus-o înapoi în templu,
în amintirea acestei întâmplări, în fiecare an,
locuitorii din Samos ţin o sărbătoare în cursul
căreia statuia Herei este adusă pe ţărmul mării
şi sfinţită din nou, aducându-i-se ofrande.
Pausanias atribuie mutării zeiţei Hera din
Argos în Samos Argonauţilor şi nu eroinei de
mai sus.
ADO N IS2. ( “ASan/i?.) Fabula lui Adonis es­
! Admete: ATHEN., VI, 672 a; PAUS., VII, 4, 4.
2 Adonis: APD., B ib l, III, 14, 4; HYG., Fab., 58 ;i
161; SERV., la VIRG., E d., X, 18; Ov„ Métam.,
X, 345 si urm.; SERV. La VIRG., En., V, 72;
HYG., Fab., 164 c; THÉOCR., I, 109; III, 46 çi la
scol.; PROP., III, 5, 38; LUCIEN, Déesse syr„ 8;
STRAB., 755; PAUS., VI, 24, 7; BION, I, 72;
THÉOCR., XV, 102; 136 si urm.; HYG., Fab.,
251; Hymnes orphiques, 56, 9; AUSONE, Épit. In
Glauc.; Cupido crucifix., 57 çi urm.; CLEM.
ALEX., Proptrept., 21 C. Cf. J. G. FRAZER,
Adonis, trad. Ann. Mus. Guimet, XXX, Paris, 1921.
Cf. E. REINER, Die rituelle Totenklage, Tübingen,
Pierre G R IM A L
te o legendă siriană, la care făcea deja aluzie
Hesiod. Forma sa cea mai cunoscută este ur­
mătoarea: regele Siriei, Teias, avea o fată,
Myrrha sau Smirna, pe care mânia Afroditei a
făcut-o să dorească o iubire incestuoasă cu
tatăl său. Cu ajutorul doicei sale, Hippolite, ea
a ajuns să îl înşele pe Teias, unindu-se cu el
timp de douăsprezece nopţi la rând. Dar, în a
douăsprezecea noapte, acesta şi-a dat seama
de vicleşugul fiicei sale si a urmărit-o, dorind
să o omoare cu pumnalul. Myrrha a cerut pro­
tecţia zeilor, care au transformat-o într-un
arbust numit mirt. După zece luni, coaja co­
pacului s-a desfăcut şi a ieşit din ea un copil,
care a primit numele de Adonis. Afrodita,
impresionată de frumuseţea copilului, l-a luat
şi l-a încredinţat în taină Persefonei, care
trebuia să-l crească. însă aceasta, la rândul ei;
s-a îndrăgostit de acest copil frumos şi nu a
mai vrut să îl înapoieze Afroditei. Această
dispută între cele două zeiţe a fost arbitrată de
Zeus, alţii spun că a fost arbitrată de muza
Calliope, în numele lui Zeus. Decizia a fost ca
Adonis să trăiască o treime din an cu Afrodita,
o treime cu Persefona şi o treime unde dorea
el. Dar Adonis petrecea întotdeauna două
treimi din an cu Afrodita şi o singură treime
cu Persefona. Mai târziu, mania zeiţei Artemis
(nu se ştie exact din ce motive) a asmuţit îm ­
potriva lui un mistreţ, care l-a rănit mortal, în
timpul unei vânători.
Această primă schiţă a mitului, în care re­
cunoaştem simbolizat misterul vegetaţiei, în
acest copil născut dintr-un arbust, care petrece
o treime din an sub pământ şi, în restul tim­
pului, urcă la lumina zilei, pentru a se uni cu
zeiţa primăverii şi a iubirii, a fost apoi înfru­
museţată şi completată. S -au făcut precizări
privind blestemul Afroditei: Cencreis, mama
Smirnei şi soţia lui Ciniras (în loc de Teias), o
jignise pe zeiţă pretinzând că fiica ei era mai
frumoasă decât ea şi, ca pedeapă pentru
această trufie, zeiţa l-a inspirat Smirnei o
iubire „criminală“. în momentul în care şi-a
dat seama de caracterul incestuos al pasiunii
sale, Smirna a vrut mai întâi să se spânzure,
însă a intervenit doica ei şi a sfătuit-o să-şi
împlinească iubirea. După consumarea inces­
tului, tânăra s-a ascuns de ruşine, în pădure,
unde Afrodita, făcându-i-se milă de victima
sa, a transformat-o în arbust. Şi tatăl său a fost
cel care a despicat coaja arbustului cu sabia,
scoţându-1 la lumină pe micuţul Adonis. în
altă versiune, un mistreţ (prefigurând astfel
moartea tânărului) a eliberat copilul, des-
făcând coaja cu ajutorul colţilor săi. Imagi­
naţia poeţilor eleni a preferat să~l reprezinte
pe Adonis ca fiind crescut de Nimfe, vânând
şi mânând turmele pe câmp şi în pădure. Cât
ăespre catastrofa care i-a provocat moartea,
poeţii ne asigură că a fost provocată nu de
Artemis, ci de Ares, iubitul Afroditei, sau de
1938; S. RONZEVALLE, Mèi. Univ. Saint-
Joseph, Beyrouth, 1929, p. 1410204.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 29

răzbunarea lui Apollo faţă de Afrodita, pentru revenit pe tronul din Argos. însă în stră­
că îl orbise pe fiul său Erimantos, care o zărise fundurile sufletului său, Adrast nu-1 iertase
goală în timp ce se scălda, (v. Erimantos). niciodată pe vărul său, care îi ucisese tatăl. El
Legenda lui Adonis se desfăşoară când pe i-a dat mâna surorii sale Erifile şi a convenit
muntele Idalion, când în Liban.’ în apropiere cu acesta ca, în cazul unei neînţelegeri ulte­
de Biblos, curgea un râu numit Adonis, ale rioare între ei, să se supună arbitrajului tinerei
cărui ape se înroşeau în ziua când se săr­ femei, gândindu-se că astfel ar avea într-o
bătorea moartea lui Adonis. bună zi posibilitatea de a se răzbuna.
Mai multe legende ale florilor sunt legate Dar s-a întâmplat că Polinice, fiul lui
de povestea lui Adonis: nu numai originea Oedip, fusese izgonit din Teba de către fratele
mitică a mirtului (lacrimile Myrrhei), ci şi cea său Eteocle şi, în acelaşi timp, Tideu, fiul
a trandafirului - la început, trandafirul era alb, regelui Calidonului, Oeneu, fusese exilat de
însă cum Afrodita alerga în ajutorul prietenu­ tatăl său, fiindcă ucisese pe cineva (y.Tideu).
lui său rănit, ea s -a înţepat la picior într-un într-o noapte furtunoasă, cei doi eroi s-au
spin, iar sângele său a colorat florile care îi prezentat împreună să ceară azil la palatul lui
erau închinate. Şi anemonele se spune că au Adrast. Acolo, în curtea din faţă a palatului,
apărut din sângele lui Adonis rănit. Poetul cei doi s-au luat la ceartă. Adrast, trezit de
idilic Bion povesteste că zeiţa vărsa atât de gălăgie, a poruncit să intre amândoi si a
multe lacrimi si Adonis pierdea atât de mult început prin a-1 curăţa pe Tideu de murdăria
sânge, încât fiecare lacrimă se prefăcea în pe care o văzuse. Apoi, observând că cei doi
trandafir si fiecare picătură de sânge devenea eroi se bătuseră precum „leul şi mistreţul“
o anemona. (sau văzând imaginea acestor animale pe scu­
Afrodita a înfiinţat, în onoarea prietenului turile lor), el şi-a amintit de un vechi oracol,
său, o sărbătoare funerară, pe care femeile care spunea că îşi va mărita fiicele cu un leu şi
siriene o ţineau în fiecare an, primăvara. Se un mistreţ. Pe cea mai în vârstă, Argia, i-’a
plantau în vaze, în ghivece etc., boabe de grâu, dat-o lui Polinice, iar pe cea mai mică,
care erau udate cu apă caldă, pentru a le face Deipile, lui Tideu, şi le-a promis celor doi că
să crească mai repede. Aceste plantaţii erau îi va ajuta să revină în patria lor şi să-şi re­
numite „grădinile lui Adonis“. Plantele astfel capete drepturile. Astfel a început expediţia
forţate mureau curând după ce răsăreau din Celor Şapte contra Tebei.
pământ, simbolizând soarta lui Adonis. Fe­ La această expediţie au participat toţi ur­
meile scoteau bocete rituale privind soarta maşii lui Bias şi Melampous, precum şi cei ai
tânărului iubit al Afroditei. lui Proetos, adîcă ai celor trei case regale ce
Originile semitice ale acestei legende sunt domneau peste Argolida. Conform adăugirilor
evidente, numele însuşi al zeului trimiţând la la această legendă primitivă, au mai fost şi
cuvântul ebraic ce înseamnă „Domnul Dum­ aliaţi arcadieni şi mesenieni, adică unele con­
nezeu“. Cultul lui Adonis s-a răspândit în tingente din restul Peloponezului, în afară de
lumea mediteraneană în epoca elenistică şi Micene, ai cărui principi, Agamemnon şi Me-
legenda sa figurează deja pe oglinzile etrusce.’ nelaos, din familia Atrizilor, prevedeau că
acest război nu putea să aibă decât un sfârşit
A D RA ST1. ( ’'ASpaoros'.) Era un rege al Ar- dezastruos.
gosului, a cărui legendă este legată de cea a Sub conducerea lui Adrast, cei şapte co­
expediţiei Celor Şapte contra Tebei. De când mandanţi erau: Amfiaraos, Capaneu, Hip-
Proetos împărţise’regatul Argolidei între el şi pomedon,
cei doi fii ai lui Amitaon, Bias şi Melampous (considerat nepotul lui Adrast, Partenopeos
uneori drept frate al lui Adrast),
(v. legenda lui Proetos şi a Proetizilor, M e­ Tideu şi Polinice.
lampous si tab. genealogic 1), trei familii Pe drum, comandanţii s-au oprit la Ne-
domneau împreună asupra ţinutului. însă dis­ meea,
cordia şir a făcut loc în curând între cele trei onoareaunde au organizat jocuri funebre în
tânărului Arhemoros, omorât de un
familii. în cursul unei revolte, Amfiaraos, şarpe sub ochii lor (v. Amfiaraos)., Aceste
urmaşul lui M elampous, l-a ucis pe tatăl lui jocuri au fost la originea Jocurilor Nemeene.
Adrast, Talaos, care descindea din Bias (sau Pe malul râului Ismenos, au obţinut o primă
pe Pronax, unul dintre fiii lui Talaos). Adrast a victorie împotriva tebanilor, pe care i-au
fugit la Sicione, unde domnea regele Polibos', respins între zidurile cetăţii lor. însă, când au
bunicul său din partea mamei (tab. 22), care a pornit
murit fără urmaşi pe linie bărbătească, nimicită.asaltul, întreaga lor armată a fost
Doar Adrast a scăpat, călare pe calul
lăsându-i lui regatul. Ajuns rege în Sicione, său Areion (v. acest nume), care se distingea
Adrast a reuşit să se împace cu Amfiaraos şi a prin coama sa neagră. în continuare, versiunile
diferă. Ori Adrast, bun orator, a ştiut să-i con­
1 A drast: II., II, 572; PIND., Ném. IX, 9 si urm.; HDT., vingă pe tebani să-i predea trupurile vic­
V, 67; APD,, B ib i, III, 6, 1 si urm.; scol. la 1'Od., timelor, ori, conform versiunii ateniene,
XI, 326; II., XIV, 119 çi urm.; IV, 376 si urm.: Adrast a fugit direct la Atena, pentru a se pune
PAUS., 1, 43; IX, 9, 1; PIND., Olymp., VI, 19 si sub protecţia lui Tezeu. Acesta ar fi mers
urm.: PLUT., Thésée, 29; HYG., Fab., 242; atunci împotriva Tebei, ar fi luat cu forţa ca­
STACE, Théb., pass.; ESCH., Trag. Piedr. Eleusi- davrele şi le-ar fi îngropat la Eleusis.
nele.
3Q Pierre G R IM A L

H
co
cr ra
3 o —| 3_
a, ^ B* P
F* * o
to O 3
-i
51 2
3o o
3ec
3
«
d

T3
o
*3'
o
Q
O
<
o-*
— i
Tabel genealogie nr. 1 (v. si tab. 21)

w
pt»‘_
?
o
\ C
CO QL
0c5 3§ tu o
c
o
7E5T «» 3
p O -3’ s
^ o‘ T3
»
to o3
-J
a a*

SL
p4
3 —I
o

ao
t/5
p s 3
c 1 3_ ,o -
51
Eh p O
f3»5
P
CO
P
P<
o

o
c
t»
S‘
Vi
D IC Ţ IO N A R DE M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă
Deloc descurajat de rezultatul primei ex­
pediţii, Adrast a întreprins după zece ani un
nou război împotriva Tebei, împreună cu fiii
celor morţi în prima expediţie. Armata era mai
puţin numeroasă, dar prezicerile erau favora­
bile. Epigonii (acesta era numele dat fiilor
primilor eroi) au cucerit Teba şi l-au aşezat pe
tron pe Tersandros, fiul lui’ Polinic’e. însă
Adrast si-a pierdut fiul, pe Egialeu, ucis de
fiul lui feteocle, Laodamas. Bătrânul Adrast a
murit de durere la Megara. Se povesteşte, de
asemenea, că el s-a aruncat în foc, pentru a
respecta un oracol al lui Apollo.
Adrast, căsătorit cu Amfiteea, fiica lui
Pronax, a avut şase copii. Cele patru fiice ale
sale, Argia, Hippodamia, Deipile şi Egiale,
s-au căsătorit cu Polinice, Piritoos, Tideu şi
Diomed.
AEDONA1. ( 'ArjSaii'.) în Odiseea, ni se
spune că Aedona era fiica lui Pandareos (v.
acest nume) şi soţia lui Zetos, regele Tebei si
fratele lui Amfion (v. Amfion). Neavând decât
un fiu şi invidiind fecunditatea cumnatei sale
Niobe, soţia lui Amfion, ea a încercat să-l
ucidă, din gelozie, pe fiul mai mare al
acesteia, Amaleu, în timp ce acesta dormea,
însă,, din greşeală îşi ucisese propriul fiu, Iti-
los. In durerea ei, a cerut mila zeilor, care au
transform at-o în privighetoare (dr/Saiu, în gre­
ceşte).
Există o legendă diferită a privighetorii, la
fel de tragică şi marcată de crime. Aedona era
fiica lui Pandareos din M ilet şi soţia artistului
Politehnos (cu nume expresiv şi potrivit), şi
locuia în cetatea Colofon din Lidia. Aveau un
fiu, Itis. Atâta timp cât i-au cinstit pe zei,
Politehnos şi Aedona au fost fericiţi, însă
fericirea i- a ’umplut de orgoliu şi au ajuns să
se laude că sunt mai uniţi decât ’H era şi Zeus.
Hera, pentru a -i pedepsi, le-a trimis pe zeiţa
discordiei, Eris, care le-a inspirat dorinţa de a
se lua la întrecere. Amândoi s-au apucat de
lucru: el să costruiască un car şi ea să ţeasă.
Cel care termina primul lucrarea trebuia să-i
dea celuilalt o sclavă. Cu ajutorul Herei, A e­
dona a câştigat. Supărat, Politehnos a hotărât
să se răzbune. D ucându-se la Efes, el i-a cerut
socrului său permisiunea de a o lua pe Cheli-
dona, sora Aedonei, să-i facă o vizită acesteia.
Pe drum, el a pângărit-o pe cumnata sa, i-a
dat veşminte de sclavă, i-a tăiat părul şi a
ameninţat-o cu moartea dacă i-a r fi spus su­
rorii sale cine este. Apoi, a sosit acasă, dân-
du-i Aedonei drept sclavă pe sora sa. Che-
lidona a servit-o un timp pe sora ei, fără a fi
recunoscută. însă, cum într-o zi îşi deplângea
nenorocirile la fântână, Aedona a auzit-o şi a
recunoscut-o. Amândouă au decis să se răz­
bune şi l-a u ucis pe Itis, servindu-1 la masă
tatălui său, după care au fugit la Milet.
Politehnos a aflat de la un vecin despre „mân­
carea“ ce i se servise la masă. Imediat, el a
1 A edona: Od., XIX, 518 şi urm.: ANTON. LIB.,
Transf, XI.
31
plecat în urmărirea soţiei şi cumnatei sale, dar
a fost prins de servitorii lui Pandareus, cărora
fiicele regelui le spuseseră toată povestea, a
fost legat, uns cu miere şi expus pe o câmpie.
Chinuit de muşte, Aedonei i s-a făcut milă de
el şi a alungat insectele. Fraţii şi tatăl ei,
mânioşi, au vrut să o ucidă. Dar lui Zeus i-a
fost milă de această familie sfâsiatâ şi i-a
transformat pe toţi în păsări: Pandareos a de­
venit vultur de mare, Harmotoe, mama Ae­
donei, o pasăre fabuloasă, Politehnos, o
ciocănitoare verde, deoarece cândva Hefaistos
îi dăduse în dar un cioc. Fratele Aedonei a fost
transformat în pupăză, Aedona, aşa cum îi
indică numele, în privighetoare, iar th elid o n a
în rândunică (xe ălScou, înseamnă rândunică în
limba greacă). Prin bunăvoinţa zeiţei Artemis
(pe care o invocase în momentul în care cum­
natul său o viola), Chelidona a obţinut dreptul
de a trăi în apropierea oamenilor.
A E R O PE 2. ( 'Aepoirq.) Se cunosc două ero­
ine cu acest nume.
I. Minos avea un fiu, Catreu, care a
avut trei fiice şi un fiu. Fiicele sale se numeau
Aerope, Climene şi Apemosine. Fiul său era
Altemenes. Catreu’a întrebat oracolul pentru a
şti cum va muri şi a primit răspuns că va muri
de mâna unuia dintre copiii săi. El a păstrat
secret oracolul, dar nu l-a putut împiedica pe
Altemenes să afle conţinutul lui. Imediat ce a
aflat, acesta a fugit împreună cu sora lui
Apemosine. La rândul său, Catreu le-a dat pe
Aerope şi pe sora ei Climene lui Nauplios,
navigatorul, cu poruncă să le vândă în
străinătate. Nauplios le -a dus pe cele două
fete la Argos, unde Aerope s-a căsătorit cu
regele Plistene, dând naştere lui Agamemnon
şi lui Menelaos (tab.2).
După o altă tradiţie, Catreu i-a dat-o pe
Aerope lui Nauplios nu pentru că se temea să
nu fie ucis de ea, ci pentru că iubise un sclav.
El îi ceruse lui Nauplios să o înece. în plus,
Aerope nu se căsătorise cu Plestene, ci cu
Atreu, şi acesta ar fi fost tatăl lui Agamemnon
şi al lui Menelaos. Pentru a împăca cele două
tradiţii, s-a imaginat că Atreu era fiul (sau
tatăl) lui Plistene şi ea s-a căsătorit mai întâi
cu acesta, apoi, când el a murit, cu Atreu, iar
cei doi copii ai lui Plistene au fost crescuţi de
Atreu.
în timpul căsătoriei sale cu Atreu, ea s-a
lăsat sedusă de cumnatul ei, Tiest, şi i-a dat în
secret acestuia mielul de aur care îi’ asigura lui
Atreu puterea regală (v. Atreu). în ciuda
acestui Mcru, Atreu a reuşit să-şi păstreze
coroana, prin intervenţia tai Zeus,’ şi, pentru
a-şi pedepsi soţia, el a aruncat-o în mare.
2. Pausanias scrie despre o altă Aerope,
fiica lui Cefeu, care a fost iubită de Ares şi a
2 A erope: 1) APD., B ibi, III, 2, 1; scol la VIL, I, 7;
SOPH., Ajax, 1297, şi la scol. ad. loc.; APD., Epit-
ome, ed. Frazer, II, 7, 10; EUR., Oreste, 16 şi urm.;
trag. pierdută Cretoises; SERV., la VIRG., En., I,
458; HYG., Fab., 86; PAUS., II, 18, 2; Ov., Trist.,
II, 391; 2) PAUS., VIII, 44, 7.
32
murit în timp ce dădea naştere unui fiu. Insă
Ares a făcut în aşa fel încât copilaşul să sugă
în continuare de la sânul mamei sale moarte.
A F R O D I T A 1 . ( ’A(ppoSi777.) Era zeiţa iubi­
rii, identificată la Roma cu vechea divinitate
italică Venus. Există două tradiţii diferite
referitoare la naşterea sa: una o prezintă drept
fiica lui Zeus şi’ a Dionei (v. Dione), cealaltă
ca fiind una din fiicele lui Uranos, ale cărui
organe sexuale, tăiate de Cronos, au căzut în
mare şi au dat naştere zeiţei, „Femeia născută
din valuri“ sau chiar „născută din sperma
Zeului“. Abia ieşită din mare, Afrodita a fost
dusă de adierile Zefirului, mai întâi la Citera,
apoi pe ţărmul insului Cipru. Acolo, ea a fost
rimită de către Anotimpuri {Horele), îm-
răcată şi împodobită, apoi condusă de acestea
în rândul Nemuritorilor. O legendă consem­
nată de Lucian spune că ea a fost mai întâi
crescută de Nereu (v. Hera). Mai târziu, Pla-
ton şi-a imaginat existenţa a două Afrodite
diferite: cea care era fiica lui Uranos (Cerul),
Afrodita Urania, zeiţa iubirii pure, şi fiica
Dionei, Afrodita Pandemiana (adică Âfrodita
cea Populară), zeiţa iubirii vulgare. Dar
aceasta este o interpretare filozofică târzie,
străină celor mai vechi mituri referitoare la
zeiţă.
în jurul Afroditei s-au format diferite le­
gende care nu constituie o poveste coerentă, ci
doar întâmplări diferite, în care zeiţa intervine.
Afrodita a fost căsătorită cu Hefaistos, zeul
şchiop din Lemnos, dar ea îl iubea pe Ares,
zeul războiului. Homer povesteşte cum cei doi
iubiţi, au fost surprinşi într-o dimineaţă de
către Soare, care i-a povestit imediat aventura
lui Hefaistos. Acesta i-a pregătit în taină o
capcană: o plasă magică, pe care doar el putea
să o mânuiască. într-o noapte, când cei doi
iubiţi erau în patul Afroditei, Hefaistos a
strâns plasa deasupra lor şi i-a chemat pe toţi
zeii din Olimp, ceea ce i-a umplut de o
nespusă bucurie. La rugămintea lui Poseidon,
Hefaistos a binevoit să retragă plasa şi zeiţa a
fugit, foarte ruşinată, în Cipru, iar ’Ares în
Tracia. Din iubirile lui Ares si ale Afroditei s -
au născut Eros şi Anteros, beim os şi Fobos
(Groaza si Teama), Harmonia (care â devenit
mai târziu, la Teba, soţia lui Cadmos) şi
uneori se adaugă la această listă Priap, zeul
din Lampsaca, protectorul grădinilor (fiindcă,
în anumite tradiţii, Afrodita era considerată
zeiţa grădinilor, dar acest lucru este mai ales
adevărat în privinţa întruchipării sale latine,
Venus).
1 A frodita: Od„ VIII, 266 si urm.; II., II, 819 la 821;
III, 15 şi urm.; IV, 10-12; V, 1 şi urm.; V, 311-
317; 330 si urm.; HÉS., Théog., 190 si urm.;
ANTON. LÏB., Tr„ 34; APD., B ib i, I, 9, \1\ 4, 4;
III, 2, 2; 12, 2; 14, 4; Ep„ IV, 1; LUCIEN, Tragoe-
dop., 87 şi urm. Cf. L. R. FARNELL, The Cults o f
the Greek States, Oxford, 1896, t. II, p. 618 şi urm.;
H. HERTER, în Eléments orientaux dans la relig­
ion grecque... (culegere anonimă), Paris, 1960, p.
61-76.
Pierre G R IM A L
Iubirile Afroditei nu s-au limitat la Ares.
Atunci când Myrrha, transformată în arbust, a
dat naştere lui Adonis (v. Adonis), Afrodita a
luat copilul, care era deosebit de frumos, şi l-a
încredinţat Persefonei. Dar aceasta nu a vrut
să i—1 mai dea înapoi. Cazul a fost adus în faţa
lui Zeus, care a hotărât că tânărul trebuia să
stea o treime din an cu Persefona, o treime cu
Afrodita şi cealaltă treime unde dorea el. Dar
Adonis petrecea o treime din an cu Persefona
şi două treimi cu Afrodita. Rănit mortal de un
mistreţ, Adonis a fost probabil victima
geloziei lui Ares.
Zeiţa l-a mai iubit şi pe Anchise, pe mun­
tele Ida, de lângă Tro’ia, şi a avut cu el doi
copii, Enea şi, după unele tradiţii, Lirnos (v.
Anchise).
Mâniile si blestemele Afroditei erau cele­
bre. Ea a fost cea care i-a inspirat lui Eos
(Aurora) o iubire copleşitoare pentru Orion,
drept pedeapsă pentru că îi cedase lui Ares.
De asemenea, le-a pedepsit pe toate femeile
din Lemnos, fiindcă nu o cinsteau, cu un m i­
ros insuportabil, astfel încât soţii lor le-au
părăsit, preferându-le pe roabele trace. Fe­
meile din Lemnos i-au ucis pe toţi bărbaţii de
pe insulă şi au fondat o societate formată doar
din femei,’ până în ziua în care Argonauţii au
venit să le „dea fii“ (v. Toas). Afrodita le-a
pedepsit şi pe fetele lui Ciniras din Pafos,
obligându-le să se prostitueze cu străini (v. şi
Fedra, Pasifae, etc.).
Bunăvoinţa sa nu era mai puţin periculoasă,
într-o zi, Discordia a aruncat un măr, care
trebuia să fie acordat celei mai frumoase din­
tre zeiţele Hera, Atena şi Afrodita. Zeus i-a
poruncit lui Hernies să le conducă pe toate trei
pe muntele Ida din Troada, unde trebuiau să se
supună .judecăţii“ lui Alexandru, cel care va
fi cunoscut mai târziu sub numele de Paris.
Cele trei zeiţe au pornit în faţa lui o întrecere,
lăudându-şi fiecare frumuseţea şi promi-
ţându-i daruri de preţ. Hera i-a oferit domnia
universală. Atena i-a promis că îl va face de
neînvins în luptă, iar Afrodita i-a promis
mâna Elenei. Zeiţa frumuseţii a fost aleasă şi,
prin urmare, ea a fost la originea războiului
Troiei (v. Elena). D e-a lungul întregului
război, ea a acordat protecţie troienilor şi, mai
ales, lui Paris. Atunci când acesta a „luptat
singur împotriva lui Menelaos şi era aproape
să fie ucis, Afrodita l-a scăpat de pericol şi a
provocat incidentul care a redeschis osti­
lităţile. Mai târziu, ea l-a protejat şi pe Enea,
când era gata să fie ucis de Diomed. Acesta
din urmă a şi rănit-o pe zeiţă. Dar protecţia
Afroditei nu a putut împiedica nici căderea
Troiei, nici moartea lui Paris. Cu toate acestea,
ea a reuşit să păstreze neamul troienilor şi,
datorită ei, Enea, împreună cu Anchise, tatăl
său, şi cu Iulus (sau Ascaniu), fiul său, luând
cu ei Zeii Penaţi (Protectori) ai Troiei, a reuşit
să fugă din cetatea în flăcări şi să caute un
ţinut unde să-şi creeze o nouă patrie (v.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
34
Ascaniu, Enea). Astfel, Roma avea ca protec­
toare deosebită pe Afrodita-Venus. Aceasta
trecea drept strămoaşâ a gintei lulia, formată
din urmaşii lui Iulus,’ deci ai lui Enea şi, prin
urmare ai zeiţei Afrodita. Din acest ’motiv,
Cezar i-a înălţat un templu, sub invocaţia de
Venus Genetrix, Venus Născătoarea.
Păsărilele favorite ale zeiţei erau porum­
beii. Carul său era tras de un atelaj format din
aceste păsări. Plantele sale îndrăgite erau tran­
dafirul şi mirtul.
A G A M E D E 1. ( ’Aya/ujjSrjs'.) Celebru arhi­
tect, Agamede era fiul lui Stimfalos şi
strănepotul lui Arcaş, eponimul arcadienilor
(tab. 9). Soţia sa era Epicaste, adusă de Trofo-
nios, căruia i-o dăduse Apollo. împreună au
avut un fiu, Cercion. Agamede, Trofonios şi
Cercion erau arhitecţi la fel de înzestraţi si au
construit multe edificii în Grecia arhaică. Li se
atribuie mai ales camera nupţială a Alcmenei,
la Teba, templul lui Apollo din Delfi, cel al lui
Poseidon din Arcadia, pe drumul de la Manti-
neea la Tegeea, şi un edificiu pentru păstrarea
tezaurului regelui Hiriei, Hirieu, din Beoţia. în
legătură cu acest tezaur, se povesteşte ur­
mătoarea legendă: Agamede şi Trofonios, care
fuseseră însărcinaţi cu această construcţie, au
aşezat o piatră în aşa fel încât să o poată
scoate cu uşurinţă şi, în timpul nopţii, scoto­
ceau prin tezaurul regelui. Acesta a observat
furturile şi, pentru a -i prinde pe vinovaţi, a
cerut sfatul lui Dedal. Celebrul constructor a
montat o capcană în care s -a prins Agamede.
Trofonios i-a tăiat capul, pentru a_ nu putea să
divulge numele complicelui său. însă păm ân­
tul s-a deschis şi l-a înghiţit pe Trofonios. în
dumbrava din Lebadeea existau o groapă şi o
stelă care purtau numele lui Agamede. Acolo
se înălţa oracolul lui Trofonios, unde i se adu­
ceau ofrande şi unde era invocat şi numele lui
Agamede.
Există o versiune puţin diferită a acestei
legende: regele nu se numea Hrieu, ci Augias,
din Elis. Cercion, care lua parte la furt, a fugit
împreună cu Trofonios până la Orhomen, dar,
urmăriţi de către Dedal şi Augias, Cercion s-a
refugiat la Atena şi Trofonios în Lebadeea.
Conform unei alte legende, Agamede şi Tro­
fonios construiseră un templu lui Apollo şi,
cum îi cereau zeului salariul, acesta le-a pro­
mis că le va plăti peste opt zile. între timp, i-a
sfătuit să se distreze. în cea d e -a opta noapte,
cei doi arhitecţi au murit de o moarte blândă şi
uşoară. Era cel mai bun salariu pe care putea
să li—1 dea.
1 A gam ede: PAUS., VIII, 4, 8; 10, 2; IX, 11, 1; 37, 3 -
7; 39, 6; STRAB., IX, 11, 1, p . 421; scol. la
ARISTOPH., Nuees, 500; PLAT., Axioch., 367 c;
Hymne homer. La Apollon, 118; PLUT., Cons. ad
Ap., 108, 39; CIC., Tusc., I, 47, v. si Trophonios;
cf, A. H. Krappe., in Arch. F. Rel. Wiss. X X X
(1933), p. 228-241.
Pierre G R IM A L
AG AM EM NON . ( Aya/iep-mv.) Aga-
memnon apare în legendă ca rege prin ex­
celenţă, numit, în Iliada, comandant suprem al
armatei aheene. După numele strămoşilor săi,
el este considerat când un atrid, când un pelo-
pid, ba chiar un tantalid (tab. 2). în Iliada este
uneori regele Argosului, alteori al cetăţii Mi-
cene, iar tronul Argosului este atribuit atunci
lui Diomed (această versiune apare în Descri­
erea Corăbiilor, pasaj interpolat, mai recent
decât restul poemului). în sfârşit, în tradiţia
cea mai târzie, Agamemnon trece drept regele
Lacedemoniei, având capitala în cetatea Ami-
cleea. (Privind orginea sa, v. Erope şiAtreu)
Agamemnon era căsătorit cu Clitemnestra,
care a jucat un rol important în legenda sa.
Soră a Elenei şi fiică a Ledei şi a lui Tindar
(tab. 19), Clitemnestra a fost mai întâi
căsătorită cu Tantal, fiul lui Tiest, dar Aga­
memnon l-a ucis pe Tantal în acelaşi timp cu
noul născut, fiul lui Tantal şi al Clitemnestrei.
în urma acestei duble crime şi a căsătoriei,
acceptate de nevoie, a Clitemnestrei cu Aga­
memnon, Dioscurii, Castor şi Pol lux, fraţii
Clitemnestrei, l-au urmărit pe Agamemnon,
care a trebuit să caute azil la socrul său, Tin­
dar. In cele din urmă, Castor şi Pollux au fost
de acord să se împace cu Agamemnon. Dar
căsătoria cu Clitemnestra, care începuse
printr-6 crimă, era blestemată, aşa cum o do­
vedeşte continuarea legendei.
Cu Clitemnestra, Agamemnon a avut trei
fiice, Chrysotemis, Laodice şi Ifianasa, pre­
cum şi un fiu, ultimul născut, Oreste. Aceştia
apar in prima formă a legendei. Mai târziu
apare o altă fiică, Ifigenia, deosebită de
Ifianasa, iar în locul Laodicei, poeţii tragici o
numesc pe Electra, care este complet
necunoscută autorului Iliadei. Dintre aceşti
copii, poeţii tragici se ocupă mai ales de
Ifigenia, de Electra şi de Oreste.
Războiul Troiei. ’- în momentul în care o
mulţime de pretendenţi căutau să obţină mâna
Elenei, Tindar, la sfatul lui Ulise, a reuşit să-i
„lege“ printr-un jurământ, prin care se anga­
2
A gam em non: EUR., Ifig. în Aulis, passim, not. 1149
si urm.; 337 si urm., etc.; II, 18, 2; 22, 2 si urm.;
HYG., Fab., 88; II, IX, 142 si urm.; SOPH., El.,
157; EUR., Or., 23; II., II, 299-300; CIC., De Div.,
II, 30; Ov., Métam., XII, 11 la 23; ESCH., Ag„
passim.; scol. la Vil., I, 59; APD., Ep., III, 17 şi
urm.; SOPH., El., 566 si urm.; HYG., Fab., 98;
EUR., Iflg. La Aulis, 88; scol la 17/., I, 108; TZET.,
la LYG., 183; SOPH., fr. (Nauck), p. 128; Phil.,
passim; II., I, 366 şi urm.; Od., VIII, 75 şi urm.; II.,
II si urm.; Od., XI, 547 si urm.; 422; III, 141 si
urm.; cf. PAUS., II, 16, 6','Od., III, 263 şi urm.; IV,
524; XI, 421 si urm.; PIND., Pyth., XI, 17 si urm.;
ESCH., Ag„ 1417; SOPH., El., 530; APD., Ep., VI,
23; SEN., Agam., 875 si urm.; SERV., la VIRG.,
En., XI, 268 şi urm., HYG., Fab., 117; cf., între
alte lucrări, NILSSON, Hom er and Mycenae, Lon­
dres, 1933; LEAF, Homer and History, Londres,
1915, şi introducerea lui P. MAZON la ediţia sa a
Iliadei, Paris, 1949; L. MARRIE, Zeus Agamem­
non in Sparta, Arch. F. Rel. W., XXIII, p. 359 şi
urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
jau să respecte decizia Elenei şi să nu conteste
pretendentului ales drepturile asupra tinerei
fete. Ba mai mult, dacă cel ales era atacat,
ceilalţi trebuiau să-i vină în ajutor. Atunci
când Paris a răpit-o pe Elena, M enelaos a
venit să-i ceară ajutor lui Agamemnon.
Aceasta le -a amintit celorlalte căpetenii
jurământul făcut şi astfel s-a format nucleul
armatei destinate să atace Troia. Agamemnon
a fost ales de toţi drept comandant suprem, fie
datorită valorii sale personale, fie datorită unei
„campanii electorale“ abile. Trupele s-au
adunat în Aulis. în Iliada, Zeus trimite imediat
un semn favorabil: după un sacrificiu închinat
lui Apollo, un şarpe a sărit din altar spre un
copac din vecinătate şi a înghiţit cei opt pui de
vrabie dintr-un cuib, precum şi vrabia, mama
lor, deci nouă vietăţi în total. Apoi, şarpele s-a
prefăcut în piatră. Calchas a dezvăluit că Zeus
voia să indice faptul că Troia va fi cucerită
după o perioadă de zece ani. Eschil cunoaşte o
altă minune: o iepuroaică sfâşiată de doi vul­
turi. Calchas interpretează acest semn spunând
că Troia va pieri, dar că Artemis ar fi fost în
defavoarea grecilor.
Conform unui poem ulterior Iliadei
(desigur Cântecele Cipriene), grecii, necunos-
când drumul către Troia, au ajuns prima dată
în Misia şi, după mai multe lupte, au fost îm ­
prăştiaţi de o furtună şi s-au întors fiecare în
ţara lui (v. Ahile). După opt ani de la acest
eşec, grecii s-au strâns din nou în Aulis. însă
marea rămânea închisă navelor din cauza unui
calm persistent. întrebat, prezicătorul Calchas
a răspuns că acel calm se datorează mâniei lui
Artemis. M ânia zeiţei avea mai multe cauze:
fie că Agamemnon, ucigând o căprioară,
pretinsese că Artemis nu ar fi făcut-o mai
bine, fie că odinioară Atreu nu sacrificase
mielul de aur în cinstea zeiţei (v. Atreu), fie că
Agamemnon promisese zeiţei să-i sacrifice
cel mai frumos produs al anului în care se
născuse fiica sa Ifigenia şi el nu o sacrificase
pe tânăra fată. Pentru toate aceste motive,
zeiţa cerea un sacrificiu, al Ifigeniei. Aga­
memnon a consimţit, din ambiţie sau din grija
pentru binele public, dar acest lucru a amplifi­
cat motivele de reproş ale Citemnestrei faţă de
soţul ei.
Odată expediţia plecată, flota a poposit la
Tenedos, şi acolo s-a manifestat pentru prima
dată ostilitatea latentă dintre Ahile si Aga­
memnon, într-o ceartă ce prefigurează pe cea
care, în faţa cetăţii Troia, avea să-i pună în
pericol pe greci. Trecând pe lângă insula
Lemnos, Agamemnon l-a abandonat acolo pe
Filoctet, a cărui rană răspândea un miros
dezgustător si ale cărui strigăte tulburau sacri­
ficiile. ’ „
Apoi au trecut primii nouă ani de asediu. în
al zecelea an, Agamemnon a luat parte, cu
Ahile, la diverse expediţii de piraterie îm ­
potriva cetăţilor din vecinătate. Din prada
capturată, Anile a luat-o pe Briseis, iar A ga­
memnon pe Chryseis, fiica preotului lui
35
Apollo’ Chryses. Acesta a cerut să-şi răscum­
pere fiica. Agamemnon a refuzat şi Apollo,
pentru a-1 pedepsi, a trimis o epidemie de
ciumă peste armata greacă. Aici începe
povestirea din Iliada, Adunarea soldaţilor îl
obligă pe Agamemnon să o înapoieze pe
Chryseis; dar regele cere să-i fie dată în
schimb sclava Briseis, atribuită iniţial lui
Ahile. Este pretextul mâniei acestuia din
urmă: el refuză şi se retrage în cortul său.
Agamemnon o cere atunci în mod oficial pe
Briseis prin doi crainici: Taltibios şi Euribates.
Ahile nu poate să facă altceva decât să o
cedeze pe tânără, însă refuză să mai lupte. La
rugămintea zeiţei Thetis, Zeus îi trimite lui
Agamemnon un vis înşelător, făcându-1 să
creadă că poate să cucerească Troia fără
Ahile. De altfel, un vechi oracol îl înştiinţase
pe Agamemnon că Troia va cădea atunci când
va fi discordie în tabăra Aheilor.
Lupta începe şi Agamemnon împlineşte
câteva acte de vitejie, dar este rănit şi trebuie
să se retragă din bătălie. După ce troienii atacă
tabăra, văzând că totul era pierdut dacă Ahile
nu revenea să lupte alături de el, se decide să
se împace cu acesta, i-o trimite înapoi pe
sclava Briseis, prom iţându-i mâna uneia din­
tre fiicele sale şi daruri de preţ. Din acel mo­
ment, nu se mài vorbeşte de Agamemnon în
Iliada, tot interesul se concentrează asupra lui
Ahile.
Epopeile ulterioare povestesc alte inter­
venţii ale lui Agamemnon în desfăşurarea
evenimentelor care au urmat după moartea lui
Hector şi cea a lui Ahile, în special în luptele
din jurul cadavrului lui Ahile şi în certurile
privind împărţirea armelor eroului (v. Aiax,
fiul lui Telamon, şi Ulise). Odiseea povesteşte
că, după cucerirea Troiei, el a luat-o ca pradă
pe fiica lui Priam, Casandra, prezicătoarea.
Aceasta îi va da doi gemeni, Teledamos şi
Pelpps.
întoarcerea lui Agamemnon şi plecarea sa
din Troada au dat şi ele naştere unor povestiri
epice. Odiseea făcea deja aluzie la o ceartă
între Agamemnon şi Menelaos, care voia să
plece imediat după’ terminarea războiului, îii
timp ce Agamemnon dorea să mai rămână
timpul necesar să-i ofere Atenei daruri, pentru
a o îmbuna. Poemele întoarcerile mai
povesteau cum, în momentul când trebuia să
urce pe corabie, umbra lui Ahile i-a apărut,
căutând să-l reţină, prezicându-i toate neno­
rocirile viitoare. în acelaşi timp, umbra îi ce­
rea sacrificiul Polixeniei’ una din fiicele lui
Priam.
Când a sosit în patria sa, Agamemnon era
urmărit de un spion trimis de Egist, amantul
soţiei sale. Egist îl invită pe Agamemnon la uri
mare banchet şi îl ucide, împreună cu însoţito­
rii săi, folosind pentru asta douăzeci de
oameni ascunşi în sala banchetului. Alte ver­
siuni ale aceleiaşi legende o prezintă pe
Clitemnestra participând la această crimă şi
ucigând-o, de asemenea, pe Casandra, rivala
sa. Pindar mai povesteşte că, în ura ei faţă de
 36
neamul soţului, ea voia să -l ucidă şi pe
Oreste, propriul său fiu. La poeţii tragici, cir­
cumstanţele diferă: când Agamemnon, ca şi la
Homer, este lovit la masă, când este ucis în
baie, în momentul în care, punându-şi cămaşa
dăruită de soţia sa şi căreia aceasta îi cususe
mânecile, nu mai putea să se apere. Hygin
spune că instigatorul crimei a fost Oeax,
fratele lui Palamede, care căuta astfel să răz­
bune uciderea cu pietre a acestuia, poruncită
de Agamemnon. Oeax îi povestise Clitem-
nestrei că Agamemnon se pregătea să o aducă
pe Casandra în locul ei. Ceea ce a făcut-o pe
Clitemnestra să recurgă la crimă. Ea l-a r fi
ucis cu o secure, în timp ce el făcea un sacrifi­
ciu, apoi ar fi ucis-o şi pe Casandra. Această
versiune aminteşte de povestea Egialeei şi a
lui Diomed.
Se ştie că, mai târziu, Agamemnon a fost
răzbunat de fiul său Oreste (v. acest nume).
AGAPENOR1. (' Ayairrjvdp.) Agapenor fi­
gurează, în Iliada, în Descrierea corăbiilor,
drept căpetenie a contingentului arcadian. îşi
avea reşedinţa la Tegeea. Era fiul lui Anceu şi
al soţiei sale los, fiind nepotul lui Licurg (tab.
26). t a vechi pretendent la mâna Elenei, era
legat de jurăm ântul făcut lui Tindar (v. A ga­
memnon), ceea ce îl determină să participe la
expediţia împotriva Troiei.
La întoarcerea sa din război, a naufragiat pe
insula Cipru, unde a întemeiat cetatea Pafos şi
a construit acolo un templu închinat Afrodite’i.
în vremea când se afla încă la Tegeea, fiii lui
Fegeu, Agenor şi Pronoos, s-au întâlnit, la el,
cu cei doi fii ai lui Alcmeon, pe care i-au ucis,
pentru a răzbuna moartea tatălui lor.
AGA V E2. ( ’Ayawj.) Agave este fiica rege­
lui Tebei, Cadmos, şi a soţiei sale, Harmonia.
Surorile sale erau Ino, Semele şi Autonoe. S -a
căsătorit cu Ehion si a avut un fiu, Penteu
(tab.3)
Sora ei, Semele, fusese ucisă de trăsnet
atunci când, din imprudenţă, i-a cerut lui
Zeus, iubitul ei, să se arate în toată puterea lui.
Agave a răspândit zvonul că sora ei avusese o
aventură cu un muritor şi că Zeus o pedepsise
deoarece pretinsese că era însărcinată cu el.
Mai târziu, Dionysos, fiul Semelei, a răzbu-
nat-o pe mama sa, şi a pedepsit-o cu multă
cruzime pe Agave pentru calomnia lansată de
ea. Atunci când Dionysos a revenit la Troia,
unde domnea în acea vreme Penteu, el a
poruncit tuturor femeilor din cetate să se ducă
pe muntele Citeron pentru a celebra misterele
închinate lui. Penteu, care se opunea intro­
A gapenor: II., II, 609 si urm.; HYG., Fab., 97; APD.,
Bibil., III, 10, 8; 7, 6 si urm.; Ep„ VI, 15 (ed. Fra-
zer, p. 259); ibid., III, 11; PAUS., VIII, 5, 2; LUC.,
, 479; TZET., la LYC., 902.
1 Agave: HÉS., Théog., 975 si urm.; APD., B ib i, III, 4,
2; 3; DIOD. SIC., IV, 2, 1; PIND., Ol., II, 38 şi
urm.; EUR., Bacch., passim, si 1043 si urm.; Ov.,
Métam., III, 511 si urm.; HYG., F ai., 184; 240;
254; SERV., la VIRG., En„ IV 469, etc.
Pierre G R IM A L
ducerii acestui rit, a încercat să le spioneze pe
Bacante. Zărit de mama sa şi luat drept o fiară
fioroasă, în delirul său, Âgave l-a rupt în
bucăţi pe propriul său fiu (v. Penteu). Când
s -a întors acasă, înspăimântată, Agave a fugit
de la Teba în Iliria, la curtea regelui Lico-
terses, cu care s-a căsătorit. Dar, mai târziu,
l-a ucis, pentru a -i asigura tronul propriului
său tată, Cadmos.
A G D ISTIS3. ( ’AySians'.) Legenda lui Ag-
distis este o poveste orientală, originară dm
Pesinonte, ţinutul în care trăia Marea Mamă a
Zeilor (Cibele) şi pe care ne-o povesteşte
Pausanias. Legenda începe printr-un vis pe
care l-a avut Zeus şi, în cursul căruia, el a
lăsat să cadă pe pământ sămânţa sa. Din
această sămânţă a ieşit o fiinţă hermafrodită.
Ceilalţi zei au prins-o şi au castrat-o, iar din
membrul tăiat a crescut’un migdal. Fiica zeu-
lui-râu Sangarios a cules o migdală din acest
copac şi a aşezat-o în sân. A rămas grea şi a
adus pe lume un băiat numit Ates, pe care l-a
părăsit. Copilul a fost îngrijit şi hrănit de un
ţap (o capră). El a crescut şi a ajuns să fie de o
frumuseţe extraordinară, încât Agdistis (care
rămăsese doar femeie) a ajuns să-l iubească.
Pentru a-1 scăpa de avansurile ei, părinţii
adoptivi ai lui Ates l-au trimis la Pesinonte,
pentru a se căsători cu fiica regelui. Se cântase
deja imnul lui Himeneos, atunci când a apărut
Agdistis. Văzându-1, Ates a înnebunit şi s-a
castrat singur. Regele din Pesinonte, care îi
dăduse fiica, a făcut la fel. Agdistis, în durerea
sa, a obţinut ca trupul lui Ates, care murise în
urma rănii provocate, să nu putrezească.
Se cunoaşte şi o altă versiune a aceleiaşi
legende: la graniţa Frigiei se afla o faleză
pustie, numită Agaos. Acolo, era adorată zeiţa
Cibele, sub forma unei pietre. Zeus, îndrăgos­
tit de zeiţă, încerca în zadar să se unească cu
ea. însă, cum nu putea, şi-a depus sămânţa pe
o stâncă învecinată. Din aceasta a ieşit Ag­
distis, o fiinţă hermafrodită, pe care Dionysos
a făcut-o să înnebunească şi a castrat-o. Din
sângele său, a apărut un arbust care făcea
rodii. Nana, fiica Zeului Sangarios, şi-a pus o
rodie în sân şi a rămas însărcinată. Aceasta a
fost originea lui Ates. Sangarios i-a poruncit
să abandoneze copilul, care a fost luat de
trecători şi crescut cu miere şi cu „lapte de
ţap“ (sic), ceea ce i-a adus numele de Ates,
care înseamnă în limba frigiană „Tap“ sau
„Cel Frumos“. Cum Agdistis şi Cibele şi-l
disputau pe tânărul devenit foarte frumos şi pe
care regele din Pesinonte, Midas, îl destinase
fiicei sale, împreună cu însoţitorii săi, Ates a
fost lovit de nebunie, s-a castrat sub un pin şi
a murit. Cibele i-a îngropat membrele, însă
din sângele care i-a curs din rană au apărut
violetele care înconjurau pinul. Fiica lui Mi­
das s-a sinucis de disperare şi din sângele ei
3 Agdistis: PAUS., VII, 17, 9 şi urm.; cf. 1, 4, 5;
ARNOBE, Adv. Nat., V, 5; 12 şi urm.; cf. art. Attis
şi Cibele.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
au apărut tot violete. Cibele a îngropat-o şi pe
ea, iar pe mormântul ei a crescut un migdal.
Zeus, mişcat de rugăminţile lui Agdistis, a fost
de acord ca trupul lui Ates să nu putrezească,
părul lui să crească în continuare şi degetul cel
mic să se mişte. Agditis i-a dus apoi trupul la
Pesinonte, unde l-a îngropat şi a înfiinţat o
confrerie de preoţi si o sărbătoare în cinstea
lui.
A G E N O R 1. ( ’Ayrji'ajp.) Agenor descinde,
prin Io şi fiul ei Eparos, dm Zeus însuşi.
Epafos avusese, într-adevăr, o fiică, Libia
(cea care a dat numele ţinutului cunoscut din
Africa), care, din unirea cu Poseidon, a dat
naştere celor doi gemeni, Agenor si Belos
(tab. 3). în timp ce Belos domnea peste Egipt,
Agenor s-a stabilit în Siria. El domnea peste
cetatea Tyr sau Sidon. S -a căsătorit cu Tele-
fasa şi a avut mai mulţi copii: o fiică, Europa,
şi trei fii, Cadmos, Phoenix si Cilix. Atunci
când Europa a fost răpită de 2eus, care luase
forma unui taur, Agenor şi-a trimis fiii să o
caute, cu poruncă să nu se întoarcă înainte de
a o găsi. Tinerii au plecat şi, pe măsură ce
căutarea li se părea zadarnica, ei au întemeiat
cetăţile în care s-au şi stabilit: Cilicia, Teba şi
Tasos, în Tracia. Plioenix s-a stabilit în Fe-
nicia.
Tradiţiile diferă în privinţa numelor fiilor
lui Agenor. Euripide îi numeşte Cilix, Plioenix
si Tasos. Pausanias scrie despre Tasos, iar
fierodot despre coloniile feniciene înfiinţate în
insula cu acest nume, precum şi de o colonie
stabilită pe insula Thera de către Cadmos. Si
Diodor din Sicilia cunoaşte o colonie fondaiă
de Cadmos pe insula Rodos. Aceste legende
sunt tradiţii locale ce păstrează amintirea
aşezărilor feniciene, cărora le jalonează ex­
pansiunea.
Uneori, în loc de Telefasa, soţia lui Agenor
este Argiope sau chiar nepoata sa Antiope,
fiica lui Belos. (v. alţi eroi omonimi la indice).
A G LA U R O S2. ( "AyXavpos- sau ' AypavĂos'.)
Se cunosc două eroine cu acest nume.
1. Prima este fiica lui Acteos, întâiul
rege al Atenei, şi soţia lui Cecrops, căruia i-a
dăruit un fiu, Erisihton, şi trei fiice, Aglauros,
Herse şi Pandrosos. (tab. ’4).
2. ’ Fiica celei de mai sus, a fost iubită de
Ares, de la care a avut o fiică, Alcippe. în
plus, Aglauros intervine, cu surorile ei, în
legenda lui Erihtonios. Atena îl creştea în
secret pe micuţul Erihtonios, născut dintr-un
dor pe care Hefaistos îl încercase faţă de ea. îl
închisese într-un coş şi îl încredinţase celor
trei fiice ale lui Cecrops. Pandrosos’se ocupa
cel mai mult de această sarcină. Surorile sale,
pline de curiozitate, nu s-au putut abţine să nu
1 A genor: APD., Bibi., II, 1, 4; III, 1; Ov., Métam., II,
838; III, 51; 97; 257; HDT., IV, 147; VI, 46 şi
urm.; II, 44; SERV., la VIRG., En„ III, 88: scol. la
EURIP., Phén., 6; PAUS., V, 25, 12; DIOD. SIC.,
, V, 59, 1 si urm.; HYG., Fab., 6, 178, 179.
A glauros: ÂPD., Bibi., III, 14, 2; 6; HYG., Fab., 166;
Ov,, Métam., 560 şi urm.; 710 la 835.
37
deschidă coşul şi, acolo, au văzut copilul în­
colăcit de un şaroe. Speriate, ele au înnebunit
şi s-au aruncat de pe înălţimile stâncoase ale
Acropolei. O cioară a venit să-i povesteacă
Atenei despre indiscreţia celor trei fete (v.
Erihtonios).
Ovidiu, din contră, povesteşte că Aglauros,
cu toate că era cea mai vinovată, nu a fost
lovită de nebunie. Mai târziu, el o prezintă ca
fiind geloasă pe sora sa Herse, care era iubită
de Hermes. Zeul a prefăcut-o în cele din urmă
într-o statuie de piatră (v. Cerix)
AG RO N 3. ( 'Aypaji'.) în insula Cos trăia un
om numit Eumelos, fiul lui Merops. El avea
două fiice si un fiu, toţi trei plini de aroganţă.
Cele două fiice se numeau Bisa şi Meropis, iar
băiatul Agron. Ei locuiau pe o ’moşie depăr­
tată, cultivând pământul, care le dădea recolte
abundente. De asemenea, se mărgineau să
venereze Pământul şi îi dispreţuiau pe ceilalţi
zei. Dacă fetele erau invitate la o sărbătoare
închinată Atenei, fratele refuza în numele lor,
spunând că nu îi plăceau femeile cu ochi de
cucuvea (era culoarea ochilor Atenei); dacă
erau invitaţi la o sărbătoare închinată lui Her­
mes, el spunea că nu -i plăceau zeii hoţi; dacă
serbarea era în cinstea zeiţei Artemis, răspun­
dea că nu-i plăceau femeile care aleargă
noaptea. Supăraţi, Artemis, Hermes şi Atena
au decis să se răzbune si, într-o seară, s-au
dus toţi trei la casa tinerilor. Atena şi Artemis
au luat înfăţişarea unor fete, iar Hermes pe cea
a unui păstor. Hermes i-a invitat pe tată şi pe
fiu la un banchet pe care păstorii, spunea el, îl
dădeau în cinstea lui Hermes. Şi le-au cerut să
le trimită pe Bisa şi Meropis în dumbrava
zeiţelor Atena şi Ârtemis. Auzind numele
Atenei, Meropis a început să insulte. A fost
prefăcută pe loc în cucuvea. Bisa a fost trans­
formată în pasărea din Leucoteea (un fel de
pescăruş), Eumelos într-un corb şi Agron
intr-un ploier.
A H A TE4. ( ’Axarrjs'.) Sunt cunoscuţi doi
eroi cu acest nume.
1. Un Troian, prieten credincios al lui
Enea, care l-a însoţit în călătoriile sale, până
în Italia (v. Enea). O tradiţie susţine că el l-a
ucis pe Protesilas, primul grec ce debarcase pe
solul troian.
2. Un Tirenian, însoţitor al zeului Dio-
nysos, în ciclul Dionisiacele.
A H ELO O S5. ( ’^ f / k y . ) Este numele unui
3 Agron:- ANTON. LIB., Transf., 15 (după BOIOS,
. Ornithogonie, I).
4 A hate: 1) VIRG., En„ 1, 120, etc.; Ov., Fast. III, 603;
Scol la V II, II, 701, si EUST., aci. Oc.; Od„ XI,
521 (EUST., p. 1696); TZETZ., Anteh., 230 si
urm.; 2) NONN., Dion., XIII, 309; XXXVII, 350,
5 Aheloos: h £ s „ Th„ I 340; MACR., Sat.,V, 18, 10;
SERV., la VIRG., Georg., 1, 8; MAL., p. 164;
PROP,, II, 25, 33; Ov., Met., VIII, 550 si urm.; II.,
XXI, 194; APD., B ib i, 1, 3, 4; 7, 10, III, 7, 5;
APOLL. RH., Arg., IV., 896; PAUS., II, 2, 3; X; 8,
5; EUR., Bacch., 519; APD., B ib i, 1, 8, 1; SOPH.;
38 Pierre G R IM A L

râu din Etolia, cel mai mare din Grecia, si al Astăzi, râul antic Aheloos se numeşte
zeului acestui râu. Se spunea că este fiul lui Aspropotamo (se varsă în Marea Ionică, la
Oceanos şi al zeiţei Tethys, adică al unuia din intrarea în golful Patras).
cuplurile cele mai vechi din teogoniile elene AHEMENIDE1. ( ’AxaifievîSris-.) Părăsind
(v. JJranos). Aheloos trecea drept cel mai în grabă ţinutul Ciclopilor, în faţa stâncilor pe
mare dintre cei trei mii de fraţi, zei ai râurilor care le aruncau spre corăbiile sale giganţii
şi fluviilor ca şi el. stârniţi de Polifem, Odiseu (Ulise) a uitat să-l
Diferite legende îl consideră pe Aheloos îmbarce pe unul din însoţitorii săi, numit
fiul Soarelui (unul dintre „Titani“) şi al Gaiei, Ahemenide. Acesta, care a reuşit să trăiască
zeiţa pământului, sau unul dintre fiii lui Posei- ascunzându-se, a fost luat mai târziu de către
don. Se povesteşte că râul se numea la început Enea.
Forbas, dar într’-o zi, trecându-1, Aheloos a
fost rănit de o săgeată, care i-a provocat AHERON2. ( Ax^pov.) O dată cu Odiseea
moartea. El a căzut în râu şi acesta a primit apare o descriere a lumii subpământene a In­
numele eroului. fernului, în care este menţionat râul Aheron,
I se atribuie diferite iubiri, când cu Mel-alături de Piriflegeton şi de Cocit. Aheronul
pomene, de la care a avut ca fiice Sirenele, este râul pe care trebuiau să-l treacă sufletele
când cu alte Muze; era considerat, de aseme­ entru a ajunge în împărăţia Morţilor. Un
nea, tatăl mai multor izvoare: Pirene din arcagiu, Charon, îi trecea de pe un mal pe
Corint, Castalia de la Delfi, Dirce din Teba. celălalt (v. Charon). Apa acestui râu este
Callirhoe (Izvorul Frumos), care s-a căsătorit aproape stătătoare; malurile sale sunt
cu Alcmeon, era fiica lui, însă tradiţia nu acoperite de trestii şi pline de nămol.
aminteşte numele mamei sale {y.Alcmeon şi O tradiţie îl consideră un fiu al Gaiei, con­
Acarnan). damnat să rămână sub pământ ca pedeapsă
Aheloos este legat de ciclul muncilor lui pentru o veche greşeală: în timpul luptei dintre
Heracles: vecin cu Oeneu, regele cetăţii Cali- Zeii Olimpieni şi 'titani, Aheron le dăduse să
don din Etolia, el i-a cerut acestuia mâna bea apă acestora din urmă, însetaţi din cauza
fiicei sale Deianira. Dar ca zeu-râu, Aheloos luptei.
avea darul de a se transforma: putea să ia Cu Orfne, Nimfa întunericului, sau cu Gor-
forma pe care o dorea, a unui taur sau a unui gira, Aheron l-a avut drept fiu pe Ascalafos,
dragon etc. Acest dar a îngrozit-o pe Deianira, tânărul prefăcut în cucuvea sau bufniţă de
care îşi făcea griji în privinţa unui soţ atât de către zeiţa Demetra (v. legenda sa).
incomod. Atunci când Heracles s-a prezentat Exista un râu numit Aheron în Epir, pe
la curtea lui Oeneu şi i-a cerut mâna, ea a coasta occidentală a Greciei continentale;
acceptat imediat. Cu toate acestea, Heracles a acesta străbătea un ţinut sălbatic si, pe o anu­
trebuit să o cucerească de la Aheloos, care nu mită porţiune, dispărea într-o falie adâncă.
s-a resemnat cu uşurinţă să se lase înlocuit. A Când ieşea din nou la suprafaţă, aproape de
avut loc o luptă între cei doi pretendenţi, în vărsare, forma o mlaştină periculoasă, într-un
care ei şi-au folosit toate forţele. Aheloos s-a peisaj dezolant. O etimologie falsă (care de­
prefăcut în taur. Heracles i-a smuls unul din riva numele său din cuvântul grecesc ce în­
coame şi atunci Aheloos s-a considerat semna „durere“), precum şi particularităţile
învins, i-a cedat dreptul de a se căsători cu râului din Epir, au contribuit desigur la
Deianira, dar şi-a cerut cornul înapoi. în naşterea ideii că acest râu era în legătură cu
schimb, el i-a făcut cadou un corn de la capra Infernul şi caracteristicile de pe pământ i-au
Amalteea, doica lui Zeus (v. Amalteea). Acest fost transferate în lumea subterană.
corn dădea din belşug flori şi fructe. Alţi în credinţele mistice la modă în Imperiul
autori scriu că acest corn fermecat era chiar al Roman, Aheronul se credea că se află în apro­
lui Aheloos. piere de Polul Sud, printre constelaţiile de la
Tot acţiunii miraculoase a zeului i se Antipozi.
atribuie crearea Insulelor Echinade, situate la
vărsarea râului. Atunci când patru nimfe ale AHILE3. {’Axt^eus'.) Legenda lui Ahile
ţinutului ofereau sacrificii pe malurile râului
Aheloos, ele au uitat să invoce printre zeii 1 A henenide: VIRG., En. III 614 si urm.; Ov., Met.,
invocaţi numele râului. Furios, acesta şi-a , XIV, 161.
umflat apele şi le -a dus în mare, unde au de­ A heron: Od„ X, 513; EUR., Ale., 440; VIRG., En.,
venit insule. A cincea dintre insule, numită VI, 295, etc.; Ov., Met., V, 539; APD., B ib i, 1, 5,
Perimele, era o fată căreia zeul îi răpise 3; HDT., V, 92, 7; PAUS., I, 17, 5; V, 14, 2 şi urm.,
X, 28, 1 şi 4, v. F. CUMONT, Symbolisme funer.,
fecioria. Tatăl fetei, Hippodamas, supărat pe p. 55 şi urm.; P. FOSSING, în M e i Poulsen, Co-
fiica sa, a aruncat-o în râu atunci când trebuia , penhague, 1941.
să aducă pe lume un copil. La rugămintea Ahile: Originea şi copilăria. II, II, 681-694; XI,
iubitului ei, tânăra femeie a fost prefăcută în 771-790; scol. la IX, 668; XVI, 37; XIX, 326;
insulă de către Poseidon. EUST., la HOM., p. 14; STAT., Achill., II, 382 şi
urm.; APD., B ib i, III, 13, 6 şi urm.; Ep„ III, l4;
APOLL. RH., Arg., IV, 869 si urm.; scol. la 816;
T r a c h 9 si urm.; DIOD. SIC., IV, 35, 3 si urm.; scol. la ARISTOPH., Norii', 1068; EUR., trag.
DION CHRYS., Disc., 60; HYG., Fab.; 31; Ov., Pierd. Scirienele, Nauck, 2° ed., p. 574 si urm.;
Mét., XI, 1 şi urm.; VIII, 577 şi urm. PAUS., I, 22, 6; HYG., Fab., 96; cf. SOPH., Fr.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
este una dintre cele mai bogate şi cele mai
vechi din mitologia greacă. Ea a devenit cele­
bră mai ales datorită Iliadei, al cărei subiect
este nu căderea Troiei, ci mânia lui Ahile care,
în cursul acestei expediţii, era aproape să pro­
voace pierderea armatei greceşti. Astfel, poe­
mul epic cel mai citit şi mai cunoscut din în­
treaga Antichitate a contribuit la popularizarea
aventurilor eroului. Alţi poeţi şi legendele
populare au preluat personajul şi s-au întrecut
în a completa descrierea vieţii sale, inventând
episoade care să umple lacunele povestirilor
homerice. în acest fel s -a creat încetul cu
încetul un ciclu epic al lui Ahile, supraîncărcat
cu incidente şi legende adesea divergente, care
i-au inspirat pe poeţii tragici şi epici ai întregii
Antichităţi, până în epoca romană.
Copilăria. - Ahile era fiul lui Peleu, care
domnea peste cetatea Ftia din Tesalia.
Descindea direct din neamul lui Zeus, prin
tatăl său, iar mam a sa era zeiţa Thetis, fiica lui
Oceanos, zeul oceanului (v. tab. 30.). în
privinţa educaţiei sale, versiunile sunt diferite.
Când ne este prezentat ca fiind crescut de
mam a sa în casa părintească, sub îndrumarea
învăţătorului Phoenix sau a Centaurului Chi-
ron, când ni se povesteşte că el a provocat fară
să vrea o ceartă între tatăl şi mama sa şi, cum
Thetis şi-a părăsit soţul, fiul a fost încredinţat
Centaurului Chiron, care trăia pe muntele
Pelion. Fiind zeiţă, Thetis încheiase cu murito­
rul Peleu o căsătorie care nu putea să dureze.
Pe cei doi soţi îi despărţeau prea multe dife­
renţe. N i se spune că Âhile era al şaptelea
copil născut din această căsătorie şi’ Thetis
(Pearson), II, p. 191 si urm.; Ov., Mét.; XIII, 162 si
urm.; PTOL. HEPH.,’West., p. 183; 195; LYC.,Al„
178 si urm.; TZETZ., la LYC., 178; ET. MAGN-,
5. V.
Prima expedifie. II., XI, 625; PROCL., în Ep. Gr. Fr.
(Kindel), p. 18 si urm.; scol. la VII., I, 59; APD.,
Ep., III, 17; PHILOSTR., Her., III, 28 la 36; DICT.
CR., I, 16; II, 1 si urm.; HYG., Fab., 101; PROP.,
II, 1, 63 si urm.; Ov., Pont., II, 2, 6. V. Télèphe.
A doua expedifie. II., passim .; Od„ XI, 477 si urm.;
XXIV, 39 si urm.; PROCL., în Ep. Gr. Fr. (Kin­
del), p. 33 si urm.; PIND., Ol„ II, 147; APD., Ep.,
III, 22; 31 si urm.; PLUT., Qu. Gr., 28; DIOD.
SIC., II, 46; PHILOSTR., Her. XX, 16 si urm.;
TZETZ., Anteh., 257 si urm.; Posth., 100 si urm.;
395 si urm.; la L Y C .,’l74; 999; QU. S M Posth.,
III, 26 si urm.; IV, 468 si urm.; scol. la THÉOCR.,
XVI, 49; O v„ Mét. X IÎ 70-140; 597-609; DICT.
CR., II, 12; HYG., Fab. 107; 110; VIRG., En., VI,
56 si urm.; SERV., la VIRG., En., VI, 57; scol la
APÔLL. RH., Arg.; IV, 815; la EUR., Héc., 41,
Tr„ 16; LACT. PLAC.; la STAT., Ach., I, 134;
NONN., W est., p. 382, no 62; PAUS., III, 19, 11 si
urm.; 24, 10 si urm. V. A. DE VlTA, Il mito ai
Achille, Turin, 1932; A. RIVIER, La vie d ’A chille
illustrée p a r les vases grecs..., Lausanne, 1936; cf.
A. PUECH, L ’Iliade d ’Homère..., Paris, si lucràrile
despre Iliada, not. Ch. AUTRAN, Homère et les
Origines sacerdotales de l ’épopée grecque, Paris,
1938; P. MAZON, ed. De l ’Iliade, Paris, Belles-
Lettres, vol I avec la Bibliographie; cf. G.
MÉAUTIS, în M ythes inconnus, Paris, 1949, p. 93-
248.
39
încercase să elimine din fiinţa fiecăruia dintre
ei elementele muritoare aduse de Peleu. Pen­
tru aceasta, ea îi cufunda în foc, ceea ce îi
ucidea. Dar, la al şaptelea copil, Peleu a stat
de veghe şi a văzut-o pe Thetis pe cale să reia
periculoasa experienţă. I-a smuls copilul, care
nu a avut decât buzele arse şi arşicea picioru­
lui drept. Supărată, Thetis s-a întors în sânul
mării să trăiască împreună cu surorile sale.
Salvând astfel copilul, Peleu i-a cerut Centau­
rului Chiron, deprins cu arta medicinei, să-i
înlocuiască osul ars. Pentru aceasta, Chiron a
dezgropat un gigant, Damisos, care, în timpul
vieţii fusese deosebit de iute de picior şi a pus
în locul osului lipsă osul corespuzător al gi­
gantului, ceea ce explică înzestrarea de aler­
gător prin care s-a remarcat Ahile. O altă
legendă susţine că, în copilărie, Ahile fusese
scăldat de mama sa în apele Stixului, care
aveau puterea să facă invulnerabilă orice fiinţă
cufundată în ele. Totuşi, călcâiul de care îl
ţinuse Thetis nu a fost atins de apa magică şi a
rămas vulnerabil.
Pe muntele Pelion, Ahile a primit îngrijiri
de la mama Centaurului, Filira şi de la soţia
sa, nimfa Chariclo. Când s-a făcut mai mare,
a început să se antreneze la vânătore şi la dre­
sajul cailor. A învăţat meşteşulgul medicinei
şi arta de a cânta la liră. Clîiron l-a învăţat
virtuţile antice: dispreţul faţă de bunurile
acestei lumi, oroarea de minciună, cum­
pătarea, rezistenţa la patimile rele şi la durere.
Era hrănit numai cu măruntaie de leu şi de
mistreţ, pentru a i se transmite forţa acestor
animale, cu miere (care trebuia să -i dea dul­
ceaţa, blândeţea şi jniterea de convingere) şi
cu măduvă de urs. In sfârşit, tot Chiron îi dă­
duse numele de Ahile, fiindcă înainte se nu­
mea Ligiron.
Plecarea la Troia. - în Iliada, în urma in­
vitaţiei personale făcute în Tesalia de Nestor,
Ulise şi Patroclu, Ahile se hotărăşte să par­
ticipe la expediţia împotriva cetăţii Troia.
Conducea o flotă formată din cinci nave, pe
care era îmbarcat un corp de Mirmidoni. El
era însotit de prietenul său Patroclu şi,de în­
văţătorul său Phoenix (v. acest nume). în mo­
mentul plecării, Peleu a jurat să consacre flu­
viului Sperheios (care scălda regatul) părul
fiului său, dacă acesta se întocea viu şi
nevătămat din expediţie. La rândul său, Thetis
l-a prevenit pe Ahile în legătură cu soarta care
îl aştepta: dacă se va duce la Troia, va avea un
renume strălucit, însă viaţa îi va fi scurtă; dacă
va rămâne, din contră, va trăi mult, dar viaţa îi
va fi lipsită de glorie. Fără să ezite, Ahile a
ales viaţa scurtă si glorioasă. Aceasta este
tradiţia homerică. Poeţii ulteriori, şi în special
cei tragici, povestesc această plecare într-un
mod foarte diferit. Ei spun că un oracol îi
dezvăluise lui Peleu (sau lui Thetis) că Ahile
trebuia să moară în faţa cetăţii Troia. Atunci
când a fost vorba printre greci să plece în Asia
împotriva cetăţii lui Priam, Peleu (sau Thetis)
s-a gândit să-l ascundă pe tânăr, îmbrăcân-
40
du-1 în haine femeieşti şi ducându-1 la curtea
lui Licomede, regele insulei Scir, unde trăia
alături de fiicele regelui. El ar fi rămas acolo
timp de nouă ani, sub numele de Pyrrha (adică
Roşcata), datorită părului său blond aprins.
Travestit astfel, Ahile a avut cu fiica lui Li­
comede, Deidamia, un fiu, Neoptolem, care
avea să ia mai târziu numele de Pyrrhus. Cu
toate acestea, travestiul a fost inutil pentru
înşelarea destinului. Ulise aflase, prin
prezicătorul Calchas, faptul că Troia nu putea
fi cucerită fără participarea lui Ahile şi a por­
nit imediat să-l caute, descoperind în cele din
urmă locul unde se ascundea. Atunci, s-a
prezentat la curtea din Scir, prefăcut în ne­
gustor şi, pătrunzând în încăperile rezervate
femeilor, le-a prezentat mărfuri atrăgătoare.
Femeile au ales instrumente de brodat şi stofe.
Dar Ulise avusese grijă să amestece ’ printre
obiectele oferite şi arme scumpe. Pe acestea
le-a ales imediat ’„Pyrrha“. N u i-a fost greu
lui Ulise să-l convingă pe tânăr să arate cine
era de fapt. Se mai spune că, pentru a face să
se manifeste instinctul războinic al lui Ahile,
Ulise s -a gândit la un alt vicleşug: el a făcut
să răsune deodată o trompetă m haremul lui
Licomede. în timp ce femeile au fugit, Ahile
singur a rămas pe loc şi a cerut arme, atât era
de puternic spiritul său de războinic. Thetis şi
Peleu au trebuit deci să se resemneze cu ceea
ce nu puteau împiedica şi vocaţia războinică a
lui Ahile nu a mai fost împiedicată. La ple­
carea din Aulis, unde se reunise flota greacă,
Thetis i-a dat eroului o armură divină, oferită
cândva de Hefaistos lui Peleu, drept cadou de
nuntă, adăugând şi caii aduşi cu acelaşi prilej
de Poseidon. în plus, şi pentru a încerca pentru
ultima dată să ocolească destinul, Thetis i-a
dat fiului ei o sclavă care, prin sfaturile ei,
trebuia să-l împiedice pe Ahile să-l ucidă pe
unul dintre fiii lui Apollo. Pentru că un oracol
spunea că Ahile trebuia să aibă o moarte vio­
lenta, dacă îl ucidea el însuşi pe unul dintre fiii
lui Apollo, fără a se preciza care anume.
Prima expediţie. - în tradiţia Iliadei, ar­
mata greacă a ajuns de la Aulis direct la Troia.
Dar legendele ulterioare cunosc o primă încer­
care de debarcare, ce s-a soldat cu un esec
total. Prima dată când flota a plecat din Aulis,
pentru a ataca Troia, a fost o greşeală în sta­
bilirea direcţiei de navigaţie şi,’ în loc să
ajungă la ţărmul Troadei, grecii au ajuns mult
mai la sud, în insula Misia. Crezând că sunt în
Troada, grecii au început să devasteze ţinutul,
însă Telef, fiul lui Heracles şi regele acestei
ţări a venit în întâmpinarea lor. S -a pornit o
luptă, în cursul căreia Ahile l-a rănit pe T elef
cu lancea. Apoi, recunoscându-şi greşeala,
grecii s-au îmbarcat din nou pentru a ajunge
la Troia, dar tot nu au reuşit, deoarece o fur­
tună le -a împrăştiat flota şi fiecare grup de
luptători a ajuns’ în ţinutul’ său. Ahile a fost
aruncat pe ţărmul insulei Scir, aproape de
soţia şi de fiul său. De data aceasta, grecii
s-âu adunat la Argos. La sfatul oracolului din
Pierre G R IM A L
Delfi, Telef a venit acolo cerându-i lui Ahile
să-i vindece rana pe care i-o făcuse, pentru
că, spunea oracolul, numai lancea lui Ahile
putea să vindece rănile făcute cu ajutorul ei (v.
Telef)
A doua_ expediţie. Din Argos, flota greacă
s-a deplasat la Aulis, unde a fost imobilizată
de lipsa vântului, un semn al zeiţei Artemis,
după spusele prezicătorului Calchas. Zeiţa
cerea sacrificiul fiicei lui Agamemnon, Ifi-
genia (v. Agamemnon). Agamemnon a fost de
acord cu sacrificiul şi, pentru a -si ademeni
fiica în Aulida, fără să trezească bknuielile ei
şi ale mamei sale, s-a gândit să prezinte drept
pretext al chemării faptul că dorea să o
logodească pe fiica lui cu Ahile. Acesta din
urmă nu era la curent cu vicleşugul regelui.
Când a aflat, fata era la Aulis şi era prea târziu
să mai facă ceva. El a încercat să se opună
sacrificiului, dar soldaţii, revoltaţi împotriva
lui, l-a r fi linşat. A trebuit să se resemneze cu
ceea ce i se părea inevitabil. Acest episod pare
să fi fost dezvoltat mai ales de autorii tragici.
Totuşi, vânturile favorabile sosesc şi armata
condusă de Telef ajunge în insula Tenedos.
Acolo, în timpul unui banchet, izbucneşte
pentru prima dată o ceartă între Ahile şi Aga­
memnon. La Tenedos, Ahile a ucis uri fiu al
lui Apollo, pe Tenes, căruia a încercat să-i
răpească sora (v. Tenes). Observând prea
târziu că împlinise oracolul faţă de care mama
sa îi atrăsese atenţia, el i-a făcut lui Tenes
funeralii magnifice şi a ucis, drept pedeapsă
pentru neglijenţa ei, pe sclava care trebuia să
prevină această moarte.
Timp de nouă ani, grecii au rămas în faţa
cetăţii Troia, înainte de începerea evenimen­
telor descrise în Iliada. Aceşti nouă ani sunt
plini de isprăvi, dintre care’unele sunt deja
cunoscute poetului Iliadei, iar altele au fost
elaborate mai târziu. Iliada cunoaşte o serie
întreagă de operaţiuni de piraterie şi de ja f
împotriva insulelor şi cetăţilor din Asia Mică,
în special Teba din ftlisia, cucerită de Ahile, şi
al cărei rege, Eetion, tatăl Andromacăi, a fost
ucis de erou, împreună cu cei şapte fii ai săi,
iar regina i-a fost răpită. Din aceeaşi serie
face parte expediţia împotriva cetăţii Limesos,
în care a luat-o pe sclava Briseis, în timp ce
Agamemnon a luat-o pe Chryseis, în atacul
contra cetăţii Teba. împreună cu Patroclu,
Ahile a încercat să jefuiască turmele de boi pe
care Enea le avea la păscut pe muntele Iaa.
Alte episoade au fost introduse în timpul
acestor lupte preliminare din primii nouă ani,
mai ales hărţuirile privind debarcarea, în
cursul cărora troienii, la început victorioşi, au
fost puşi în derută de Ahile, care l-a ucis pe
Cicnos,’ fiul lui Poseidon. Se povestea, de
asemenea, că Ahile, care nu făcea parte dintre
pretendenţii la mâna Elenei, înainte de a-1
alege ca soţ pe Menelaos, a avut curiozitatea
să o vadă. Afrodita şi Thetis le-ar fi aranjat o
întâlnire într-un loc’ ferit. D ar se pare că nu
s-a încercat niciodată reprezentarea unui
Ahile îndrăgostit de Elena.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
O dată cu al zecelea an de război, încep
povestirile homerice propriu-zise şi disputa în
jurul sclavei Briseis. O epidemie de ciumă a
bântuit printre greci şi prezicătorul Calchas a
dezvăluit că flagelul' se datorează mâniei lui
Apollo, care îl trimisese la cererea preotului
său Chryses, a cărui fiică, Chiyseis, ftisese
răpită şi atribuită lui Agamemnon, drept
partea sa de pradă, după jefuirea Tebei. Ahile
a convocat o întrunire a căpeteniilor şi l-a
obligat pe Agamemnon să o înapoieze pe
tânăra fată. însă Agamemnon a cerut-o în
schimb pe Briseis, atribuită lui Ahile. Acesta
din urmă se retrage în cortul său si refuză să
mai participe la războiul contra l'roiei, atâta
timp cât i se contesta dreptul de a o deţine pe
tânăra sclavă. Atunci când crainicii vin să o
ceară, el o dă, însă protestează solemn îm­
potriva acestui act, pe care în socoteşte ne­
drept. Apoi, ducându-se pe malul mării, el o
cheamă pe mama sa, zeiţa Thetis, care îl
sfătuieşte să-i lase pe troieni să atace şi să
ajungă până la corăbii, pentru a demonstra că
prezenţa lui este indispensabilă, căci el singur,
ea ştia bine, inspira o teamă suficient de mare
pentru a împiedica duşmanul să atace cu nă­
dejde pe greci. Thetis,’urcând din nou la cer,
se va duce la Zeus pentru a -i cere să acorde
victoria troienilor, atâta timp cât Ahile se ţinea
departe de gloată. Zeus a consimţit şi, timp de
mai multe zile, a urm at un şir de înfrângeri ale
grecilor. In zadar Agamemnon a trimis o solie
la Ahile pentru a-1 îndupleca, prom iţându-i-o
pe Briseis şi o recompensă bună, precum şi
douăzeci din cele mai frumoase femei din
Troia şi pe una din fiicele sale ca soţie. Ahile
nu se lăsa convins. Luptele se apropiau de
tabără, iar el le privea de pe puntea corăbiei
sale. în cele din urmă, Patroclu nu a mai putut
rezista si i-a cerut voie lui Ahile să meargă el
însuşi m ajutorul grecilor, ale căror corăbii
urmau să fie incendiate. Ahile este de acord
să-i împrumute armura sa. D ar curând, după
cateva succese, când troienii l-au luat drept
Ahile, Patroclu este ucis de loviturile lui
Hector. Ahile, îndoliat, îşi manifestă durerea
de nespus. Strigătele sale sunt auzite de
Thetis, care vine iute si îi promite o nouă
armură în schimbul cefei pe care Hector o
luase de pe cadavrul lui Patroclu. Ahile îşi
face apariţia fără arme şi glasul său îi alungă
pe troienii care luptau cu grecii, în jurul tru­
pului lui Patroclu, pentru a lua cadavrul.
A doua zi dimineaţă, Ahile îi cere lui Aga­
memnon să uite cearta dintre ei, fiind gata să
lupte de partea sa. Agamemnon, la rândul său,
îi cere iertare şi i-o înapoiază pe Briseis, pe
care o respectase. Şi curând, Ahile reintră în
luptă, nu înainte ca Xanthos („Roibul“), calul
său, căruia i se dă în chip miraculos, pentru o
clipă, darul profeţiei şi uşurinţa de a vorbi,
să-i prezică apropierea morţii. Ahile, neţinând
seama de această părere, se avântă în luptă si
troienii fug din faţa lui. Doar Enea, inspirat cfe
Apollo, vrea să -i reziste. Lancea lui Ahile
41
străpunge scutul adversarului său. Acesta este
gata să arunce o piatră enormă, atunci când
Poseidon îi îndepărtează pe amândoi de peri­
col învăluindu-i în câte un nor. De mai multe
ori, Hector vrea şi el să-l atace pe Ahile, dar
în zadar. Zeii se opun. Parcele nu permit, pe
moment, ca cei doi eroi să se înfrunte. Ahile
îsi continuă marşul către Troia. Trecând râul
Sfcamandru prin vad, el ia prizonieri douăzeci
de tineri troieni, pe care decide să -i sacrifice
pe mormântul lui Patroclu. Zeul râului
încearcă să oprească măcelul şi să -l ucidă el
însuşi pe Ahile, ale cărui victime îi umpleau
albia. Se umflă, iese din matcă şi îl urmăreşte
pe erou. însă Hefaistos îl obligă pe zeu să
revină în albia sa. Ahile îşi continuă atacul
spre porţile cetăţii, pentru ’ a tăia retragerea
troienilor. Este abătut din drumul său de către
Apollo, care îl derutează în timp ce-şi ur­
mărea adversarii. Când revine spre Troia, e
prea târziu. Hector este singur în faţa porţii
Scheiene. Dar, când să înceapă lupta,
văzându-1 pe Ahile că se apropie, lui Hector îi
este frică. Şi Ahile îl „vânează“ pe Hector,
ocolind de trei ori zidurile cetăţii, până când
Zeus, ridicând balanţa destinului, cântăreşte
soarta lui Ahile faţă de cea a lui Hector.
Balanţa înclină destinul lui Hector către H a­
des. Atunci Apollo îl abandonează pe Hector.
Atena intră în scenă şi îi inspiră troianului
dorinţa fatală de a opune rezistenţă. Pentru
aceasta, ea a luat înfăţişarea lui Deifob, fratele
eroului, despre care Hector crede că i-a venit
în ajutor. însă, îşi dă seama repede că s-a
înşelat şi moare, p’rezicându-i lui Ahile că i se
apropie şi lui ceasul. Murind, el îi cere
duşmanului să -i dea trupul tatălui său, Priam.
Ahile refuză şi târăşte cadavrul agăţat în spa­
tele carului ’ său de luptă, după ce îi
străpunsese călcâiele şi le legase cu o curea
din piele. Ahile se întoarce apoi în tabără şi
organizează înmormântarea lui Patroclu.
In fiecare zi, Ahile târăşte în jurul cetăţii
Troia cadavrul duşmanului său, care i-1 răpise
pe prietenul Patroclu. După douăsprezece zile,
Thetis este însărcinată de Zeus să-l anunţe pe
Ahile că zeii sunt indignaţi de lipsa lui de
respect faţă de morţi. Priam, venind în solie să
ceară trupul lui Hector, este bine primit de
Ahile, care îi înapoiază fiul prin răscumpărare.
Aceasta este descrierea întâmplărilor din Ili-
ada.
Odiseea ni-1 prezintă pe Ahile în tărâmul
morţilor, străbătând câmpia plină de crini cu
paşi mari. în jurul lui se înghesuie eroii, prie­
tenii săi din război: Aiax, fiul lui Telamon,
Antiloh, fiul lui Nestor, Patroclu, Agamem­
non. Acesta din urmă îi povesteşte lui Ulise
moartea lui Ahile, dar nu spune cine l-a ucis.
El descrie mai ales jocurile funebre care au
însoţit înmormântarea şi disputa care a urmat
în legătură cu împărţirea armelor eroului (v.
Aiax, fiu l lui Telamon, şi Ulise).
Povestirile ulterioare poemelor homerice
completează acest ciclu eroic. Mai întâi, este
42
lupta împotriva reginei amazoanelor, Pente-
sileea, venită în ajutorul Troiei, în timpul fu­
neraliilor lui Hector. După ce i-a respins pe
greci până în tabăra lor, Ahile a rănit-o mortal
şi, în momentul în care murea, i-a descoperit
faţa de o frumuseţe deosebită şi a fost pătruns
de durere. Era atât de vizibilă durerea lui
Ahile, incapabil să-şi ascundă sentimentele,
încât Tersit a ironizat iubirea sa pentru o
moartă. Ahile l-a ucis cu o lovitură de pumn.
Apoi, urmează lupta împotriva fiului
Aurorei, Memnon, în prezenţa mamei acestuia
şi a zeiţei Thetis. In sfârşit, este povestită iubi­
rea pentru Polixenia, una din fiicele lui Priam.
Zărind-o pe aceasta în timpul răscumpărării
trupului lui Hector, Ahile s-a îndrăgostit de ea
în aşa măsură încât îi promite lui Priam că îi
trădează pe greci şi trece de partea sa, dacă
este de acord să i-o dea în căsătorie. Priam
consimte, cu acest preţ, şi tratatul trebuia să
fie semnat în templul lui Apollo Timbrianul,
ce se înălţa nu departe de porţile Troiei. Ahile
vine la templu fară arme, şi Paris, ascuns după
statuia zeului, îl ucide. Troienii îi iau cadavrul
şi cer aceeaşi răscumpărare pe care trebuiseră
să o plătească pentru a obţine trupul lui Hec­
tor. Această versiune romanescă privind
sfârşitul eroului pare totuşi târzie. Alţi autori
povestesc că Ahile şi-a găsit moartea luptând
după ce îi respinsese încă o dată pe troieni
până la zidurile cetăţii. Apollo, apărând în faţa
lui, îi porunceşte să se retragă şi, cum el nu
ascultă, îl ucide cu o săgeată. Uneori, arcaşul
este Paris, însă Apollo este cel care îndreaptă
săgeata către singurul Ioc vulnerabil de pe
trupul eroului, călcâiul lui Ahile.
In jurul trupului său se încinge o luptă la fel
de crudă ca şi cea de la moartea lui Patroclu.
Aiax şi Ulisè au reuşit în cele din urmă să-i
aducă trupul în tabără, ţinându-i la distanţă pe
duşmani. Funeraliile au fost celebrate de către
Thetis şi de Muze sau de Nimfe. Atena i-a
acoperit corpul cu ambrozie pentru a-1 îm­
piedica să putrezească.
Apoi, după ce grecii i-au ridicat un mor­
mânt pe malul mării, se spune că Thetis i-a
dus trupul până la gurile Dunării, în Insula
Leuce (Insula Albă) şi acolo Ahile continua să
ducă o viaţă misterioasă. Marinarii care tre­
ceau pe lângă această insulă auzeau în timpul
zilei zgomot continuu de arme şi, în timpul
nopţii, cupe ciocnind şi cântecele unui banchet
fară sfârşit. Se mai spunea că, pe Câmpiile
Elizee, Âhile s-a r fi căsătorit cu M edeea sau
cu Ifigenia, cu Elena sau cu Polixenia. Se
spunea de asemenea că, înainte de plecarea
grecilor, după cucerirea Troiei, din mormântul
lui Ahile s-a auzit o voce, care cerea ca Poli­
xenia să fie sacrificata în memoria eroului.
Amintirea lui Ahile rămăsese vie în imagi­
naţia populară a grecilor, iar cultul său era
foarte răspândit pe insule, ca şi pe continentul
asiatic, unde s-au desfăşurat isprăvile sale.
Portretul homeric al lui Ahile prezintă un
Pierre G R IM A L
tânăr foarte frumos, cu părul blond, cu ochii
scânteietori, cu vocea puternică. N u -i era
teamă de nimic. Pasiunea sa cea mai puternică
era bucuria de a lupta. Era violent şi iubea
gloria mai presus de orice. însă firea sa are si
aspecte mai blânde, aproape tandre, da
muzician, ştie să alunge grijile cu farmecul
lirei şi al cântecului vocal. îl iubeşte pe
prietenul său Patroclu, dar şi pe sclava sa
Briseris, care îi împărtăşea lâ rândul ei dra­
gostea. Crud atunci când a pus să fie executaţi
prizonierii troieni şi când a cerut, de dincolo
de mormânt, ca Polixenia să fie sacrificată pe
mormântul său, el este ospitalier şi plânge
împreună cu Priam, atunci când acesta vine să
ceară corpul fiului său. El însuşi ajuns în In­
fern, se bucură să afle că fiul său Neoptolem
este viteaz. îşi venerează părinţii, are încre­
dere în mama sa, si, aflând voinţa zeilor, nu
întârzie să o împlinească. în ciuda acestor
trăsături omeneşti, Ahile a trecut, în ochii
filozofilor elenisti, mai ales ai stoicilor, drept
tipul omului violent, sclav al pasiunilor sale şi
era considerat opusul lui Ulise, înţeleptul prin
excelenţă. Cunoaştem, de asemenea, cultul pe
care Alexandru cel Mare îl avea faţă de Ahile,
luându-1 ca model. Amândoi au murit tineri.
Ahile a inspirat un număr mare de lucrări
antice, de la Iliada lui Homer la Ahileida lui
Statius. El apare în numeroase tragedii, în
special în Ifigenia în Aulida de Euripide.
*AIUS LOCUTIUS1. Aius Locutius, al
cărui nume conţine de două ori ideea de a
vorbi (aio şi loquor), era un zeu misterios,
care nu s-a manifestat decât într-o singură
ocazie, în timpul invaziei galilor, în anul 390
î.Hr., sub forma unei voci care anunţa apropi­
erea duşmanului. Nimeni nu i-a acordat
atentie. Insă, după cucerirea Romei şi atunci
când galii au fot alungaţi, Camillus, dictatorul,
pentru a repara lipsa de respect de care se
făcuse vinovat faţă de această voce divină, i-a
înălţat un sanctuar în locul în care fusese
auzită vocea, în partea nordică a Colinei Pala­
tine.
I. AIAX2, fiul lui Oileu. ( A Las-.) Aiax din
Locres, este numit fiul lui Oileu, pentru a-1
deosebi de Aiax, fiul lui Telamon, sau „Ma­
rele Aiax“. El figurează printre eroii care au
luptat la Troia, fiind în fruntea unui contingent
locrian, format din patruzeci de corăbii. A
luptat alături de tizul său, fiul lui Telamon, dar
în timp ce acela era un luptător „greu“, fiul lui
Oileu era mic de statură si înarmat cu o pla­
toşă din in şi cu un arc. lira iute şi juca rolul
Aius L ocutius: CIC., De Div., I, 101; II, 69; A. GEL.,
, N. A., XVI, 17; LIV., V, 32, etc.
1 Aiax 1 :11, XIII, 46; XXIII, 754; 483; scol la XIII, 66;
Od„ IV, 499 şi urm.; PAUS., X, 31, 1-3; CALL.,
Aitia (?), pasaj pierdut; PROP., IV, 1, 118 si urm.;
CIC., De Or., II, LXVI, 165; HYG., Fab., 116;
PLIN., Hist. Nat., XXXV, 60; TZET., la LYC.,
1141; PROCL., Chrest., p. 461; SOPH., trag. pier­
dută Aiax Locrianul; cf. Th. ZIELINSKI, în Eos,
1925, p. 37-50.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
care, în armatele clasice, era rezervat peltaşti-
lor (infanteriştilor înarmaţi cu scuturi din lemn
sau răchită, n.tr.). A participat la toate luptele
importante descrise în Iliada: a luat parte la
tragerea la sorţi pentru duelul proiectat cu
Hector, la luptele din jurul corăbiilor, din jurul
trupului neînsufleţit al lui Patroclu, şi a concu­
rat la jocurile funebre organizate de Ahile în
cinstea lui Patroclu.
Dar el trece drept un om lipsit de caracter.
Pe plan moral, este opus tizului său: trufaş,
crud faţă de duşmani, certăreţ, lipsit de respect
şi necredincios, greşelile sale sfârşesc pnn a
duce la pierderea unei părţi importante din
armata greacă. Greşeala sa cea mai gravă a
fost sacrilegiul comis faţă de Atena şi care a
atras m ânia zeiţei asupra grecilor. în timpul
cuceririi Troiei, Casandra se refugiase lângă
altarul zeiţei. Aiax a vrut să o smulgă prin
forţă de statuia pe care o îmbrăţişa şi a luat cu
el atât fata, cât şi statuia. Pentru această profa­
nare a legilor religioase, Aheii au vrut să-l
ucidă cu pietre, dar Aiax a căutat, la rândul
său, azil lângă altarul zeiţei Atena şi a scăpat
astfel de moarte. însă, în timpul întoarcerii
spre casă, Atena a trimis o furtună, care a
distrus, în apropiere de insula Miconos, din
arhipelagul Cicladelor, un mare număr de
corăbii aheene, printre care şi cea pe care se
afla Aiax. Cu toate acestea, eroul a fost salvat
de Poseidon, care l-a readus la suprafaţă.
Atunci, în sinea sa, Aiax se lăuda că supra-
vieţuise în ciuda mâniei zeiţei. La care, zeiţa
i-a cerut lui Poseidon sâ-1 piardă, şi zeul,
dintr-o lovitură de trident, a sfărâmat stânca
pe care acesta se refugiase şi l-a înecat. Se
povesteşte că însăsi Atena 1-â trăsnit, folosind
fulgerul’ arma tatălui său.
D ar sacrilegiul lui Aiax a continuat să
apese asupra compatrioţilor săi, locrienii. La
trei ani după întoarcerea eroilor de la Troia, au
izbucnit epidemii şi au fost, mai mulţi ani la
rând, recolte slabe. Oracolul, consultat, le-a
răspuns că aceste flageluri erau manifestarea
mâniei divine şi că Atena nu ar fi îmbunată
decât dacă, timp de o mie de ani, pentru a
ispăşi răpirea (şi violul) Casandrei, locrienii ar
fi trimis în fiecare an la Troia două tinere fete,
trase la sorţi. Ceea ce au şi început să facă.
Troienii le-au ucis pe primele două care au
sosit, le-au ars pe rug şi le-au răspândit
cenuşa pe mare. Apoi, următoarele au fost
bine primite şi puse în slujba zeiţei Atena. Dar
rămăsese obiceiul ca, la sosirea lor, să fie
urmărite de gloata înarmată cu bâte, care
încerca să le omoare. Dacă scăpau, se duceau
în sanctuarul Atenei, desculţe, şi rămâneau
fecioare până la o vârstă înaintată. Astfel a
fost ispăşit, mult timp după moartea făptuito­
rului, sacrilegiul comis de fiul lui Oileu faţă
de preoteasa Casandra.
II. A IA X 1, fiul lui Telamon. ( Aia?.). „M a­
1 Aiax II: II., II, 557; VII, 183; XI, 472; XIII, 46;
XXIII, 853; Od„ XI, 469; SOPH., Ajax, passim;
43
rele“ Aiax domnea peste Salamina (tab. 30) şi
a venit la Troia în fruntea „a douăsprezece
corăbii, contingentul insulei. în tabăra greacă,
el ocupa aripa stângă. După Ahile, era eroul
cel mai puternic şi mai viteaz din toată armata.
Mare de statură, puternic, foarte frumos, el era
calm şi stăpân pe sine. Era înarmat cu arme
grele. Scutul său era remarcabil, fiind format
din şapte piei de bou suprapuse. Al •optulea
strat,’ cel din exterior, era o placă de bronz.
Din punct de vedere moral, fiul lui Tela­
mon este opusul „micului“ Aiax: vorbeşte
puţin, este foarte viteaz, se teme de zei. însă,
dacă este mai serios, mai aşezat decât Ahile,
cu care avea multe trăsături comune, sensi­
bilitatea, gustul pentru muzică, tandreţea fiului
zeiţei Thetis, îi lipsesc cu desăvârşire. Este
înainte de orice un războinic, nu lipsit de o
anumită asprime.
Aiax este eroul desemnat de sorţi şi de
soartă să lupte singur cu Hector, pe care îl
doboară cu o piatră, dar crainicii opresc lupta.
In timpul înfrângerilor suferite de greci, el este
unul dintre eroii care încearcă să-l oprească
pe Hector, dar în zadar. Este rănit şi nu poate
rămâne până la capăt. Este trimis în solie la
Ahile, pentru a încerca să-l facă să revină
asupra hotărârii sale. El îi reproşează mai ales
egoismul şi duritatea sa, care nu se lasă clin­
tite de nenorocirile grecilor. Atunci când
Hector porneşte asaltul asupra corăbiilor,
rezistenţa Aheîlor se concentrează în jurul lui
Aiax. Şi lui i se adresează Poseidon, neliniştit,
cerându-i să-şi dubleze eforturile. îl răneşte
pe Hector cu o piatră, dar acesta revine, plin
de o nouă înflăcărare, şi îl obligă să se apere
chiar pe corabia sa. Atunci când Hector îi
frânge lancea, el recunoaşte voinţa zeilor şi
fuge. în acel moment intră în scenă Patroclu şi
îi forţează pe troieni să se replieze. Aiax
revine în luptă după moartea lui Patroclu şi
Hector este pe punctul de a-1 ataca; ar îi
făcut-o, dacă Zeus, pentru a respecta destinul
care îl rezervase pe' Hector loviturilor lui
Ahile, nu i-a r fi învăluit pe cei doi eroi în câte
un nor.
în timpul jocurilor funebre organizate de
Ahile, el luptă cu Ulise. Nici unul nu iese
învingător. Ahile le dă premiul la amândoi. La
concursul de scrimă, luptând împotriva lui
Diomed, nu este învins, dar nici nu reuşeşte
să-şi învingă adversarul. însă lansează discul
mai’puţin departe decât unul dintre concurenţii
săi.
Legendele ulterioare Iliadei au înfru­
museţat această figură, încercând să o apropie
de cea a lui Ahile. Astfel, era considerat nepo­
tul lui Eac (v. Telamon). în Atica, se spunea
PLAT., Banquet, 219 E; APD., Bibl., III, 12, 7;
PLUT., Thés., 29; PIND., Isthm., V, 37; HYG.,
Fab„ 81; DICT., CR., I, 13; Ov., Métam., XIII,
384; 284 si urm.; PROCL., în Ep. Gr. Fr. (Kinkel),
p. 36; 5 si urm.; HYG., Fab., 107; APD., Ep., V,
607; cf. P. VON DER MUHLL, Der grosse Aias,
Bâle, 1930.
44
că o avea ca mamă pe Periboea, una dintre
tinerele fete trimise de Egeu în Creta, ca tribut
lui Minos, şi pe care Tezeu le-a salvat de la
moarte, ucigând Minotaurul.
Atunci când Heracles, pregătind expediţia
împotriva cetăţii Troia (v. Heracles), venise
să-l invite pe Telamon să ia parte, l-a găsit pe
acesta petrecând. întinzând sub el blana sa de
leu, el l-a rugat pe Zeus sâ-i dea lui Telamon
un fiu la fel de viteaz ca tatăl său şi la fel de
puternic ca leul a cărui blană o arăta. Zeus i-a
auzit ruga si i-a trimis ca semn un vultur (de
unde numele copilului, Aiax, care amintea de
numele acestei păsări, în greceşte airog). După
o altă versiune, în timpul vizitei lui Heracles,
Aiax se născuse deja. Eroul l-a înfăşurat în
blana sa de leu, cerându-i lui Zeus sa-1 facă
invulnerabil. Copilul a devenit invulnerabil,
cu excepţia părţilor pe care Heracles îşi ţinea
tolba cu săgeţi: umăr, subsuoară şi şold.’
Apoi, încetul cu încetul, se adaugă trăsături
noi caracterului său, aşa cum apare în Iliada.
La plecarea spre Troia, tatăl său l-a sfătuit să
„învingă, fireşte, cu lancea, dar şi cu ajutorul
zeilor“. La care Aiax a răspuns că „şi laşul ar
putea învinge cu ajutorul zeilor“. După aceea,
el ar fi şters de pe scutul său chipul Atenei,
provocând ostilitatea zeiţei.
In cursul expediţiilor preliminare, a căror
descriere nu se găseşte în Iliada, tradiţia voia
ca Aiax să joace un rol important. Ajuns pri­
mul dintre toţi la adunarea din Argos, împre­
ună cu fratele său Teucer, el a fost desemnat
drept comandant al flotei, alături de Ahile şi
de Phoenix. Pentru o clipă, l-a înlocuit chiar
pe Agamemnon, în calitate de comandant
suprem, atunci când Atridul a fost destituit
fiindcă ucisese căprioara sacră a zeiţei Arte-
mis. în timpul debarcării din Misia, el preia,
alături de Ahile, comanda operaţiilor şi, în
vreme ce Ahile îl răneşte pe Telefos (v. Ahile),
Aiax îl ucide pe Teutranios, fratele acestuia.
în primii nouă ani de război, în faţa cetăţii
Troia, Aiax participă la operaţiuni de piraterie
şi de ja f împotriva cetăţilor din Asia. El atacă
cetatea regelui frigian Teleutas şi îi răpeşte
fiica, Tecmesa. Pustieşte şi cetatea Cherson’ez
din Tracia (astăzi peninsula Gallipoli), unde
domnea Polimestor, un ginere al lui Priam,
care i l-a dat pe Polidoros, unul din copiii
socrului său, ce îi fusese dat în grijă (v. Poli­
doros). Aiax a prădat, de asemenea, turmele
troienilor, pe muntele Ida şi în câmpie.
însă, abia după moartea lui Ahile, în timpul
ultimelor evenimente ale războiului, legendele
au dezvoltat aventurile lui Aiax: este prezentat
primindu-1 pe fiul lui Ahile, N eoptolem -
Pyrrhus, ca pe propriul său fiu şi luptând
alături de el. Luptă, de asemenea, împreună cu
arcaşul Filoctet, aşa cum luptase, în Iliada,
alături de arcaşul’ Teucer. După cucerirea
cetăţii Troia, el cere ca Elena să fie condam­
nată la moarte, ca pedeapă pentru adulter. însă
această solicitare stârneşte împotriva lui mânia
Pierre G R IM A L
atrizilor, care voiau să o salveze pe tânăra
femeie. Iar Ulise obţine ca Elena să-i fie pre­
dată lui Menelaos. Aiax cere atunci să 1 se
atribuie ca parte din pradă Palladionul (v.
acest nume). Ulise face în aşa fel încât, la
instigarea Atrizilor, să i se refuze cererea.
Acest lucru provoacă o dezbinare printre
căpetenii. Aiax ameninţă că se va răzbuna pe
Menelaos si pe Agamemnon. Atrizii îl pun sub
pază şi, a doua zi de dimineaţă, Aiax este găsit
străpuns de sabia sa.
O altă versiune a morţii sale, mai obişnuită
poeţilor tragici, povesteşte că eroul a înne­
bunit deoarece i se refuzase, nu Palladionul, ci
atribuirea armelor lui Ahile, Aceste arme
fuseseră destinate, de către Thetis, celui mai
viteaz dintre greci sau, cel puţin, celui care
inspirase cea mai mare groază printre troieni.
Pentru a afla cine era acela, au fost întrebaţi
prizonierii de război troieni, care, în ciudă,
l-au desemnat pe Ulise în locul lui, Aiax. în
acest fel, Ulise a obţinut armele. în timpul
nopţii, Aiax a înnebunit, a măcelărit turmele
destinate să-i hrănească pe greci şi s-a sinucis
dimineaţa, când, într-un moment de luciditate,
şi-a dat seama de starea de rătăcire în care
căzuse.
în cursul „întoarcerilor acasă“, Atena, pen­
tru a pedepsi nedreptarea care i se făcuse lui
Aiax, i-a urmărit pe greci cu mânia sa (v.
totuşi, privind acestă mânie, AIAX, Jiul lui
Oileu).
Aiax nu a fost ars pe rug, aşa cum era obi­
ceiul, ci aşezat într-un coşciug şi înmormân­
tat. Atenienii îi aduceau onoruri divine, în
fiecare an, la Salamina.
A L A L C O M EN EU 1. ( ’AÂaĂKOfiei'eus-.) Era
un erou considerat întemeietorul cetăţii Alal-
comenes din Beoţia. I se atribuie inventarea
„hierogamiilor“, adică a ceremoniilor religi­
oase înfăţişând căsătoria Herei cu Zeus. Se
povesteşte, într-adevăr, că, atunci când zeiţa a
venit sa se plângă lui Alalcomeneu, care
fusese însărcinat să o crească pe Atena, de
infidelităţile soţului ei, el a sfatuit-o să-şi facă
o statuie din lemn de stejar şi aceasta să fie
plimbată în mod solemn, însoţită de un corte­
giu, ca pentru nuntă. Ceea ce zeiţa a şi făcut,
înfiinţând astfel o sărbătoare numită „săr­
bătoarea lui Dedal“. în credinţa populară,
acest rit avea rolul de a înnoi, de a întineri
căsătoria divină, de a -i da valoare deplină prin
magie „simpatică“.
A L C A TO O S2. ( 'AĂKadoos'.) Fiul lui Pelops,
regele cetăţii Elis, şi al soţiei sale Hippo-
damia, deci frate cu Âtreu şi cu Tiest (tab. 2).
Cum regele Megareu avusese un fiu, care a
fost ucis de un leu, şi promisese mâna fiicei
sale oricui dobora monstrul, Alcatoos s-a
Alalcom eneu: PAUS., IX, 33, 5; ET., BYZ., s. v.l
, scol. la 1;//., IV, 8; PLUT., De Daed. Plat., VI.
Alcatoos: PAUS., I, 41, 4; 42, 4; 43, 4-5; Ov., Met.,
VIII, 14 si urm.; Trist., I, 10, 39 si urm.; PS.
VIRG., Ciris. 104 şi urm.; PIND., Isth., VII, 148.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 45

prezentat şi a reuşit să suprime leul, obţinând Atena era, într-adevăr, patroana şi ocroti­
astfel recompensa’promisă. Ş i-a părăsit prima toarea torcătoarelor. Zeiţa a pedepsit-o pe
soţie, Pirgo, şi s-a căsătorit’cu Evehme, fiica Alcinoe cu nebunie. Pe loc, tânăra femeie s-a
lui Megareu. ’A obţinut, în acelaşi timp, tronul îndrăgostit de un oaspete, un străin din Samos,
cetăţii Onchestos. numit Xantos. Ea şi-a părăsit soţul şi copiii
Mai târziu, cretanii jefuind cetatea Megara, pentru a-1 urma pe acesta. Dar, în mijlocul
Alcatoos, cu ajutorul lui Apollo, a reconstruit mării, revenindu-şi şi strigându-şi copiii şi
zidurile distruse (v. Megareu). în vremurile soţul, de disperare,’s-a aruncat în mare.
istorice, vizitatorilor li se arăta piatra pe care
Apollo îşi pusese lira în timp ce lucra la A LC IN O O S3. ( 'AXkÎ^oos'.) Atunci când
refacerea’ zidurilor. Acea piatră îşi păstrase Ulise, după ultimul său naufragiu, revenind de
proprietăţi remarcabile. Când era lovită cu o pe insula locuită de Calipso, a ajuns la ţăr­
murile Insulei Feacilor, el a fost primit de
pietricică, răsuna şi producea un sunet muzi­ regele ţinutului, numit Alcinoos. Homer nu­
cal. meşte această insulă Scheria. Este vorba pro­
Unul dintre fiii lui Alcatoos, Ischepolis, babil de insula Corfu de astăzi. Alcinoos tre­
luase parte la vânătoarea mistreţului din Cali- cea drept nepotul lui Poseidon. Tatăl lui se
don şi îşi găsise moartea acolo. Fratele său, numea Nausitoos. Alcinoos avea cinci fii şi o
Callipoli’s, care aflase primul vestea, s-a grăbit fiică, Nausicaa, ce l-a întâmpinat pe Ulise la
să i-o transmită tatălui său. L -a găsit pe malul râului (v. Ulise şi Nausicaa). Soţia lui
acesta în timp ce oficia un sacrificiu în cinstea Alcinoos, care era în acelaşi timp nepoata lui,
lui Apollo, pe terasa cetăţii. în nerăbdarea sa, se numea Arete (ceea ce, în greceşte, în­
Callipolis a tulburat ceremonia şi a stricat seamnă „De nespus“). Ea trăia în palat, cu
aranjarea rugului sacru. Alcatoos, iritat, şi soţul şi copiii săi, şi era înconjurată de Cinste
crezând că fiul său voia să-i ofenseze pe zeî, şi respect. Arete şi Alcinoos erau iubiţi de
l-a ucis cu o lovitură de buştean aprms (v. poporul lor. Erau ospitalieri faţă de străini şi
Poliidos). mai ales faţă de naufragiaţi, cărora încercau să
Alcatoos avea şi o fiică, Iflnoe, al cărei le îndulcească soarta. Palatul lor era înconjurat
mormânt se găsea la Megara. de o livadă fermecată, în care fructe de toate
A L C E S T A 1. ( “AĂ/crjans-.) Alcesta era una soiurile se coceau fără întrerupere, tot timpul
din fiicele lui Pelias, regele din Iolcos, şi al anului.-. . . '
soţiei acestuia Anaxabia (tab. 21). Era cea’mai După ce l-a lăsat pe Ulise să se întremeze
frumoasă şi mai cucernică dintre toate, singura şi i-a ascultat, în cursul unei petreceri, lunga
care nu a’ luat marte la uciderea lui Pelias, povestire a întâmplărilor sale, Alcinoos îi dă o
atunci când Medeea, prin viclenii şi farmece, a corabie pentru a se întoarce în Itaca, insulă ce
făcut ca acesta să fie masacrat de propriile sale nu era prea departe de Corfu, şi îl copleşeşte
fiice (v. Iason). Atunci când Admet, regele cu daruri.
cetăţii Feres din Tesalia, s-a prezentat să ceară în Argonauticele, Medeea şi Argonauţii au
mâna Alcestei, Pelias i-a pus condiţii pe care poposit la Alcinoos, în drumul’lor spre casă, şi
el le-a împlinit cu ajutorul lui Apollo (v. Ad­ au găsit la curtea sa, un grup de tnm işi ai lui
met). Euripide ne spune că unirea lor a fost un Eetes, însărcinaţi să o readucă pe Medeea la
model de tandreţe conjugală. Până acolo încât tatăl ei. Alcinoos este luat ca judecător între
Alcesta a consimţit să moară în locul soţului cele două părţi. El hotărăşte să o înapoieze pe
ei. însă, atunci când era deja moartă, Heracles Medeea tatălui ei, dacă mai era fecioară. In
s-a dus iute în Infern, de unde a adus-o mai caz contrar, i-o va lăsa lui Iason. în faţa
frumoasă şi mai tânără ca oricând. Se acestei decizii, Arete se grăbeşte să-i
povesteşte, ’ de asemenea, că Persefona, căsătorească pe cei doi tineri şi să o salveze
mişcată de devotamentul Alcestei, a retrimi­ astfel pe Medeea de pedeapsa care o aştepta în
s-o imediat printre cei vii. Colhida (v. Argonauţi). Nemaiîndrăz’nind să
A L C IN O E 2. ( ’ AXkivot|.) O femeie din Co­ se prezinte în faţa regelui lor, colhidienii s-au
rint, Alcinoe, căsătorită cu un anume Polibos, stabilit în Corfu, în timp ce Argonauţii şi-au
fiul lui Drias, provocase mânia zeiţei Atena reluat călătoria, după ce Arete le-a făcut da­
din următorul motiv: angajase o femeie să-i ruri tinerilor căsătoriţi.
toarcă şi, odată lucrul terminat, refuza să-i A LCM EN A 4. ( ’AĂ/cfXTjyr).) Soţia lui Amfi­
plătească suma convenită. Torcâtoarea pro­
nunţase împotriva ei blesteme, luând-o pe 3
Atena drept martor al relei credinţe a Alcinoei. Alcinoos: Od., VI si VII, passim, şi scol.; APOLL.
RH., Arg., IV, 982 şi urm.; APD., Bibi., I, 9, 26.
Vf. V. BERARD, Les Navigations d'Ulysse, t. III;
1 Alceste: EUR., Ale., passim ; HYG., Fab., 51; DIOD. A. SHEWAN, The genealogy o f Arete and Alki-
SIC., IV, 52, 2; APD., Bibl., I, 9, 15; PLAT., noos, CI. Rev., 1925, p. 145; M. Mayer (op. Cit.,
Bang., 179 C. Cf. A. LESKY, In Sitz. Wien. Akad., . art. Elpenor).
CCIII, 2, 1925; A. MOMIGLIANO, in Cult, X, A lcm ena: HliS., Boucl., 1 şi urm.; APD., Bibi., II, 4,
1931; p. 201-213; G. MEGAS, Ar. F. Rei. W„ 5; 8, 1 si urm.; scol. la 1’//,, XIX, 116; la 1’Od., XI,
X X X (1933), p. 1 si urm.; L. WEBER, In Rh„ 226; PIND., Nem., X , 15; Isthm., VII, 5; Pyth., IX,
Mus., 1936, p. 117-164; M. GASTER, In Byz., XV, 149; EUR., trag. pierdută Alcmena; HYG., Fab.,
, 1939, p. 66-90. 29; PAUS., V, 18, 3, I, 32, 5; 16, 7; 41, 4; 19, 3,
Alcinoe: PARTH., Eroi., 27. 35c.; PLAUT., Amphitr., passim; ARN., Adu. Nat.,
46
trion şi mama lui Heracles (tab. 31). Făcea
parte clin neamul lui Perseu. De o frumuseţe
deosebită, a fost căsătorită cu Amfitrion, însă
fără a i se acorda dreptul de soţ până când nu
împlinea o anumită răzbunare (v. Amfitrion ).
A trăit în exil cu el, la Teba. Amfitrion a por­
nit în expediţie împotriva Teleboenilor, iar în
momentul când se întorcea, Zeus s-a unit cu
tânăra lui soţie, luând înfăţişarea lui Amfi­
trion, fiindcă îi era cunoscută virtutea Alcme-
nei. O tradiţie susţine că Zeus a făcut în aşa fel
încât acea noapte să dureze trei zile pline.
Pentru aceasta, el a poruncit Soarelui să nu se
înalţe până nu trecea timpul stabilit. Atunci
când Amfitrion s -a întors, a rămas uimit că nu
a fost primit cu mai multă bucurie. Când a
început să-şi povestească expediţia şi victoria,
Alcmena i-a răspuns că ea cunoştea’deja toate
amănuntele. Consultat asupra acestui mister,
Tiresias i-a dezvăluit soţului glorioasa lui
nefericire. Alcmena a adus pe lume doi ge­
meni: Heracles, fiul lui Zeus, şi Ificles, fiul lui
Amfitrion. Se spune că Alcmena ar fi fost
ultima dintre femeile muritoare cu care s-a
unit Zeus. însă Amfitrion s -a gândit mai întâi
să-şi pedepsească soţia, când a aflat fericitele
isprăvi ale lui Zeus. A hotărât să o ardă pe rug,
dar Zeus a trimis o ploaie puternică şi scurtă,
care a stins flăcările. In faţa acestei intervenţii
directe a divinităţii, Amfitrion şi-a iertat soţia.
Cu toate acestea, când se apropia momentul
naşterii, Hera, geloasă pe rivala ei, s -a stră­
duit, ca zeiţă a naşterilor, să-i prelungească
Alcmenei sarcina cat mai mult posibil. în plus,
ea mai avea un motiv pentru asta: un oracol al
lui Zeus îi permitea, modificând momentul
naşterii, să-l transforme pe Heracles în sclavul
lui’Euristeu (v. Heracles şi Euristeu).
Mai târziu, Alcmena a rămas văduvă şi l-a
însoţit pe Heracles, atunci când eroul, împre­
ună cu fratele său Ificles şi fiul acestuia,
Iolaos, încerca să ajungă la Tirint, patria lor de
origine, după ce împlinise cele douăprezece
munci. D ar Euristeu l-a împiedicat să reali­
zeze acest proiect. Totuşi, în momentul apo­
teozei lui Heracles, Alcmena se stabilise deja
la Tirint, cu o parte din nepoţii ei (ceilalţi se
găseau la Corint şi la Trachis). După moartea
lui Heracles, Euristeu a alungat-o pe Alcmena
din Corint şi a obţinut de la regele din Trachis,
Ceix, să facă la fel cu urmaşii lui Heracles
aflaţi în regatul său. Toţi au fugit la Atena,
unde au găsit protecţie. Deoarece Euristeu le
ceruse atenienilor să-i expulzeze pe urmaşii
lui Heracles, iar aceştia refuzaseră, în războiul
care a urmat, Euristeu a fost ucis. Capul i-a
fost adus Alcmenei, care i-a scos ochii folo­
sind un fus. Apoi, Alcmena a trăit la Teba, cu
urmaşii lui Heracles. A murit la o vârstă foarte
înaintată. Atunci când a murit, Zeus l-a trimis
pe Hermes să -i ducă trupul în Insulele
Fericiţilor, unde ea s-a căsătorit cu Rada-
IV, 26. V._ şi Amfitrion, Heracles, Euristeu, Hera-
clizi; L. SECHAN, Etudes..., p. 242 şi urm.
Pierre G R IM A L
mante. După alte versiuni, ea a fost dusă în
Olimp, unde a participat la onorurile divine
organizate pentru fiul său si al lui Zeus.
Uneori se mai povesteşte că, după moartea lui
Amfitrion, ucis într-o’ luptă alături de Hera­
cles, Alcmena s-a căsătorit cu Radamante, alt
fiu al lui Zeus, aflat atunci în exil, şi a trăit
împreună cu acesta în Beoţia, la Ocaleea.
A L C M EO N 1. ( 'AÂic/uai'ojK) 1. Alcmeon era
fiul mai mare al lui Amfiaraos (tab. 1) si îl
avea ca frate mai mic pe Amfilohos. Cfând
Amfiaraos, constrâns de soţia sa Eripile, a
trebuit să pornească la război împotriva Tebei,
ştiind, prin arta sa, că va pieri acolo, le-a lăsat
copiilor săi cuvânt să-l răzbune când se vor
face mari. Pentru aceasta, ei trebuiau să o
ucidă pe mama lor şi să pornească o nouă
expediţie împotriva cetăţii Teba. în acest fel,
Alcmeon s-a angajat, împreună cu Adrast, în
expediţia Epigonilor (v. Adrast). Un oracol le
promisese Epigonilor că ar obţine victoria
dacă l-a r avea în fruntea lor pe Alcmeon.
Totuşi, - în ciuda acestui oracol şi a
rugăminţii lăsate de tatăl său înaintea plecării
în prima expediţie, Alcmeon nu se grăbea să
pornească împotriva Tebei. însă mama sa,
influenţată de rochia oferită de Harmonia, aşa
cum fusese şi la prima expediţie de colierul
dăruit de aceasta, l-a convins în cele din urmă.
în primele lupte, Alcmeon l-a ucis cu mâna sa
pe regele Tebei, Laodamas, fiul lui Eteocle.
Demoralizaţi, tebanii asediaţi au fugit în tim­
pul nopţii, la sfatul prezicătorului lor Tiresias.
Şi, a doua zi, învingătorii au intrat în cetate
jefuind şi pustiind. Ei au închinat o parte din
prada lor lui Apollo şi l-au pus în fruntea
cetăţii pe fiul lui Polinice, Tersandros.
După victorie, Alcmeon s-a dus să întrebe
oracolul din Delfi despre cea de-a doua dato­
rie pe care trebuia să o împlinească, uciderea
mamei sale. Oracolul, i-a răspuns că nu tre­
buia să se sustragă de la îndeplinirea ei,
deoarece Eripile nu numai că a acceptat să se
lase coruptă pentru a-şi împinge soţul la
pieire, dar a făcut acelaşi lucru şi pentru copiii
săi, îndem nându-i să plece în a doua expediţie
împotriva Tebei. Acest lucru l-a determinat pe
Alcmeon să se hotărască, ucigându-şi mama,
fie cu ajutorul fratelui său Amfilohos,’ fie (mai
degrabă) singur. Atunci, Eriniile, zeiţele răz­
bunării, l-au urmărit, aşa cum îl urmăriseră pe
Oreste, când o ucisese pe Clitemnestra.
Rătăcit, el s-a dus mai întâi la bunicul său,
Oecles, în Arcadia, apoi la Fegeu, în cetatea
Psofis. Fegeu l-a purificat, l-a vindecat şi i-a
dat în căsătorie pe fiica lui, Arsinoe, sau, după
alţi autori, Alfesibe. Alcmeon i-a făcut cadou
soţiei colierul Harmoniei şi rochia, care
1 Alcmeon: 1) PAUS., VII, 24, 4; VIII, 24, 8 (cf.
PROP., I, 15 si urm.); X, 10, 2; APD., Bibi., III, 6,
2; 7, 2; 5; 6; HYG., Fab., 73; PIND., Pvth., 38 si
urm.; THUCYD., II, 102; PLUT., De aud. p„ XIII,
p. 35 c; SOPH., trag. pierdută d ’Alcmeon, cf. A. H.
KRAPPE, în CI. Qu., 1924, p. 57 şi urm. 2) V. Sil-
los.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 47

serviseră cândva la coruperea mamei sale, aşezate pe capul unui om şi era capabil să
Eripile. Dar solul din Psofis a devenit nerodi­ despice o săgeată în două atingând o lamă
tor şi oracolul a poruncit ca, pentru a înlătura fixată ca ţintă. într-o zi, când fiul său a fost
acest blestem, Alcmeon să meargă din nou să atacat de un şarpe, Alcon l-a lovit cu o
se purifice, de această dată la zeul-râu săgeată, fără să-l rănească pe copil.
Aheloos. Alcmeon a pornit din nou să rătă­ Această ultimă întâmplare este povestită şi
cească. S -a dus mai întâi la Oeneu, în Cali- în legătură cu tatăl lui Faleros, unul din Argo­
don, şi a fost primit ca musafir binevenit. Din nauţi. Tatăl lui Faleros, un atenian, fiul lui
contră, Tesproţii din Epir, la care s-a dus apoi, Erehteu, purta acelaşi nume, Alcon, cei doi
l-au izgonit din ţara lor. în sfârsit, conform eroi fiind adesea confundaţi (tab. 11).
oracolului, a găsit la vărsarea râului Aheloos,
un pământ „format după moartea mamei sale“, ALCIONE2. ( ’AXkvovt].) Alcione era fiica
iar zeul râului l-a purificat şi i-a dat-o pe regelui vânturilor, Eol. Ea se căsătorise cu
fiica sa, Callirhoe, în căsătorie. însă acesta a Ceix, fiul Luceafărului de Dimineaţă (Eosfo-
cerut să primească în dar rochia şi colierul ros sau Lucifer). Cu el avea o căsătorie
Hannoniei, ca o condiţie a vieţii împreună. Ca fericită, atât de fericită încât se comparau ei
să-i facă pe plac, Alcmeon s-a dus din nou la înşişi cu Zeus şi Hera. Iritaţi de această trufie,
Fegeu, în cetatea Psofis, şi i-a cerut primei zeii i-au prefăcut în păsări, pe el în cufundar,
sale soţii cadourile pe care i le oferise candva. iar pe ea într-un fel de pescăruş. Cum
El a pretextat că, la porunca oracolului, tre­ pescăruşul îsi făcea cuibul pe ţărmul mării şi
buia să i le închine lui Apollo, la Delfi, ca să valurile ’ îi distrugeau cuibul, lui Zeus i s-a
obţină iertarea definitivă pentru uciderea ma­ făcut milă şi a poruncit vânturilor să se
mei sale. Fegeu i-a permis fiicei sale să-i dea potolească timp de şapte zile înainte şi şapte
înapoi colierul şi rochia, dar un servitor al lui zile după solstiţiul de iarnă, perioada în care
Alcmeon i-a dezvăluit regelui adevărata in­ pescăruşul îşi clocea ouăle. A cestea erau
tenţie a stăpânului său şi destinaţia cadourilor. „zilele alcionului“, care nu cunoşteau furtuna.
Indignat, Fegeu a poruncit fiilor săi Pronoos si Ovidiu povesteşte o versiune destul de
Agenor (numiţi uneori Temenos şi Axion), diferită: Ceix, căsătorit cu Alcione, hotărâse să
să-i întindă o cursă şi să-l ucidă (nu putea să consulte un oracol. în timpul călătoriei, el a
o facă el însuşi, pentru că era oaspetele său). fost suiprins de o furtună, nava sa a fost dis­
în vrem ea’lui Pausanias, vizitatorilor li se trusă şi el s-a înecat. Trupul i-a fost adus de
prezenta mormântul lui Alcmeon, înconjurat valuri la ţărm, unde l-a descoperit soţia sa. De
de chiparoşi înalţi, într-o vale situată mai sus disperare, ea a s-a prefăcut intr-o pasăre ce
de cetatea’ Psofis. Fiii lui Alcmeon nu au scotea ţipete jalnice, iar zeii i-au permis şi
întârziat, de altfel, să-şi răzbune tatăl (v. soţului ei o metamorfoză asemănătoare.
Acarnan). O tradiţie izolată, consemnată doar
de Propertius, susţine că această răzbunare a eroiAcu LCIO N EU 3. ( AĂKvâvevs'.) Se cunosc doi
acest nume.
fost executată chiar de prima soţie a lui 1. Printre Giganţii născuţi din unirea
Alcmeon (care se numea Alfesibe, în această Geiei (Pământul) cu Uranos (Cerul), era unul,
versiune).
O altă tradiţie, folosită de Euripide, care seprin numea Alcioneu, deosebit de toţi
povesteşte că, în timpul nebuniei sale, atunci ceilalţi statura şi forţa sa uimitoare. El a
fost cel care a ju cat rolul principal în lupta
când era urmărit de Erinii, Alcmeon a avut doi dintre Giganţi şi Zei, desfăşurată în Câmpiile
copii: Amfîlohos şi Tisifone, un băiat si o fată,
de la Manto, fiica’lui Tiresias. Apoi, el i-a dus Flegreene (la ’Pallene, în ’ Macedonia). Al­
pe cei doi copii la Corint şi i-a încredinţat cioneu nu putea fi ucis atâta timp cât lupta pe
regelui cetăţii, Creon, să -i crească. însă Tisi­ pământul din care se născuse. La sfatul
fone devenise atât de frumoasă încât regina a Atenei, Heracles l-a dus departe de Pallene şi
devenit bănuitoare, tem ându-se ca regele să acolo l-a străpuns cu o săgeată, după ce uria­
şul strivise cu o stâncă enormă douăzeci şi
nu o vrea de soţie, si a vândut-o ca sclavă. patru
Tânăra a fost cumpărată de propriul ei tată, singurădintre însoţitorii lui Heracles, dintr-’o
Alcmeon, care nu a recunoscut-o. Când cionidele,lovitură. Fiicele lui Alcioneu, Al-
disperate de moartea tatălui lor,
Alcmeon s-a întors la Corint şi a cerut înapoi s-au aruncat in mare şi au fost transformate
copiii, regele nu a putut să i-1 dea decât pe nul
într-un soi de pescăruşi (alcioni) (v. şi
său; dar s-a observat atunci că sclava pe care Heracles).
o cumpărase era Tisifone, şi astfel Alcmeon 2. Legenda cunoaşte un alt Alcioneu, un
şi-a regăsit copiii.
2. Pentru un alt Alcmeon, fiul lui Sillos, tânăr din Delfi, înzestrat cu o frumuseţe deo­
sebită şi cu moravuri exemplare. Era în acea
v. Sillos.
vreme, pe un versant al muntelui Cirfis, din
ALCON1. ( "AĂ/aoi'.') Arcaş cretan, tovarăş apropiere de Delfi, o grotă unde trăia un mon-
al lui Heracles. Săgeţile sale nu-şi greşeau
niciodată ţinta; le făcea să treacă prin inele Alcione: Scol, la 17/., IX, 562; APD., B ib i, I, 7, 4;
HYG., Fab., 65; Ov„ Met., XI, 410-750. Cf. W.
, NESTLE, în A. R. W., 1936, p. 248 si urm.
1 Alcon: Val. FL., Arg., I, 598 si urm.; SERV., la Alcioneu: 1) APD., B ibi, I, 6, f; SUID., s. v.
VIRG., E cl, V, 11; MANIL., V, 305 şi urm.; AP. 'AXkuokiSes; scol. la APOLL. RH., Arg., I, 1289;
RH., Arg., I, 96 şi urm.; HYG., Fab., 14. PIND., Isthm., VI, 46; 2) ANTON. LIB., Trans/., 8.
48 Pierre G R IM A L

stru numit Lamia sau Sibaris. Monstrul ieşea să-i dea un bulgăre de pământ corintian şi el
din grota sa şi răpea din câmpurile învecinate să atace cetatea „într-o zi în care se purtau
oameni şi turme. Locuitorii au consultat ora­ coroane“ . Prima condiţie a fost realizată
colul pentru a şti cum să scape de această atunci când Aletes, cerând pâine unui locuitor
năpastă. Apollo a poruncit să i se ofere fiarei din Corint, nu a primit, în bătaie de joc, decât
ca sacrificiu un tânăr din cetate. Sorţii au un bulgăre de pământ. Pentru a împlini a doua
căzut asupra lui Alcioneu. Preoţii l-au încoro­ condiţie, el a pornit împotriva cetăţii într-o zi
nat şi l-a dus în procesiune către fiară. Pe în care locuitorii ţineau o sărbătoare în aminti­
drum, a apărut Euribatos, fiul lui Eufemos, un rea morţilor şi purtau toţi coroane, conform
tânăr nobil din neamul râului Axios. Văzând obiceiului. Aletes a ştiut să o convingă pe fiica
că era dus un tănâr, a întrebat motivul. Atunci regelui Creon să-i deschidă în acea zi porţile
când a aflat că va fi sacrificat, îndrăgostit de
Alcioneu şi neputând să-l elibereze prin vio­ cetăţii. El i-a promis că o ia în căsătorie şi
lenţă, el a cerut să-i ia locul. Preoţii au fost de tânăra a fost de acord şi i-a predat cetatea.
acord şi el a fost dus, încoronat, către fiară. Mai târziu, Aletes a întreprins o expediţie
Când au sosit în faţa grotei, tânărul a pătruns împotriva Atenei. Oracolul îi promisese în-
cu mare îndrăzneală înăuntru, a prins mon­ tr-adevăr victoria dacă îl lăsa în viaţă pe
strul, l~a târât la lumina zilei şi l-a aruncat cu regele Atenei. Luând cunoştiinţă de conţinutul
violenţă pe stânci, unde acesta şi-a sfărâmat acestui oracol, atenienii l-au convins pe regele
capul. Atunci, fiara a dispărut şi,’ în acel loc a lor, Codros, care avea şaptezeci de ani, să se
ţâşnit un izvor, care a fost numit Sibaris. De la sacrifice pentru poporul’său (v. C o d r o s ). Şi, în
acest izvor, a fost numită cetatea pe care acest fel, Aletes a eşuat în încercarea sa.
locrienii au fondat-o mai târziu în Italia. 2. Un alt Aletes, fiul lui Egist, a jucat
un rol în legenda lui Oreste şi a Electrei (v.
A L E B IO N 1. ( ’AĂefiLwv.) Alebion şi Derci- E le c t r a ).
nos, doi dintre fiii lui Poseidon, trăiau’în Ligu-
ria şi, atunci când Heracles a trecut prin ALEXANDRU. V. P a r is .
această ţară cu turmele de boi pe care le adu­ A LFESIB EEA 4. ( 'AXcfiem fio ia .) Nimfă din
cea din expediţia împotriva lui Gerion, ei au Asia, de care se îndrăgostise Dionysos. Dar
încercat să i le fure. Insă cei doi hoţi au fost zeul nu a reuşit să o seducă până în ziua în
ucişi de Heracles (v. şi L ig is ) . care şi-a imaginat că se transformă într-un
tigru. îngrozită, Alfesibeea a consimţit să se
A L E C T R IO N 2. ( ’AXeicrpucov.) în timpul in­ lase luată în braţe de zeu pentru a traversa un
trigii sale amoroase cu Afrodita, Ares pusese fluviu (care se numea atunci Sollax), pe
pe un anume Alectrion (Cocoşul) să stea _de malurile căruia se refugiase. Zeul i-a dat un
veghe şi să -i semnaleze apropierea zilei. în- fiu, Medos, al cărui nume a devenit eponimul
tr-o dimineaţă, acesta a adormit şi astfel poporului Mezilor, iar fluviul a primit numele
Soarele i-a surprins pe cei doi iubiţi şi s-a de Tigru, în amintirea locului unde mama sa îi
grăbit să aducă aventura la cunoştinţa lui cedase lui Dionysos.
Hefaistos, soţul Afroditei. Atunci ’ făurarul
zeilor s-a decis să -i întindă o cursă soţiei sale ALFEU 5. ( 'AX<peLOS'.) Zeul râului cu acest
necredincioase si să o surprindă asupra nume, Arcadia,
care curge în Peloponez, între Elida şi
era, ca toate râurile, fiul lui Oceanos
faptului (v. A fr o d ita ) . şi al lui Tethys. Legenda îi atribuie doi copii:
A L E T E S3. ( ’AĂrjrrjS'-) Cunoaştem doi eroi t)r§ilohos, tatăl lui Diocles, regele cetăţii
cu acest nume. Feres din Mesenia, si, uneori, arcadianul Fe-
I. Fiul lui Hippotes (v. acest nume) şigeu (v. acest nume), biverse legende se referă
strănepotul lui Heracles descindea, prin mama la încercările lui Alfeu de a le seduce pe Ar-
sa, din Iolaos, nepotul lui Ahile (tab. 31) N u­ temis şi pe Nimfe. Alfeu o iubea pe Artemis,
mele său, care înseamnă „Rătăcitorul“ şi îi dar zeiţa îi respingea dragostea. El a decis
fusese pus de tatăl său, pentru că se născuse atunci să o ia cu forţa. într-o zi, când Artemis
într-un moment când urmaşii lui Heracles, şi şi Nimfele ţineau o sărbătoare la Letrinoi,
mai ales Hippotes, erau surghiuniţi pentru aproape de vărsarea râului, el a vrut să se a-
crimă şi mergeau din cetate în cetate (v. H e r a - propie de ea, dar zeiţa şi-a mânjit faţa cu
c liz i). Ajungând la vârsta bărbăţiei, el s-a nămol şi Alfeu nu a mai recunoscut-o. O altă
hotărât să ocupe tronul Corintului si să-i versiune povesteşte că Alfeu a urm ărit-o pe
alunge pe ionieni şi pe urmaşii lui Sislf, care Artemis până în insula Ortigia, care se găsea
domneau acolo. înainte de a trece la fapte, el în mijlocul portului din Siracuza. în plus,
s-a dus să consulte oracolul Dodonei, care i-a printre Nimfele care o urmau pe Artemis, se
promis victoria cu două condiţii: ca cineva găsea şi Aretusa, de care zeul se îndrăgostise,
4 Alfesibeea: PLUT., Des Fleuves 24.
1 Alebion: APD., Bibi., II, 5, 10; POMP. MELA, II, 5, 3 Alfeu: HÉS., Théog., 338; II.. V, 545 si urm.; HYG.,
78 Fab., 244, 245; PAUS., VI, 22, 5; scol. La PIND.,
l A lectrion: AUST., la Horn., 1598, 61. Pyth., II, 12; PAUS., V, 7, 2; Ov„ Métam., V, 572
Aletes: CONON, Narrat., 26; scol. la PIND., Nein., si urm. Cf. A. TOMSIN, La légende des amours
VII, 155; PAUS., II, 4 ,4 ; V, 18, 8; PLUT., Prov., I, d ’A réthuse et d ’Alphée, Ant. Clss., IX (1940), p.
48, p. 328. V. Codros. 53.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
de asemenea. Pentru a o urmări, Alfeu s-a
transformat în vânător, ca şi ea. Ajunsă, pentru
a scăpa de el, în insula ’Ortigia, din portul
Siracuza, Aretusa a fost prefăcută în izvor.
Din dragoste, Alfeu şi-a amestecat apele cu
ale sale (v. o altă versiune a legendei sale la
art. Naiade).
ALO AZI1. ( ’AXaxtSai.) Li s-a dat numele
de Aloazi fiilor pe care Poseidon i-a avut cu
Ifimedia, fiica lui Triops. Ifimedia era într-a-
devâr căsătorită cu Aloeu, alt fiu al lui Posei­
don şi al Canacei, din neamul lui Deucalion
(tab. 8 şi 10). îndrâgostindu-se de Poseidon,
Ifimedia obişnuia să se plimbe pe ţărmul
mării, să ia valurile cu mâna şi să îşi
stropească sânii. în cele din urmă, Poseidon a
răspuns iubirii ei şi i-a dat doi fii, Otos şi
Efialtes, care erau uriaşi. în fiecare an, cei doi
copii creşteau cu un cot (circa 30 de
centimetri} în lăţime şi cu un braţ (1,83 m) în
înălţime. Când aveau nouă ani, fiind laţi de
nouă coţi (adică aproape patru metri) şi înalţi
de nouă braţe (aproape şaptesprezece’metri),
ei s-au hotărât să pornească război împotriva
zeilor. Pentru aceasta, au pus muntele Ossa
peste Olimp, iar muntele Pelion peste ceilalţi
doi munţi, ameninţând că vor escalada cerul.
Apoi au anunţat că vor umple marea cu munţi,
pentru a o seca, şi vor pune marea acolo unde
până acum era pământul. în sfârsit, şi-au
declarat dragostea faţă de zeiţe. Efialtes era
îndrăgostit de Hera, iar Otos de Artemis. Şi,
supăraţi pe Ares, pentru că provocase moartea
lui Adonis la vânătoare, ei l-a u închis pe zeu
într-un vas de bronz, după ce l-au înlănţuit.
L -au lăsat astfel treisprezece luni, până când
Hermes a reuşit să-l elibereze în cele din
urmă, într-o stare de epuizare extremă. Toate
aceste isprăvi fără măsură au sfârşit prin a
atrage asupra celor doi fraţi pedeapsa zeilor.
Se povesteşte fie că Zeus i-a trăsnit, fie că
Artemis s-a prefăcut în căprioară şi a alergat
printre ei, într-o zi când vânau’ în insula
Naxos. în graba de a o lovi, ei s-au ucis unul
pe celălalt. Pedeapsa lor a continuat şi în
Infern. Au fost legaţi cu şerpi de un stâlp,
unde venea să -i chinuiască o cucuvea care
ţipa fără încetare.
Celor doi fraţi li se atribuie întemeierea mai
multor cetăţi: Aloion, în Tracia, Ascra, pe
muntele Helicon din Beoţia, unde ei ar fi in­
stituit un cult al Muzelor. Prezenţa lor la
Naxos, în momentul în care au murit, era ex­
plicată printr-o misiune încredinţată de tatăl
lor adoptiv, Aloeu, şi care consta în căutarea
mamei lor şi a surorii lor Pancratis, răpite de
Scellis şi Căsamenos»(v. Ifimedia).
1 Aloazi: APD., B ib i, I, 7, 4; HYG., Fab., 28; SERB.,
la VIRG., En., VI, 582; II, V, 385 si urm.; Od., XI,
305 si urm., si socl. la VII., ibid. Cf. A. H.
KRAPPE, in St.'Mat. St. Rel., XII.
49
ALOPE ( ’AXotttj.) Cercion, tâlharul care
domnea la Eleusis, avea o fiică, Alope, care a
fost iubită de Poseidon, împotriva voinţei
tatălui ei. Ea a avut de la zeu un copil, pe care
l-a abandonat în pădure, cu ajutorul propriei
sale doici. O iapă (animal consacrat lui Posei­
don) a venit să alăpteze copilul, care a fost
descoperit de un cioban, înfăşat în scutece
luxoase. Ciobanul l-a luat, însă alt cioban i l-a
cerut. Primul a consimţit să i-1 dea, dar a
păstrat scutecele. Al doilea, indignat, s-a dus
să se plângă la Cercion, care, văzând scute­
cele, a bănuit ce se întâmplase şi a obligat-o
pe doică să mărturisească totul.’Alope a fost
condamnată la moarte şi copilul abandonat din
nou. O altă iapă a vemt şi l-a alăptat. La rân­
dul său, un cioban l-a luat şi i-a dat numele
de Hippotoon, nume devenit’ eponim al tribu­
lui atic al Hippotoontizilor. Şi atunci când
Tezeu l-a condamnat la moarte pe Cercion,
Hippotoon a venit să-i ceară regatul bunicului
său, iar Tezeu i l-a cedat cu plăcere. Despre
Alope se spune că, după ce tatăl ei, Cercion, a
ucis-o, Poseidon a prefacut-o într-un izvor.
ALPOS3. ( "AXttos'.) Era un gigant sicilian,
care trăia pe muntele Peloros (numit astăzi
Faro). Legenda sa este consemnată doar de
Nonnos în lucrarea sa Dionysiacele. Ca toţi
giganţii, era fiul Geiei şi avea mai multe braţe.
Pe cap, în loc de păr, avea o sută de vipere. El
pândea călătorii rătăciţi prin trecătorile mun­
telui, îi strivea aruncând stânci asupra lor, apoi
îi devora, astfel încât muntele era pustiu. Pan
şi Nimfele, nici chiar Echo, nu se hazardau
prin acele locuri. Peste tot nu era decât linişte.
Această situaţie a durat până când Dionysos a
venit în acel ţinut. Alpos l-a atacat, protejat de
un scut făcut dintr-o lespede de stâncă; armele
sale ofensive erau copaci întregi. Dionysos a
aruncat împotriva lui cunoscutul său toiag,
care l-a lovit la gâtlej. Alpos, trăsnit, a căzut
în măre, alături de insula pe care locuia Tifon.
ALTEEA4. ( 'AXdaîa.) Fiica lui Testios şi
soţia lui Oeneu, .regele Calidonului, si mama
Dejanirei şi a lui Meleagru (tab. 24 si 27).
Atunci când fiul său avea şapte zile, Moirele,
care erau zeiţele destinului, au venit şi au
prezis că băiatul va muri dacă tăciunele’ care
ardea atunci în vatră ar fi ajuns să ardă com­
plet. Imediat, Alteea a luat tăciunele, l-a stins
şi l-a ascuns într-o ladă. Conform altor
tradiţii, acel tăciune magic era o creangă de
măslin, căreia Alteea îi dăduse naştere în ace­
laşi timp cu fiul ei.
Dar s-a întâmplat că Meleagru, în timp ce
2 Alope: HÉSYCH., s. v. VU07777; HYG., Fab., 187, 238;
252; PAUS., I, 5, 2; 14, 3; 9, 3; EUR., trag. pier-
, dută Alope sau Cercion.
Alopos: NONN., Dion., XXV, 236 şi urm.; XLV, 172
, si urm.; XLVII, 627 si urm.
A lteea: APD., B ib i, I, 8, 2 si urm.; BACCHYL., Ep„
V, 93 si urm.; DIOD. SIC., IV, 34; Ov., M e t, VIII,
270 si urm.; PAUS., X, 31, 4; HYG., Fab., 14; 129;
171;’ 173; 174; 239; TZET., la LYC., 492; ANT.
LIB., Tr., 2; scol. la VIL, IX, 534; 548.
50
participa la vânătoarea mistreţului din Cali-
don, şi-a ucis unchii, fraţii Alteei. Supărată,
ea a aruncat în foc tăciunele de care depindea
viaţa fiului său. M eleagru a murit pe loc. Cu­
prinsă de disperare, Alteea s -a spânzurat (v. şi
Meleagru),
Se povestea uneori că cei doi copii ai Alteei
nu-1 aveau în realitate pe Oeneu drept tată, ci
două divinităţi: M eleagru era fiul lui Ares şi
Deianira fiica lui Dionysos. Atunci când Dio-
nysos se îndrăgostise de Alteea, Oeneu a ob­
servat şi i-a împrumutat nevasta. Drept
mulţumire, zeul i-a r fi dat o coastă de deal cu
viţă-de-vie şi l-a r fi învăţat să o cultive şi să
o folosească (v. Oeneu).
AMALTEEA1. ( A^idĂdeta.) Era doica ce îl
hrănise şi îl crescuse în secret pe Zeus, pe
muntele Ida din Creta, pentru a-1 scăpa de
căutările lui Cronos, tatăl său, care voia să-l
devoreze. Pentru antici, Amalteea era când o
capră ce alăptase pe copilul Zeus, când o
nimfă, aceasta fiind versiunea cea mai
răspândită. Se povesteşte că Amalteea îl
agăţase pe copil într-un copac, pentru ca tatăl
lui să nu-1 găsească „nici în cer, nici pe
pământ, nici pe mare“ şi că îi adunase în jurul
lui pe Cureţi, ale căror cântece şi dansuri
zgomotoase acopereau ţipetele pruncului.
Capra care dădea laptele se numea simplu Aix
(Capra) şi era o creatură înfricoşătoare, ce
descindea din Helios (Soarele). Titanii se te­
meau de ea atât de mult încât Geia (Pămân­
tul), la rugămintea lor, o ascunsese într-o
peşteră din munţii de pe insula Creta. Mai
târziu, când Zeus lupta împotriva Titanilor, el
şi-a făcut o platoşă din pielea acelei capre.
Acea platoşă sau armură era numită egidă. Se
povesteşte, de asemenea, că, jucându-se, Zeus
a rupt un com al caprei şi i l-a dăruit Amal-
teei, prom iţându-i că acest com se va umple
în m od miraculos cu toate fructele pe care le-
ar dori. Este Cornul Amalteei sau Cornul
Abundenţei (v. Aheloos).
*AM ATA2. Soţia lui Latinus şi mama La-
viniei (v. acest nume). Printre numeroşii pre­
tendenţi care cereau mâna Laviniei, Amata l-a
ales pe tânărul rege al rutulilor, Tumus. Astfel
încât, la sosirea lui Enea, atunci când Latinus
a decis ca fiica lui să fie dată străinului, Amata
a căutat prin toate mijloacele să împiedice
această căsătorie. Ea le -a stârnit pe femeile
laurente împotriva troienilor. Aflând despre
victoria acestora din urmă şi despre moartea
lui Tumus, ea s -a spânzurat.’
Vom remarca faptul că Amata era numele
ritual al Vestalei, la Roma, în timpul con­
sacrării sale de către Marele Pontif.
A m alteea: HYG., Fab., 139; 182; Ov„ Fast., V, 115;
CALL., Hymn., I, 46 şi urm.; DIOD. SIC., V, 70, 2;
, STRAB., VIII, 7, 5, p. 387; ERAT., Cat., VIII.
Amata: VIRG., En., VII, 343 si urm.; XII, 595 si
urm.; cf. GELL., N. A., I, 12, 19.
Pierre G R IM A L
AMAZOANE . ( Afj.a£6veş.) Amazoanele
erau un popor de femei, descinzând din zeul
războiului, Ares, şi din Nimfa Harmonia. Re­
gatul lor era situat în Nord, fie la poalele
munţilor Caucaz, fie în Tracia, fie în Sciţia
meridională (în câmpiile de pe malul stâng al
Dunării). Se guvernau singure, fără ajutorul
nici unui bărbat. Aveau în fruntea lor o regină.
N u tolerau prezenţa bărbaţilor decât în calitate
de servitori, pentru munci destinate robilor.
După unii autori, ele îşi mutilau băieţii de la
naştere, orbindu-i sau făcându-i să fie
şcliiopi. După alţii, îi ucideau, şi în anumite
momente se uneau cu străini pentru a-şi per­
petua neamul, nepăstrând decât copiii de sex
feminin. Acestora, le extirpau un sân, ca să nu
le deranjeze când trăgeau cu arcul sau când
mânuiau lancea, iar prin acest obicei li se ex­
plica numele ( a iiagciv. - Cele care nu au
sân). Principala lor pasiune era războiul.
Diverse legende povestesc luptele susţinute
de eroii greci împotriva acestor străine: Bel-
lerofon, la porunca lui Iobates; Heracles, care
primise poruncă de la Euristeu să ajungă pe
malul râului Termodon din Cappadocia şi să îi
aducă de acolo centura Hippolitei, regina
Amazoanelor (v. Heracles). Hippolite fusese
de acord să-i dea centura lui Heracles, însă
Hera, geloasă pe erou, a instigat la răzvrătire
printre Amazoane, şi Heracles a fost nevoit să
o ucidă pe Hippolite si să se retragă luptând,
în această expediţie, lieracles fusese însoţit de
Tezeu, care a răpit o Amazoană numită An-
tiope. Pentru a răzbuna această răpire, Ama­
zoanele au pornit război împotriva Atenei şi
bătălia s-a dat chiar în cetate: Amazoanele
şi-au aşezat tabăra pe colina care a luat, mai
târziu, numele de Areopag (Colina lui Ares).
Ele au fost învinse de atenienii conduşi de
Tezeu C-v. acest nume). Se mai povestea că
Amazoanele trimiseseră la Troia un contin­
gent comandat de regina lor, Pentesileea, pen­
tru a-J ajuta pe regele Priam. Dar Ahile nu a
întârziat să o ucidă pe Pentesileea, a cărei
ultimă privire l-a înflăcărat de dragoste (v.
Ahile).
Zeiţa pe care o adorau în m od special
Amazoanele era fireşte Artemis, a cărei le­
gendă oferă atât de multe puncte comune cu
modul de viaţă al Amazoanelor, care se ocu­
pau cu războiul şi cu vânătoarea. Li se atribuie
uneori şi fondarea cetăţii Efes, precum şi con­
struirea’marelui templu al zeiţei Artemis (v. şi
Mirina).
AMFIARAOS4. ( ’Ap0idpaos-.) Fiul lui
3 Amazoane: APD., Bibi., II, 3, 2; 5, 9; Ep., I, 16; II.,
VI, 186; APOLL., RH., Arg., II, 96 si urm., si scol.
ad. loc.; PLUT., Thés., 27; DIOD. SIC., IV, 28, 2;
VAL. FL„ Arg., V, 132; PAUS., I, 2, 1; 15, 2; 17,
2; 25, 2; 41, 7; II, 31, 4; 32, 9; III, 25, 3; IV, 31, 8;
V, 10, 9; 11, 4 si 7; 25, 11; VII, 2, 7 si 8. Cf. Ch.
PICARD, în Mél. Radet. 1940. p. 270-284; ID„
. Ephèse et Claros, Paris, 1922.
Amflaraos: APD., Bibi., I, 8, 2; III, 6, 3 si urm.;
VIRG., En., VII, 670; XI, 640; HOR., Odes., I, 18,
2; II, 6, 5; II., XV, 245-253; PIND. Ném., passim,
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Oecles şi al Hipermestrei (tab. 1). Avea ca fii
pe Alcmeon şi pe Amfilohos, cărora alte
tradiţii le alătură încă trei eroi care ţin de le­
gendele italiene: Tiburtus, Coras şi Catillus,
Fondatorii cetăţii Tibur, din apropierea Romei
(oraşul Ti voii de astăzi).
Axnfiaraos era un prezicător, protejat de
Zeus şi de Apollo. în acelaşi timp, era un răz­
boinic şi un comandant renumit prin^cinstea şi
vitejia, dar şi prin cucernicia sa. în timpul
disputelor ce au m arcat începutul domniei
sale, în Argos, Amfiaraos l-a ucis pe tatăl lui
Adrast, Talaos, şi l-a izgonit pe Adrast (v.
Adrast). Mai târziu, cei doi veri s-au împăcat.
Dar, în timp ce Amfiaraos o făcea în mod
sincer, Adrast îi păstra duşmănie. Adrast i-a
dat în căsătorie pe sora lui, Erifile, stipulând
că amândoi trebuiau să accepte arbitrajul tine­
rei femei în cazul unei dispute ulterioare. Si
chiar această convenţie^ avea să ducă ia
moartea lui Amfiaraos. într-adevăr, Adrast,
promiţând lui Polinice că-1 va reaşeza pe tro­
nul cetăţii Teba, i-a cerut cumnatului să par­
ticipe la expediţia pe care o pregătea. A m ­
fiaraos, aflând prin darurile sale de prezicător
despre soarta nenorocită a acestui război, a
încercat să deturneze tentativa. Dar Polinice,
la sfatul lui Ifis, i-a oferit Erifilei colierul
Harmoniei (v. Cadmos). „Cumpărată“ prin
acest dar, Eifile, luată ca arbitru între Adrast şi
Amfiaraos, a hotărât în favoarea războiului,
iar Amfiaraos, legat prin promisiunea lui, a
trebuit să plece fără voia lui împotriva Tebei.
înainte de a pleca, el i-a pus pe cei doi fii ai
lui să jure că-1 vor răzbuna, ucigând-o pe
mama lor şi organizând o a doua expediţie
împotriva Tebei, cunoscută sub numele de
„Expediţia Epigonilor“, care trebuia să fie
victorioasă (v. Alcmeon).
Pe drumul către Teba, îi aştepta o primă
aventură. La trecerea lor prin Nemeea, eroii,
fiindu-le sete, au cerut Hipsipilei, sclava care
avea grijă de Ofeltes, fiul regelui din acel
ţinut, să le arate un izvor unde să-şi potoleas­
că setea. Pentru a le răspunde, sclava a lăsat
copilul jos pentru o clipă, deşi un oracol
poruncise ca acesta să nu fie pus pe pământ
înainte de a putea să meargă. Ea l-a aşezat
lângă o fântână, dar şarpele care păzea fântâna
s-a repezit asupra copilului şi l-a sugrumat.
Amfiaraos le -a dezvăluit semnificaţia funestă
a acestui semn divin: expediţia avea să se
încheie în m od dezastruos şi comandanţii ei
aveau să piară. Eroii şi-au continuat totuşi
drumul, după ce au înfiinţat jocurile în cinstea
lui Ofejtes, pe care le-au numit Arhemoros,
adică „începutul Destinului“. A u luat ei înşişi
parte la aceste jocuri, care au devenit mai
si scol.; ESCH., Sept., 568 si urm.; STACE, Théb.,
passim; DIOD. SIC., IV, 65, 5 si urm.; PAUS., I,
34, 1-5; V, 17 si urm.; IX, 41, 2; HYG., Fab., 73;
74; BACCHYL., Epin., VIII; 10 şi urm.; TZET., la
LYC., 1066; Ps. Ov., Ibis., 427 şi urm.; 515 şi urm.
51
târziu Jocurile Nemeene, şi Amfiaraos a câşti­
gat premiul la sărituri şi lâ aruncarea discufui.
Prin vorbele sale îndemânatice şi prin înţelep­
ciunea sa, el a obţinut şi iertarea sclavei Hip-
sipile de către părinţii lui Ofeltes (v. Hip-
sipile). Apoi, Cei Şapte au ajuns la Teba.
în luptele care s-au desfăşurat în faţa celor
şapte porţi ale cetăţii Teba, Âmfiaraos a jucat
un rol important. Cum unul dintre Cei Şapte,
Tideu, fusese rănit la abdomen de către
Melanippos, Amfiaraos l-a ucis pe acesta din
urmă, i-a tăiat capul şi i l-a adus, însângerat,
lui Tideu, care l-a clesfăcut şi i-a mâncat
creierul. Atena, care intenţionase să-i acorde
nemurirea lui Tideu, a fost atât de îngrozită de
acest act de canibalism încât a renunţat. în
deruta care a pus capăt acestei campanii, Am­
fiaraos a fugit până la malul râului Ismenos şi
acolo, în momentul în care se apropia de Peri-
climenos, Zeus, cu o lovitură de fulger, a făcut
pământul să se deschidă în faţa lui şi să-l
înghită pe el, caii săi, carul şi vizitiul său. Pe
vremea lui Pausanias, vizitatorilor li se mai
arăta locul unde dispăruse eroul. Zeus i-a
acordat nemurirea şi Amfiaraos a continuat să
prezică în cadrul oracolului de la Oropos, în
Atica.
AMFICTION1. ( ’A/j.tpiicrv(dv.) Era al doilea
fiu al lui Deucalion şi al soţiei sale Pyrrha
(tab. 8). El s-a căsătorit cu o fiică a lui
Cranaos, regele Atenei, şi l-a alungat apoi pe
socrul său pentru a domni în locul lui (v. şi
Colenos). A fost el însusi expulzat, după zece
ani de domnie, de către ferihtonios. După une­
le tradiţii, el a fost cel care a dat numele cetăţii
Atena şi a închinat-o zeiţei Atena. Tot în tim­
pul domniei sale, Dionysos a venit în Atica,
unde a fost oaspetele regelui.
I se atribuie uneori înfiinţarea Amfictioniei,
asociaţie religioasă ce reunea periodic trimişi
din toate cetăţile greceşti. înainte de a domni
la Atena, într-adevăr, el fusese rege al cetăţii
Termopile, unul dintre cele două locuri de
întrunire (celălalt fiind Delfi) al celor sosiţi.
Amfiction a avut un fiu, Itonos, ai cărui
copii au jucat un rol în legendele beoţiene.
Una din fiicele sale este mama lui Cercion (v.
Locros şi tab. 8).
AMFILOHOS2. ('Afxfit'Ăoxos-.). Sunt cunos­
cute două personaje cu numele Amfilohos,
destul de greu de distins în diferite tradiţii.
1. Fiul cel mare al lui Amfiaraos şi
fratele lui Alcmeon (tab. 1). Fiind foarte tânăr
atunci când tatăl său a plecat în expediţia îm­
potriva Tebei, el nu a jucat decât un rol
secundar în uciderea Erifilei şi în răzbunarea
1 A m fiction: APD., Bibi., I, 7, 2; III, 14, 6; Chron. de
Paros, 1, 8 la 10; PAUS., I, 2, 5 si 6; 14, 3; 31, 3;
, V, 1,4; IX, 1, 1; 34, 1;X , 8, 1 si 2.
i Am filohos: APD., Bibi., III, 6, 2; 7, 2; 10, 8;
STRAB., XIV, p. 668 si urm.; PAUS., I, 34, 3; II,
1, 1; 18, 4-5; 20, 5; III,'15, 8; V, 17, 7; X, 10, 4. V.
Amfiaraos, Alcmeon.
 52 Pierre G R IM A L

lui Amfiaraos (v. Amfiaraos şi Alcmeon). şi au răzbunat-o, ucigându-i pe Licos şi pe

Poate că Amfilohos nici nu a participat la soţia lui, Dirce. Pedeapsa pentru aceasta din
uciderea mamei sale. De asemenea, el nu a urmă a fost cumplită: au legat-o de vie de uii
fost, precum fratele său, urmărit de Erinii. taur, care a târât-o şi a sfâşiat-o pe stânci.
Amfilohos figurează printre pretendenţii la Apoi, cei doi fraţi au domnit la Teba, în locul
mâna Elenei şi, în această calitate, a luat parte lui Licos. Ei au înconjurat cetatea cu ziduri.
la războiul împotriva Troiei, după întoarcerea Zetos transporta pietrele în spate, în timp ce
din expediţia Epigonilor împotriva Tebei. Amfion se mulţumea să le atragă prin sunetele
Numele său nu este totuşi citat în Iliada, însă a lirei sale. Mai târziu, Amfion s-a căsătorit cu
trebuit să fie întrodus în poemele întoarcerile Niobe, fiica lui Tantal (v. Niobe). După unii
Acasă. La Troia, Amfilohos, care moştenise autori, el a fost ucis de către Apollo, în acelaşi
darurile profetice ale tatălui său, îl ajuta pe timp cu propriii copii. După alţii, a înnebunit
prezicătorul Calchas şi, împreună cu acesta, si a încercat să distrugă templul lui Apollo.
înfiinţase diferite oracole pe coasta Asiei £eul l-a străpuns atunci cu o săgeată.
Mici. Acest rol este atribuit totuşi, în general, A M FISTEN ES2. ( ’A/KpLodeiŢjs-.) Era un
celuilalt erou cu acelaşi nume. lacedemonian, nepotul lui Agis şi fiul lui Am-
2. Nepotul de frate al celui precedent,ficles. El a avut un fiu, Irbos, ai cărui copii,
fiul lui Alcmeon şi al soţiei sale Manto, ea Astrabacos şi Alopecos, au găsit statuia zeiţei
însăsi fiică a prezicătorului teban Tiresias. Artemis Ortia. Fiindcă au văzut statuia sacră,
Am âlohos cel Tânăr era fondatorul cetăţii Astrabacos şi Alopecos au înnebunit.
Argos din Etolia (diferită de cetatea Argos din Statuia lui Artemis fusese pierdută de mult
Argolida, mult mai celebră şi mai veche). Şi el timp (se spune că era vorba de cea pe care
a mers la Troia, iar împreună cu prezicătorul Oreste şi îfigenia o aduseseră din Taurida)i
Mopsos a fondat cetatea M allos din Cilicia. Cei doi copii au găsit-o ascunsă într-un tufiş,
Apoi, dorind să revadă cetatea Argos, pe care în faţa acestei statui erau biciuţi până la sânge,
o fondase, a părăsit Mallosul, lăsând cetatea în în fiecare an, tinerii spartani.
mâinile lui Mopsos. Dar, ajuns la Argos, a fost AMFITRION3. ( ’Ap<pLTpvcji>.) Amfitrion
nemulţumit de situaţia în care a găsit cetatea şi era fiul lui Alceu, regele Tirintului şi al fiicei
s-a întors la Mallos, cerând să preia din nou lui Pelops, Astidamia (tab. 2 şi 31).’ El a luat
puterea. M opsos a refuzat. Atunci, cei doi parte la războiul dintre unchiul şi cumnatul
prezicători s-au luptat singuri şi au pierit său, Electrion, şi strănepotul acestuia, Ptere-
amândoi. las: Electrion era regele Micenei şi Pterelas
A M FIO N 1. ( 'Aji<picov^). Fiul lui Zeus şi al revendica acest regat, în calitatea lui de urmaş
Antiopei şi fratele geamăn al lui Zetos. El’ s-a lui al lui Mestor, unul din fraţii lui Electrion. Fiii
născut la Eleuteres, în Beoţia, şi a fost aban­ mate Pterelas au venit în fruntea unei armate for­
donat îmediat după naştere, împreună cu frate­ coastadin locuitori ai insulei Tafos (aproape de
le său, pe munte, de’ către fratele bunicului turmeleAcamaniei), au pustiit ţara şi au luat
lui Electrion. în luptă au pierit toţi fiii
său, Licos. Cei doi copilaşi au fost luaţi de un lui Electrion şi ai lui Pterelas, în afară de câte
păstor, care i-a crescut. Zetos s-a consacrat unul din fiecare familie: Licimnios şi Everes.
luptelor şi activităţilor manuale, agricultură şi Locuitorii din Tafos au reuşit să scape, luând
creşterea’ vitelor, în timp ce fratele său, care cu ei turmele furate, pe care le-au încredinţat
primise de la Hermes o liră cadou, s -a dedicat regelui Polixenos din cetatea Elis. D ar Amfi­
muzicii. Se povesteşte că cei doi tineri aveau trion a reuşit să le răscumpere de la Polixenos
obiceiul să se certe în legătură cu meritele si le-a adus înapoi la Micene. Pentru a răz-
fiecăruia. Amfion, fiind mai blând decât fcuna moartea fiilor săi, Electrion a hotărât să
Zetos, ceda adesea,, ajungând aproape să re­ întreprindă o campanie împotriva lui Pterelas
nunţe la muzică. In acest timp, mama lor, şi a poporului său, Teleboenii. în timpul ab­
Antiope, era prizoniera unchiului ei Licos şi senţei sale, a încredinţat regatul lui Amfitrion
era tratată ca o sclavă de către soţia acestuia, şi fiicei sale Alcmena, iar Amfitrion s-a an­
Dirce, care era geloasă pe frumuseţea ei. însă, gajat prin jurăm ânt să o respecte pe tânăra fată
într-o noapte, legăturile care o ţineau captivă până la întoarcerea regelui. Insă Electrion nu a
au căzut în mod miraculos şi ea a ajuns, fără plecat la război, aşa cum voia. în momentul în
să fie observată de nimeni, la coliba unde care Amfitrion i-a redat turmele furate, o vacă
locuiau cei doi copii. Aceştia au recunoscut-o a devenit furioasă. Pentru a o opri, Amfitrion a
aruncat cu toiagul pe care îl ţinea în mână.
Acesta, lovind coamele animalului, l-a izbit
1 A m fion: Od,, XI, 260 şi urm.; EUR., tr. pierdută
Antiope; Ap. RH., Arg., I, 735-741; scol. la IV,
1090; APD., B ib i, III, 5, 5 si urm.; PAUS., II, 6, 4; ? A m fîstenes: PAUS., III, 16-9 si urm.
21, 9-10; V, 16, 4; VI, 20, 18; IX, 5, 609; 8, 4; 16, J A m fitrion: APD., B ib i, II, 4, 6 si urm.; HES., Boucl.,
7; 17, 2-7; 25, 3; X, 32, 11; PROP., I, 9, 10; HOR., 11 si urm.; 79 si urm.; TZET., la LYC., 932; EUR.,
Epist., I, 18, 41-44; Odes, III, 11, 2; A et poét., 394 Herc. fur., 16 si s.; PAUS., IX, 19, 1; ANTON.
si urm.; Ov., Met., VI, 271; LUC., De Salt., 41; LIB., Tr., 41; Ov., Met., VI, 762 si urm.; HDT„ V,
HYG., Fab., 7 la 11; 14; 69; 76; 97; 155. Cf. I. 59; PAUS., I, 37, 6; PLAUT., Âmphitr., passim;
DUCHEMIN, La houlette et la lyre..., I, Paris, HYG., Fab., 30; THfsOCR., XXIV; DIOD. SIC.,
1960. III, 67, 2.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 53

apoi pe Electrion, ueigându-1. Stenelos, su­ trion în munţii Citeron. Amfitrion a murit
zeranul, care domnea în Argos şi de care de­ luptând alături de Heracles, în lupta pe care
pindea regatul Micene, a profitat de întâm­ locuitorii Tebei o duceau, cu ajutorul eroului,
plare pentru a-1 izgoni pe Amfitrion de pe împotriva Minienilor din Orhomen, o cetate
teritoriul său. Amfitrion a fugit, împreună cu din apropiere de Teba (v. şi Erginos şi Hera­
Alcmena si Licimnios, până la Teba, unde a cles)
fost purificat după cnm ă de către regele A M FIT R IT A 1. ( ’A/u^irpi'-nj.) Era regina
Creon. însă, legat prin jurăm ânt, Amfitrion nu Mării, cea care înconjoară Lumea. Făcea parte
putea să o ia în căsătorie pe Alcmena. Aceasta din grupul de fiice ale lui Nereu şi ale soţiei
nu voia să se căsătorească până când nu era sale Doris, numite Nereide. Ea conducea corul
răzbunată moartea fraţilor ei. Astfel încât A m ­ format din surorile sale. într-o zi, când dansa
fitrion a trebuit să întreprindă o expediţie îm­ împreună cu acestea în apropiere de insula
potriva lui Pterelas şi a Teleboenilor. A cerut Naxos, Poseidon a văzut-o şi a răpit-o. Se
ajutorul lui Creon, care nu l-a refuzat, dar a povesteşte, de asemenea, că Poseidon o iubea
pus mai întâi drept condiţie ca Amfitrion să de mult timp, însă din pudoare, tânăra îl refuza
scape Teba de un vulpoi care teroriza ţinutul.
Vulpoiul din Teumese nu putea fi vânat cu şi se ascundea în adâncurile Oceanului,
hăitaşi. Amfitrion a cerut câinele lui Procris, dincolo de Coloanele lui Heracles. Regăsită de
un animal originar din Creta, mult mai iute către delfini, ea a fost adusă de ei, cu mare
ceremonie, la Poseidon, care s-a căsătorit cu
decât toate animalele pe care le urmărea.
Vânătoarea a început şi părea fără scăpare. ea. A jucat faţă de zeul mării acelaşi rol pe
care îl juca Hera faţă de Zeus şi Persefona faţă
Zeus însă, pentru a respecta Sorţii şi pentru a de zeul morţilor. Era, de obicei, reprezentată
găsi o soluţie, a prefăcut cele două animale în înconjurată de un cortegiu numeros de divitâţi
stane de piatră. marine.
îndeplinind condiţia pusă de Creon, Amfi­
trion a obţinut alianţa Tebanilor împotriva A M IC E 2. ('A/uukt].) Era fiica regelui Cipru­
Teleboenilor. împreună cu alte contingente (în lui, Salaminos. Ea a întemeiat o colonie de
special cele conduse de Cefal din Atica, de ciprioţi la Antioh, pe valea râului Oronte, şi
Panopeu din Focida şi de Heleios din Ar- s-a căsătorit acolo cu fiul lui Inahos, Casos,
golida, un fiu al lui Perseu), el a pustiit insula care condusese un grup de colonişti din Creta.
Tafos. Dar şi acolo s-a izbit de farmece. Atâta Atunci când a murit, ea a fost îngropată nu
timp cât trâia Pterelas, cetatea Tafos era de departe de cetate, într-un loc care a primit
necucerit, iar viaţa lui Pterelas depindea de un numele ei.
fir de aur din părul său. în acest timp, fiica lui A M IC O S3. ( "AfivKos-î) Era un Gigant, fiul
Pterelas, Cometo, s -a îndrăgostit de Amfitrion lui Poseidon şi rege al Bebricilor, din Bitinia.
şi a tăiat firul de păr „fataP‘ din capul tatălui
ei. Pterelas a m unt si Amfitrion a cucerit în­ Având o fire’sălbatică, el inventase boxul şi
tregul teritoriu al Teleboenilor. Apoi a ucis-o pugilatul cu mănuşi. El îi ataca pe străinii care
pe Cameto şi a revenit la Teba, încărcat cu ajungeau la ţărmurile Bitiniei şi îi omora cu
prăzi. în timpul absenţei sale, Zeus, luând lovituri de pumn. Atunci când Argonauţii au
înfăţişarea lui Amfitrion, s -a prezentat la debarcat în ţara sa, ei l-au întâlnit pe Amicos,
Alcmena şi a obţinut ceea ce Amfitrion dorise care i-a provocat la luptă. Pollux a acceptat
în zadar (v. Alcmena şi Heracles). în aceeaşi provocarea şi lupta a început. în ciuda staturii
noapte, Amfitrion s-a întors. Apoi, Alcmena a si forţei sale impresionante, Gigantul a fost
născut doi fii, Ificles, avându-1 ca tată pe Am­ învins prin îndemânarea şi supleţea eroului.
fitrion, si Heracles, avându-1 pe Zeus. Atunci Miza bătăliei era însăşi persoana luptătorilor:
când infidelitatea involuntară a soţiei sale i-a Amicos, dacă ar fi fost învingător, şi-ar fi ucis
fost dezvăluită de către prezicătorul Tiresias, adversarul; dar cum Pollux învinsese, el s-a
Amfitrion a vrut mai întâi să o pedepsească, mulţumit cu promisiunea lui Amicos că-i va
dar intervenţia lui Zeus l-a împiedicat (v. respecta în viitor pe străinii ce vor ajunge în
Alcmena). îm păcat cu soţia sa, Amfitrion a ţinutul său, punându-1 să se lege printr-un
participat activ la educaţia lui Heracles, în- jurăm ânt solemn.
văţându-1 să conducă un car de luptă. Se
povesteşte că, pentru a şti care era fiul său şi A M IM O N A 4. ( Apupcoinj.) Era una din cele
care era al lui Zeus, el a introdus în camera cincizeci de fiice ale regelui Danaos. Mama sa
copiilor doi şerpi mari. Lui Ificles i-a fost era Europa. Atunci când Danaos a părăsit
frică, dar Heracles, la doar zece luni, a sugru­
mat reptilele. Amfitrion a aflat astfel originea 1 A m fitrita: Od., III, 91; XII, 60, etc.; HES., Theog.,
umană a lui Ificles si originea divină a lui 243; APD., Bibi.. I, 2, 7; 2; 4, 6; scol la 1'Od.. III,
Heracles (v. şi Ificles). O altă tradiţie susţine , 91; H Y G ., Astr., II, 17.
că cei doi şerpi au fost trimişi de către Hera. , Amice: MALAL., p. 198 b.
Mai târziu, când Heracles şi-a manifestat firea J Amicos: APOLL. RH., Arg., II, 1 si urm.; APD.,
violentă ucigându-1 pe Linos, profesorul său Bibi., I, 9, 20; HYG., Fab., 17; THEOCT., XXII,
de muzică, Amfitrion, tem ându-se de o soartă . A m27imşiona: urm.
APD., Bibi., II, 1, 4 si urm.; Ov., Am., I,
asemănătoare, dacă ar ajunge să-l supere pe 13; PAUS., II, 15, 4; HYG., Fab., 169. Dramă sat.
copil, l-a trimis să păzească boii. în acest fel, d ’ESCH. (pierdută); cf. scol. la II., IV, 171, V. £.
eroul a ucis leul care ataca trupele lui Amfi­ BROMMER, Ath. Mitt., 1938-1939, p. 171-176.
 54
Libia (v. Danaos), împreună cu copiii săi,
Amimona l-a însoţit şi s-au instalat în Argos.
Dar ţinutul era fără apă, din cauza mâniei lui
Poseidon, nemulţumit că locul fusese atribuit
Herei, deşi îl dorea pentru el însuşi. Devenind
regele Argosului, Danaos şi-a trimis fetele să
caute apă. Ca si surorile sale, Amimona a
pornit deci şi, când a obosit de atâta mers, a
adormit pe câmp. în timp ce dormea, a apărut
un Satir, care a încercat să o ia cu forţa.
Tânăra l-a chemat pe Poseidon în ajutorul ei.
Zeul a apărut imediat si, cu o lovitură de tri­
dent, l- a izgonit pe Satir. Şi Amimona i-a
acordat lui Poseidon ceea ce îi refuzase Sati­
rului. însă tridentul lovise stânca şi din acel
loc a ţâşnit un triplu izvor. După o altă versi­
une, Poseidon, îndrăgostit de Amimona, după
ce i-a sărit în ajutor, i-a dezvăluit existenţa
izvorului din Lema. Amimona a avut un fiu de
la Poseidon, eroul Nauplios.
A M PE L O S 1. ( "AfiTreXos-.) Ampelos (al
cărui nume înseamnă „butuc de viţă de vie“)
era un tânăr iubit de Dionysos. Era fiul unui
Satir şi al unei Nimfe. Zeul îi dăruise o viţă de
vie care atârna, încărcată de struguri, de cren­
gile unui ulm. Tânărul a vrut să culeagă stru­
gurii, s -a urcat în ulm, dar a căzut în timp ce
culegea şi a murit. Dionyos l- a prefăcut îVitr-o
constelaţie.
*A M ULIUS2 . Al cincisprezecelea rege al
cetăţii Alba, fiul lui Procas şi fratele lui N u­
mitor. înainte de a muri, Procas împărţise în
două moştenirea regală: de o parte comorile,
de cealaltă regatul. Numitor a ales regatul;
Amulius, sprijinindu-se pe bogăţiile care i-au
revenit, l-a izgonit cu uşurinţă pe fratele său şi
i-a luat locul. în ciuda tuturor precauţiilor
luate, el nu a putut să o împiedice pe nepoata
sa, Rea Silvia, să dea naştere celor doi
gemeni, Romulus şi Remus. în cele din urmă,
când s-au făcut mari, aceştia l-au detronat,
l-au ucis şi i-au redat puterea lui Numitor,
bunicul lor’(v. Numitor).
ANAXAGORAS3. ( ’Am fayopas’.) Fiul lui
Megapentes şi nepotul lui Proetos, regele
Argosului, căruia i-a urmat la tron (tab. 36).
După o tradiţie consemnată de Pausanias şi
Diodor din Sicilia, în timpul domniei sale şi
nu în timpul domniei bunicului său, Proetos, a
avut loc nebunia colectivă a femeilor din
Argos, vindecată de către Melampous (v. acest
nume). Drept plată, Anaxagoras i-a dat aces­
tuia o treime din regatul său, o altă treime i-a
dat-o lui Bias, fratele lui Melampous, iar a
treia parte a păstrat-o pentru el. Urmaşii săi,
Anaxagorizii, au domnit în aceste condiţii
până la fiul lui Stenelos, Cilabares, care a
Am pelos: Ov., Fast., III, 407 şi urm.: NONN., Dion.,
, 175 şi urm.
A m ulius: PLUT., Rom., 3; LIV., I, 3; DEN. HAL., I,
3 71-
A naxagoras: PAUS., II, 18, 4 si urm.; DIOD. SIC.,
IV, 68.
Pierre G R IM A L
reunit din nou întregul regat al Argosului sub
sceptrul său. într-adevăr, ultimul dintre urma­
şii lui Melampous, Amfilohos (v. acest nume),
s -a autoexilat la întoarcerea din războiul
Troiei. Ultimul dintre urmaşii lui Bias,
Cianippos, fiul lui Egialeu (sau,’ după alţi au­
tori, fratele său cel mai mic), a murit fără copii
(tab. 1). Cilabares a murit şi el fără urmaşi, iar
Oreste, fiul lui Agamemnon, a preluat în
acelaşi timp tronul Argosului şi al Spartei (v.
Oreste)
ANAXARETE4. { ’Ai/afapenj.) Era o tânără
dintr-o familie nobilă, din spiţa lui Teucer,
întemeietorul cetăţii Salamina din Cipru. Un
tânăr din insulă, numit Ifis, se îndrăgostise
nebuneşte de ea, dar fata se purta cu destulă
cruzime faţă de el. Din disperare, Ifis s-a
spânzurat la poarta tinerei fete. Aceasta, de­
parte de a fi mişcată de acest spectacol, a vrut
să privească, din simplă curiozitate, cortegiul
de înmormântare, atunci când trecea pe sub
fereastra sa, din cauza mulţimii atrase de
această sinucidere si a bocetelor întregului
oraş, impresionat de soarta tânărului. Insă
Afrodita, iritată de duritatea fetei, a prefăcut-o
într-o statuie de piatră, surprinsă în momentul
când se apleca deasupra ferestrei. Această
statuie, numită de romani Venus Prospiciens,
adică „Venus care priveşte în faţă“, era expusă
într-un templu din Salamina, în Cipru.
* A N CH EM O LU S5. Fiul lui Rhoetus, re­
gele poporului italic al Marruvienilor (o cetate
din ţinutul Marsilor, din Italia centrală, pe
malul lacului Fucino). El devenise amantul
mamei sale vitrege, Casperia. Atunci când
şi-a dat seama de situaţie, Rhoetus a vrut să-l
ucidă pe fiul său, care a fagit si a găsit azil la
Daunos, tatăl lui Tumus. El a luptat alături de
acesta în războiul împotriva lui Enea şi a murit
luptând.
A N C H ISE6. ( 'Ay^ior/S’.) Fiul lui Capis şi al
soţiei sale Temiste (tab. 7), Anchise era tatăl
lui Enea. A fost iubit de Afrodita, care l-a
zărit păzind turmele pe muntele Ida, din apro­
pierea Troiei. Ca să fie iubită de el, Afrodita a
apărut în faţa lui, pretinzând că este fiica re­
gelui Frigiei, Otreea, răpită de Hermes, şi
adusă până acolo, pe păşunile muntelui îda.
Astfel zeiţa s-a unit cu eroul. Mai târziu, i-a
dezvăluit lui Anchise cine era de fapt şi i-a
spus că îi va da un fiu, însă l-a sfătuit să nu
spună nimănui că avea drept fiu copilul unei
zeiţe, deoarece, dacă ar fi aflat Zeus, le-ar fi
trăsnit copilul. Dar Anchise, într-o zi de săr-
A naxarete: Ov., Met., XIV, 698 şi urm.; cf. ANT.
LIB., Tr„ 39, povestind o legendă asemănătoare ai
cărei eroi, tot ciprioţi, erau Arceofon şi Arsinoe,
. fiica regelui Salaminei.
A nchem olus: VIRG., En., X, 388 si urm.; SERV., ad.
s loc. Citând pe AVIENUS et ALEX. POLYH.
Anchise: Hymn. hom. la Aphrod.; II., XX, 239; scol.
la XIII, 429; APD., Bibi., III, 12, 2 si urm.; HYG.,
Fab., 270; VIRG., En., I, 617; II, 687, etc. V. si
Enee. Cf. H. J. ROSE, în Cl. u„ 1924, p. 11-16.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
bătoare, a băut prea mult şi s-a lăudat cu iubi­
rile sale. Pentru asta, el’ a fost pedepsit de
Zeus, care l-a făcut şchiop cu o lovitură de
fulger sau, după alţi autori, i-a luat vederea.
Lui Anchise i se mai atribuie şi paternitatea lui
Limos.
în tr-o zi, când Zeus îi trimisese lui Tros
nişte cai divini, Anchise a împerecheat în taină
iepele sale cu aceşti armăsari şi a obţinut astfel
şase mânji, din care i-a dat doi lui Enea.
O tradiţie obscură îi atribuie lui Anchise o
soţie muritoare, numită Eriopis, de la care a
avut mai multe fiice, cea mai mare num indu-
se Hippodamia (v. Enea).
Când Troia a fost cucerită de greci, Enea
l-a salvat pe tatăl său de incendiu şi de
masacru şi Anchise l-a însoţit în călătoriile
sale. Locul morţii sale (avea optzeci de ani la
plecarea din Troia) este consemnat în mod
diferit în funcţie de autori. Unii susţin că
mormântul său ar fi fost chiar pe muntele Ida,
unde păzise odinioară turmele, alţii îl stabilesc
fie în pe-ninsula Pallene din Macedonia, fie în
Arcadia, în Epir, în sudul Italiei sau în Sicilia,
la capul Drepanone. După Vergiliu, Enea a
înfiinţat, în onoarea tatălui său, jocurile
fimebre care au stat la originea Jocurilor
Troiene, celebrate la Roma până în timpul
Imperiului. Alţi autori, în sfârşit, susţin că el a
trăit până la sosirea lui Enea în Latium, în
timpul războiului împotriva lui Mezentius,
regele cetăţii Caere (v. şi Egest).
ANCHOUROS1. ( "Ayxovpos-.) Era fiul lui
Midas şi rege al Frigiei. Cum, în apropiere de
capitala ţării sale, se deschisese o prăpastie
care ameninţa să înghită cetatea, Anchouros a
întrebat oracolul cum să pună capăt acestei
ameninţări. A primit răspuns că trebuia să
arunce în prăpastie ceea ce avea mai preţios.
Dar aurul şi bijuteriile aruncate nu au dus la
nici un rezultat. Anchouros a sfârşit prin a se
arunca el însuşi, iar prăpastia s-a închis ime­
diat.
ANDROCLOS2. ( "AvSpoKĂos'.) Fiul lui
Codros şi căpetenia colonilor ionieni care i-au
alungat pe Lelegii şi Carienii stabiliţi în zona
cetăţii Efes. El însuşi era considerat fondator
al acestei cetăţi. Â mai cucerit şi Insula
Samos. Referitor la fondarea cetăţii Efes, se
povestea câ un oracol îi anunţase pe coloni că
amplasarea viitoarei cetăţi le va fi desemnată
de un peşte şi de un mistreţ. în tr-o seară, în
timp ce pregăteau masa, un peşte a sărit de pe
jăratecul pe care fusese pus la fript şi,
antrenând cu el un cărbune aprins, a dat foc
unui tufiş. Din tufiş a fugit un mistreţ, pe care
Androclos l-a ucis.’ înţelegând că, prin această
curioasă coincidenţă, oracolul se împlinise,
Androclos a fondat cetatea în acel loc.
! A nchouros: PLUT., Parali., 5.
A ndroclos: PAUS., VII, 2, 8 si urm.; 4, 2; ATHEN,,
VIII, 361 c la e; STRAB., XIV, p. 633; 640.
55
ANDROGEU3. { ’AuSpoyeais-.) Era unul din­
tre fiii lui Minos şi ai soţiei sale Pasifae (tab.
28). Remarcându-se în toate jocurile atletice,
el a venit Ja Atena să ia parte la concursurile
organizate de Egeu şi i-a învins pe toţi con­
curenţii. Gelos, Egeu l-a trimis să lupte cu
taurul de la Maraton, care devasta ţinutul. Dar
Androgeu a murit. Alţi autori spun că, după
victoriile de la Atena, Androgeu ar fi plecat să
concureze la jocurile de la Teba, fiind atacat
pe drum şi asasinat de către nefericiţii săi
concurenţi.’ Oricare ar fi fost realitatea, atunci
când ştirea i-a fost adusă lui Minos, acesta era
în curs de a oficia un sacrificiu în Insula
Păros. Fără să întrerupă desfăşurarea sărbăto­
rii, el a vrut totuşi să îşi marcheze doliul şi a
aruncat de pe cap coroana regală; a oprit şi
muzica rituală interpretată de cântăreţele din
flaut. Se spunea că aceasta era originea ritului
special din Păros, care excludea din sacrifi­
ciile oferite Charitelor (Graţiilor, fiindcă
Minos acestora le aducea sacrificii) coroanele
de flori şi muzica de flaut. Imediat după
terminarea sărbătorii, Minos a adunat o flotă şi
a pornit împotriva Atenei. Pe drum, el a
ocupat mai întâi cetatea Megara, care, fiind
situată în golful Salamina, era considerată
cheia Aticii. Acolo, el a luat în stăpânire
cetatea datorită trădării fiicei regelui Nisos,
Scylla (v. acest nume). Apoi a atacat Atena,
dar războiul se prelungea fără rezultate. Minos
l-a rugat pe Zeus să îl răzbune faţă de
atenieni: o foamete şi o epidemie de ciumă s-
au abătut asupra cetăţii. Atenienii au consultat
oracolul, după ce sacrificiul m ai multor
fecioare (Hiacintidele) s -a dovedit a fi în
zadar. Oracolul a răspuns că, pentru a face să
înceteze acest flagel, atenienii trebuiau să-i
acorde lui Minos ceea ce le cerea acesta.
Minos a cerut ca, în fiecare an, să -i fie trimis
un tribut constituit din şapte tineri şi şapte
fete, fară arme, care erau daţi ca hrană fiului
monstruos al Pasifaei, Minotaurul. Tezeu a
fost cel care a eliberat Atica de acest tribut.
O tradiţie susţine că Androgeu ar fi fost în­
viat de către Asclepios, poate prin confuzie cu
Glaucos (v. acest nume, 5). Androgeu a avut
doi fii, Alceu şi Stenelos, care s-au stabilit la
Păros, cu unchii lor, fiii lui Minos şi ai Pariei
(v. Nefalion).
ANDROMACA4. ( ’AuSpopdxrj.) Era fiica
regelui Tebei din Misia, Eetion, a cărei cetate
fusese devastată de către Ahile înainte de a
3 A ndrogeu: APD., Bibl., III, 15, 7; CAT., LXVI, 77 si
urm.; HYG., Fab., 41; Ov., Mèt., VII, 458: PAUS.,
I, 1, 2; 4; 27, 20; PROP., II, 1, 61-62; L. WEBER,
. in Ar. f Rei. Wiss., XXII (1925), p. 228 si urm.
A ndrom aca: II., VI, 395 si urm.; XXII, 460 si urm.,
etc.; EUR., Troy.; HYG., Fab., 123; VIRÒ., En„
III, 295. si SERV., ad. loc.; EUR., Androm., p a s­
sim.; SEN., Troy.; PAUS., I, 11, 1 si 2; X, 25, 9 -
10; cf. J. PERRET, Les Origines troyennes..., Paris,
1942; W ILLAM OW ITZ-M OELL., în Hermès,
1923, p. 284 si 5.
56 Pierre G R IM A L

începe al noulea an din războiul împotriva dar care se numea atunci Ioppe, situată pe
Troiei (v. Ahile). Andromaca, soţia lui Hector coastă. Regatul său se întindea de la Marea
şi nora lui Priam, şi-a pierdut, în acest raid al Mediterană până în ţinutul arabilor şi la Marea
grecilor împotriva cetăţii sale natale, tatăl şi Roşie. Cefeu avea o fiică foarte frumoasă,
cei şapte fraţi, masacraţi de către Ahile. De la Andromeda, curtată de către Phoenix, eponi­
Hector, a avut un singur fiu, Astianax. După mul Feniciei, şi de către Fineu, fratele lui Ce­
moartea soţului ei şi căderea Troiei, la îm ­ feu. După multe amânări, Cefeu a hotărât să
părţirea prăzii, Andromaca a revenit lui dea mâna fiicei sale lui Phoenix, dar nevoind
Neoptolem, fiul lui Ahile. După ce l-a r fi ucis să pară că îl refuză pe fratele său, a simulat o
pe Astianax sau, conform altor autori, fără răpire. Andromeda avea să fie răpită de pe o
să-l ucidă, Neoptolem a adus-o pe Andro­ mică insulă, unde obişnuia să aducă sacrificii
maca în Epir, unde era rege. Acolo, Andro­ Afroditei, de către Phoenix, venit pe o corabie
maca i-a dăruit trei fii: Molosos, Pielos şi numită Balena. însă Andromeda nu ştia că era
Pergamos. Atunci când Neoptolem a fost asa­ doar o înscenare menită să-l înşele pe unchiul
sinat la Delfi, unde se dusese pentru a consulta ei. Ea ţipa şi cerea ajutor. Din întâmplare,
oracolul, el i-a lăsat moştenire regatul şi soţia Perseu, fiul £)anaei, tocmai trecea pe acolo. A
lui Helenos, fratele lui Hector, pe care îl adu­ zărit-o pe tânăra răpită, s-a îndrăgostit de ea
sese cu el în Epir (v., la art. M olosos, versiu­ la prima vedere şi a sărit în ajutorul ei, răs-
nea urmată de Euripide). tumând corabia sl lăsându-i pe marinari „îm­
în timpul călătoriei lui Enea în Epir, An­ pietriţi de uimire2“. Luând-o pe Andromeda, el
dromaca domnea în pace împreună cu H ele­ s-a căsătorit cu ea şi a domnit liniştit în ce­
nos. După moartea lui Helenos, Andromaca tatea Argos.
l-a r fi însoţit pe fiul ei Pergamos în Misia,
unde a fondat cetatea care îi poartă numele. careANIOS2. domnea
("Anos'.) Unul din fiii lui Apollo,
la Delos, în timpul războiului
Tradiţia susţine că Andromaca era o femeie împotriva Troiei. Mama lui se numea Rhoeo
voinică şi brunetă, de tip dominator. (Rodia) şi, prin tatăl ei, Stafilos (Ciorchinele
ANDROMEDA1. ( A^Spo/ueSrj.) Era fiica de Struguri), era un urmaş al lui Dionysos.
lui Cefeu, regele Etiopiei, şi a soţiei sale Atunci când a observat că’ fiica sa rămăsese
Casiopeea. M ama sa pretindea că este mai însărcinată, Stafilos nu a crezut că Apollo era
frumoasă decât toate Nereidele. Geloase, aces­ tatăl, ci un iubit muritor, şi a poruncit ca
tea i-au cerut lui Poseidon să le răzbune tânăra să fie aşezată într-o ladă şi lăsată să
această insultă. Pentru a le face pe plac, Po­ plutească pe mare. Lada a ajuns la ţărmul
seidon a trimis un monstru care devasta ţara Eubeei. Imediat după naşterea copilului,
lui Cefeu. Consultat de către rege, oracolul lui Apollo l-a dus, împreună cu mama sa, pe
Ammon a prezis că Etiopia ar fi scăpată de insula sacră Delos, asupra căreia i-a dat
acest flageu dacă fiica reginei Casiopeea ar fi puterea, înzestrându-1 în acelaşi timp şi cu
fost expusă ca victimă ispăşitoare. Etiopienii darul profeţiei (v. si Rhoeo).
l-au constrâns pe Cefeu să fie de acord cu Căsătorit cu rjorippe, Anios a avut trei
acest sacrificiu si tânăra a fost legată de o fiice, numite generic Podgorencele: Elais,
stâncă. Revenind din expediţia sa împotriva Spermo şi Oeno, ale căror nume aminteau de
Gorgonei, Perseu a zărit-o, s-a îndrăgostit de ulei, grâu şi vin. Cele trei tinere au primit de la
ea, şi i-a promis lui Cefeu că-i va elibera Dionysos, strămosul lor, puterea de a face să
fiica’ dacă era de acord să i-o dea de soţie. tâşneacă din pământ uleiul, grâul şi vinul. Se
Cefeu a consimţit, iar Perseu a ucis monstrul povesteşte că tatăl lor le -a oferit serviciile
si s -a căsătorit cu Andromeda. în acest timp, grecilor’care plecau la război împotriva Troiei,
Fineu, un frate de-al lui Cefeu, care fusese fiindcă ştia, prin darurile sale de profet, că
acel război avea să dureze zece ani. La
logodit cu tânăra lui nepoată, complota îm ­ început, grecii au refuzat să facă apel la cele
potriva lui Perseu. Dar acesta a descoperit trei surori, dar, cum războiul se prelungea
complotul şi a întors către duşmanii săi capul dincolo de aşteptări, Agamemnon i-a trimis
Gorgonei (sau Meduzei), care i-a prefăcut în pe Ulise şi pe Menelaos să le caute în Insula
stane de piatră. Perseu a dus-o pe Andromeda Delos şi ’ să le încredinţeze aprovizionarea
la Argos, apoi la Tirint, unde aceasta i-a armatei cu alimente. Ele au venit cu plăcere,
dăruit mai mulţi fii şi o fiică (tab. 31). dar apoi s-au plictisit şi au fugit. Urmărite
Există o interpretare raţională a acestei le­ de greci, ele l-au rugat p e ’Dinysos să le prote­
gende, consemnată de Conon. Conform jeze, iar acesta le -a prefăcut în porumbei. Din
acestei versiuni, Cefeu domnea peste ţinutul această cauză, în Insula Delos era interzis să
care va purta mai târziu denumirea de Fenicia, ucizi porumbeii.
Legenda lui Anios nu figurează în poemele
1 A ndrom eda: APD., B ib i, II, 4, 3; Ov., Metam., IV, 2
665 si urm.; HYG., Fab., 64; Astron., II, 11; Anios: Fragm. des ep. gr. (Kindel), p. 29 si urm.;
TZET., scol. la LYC., Alex., 836; CONON, Nar- APD., Epitome, III, 10; VIRG., En„ III, 80 şi
rat., 40. Sofocle şi Euripide compuseseră fiecare pe SERV., ad. loc.; Ov., Metam., XIII, 632 si urm.;
această temă câte o tragedie, din care nu au rămas TZET., la LYC., 570, 581; scol. la 1’Od., VI, 164;
decât fragmente; cf. şi ERAT., Cat., 17. V. A. DIOD. SIC., V, 62; DEN. HAL., 1, 59; cf. R.
FERRABINO, Kalypso, Tujin, 1914, p. 323 şi urm. TEXIER, Rev. Arch., 1934, p. 155 şi urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 57

homerice, ci apare doar în Poemele Ciclice, posibil de indeplinit, deoarece Minerva era
dezvoltându-se mai ales în epoca elenistică. incoruptibilă, l-a amăgit pe zeu cu vorbe în­
Despre Anios, tatăl Lavimei, v. acest nume. şelătoare şi, în cele din urmă, a venit în locul
*ANNA PE R E N N A 1. Străveche zeiţă ro­ Minervei la o întâlnire nocturnă cu Marte.
mană, venerată într-o dumbravă sacră situată Atunci când amantul a fost introdus în camera
la nord de Roma, pe Via Flaminia. Era repre­ nupţială, ea şi-a ridicat vălul care îi ascundea
zentată cu trăsături de bătrână. în timpul Sece­ faţa şi Marte a recunoscut-o pe bătrână, care
siunii Plebei pe Muntele Sacru, deoarece pro­ l-a batjocorit cu vorbe grele. Se spune că
viziile erau insuficiente, Arma Perenna ar fi acest lucru explică faptul că, la sărbătoarea
făcut plăcinte, pe care venea să le vândă în Annei Perenna, se cântă cântece obscene.
fiecare zi oamenilor, evitând astfel foametea. A NTEIA. ( AvTeia.) V. Stenebeea.
Din acest motiv a primit onorari divine, ime­
diat după liniştirea tulburărilor politice şi re­ ANTEIAS. ( AvOetas’.) Erou din Patras, fiul
venirea plebeilor în Roma. lui Eumelos (v. Triptolem)
O altă tradiţie, dezvoltată în acelaşi timp cu ANTEU2. ( ’Avratos' ", ’AvOevs'.) Se cunosc
povestirile despre Enea, o consideră pe Anna două personaje cu acest nume.
ca fiind sora reginei Didona. După sinuciderea 1. Anteu era un Gigant, fiul lui Posei-
Didonei (v. Enea), regatul Cartaginei fusese don şi al Gaiei. Locuia în Libia (nu departe de
invadat de indigenii conduşi de Iarbas (v. Utica, după Lucian; în Maroc, după majori­
acest nume) şi Anna a fost obligată să fugă. tatea autorilor) şi îi obliga pe toţi călătorii să
Mai întâi a găsit azil la curtea regelui din Me- lupte cu el. Apoi, după ce îi învingea şi îi
lite, o insulă de pe coasta Africii. însă Pig- ucidea, el împodobea cu rămăşiţele lor tem­
malion, regele Siriei, venise să -i ceară regelui plul tatălui său. Anteu era invulnerabil atâta
din M elite predarea fugarei. Aceasta a părăsit timp cât atingea pământul (adică pe mama sa
insula într-o corabie, dar a fost prinsă de fur­ Geia). însă Heracles, în timpul trecerii sale
tună şi a naufragiat pe coastele din Latium. în prin Libia, în căutarea merelor de aur, a luptat
acea vreme, Enea domnea peste cetatea împotriva lui şi l-a sugrumat, ridicându-1 pe
Laurente, iar tânăra a ajuns acolo chiar în timp umerii săi (v. si Tinge).
ce Enea se plim ba pe ţărmul mării, însoţit de 2. Un tânăr de viţă regală, originar din
prietenul său Ahate, care a recunoscut-o pe Halicamas, care trăia ca ostatic la curtea ti­
Anna. Enea a prim it-o înlăcrimat, deplângând ranului Fobios din Millet. Soţia acestuia,
tristul sfârşit al Didonei şi a adus-o pe Anna Cleoboea (alţi autori o numesc Filehme) s-a
în palatul sau. Dar acest’ lucru nu i-a plăcut îndrăgostit de el, dar tânărul nu voia să-i
deloc soţiei lui Enea, Lavinia, care nu vedea cedeze. Căuta mereu motive de amânare.
cu ochi buni apariţia acestei femei, ce îi Când spunea că îi era teamă să nu fie
amintea de trecutul soţului ei. Un vis a pre- descoperit, când invoca respectarea ospi­
venit-o pe Airna să se ferească de capcanele talităţii pe care i-o oferise Fobios. Văzând că
Laviniei şi, în plină noapte, Anna a fugit din este refuzată, Cleoboea a hotărât să se răzbune
palat. Rătăcind, ea s -a întâlnit cu zeul unui râu si să-l piardă. A aruncat o cupă de aur într-o
din apropiere, Numicius, care a adem enit-o în fântână adâncă, apoi i-a cerut lui Anteu să
albia lui. în acest timp, oamenii lui Enea o coboare si să o căute. Când acesta a ajuns în
căutau pe fugară. Au mers pe urmele ei până fundul fântânii, ea a aruncat o piatră mare
la malul râului. Acolo, urmele se opreau. Şi peste el şi l-a strivit. D ându-şi seama de
cum nu ştiau încotro să se ducă, din apă ’a crima pe care o comisese şi de faptul că tot îl
apărut o arătare ce le -a spus că Anna se pre­ mai iubea pe Anteu, Cleoboea s-a spânzurat
făcuse în tr-o N im fa a apelor, iar noul său (v. şi Frigios)
nume, Perenna, însemna că va trăi veşnic.
Bucuroşi, servitorii lui Enea s-au răspândit pe A N TEN O R 3. ( ’Avrjjmp.) Bătrân troian,
câmpuri şi şi-au petrecut întreaga zi în serbări tovarăş şi sfetnic al bătrânului rege Priam. El
şi ospeţe, obicei perpetuat prin ţinerea anuală fusese cândva, înainte de războiul Troiei, în
a sărbătorii închinate Annei Perenna. relaţii de prietenie cu anumite căpetenii ale
Bătrână fiind, Anna a fost aleasă de Marte grecilor, cărora le fusese chiar gazdă. înainte
ca intermediar între el şi Minerva. Marte o
iubea pe Minerva, dar zeiţa, castă, rezista
avansurilor sale. Atunci zeul s-a gândit să-i 2 A nteu: PIND., Isthm., IV, 87 si urm.; scol. ad loc.;
DIOD. SIC., IV, 17, 4; PAUS., IX, 11, 6; Ov., Ib„
încredinţeze bătrânei rolul tradiţional de gu­ 393 si urm.; scol. ad loc.; APD., Bibi., II, 5; 11;
vernantă. Anna, ştiind că misiunea sa era im­ LUCÀIN, Phars., IV, 590 si urm.; HYG., Fab., 31;
STACE, Théb., IV, 893 si iirm.; POMP. M EL„ III,
, 106; STRAB., XVIII, p. 829.
1 A nna P a re n n a: Ov., Fastes, III, 517 si urm.; MACT., A ntenori II., III, 148; 203-207; 262; VII, 347-353;
Sat., I, 12, 6. V. M. GUARDUCCI, Il Culto di PAUS., X, 26, 7; 27, 3 si urm.; SERV., la VIRG.,
Anna... nelle iscrizioni siculi di Buscemi, e il culto En., I, 246 si 651; L IV .,Ì, 1; STRAB., XIII, 1, 53
latino di Anna Perenna, ìn Studi e Materiali di St. (p. 608); Tr. gr. fr. (Nauck2), p. 160. Cf. J.
delle Rei., 1936, p. 25 la 50, si mai aies G. BÉRARD, Colonisation..., p. 384; J. PERRET,
DUMÉZIL, Le Festin d'immortalité..., Paris, 1924. Origines troyennes..., p. 157 şi urm.
58 Pierre G R IM A L

de asediu, îi primise la el pe Menelaos şi pe se găseau primul în armata tebană, iar cel

Ulise, veniţi în solie pentru a rezolva conflic­ de-al doilea în armata care-i îi ataca patria. în
tul prin bună înţelegere (v. Menelaos). în Ili- timpul luptelor din faţa porţilor Tebei, Eteocle
ada, îl vedem sfătuindu-i pe troieni să şi Polinice au murit unul de mâna celuilalt,
acţioneze cu moderaţie. Partizan al soluţiilor fcreon, regele, care era unchiul lui Polinice, al
paşnice, el a încercat să obţină decizia prin- lui Eteocle şi al fetelor, a organizat ftmeralii
tr-’u n duel între Paris şi Menelaos. în timpul solemne în cinstea lui Eteocle, dar a interzis
căderii Troiei, unul dintre fiii săi, Licaon, fiind ca Polinice să fie înmormântat, deoarece che­
rănit, este recunoscut de Ulise, care îl conduce mase străinii împotriva patriei sale. Antigona
printre soldaţii greci şi îl pune în siguranţă, ca nu a vrut să respecte această poruncă. Con­
şi pe fratele său Glau’cos. în vreme ce pustiau siderând că îngroparea morţilor era o datorie
cetatea, grecii au atârnat o piele de leopard la sacră, împusă de zei şi de legile nescrise, mai
poarta casei sale, pentru a arăta că trebuia ales când era vorba de rude apropiate, ea a
lăsată în pace. încălcat interdicţiile stabilite de Creon şi a
O dată cu evoluţia ciclului troian, figura lui răspândit peste cadavrul lui Polinice o mână
Antenor s -a transformat, devenind cea a unui de ţărână, gest ritual minim pentru împlinirea
trădător al patriei sale, care i-a ajutat pe greci acestei obligaţii religioase. Pentru acest act de
să jefuiască Palladionul şi a deschis porţile pietate, ea a fost condamnată la moarte de
pentru „Calul Troian“, cu soldaţi greci ascunşi către Creon si a fost închisă de vie în mor­
în interior. Antenor era considerat strămoşul mântul Labdacilor, strămoşii săi. Ea s-a
veneţilor, care au populat cursul inferior al spânzurat acolo, iar Haemon’ logodnicul ei şi
fluviului Pad. După căderea Troiei, el ar fi fiul lui Creon, s-a sinucis peste cadavrul ei.
plecat, însoţit de fiii lui, prin Tracia, şi de Euridice, soţia lui Creon, s-a sinucis şi ea de
acolo, ar fi ajuns în nordul Italiei. disperare.
2. Legenda mai cunoaşte o Antigona,
ANTICLEEA1. ( ’Ayri/cÂeia.) Mama lui care era una din surorile lui Pnam . Fiind de o
Ulise şi soţia lui Laerte. Era fiica lui Autoli- rară frumuseţe, foarte mândră de părul ei, ea
cos, cel mai şiret dintre oameni (tab. 35). Cum s-a lăudat că ar fi mai frumos decât cel al
Autolicos îi furase vitele lui Sisif, acesta căuta Herei. Mânioasă, zeiţa i-a prefăcut părul în
să-şi recapete bunurile, venind sâ-1 întâlneas­ şerpi. Dar zeilor li s-â făcut milă de Antigona
că pe bănuit. în timpul acestei vizite, Anti- şi au transformat-o într-o barză, inamicul
cleea s-a dăruit în taină oaspetelui, înainte de şerpilor.
a se căsători cu Laerte. Ceea ce explică de ce
Ulise este considerat uneori drept fiul lui Sisif. A N T IL O H 3. ( 'AimĂoxoş'.) Fiul lui Nestor,
în timpul absenţei lui Ulise, plictisită să tot pe care l-a însoţit în războiul Troiei. Frumos,
aştepte întoarcerea sa şi chinuită de tristeţe, iute de picior, era iubit de Ahile, fiind în acest
Ânticleea a ajuns în cele din urmă să se sens imediat după Patroclu. El a fost cel care a
sinucidă. anunţat eroului moartea lui Patroclu, iar Ahile
a plâns împreună cu el moartea prietenului
A N TIG O N A 2. ( ' AvTiyovr).) Cunoaştem său. însă, curând, şi Antiloh avea să moară, fie
două personaje cu acest nume. de mâna lui Memnon, fiul lui Eos (Aurora),
1. Fiica lui Oedip, sora Ismenei, a luifie de mâna lui Hector, fie ucis în acelaşi timp
Polinice şi a lui Eteocle (v. Oedip şi tab. 29). cu Ahile, de o săgeată trasă de Paris. O altă
Cele m ai’vechi legende spun că mama ei era versiune a legendei îl prezintă pe Antiloh
Eurigania, fiica regelui Flegienilor, un popor venind în ajutorul tatălui său, atacat şi pe
din Beoţia. însă forma cea mai cunoscută a punctul de a fi copleşit de numărul
tradiţiei (conform poeţilor tragici) o consideră duşmanilor. Protejându-1 si salvându-1 pe
fiica Iocastei şi fructul incestului lui Oedip cu tatăl său, el a fost ucis. Cenuşa sa a fost
propria sa mamă. Atunci când Oedip, lămurit aşezată alături de cea a lui Ahile şi a lui Patro-
asupra crimelor sale de prezicătorul Tiresias, cîu. Cei trei eroi continuă să ducă, în lumea
şi-a scos ochii şi s -a autoexilat din Teba, el a cealaltă, o viaţă de lupte şi de sărbători, pe
plecat, orb, cerşindu-şi pâinea pe drumuri. Insula Leuce (Insula Albă, aflată la gurile
Antigona l-a însoţit până la Colone, în Atica, Dunării) (v. Ahile).
unde Oedip a murit. După moartea tatălui ei,
Antigona s -a întors la Teba, unde a trăit A N TIN O E4. ( 'AfTivort!) Sunt două eroine
alături de sora ei Ismena. Acolo o aştepta o cu acest nume.
nouă încercare. în războiul Celor Şapte contra 1. O fiică a lui Cefeu, din Mantineea.
Tebei, cei doi fraţi ai săi, Eteocle’şi Polinice, La recomandarea unui oracol, ea a urmărit un
şarpe şi i-a dus astfel pe locuitorii din Manti­
neea până la locul unde au fondat o cetate
1 Â nticleea: Od., XI, 85; 536 si urm.; HYG., Fab., 243;
201; Ov„ Met., XIII, 31 si urm.; SERV., la VIRG.,
, En„ 529. A ntiloh: APD., B ib i, I, 9, 9; HYG., Fab., 252; 81;
i A ntigona: 1) SOPH., Antig.; APD., Bibi., III, 7, 1; 97; II., XV, 569 si urm.; Od., III, 111 si urm.;
EUR., Phen.. 1670 şi urm.; ID., trag. pierdută A nti­ SOPH., Phil.. 424 şi urm.; Od., XXIV, 72 şi urm.;
gona (L. S&CHAN, Etudes, p. 274 şi urm.); , PAUS., X, 30, 3 si urm.; C. si Memnon.
SOPH., Oed la Co;„ passim ; cf. HYG., Fab., 72. 2) A ntinoe: 1) PAUS.^ VIII, 8, 4;’2) PAUS., VIII, 11, 3;
Ov., Met., VI, 93; SERV., la VIRG., Geor., II, 320. cf. HYG., Fab., 24.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 59

nouă, pe malul unui pârâu, Ofis (otptg în­ Licos, ucigându-i. Mai târziu, Antiope a fost
seamnă şarpe). lovită de nebunie de către Dionysos, iritat de
2. Una din fiicele lui Pelias, conform al­moartea Dircei, şi a rătăcit prin toată Grecia,
tor autori. După uciderea involuntară a tatălui până în ziua în care a fost vindecată şi luată în
său (v. Pelias şi Medeea), ea a fugit, îngrozită, căsătorie de Focos (v. acest nume). Legenda
până în Arcadia. Mormântul său era arătat are numeroase variante (v. Licos).
vizitatorilor în apropiere de Mantineea.
A PIS3. ( "Ams‘.) Conform tradiţiei consem­
A N T IN O O S1. ( ’Aimvoos?) Şeful preten­ nate de Apollodor, Apis era fiul lui Foroneu şi
denţilor, care, în timpul absenţei lui Ulise, îi nepotul lui Inahos.Mama sa era Nimfa Tele-
invadaseră palatul şi căutau să obţină mâna dice. De la tatăl lui a moştenit puterea asupra
Penelopei. Se distingea prin violenţa, brutali­ întregului Peloponez, care a şi primit, de la el,
tatea, orgoliul şi duritatea sa. El căuta să-l numele de Apia. Dar se comporta ca un tiran
piardă pe Telemac, fiul lui Ulise, şi îşi si a fost ucis, după unele versiuni, de către
îndemna tovarăşii să se înfrupte din bunurile Etolos, eroul eponim al Etoliei, după altele, de
lui Ulise. L -a insultat pe Eumeu, atunci când către Telxion şi Telhis. A fost atunci divinizat
bătrânul porcar l-a introdus pe Ulise în palat, si adorat sub numele de Sarapis. Moartea lui a
l-a instigat pe cerşetorul Iros împotriva lui fost răzbunată de Argos. După Eschil, Apis
Ulise, pe care nu l-a recunoscut, şi a fost ucis, era un profet medic, fiul lui Apollo, venit din
în cele din urmă, de prima săgeată a acestuia, Naupact să cureţe Peloponezul.
în scena Recunoaşterii, în clipa când ducea o O altă versiune, consemnată de Pausanias,
cupă la gură (v. şi Calchas). îl consideră pe Apis fiul lui Telhis din Sicione
A N T IO H O S. ( ’Avn'oxos'.) Fiul lui Hera- şi tatăl lui Telxion (tab. 22). Ca şi în versiunea
cles, strămoşul lui Hippotes (v. Filas, 3 şi 4). anterioară, se spunea că Apis a’ domnit peste
întregul Peloponez.
A N T IO P E 2, ( Ain-iomj.) Una din fiicele ze-
ului-râu Asopos sau, după alţi autori, a A PO L L O 4. ( A jtoăăoji'.) Apollo era un zeu
tebanului N icteu (tab. 25). De o frumuseţe aparţinând celei de-a doua generaţii de Olim-
extraordinară, ea a fost iubită de Zeus, care pieni, fiul lui Zeus şi al muritoarei Leto, şi
s-a unit cu ea, luând înfăţişarea unui Satir. A fratele zeiţei Artemis. Hera, geloasă pe Leto, o
avut de la el doi gem eni,’Amfion şi Zetos. urmărise pe tânăra femeie în jurul întregului
înainte de naşterea copiilor săi, Antiope fugise pământ. Obosită să mai rătăcească, Leto căuta
din casa pârintescă, tem ându-se de mânia un loc unde să aducă pe lume copiii pe care îi
tatălui ei, şi se refugiase la regele Epopeu din purta în pântece şi toată lumea refuza să o
cetatea Sicione (v. Lamedon). Disperat de primească, tem ându-se de mânia Herei. Doar
plecarea fiicei sale, Nicteu s-a sinucis, dar, în o insulă plutitoare şi stearpă, numită Ortigia
timp ce murea, i-a cerut fratelui său, Licos, (Insula cu Prepeliţe) sau Asteria, i-a dat
să-1 răzbune. Acesta a atacat cetatea Sicione, adăpost nefericitei. Acolo l-a născut pe Apol-
a cucerit-o, l-a ucis pe regele Epopeu, şi a
adus-o pe Antiope ca prizonieră la Teba.’ Pe 3 Apis: APD., B ibi, I, 7, 6; II, 1, 1 si urm.; TZET., la
drumul de la Sicione la Teba, la Eleuteres, ea LYC., 177; ET. DE BYZ., .s. v.,: scol. la 17/., 22;
a adus pe lume cei doi copii. Abandonaţi pe XIII, 218; la APOLL. RH„ Arg., IV, 263; PAUS.,
munte din porunca dată de fratele bunicului , II, 5, 7; cf. AEN., Adu. Nat., 36.
lor, Licos, cei doi copii au fost salvaţi de păs­ Apollo: CALLIM, Hymne à Délos; à Apoll. Pyth.;
tori (Amfion). La Teba, Licos şi soţia sa o Hymn. hom. à Apollon; II., VII, 452 şi urm.; XXI,
441 şi urm., etc.; PIND., Pyth., III, i4 şi urm., şi
maltratau pe Antiope. în tr-o noapte însă, scol. aci loc.; fr. 87 şi 88; ESCH., Suppl, 260 şi
lanţurile cu care era legată tânăra femeie au urm.; EUR., Iphig. en Taur., 1250; Ale., 1 şi urm.;
căzut de la sine şi Antiope a fugit d e-a dreptul si scol. ad loc.; APOL.; SERV., la VIRG., En., III,
la coliba unde trăiau copiii săi. Aceştia nu au 73; VIII, 300; VI, 617; Géorg., I, 14; STRAB., IX,
recunoscut-o la început şi chiar au’ predat-o 646; PLUT., Qu. gr. 12; HYG., Fab., 32, 53, 89,
lui Dirce, soţia lui Licos, care venise să o 93, 140, 165, 161, 202, 242; LUC., De Sactr., 4;
caute. Dar imediat, păstorul care îi salvase pe Ov., Mét., I, 416 şi urm.; 452 şi urm.; III, 543 şi
urm.; VI, 382 şi urm.; X, 106 şi urm.; Fast., VI,
cei doi gemeni, le -a dezvăluit că Antiope era 703 si urm.; EL., Hist. var., III, i ; Anton. Lib., Tr.,
mama lor. Amfion şi Zetos au eliberat-o 20; 30; APD., B ibi, I, 4, 1 şi urm.; 9, 15; 3, 4; 7, 6
atunci pe Antiope şi s-au răzbunat pe Dirce şi si urm.; II, 5, 9; 5, 2; III, 1, 2; 10, 1 si urm.; 12, 5;
Epitome, VI, 3; III, 8; 25; TZET., Ia LYC., 43. Cf.
L. R. FARNELL, The Cidts o f the Greek States,
1 A ntonoos: Od„ I, 383; II, 113 şi urm.; XVIII, 288 şi Oxford, 1907, IV, p. 98 şi urm.; K. KERÉNYI,
urmm.; IV, 660 şi urm.; 773 şi urm.; XVI, 363 şi Apollon, Vienne, 1937.
urm.; 418 si urm.; XVII, 375 si urm.; 462 si urm.; Despre evoluţiile romane ale cultului lui Apollo, v. mai
XVIII, 36 si urm.; XXI, 2 8 8 'si urm.; XXII, 8 si ales J. CARCOPINO, La Basilique Pythago­
, urm.; XXIV, 423 si urm., etc.; ZENOB., V, 71. ' ricienne..., Paris, 1943 (1° éd.); J. GAGÉ, Recher­
A ntiope: APD., B ib i. III, 5, 5; PAUS., II, 6, 2 si ches sur les Jeux Séculaires, Paris, 1934; ID., Apol­
urm.; IX, 17, 3 şi urm.; X, 32, 6; HYG., Fab., 8 şi lon romain, Paris, 1955; Fr. CUMONT, Sym­
7. EUR., trag. pierdută Antiope; Ov., Met., VI, III. bolisme funéraire; P. LAMBRECHTS, La
Cf. E. GRAF, D ie Antiopesage bis zu Eripides, politique apollinienne d ’A uguste... în Nouvelle
Halle, 1884. Clio, V (1953), p. 65-82.
60
lo: recunoscător, zeul a fixat insula în centrul
lumii greceşti şi i-a dat numele Delos, adică
Strălucitoarea. Xcolo, sub un palmier, singurul
copac din toată insula, Leto a aşteptat momen­
tul naşterii timp de nouă zile şi nouă nopţi.
Hera o ţinea pe lângă ea, pe Olimp, pe Ilitia,
zeiţa care asigura naşterile fericite. Toate
zeiţele, dar mai ales Atena, erau alături de
Leto, dar nu puteau face nimic fară con­
simţământul Herei. Ele au hotărât să o trimită
pe Iris să-i ceară soţiei lui Zeus permisiunea
ca naşterea să aibă loc, oferindu-i, pentru a-i
potoli’ furia, un colier din aur şi chihlimbar,
gros de nouă coţi. Cu acest preţ, Hera a con­
simţit să îi permită Ilitiei să coboare-din Olimp
în Insula Delos. Leto a îngenuncheat sub pal­
mier şi a adus pe lume, mai întâi, pe Artemis,
apoi, cu ajutorul acesteia, pe Apollo. în m o­
mentul în care s-a născut zeul, lebedele sacre
au venit să zboare deasupra insulei, în­
conjurând-o de şapte ori - deoarece era a
şaptea zi a lunii. Zeus i-a făcut imediat daruri
fiului său. I-a dat o mitră de aur, o liră şi un
car tras de lebede. I-a poruncit apoi să se ducă
la Delfi. Dar lebedele l-au dus mai întâi pe
Apollo în ţinutul lor de pe ţărmurile Oceanu­
lui, dincolo de ţinutul Vântului din Nord, la
Hiperboreeni, care trăiau sub un cer mereu
curat şi i-au închinat lui Apollo un cult în care
îl sărbătoreau fără încetare. Zeul a rămas acolo
un an, primind omagiile Hiperboreenilor, apoi
a revenit în Grecia şi a ajuns la Delii, în mie­
zul zilei, printre serbări şi cântece. Natura
însăsi era în sărbătoare pentru el: greierii şi
privighetorile cântau în cinstea lui, izvoarele
erau mai limpezi. în fiecare an, la Delfi, se
sărbătorea astfel venirea zeului, prin sacrificii
multiple.
La Delfi, Apollo a ucis cu săgeţile sale un
dragon, num it când Piton, când Delfine, însăr­
cinat să protejeze un sfânt oracol al lui
Themis, dar care se deda la tot felul de de­
vastări în ţinut, tulburând izvoarele şi
pârâurile, răpind turmele şi sătenii, răvăşind
câmpia fertilă a Crisei şi speriindu-le’ pe
Nimfe. Acest monstru era ieşit din Pământ. Se
mai povesteşte că Hera îl însărcinase să o
urmărească pe Leto când era însărcinată cu
Apollo şi Artemis. Apollo a eliberat ţinutul de
acest monstru, dar, in amintirea isprăvii sale
(sau pentru a potoli mânia monstrului, după
moartea sa), el a înfiinţat în cinstea sa jocuri
funebre, care au luat numele de Jocuri Pitice,
celebrate la Delfi. Apoi, el a preluat oracolul
lui Themis şi a consacrat un trepied în sanc­
tuar. Trepiedul este unul din simbolurile lui
Apollo şi preoteasa Pitia îşi exprimă oracolele
aşezată pe un trepied. Locuitorii din Delfi au
sărbătorit victoria zeului şi preluarea sanctua­
rului prin cântece de triumf. Ei au cântat pen­
tru prima dată Peanul, care este, în esenţă, un
imn în onoarea lui Apollo. D ar acesta a trebuit
să meargă până în valea Tempe din Tesalia,
pentru a se purifica de păcatul uciderii
dragonului. La fiecare opt am, la Delfi, o săr­
Pierre G R IM A L
bătoare solemnă comemora uciderea dragonu­
lui Piton şi purificarea lui Apollo. Se po­
vesteşte că’, mai târziu, Apollo a fost nevoit
să-şi apere oracolul, de această dată împotriva
lui Heracles. Acesta venise, într-adevăr, să
consulte oracolul şi, cum Pitia a refuzat să-i
răspundă, a vrut sa devasteze templul, să ia
trepiedul şi să stabilească un oracol propriu
într-un alt loc. Apollo a început lupta, care a
rămas nedecisă, căci Zeus i-a despărţit pe
combatanţi (care erau fiii săi şi unul şi
celălalt), aruncând între ei un fulger. Oracolul
a rămas însă la Delfi (v. Heracles).
Apollo era înfăţişat ca un zeu foarte fru­
mos, foarte voinic, remarcabil mai ales da­
torită pletelor sale negre cu reflexe albăstrii,
ca petalele gândirii.
Apollo a avut numeroase iubiri cu Nimfele
si cu femei muritoare. A iubit-o pe Nimfa
t)afne, fiica zeului-râu Peneu din Tesalia.
Această iubire îi fusese inspirată de invidia lui
Eros, care era iritat de zeflemelile provocate
când învăţa şi el să tragă cu arcul (care era, de
fapt, arma prin excelenţă a lui Apollo). Nimfa
nu a răspuns dorinţelor sale şi a fugit pe
munte. Cum zeul o urmărea, în momentul
când era gata să fie ajunsă, i-a adresat tatălui
ei o rugăciune, implorându-1 să o scape de
îmbrăţişarea zeului. Tatăl ei a prefăcut-o în
laur (în greceşte: dafne), arbust consacrat lui
Apollo.
Cu Nimfa Cirene a fost mai fericit, dând
naştere semizeului Aristeu. A avut aventuri şi
cu Muzele, al căror cult era legat de al său: în
urma iubirii cu Thalia, i se atribuie paterni­
tatea Coribanţilor, demonii din cortegiul lui
Dionysos. Din cea cu Urania, s-ar fi născut
muzicienii Linos si Orfeu, care sunt, în alte
versiuni, copiii lui Oeagru şi ai Muzei
Calliope. Una dintre cele mài cunoscute
aventuri ale sale este cea referitoare la
naşterea lui Asclepios (v. acest nume) şi în
care a fost victima infidelităţii lui Coronis. Un
necaz asemănător i s-a întâmplat cu Marpesa,
fiica lui Evenos. Apollo o iubea pe fată, dar ea
a fost răpită de Idas, fiul lui Afareu, într-un
car înaripat, dăruit de Poseidon. Idas a dus-o
pe fată la Mesena. Acolo, Idas şi Apollo s-au
luptat, dar, din nou, Zeus i-a despărţit.
Marpesa avea dreptul să aleagă între cei doi
iubiţi. A decis în favoarea muritorului,
tem ându-se, după câte se spunea, să nu fie
părăsită la bătrâneţe, dacă s-ar fi căsătorit cu
Apollo. Nici în iubirea faţă de Casandra, fiica
lui Priam, zeul nu a avut mai mult noroc. Zeul
o iubea şi, pentru a o seduce, i-a promis să o
înveţe arta prezicerii. Casandra a acceptat
lecţiile, dar odată instruită, a refuzat să-i
cedeze. Apollo a pedepsit-o retrăgându-i
darul de a inspira încredere în prezicerile sale.
Din acestă cauză, nefericita Casandra prezenta
în zadar profeţiile cele mai sigure, deoarece
nimeni nu o credea.
Probabil că, în cea vreme, Apollo a fost
iubit de Hecuba, mama Casandrei şi soţia lui
Priam, care i-a dat un fiu, Troilos.’ La Colo-
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
fon, în Asia, Apollo se spunea că a avut un fiu
de la prezicătoarea Manto: prezicătorul Mop-
sos, care l-a întrecut pe prezicătorul grec Cal-
chas într-un concurs organizat după războiul
Troiei (v. M opsos şi Calchas). Si în Asia,
Apollo a avut un fiu, Miletos, de la o femeie
numită când Aria, când Acacallis (v. acest
nume). Acest M iletos a întemeiat apoi cetatea
Milet.
în Grecia, Apollo era considerat, în general,
drept iubitul Ftiei, eponim al unei regiuni din
Tesalia, cu care ar fi avut trei copii, Doros,
Laodocos si Polipoetes, ucişi de Etolos. în
sfârşit, cu Rhoeo, el a dat naştere lui Anios,
care’a domnit peste insula Delo’s (v. Anios).
Paternitatea lui Tenes, care a fost ucis de
Ahile în Insula Tenedos şi a cărui moarte a
declanşat derularea Sorţilor, inclusiv pe cea a
lui Ahile, este atribuită când lui Apollo, când
lui Cicnos.
Apollo nu s -a limitat să iubească numai
femei. A iubit şi tineri. Cei mai cunoscuţi sunt
eroii Hiacintos şi Ciparisos, a căror moarte sau
mai degrabă metamorfoză (primul a fost pre­
făcut în crin de pădure sau în zambilă; al
doilea în chiparos), l-a afectat profund pe
Apollo.
Se povestea că, de două ori, Apollo a tre­
buit să treacă prin încercări curioase şi să
devină sclav în slujba unor muritori. Prima
dată, a fost în urm a conspiraţiei pe care o
pregătise cu Poseidon, Hera şi Atena, pentru
a-1 lega pe Zeus cu lanţuri de fier şi a-1 agăţa
în cer (v. Egeon). După eşecul acestei conspi­
raţii, Apollo şi Poseidon’ au fost obligaţi să
muncească pentru regele Troiei, Laomedon.
Ei au fost însărcinaţi să construiască zidurile
cetăţii. însă, după unele variante, doar Posei­
don a lucrat la ziduri, în timp ce Apollo păştea
turmele regelui pe muntele Ida. încheindu-se
perioada stabilită, Laomedon a refuzat să
plătească celor două divinităţi salariul con­
venit. Cum zeii au protestat, regele i-a ame­
ninţat că le va tăia urechile şi îi va vinde ca
sclavi. Atunci când A pollo’ si-a reluat în­
făţişarea şi puterile divine, el a trimis îm ­
potriva Troiei o epidemie de ciumă, care a
pustiit ţara (v. H esione şi Heracles).
Legenda lui Apollo păstor mai apare şi în
povestea celei d e-a doua încercări prin care a
trebuit să treacă zeul. Atunci când fiul lui
Apollo, Asclepios, instruit în arta medicinei de
către Centaurul Chiron, a făcut asemenea pro­
grese încât a ajuns să invie morţii, Zeus l-a
trăsnit (v. Asclepios). Acest lucru l-a rănit
rofund pe Apollo, care, neputând să se răz-
une pe Zeus însuşi, i-a ucis cu săgeţile sale
pe Ciclopi, meşteşugarii ce îi făceau fulgerele.
Pentru a-1 pedepsi, Zeus s -a gândit o clipă
să-l arunce în Tartar, dar la intervenţia lui
Leto, a consimţit să-i îndulcească pedeapsa; el
a poruncit ca Apollo să fie sclavul unui muri­
tor timp de un an. Apollo s -a dus deci în Te­
salia, în cetatea Feres, la regele Admet, să-i
pască boii. Datorită lui, vacile au făcut fiecare
câte doi viţei şi, în general, zeul a adus belşug
61
în casa regelui (v. Alcesta).
Apollo apare, de asemenea, ca păstor al
propriilor sale turme. Boii săi fuseseră furaţi
de tânărul Hermes, aflat încă în scutece, dând
astfel dovada precocităţii spiritului său.
Apollo şi-a regăsit turmele pe muntele Cilene.
Dar, se povesteste că micuţul Hermes inven­
tase lira şi Apollo a fost atât de fermecat de
această invenţie, încât i-a lăsat lui Hermes
turmele în schimbul acestui instrument muzi­
cal. Cum Hermes a inventat apoi flautul,
Apollo l-a cumpărat în schimbul unei nuiele
de aur („caduceul“ lui Hermes) şi, în plus, l-a
învătat arta divinaţiei.
Flautul mai apare în legendele despre
Apollo în povestea cu Satirul Marsias, fiul lui
Olimpos. Acesta găsise un flaut aruncat de
Atena, care încercase să-l folosească, dar
renunţase la el când şi-a dat seama că îi de­
forma gura şi îi dădea o expresie neplăcută a
feţei. Descoperind că muzica produsă de flaut
era melodioasă, Marsias l-a provocat pe
Apollo, pretinzând că el cânta mult mai fru­
mos cu flautul său, decât zeul cu lira sa. M ar­
sias a fost învins si Apollo l-a jupuit de viu,
după ce l-a agăţat intr-un pin.
In calitatea sa de zeu al muzicii şi al
poeziei, Apollo era înfaţisat pe muntele Par-
nas, unde prezida jocul Muzelor. Oracolele
sale erau în general exprimate în formule ver­
sificate, iar el se spunea că îi inspiră atât pe
prezicători, cât şi pe poeţi, fel împărţea această
funcţie inspiratoare cu Dionysos, dar inspiraţia
apolinică se distinge de inspiraţia dionisiacă
prin caracterul său mai moderat (v. Dionysos).
Zeu al divinaţiei şi al muzicii, zeu pastoral,
pe care iubirile sale cu Nimfele şi cu tinerele
muritoare, transformate în flori, arbuşti şi
arbori, îl leagă intim de vegetaţie şi de natură,
Apollo este şi un zeu războinic, ’capabil, cu
arcul şi săgeţile sale, să trimită de departe, ca
şi sora sa Artemis, o moarte rapidă şi blândă.
Apollo a participat împreună cu Artemis la
masacrul copiilor Niobei, pentru a răzbuna
onoarea mamei lor Leto (v. Niobe). El le-a
trimis grecilor adunaţi în faţa cetăţii Troia o
epidemie de ciumă, care le-a decimat armata,
pentru a-1 obliga pe Agamemnon să-i
înapoieze preotului său Chryses, pe tânăra
Chryseis, reţinută ca sclavă. El i-a masacrat şi
pe Ciclopi, pe dragonul Piton, pe uriaşul
Titios. A intervenit în lupta împotriva 6 i-
ganţilor (Gigantomahia), în tabăra Zeilor
Olimpieni. în Iliada, el luptă alături de troieni
împotriva grecilor; îl protejează pe Paris în
bătălie şi intervenţiei sale directe sau indirecte
îi este atribuită moartea lui Ahile.
Anumite animale erau consacrate în mod
special lui Apollo: Lupul, care îi era uneori
oferit sub formă de sacrificiu şi a cărui ima­
gine era adesea asociată cu cea a zeului, pe
monezi; Căpriorul sau Căprioara, care figu­
rează şi în cultul lui Artemis; dintre păsări,
Lebăda, Gaia, Acvila şi Corbul, al cărui zbor
exprima preziceri. în sfârşit, dintre animalele
62
marine, Delfinul, al cărui nume amintea de
Delfi, principalul sanctuar al lui Apollo. Lau­
rul era planta apolinică prin excelenţă. în tim ­
pul transelor sale, preoteasa Pitia mesteca o
frunză de laur.
Funcţiile şi simbolurile lui Apollo sunt
multiple. Stuâiul lor ţine de istoria religiilor
mai degrabă decât de mitologie. Astfel,
Apollo a devenit, încetul cu încetul, zeul re­
ligiei orfice şi numelui său i s-a ataşat un
întreg sistem semireligios, semimoral, care
promitea iniţiaţilor mântuirea şi viaţa veşnică
(v. Zagreus şi Orfeu). Apollo trecea drept’tatâl
lui Pitagora, în numele căruia se adunau
adesea doctrine înrudite. Apollo mai era
reprezentat ca domnind peste Insulele
Fericiţilor (Apollo Hiperboreeanul), care con­
stituiau Paradisul orficilor şi al neo-pita-
goreicilor. Cu acest titlu, miturile apolinice
apăreau cu atâta persistenţă pe zidurile
Basilicii de la Poarta Mare din Roma, precum
şi pe sarcofagele romane sculptate. în sfârşit,
Apollo fusese adoptat ca protector personal de
către Augustus, primul împărat roman. El
atribuia acţiunii zeului victoria navală pe care
o repurtase la Actium împotriva lui Antonius
şi a Cleopatrei, în anul 31 î.Hr. în rândul
poporului, se povestea că Atia, mama lui Au­
gustus, îl concepuse pe fiul său ca „operă“ a
zeului, într~o noapte când dormise în templul
închinat acestuia. Augustus a construit pe
Colina Palatină, foarte aproape de locuinţa sa,
un templu închinat lui Apollo, instituind un
cult deosebit. în onoarea lui Apollo au fost
celebrate Jocurile Seculare din anul 17 î.Hr.,
unde a fost cântat poemul Cântecul Secular al
lui Horaţiu. în acest imn, Apollo şi sora lui,
Artemis, apar ca divinităţi mijlocitoare între
poporul roman şi Iupiter. Ei erau cei care
transmiteau şi răspândeau binecuvântările
celeste.
A P R IA T E 1. ( ’AuptârT].) Eroină din Lesbos,
iubită de Trambelos, fiul lui Telamon. Dar
pentru că ea n u -i împărtăşea dragostea,
tânărul a hotărât să o răpească, în timp ce se
plimba cu însoţitoarele sale pe un teren ce
aparţinea tatălui ei. Tânăra s -a opus şi atunci
Trambelos a aruncat-o în mare. Alte Versiuni
afirmă că s -a aruncat ea însăşi, înecându-se.
Curând după această întâmplare, cerul l-a
pedepsit pe Trambelos (v. acest nume). în
limba greacă, numele Apriate înseamnă „Fata
fără Preţ sau fără Răscumpărare“.
A PSIR TO S. (' AipvpTos'.') V. Argonauţi.
A RA H N E2. ( ’Apaxvr}.) Era o tânără fată din
Lidia, al cărei tată, Idmon din Colofon, era
boiangiu. Arahne îşi câştigase un mare re­
nume în arta de a ţese şi de a broda. Tapi­
1 A priate: PARTH., Erot., 26; cf. Fr. Hist. gr.
, (Müller), IV, 335, 2 a; TZET., la LYC., 467.
A rahne: Ov., Métam., VI, 5 la 145; VIRG., Georg.,
IV, 246, si SERV., coment, ad. loc.
Pierre G R IM A L
seriile pe care ea le lucra erau atât de fru­
moase încât Nimfele din câmpia învecinată
veneau să le admire. îndemânarea ei îi adusese
reputaţia că fusese eleva Atenei, zeiţa tor­
cătoarelor şi a brodezelor. însă Arahne sus­
ţinea că talentul i se datorează doar ei. Ea a
sfidat-o pe zeiţă, care a răspuns provocării şi a
apărut sub înfăţişarea unei bătrâne. La început.
Atena s-a mulţumit să îi atragă atenţia şi să-i
recomande mai multă modestie, fără de care,
spunea ea, trebuia să se teamă de mânia zeiţei.
Arahne nu a răspuns decât prin insulte. Atunci
zeiţa şi-a dezvăluit identitatea şi întrecerea a
început. Pallas a reprezentat pe tapiserie pe cei
doisprezece Zei Olimpieni, în toată măreţia
lor. Şi, pentru a-şi avertiza rivala, ea a
adăugat în cele patru colţuri, patru scene cu
înfrângerea muritorilor care îndrăzniseră să-i
sfideze pe zei. Arahne a reprezentat în tapise­
ria sa iubirile zeilor, cele care nu prea le
faceau cinste; Zeus şi Europa, Zeus şi Danae
etc. Lucrarea sa era perfectă, dar Pallas, de
mânie, a rupt-o şi a lovit-o pe rivala sa cu
suveica. Simţindu’- se nedreptăţită, Arahne s-a
spânzurat de disperare. Atena nu i-a permis să
moară şi a prefacut-o în păianjen, care con­
tinuă sa toarcă şi să ţeasă la capătul firului său
(v. o altă tradiţie la Falanx).
ARCAŞ3. ( ’Ap/ca?.) Era fiul lui Zeus şi al
Nimfei Callisto, însoţitoare la vânătoare a
zeiţei Artemis. O altă versiune susţine că tatăl
lui era zeul Pan. Atunci când Callisto, iubita
lui Zeus (v. Callisto), a murit sau, după o altă
versiune, mai răspândită, a fost transformată
în urs, Zeus a încredinţat copilul Maiei, mama
lui Hermes, care l-a crescut. Prin mama lui,
Arcaş era nepotul regelui Licaon, ce„ domnea
peste ţara numită mai târziu Arcadia. într-o zi,
pentru a pune la încercare clarviziunea lui
Zeus, el î-a r fi servit la masă membrele
micuţului Arcaş, pregătite şi condimentate
pentru a fi mâncate, dar zeul nu a putut fi în­
şelat. El a răsturnat masa şi a lovit cu un ful­
ger casa lui Licaon. Regele a fost prefăcut în
lup. Zeus a pus la locul lor membrele lui Ar­
caş şi i-a redat viaţa.
Xtunci când Arcaş s-a făcut mare, într-o
zi, la vânătoare, a întâlnit-o pe mama sa sub
înfăţişarea de ursoaică. A urm ărit-o şi ani­
malul’ s-a refugiat în templul lu i’ Zeus
„Licianul“. Arcaş a pătruns în urma ei în in­
cinta sacră. Dar o lege a ţinutului pedepsea cu
moartea pe oricine pătrundea în acest fel în
templu. Lui Zeus i-a fost însă milă de ei şi,
pentru a evita să fie ucişi, i-a prefăcut în con­
stelaţii: Ursa si Paznicul ei (Arcturus).
Arcaş a domnit peste Pelasgii din Pelo-
ponez, care de la el şi-au luat numele de Ar-
cadieni. I-a urmat la’tron fiului lui Licaon, şi
unchiului său, Nictimos. El şi-a învăţat
poporul să cultive grâul, meşteşug pe care îl
3 A rcaş: APD., B ibi, III, 8, 2; 9, 1; HYG., Fab., 224;
Astr., II, 4; Ov., Met., II, 496 şi urm.; Fast., II, 183
si urm.; NONN., Dionys., XIII, 295 si urm.;
PAUS., VIII, 4, 1 şi urm.; 9, 3 şi urm.; 36,’8; X, 9,
5 şi urm.; ERAT., Cat., 1.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
deprinsese de la Triptolem, să pregătească
pâinea şi să toarcă lâna. S -a căsătorit cu
Leanira, fiica lui Amiclas (tab. 6 şi Crocon),
cu care a avut doi fii, Elatos si Âfidas (v. o
variantă la Chrysopeleea). Cu 'Nimfa Erato a
avut un al trelea fiu, Azan. El a împărţit Arca-
dia între aceşti trei fii ai săi (tab. 9).
A R E IO N 1. ('Apei aii'.) Era numele unui cal
al lui Adrast, din prima expediţie contra Te-
bei. Datorită lui, Adrast a fost singurul salvat
dintre eroii care au participat la acel prim
război. După înfrângerea armatei din Argos,
Areion l-a luat pe stăpânul său si l-a dus rapid
departe de câmpul de luptă, lăsându-1 în sigu­
ranţă în Atica, în apropiere de Colone. Viteza
cu care alerga Areion fusese deja dovedită la
cursele din cadrul jocurilor ftinebre organizate
în onoarea lui Arhemoros (v. Amfiaraos).
Despre originea lui Areion se povestea ur­
mătoarea întâmplare: atunci când zeiţa De-
metra îşi căuta peste tot fiica, răpită de unchiul
ei Hades (v. Persefona), Poseidon, care o
iubea, o urmărea oriunde ajungea. Pentru a
scăpa de stăruinţele sale plictisitoare, Demetra
s-a gândit să se prefacă în iapă si să se as­
cundă printre caii lui Oncos, la Telpusa, în
Arcadia. Dar Poseidon nu a putut fi înşelat.
S -a prefăcut şi el în cal şi s-a unit cu zeiţă sub
această înfăţişare. Din această iubire s -a năs­
cut o fiică, aî căreia nume era interzis să fie
pronunţat (era numită „Doamna“ sau „Stă­
pâna“), şi un cal, numit Areion. Acest cal a
aparţinut mai întâi lui Oncos, apoi lui Hera­
cles, pe care l-a servit în expediţia împotriva
cetăţii Elis şi în lupta cu Cicnos.
A R ES2. ( Apr)?.) Zeul războiului la greci,
identificat cu zeul italic Marte. Era fiul lui
Zeus şi al Herei şi, împreună cu Apollo, Her-
mes e’tc., aparţinea celei d e-a doua generaţii
de Olimpieni (tab. 38). Era socotit printre cei
doisprezece zei importanţi, spre deosebire de
surorile sale„Hebe şi Ilitia, care sunt divinităţi
secundare. încă din epoca homerică, Ares
apare drept zeul prin excelenţă al Războiului.
Era spiritul Bătăliei, care se bucura de măcel
şi de sânge. în faţa Troiei, el a luptat cel mai
adesea de partea troienilor, dar nu se prea
sinchisea de justeţea cauzei pentru care lupta
1 A reion: PAUS., VIII, 42, 1 si urm.; VIII, 25, 7 si
urm.; TZET. la LYC., 153; 766; II, XXIII, 346 şi
, urm., si scol. ad loc.; APD., Bibi., III, 6, 8
z A res: I i , II, 512-515; V, 311-364; 385 si urm.; 590-
909; XV, 110-142; XX, 32 si urm.; XXI, 391-433;
XIII, 298-301; Od„ VIII,’ 266 şi urm.; HES.,
Theog., 922 şi urm.; Boucl., 109; 191 şi urm.; 424
şi urm.; Hymne homer. ă Ares (în care distingem
numeroase influenţe orfice); HDT., V, 5; EUR.,
Ion, 1258 si urm.; Iphig. Taur., 945 si urm.;
APOLL. RH„ Arg., II, 990; PAUS., I, 21, 4 si urm.,
28, 5; APD., B ib i, 1, 4, 4; 7, 4; 7; 8, 2; II, 5’, 8; 11;
III, 4, 1 si urm.; 14, 8; 2; Ov., Fastes, V, 229 si
urm.; SERV., la VIRG., E c l, X, 18; HYG., Fab’.,
159; QU., SM., I, 675 si urm.; V. 340 si urm.; XIV
(1920-21), p. 299 si urm.; XXI (1922), p. 58 si
urm.; XXII (1923-24), p. 224 si urm.
63
sau pe care o susţinea. Putea să-i ajute şi pe
Ahei. Era înfăţişat cu platoşă şi cască, înarmat
cu scut, lance şi sabie. Âve’a o statură su­
praomenească, iar strigătele sale erau cum­
plite. De obicei lupta pe jos, dar putea fi văzut
şi într-un car tras de patru bidivii. Era însoţit
ele genii, care îi serveau drept scutieri, în spe­
cial Deimos şi Fobos (Groaza şi Teama), care
erau copiii săi. în jurul lui se mai găseau Eris
(Discordia) si Enio.
Se considera că Ares locuia în Tracia, ţinut
semisălbatic, cu climă aspră, bogat în cai şi
străbătut de populaţii războinice. Tot acolo
trăiau, cel puţin conform unei tradiţii, Ama­
zoanele, care erau fiicele lui Ares. în Grecia,
era venerat în mod deosebit la Teba, unde era
considerat strămoş al descendenţilor lui Cad-
mos. Acolo, în tr-’a devăr, Ares deţinea un iz­
vor, păzit de un dragon, ce era fiul său. Atunci
când Cadmos, a vrut să ia apă de la acest izvor
pentru a împlini un sacrificiu, dragonul a
încercat să-l împiedice. Cadmos l-a ucis şi,
pentru a ispăşi această crimă, a trebuit să’- l
slujească pe Ares timp de opt ani, ca sclav (v.
Cadmos). Dar, la împlinirea sorocului, zeii
l-au căsătorit pe Cadmos cu Harmonia, fiica
lui Ares şi a Afroditei.
Majoritatea miturilor în care apare Ares
sunt în mod firesc mituri războinice şi descri­
eri de lupte. Dar zeul nu era întotdeauna în­
vingător. Din contră, se pare că grecilor, încă
din epoca homerică, le facea plăcere să arate
că forţa brutală a lui Ares putea fi împiedicată
sau înşelată de forţa mult mai inteligentă a lui
Heracles sau de înţelepciunea bărbătească a
Atenei. într-o zi, pe un câmp de luptă din faţa
Troiei, când lupta alături de Hector, s-a trezit
faţă în faţa cu Diomed. L -a atacat imediat,
însă Atena, devenită invizibilă datorită căştii
magice a lui Hades, a deviat lancea aruncată
de zeu, iar acesta a fost rănit de Diomed. Ares
a scos un ţipăt înspăimântător, care a fost auzit
de toată armata, si a fugit către Olimp, unde
Zeus a pus să fie îngrijit. Altă dată, în ameste­
cul zeilor printre războinici, Atena a luptat
împotriva lui Ares ş i j - a învins, ameţindu-1 cu
o lovitură de piatră’. însă această opoziţie din­
tre Ares şi Atena nu s-a manifestat numai în
ciclul troian. Atunci când Heracles a luptat cu
Cicnos, fiul lui Ares, acesta a vrut să-şi apere
fiul, iar Atena, în numele raţiunii, l-a’ invitat
pe Ares, care era plin de violenţă si de mânie,
să asculte destinul, care voia ca Cicnos să fie
ucis de Heracles, fără ca eroul să poată fi ucis
de nimeni. D ar vorbele zeiţei au fost în zadar
şi Atena a trebuit să intervină direct pentru a
devia lancea zeului. Heracles, profitând de o
greşeală în garda zeului, l-a rănit la şold. Ares
a fugit în mod ruşinos spre Olimp. Era, de
altfel, a doua oară când Heracles îl rănea pe
Ares. Prima dată, în faţa cetăţii Pilos, eroul îi
luase zeului chiar şi armele.
Atunci când Amazoana Pentesileea, fiica
sa, a fost ucisă în faţa Troiei de către Ahile,
Ares a vrut să se repeadă pentru a o răzbuna,
fără să-i pese de Sorţi. Zeus a trebuit să-l
64
oprească printr-un fulger.
în sfârşit, un alt necaz al lui Ares a fost
închiderea lui de către Aloazi, înlănţuit timp
de treisprezece luni într-un vas de bronz.
De un act de violenţă al lui Ares se leagă,
în legendă, numele Areopagului, colina pe
care, la Atena, se reunea tribunalul însărcinat
cu judecarea crimelor de ordin religios. La
poalele colinei, se afla un izvor. Acolo, într-o
zi, Ares l-a zărit pe Halirhotios, fiul lui Posei-
don şi al Nimfei Eurite, care încerca să o
violeze pe Alcippe, fiica pe care zeul o avuse
cu Aglauros. De mânie, el l-a ucis pe Halir­
hotios, dar Poseidon l-a făcut să apară în faţa
unui tribunal compus din Zei Olimpieni, chiar
pe colina la poalele căreia avusese loc crima.
Zeii l-au găsit nevinovat şi l-au achitat pe
Ares.
Legenda atribuie lui Ares numeroase
aventuri amoroase. Cea mai celebră este cea în
care s-a unit _pe ascuns cu zeiţa Afrodita (v.
acest nume). Insă el a avut mulţi copii şi cu
femei muritoare. M ajoritatea copiilor au’ fost
oameni violenţi, neospitalieri, care îi atacau pe
călători, îi ucideau ori se dedau la diverse acte
de cruzime. Astfel, el a avut cu Pirene trei fii:
Cicnos, Diomed din Tracia, ale cărei iepe se
hrăneau cu came de om, şi Licaon. Toţi trei au
fost ucişi de Heracles. Alţi copii ai lui Ares au
fost eroi secundari în miturile războinice. I se
atribuie uneori paternitatea lui M eleagru şi a
lui Drias, care a participat, ca şi M eleagru, la
vânătoarea mistreţului din Cali’don. în sfârşit,
Ares i-a dat fiului său Oenomaos armele cu
care acesta i-a ucis pe pretendenţii la mâna
fiicei sale (v. Pelops şi Hippodamia).
Animalele consacrate lui Ares erau câinele
şi vulturul.
ARETUSA1. ( ’A pedoma.) Nimfă din Pelo-
ponez şi din Sicilia. (v. Alfeu şi Naiade).
ARHELAOS2. ( 'ApxeXaoQ Fiul lui Te-
menos şi unul dintre urmaşii lui Heracles (tab.
16). Izgonit de fraţii săi din cetatea Argos, el
s-a dus în Macedonia, la regele Ciseu, care
fiind asediat de duşmanii săi, aflaţi pe punctul
de a-1 copleşi, i-a promis lui Arhelaos fiica şi
regatul dacă reuşea să -l scape de duşmani.
Urmând exemplul strămoşului său Heracles,
Arhelaos, printr-o singură luptă a restabilit
situaţia şi l-a salvat pe Ciseu. însă acesta, sub
influenţa unor sfetnici răi, a refuzat să-i dea
recompensa promisă şi a căutat să-l ucidă pe
Arhelaos. Pentru asta, el a pus să fie săpată o
groapă mare, pe care a um plut-o cu cărbuni
aprinşi, acoperind-o cu crengi subţiri. Preve­
nit de un sclav al regelui despre intenţia as­
cunsă de a-1 ucide, el i-a cerut acestuia o
, A retusa: Ov., Met., 576 şi urm.
A rhelaos: HYG., Fab., 219; EUR., trag. pierdută
Arhelaos (v. Fragm. trag. gr., ed. Nauck, p. 339 şi
urm.). Cf. W. KLINGER, Essai d ’une reconstitu­
tion d ’A rchélaos, tragédie d ’Euripide (y. B. A. P.
C„ 1935, p. 99-103).
Pierre G R IM A L
întâlnire de taină şi l-a împins în groapă.
Apoi, la porunca unui oracol al lui Apollo, el a
părăsit cetatea şi a urmat o capră pe care a
întâlnit-o în drumul său. Capra l-a condus
până la un loc din Macedonia, unde el a fondat
cetatea Ege, în amintirea caprei care îl
călăuzise. Arhelaos era considerat strămoşul
direct al lui Alexandru Macedon.
ARHEMOROS. V. Amfiaraos.
ARGENNOS3. ( ’'Apyevvos\) Argennos sau
Arginnos era un tânăr de o mare frumuseţe,
fiul Pisidicei, fiica lui Leucon (tab. 33), şi care
trăia în Beoţia, pe malurile lacului Copais.
într-o zi când se scălda în Cefise, Agamem­
non, aflat atunci în Aulida, unde aştepta vân­
turi favorabile pentru a se îmbarca pe o
corabie, l-a zărit şi s-a îndrăgostit de el.
Tânărul a fugit, urmărit de Agamemnon.
Epuizat, s-a aruncat în râu şi s-a înecat. Aga­
memnon i-a organizat funeralii deosebit de
frumoase şi a fondat în cinstea lui un templu
închinat zeţei Artemis Argennis.
ARGONAUŢI4. ( ’A pyomuurai.) Sunt nu­
3 A rgennos: ATHÉN., XIII, 603 * .P R O P „ III, 7, 31.
A rgonauti:
A. G eneraiităti: PIND., Pyth., IV; APD., B ibi, I, 9, 16
si urm.; APOLL. RH., Arg.; VAL. FL., Arg. Argon,
orph. DIOD. SIC., IV, 40 si urm.; TZET., la LYV.,
175; HYG., Fab., 12; 14 là 23; Ov., Mét., VII, 1 şi
urm.; Catalogues: PIND., ib., 171 şi urm.; APOLL.
RH., ib., I, 23 si urm.; cf. scol., I, 77; HYG., Fab.,
14; DIOD. SIC’., IV, 41; STACE, Théb., V, 398 şi
urm.; VAL. FL., ib., I, 352 şi urm. (cf. ed. Bur-
mann, ad loc.); Arg. orph., 118 şi urm. V. O.
JESSEN, Diss., Berlin, 1889; R. E. G„ 1890, p. 207
şi urm.; PRELLER-ROBERT, Myth., II, p. 770 şi
urm.; E. LIÉNARD, în Latomus, 1938, p. 240-255.
B. N avigaţia: a) Lemnos: APD., B ib i, I, 9, 17;
APOLL. RH., Arg., I, 607 si urm.; scól. la 609;
615; scol. la II., VII, 468 şi urm.; VAL. FL., II, 77
si urm.; HYG., Fab., 15. Cf. Hypsipyle; Thaos.
b) Cizic: APD., B ib i, I, 9, 18; AP. RH., Arg., I, 935 şi
urm.; VAL. FL., II, 634 si urm.; III, 1 si urm.;
HYG., Fab., 16. Cf. Cyzico’s.
c) Hilas: APD., B ib i, I, 9. 19; APOLL. RH., I, 1207 şi
urm.; scol. la 1290; VAL. FL., III, 512 si urm.;
THÉOCR., XIII; ANT. LIB., Tr„ 26; PROP., I, 20,
17 şi urm.; HYG., Fab., 14; ET. BYZ„ 5. v. ‘Ape-
T«(.
d) Bebrici: APD., B ibi, I, 9, 20; APOLL. RH., II, 1 si
urm.; THÉOCR., XIII, 27 si urm.; VAL. FL., IV,
99 si urm.; HYG., Fab., 17; LACT. PLAC., la
STÀCE. Th., III, 353; SERV., la VIRG., En., V,
373.
e) Fineu: APD., B ib i, I, 9, 21; APOLL. RH., ib., II,
176 si urm.; scol. la 177; 178; 181; scol. la Od„
XII, 69; VAL. FL., ib., IV, 422 si urm.; HYG.,
Fab., 19; SERV., la VIRG., En., III, 209; DIOD.
SIC., IV, 43 şi urm.; Cf. Fineu.
f) Stâncile albastre: APD., B ib i, I, 9, 22; APOLL. RH.,
II, 317 si urm.; 549 si urm.; VAL. FL., IV, 561 si
urm.; HYG ., Fab., 19.
g) Coclida: APD., B ib i, I, 9, 23 şi 24; APOLL RH.,
Arg., II, 720 si urm.; III, 1 si urm.; IV, 1 la 240 si
scol.; VAL. FLAC., V, 1 si iirm. Pâna la VIII, 139;
HYG., Fab., 14; 18; 23;’ TZET., la LYC,m 890;
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 65

miţi Argonauţi însoţitorii lui Iason porniţi în fratele său Amfidamas; Palemonios, fiul lui
căutarea Lânii de aur. Numele vine de la cora­ Hefaistos sau al lui Etolos; Eufemos, fiul lui
bia care i-a purtat pe eroi, Argo, ceea ce în­ Poseidon; Peleu si fratele său Telamon, amân­
semna „rapid“, dar aminteşte şi de numele doi fiii lui Eac; îfitos, fiul lui Naubolos; Po-
constructorului său. Referitor la originile aces­ cas, tatăl lui Filoctet. Aceasta este menţionat
tei expediţii, v. Iason. de Valerius Flaccus şi Hyginus. Apoi veneau
I. Argonauţii. - Diferite „cataloage“ auIficlos, fiul lui Testios, şi nepotul său Mele-
păstrat lista Argonauţilor care alergaseră la agru; Boutes, fiul lui Teleon si (doar la Apol­
ştirea anunţată prin crainici, în toată Grecia, că lonios) celălalt fiu al lui Teleon, Eribotes.
Iason organiza o expediţie către Colhida. Apollodor si Apollonios sunt de âcord în
Aceste liste diferă mult unele de altele si re­ privinţa lui heracles, al cărui nume este legat
flectă epocile în care a circulat legenda. Două de o întâmplare referitoare la navigaţie,
dintre ele sunt deosebit de interesante, fiindcă răpirea lui Hilas, însă tradiţia este departe de, a
sunt în mare m ăsură independente una de fi unanimă în acest sens (v. Heracles). în
cealaltă: cea a lui Apollonios din Rodos şi cea sfârsit, amândoi îl cuprind în listă pe Anceu,
a lui Apollodor. Num ăml Argonauţilor este fiul lui Licurg.
relativ fix: între cincizeci şi cincizeci şi cinci. Numele următoare nu figurează în lista lui
N a va era construită pentru cincizeci de Apollodor: trei fii ai lui Pero, Talaos, Areios şi
vâslaşi. Leodocos (tab. 1); Ificlos, fiul lui Filacos;
Unele dintre numele eroilor sunt comune Euridamas, fiul lui Ctimenos; Faleros, fiul lui
celor două liste şi reprezintă fondul cel mai Alcon; atenianul Flias (sau Flius), fiul lui
stabil al legendei.’Erau, în afară de Iason, care Dionysos (în locul lui Flias, ApoUodor nu­
conducea expediţia, Argoş, fiul lui Frixos meşte alţi doi fii ai aceluiaşi zeu, Fanos si
(sau, după alţii, al lui Arestor), constructorul Staîilos); Nauplios, pe care Apollonios il
navei, Tifis, fiul lui Hagnias, cel care condu­ distinge, din motive de cronologie, de tatăl lui
cea corabia. Tifis acceptase această misiune la Palămede; Oileu, tatăl „micului“ Aiax. Printre
porunca Atenei, care îl învăţase arta, până rudele lui Meleagru, la numele deja citate,
atunci necunocută, a navigaţiei. Atunci când el Apollonios îl adaugă pe fiul lui Portaon, Lao-
a murit, în ţinutul Mariandinilor, a fost înlo­ coon, care nu figurează în lista lui Apollodor.
cuit de Erginos, fiul lui Poseidon. Apoi venea Apoi veneau Eurition, fiul lui Iros; Clitios şi
Orfeu, muzicianul trac, care avea sarcina de a îfitos, fiii lui Euritos; Cantos, fiul lui Canetos;
asigura cadenţa vâslaşilor. Se afirma că zeii îi Asterios şi Amfion, fiii lui Hiperasios.
porunciseră să se îmbarce pe corabia Argo, Din contră, Apollodor citează eroii ur­
deoarece cântecele sale serveau ca antidot la mători, care nu sunt numiţi de către Apollo­
seducţiile Sirenelor. Echipajul cuprindea mai nios: în afară de Fanos şi Stafilos, Actor, fiul
mulţi prezicători: Idmon, fiul lui Abas, Am- lui Hippasos, Laerte, şi cumnatul său, Autoli-
fiaraos si, cel puţin în lista dată de către Apol­ cos, Eurial, fiul lui Mecisteu, care aparţine
lonios, Lapitul Mopsos (v. acest nume). Apoi ciclului troian, precum şi Peneleos, fiul lui
veneau cei doi fii ai lui Boreu, Zetes si Calais, Hippalmos, Leitos, fiul lui Alectrion, apoi
cei doi fii ai lui Zeus şi ai Ledei, fcastor şi
Pollux, şi cei doi veri âi lor, fiii lui Afareu, Atalanta, singura femeie din echipaj, Tezeu, în
Idas ş i ’ Linceu. Crainicul expediţiei era legenda căruia această expediţie nu este decât
Etalide’s, un fiu al lui Hermes. Numele său un episod introdus în mod artificial şi destul
este omis de Apollodor. Toţi aceşti eroi au de târziu, Menoetios, fiul lui Actor, el însuşi
jucat un rol activ în aventurile prin care a tre­ fiul lui Deion, deosebit de fiul lui Hippasos (v.
cut echipajul navei Argo. Cei care urmează mai sus) şi, în sfârşit, doi fii ai lui Ares, As-
sunt, în general, simpli figuranţi: Admet, fiul calafos şi Ialmenos.
lui Feres; Acast, fiul lui Pelias, care îl însoţise Fantezia diferiţilor scoliaşti şi cea a poeţilor
pe vărul lui, Iason, împotriva poruncilor târzii a acumulat în cele din uim ă pe lista Ar­
tatălui său; Periclimenos, nul lui Neleu; Aste- gonauţilor nume prestigioase, care nu figu­
rios (sau Asterion), fiul lui Cometes; Lapitul rează nici la Apollonios, nici la Apollodor: de
Polifem, fiul lui Elatos; Euritos, fiul lui Her­ exemplu, Tideu, medicul Asclepios, muzi­
mes şi (la Apollonios) fratele său Ahion; cianul Filammon, Nestor, care nu apare decât
Augia’s, fiul lui Helios, şi regele Elidei, fratele în poemul lui Valerius Flaccus, Piritoos,
lui Acetes, care a participat la expediţie îm ­ tovarăşul nedespărţit al lui Tezeu şi a cărui
pins, după câte se spune, de dorinţa de a-1 prezenţă se explică prin introducerea acestuia
vedea pe fratele său, pe care nu-1 cunoştea; în legendă, aşa cum se explică prin prezenţa
Cefeu, fiul lui Aleos, şi (doar la Apollonios), lui Heracles menţionarea lui Hilos, fiul său
(ceea ce contrazice cronologiile stabilite în
DIOD. SIC., IV, 48; Ov. Met., VII, 1-158; PIND., m od obişnuit), a lui Iolaos, a lui Ifis, fratele lui
Pyth., IV, 394 şi urm. Cf. Jason; Médée. Euristeu’ şi chiar, deşi numai la Hyginus,
h) întoarcerea: APD., Bibi., I, 9, 24 si urm.; APOLL. fratele geamăn al lui Heracles, Ificles. Va­
RH., ib., IV, 576 la sfärsit; HYG., Fab., 14; 23; lerius Flaccus îl numeşte pe Climenos, unchiul
DIOD. SIC., IV, 56. Cf. Talos; Médée. Triton. De­ lui Meleagru, care este în general considerat
spre ansamblul legendei şi bibliografia citată, cf. E. drept un frate al erolui (tab. 27).
DELAGE, La Géographie dans Ies Argo-nautiques
d 'Apoll, de Rh., Paris-Bordeaux, 1930. Hyginus, în sfârşit, este singurul care îi in­
66
clude pe: Hippalcimos, fiul lui Pelops şi al
Hippodamiei (dar care nu figurează în gene­
alogiile obişnuite), Deucalion Cretanul, tatăl
lui Idomeneu, si un erou al cărui nume, muti­
lat, pare să fie Tersanor, fiul unei femei cu
numele de Leucotoe, care a fost prefăcută în
heliotrop, un fel de floarea-soarelui (v. Cli-
tiă).
II. Navigaţia. - Nava a fost construită
portul Pagase din Tesalia, de către Argos (v.
acest nume, 4), cu ajutorul zeiţei Atena. Lem­
nul provenea din Pelion, cu excepţia piesei de
la prova, adusă de zeiţă, şi care era o bucată
din stejarul sacru al Dodonei. Atena însăşi o
tăiase şi o înzestrase cu darul de a vorbi, astfel
încât putea profetiza.
Corabia Argo a fost lansată de eroi, în mij­
locul unei mari mulţimi, pe plaja din Pagase,
iar ei s-au îmbarcat după un sacrificiu în­
chinat lui Apollo. Prezicerile erau favorabile.
Interpretate de către Idmon, ele indicau faptul
că toţi trebuiau să revină întregi şi teferi, în
afară de Idmon însuşi, destinat sâ moară în
timpul călătoriei.
Prima escală a fost Insula Lemnos. în acea
epocă, pe insulă nu erau decât femei, deoarece
ele îi omorâserâ pe toţi bărbaţii (v. Toas, Hip-
sipile, Afrodita etc.). Argonauţii s-au unit cu
ele şi le-au dăruit fii. Părăsindu-le, ei au
navigat către Insula Samotrace, unde, la sfatul
lui Orfeu, s-au iniţiat în domeniul misterelor.
Apoi, intrând în Hellespont, ei au ajuns în
Insula Cizic, în ţara Dolionilor, al căror rege
se numea Cizicos. Acest popor i-a primit cu
ospitalitate. Regele i-a invitat la un banchet si
le -a dat numeroase dovezi de prietenie. în
noaptea următoare, au înălţat pânzele, dar, în
timpul nopţii, s-au pornit vânturi contrare şi,
fără să vrea, ei au ajuns din nou pe coastele
Dolionilor. Aceştia, neobservând că erau tot
oaspeţii din ajun, i-au luat drept piraţi pelasgi,
care veneau de obicei să le atace insula. A
început lupta. Auzind zgomot, regele Cizicos
s-a grăbit să-şi ajute supuşii, dar a fost ucis de
lason însusi, ’ care i-a străpuns pieptul cu
lancea. Ceilalţi eroi au făcut un măcel cumplit
printre duşmani. Dar, când s-a luminat de
ziuă, cele două părţi au recunoscut şi au de­
plâns confuzia. Iason i-a făcut funeralii mag­
nifice regelui Cizicos. Timp de trei zile, A r­
gonauţii au interpretat bocete ^rituale şi au
organizat jocuri în cinstea sa. în acest timp,
Clite, tânăra soţie a lui Cizicos, s -a spânzurat
de disperare. Nimfele au plâns-o atât de mult,
încât, din lacrimile lor, s-a form şt o fântână,
care a primit numele de Clite. înainte de a
pleca, pentru că o furtună îi împiedica să plece
din nou pe mare, Argonauţii au înălţat pe
muntele Dindim, care domina cetatea Cizic, o
statuie a Cibelei, mama zeilor.
Etapa următoare i-a condus mai spre est,
pe coasta Misiei. Locuitorii i-au prim it cu
daruri. în timp ce eroii se ocupau cu pregătirea
hranei, Heracles, care îşi rupsese vâsla din
cauza forţei cu care vâslea, s -a dus în pădurea
Pierre G R IM A L
învecinată să caute un copac pentru a-şi face
alta. Dar Hilas, un tânăr pe care îl iubea, şi
care se îmbarcase cu el pe corabia Argo,
fusese trimis să caute apă dulce pentru
pregătirea mesei. La marginea unei fântâni, el
s-a întâlnit cu Nimfele care dansau. Minunate
de frumuseţea sa, Nimfele l-au atras până la
fântână, unde el s-a înecat. Polifem, unul din
înArgonauţi, a auzit ţipătul tânărului în mo­
mentul în care dispărea sub apă. S -a grăbit
să-i sară în ajutor şi, pe drum, l-a întâlnit pe
Heracles, care se întorcea de la pădure.
Amândoi au pornit să-l caute pe Hilas. Şi-au
petrecut întreaga noapte rătăcind prin pâdure
şi, atunci când nava a plecat, înaintea zorilor,
ei nu erau la bord. Aşadar Argonauţii au fost
nevoiţi să plece fără Heracles şi Polifem, căci
nu era sortit ca cei doi eroi să participe la
aducerea Lânii de aur. Polifem a fondat în
apropiere cetatea Cios, iar Heracles şi-a con­
tinuat singur aventurile (v. Hilas şi Heracles).
Argo a ajuns apoi în ţara Befericilor, unde
domnea regele Amicos (v. acest nume). După
înfrângerea lui Amicos de către Pollux, con­
form unor tradiţii, s-a pornit o luptă crâncenă
între Argonauţi şi Bebrici, care au pierdut
mulţi oameni şi au fugit, risipindu-se în toate
părţile.
A doua zi, Argonauţii au pornit din nou şi,
prinşi de furtună, înainte de a intra în Bosfor,
au făcut escală pe coasta Traciei, adică pe
ţărmul european al Helespontului, în ţara lui
Fineu. Acest rege era un prezicător orb, fiul
lui Poseidon, pe care zeii îl loviseră cu un
blestem aparte: de fiecare dată când se în­
tindea în faţa lui o masă plină cu bucate, Har­
piile, fiinţe jum ătate-fem ei, jum ătate-păsări,
se repezeâu şi mâncau o parte, iar ceea ce nu
puteau sâ ia, spurcau cu excrementele lor.
Argonauţii i-au cerut lui Fineu să-i informeze
despre rezultatul călătoriei pe care o între-
prindeau. însă prezicătorul nu a vrut să le
răspundă până nu-1 eliberau de Harpii. Argo­
nauţii i-au spus să se aşeze la masa lor şi,
atunci când Harpiile au apărut, Calais şi Zetes,
care erau înaripaţi, ca fii ai unui zeu al vântu­
lui, au pornit în urmărirea lor, până când Har­
piile, epuizate, au promis, jurând pe Stix, să
nu-1 mai deranjeze pe regele Fineu. Eliberat
de acest blestem, Fineu le -a dezvăluit Argo­
nauţilor o parte din întâmplările viitoare, atât
cât le era permis să cunoască. El i-a avertizat
în legătură cu un pericol care avea să îi amen­
inţe curând: Stâncile Albastre (Ciane), stânci
submarine mobile care se ciocneau una de
cealaltă. Pentru a şti dacă vor putea să treacă
printre aceste stânci, Fineu i-a sfătuit să
trimită mai întâi un porumbel. Dacă acesta
reuşea să treacă, puteau şi ei să îi urmeze fără
pericol. Dar, în cazul în’ care stâncile s-a r fi
închis la trecerea lui, însemna că voinţa zeilor
le era împotrivă şi era înţelept să renunţe la
călătorie. Apoi le-a dat câteva sfaturi privind
principalele repere ale drumului pe apă. După
acest oracol, Argonauţii au ajuns în faţa Stân­
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă
cilor Albastre, numite şi Simplegade (adică
„Stâncile care se ciocnesc“), au dat drumul
unui porumbel, care a reuşit să treacă, dar
stâncile închizându-se, i-a u ’prins penele cele
mai lungi de la coadă. Eroii au aşteptat ca
stâncile să se depărteze din nou şi s-au grăbit
să treacă. Corabia a trecut, dar pupa a fost
uşor stricată, aşa cum fusese coada porumbe­
lului. De atunci, Stâncile Albastre au rămas
nemişcate, deoarece sorţii voiau ca imediat ce
o navă ar fi reuşit să treacă printre ele,
mişcarea lor să înceteze.
Pătrunzând în Pontul Euxin - Marea Nea­
gră - ,Argonauţii au ajuns în ţara Mari andi­
nilor, al, căror rege, Licos, i-a primit prie­
teneşte. în timpul unei vânători, aici a murit
prezicătorul Idmon, rănit de un mistreţ. Tot
aici a murit şi pilotul Tifis. Anceu i-a luat
locul la cârma’navei. Argonauţii au trecut apoi
de gurile Termodonului, fluviu pe malul
căruia se spunea uneori câ trăiau Amazoanele,
apoi trecând d e-a lungul Caucazului, au ajuns
în Colhida, la vărsarea fluviului Fase, care era
obiectivul călătoriei lor.
Eroii au coborât şi Iason s-a dus la curtea
regelui Eetes, căruia i-a prezentat misiunea pe
care i-o încredinţase Pelias. Regele nu a re­
fuzat să -i dea Lana de aur, dar a pus drept
condiţie să înjuge, fără ajutor, doi tauri cu
potcoave de bronz, care aruncau flăcări pe
nări. Aceşti tauri monstruoşi, dăruiţi de Hefai-
stos lui Esetes, nu fuseseră’ niciodată înjugaţi.
Când această primă încercare ar fi fost îm­
plinită, Iason m ai trebuia să are cu taurii înju­
gaţi un câmp şi să semene dinţii unui dragon
(era vorba de restul dinţilor unui dragon al lui
Ares, pe care Atena i-i dăduse lui Eetes la
Teba) (v. Cadmos şi Ares).
Iason se întreba cum putea să înjuge acei
monştri, când Medeea, fiica regelui, care se
îndrăgostise cu patim ă de erou, i-a venit în
ajutor. A început prin a-1 face să-i promită că
o va lua de soţie şi o va duce cu el în Grecia,
dacă îi va permite să depăşească încercările
impuse de tatăl ei. M edeea i-a dat atunci un
balsam magic (fiindcă era expertă în toate
artele oculte), cu care trebuia să-şi ungă scutul
si trupul înainte de a -i ataca pe taurii lui
iîefaistos. Acel balsam avea puterea de a face
invulnerabil la fier si la foc pe oricine se
ungea cu el. Puterea balsamului dura o zi în-
tregă. în plus, i-a dezvăluit că dinţii dragonu­
lui ar fi dat o „recoltă“ de oameni înarmaţi
care ar fi încercat să -l ucidă p e erou. Acesta
nu avea decât să arunce în mijlocul lor, de la
distanţă, o piatră. Atunci soldaţii s-a r fi arun­
cat unii împotriva altora, acuzându-se reci­
proc pentru aruncarea pietrei şi ucigându-se
sub propriile lovituri.
înştiinţat astfel, Iason a reuşit să înjuge
taurii la car, apoi să are câmpul şi să semene
dinţii dragonului. După aceea s -a ascuns şi, de
departe, a aruncat o piatră între oamenii’care
au ieşit din acele seminţe ciudate. Aceştia au
început să se bată între ei şi Iason i-a
măcelărit.
67
Eetes nu şi-a respectat totuşi promisiunea.
El a încercat să dea foc navei Argo şi să-i
ucidă echipajul. Dar, înainte să-şi poată re­
aliza planul, Iason, călăuzit de Medeea, luase
deja Lâna de aur (farmecele Medeei îl
adormiseră pe dragonul pus să o păzească) şi
fugise. Când Eetes a descoperit că Iason fu­
gise, luând Lâna de aur şi răpindu-i fiica, a
pornit în urmărirea corăbiei. Medeea, care
prevăzuse acest lucru, l-a ucis pe fratele ei
mai mic, Apsirtos, pe care îl luase cu ea, şi i-a
împrăştiat membrele în largul mării. Eetes a
pierdut timpul adunându-le şi, când a termi­
nat, era prea târziu să -i mai ajungă pe fugari.
Astfel, ajuns în portul cel mai apropiat, care
era Tomis, pe coasta occidentală a Pontului
Euxin, a îngropat acolo trupul sfârtecat al
fiului său. înainte de a se întoarce în Colhida,
el a trimis mai multe grupuri de supuşi să
urmărească nava Argo, am eninţându-f că,
dacă nu o vor aduce pe Medeea înapoi acasă
vor fi ucişi în locul ei.
Conform unei alte versiuni, Apsirtos fusese
trimis de Eetes în urmărirea surorii sale, dar
Iason l-a ucis, prin trădare, cu ajutorul
Medeei, într-un templu consacrat zeiţei Arte-
mis, la gurile Dunării (Istros). Oricum ar fi,
Argonauţii şi-au continuat drumul pe Dunăre
şi au urcat pe cursul fluviului până în Marea
Âdriatică (în epoca în care a fost elaborată
această versiune a legendei, Dunărea sau Is-
trosul era considerată o cale fluvială care
făcea legătura între Pontul Euxin, M area Nea­
gră, şi Marea Âdriatică). Iritat de uciderea lui
Apsirtos, Zeus a trimis o furtună, care a deviat
nava din drumul ei. Atunci, nava a început să
vorbească şi a dezvăluit mânia lui Zeus,
adăugând ca ea nu va înceta până când Argo­
nauţii nu vor fi purificaţi de către Circe. în
continuare, nava a urcat pe fluviile Eridan
(Pad) si Ron, trecând prin ţinuturile ligurilor şi
ale celţilor. De acolo, au revenit în Medite-
rana, au ocolit Sardinia şi au ajuns în Insula
Eea, regatul lui Circe (fără îndoială peninsula
Monte Circeo, la nord de Gaeta, între Latium
şi Campania). Acolo, magiciana, care era, ca
si Eetes, copil al Soarelui, fiind deci mătuşa
Medeei, l-a purificat pe erou şi a avut o lungă
discuţie cu tânăra, însă a refuzat să -i acorde
ospitalitate lui Iason în palatul ei. Corabia şi-a
reluat drumul rătăcitor şi, călăuzită de însăşi
Thetis, la porunca Hereî, a trecut prin Marea
Sirenelor. Acolo, Orfeu a cântat o melodie atât
de frumoasă, încât eroii nu au mai fost atraşi
de chemarea Sirenelor (v. acest nume). Doar
unul dintre Argonauţi, Boutes, a ajuns în-
notând până la stânca vrăjitoarelor, dar Afro-
dita l-a salvat, luându-1 şi ducându-1 la
Lilibeea (astăzi Marsala), pe coasta occiden­
tală a Siciliei.
Apoi, corabia Argo a întâlnit strâmtoarea
dintre Scylla şi Caribda, apoi insulele rătăci­
toare (desigur Insulele Lipari), deasupra
cărora se înălţa un fum negru. In sfârşit, au
ajuns în Corciră (astăzi Corfu), în Ţara
 68
Feacilor, al căror rege era Alcinoos. Acolo au
întâlnit un grup de locuitori din Colhida,
trimişi de Eetes în căutarea lor şi care i-au
cerut lui Alcinoos să i-o dea pe Medeea. După
ce s -a sfătuit cu soţia sa, Arete, Alcinoos le-a
răspuns că va fi de acord numai dacă M edeea
era încă fecioară, dar în cazul în care era deja
soţia lui Iason, va trebui să rămână cu el.
Arete a înstiinţat-o în taină pe M edeea despre
hotărârea lui Alcinoos şi Iason s-a grăbit să
îndeplinească condiţia care trebuia să o
salveze pe Medeea. Alcinoos nu a avut altceva
de făcut decât să refuze predarea tinerei femei.
Locuitorii din Colhida, nemaiîndrâznind să
revină în patria lor, s-au stabilit în Ţara
Feacilor. Şi Argonauţii au pornit din nou pe
mare.
Abia părăsiseră Corciră, că o furtună i-a
abătut până în Golful Sirtelor, pe coasta Li­
biei. Acolo, eroii au fost nevoiţi să poarte nava
pe umerii lor până în lacul Tritonis. Datorită
lui Triton, zeul lacului, au găsit o ieşire spre
mare, reluându-şi călătoria spre Creta’. Dar, în
această etapă, au pierdut doi membri ai ex­
pediţiei, Cantos şi Mopsos (care nu figurează,
de altfel, în toate listele Argonauţilor trans­
mise prin tradiţie).
Când să debarce în Creta, au fost opriţi de
Gigantul Talos, un fel de robot monstruos,
construit de Hefaistos, căruia Minos îi în­
credinţase misiunea să apere insula împotriva
oricărei debarcări (v. Talos). El smulgea stânci
enorme de pe ţărm şi le arunca spre navele
care treceau, pentru a le face să se depărteze
de insula pe care o ocolea de trei ori pe zi.
Acest Gigant era invulnerabil, însă avea, la
gleznă, sub pielea foarte groasă, o venă sensi­
bilă. Dacă vena ar fi fost deschisă, Talos ar fi
murit. M edeea l-a învins pe acest Gigant prin
farmecele sale. L -a înfuriat, trim iţându-i vizi­
uni înşelătoare şi facându-1 pe Talos să-şi
sfâşie vena de la gleznă într-o stâncă. El a
murit imediat. Argonauţii au debarcat şi şi-au
petrecut noaptea pe ţărm. A doua zi, au înălţat
un sanctuar închinat Atenei Minoena şi au
pornit din nou la drum.
Pe Marea Cretei, au fost cuprinşi deodată
de o noapte ceţoasă, misterioasă, expunându-
se la cele mai mari pericole. Iason l-a rugat pe
Phoebos, cerându-i să le arate calea prin în­
tuneric. Atunci Phoebos-Apollo i-a împlinit
rugăciunea şi a aruncat o suliţă de foc,
arătându-le, în apropierea navei, o insuliţă a
Sporadelor, unde au putut să arunce ancora.
Au numit această insulă Anafe (Insula Reve­
laţiei) şi au ridicat pe ea un sanctuar închinat
lui Phoebos Strălucitorul. însă ofrandele pen­
tru a celebra în m od demn sacrificiul inaugu­
ral lipseau de pe această insulă stâncoasă.
Astfel, au fost nevoiţi să facă libaţiile cu vin în
loc de apă. Văzând acest lucru, sclavele pe
care regina Arete le dăruise M edeei la nuntă
au început să râdă şi să spună vorbe
deşucheate Argonauţilor.’ Aceştia au răspuns
Pierre G R IM A L
cu altele şi a urmat o scenă veselă, care va fi
repetată de fiecare dată când, pe aceast insulă,
se va celebra un sacrificiu în cinstea lui
Apollo.
Apoi, Argonauţii au făcut escală la Egine
şi, mergând de-a lungul coastei Eubeei, au
ajuns la Iolcos, încheindu-şi periplul în patru
luni şi aducând Lâna de aur. După aceea,
Iason a condus corabia Argo la Corint, unde a
închinat-o lui Poseidon, ca ex-voto.
Această legendă, foarte complexă, este an­
terioară, în primul său nucleu, redactării
Odiseei, care cunoştea întâmplările lui Iason.
Pentru noi, este celebră mai ales datorită am­
plului poem al lui Apollonios din Rodos, care
o povesteşte în amănunt. în Antichitate, le­
genda a ’ cunoscut o mare popularitate,
ajungând să constituie un ciclu la care s-au
adăugat numeroase legende locale. Ca şi din
poemele homerice, din aventurile navei Argo
s-au conceput piese de teatru şi poeme de
toate felurile. Romanul Medeei, mai ales, i-a
sedus pe poeţi (v. Medeea şi Iason).
A R G O S1. ( 'Apyos-.) Sunt cunoscuţi mai
mulţi eroi cu acest nume.
1. Fiul lui Zeus şi al Niobei, care
descindea, prin mama sa, din Oceanos şi
Tethys (tab. 17). Niobe a fost prima dintre
muritoare căreia Zeus i-a dăruit copii. Argos a
primit ca regat o parte din Peloponez, pe care
a num it-o Argos (a rămas numele cetăţii,
Argolida fiind ţinutul înconjurător). S -a
căsătorit cu Evadne, fiica lui Strimon şi a
Neerei (sau a Oceanidei Peito), şi a avut patru
fii (tab. 18, iar pentru o altă tradiţie, tab. 17).
Argos este considerat a fi cel care a introdus
în Grecia meşteşugul aratului şi semănatului.
2. Cel mai cunoscut, mai ales sub forma
Argus, era strănepotul celui dintâi. El avea,
după unii, un singur ochi, iar după alţii, patru:
o pereche privea înainte, cealaltă înapoi. Altă
versiune, în sfârşit, îi atribuie o mulţime in­
finită de ochi, răspândiţi pe tot corpul. în­
zestrat cu o forţă extraordinară, el a scăpat
Arcadia de un taiir care devasta ţinutul, Apoi,
l-a jupuit şi s-a îmbrăcat cu pielea lui. Mai
târziu, a ucis un Satir care provoca pagube
arcadienilor şi le răpea turmele. A mai ucis-o
si pe Ehidna,’fiica mostruoasă al lui Tartar şi a
Gaiei (Pământul), care îi prindea pe trecători.
A surprins-o în somn si i-a venit de hac (v. şi
Ehidna). Hera l-a însărcinat apoi să păzească
vaca Io, pe care era geloasă (v. Io); pentru
asta, Argos a legat animalul de un măslin ce
creştea într-o dumbravă sacră, la Micene. El
putea să o supravegheze datorită ochilor săi
1 A rgos: 1) APD., Bibi., II, 1, 1 si urm.; HYG., Fab.,
123; 145; 155; PAUS., II, 16, Ì ; 22, 6; 34, 5; III, 4,
1. 2) APD., Bibi., II, 1, 2; HYG., Fab., 145;
MACR., Sat., I, 19, 12; PROP., I, 3, 20; Ov., Mèi.,
I, 583-750. 3) HYG., Fab., 14; APOLL. RH., Aeg.,
II, 1122 si urm.; APD., Bibi., I, 8, 9; 4) Scol. ad
APOLL. RH., Arg., I, 4; PTOL. HEPH., 2.
APOLL. RG., ib., I, 324 si urm.; v. si in
ROSCHER, Lex., 1’art. Panoptes.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
cei mulţi, care dormeau pe rând, jumătate din
ei rămânând mereu deschisi. Insă Hermes a
prim it de la Zeus poruncă sâ o elibereze pe Io,
iubita sa. Despre felul cum a reuşit Hermes,
legendele dau mai multe variante: se
povesteste fie că l-a ucis pe Argos cu o piatră
aruncată de la distanţă, fie că l-a adormit
cântându-i din nai, fie că l- a cufundat într-un
somn magic, folosind bagheta sa divină.
Oricum, Hermes l-a ucis pe Argos. Hera,
pentru a-1 imortaliza pe cel care o slujise, a
împodobit cu ochii săi penajul păsării care îi
era consacrată, păunul.
3. Fiul lui Frixos şi al Calciopei. Se năs­
cuse în Colhida şi a fost crescut tot acolo, dar
a plecat să ceară moştenirea bunicului său
Atamas (v. Frixos). Un naufragiu l-a aruncat
pe insula Aria, unde a fost primit de Argo­
nauţi, precum şi de către fraţii săi Frontis,
Melas şi Citiso’ros. O altă versiune situează
întâlnirea dintre Iason şi Argos la curtea lui
Eetes, în Colhida. El a fost cel care, prin in­
termediul mamei sale, provocase prima întâl­
nire între Iason şi Medeea. A venit în Grecia o
dată cu Argonauţii si s -a căsătorit cu fiica lui
Admet, Perimele, de la care a avut un fiu,
Magnes (tab. 33).
4. Cel care a construit corabia Argo (v.
Argonauţi) şi a participat la expediţia pentru
aducerea Lânii de aur, apare ca un personaj
deosebit de ceilalţi trei, fiind considerat fiul
lui Arestor (filiaţie atestată si pentru Argos 2),
confundat uneori cu fiul lui frixos (Argos 3).
A R G IR A 1. ( ’Apyvpă.) Era Nimfa unui iz­
vor din Arcadia, care iubea un păstor tânăr şi
frumos, numit Selemnos. Dar când acesta a
îmbătrânit, pierzându-şi frumuseţea, l-a
părăsit. De disperare, Selemnos a murit şi a
fost prefăcut în râu de către Afrodita. Deoare­
ce în ciuda transformării sale, el continua să
sufere din dragoste, Afrodita i-a acordat pute­
rea de a -şi uita necazurile. Din această cauză,
toţi bărbaţii şi toate femeile care se scăldau în
râul Selemnos îşi uitau tristeţile iubirii.
A RIADNA2. ( 'ApiâSvr].) Fiica lui Minos şi
a Pasifaei (tab. 28). Atunci când Tezeu a venit
în Creta pentru a lupta cu Minotaurul (v.
Tezeu), Ariadna l-a văzut şi s-a îndrăgostit
nebuneşte de el. Pentru a-1 ajuta să găsească
drum ul’prin Labirint, închisoarea M inotauru­
lui, i-a dat lui Tezeu un ghem de sfoară, pe
care acesta l-a desfăşurat, putând astfel să
revină pe drumul de întoarcere. Apoi, a fugit
cu el, pentru a scăpa de mânia lui Minos. Dar
nu a ajuns până la Atena. în timpul unei escale
1 A rg ira: PAUS., VII, 23, 1-3.
A riad n a: APD., Ep., I, 9; PLUT., n é s ., 20; PAUS.,
I, 20, 3; X, 29, 4; CAT., LXIV, 116 si urm.; Ov„
Her.. X; Met., VIII, 174 ?i urm.; HYG., Fab., 43;
cf. Od., XI, 321 si urm.; PROP., I, 3, 1 si urm.;
ERAT., Cat., 5. C’f. A. VON SALIS, Theseus und
Ariadne, Festschr. der Arch. Ges, zu Berlin, 1930;
A. M. MARINI, II mito di Arianna..., A. e T., 1932,
p. 60-97; 121-142.
69
pe Insula Naxos, Tezeu a părăsit-o, lăsând-o
adormită pe ţărm. Explicaţiile date acestei
trădări diferă în funcţie de autori: fie că Tezeu
iubea o altă femeie, fie că zeii îi porunciseră
astfel, deoarece sorţii nu -i permiteau să o ia
de soţie. însă Ariadna, când s-a trezit di­
mineaţa si a văzut dispărând în zare pânzele
corăbiei in care se afla iubitul ei, nu a suferit
prea mult. Curând a sosit Dionysos cu tot
cortegiul său. Zeul călătorea într-un car tras
de pantere. Fermecat de frumuseţea fetei,
Dionysos a luat-o de soţie şi a dus-o în
Olimp. La nuntă, zeul i-a oferit în dar Ariad-
nei o diademă de aur, lucrată de Hefaistos.
Această diademă a devenit mai târziu o con­
stelaţie (v. şi Tezeu).
Cu Dionysos, Ariadna a avut patru copii,
numiţi Toas, Stafilos, Oenopion şi Peparetos.
O altă tradiţie povesteşte că Ariadna a fost
ucisă în Insula Dia (identificată mai târziu cu
Insula Naxos), de către zeiţa Artemis, la
porunca lui Dionysos (v. alte versiuni ale leg­
endei la Tezeu).
A RIO N 3. ( ’ApLuv.) Muzician din Lesbos,
care obţinuse de la stăpânul său, Tiranul Co­
rintului, Periandru, permisiunea de a străbate
Grecia Mare şi Sicilia, pentru a câştiga bani
cântând. După un anumit timp, el a vrut să se
întoarcă în Corint. Dar sclavii şi marinarii de
pe nava care îl aducea acasă au făcut un com­
plot să-l ucidă şi să-i ia banii. Atunci, Apollo
i-a apărut în vis, înveşmântat ca un cântăreţ
din ţiteră, şi i-a spus să se păzească de
duşmanii săi’, prom iţându-i ajutor. Când a fost
atacat de complotişti, Arion i-a rugat să-i facă
favoarea de a-1 lăsa să mai cânte pentru ultima
oară, iar ei au fost de acord. A uzm du-i vocea,
delfinii, care erau animalele marine favorite
ale lui Apollo, s-au adunat în jurul navei.
Atunci Arion, având credinţă în zeu, s-a arun­
cat în mare. Un delfin l-a luat şi l-a purtat pe
spatele său până la capul Tenare. Odată ajuns
pe uscat, muzicianul a închinat un ex-voto lui
Apollo şi a plecat la Corint, unde a povestit
tiranului’ întâmplarea sa. în acest timp, corabia
cu cei care doriseră să-l asasineze a sosit în
Corint. Periandru i-a întrebat pe marinari
unde este Arion şi aceştia au răspuns că muri­
se pe drum. Arion a apărut atunci în faţa lor şi
tâlharii au fost crucificaţi sau, după alte vari­
ante, traşi în, ţeapă. în amintirea acestei aven­
turi, Apollo a prefăcut în constelaţii lira lui
Arion şi delfinul care îl salvase.
A RISTEA S4. ( ’Apioreas-.) Poet din Procon-
nese, personaj pe jum ătate mitic şi pe jumătate
istoric care a murit într-un atelier de făcut
postav. Când prietenii săi au venit să-i caute
trupul, el .dispăruse şi a fost imposibil să-l
găsească. în aceeaşi zi, unii călători care so-
3 A rion: SERV., la VIRG., Ecl„ VIII, 55; Ov„ Fast., II,
79 si urm.; HYG., Ast. Poet., II, 17; Fab., 194;
, scol’, la ARAT., p. 165. (Br.); cf. HDT., I, 24.
A risteas: PLUT.,Âom„ 28; cf. HDT., VI, 13 şi urm.
 70
seau în cetate au povestit că îl întâlniseră în
drumul lor pe Aristeas, care se îndrepta către
Cizic. El reapărea la diverse intervale şi în
diferite locuri. Peste şapte ani, Aristeas a re­
venit şi a scris poemul Arimaspes. In acei
şapte ani, el susţinea că l-a r fi însoţit pe Apol-
io în tinutul mistic al Hiperboreenilor. După
ce si-a scris poemul, Aristeas a dispărut din
nou.
A R IST E U 1. ( ’Apicrraîos-?) Fiu al Nimfei Ci-
rene, fiica regelui Lapiţilor, Hipseu, el însuşi
fiu al Naiadei Creusa si al zeului-râu Peneu
din Tesalia (tab. 23). în tr-o zi pe când vâna
într-o vale din munţii Pelion, Apollo a zărit-o
pe Cirene şi a luat-o în carul său de aur, până
în Libia (v. Cirene), Acolo, tânăra i-a dăruit
zeului un fiu, Aristeu. Atunci când s -a născut
copilul, Apollo l-a încredinţat străbunicii sale
Gaia (Creusa era fiica Gaiei şi a lui Poseidon)
şi Horelor (Anotimpurilor)’. După o altă
tradiţie, Aristeu fusese crescut de Centaurul
Chiron. Muzele i-a u încheiat educaţia,
învăţându-1 arta medicinei şi a divinaţiei.
Apoi i-a u încredinţat îngrijirea turmelor de oi
care păşteau în câmpia Ftiei din Tesalia. N im ­
fele 1-âu învăţat şi arta de a prelucra laptele,
albinăritul şi cultivarea viţei-de-vie. La rân­
dul său, eî i-a învăţat pe oameni ceea ce îl
învăţaseră zeiţele.
S -a căsătorit cu fiica lui Cadmos, Autonoe,
care i-a dăruit u n fiu, Acteon. I se atribuie şi o
serie de invenţii privind vânătoarea, îndeosebi
capcanele cu gropi şi plase. Acteon va fi, ca şi
el, un vânător iscusit, ceea ce îi va provoca
până la urmă moartea (v. Acteon).
Vergiliu povesteşte cum Aristeu o urmărise
într-o zi pe Euridice, soţia lui Orfeu, d e-a
lungul unui râu. Euridice a fost muşcată de un
şarpe şi a murit. Această moarte a stârnit
mânia zeilor împotriva lui Aristeu. Drept
pedeapsă, albinele sale au fost lovite de o
epidemie. Disperat, Aristeu a cerut ajutorul
mamei sale, Nimfa Cirene, care locuia sub
apele râului Peneu, într-un palat de cristal.
Lăsat să ajungă până la ea, el a primit de la
mama sa sfaturi de preţ. Doar zeul marin Pro-
teu ar fi putut să-i spună cauza nefericirii care
îl lovise. Aristeu a plecat să -l întrebe pe Pro-
teu şi l-a găsit odihnindu-se pe o stâncă, în
mijlocul turmei de foci pe care o păzea pentru
Poseidon. Profitând de somnul lui Proteu,
Aristeu l-a înlănţuit si l-a obligat astfel să-i
răspundă, fiindcă zeuiui n u -i plăceau cei care
puneau întrebări. De această dată, el i-a dez­
văluit lui Aristeu că zeii îl pedepseau pentru
moartea Euridicei şi l-a sfătuit cum să facă
rost de roiuri noi de albine.
1 A risteu: PAUS., VIII, 2, 4; X, 17, 3 la 5; 30, 5;
NONN. Dion., V, 229 si urm.; XIII, 300 si urm.;
APOLL. RH., Arg., II, 500 si urm., si scol. as loc.,
HES., Theog., 977; Ov., Pont., IV,’ 2, 9; VIRG.,
Georg., IV, 317 si urm.; CIC., De div., I, 57. Cf. C.
OPHEIM, in Iowa Stud, in Class. Philol., IV, 1936.
Pierre G R IM A L
Se mai povesteşte că Aristeu a participat, în
fruntea unei armate din Arcadia, la cucerirea
Indiei, alături de Dionysos. în timpul unei
epidemii de ciumă care devasta Cicladele, în
perioada în care steaua Sirius aducea zilele
cele mai călduroase ale anului, locuitorii i-au
cerut lui Aristeu să le dea un leac pentru acest
flagel. La porunca tatălui sâu, A nsteu a con­
simţit să vină în ajutorul nefericiţilor şi s-a
stabilit la Ceos. El a înălţat acolo un mare altar
închinat lui Zeus şi a oferit în fiecare zi, pe
munte, sacrificii lui Zeus şi lui Sirius. Impre­
sionat de rugăciunile sale, Zeus a trimis vân­
turile etesiene, care au răcorit atmosfera şi au
alungat miasmele. De atunci, în fiecare an,
acest vânt bate în anotimpul cald şi purifică
aerul Cicladelor.
Aristeu era venerat în Arcadia, unde intro­
dusese creşterea albinelor, precum si în Libia,
în ţinutul Cirene, unde se spune ca o urmase
pe mama sa şi cultivase planta de mare preţ
numită silphium, din care se extrăgea un leac
şi un condiment.
ARISTODEME2. ('ApiaToSrjpos'.) Era unul
din Heraclizi, fiul lui Aristomahos, care, la
rândul lui, era strănepotul lui Heracles (tab.
16). Avea ca fraţi pe Temenos şi Cresfontes,
cuceritorii Peloponezului. Fiind împreună cu
fratele său Temenos, în timp ce se pregăteau
flota şi armata necesare pentru această ex­
pediţie de cucerire, Aristodeme a fost trăsnit,
îa cererea lui Apollo, care voia să-l pedep­
sească pentru că nu consultase oracolul din
Delfi. O altă tradiţie susţine că el a fost ucis de
către copiii lui Pilade şi ai Electrei, Medon şi
Strofios. în sfârşit, Laconienii afirmau că el nu
a fost ucis, ci a participat la cucerire alături de
fraţii săi, după război obţinând Laconia, peste
care a şi domnit. După moartea sa, tronul a
rămas moştenire celor doi fii ai săi, Euristene
şi Procles, pe care i-a avut cu Argia, fiica lui
Autesion (v. Teras şi tab. 37).
ARTEMIS3. ( "Aprepis-.) Artemis era iden­
tificată la Roma cu Diana italică şi latină. Deşi
unele tradiţii o iau drept fiica zeiţei Demetrâ,
cel mai adesea era considerată sora geamănă a
lui Apollo, fiica lui Zeus şi a muritoarei Leto.
Artemis a venit pe lume la Delos, fiind prima
născută şi, imediat după naşterea sa, a ajutat la
naşterea fratelui ei (v. Apollo). Artemis a
rămas fecioară, mereu tânără, tipul fetei săl­
batice, căreia îi plăcea doar să vâneze. Ca şi
2 A ristodem e: APD., Bìbl., II, 8, 2; PAUS., II, 18, 7;
III, 1, 5; IV, 3, 4; HDT., VI, 52; IV, 147. V. Pro-
3 A rtem is: II., XXI, 470-507; HÉS., Th„ 918; Hym.
hom. à Art.; APD., Bibl., I, 4, 1; 6, 2 si 5; 4, 3; III,
4, 3, 8, 2; etc.; Od., V, 123 si urm.; PAUS., VIII,
27, 17, etc., EUR., Iph. Taur. ’; lph. Aul.; CALL., H.
à Art. Cf. L. R. FARNELL, The Cults o f the Greek
States, Oxford, 1896, t. II, p. 425, si urm.; CH.
PICARD, Ephèse f i Claros, Paris, 1922; L.
CHIRASSI, M iti e culti arcaici di Artemis..., Tri­
este, 1964.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
fratele său, era înarmată cu un arc, pe care îl
folosea trăgând în cerbii pe care-i urmărea,
dar şi în oameni. Ea trimitea femeilor ce m u­
reau’ la naştere suferinţa care le răpunea.
Săgeţilor sale li se atribuiau morţile subite,
mai ales cele neînsoţite de nici o durere. Era
răzbunătoare şi multe au fost victimele mâniei
sale. Unul din primele sale acte a fost, împre­
ună cu fratele său, uciderea copiilor Niobei. în
timp ce Apollo îi ucidea, unul după altul, pe
cei şase băieţi, la o vânătoare, pe muntele
Citeron, Artemis le ucidea pe cele şase fiice,
rămase acasă (v. Niobe). Acest lucra fusese
dictat celor doi zei de dragostea faţă de mama
lor, pe care Niobe o insultase. Tot pentru a o
apăra pe Leto, cei doi copii, de-abia născuţi,
au ucis dragonul care îi ataca (v. Apollo). De
asemenea, ei l-au atacat şi ucis pe Titios, care
încerca să o violeze pe Leto (v. Titios).
Artemis a participat la luptele împotriva
Giganţilor. Adversarul ei a fost Gigantul Gra-
tion, pe care l- a ucis cu ajutorul lui Heracles.
Ea a mai provocat moartea altor doi monştri,
Aloazii (v. legenda lor). I se mai atribuie şi
uciderea monstrului Boufagos (Mâncătorul de
Boi) din Arcadia.
Printre victimele Zeiţei Artemis mai figu­
rează şi Orion, vânătorul uriaş. Motivul care a
îm pins-o să -l ucidă diferă’ în funcţie de
tradiţii: Orion stârnise mânia zeiţei fie pentru
că o provocase la aruncarea discului, fie pen­
tru că încercase să o răpească pe una dintre
însoţitoarele sale, numită Opis, pe care zeiţa o
adusese de la Hiperboreeni, fie pentru că
încercase să o violeze pe Artemis însăşi.
Aceasta i-a trimis un scorpion, care l-a
muşcat şi l-a ucis. Şi un alt vânător, Acteon,
fiul lui Aristeu, şi-â datorat moartea mâniei
zeiţei Artemis (v. Acteon). Tot ea a fost la
originea vânătorii mistreţului din Calidon, în
cursul căreia a murit M eleagru Vânătorul.
Fiindcă Oeneu uitase să aducă sacrificii zeiţei
Artemis, în timp ce dădea ofrande din primele
sale recolte tuturor divinităţilor, Artemis a
trimis împotriva ţării sale un mistreţ deosebit
de mare (v. Meleagru). în sfârşit, una dintre
versiunile legendei despre Callisto îi atribuie
moartea tinerei femei, pe care a ucis-o cu o
săgeată, la cererea Herei sau pentru a o
pedepsi că s -a lăsat sedusă de Zeus, atunci
când fusese prefăcută în ursoaică (v. Callisto).
Toate aceste legende sunt povestiri de
vânătoare care o aduc în scenă pe zeiţa săl­
batică a pădurilor şi munţilor, însoţită în mod
obişnuit de animale sălbatice.
U n episod din muncile lui Heracles
povesteşte cum eroul primise, de la Euristeu,
poruncă să -i aducă cerbul cu coame de aur,
închinat zeiţei Artemis. Heracles, nevrând nici
să rănească, nici să ucidă acel animal sacru,
l- a urmărit timp de un an întreg. La sfârşit,
scos din răbdări, el l-a ucis. Imediat, Artemis
şi Apollo s-au ridicat împotriva lui, cerând să
ăea socoteală. Eroul a reuşit să-i îmblânzeas­
că, aruncând asupra lui Euristeu responsabili­
71
tatea acestei vânători (v. Heracles). Aceeaşi
temă apare şi în întâmplarea cu Ifigeniâ:
mânia zeiţei împotriva familiei (v. Atreu) era
deja veche, dar a fost trezită din nou de o
vorbă nefericită a lui Agamemnon, care,
omorând un cerb la vânătoare, în timp ce
aştepta, în Aulida, vântul favorabil pentru a
pom i împotriva Troiei, a strigat: „Artemis
însăsi nu ar fi ucis-o ca mine !“ Artemis a
trimis atunci un calm atmosferic ce a imobili­
zat întreaga flotă; prezicătorul Tiresias a dez­
văluit cauza acestui obstacol neaşteptat,
adăugând că singurul remediu era jertfirea
Ifigeniei, fiica fecioară a regelui, în cinstea
zeiţei^Artemis. însă zeiţa nu a acceptat sacrifi­
ciul. în ultima clipă, ea a pus o căprioară în
locul tinerei fete, pe care a luat-o şi a dus-o în
Tauri da, ca slujitoare a cultului ce i se închina
în acel ţinut îndepărtat (Crimeea).
Artemis era venerată în toate ţinuturile
muntoase şi sălbatice ale Greciei: în Arcadia
şi în ţinutul Spartei, în Laconia, pe muntele
Taigete; în Elida etc. Cel mai cunoscut sanc­
tuar al zeiţei din lumea greacă era cel din Efes,
unde Artemis asimilase o străveche zeiţă asi­
atică a fecundităţii.
Anticii o considerau deja pe Artemis drept
o personificare a Lunii, rătăcind prin munţi.
Fratele ei, Apollo, era şi el privit în mod
obişnuit ca o personificare a Soarelui. Dar este
sigur că nu toate elementele atribuite zeiţei
Artemis aparţineau cultului lunar şi că zeiţa a
înlocuit, în panteonul elen, pe „Doamna cu
Fiare Sălbatice“, care apare pe monumentele
religioase cretane. Ea a asimilat şi culte bar­
bare, cum era cel din Taurida, caracterizat prin
sacrificii umane (v. Amfistene).
Artemis era protectoarea Amazoanelor, răz­
boinice şi dornice de vânătoare, independente
de jugul bărbatului, ca şi ea. Pentru legăturile
zeiţei Artemis cu magia’, v. articolul consacrat
lui Hecate.
*ASCANIU1. ( ’AaKavLOs-.) Fiul lui Enea şi
al Creusei. Prin mama sa, era nepotul lui
Priam, iar prin tatăl său, era nepotul Afroditei
(v. Anchise şi tab. 34). O altă tradiţie îi atribu­
ie ca mamă’ pe Lavinia, fiica regelui Latinus
(v. Enea). Conform acestei tradiţii, el s-ar fi
născut abia după sosirea lui Enea în Italia.
Forma cea mai veche a legendei povesteşte
cum Ascaniu fusese luat de tatăl său, împre­
ună cu Creusa si Anchise, în momentul căderii
Troiei. Apoi, el ar fi fost trimis de tatăl său în
Propontida, unde a domnit, până când a re­
venit în Troada, însoţit de Scamandrios, fiul
lui Hector, pentru a reface cetatea Troia. O
altă tradiţie povesteşte, din contră, că Ascaniu
l-a însoţit pe tatăl’ lui în Italia, dar că, la
A scaniu: VIRG., Enéide, passim ; not. VII, 483-492;
LIV., I, 1 si urm.; SERV., cornent, la VIRG., En.,
passim; DÈN. HAL., Fab., 254; 273; ARN., Adv.
Nat., II, 71. V. J. PERRET, Les Origines de la
légende troyenne.
 72 Pierre G R IM A L

bătrâneţe, Enea s -a întors cu el în Asia şi, la metra l-a prefăcut în cucuvea. O altă versiune
moartea sa, a lăsat regatul drept moştenire a legendei povesteşte că Acalafos a fost pus de
fiului său. Tradiţia cea mai vie, totuşi, cea zeiţă sub o piatră’ mare, pe care Heracles a
legată de legenda romană a lui Enea, îl pre­ deplasat-o cand a coborât în Infern. D e-abia
zintă pe Ascaniu stabilit în Italia, unde a avut atunci, Ascalafos a fost prefăcut în cucuvea.
urmaşi. 2. Pentru Ascalafos, fiul lui Ares, v. Ial-
Erieida, mai ales, a dezvoltat personalitatea menos.
micului Ascaniu. Vergiliu îl prezintă ca pe un A SC L E PIO S3. ( ’AcrKÂrjmâs'.) Asclepios,
adolescent, copilăros încă, dar pe punctul de a Esculap al latinilor, era în acelaşi timp eroul şi
deveni bărbat. Ascaniu ia parte la Jocurile zeul Medicinei. Era fiul lui Âpollo, dar le­
Troiene, organizate de Enea în cinstea tatălui gendele referitoare la naşterea lui sunt destul
său Anchise, după moartea acestuia. El de diferite. Cel mai adesea, în special în versi­
vânează în pădurile din Latium şi, ucigând o unea urmată de Pindar, se povesteşte că Apol-
căprioară sacră, declanşează, prin imprudenţa lo o iubise pe Coronis, fiica regelui tesalian
sa, ostilităţile cu indigenii. Iubit profund de F kgias (v. acest nume) şi îi dăruise un fiu.
tatăl său, speranţa troienilor proscrisi, el era Coronis cedase iubirii unui muritor, Ischis,
alintat şi răsfăţat de Venus (Afro di ta), bunica fiul lui Elatos. Aflând de acest păcat prin
sa.
După moartea lui Enea, legenda povesteşte indiscreţia unei ciori (sau cu ajutorul darului
său divinatoriu), Apollo a ucis-o pe necredin­
că Ascaniu a domnit asupra latinilor. Este cioasă şi, în momentul în care Coronis era
prezentat în lupta împotriva etruscilor, asupra aşezată pe rug şi trupul său urma să fie ars, el
cărora a obţinut o victorie pe malul râului a scos copilul încă viu. Astfel a venit pe lume
Numicius. La treizeci de ani de la fondarea Asclepios. Conform unei alte tradiţii, destinată
cetăţii Laviniun de către Enea, Ascaniu a fon­ să explice de ce Asclepios era marele zeu din
dat el însuşi cetatea Alba Longă, cetatea- Epidaur, în Peloponez, Flegias, mare tâlhar,
mamă a Romei, în locul în care, cândva, Enea venise în acel ţinut să-şi dea seama de
sacrificase o femelă de mistreţ cu cei treizeci bogăţiile aflate acolo şi să studieze mijloacele
de pui ai săi. Fusese constrâns la acest lucru prin care ar fi putut să pună mâna pe ele. Era
de latini, care au pornit împotriva lui, însoţit de fiica sa, care, în timpul călătoriei, a
susţinând-o pe văduva lui Enea, mama sa fost sedusă de Apollo şi a născut în taină un
vitregă Lavinia. Aceasta, fiind însărcinată la fiu, în ţinutul Epidaur, la poalele muntelui
moartea lui Enea, fugise în pădure, de teamă Mirtion. Coronis şi-a părăsit apoi fiul, însă o
că fiul ei vitreg îi va omorî copilul pe care îl capră a venit să alăpteze copilul şi un câine
purta în pântece. Ea s -a refugiat la păstorul să -l păzească. Păstorul care era stăpânul ca­
Tyrrhus sau Tyrrhenus şi a născut un fiu, Sil- prei şi al câinelui, numit Arestanas, a găsit
vius. Tyrrhus a stârnit mânia poporului latin copilul şi a fost uimit de lumina care îl încon­
împotriva lui Ascaniu, după moartea căruia jura. El a înţeles că era vorba de o taină şi nu a
Silvius i-a urmat la tron în cetatea Alba îndrăznit să ia copilul. Acesta şi-a urmat sin­
Longa. gur destinul său divin.
Ascaniu este adesea numit Iulus si acest O altă versiune a legendei, cea meseniană,
nume permitea familiei romane a Iul iilor să-l o considera drept mamă a lui Asclepios pe
considere drept strămoş (v. Afrodită). Arsinoe, fiica lui Leucippos, încercând să
A SCA LA BO S1. ( ’AoKaĂafhs'.) Atunci când împace mai multe variante prin afirmaţia că ar
zeiţa Demetra străbătea pământul în căutarea fi fost doar crescut de către Coronis.
fiicei sale, trecând prin Atica, i s -a făcut tare Asclepios a fost încredinţat de tatăl său
sete. O femeie, numită Misme, i-a dat să bea,
iar zeiţa a băut apa cu atâta lăcomie, încât fiica g
lui Misme, Ascalabos, a izbucnit în râs. Iritată, Asclepios: Hym. hom. à Asci.; PIND., Pyth., III, si
zeiţa a aruncat asupra ei apa care mâi scoi, la 14; HÉS., fr. 109; 110; 147; 148; APD.,
rămăsese şi copila s-a prefăcut intr-o şopârlă Bibl., III, 10, 3 si urm.; DIOD. SIC., IV, 71; V, 74;
pătată. OV., Mèt., II, 535 si urm.; SERV., la VIRG., En.,
VI, 617; VII, 761; XI, 259; HYG., Fab., 202; Astr.
A SCA LA FO S2. ( ’AcrmĂGupos'.) Sunt cunos­ Poét., II, 40; PAUS., II, 26, 3 si urm.; IV, 3, 2; 31,
cuţi doi eroi cu acest nume. 12; cf. Rev. Arch., 1889, p. 70; Flym. à Asci, (inscr.
1. Fiul unei Nimfe din râul Stix şi al gr. d ’Epidaure) - COLLITZ et BECHTES, Samml. der
Dial. Inschr., III, p. 162 si urm., nr. 3342; CIC.,
zeului-râu Aiieron. Se găsea în grădina lui De Nat. D., Ili, 22, 57; APOLL. RH., Arg., IV, 526
Hades atunci când Persefona a mâncat un si urm.; LACT. PL., la STACE, Th., III, 506; ANT.
sâmbure de rodie, încălcând astfel postul şi H B ., Tr., 20; scol. la EUR., Ale., 1; Ov., Fast., V,
anulându-şi, fără să vrea, orice speranţă de a 735 si urm.; ARN.; Adu. Nat., I, 30; 36; 41; IV, 15.
reveni la lumina zilei (v. Persefona). Ascala- Cf. Fernand ROBERT, Thymèle, Paris, 1939. R.
fos a văzut-o şi a pârât-o. în mânia ei, De- HERZOG, Die Wunderheilungen von Epidauros,
Philol., Suppl., 1931; E. et. L. EDESLTEIN, A s­
clepios, Baltimore, 1945; H. GRÉGOIRE, R.
1 A scalabos: ANTON. LIB., Tr., 24; cf. Ov., Met., V, GOOSENS, M. MATHIEU, Asklépios, Apollon
, 446 si urm. Smintheus..., Bruxelles, 1950; E. H.
1 Ascalafos: 1) APD., Bibi., I, 5, 3; II, 5, 12; Ov„ Met., ACKERKNECHT, Das Reich des Asklepios,
V, 539. 2) PAUS., IX, 37, 7, Berne, 1963.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Centaurului Chiron, care l-a învăţat arta
medicinei. Şi curând, Asclepios a dovedit o
foarte mare’ îndemânare în această artă. A
descoperit chiar mijlocul de a învia morţii.
Intr-adevăr, el primise de la Atena sângele
care cursese în venele Gorgonei; în timp ce
venele din partea stângă răspândeau o otravă
puternică, sângele din partea dreaptă era bine­
făcător si Asclepios ştia să -l folosească pentru
a -i readuce Ia viaţă pe cei morţi. Numărul
persoanelor pe care le înviase în acest fel era
considerabil. Printre acestea erau: Capaneu şi
Licurg (probabil în timpul războiului îm­
potriva Tebei, numele celor doi eroi figurând
printre victime), Glaucos, fiul lui Minos, şi,
cel mai des pomenit, Hippolit, fiul lui Tezeu
(v. Fedrd). în faţa acestor învieri, Zeus,
tem ându-se ca Asclepios să nu răstoarne ordi­
nea lumii, l-a trăsnit. Pentru a-1 răzbuna,
Apollo i-a ucis pe Ciclopi (v. Apollo). După
moarte, Asclepios a fost prefăcut în conste­
laţie, sub numele de Şerparul.
Câteva mărturii târzii îl prezintă pe Ascle­
pios ca participant la vânătoarea mistreţului
din Calidon şi la expediţia Argonauţilor. Dar,
în general, el nu prea figurează în ciclurile
legendare.
Se spune că a avut doi copii, medicii Po-
dalirios şi Macaon, menţionaţi deja în Iliada.
Apoi, variantele ulterioare ale legendei îi
atribuie o soţie, Epione, şi mai multe fiice:
Aceso, Iaso, Panaceea, Egleea şi Higeea (v.
aceste nume). Cultul lui Asclepios, atestat în
Tesalia, la Tricca, de unde provine probabil,
s-a stabilit mai ales la Epidaur, în Peloponez,
unde s -a dezvoltat o adevărată şcoală de
medicină, cu practici preponderent magice,
dar care pregăteau apariţia unei abordări şti­
inţifice. Această artă era practicată de Ascle-
piazi, urmaşii lui Asclepios. Cel mai celebru
dintre ei fiind Hippocrate, a cărui familie era
legată de cea a zeului.
Atributele obişnuite ale lui Asclepios erau
doi şerpi încolăciţi pe un băţ; de asemenea,
mai erau conurile de brad, cununile de laur,
uneori o capră sau un câine.
A SIA 1. ( ’Ama.) Fiica lui Oceanos şi a lui
Tethys (tab. 38), ea a dat numele continentului
aflat la răsărit de Europa. Căsătorită cu Iapet,
ea a fost mama Giganţilor Atlas, Prometeu,
Epimeteu şi Menoetios.
A SO PO Ş2. ( ’Acraiirâs-.) Zeu al râului cu ace­
laşi nume. în funcţie de autori, era considerat
când fiul lui Poseidon şi al Peroei, când al lui
Zeus şi al Eurinomei, sau chiar, asemenea
tuturor râurilor, al lui Oceanos şi al lui Tethys.
1 Asia: HES., Theog., 539; APD., Bibl., I, 2, 2 si 3.
* Asopos: APD., Bibl.. Ill, 12, 6; DIOD. SIC., IV, 72;
scol la PIND., Ol., VI, 144; Isthm., VII, 39; Ov.,
Am., III, 6, 3; scol. la I’l l , VI, 153; EUR., Iph. A u l,
697; ANT. LIB., Tr„ 38; HYG., Fab., 52; PAUS.,
IX, 3, 3. cf. C. M. BOURA, The daughters o f
Asopus Hermes, 1939, p. 213-221.
73
El s-a căsătorit cu Metope, fiica râului Ladon,
şi a avut doi fii, Ismenos şi Pelagon, precum şi
âouăzeci de fiice. Diodor din Sicilia enumeră
doar douăsprezece: Corciră, Salamina, Egine,
Pirene, Cleone, Tebe, Tanagra, Tespia,
Asopis, Sinope, Oenia (sau Omia), Chalcis.
Uneori i se atribuie paternitatea Antiopei,
mama lui Zetos şi a lui Amfion, precum şi a
Plateei, eponimul’cetăţii Plates (v. şi Ismene, 1
şi Egine).
ASPA LIS3. ( 'AcnraMs'.) Meliteu, fiul lui
Zeus şi al Nimfei Otreis, hrănit în mod mira­
culos ele un roi de albine din pădurea în care îl
abandonase mama sa, a pornit spre Tesalia să
fondeze o cetate, Meliteea (v. Meliteu). Acolo
însă domnea un tiran ce răpea tinerele fete şi
devenea stăpânul lor. Una dintre fete, Aspalis,
fiica unui anume Argeos, i-a plăcut tiranului,
care a poruncit sâ -i fie adusă. Tânăra s-a
spânzurat înainte de sosirea soldaţilor care
veniseră să o ia. Fratele ei, Astigites, s-a
îmbrăcat în hainele surorii sale, sub care a
ascuns o sabie, şi s-a lăsat dus, ca şi cum ar fi
fost Aspalis. Ajuns în faţa tiranului, l-a ucis.
Locuitorii cetăţii au aruncat cadavrul tiranului
în râu şi l-a u ales rege pe Astigites. Atunci
când au căutat cadavrul lui Aspalis, şi-au dat
seama că acesta dispăruse şi că zeii puseseră
în loc o statuie de lemn, căreia apoi i s-a în­
chinat un cult.
ASSAON4. ( ’AamtoK) Tatăl Niobei, în ver­
siunea lidiană a legendei. Cum ginerele său,
Filottos, fusese ucis la vânătoare, pe muntele
Sipile, Assaon a vrut să se unească în mod
incestuos cu propria sa fiică. D ar Niobe a
refuzat. Atunci, Assaon i-a invitat la masă pe
cei douăzeci de copii ai Niobei şi i- a făcut să
piară în foc. De disperare, Niobe s-a aruncat
de pe o faleză. înnebunind, Assaon s -a sinucis
şi el.
A STE R IA 5. ( ’Acrrepia.) Se cunosc două
eroine cu acest nume.
1. Fiica Titanului Coeos şi a Phoebei,
care era soră cu Leto şi fiică a lui Uranos şi a
Geiei (Pământul). Iubită de Zeus, ea s-a trans­
format în prepeliţă, pentru a scăpa de acesta şi
s-a aruncat în mare, unde a devenit o insulă,
numită Ortigia (Insula cu Prepeliţe), iar mai
târziu Delos, după ce Leto a născut acolo cei
doi copii ai lui Zeus. Cu Perses, ea a născut-o
pe Hecate (tab. 32).
2. O altă Asteria (sau Asteropia), fiica
lui Deion şi a Diomedei, s-a căsătorit cu Fo­
cos, fiul lui Eac, şi a fost mama lui Panopeu şi
a lui Crisos (v. aceste nume şi tab. 20 şi 30).
3 A spalis: ANT., LIB., Tr„ 13.
Assaon: PARTH., Erot., 33; cf. scol. la V II, XXIV,
. 613 şi 617; la EUR., Phén., 159.
A steria: 1) HÉS., Théog., 414 si urm.; APD., B ib i, 1,
2 si 4; HYG., Fab., 53; SERV., la VIRG., En„ III,
73’. V. Léto şi Apollon. Cf. Ov., Mèt., VI, 108. 2) V.
Crisos.
74
ASTERION . ( ’Aarei'wy.) Asterion sau
Asterios, fiul lui Tectamos sau al lui Doros şi
al unei fiice a lui Creteu, era regele Cretei. S -
a căsătorit cu Europa, după ce aceasta fusese
sedusă de către Zeus. Asterion a adoptat cei
trei copii născuţi din această uniune divină:
Minos, Sarpedon şi Radamante (tab. 28).
ASTIANAX2. ( ’A crrwvaf.) Fiul lui Hector
si al soţiei sale Andromaca. Tatăl său îl chema
Scamandrios, după numele râului care scălda
Troada, însă poporul îl numea Astianax
(Prinţul Cetăţii), din recunoştinţă faţă de
Hector. Fiind copilaş, ţinut încă in braţe de
mama sa, Astianax apare în scena despărţirii
dintre Andromaca şi Hector, din Iliada, în
care, neştiutor, el găseşte să se joace cu penele
de la casca tatălui său. După moartea lui
Hector şi căderea Troiei, conducătorii gre­
cilor, mài ales Ulise, l-a u cerut troienilor pe
Astianax şi l-au ucis, aruncându-1 de la
înălţimea iinui turn. O tradiţie mai recentă
povesteşte că Astianax nu a fost ucis, ci a
fondat o nouă Troie (v. Ascaniu).
ASTIMEDUZA3. ( ’AarupéSovaa.) Fiica lui
Stenelos (tab. 31) şi soţia lui Oedip (într-o
versiune mai puţin cunoscută a legendei sale),
după moartea Iocastei. Se afirmă că i-a r fi
calomniat faţă de tatăl lor pe cei doi cumnaţi
ai săi, Eteocle şi Polinice, pretinzând că voiau
să-i facă rău. Òedip i-a blestemat atunci pe
cei doi copii ai săi. Aceasta ar fi fost originea
conflictului dintre cei doi prinţi.
ASTREEA4. ( ’Aarpala/) Numele Fecioarei
(constelaţie), din vremea cand aceasta domnea
asupra Pământului. Fiica lui Zeus si a zeiţei
Themis (Justiţia), sora Pudorii (Pudicitia), ea
răspândea printre oameni sentimentele de
dreptate şi de virtute. Acestea se întâmplau în
timpul vârstei de aur. însă muritorii dege­
nerând şi răutatea dominând lumea, Astreea a
urcat din nou în cer şi s -a transfonnat în con­
stelaţia Fecioarei. Se spune uneori că, înainte
de a părăsi Pământul, ea a mai întârziat puţin
printre ţărani, la câmpie (v. şi Justiţia).
ATALANTA5. ( ’A raAavrri.) Eroină legată
fie de ciclul arcadian, fie de legendele
1 A sterion: 1) APD., Bibi.. III, 1, 2; DIOD. SIC., IV,
, 60. 2) Scol. la V II, XII, 292.
A stianax: II., VI, 400 si urm.; XXIV, 734 si urm.;
EUR., Troy., passim ; PAUS., X, 25, 9; EUR., An-
drom., 10; Ov., Met., XIII, 415; HYG., Fab., 109;
, scol. la V II, XXIV, 735.
. A stim eduza: Scol. la VIL, IV, 376.
A streea: HYG., Astr. Poét., II, 25; Ov., Mèt., I, 149;
JUV., Sat., VI, 19 si urm.
5 A talan ta: APD., B ib i, I, 8, 2; III, 9, 2; CALL., H. à
Art., 221 şi urm.; DIOD. SIC., IV, 34; 65; scol. la
EUR., Phén., 151; cf. Tr. g r.fr., Nauck2, p. 525 şi
urm.; XÉN., Cyn., 1, 7; APOLL. RH., Arg., I, 769
şi urm,; PROP., I, 1, 9 şi urm.; Ov., Mét., VIII, 316
şi urm.; X, 560 şi urm.; Ars Am., II, 185 şi urm.;
Am., III, 2, 29 si urm.; SERV., la VIRG., En„ III,
113; PAUS., III’ 24, 2; V, 19, 2; VIII, 35, 10; 45, 2;
6; HYG., Fab., 70; 99; 173; 174; 185; 244; 270;
EL., Hist. Var., XIII, 1; PALAEPH., Incr. 14. V.
Méléagre.
Pierre G R IM A L
beoţiene. Uneori, într-adevăr, ea era consi­
derată fiica lui lasos (sau Iasios), fiul lui
Licurg si urmaş al lui Arcaş (mama sa ar fi
atunci Climenej fiica lui Minias, regele din
Orhomen); alteori (după Euripide, de exem­
plu), Atalanta era fiica lui Menalos, cel care
dăduse numele muntelui Menal; conform ver­
siunii urmate, în general, de la Hesiod în­
coace, ea ar fi fost fiica lui Schoeneu, unul din
fiii lui Atamas şi ai soţiei sale Temisto (tab.
33), şi eponimul cetăţii beoţiene Schoenonte.
Cum tatăl său nu voia să aibă decât băieţi,
el şi-a abandonat fiica, imediat după naştere,
pe muntele Partenion. O ursoaică a hrănit-o
până în ziua în care vânătorii au găsit-o şi au
crescut-o printre ei. Devenită fată mare, Ata­
lanta nu a vrut să se căsătorească, ci a rămas
fecioară şi s-a consacrat vânătorii, ca şi pa­
troana sa, Artemis. Centaurii Rhoecos şi
Hileos au încercat să o violeze, însă ea a reuşit
să-i ucidă cu săgeţile sale. A participat la
vânătoarea mistreţului din Calidon şi a jucat
un rol important în această întâmplare (v.
Meleagru). La jocurile funebre organizate în
onoarea lui Pelias, ea a luat premiul la aler­
gare sau, în alte variante ale legendei, la lupte,
avându-1 ca adversar pe Peleu, tatăl lui Ahile.
Atalanta nu voia să se căsătorească, fie din
fidelitate faţă de Artemis, fie pentru că un
oracol o anunţase că ar fi fost transformată
într-un animal, dacă s-a r căsători. De aseme­
nea, pentru a-şi alunga pretendenţii, ea
anunţase că nu se’va căsători decât cu bărbatul
capabil să o întreacă la alergare. Dacă ea ar fi
câştigat întrecerea, pretendentul ar fi fost ucis.
Atalanta era foarte uşoară şi alerga extrem de
repede. Se spune că îi dădea un uşor avans
concurentului său şi îl urmărea înarmată cu o
lance, cu care îl străpungea în momentul în
care îl ajungea din urmă şi îl depăşea. Mulţi
tineri îşi găsiseră astfel moartea, până când a
apărut un nou pretendent, numit fie Hippome-
nes, fiul lui Megareu, fie Melanion (sau Mi-
lanion), fiul lui Amfidamas, fiind prin urmare
vărul primar al Atalantei (în versiunea în care
aceasta era fiica lui lasos, v. tab. 26). Acest
nou venit a adus cu el mere de aur, pe care i le
dăduse Afrodita. Aceste mere proveneau fie
dintr-un sanctuar din Cipru al zeiţei, fie din
grădina Hesperidelor. în timpul cursei, în
clipele în care era gata să fie ajuns din urmă,
tânărul arunca în faţa Atalantei, unul câte
unul, fructele de aur. Atalanta, curioasă (sau
poate îndrăgostită de pretendentul său şi
fericită să se înşele pe sine), s-a oprit să le
adune şi, astfel, Meîanion sau Hippomenes,
învingător, a primit premiul convenit.
Mai târziu, în cursul miei vânători, cei doi
soţi au intrat într-un sanctuar al lui Zeus (sau
al Cibelei, în alte variante), şi s-au iubit pe
săturate. Indignat de acest sacrilegiu, Zeus i-a
prefăcut pe amândoi în lei (ceea ce se explică
prin credinţa că leii nu se împerechează între
ei, ci cu leoparzii).
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
în regiunea Epidaur, vizitatorilor li se arăta
un izvor al Atalantei; fiindu-i sete, la
vânătoare, Atalanta lovise stânca cu ţepuşa de
vânătoare şi, din acel loc, a ţâşnit un izvor.
Atalanta a avut de la soţul său - sau de la
Ares, ori chiar de la Meleagru - un fiu,
Partenopeos, care a luat parte la prima ex­
pediţie împotriva Tebei (v. Partenopeos).
A T E 1. ( / I 777.) Personificarea Erorii. Divini­
tate uşoară, care nu atingea cu picioarele decât
capetele muritorilor, şi fără ştirea acestora. în
momentul jurăm ântului prin care Zeus se an­
gaja să îi acorde supremaţia „primului urmaş
al lui Perseu“, supunându-1 astfel pe Heracles
lui Euristeu, Ate a fost cea care l-a înşelat.
Zeus s -a răzbunat, aruncând-o de la înălţimea
Olimpului. Zeiţa a căzut în Frigia, pe un deal
care a luat numele de Dealul Erorii. Acolo,
Ilos a construit cetăţuia Ilion (Troia). Arun-
când-o din înaltul cerului pe Ate, Zeus i-a
interzis pentru totdeauna să mai vină în Olimp
şi, din acest motiv, Eroarea a rămas o tristă
caracteristică a oamenilor.
A TA M A S2. ( ’Addfias'.) Rege beoţian, care
domnea peste ţinutul Coroneea sau, după alte
versiuni, chiar în cetatea Teba. Era fiul lui Eol
şi nepotul Elenei (tab. 8). Legenda sa a con­
stituit tem a mai multor tragedii şi s -a încărcat
cu episoade complexe, uneori contradictorii.
Atamas s -a căsătorit de trei ori, iar povestea
acestor trei căsătorii constituie pretextul dez­
voltărilor romaneşti ale unui mit mai vechi.
în versiunea cea mai cunoscută şi care
datează probabil din vremea în care Euripide a
scris tragedia Frixos (astăzi pierdută), Atamas
s -a căsătorit prim a dată cu Nefele, care i-a
născut un băiat, Frixos, şi o fată, Helle. Apoi,
a repudiat-o pe Nefele şi s-a căsătorit cu fiica
lui Cadmos, Ino. Din această a doua căsătorie
s-au născut doi fii: Learhos şi Melicerte.
Geloasă pe copiii din prima căsătorie ai soţu­
lui ei, Ino a plănuit să -i ucidă şi s-a gândit,
pentru aceasta, la următorul şiretlic: a început
să convingă femeile din acel ţinut să prăjească
boabele de grâu pentru însămânţat. Bărbaţii au
semănat grâul, dar nu a răsărit nimic. Fireşte,
în faţa acestei aparente minuni, Atamas a
trimis să fie consultat oracolul din Delfi. Ino
i-a corupt pe mesageri, care au raportat că
zeul cerea sacrificiul lui Frixos, pentru a face
1 A te: II, IX, 503-514; X, 391; XIX, 85-138; LYC.,
Alex., 29; TZET., ad loc.; APD., B ibi, III, 12, 3;
, ET. BYZ., s. v. "IXtov.
A tam as: APD., B ib i, I, 9, 1 si 2; III, 4, 3; HYG.,
Fab., 1 la 4; Astr. poét., II, 20; TZET., la LYC., 22,
229; Ov., Afet, IV, 4810542; XI, 195 şi urm.;
ESCH., trag. pierdută Atamas; EUR., tr. pierdute
de Frixos si Ino; SOPH., trag. pierdută Atamas;
PAUS., I, 24, 2; 44, 7; VI, 21, 11; VII, 3, 6; IX, 23,
6; 24, 1; 34, 5-8; scol. la IX, 23, 6; STRAB., IX, p.
433; scol. la VII, VII, 86, et EUST., ad loc.; la
ARISTOPH., Nuées., 257; la APOLL. RH., Arg.,
III, 265; I, 736; SERV., la VIRG., Géorg., I, 219;
cf. Ov., Fast., II, 628 si urm.; III, 853 si urm.;
DIOD. SIC., IV, 47.
75
să înceteze flagelul. Acest vicleşug a eşuat.
Frixos era deja dus la altarul pentru sacrificii
(împreună cu sora lui, după unele tradiţii) şi
urma să fie sacrificat, când Nefele i-a dat un
berbec cu lâna de aur, dăruit de Hermes, care
i-a luat pe sus pe cei doi tineri şi i-a scăpat de
pericol. Frixos a reuşit astfel să’ajungă în Col-
hida, în timp ce sora lui s-a înecat (v. Helle,
Frixos).
O altă tradiţie afirmă că mesagerului mituit
de Ino i s-a făcut milă de Frixos şi i-a r fi dez­
văluit complotul lui Atamas. Acesta, aflând
crima de care se făcea vinovată soţia lui, a
poruncit să fie sacrificată în locul lui Frixos,
împreună cu fiul lui Ino, micuţul Melicerte.
Dar, în timp ce aceştia erau conduşi la altarul
pentru sacrificiu, lui’ Dionysos i s-a făcut milă
de cea care îi flisese doică; el a înfăşurat-o
într-un nor ce a făcut-o nevăzută şi i- a permis
să scape, împreună cu Melicerte.’ Apoi, Dio­
nysos l-a făcut pe Atamas să înnebunească şi
să-l ucidă pe fiul său mai mic, Learhos,
aruncându-1 într-un cazan cu apă clocotită. La
rândul ei, Ino s-a sinucis împreună cu M eli­
certe (v. Leucoteea). Această versiune este un
aranjament „tragic“ al legendei, destinat să
armonizeze în aceeaşi poveste două episoade:
cel al urii manifestate de Ino faţă de copiii
Nefelei şi cel al propriei sale morţi. Aceste
două întâmplări par să fi fost, la origine, com­
plet independente.
Euripide a mai scris o tragedie, intitulată
Ino, în care s-a ocupat de cea de-a treia
căsătorie a lui Atamas, cu Temisto, fiica lui
Hipseu. In această tragedie, Ino plecase
(desigur după sacrificiul eşuat al lui Frixos) în
munţi, pentru a se alătura’Bacantelor, preote-
sele închinate lui Dionysos. Crezând-o
moartă, Atamas s-a căsătorit cu Temisto,
având doi copii: Orhomenos si Sfingios. Dar
Ino s-a întors pe ascuns, fcecunoscând-o,
Atamas a introdus-o în palat ca servitoare.
Temisto a aflat că rivala ei nu murise, dar nu a
reuşit să descopere unde se ascundea. A
hotărât atunci să-i ucidă copiii şi, pentru asta,
i-a destăinuit noii servitoare planurile sale şi
i-a poruncit să-i îmbrace în negru pe copiii lui
Atamas din căsătoria cu Ino, iar pe ai săi în
alb, pentru a -i deosebi în întuneric. Pretinsa
sclavă a inversat veşmintele, astfel încât
Temisto şi-a ucis cei doi fii şi Ino şi-a salvat
propriii copii. D ându-şi seama de’ greşeală,
Temisto s-a sinucis. Probabil că această le­
gendă a fost creată în mare parte de imaginaţia
lui Euripide.
Cel mai adesea, se povestea că mânia Herei
se abătuse asupra lui Atamas, după sacrificiul
lui Frixos, deoarece consimţise să-1 crească pe
micul Dionysos, încredinţat de Zeus lui Ino,
care era sora Semelei. Hera l-a făcut pe
Atamas să înnebunească şi să-l ucidă pe
Learhos; Ino l-a ucis atunci pe Melicerte şi
s-a aruncat cu trupul lui în mare (v. Leu­
coteea).
Ostracizat din Beoţia ca urmare a acestei
76
crime, Atamas a ajuns să rătăcească. întrebând
oracolul unde ar fi trebuit să se stabilească, i
s-a răspuns că trebuia să se oprească acolo
unde fiarele sălbatice îi vor da să mănânce.
Când a sosit în Tesalia, a găsit nişte lupi care
tocmai devorau o oaie. La vederea sa, ani­
malele au fugit, lăsându-i prada. Pentru că
astfel se împlinise oracolul, Atamas s-a sta­
bilit în acel ţinut, căruia i-a dat numele de
Atamantia şi în care a fondat cetatea Alos sau
Halos. Acolo s-a r fi căsătorit Atamas cu
Temisto, fiica lui Hipseu, având cu ea patru
fii: Leucon, Eritrios, Schoeneu şi Ptoos (tab.
23 şi 33). Mai târziu, Atamas era aproape să
fie sacrificat de supuşii săi, pentru că încălcase
o interdicţie religioasă, moment în care a fost
salvat de nepotul său Citisoros (v. acest
nume). Această ultimă întâmplare din legenda
lui Atamas a fost pusă în scenă de către Sofo-
cle, în tragedia Atamas încoronat, astăzi pier­
dută, în care sacrificarea eroului ar fi fost pusă
la cale de Nefele, drept răzbunare. în această
variată, Atamas a fost salvat nu de Citisoros,
ci de Heracles.
A TEN A 1. ( ’A&rjtâ.) Zeiţă identificată la
Roma cu Minerva, Atena era fiica lui Zeus şi a
lui Metis. Aceasta era însărcinată şi trebuia să
aducă pe lume o fată, când Zeus a înghiţit
copilul, fiind sfătuit de Uranos şi Gaia, care îi
revelaseră că, în cazul în care Metis ar fi avut
o fiică, apoi ar fi avut un fiu, care i-a r fi luat
lui Zeus domnia cerurilor. Când a sosit m o­
mentul naşterii, Zeus i-a poruncit lui Hefais-
tos să-i crape capul cu o lovitură de secure.
Din capul său a sărit o fată gata înarmată, zeiţa
Atena, scoţând un strigăt de război, care a
făcut să răsune cerul şi pământul. Locul naş­
terii este considerat, în general, ca fiind malul
lacului Tritonis din Libia.
Zeiţă războinică, înarmată cu lance si cu
egidă (un fel de platoşă făcută din piefe de
capră), ea a jucat m mod firesc un rol impor­
tant în lupta împotriva Giganţilor. I-a ucis pe
Pallas şi pe Encelade. Jupuindu-1 pe primul,
ea şi-a făcut din pielea lui o platoşă. Pe cel
d e -’al doilea l-a urmărit până în Sicilia şi l-a
imobilizat aruncând peste el insula întreagă. în
Iliada, Atena a luat chiar parte la lupte de
partea Aheilor (după ce Paris, pe muntele Ida,
refuzase să-i acorde premiul pentru fru­
museţe, ea îi ura pe troieni). Favoriţii săi, în
jurul Troiei, erau Diomed, Ulise, Ahile, Me-
nelaos etc. D e asemenea, ea l- a protejat pe
Heracles în luptă. A început, de altfel, să-l
Atena: HÉS., Théog., 886 şi urm.; PIND., Olymp.,
VII, 65 şi urm.; EUR., Ion, 454 şi urm.; APD.,
Bibi., 1, 3, 6 si urm.; 6, I si urm.; II, 4, 3; 4, I I ; III,
14, 1; 6; 12; 3; VIRG. En., III, 578 si urm.; HDT.,
VIII, 55; Ov„ Mét., VI, 70 si urm.; HYG., Fab.,
164; 166; SERV., la VIRG., Georg., I, 12; III, 113;
scol. la l ’Iliade, II, 547; Astr. poét. II, 13; PAUS., I,
18, 2; Ov., Mètam., II, 552 si urm.; DEN. HAL., I,
68 şi urm.; II, 66, 6; CONON, Narr., 34; L. R.
FARNELL, The Cults o f the Greek States, Oxford,
1896,1.1, p. 258 şi urm.
Pierre G R IM A L
înarmeze, atunci când eroul trebuia să înde­
plinească cele douăsprezece munci. Tot ea a
dat eroului castanietele de bronz cu care a
îngrozit păsările monstruoase de pe lacul
Stimfal, perm iţându-i să le doboare apoi cu
săgeţile sale. în schimb, Heracles i-a oferit
Atenei merele de aur din grădina Hes-
peridelor, atunci când Euristeu i le -a dat
înapoi. Heracles a luptat alături de zeiţa Atena
împotriva Giganţilor.
In acelaşi fel, Atena l-a ajutat pe Ulise să
se întoarcă în Itaca. în Odiseea, ea a intervenit
în mod constant, luând înfăţişarea mai multor
muritori, pentru a-1 ajuta pe erou. Ea a trimis
vise, Nausicăi, de exemplu, pentru a -i sugera
să-si spele rufele la râu chiar în ziua când ştia
că ’Ulise avea să ajungă la ţărmul Insulei
Feacilor. Atena l-a înzestrat pe protejatul său
cu o frumuseţe supranaturală pentru a o im ­
presiona pe tânăra fată în acea întâlnire, în
urma căreia Ulise avea să obţină o corabie cu
care să se întoarcă acasă. Cu altă ocazie, ea a
intervenit pe lângă Zeus în favoarea eroului.
Tot ea a fost în spatele poruncii date lui
Calipso de a-1 elibera pe Ulise şi de a-1 ajuta
să plece din nou pe mare.
Această protecţie acordată lui Ulise si lui
Heracles simbolizează ajutorul dat de Spirit
forţei brutale şi valorii personale a celor doi
eroi. Findcă Âtena era considerată în lumea
greacă, în general, dar mai ales în cetatea
căreia îi dăduse numele, drept zeiţa Raţiunii,
care prezida artele şi literatura, funcţie în care
tindea să ia locul ’ Muzelor. însă avea mai
multe legături cu filozofia, decât cu poezia şi
cu muzica. Tot în calitate de zeiţă a ac­
tivităţilor inteligente, Atena proteja femeile
care torceau, ţeseau, brodau etc. (v. legenda
despre Arahne). Ingeniozitatea şi spiritul ei
războinic o făcuseră să inventeze cvadriga şi
carul de luptă. Tot ea a vegheat la construirea
navei Argo, cea mai mare navă construită
până atunci (v. Argonauţi).
Spiritul său inventiv se remarca şi în
meşteşugurile paşnice, iar în Atica i se re­
cunoştea, printre alte binefaceri, meritul de a
fi obţinut, pentru prima dată, uleiul de măsline
şi chiar introducerea cultivării măslinului în
acel ţinut. Măslinul se spunea că era cadoul
făcut de zeiţă Aticii pentru a merita să fie
recunoscută drept suzerană. Poseidon disputa
suveranitatea Atenei asupra acestui ţinut şi
fiecare încerca să ofere cel mai frumos dar
pentru a obţine favoarea visată. D intr-o lovi­
tură de trident, Poseidon făcuse să apară un
lac sărat pe dealul Acropole din Atena. La
rândul ei, zeiţa a făcut să crească tot acolo un
măslin. Luaţi ca arbitri, cei doisprezece zei au
decis că măslinul era mai util şi i-au acordat
Atenei suveranitatea asupra ţinutului Aticii.
Atena era considerată adesea protectoare şi
patroană a cetăţilor. în afară de Atena, căreia
îi dăduse numele, ea avea temple în nu­
meroase cetăţi, cum ar fi Sparta, Megara, Ar-
gos etc. La Troia, i se închina un cult special,
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă
sub forma unui idol străvechi, numit Pal-
ladion, care era considerat drept garanţia su­
pravieţuirii cetăţii. Iată de ce Diomed şi Ulise
au pătruns noaptea în Troia şi au furat statuia,
luând divinitatea protectoare a cetăţii asediate,
în epoca istorică, acelaşi Palladion era păstrat
la Roma, în templul Vestei, unde îndeplinea
aceeaşi funcţie protectoare (v. Palladion).
Atena a rămas fecioară. Cu toate acestea, se
povestea că a avut un fiu, în felul următor: se
dusese la fierăria lui Hefaistos pentru a-şi
procura nişte arme. Zeul, părăsit de Afrodita,
s-a îndrăgostit de Atena imediat ce a văzut-o
si a început să o urmărească. Zeiţa a fugit, dar
Hefaistos, deşi era şchiop, a ajuns-o din urmă
si a prins-o în braţele sale. Atena nu a cedat,
msă Hefaistos, înfierbântat de dorinţă, i-a
stropit piciorul. Dezgustată, zeiţa s -a şters cu
un şomoiog de lână, pe care l-a aruncat pe sol.
Din pământul astfel fecundat s-a născut
Erihtonios, pe care zeiţa îl considera fiul său.
L -a crescut fară ştirea celorlalţi zei şi a dorit
să-l facă nemuritor. L -a închis într-o ladă,
păzit de un şarpe, şi l-a încredinţat fiicelor
regelui Atenei (v. Aglauros).
Atributele Atenei erau lancea, casca şi
egida. Avea aceeaşi egidă ca şi Zeus. Pe scutul
său, a fixat capul Corgonei (JVIeduzei), pe care
i-1 dăduse Perseu şi care avea darul de a îm­
pietri orice fiinţă îl’privea. Animalul ei favorit
era cucuveaua sau bufniţa. Arbustul preferat
era măslinul. M are de statură, cu trăsături
calme, mai m ult maiestuoasă decât frumoasă,
Atena este descrisă în mod tradiţional drept
„zeiţa cu ochi albastru-verzui“. în legătură cu
numele Pallas, v. acest nume.
A TLA N TID A 1. ( ’ArĂairrtS'.) în două dia­
loguri, Platon povesteşte că Solon, în timpul
călătoriei sale în Egipt, discutase cu preoţii,
iar unul dintre ei, care trăia la Sais, în Deita
Nilului, i-a adus la cunoştinţă străvechi
tradiţii referitoare la un război susţinut cândva
de atenieni împotriva poporului atlanţilor.
Această întâmplare, începută în dialogul 77-
maios, este reluată şi dezvoltată în fragmentul
rămas din dialogul Critias. Atlanţii, spunea
preotul egiptean, locuiau pe o insulă care se
întindea în faţa Coloanelor lui Hercule, la
ieşirea din M area Mediterană şi intrarea în
Ocean. Atunci când zeii şi-au împărţit
pământul, ţinutul Aticii, cu cetatea Atena, a
revenit Atenei şi lui Hefaistos, iar Atlantida a
rămas domeniul lui Poseidon. Acolo, pe un
munte din centrul insulei, trăia Clito, o tânără
care îşi pierduse părinţii, numiţi Evenor şi
Leucip’pe. De această fată se îndrăgostise Po-
1 A tlan tid a: PLAT., Tim., 21 a şi urm.; Crit., 108 e şi
urm.; PROCL., in Tim., 21 a si urm.; STRAB., II,
102; XIII, 598; HDT., IV, 184 (numeşte doar At­
lanţii): DIOD., SIC., III, 54 şi urm. Cf. St. GSELL.,
His. ane. de l ’A fr. du Nord, I, 1913, p. 328 şi urm.;
R. DEVIGNE, Un continent dispăru, l ’A tlantide,
Paris, 1924; cf. P. TERMIE, Bull. de l'Inst. Oce-
anogr., 1913.
77
seidon, care a înconjurat casa acesteia cu zi­
duri înalte şi cu şanţuri umplute cu apă, trăind
timp îndelungat alături de ea. Iubita i-a dăruit
de cinci ori câte doi gemeni. Cel mai mare
dintre toţi se numea Atlas, si Poseidon i-a
acordat supremaţia asupra celorlalţi, după ce
împărţise teritoriul insulei în zece părţi- Atlas
domnea asupra muntelui din centrul insulei,
de unde îşi exercita puterea. Insula Atlantida
era extrem de bogată, atât prin flora, cât şi
prin zăcămintele sale minerale. Acolo se
găseau din belşug nu doar aur, cupru, fier etc.,
ci şi „oricalc“,’ un metal care strălucea ca fo­
cul’. Regii Atlantidei au înălţat cetăţi măreţe,
pline de subterane, de poduri, canale, pasaje
coinplicate, ce facilitau apărarea şi comerţul,
în fiecare din cele zece teritorii domneau
urmaşii primilor regi, fiii lui ? oseidon şi Clito.
Urmaşul lui Atlas era suzeranul lor. în’fiecare
an, ei se adunau în capitală pentru o cere­
monie specială, în cursul căreia participau la
vânătoarea rituală a unui taur şi se împăr­
tăşeau cu sângele animalului ucis. Apoi, ei se
juclecau unii pe alţii, îmbrăcaţi în robe de cu­
loare albastru închis, în plină noapte, aşezaţi
în cenuşa caldă încă a focurilor de sacrificiu,
după ce toate lămpile fuseseră stinse. Aici se
opreşte fragmentul păstrat din dialogul
Critias.
Aceşti Atlanţi încercaseră să subjuge lu­
mea, dar au fost învinşi de atenieni, cu nouă
mii de ani înainte de vremea în care trăia Pla­
ton. Conform unei alte tradiţii, foarte diferite,
consemnate de Diodor din Sicilia, Atlanţii
erau vecini cu libienii si fuseseră atacaţi de
Amazoane (v. Mirina). b u p ă Platon, Atlanţii
si insula lor dispăruseră pentru totdeauna,
fiind înghiţiţi de apele Oceanului, în urma
unui cataclism.
ATLAS2. CArAas-.) Gigant, fiul lui Iapet şi
al Oceanidei Climene (uneori al Oceanidei
Asia). Era frate cu Menoetios, Prometeu si
Epimeteu, „bărbaţii violenţi“ (tab. 25). Unele
tradiţii îl consideră fiul lui Uranos şi, prin
urmare, fratele lui Cronos. El făcea parte din
generaţia divină anterioară Zeilor Olimpieni,
cea a fiinţelor monstruoase şi fără măsură. A
participat la lupta dintre Giganţi şi Zei, iar
pedeapsa care i-a fost hotărâtă de către Zeus
consta în susţinerea pe umeri a bolţii cerului.
Locuinţa sa era în general considerată a fi în
„Extremul Occident“, în ţinutul Hesperidelor.
Uneori mai este plasată şi „la Hiperboreeni“.
Herodot este primul care’vorbeşte despre At­
las ca despre un munte aflat în nordul Africii.
Perseu, întorcându-se din expediţia în care o
ucisese pe Gorgona, l-a r n transformat pe
2 Atlas: HÉS., Théog., 507 si urm.; Od„ I, 52 si urm.;
VII 245; ESCH., Prom., 438; 425 si urm .; PIND.,
Pyth., IV, 288 si urm.; EUR., Ion, 1 si urm.; Herc.
fur., 402; scol. la APOLL., Rh„ Arg., III, 106; 1,
444; OV., Met., II, 296; VI, 174; APD., Bibl., 1, 2,
3; II, 5, 11; HYG., Fab., 150; DHT., IV, 184;
SERV., la VIRG., En., VIII, 134. V. si Héraclès.
78 Pierre G R IM A L

Atlas într-o stâncă, arătându-i capul Meduzei ales drept rege acela care va putea să arate
(v. Perseu). lâna de aur. Atreu a acceptat, deoarece nu ştia
I se atribuie mai mulţi copii: cu Pleione, de pungăşia Aeropei. Atunci Tiest a prezentat
Pleiadele şi Hiadele; cu Hesperis, Hesperidele. oamenilor lâna de aur şi a fost ales rege. Zeus
Dione era’ si ea considerată fiica sa. Atlas a însă l-a anunţat pe Atreu, prin intermediul lui
avut şi doi fii: Hias şi Hesperos. Hermes, să convină cu Tiest ca adevăratul
Speculaţiile târzii îl considerau pe Atlas un rege să fie desemnat în funcţie de o altă mi­
astronom, care i-a învăţat pe oameni legile nune: dacă soarele ar merge în sens invers pe
cereşti şi a fost divinizat pentru acest lucru. cer, Atreu ar domni la Micene, iar în caz con­
Uneori, se vorbeşte de trei eroi diferiţi cu trar Tiest ar prelua puterea. Imediat ce Tiest a
acest nume: cel dîn Africa, unul din Italia şi fost de acord, Soarele a apus la răsărit. în
altul din Arcadia, tatăl Maiei şi, prin urmare, acest fel, Atreu, favorizat în mod evident de
bunicul lui Hermes. către divinitate, a ajuns să domnească în mod
Pentru Atlas, eponimul Atlantidei, v. acest definitiv asupra cetăţii şi s-a grăbit să-l
nume. izgonească pe Tiest din ’ regat. Mai târziu,
aflând de intriga pusă la cale de Aerope şi
A T R E U 1. ( 'Arpevs'.) Fiul lui Pelops si al Tiest, Atreu a dat impresia că vrea să se îm­
Hippodamiei, avea ca frate mai mic pe l ’iest pace cu fratele său şi l-a rechemat. Când Tiest
(tab. 2). Legenda sa este bazată în esenţă pe a ajuns la Micene, Atreu i-a ucis în secret pe
ura dintre cei doi fraţi şi pe răzbunările cum­ cei trei fii pe care fratele său îi avusese cu o
plite pe care le-au folosit unul împotriva ce­ Naiadă, Aglaos, Calileon şi Orhomenos, deşi
luilalt. Această ură, totuşi, nu era cunoscută aceştia ceruseră azil în altarul lui Zeus. Apoi,
încă în poemele homerice. Uneori se con­ pentru a face crima şi mai oribilă, i-a ciopârţit
sideră că ura lor pornise de la un blestem al lui pe cei trei copii, i-a ’ fiert şi i-a servit la masă
Pelops: într-adevăr, împreună cu mama lor, tatălui lor, în cadrul unei serbări. Când Tiest
Hippodamia, Atreu şi Tiest îl uciseseră pe mâncase deja, Atreu i-a arătat capetele copii­
fratele lor vitreg Chiysippos, pe care Pelops lor săi, după care l-a alungat din nou. Tiest s-
l-a avut cu Nimfa Axiohe. Drept pedeapsă, a refugiat la Sicione, unde, sfătuit de un ora­
Pelops i-a ostracizat şi i-a blestemat pe cei col, a avut un fiu, Egist, cu propria sa fiică,
doi fii ai săi. Aceştia s’- au refugiat la Micene, dar fără voia acesteia. Mai târziu, această fiică
la curtea lui Euristeu, unchiul lui Atreu, sau, a lui Tiest, numită Pelopia, s-a căsătorit cu
mai degrabă, conform versiunii celei mai unchiul său Atreu. Egist a fost crescut de
obişnuite, la tatăl lui Euristeu, Stenelos. Atreu, care nu-i cunoştea adevăratul tată, şi,
Atunci când Stenelos l-a alungat pe Amfitrion atunci când s-a făcut mare, Atreu i-a
din partea care îi revenise din Argolida, el a încredinţat misiunea să-l ucidă pe Tiest. Des­
încredinţat cetatea Mideea şi ţinutul din jurul coperind la timp că acesta era tatăl său, Egist
ei lui Atreu şi Tiest. Mai târziu, când Euristeu s-a întors la Micene, l-a ucis pe Atreu şi i-a
a murit fară’să aibă urmaşi, după o luptă cu dat regatul lui Tiest (v. Egist).
Heraclizii, un oracol i-a sfătuit pe locuitorii Atreu a avut cu Aerope alţi doi fii: Aga­
cetăţii Micene să-l aleagă drept rege pe unul memnon şi Menelaos, deşi aceşti copii sunt
din fiii lui Pelops. I-a u chemat deci pe Atreu uneori atribuiţi lui Plistene, care’ ar fi fost un
şi Tiest, iar cei doi fraţi au început fiecare să fiu al lui Atreu, mort în tinereţe, iar copiii ar fi
invoce drepturile sale regale. în acel moment a fost crescuţi de bunicul lor (v. Aerope, Plis­
început să se manifeste ura dintre ei. Atreu tene).
găsise într-adevăr în turma sa un miel care
avea lâna de aur. Cu toate că jurase să-i sacri­ A T TIS2. ( "Am ?.) Zeu frigian, soţ al Ci-
fice zeiţei Artemis cel mai frumos produs al belei, M ama Zeilor. Legenda lui a evoluat o
turmei sale din acel an, a păstrat pentru el dată cu răspândirea cultului său în lumea ele­
mielul, ascunzându-i blana într-o Iadă. Dar nă, apoi la Roma. La origine, Attis era con­
soţia sa, Aerope (v. acest nume), care devenise siderat drept fiul lui Agdistis şi al Nimfei (sau
amanta lui Tiest, îi,dăduse acestuia în secret fiicei) râului Sangarios, Nana. Referitor la
blana miraculoasă. în dezbaterea care a avut circumstanţele acestei naşteri, v. Agdistis.
loc în faţa micenienilor, Tiest a propus să fie Attis a fost apoi iubit de Agdistis, fiinţă her­
mafrodită, şi lovit de nebunie de către acesta.
Sub influnţâ lui, el s-a castrat singur, în cursul
1 A treu: IL, II, 105 si urm.; scol. la 107; si ibid., II,
106; PIND., Ol., I, 144, si scol. ad loc.; THUCYD.,
I 9; PAUS.; II, 16, 6; 18,’ 1; III, 1, 5; 24, 11; V, 3, 6; 2 A ttis: PAUS., VII, 17, 10; ARNOB., Adv. Nat., V, 5 -
IX, 40, 11; X, 26, 3; HYG., Fab., 85; 88; APD., 7; Ov„ Fast., IV, 223 şi urm.; DIOD. SIC., III, 58
Bibi., II, 4, 6; Ep., II, 10 si urm.; EUR., El., 726 si si urm.; PAUS., VII, 17. 9 si urm.; SERV., la
urm.; scol. la EUR., Ores'te, 41, 811, 995, 998; El., VIRG., En., VII, 761; LÜC., Sacr., 7; H.
699 şi urm.; DION CHRYS., Disc., LXVI; SEN., HEPDING, Attis, seine Mythen u. sein Kult, Rel.
Thyeste, 222 şi urm.; TZET., Chil., I, 425 şi urm.; Vers. u. Vorarb. I, 1903; V. GRAILLOT, Le Culte
Ov., Trist., II, 391 şi urm.; A rs Am., I, 327 şi urm.; de Cybele... a Rome et dans l ’Empire romain,
MART., III, 45, 1 si urm.; ESCH., Agam., 1538 si Paris, 1912; CARCOPINO, în Aspects mystiques
urm.; PAUS., II, 16, 6; 18, 1; SERV., la VIRG’., de la Rome païenne, Paris, 1942, p. 49 şi urm.; J.
En., I, 568; XI, 262; v. şi fragm. din trag. greceşti, G. FRAZER, Atys şi Ossiris, Etude de religions
ed. Nauck, p. 480 şi s.; 632 şi urm.: fr. de SOPH orientales comparées, trad. H. Peyre, Ann. Mus.
(Atree, Thyeste ă Sicyone), et d;EUR., Thyeste. Guimet, XXXV, Paris, 1926.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă
unei scene de orgie, provocând şi mutilarea
spectatorilor. Acest mit nu este decât transpu­
nerea scenelor care se derulau în mod real în
cultul asiatic al Cibelei. în legendă, Attis m oa­
re datorită automutilăm, dar păstrează, în
moarte, un fel de viaţă latentă şi din mormân­
tul său cresc flori (v. Agdistis). ’
Ovidiu povesteşte o versiune destul de
diferită a legendei liii Attis: în pădurile Frigiei,
spune el, trăia un tânăr atât de frumos, încât a
meritat să fie iubit de Cibele, cu o pasiune
castă. Ea a hotărât să se lege cu el pentru tot­
deauna şi să -l facă păzitor al templului său,
dar i-a pus drept condiţie să-şi păstreze vir­
ginitatea. Cu toate acestea, Attis nu a putut
rezista iubirii pe care i-o purta Nim fa Sagari-
tis (al cărei nume aminteşte de cel al zeului-
râu Sangarios). Iritată de acest fapt, Cibele a
doborât un copac de care depindea viaţa Nim ­
fei, iar pe Attis l-a lovit cu nebunie. în timpul
unei crize violente, el s -a castrat singur, după
care a fost primit, se pare, din nou în serviciul
zeiţei. Era reprezentat în carul Cibelei,
străbătând alături de ea munţii Frigiei.
*AUCNUS1. Aucnus (sau Ocnus) este un
erou etrusc, legat de legenda Bolognei. Era
fiul lui Faunus, sau chiar al zeului-rau Tibru.
M ama sa era Manto, fiica lui Tiresias, sau a
lui Heracles. Originar din Perugia, el şi-a
părăsit cetatea, pentru a nu-1 umbri pe fratele
său, Aulestes, care o fondase. Traversând
munţii Apenini, Aucnus a fondat cetatea
etruscă Felsina, numită mai târziu Bologna.
însoţitorii săi au fondat şi ei alte cetăţi în
câmpia Padului, dintre care’ amintim Mantova.
A U G E2. ( Ayyrj.) Fiica regelui Aleos, al
cetăţii Tegeea din Arcadia, şi al Neerei, fiica
lui Pereu (tab. 9). Legenda sa este legată în
acelaşi timp de ciclul eroic al lui Heracles şi,
prin fiul sâu Telefos, de ciclul troian. Una din
cele mai vechi versiuni atestate o prezintă pe
Auge trăind la curtea regelui Troiei, Laome-
don, unde a fost iubita de către Heracles,
atunci când eroul venise să cucerească cetatea
(v. Heracles). De acolo, ea a plecat, nu se ştie
din ce motive, la curtea regelui Misiei, Teu-
tras. Insă versiunea cea mai cunoscută este cea
care porneşte de la tragedia Auge a lui Euri­
pide, precum si de la tragediile M isienii şi
Aleazii, ale lui Sofocle. Iată această versiune:’
Un oracol îl avertizase pe Aleos că fiica sa
va avea un fiu, care îşi va ucide unchii (Alea­
zii) şi va domni în locul lor. Regele a consa­
crat-o atunci pe fiica lui zeiţei Atena şi i-a
1 A ucnus: SIL. ITAL., V, 7; VI, 109; VIRG., En., X,
198 şi urm.; şi SERV., ad loc., şi la Buc., IX, 60; V.
GRENIER, Bologne villanovienne et étrusque,
» Paris, 1912, p. 65.
A uge: Pap. Ox„ XI, 1359; APD., Bibi., II, 7, 4 si
urm.; III, 9, 1; DIOD. SIC., IV, 33; STRAB., XIII,
p. 615; PAUS., VIII, 4, 8-9; 47, 2; 48, 7; X, 28, 8;
HYG., Fab., 99; 100; 101; 162; 252; TZET., la
LYC., 206; fragm. de trag. grec. (Nauck), p. 146 şi
urm.; 436 şi urm.; SOPH. şi ÜER., trag. pierdute:
Misienii, Aleazii, Auge, Telef; ALCID., Od„ 14 la
16 (179 Blass); Anth. Pal., III, 2; v. Télèphe.
79
interzis să se căsătorească, sub ameninţarea
morţii. Dar Heracles, trecând prin Tegeea, în
drum spre cetatea Elis, pentru a lupta cu
Augias, a fost primit de Aleos şi, acolo, după
un banchet, fiind beat, a violât-o pe Auge
(fără să ştie că era fiica regelui). Violul a avut
loc fie în sanctuarul Atenei, fie în apropierea
unui izvor învecinat. Atunci când regele a
aflat că fiica sa era însărcinată, a vrut să o
ucidă sau, în altă variantă, a pus-o pe Auge şi
pe copil într-o ladă, p e care a aruncat-o în
mare, sau chiar i-a încredinţat pe amândoi
corăbierului Nauplios, cu poruncă să-i arunce
în mare. Aşa cum făcuse deja pentru Aerope şi
sora sa (v.’ Aerope), Nauplios a salvat-o pe
tânăra femeie şi pe fiul ei, dar i-a vândut pe
amândoi negustorilor de sclavi, care i-au adus
în Misia. Regele Misiei, care nu avea copii,
s-a căsătorit cu Auge şi l-a adoptat pe fiul
său, micuţul Telefos. O altă versiune po­
vesteşte că Auge fusese vândută după ce îl
născuse pe fiul său, iar acesta rămăsese în
Arcadia, unde fusese părăsit pe un munte. O
căprioară l-a hrănit cu laptele sâu. Mai târziu,
la sfatul oracolului din Delfi, Telefos a venit
în Misia, la curtea lui Teutras, şi a regăsit-o
pe mama sa (v. Telefos şi descrierea ro-
manescă a felului în care s-au recunoscut).
AUG IA S3. ( Airfeis-.) Regele cetăţii Elis,
din Peloponez considerat drept fiu al Soarelui
(Helios), deşi alte genealogii sunt atestate: de
exemplu, ar fi fost fiul lapitului Forbas sau al
lui Poseidon, ba chiar al lui Eleios, eroul epo­
nim al Elidei. Mama sa .era Hirmine, fiica lui
Neleu (tab. 14 şi 23). în toate aceste gene­
alogii, fratele său se numeşte Actor. Augias a
participat la expediţia Argonauţilor, cu scopul
de a-1 cunoaşte pe fratele său vitreg Eetes, pe
care nu-1 văzuse.
De la tatăl său, Augias avea turme nu­
meroase, dar lăsase, din neglijenţă, gunoiul să
se adune în grajdurile sale, ceea ce afecta fer­
tilitatea pământurilor sale. Astfel, atunci când
Euristeu i-a poruncit lui Heracles să cureţe
aceste grajdun, Augias a acceptat bucuros, cu
atât mai mult cu cât eroul îi cerea a zecea
parte din turmele sale ca recompensă, dacă
reuşea să execute această muncă într-o sin-
ură zi, ceea ce Augias nu credea că este posi-
f il. Dar Heracles a făcut o spărtură în zidul
care înconjura aceste grajduri si a lăsat să
pătrundă pe acolo apele râurilor Alfeu şi
Peneu, care curgeau în apropiere; apa a ieşit
prin cealaltă parte a curţii şi a luat cu ea tot
gunoiul. Iritat că eroul reuşise să împlinească
ceea ce promisese şi pretextând fie că fusese
ajutat de Iolaos, fie că era deja în serviciul lui
Euristeu, Augias nu a vrut să-i mai plătească
preţul convenit. Luat ca martor, Fileu, fiul lui
Augias, a afirmat în faţa arbitrilor că tatăl său
3 A ugias: PIND., Ol., X, 26 si urm.; scol. la v. 40; 11,
XI, 701; şi scol. la II, 629; XI, 700; APOLL. RH.,
Arg., I, 172 si scol. ad loc.; III, 362; APD., Bibi., I,
9; 16; II, 5, 5; HYG., Fab., 14; 30; 157; PAUS., V,
1, 9; 2, 1 si urm.; 3, 7; DIOD. SIC., IV, 13, 3; 33,
1; THEOCR., XXV, 7; TZET., Chil., II, 278.
80
îi promisese lui Heracles a zecea parte din
turmele sale ca plată pentru munca sa. Furios,
înainte de aflarea verdictului, Augias i-a
izgonit pe Heracles şi pe Fileu din regatul sâu.
Mai târziu, Heracles a strâns o armată de vo­
luntari arcadieni şi a pornit împotriva lui
Augias. Aflând ca eroul pregătea o armată
împotriva lui, Augias i-a însărcinat pe cei doi
nepoţi ai săi, M olionizii (v. acest nume), fiii
lui Actor, să-l apere. Deoarece Heracles se
îmbolnăvise, cei doi fraţi au profitat şi au în­
frânt pe însoţitorii eroului. Curând, ’însă, în
cursul unei ceremonii religioase, Heracles i-a
ucis pe Molionizi şi a cucerit cetatea Elis,
ucigându-1 pe Augias şi pe fiii săi şi
punându-1 pe Fileu pe tronul cetăţii. O alta
tradiţie susţine că Augias a murit foarte
bătrân, de moarte bună, iar poporul său i-a r fi
adus onoruri divine (v. Heracles). Pentru
povestea tezaurului deţinut de Augias, v.
Agamede.
AURA1. ( Avpa.) Aura , al cărei nume în­
seamnă „Briză“, era fiica frigienei Periboea şi
a Titanului Lelantos. Iute că vântul, ea vâna,
printre însoţitoarele lui Artemis. A fost iubită
de Dionysos, care a încercat în zadar să o
ajungă la alergare. Fiind mai uşoară, ea scăpa
întotdeauna, până când Afrodita, la rugămin­
tea zeului, a lovit-o cu nebunie, încât aceasta
i-a cedat. Dionysos i-a făcut doi gemeni, dar,
în nebunia ei, i-a rupt în bucăţi şi s-a aruncat
în râul Sangarios. Zeus a prefăcut-o în izvor.
Unul din cei doi gemeni era Inachos (v. acest
nume).
A URORA. V. Eos.
AUSON2. ( 'Avchov.) Fiul pe care Ulise l-a
avut într-una din călătoriile sale, cu Circe sau,
după alţii, cu Nimfa Calipso (tab. 39). Fratele
său era Latinos, iar fiul său era Liparos. Auson
a dat numele poporului Ausonilor, primii lo­
cuitori ai Italiei, care se numea în acea vreme
Ausortia. A fost primul rege care a domnit
asupra acestui ţinut (v. şi Leucasia si tradiţia
care îl consideră pe Auson fiul regelui Italos).
A U T O L E O N 3. ( A vroĂecov.) Atunci când
Locrienii luptau, ei lăsau în rândurile com­
batanţilor un loc gol în onoarea lui Aiax,
compatriotul lor, având credinţa că eroul ve­
nea să lupte în mijlocul lor. Intr-o zi, când
luptau împotriva locuitorilor din Crotona, imul
dintre aceştia, num it Autoleon, a vrut să
pătrundă îri rândul ocrienilor prin acest spaţiu
lăsat liber, însă a fost rănit grav la coapsă, de
către o fantomă, iar rana lui nu se vindeca.
1 A u ra : NONN., Dion,, XLVIII, 242 şi urm.; cf. şi
, Etym. Mag., s. v. AlvSunoi'.
A uson: Eust., la YOd., p. 1379, 10; SERV., la VIRG.,
En„ VIII, 328, si III, 171; scol. la APOLL. RH.,
Arg., IV, 553; ET. BYZ., 5. v. Aitrâpa; TZET., la
LYC., 44; V. J. BERARD, Colon., p. 337 si urm. si
, p. 487.
J A utoleon: CONON, Narr., 18; cf. PAUS., III, 19, 11-
13.
Pierre G R IM A L
Fiind întrebat oracolul, i s-a poruncit să se
ducă în Insula Leuce (Insula Albă), la vărsarea
Dunării (v. Ahile), şi să ofere sacrificii
ispăsitoare în cinstea eroilor, mai ales lui Aiax
din Locria. Acolo, el a văzut-o pe Elena, care
l-a însărcinat să transmită un mesaj poetului
Stesihor, ce fusese orbit pentru că o vorbise de
rău într-unul din poemele sale. Elena îl anunţa
pe Stesihor că şi-ar putea recăpăta vederea
dacă ar scrie o „palinodie“ (adică o retractare),
ceea ce s-a şi întâmplat într-adevăr. Aceasta
este versiunea consemnată de Conon.
Pausanias, care povesteşte şi el întâmplarea, îl
numeşte pe erou Leonimos.’
A U T O L IC O S4. ( A utoX ukos'.) Fiul lui Her-
mes şi al Chionei, sau al Stilbei, fiica lui Eos-
foros’. Era fratele geamăn al lui Filammon (v.
Dedalion si Chione 3). El s-a căsătorit cu
Mnestra, fîiica lui Erisihton, dar aceasta este
probabil o tradiţie recentă. Prin fiica sa, Anti-
cleea, el este bunicul lui Ulise (tab. 35 şi 39).
De la tatăl său, Hermes, Autolicos moştenise
darul de a fura fără a fi vreodată prins, astfel
încât pungăşiile sale sunt nenumărate. I-a
furat lui Amintor o cască de piele, pe care i-a
dat-o lui Ulise şi acesta a purtat-o în expediţia
nocturnă împotriva Troiei, alături de Dio-
med. Apoi, lui Euritos i-a furat turmele din
Eubeea. A încercat, fără succes, să fure din
turmele lui Sisif (v. acest nume). Pentru a face
ca furturile sale să nu poată fi descoperite, era
mare meşter în a-şi ascunde animalele furate,
vopsind pielea boilor, de exemplu. După unii
autori, avea chiar darul de a lua diferite în­
făţişări. L -a învăţat pe Heracles arta de a
lupta. Atunci când Sisif a poposit la el, pentru
a încerca să-şi regăsească turmele furate,
Autolicos l-a flcut să se unească în secret cu
fiica sa Anticleea, în momentul în care trebuia
să i-o dea în căsătorie lui Laerte.
Autolicos a participat la expediţia Argo­
nauţilor. Uneori este considerat bunicul lui
Iason, fiica sa, Polimede căsătorindu-se cu
Eson.
AU TO M ED O N 5. (AvropeSaii'.) Era condu­
cătorul carului de luptă al lui Ahile şi, ca ata­
re, tovarăşul său de luptă. El însuşi căpetenie,
venise la ’Troia în fruntea a zece’ corăbii, cu
luptători din Sciros. A luat parte activă la
luptele din faţa cetăţii Troia. După moartea lui
Ahile, el a continuat să-l servească pe fiul
acestuia, Pyrrhus-Neoptolem, participând la
cucerirea Troiei.
4 Autolicos: II., X, 267 si scol. ad loc.; APD., Bibi., I,
9, 16; II, 4, 9; 6, 2; HYG., Fab., 200; 201; 243; cf.
14; SERV., la VIRG., En„ II, 79; Od„ XIX, 394 şi
urm.; XXI, 220; XXIV, 234; EUR., drama satirică
, pierdută Autolicos. Ov., Met., VIII, 738. V. Ulise.
A utom edon: II, IX, 209; XVI, 145 si urm.; XIX, 395
si urm.; XXIII, 563 si urm.; XXIV, 473; 574; 625;
Ov., Ars Am., II, 738; HYG., Fab., 97; VIRG., En„
II, 476,
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 81

AUX ESIA . ( Avfrjcri'a.) împreună cu în-
soţitoarea sa, Damia, Auxesia era una din
fetele cretane care veniseră în Trezen şi, ni­
merind în mijlocul unei revolte, au fost omo­
râte cu pietre de către mulţime. Pentru a re­
1 Auxesia: PAUS., II, 30, 4; 32, 2; HDT., V, 82 şi urm.
para greşeala, li s-a închinat un cult şi s-a
organizat’o sărbătoare în cinstea lor. Auxesia
si Damia au fost identificate cu Demetra şi
Persefona.
*AVILIUS. Fiu al lui Romulus şi al Her-
siliei (v. acest nume).
 B
BABIS . ( BaŞvs'.) Fratele Satirului frigian
Marsias, care voia să rivalizeze cu Apollo în
arta muzicii (v. M arsias). Ca şi fratele său,
Babis cânta din flaut, însă flautul său avea un
singur tub, în timp ce fratele lui cânta dintr-un
flaut dublu. Babis era un „inocent“, care cânta
atât de prost, încât a fost scutit de mânia
zeului.
BACCHUS. ( BdicxosO V. Dionysos.
BAIOS2. ( Baîos’J Baios era un pilot al lui
Ulise, al cărui nume nu este citat în Odiseea,
dar care, în dezvoltările ulterioare ale le­
gendei, se considera că a dat numele mai
multor locuri: un munte din Insula Cefalenia,
din Marea Ionică, şi cetăţii Baies, din Cam­
pania. în timp ce pilota corabia lui Ulise,
Baios a murit în cursul călătoriei în Italia (v.
Ulise).
BA LIO S3. ( BaĂios'.) 1. Unul din caii lui
Ahile, fiul lui Zefir şi al Harpiei Podarge.
Poseidon l-a dăruit lui Peleu, la nunta acestuia
cu Thetis. Atunci când Ahile a murit, Posei­
don a luat înapoi acest cal, care era nemuritor,
ca şi Xantos, celălalt cal al lui Ahile.
2. Balios era şi numele atribuit unuia
din câinii lui Acteon.
B A SILEEA 4. ( BamXeia.) Basileea, al cărei
nume înseamnă „Regina“, este, într-o tradiţie
I B abis: PLUT., Prov. d ’A lex., 2.
1 Baios: STRAB,, I, p. 26; V, p. 245; SERV., la VIRG.,
, En., III, 441; VI, 107.
Balios: 1) II., XVI, 148 si urm.; si scol. la II., XIX,
400 si urm.; APD., Bibi., III, 4, 4; 13, 5; DIOD.
. SIC., VI, 3. 2) APD., B ib i, III, 4, 4.
4 Basileia: DIOD. SIC., III, 57.
deformată, fiica cea mare a lui Uranos şi a
Titaiei, soră a Rheei şi a Titanilor, pe care i-a
crescut. Se distingea prin înţelepciunea şi
inteligenţa sa. S -a căsătorit cu fratele său
Hiperion şi a avut drept copii pe Selena (Lu­
na) şi pe Helios (Soarele). De ciudă, ceilalţi
Titani i-au ucis soţul, şi l-au scufundat pe
Helios în râul Eridan. îndurerată de pierderea
fratelui ei, Selena s-a aruncat de pe acoperişul
casei sale. Helios _şi Selena au fost atunci
prefăcuţi în astre. în acest timp, mama lor,
aflând despre aceste evenimente dintr-un vis,
a înnebunit şi, luând o tamburină şi nişte cim-
bale ce aparţineau fiicei sale, a început să
colinde câmpia bătând din tobă şi zornăind
cimbalele. Atunci când, din milă, cineva a
oprit-o, s-a produs o furtună şi Basileea a
dispărut. I s-a închinat un cult, sub numele de
„Marea Mamă“, fiind identificată cu zeiţa
Cibele.
Basileea este şi numele regalităţii personi­
ficate şi divinizate.
BATON5. ( Băruv.) Conducătorul carului
de luptă al lui Amfiaraos, eroul din Teba (v.
Amfiaraos). Ca şi acesta, era unul din urmaşii
lui Melampous. în faţa cetăţii Teba, Baton’ a
avut acelaşi destin cu stăpânul său şi a fost
înghiţit de pământ în clipa în care acesta a fost
lovit de un inamic. I s-au adus onoruri divine.
Conform unei alte tradiţii, după moartea lui
Amfiaraos, Baton s-a retras în cetatea Harpia
din Iliria.
5 B aton: PAUS., III, 23, 2; V, 17, 8; X, 10, 3; APD.,
B ibi, III, 6, 8; ET. BYz., s. v. "ApTruLa. V. şi Am-
phiaraos.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
BA T TO S . ( Bczttos'.) Sunt cunoscute două
personaje cu acest nume.
1. Un bătrân care a jucat un rol în
povestea privind furtul boilor lui Apollo de
către Hermes. Cum Apollo, ocupat cu iubirea
faţă de fiul lui Magnes, Himeneos, nu se în­
grijea de turmele sale, Hermes i-a furat mai
multe animale, pe care le -a dus în apropiere
de muntele Menale din Peloponez. Acolo,
întâlnind un bătrân care locuia pe munte, i-a
fost teamă să nu i se descopere hoţia şi i-a
promis o vacă, pentru a nu spune nimănui ce
văzuse. Bătrânul a promis, dar Hermes, după
ce şi-a ascuns boii furaţi, a revenit, luând o
altă înfăţişare si prefacându-se că îşi caută
turmele. Ajuns în dreptul lui Battos, l-a între­
bat dacă nu a văzut o turmă trecând şi i-a
promis o recompensă dacă îl ajută să o
regăsească. Battos şi-a înfcâlcat jurământul, iar
Hermes, indignat, l’- a prefăcut într-o stană de
piatră.
2. Numele fondatorului (mitic sau is­
toric, nu se ştie) coloniei Cirene de pe coasta
Libiei. Tatăl lui era Polimnestos, care
descindea din Argonautul Eufemos (v. acest
nume). El aparţinea grupului „Minienilor“
(urmaşi ai Argonauţilor, v. Minias), care, emi­
graţi clin Lemnos în Lacedemonia, au fost
nevoiţi să părăsească şi acest ţinut şi să se
instaleze la Tera, după numele lacedemo-
nianului Teras. M am a sa, Fronime (v. acest
nume), era originară din Creta.
Tradiţia cea mai răspândită susţine că Bat­
tos era doar o poreclă dată eroului, fiindcă era
bâlbâit; totuşi, Herodot spune că Battos în­
semna „rege“ în limba libiană. Numele
adevărat al lui Battos ar fi fost, după unii,
Aristoteles, după alţii Aristeu (poate prin con­
fuzie cu Aristeu, fiul Nimfei Cirene; v. aceste
nume). Conform opiniei lui Pausanias, după
ce a fondat colonia Cirene, Battos şi-a
recăpătat glasul normal.
BAUBO2. ( ESavfkj.) Soţia lui Disaules, lo­
cuitor al cetăţii Eleusis. Zeiţa Demetra îşi
căuta fiica în întreaga lume elenă şi a ajuns la
Eleusis, fiind însoţită de micuţul Iacos.
Disaules şi Baubo i-a u primit cu prietenie.
Pentru a le da putere, Baubo le -a oferit o cior­
bă, pe care zeiţa, în marea ei durere, nu a vrut
să o accepte. Atunci, Baubo, m anifestându-şi
nemulţumirea sau pentru a o înveseli pe zeiţă,
si-a pus poalele în cap şi i-a arătat fundul.
Văzând acest lucru, Iacos a aplaudat, iar De­
metra, amuzată, a acceptat să mănânce ciorba.
Disaules şi Baubo au avut ca fii pe Trip-
tolem (considerat adesea fiul lui Celeos şi al
1 B attos: 1) ANTON. LIB., Tr., 23, după Hesiod şi
Apoll. de Rh.; cf. Ov., Mét., II, 676 si urm. 2)
PAUS., III, 14, 3; X, 15, 6-7; SUID., s.’v.; HDT.,
IV, 145 şi urm.; PIND., Pyth., V, 37 şi urm., şi
scol. ad loc.; Pvth., IV, 1 si urm.; JUSTIN, XIII, 7;
, scol. la CALLIM., H„ II. 65.
B aubo: CLÉM. ALEX., Proptrept., p. 17; ARNOB.,
Adv. Nat., V, 25; PAUS., I, 14, 2; SUID., Lex., s. v.
AiicrauA-r)?.
83
Metanirei, v. Triptolem) şi Eubuleu, iar ca
fiice pe Protonoe şi pe Nisa.
BAUCIS3. ( Bavns'J Femeie frigiană,
căsătorită cu Filemon, un ţăran foarte sărac,
într-o zi, ei au primit în coliba lor pe Zeus şi
Hermes, care străbăteau Frigia sub înfăţişarea
a doi călători. Ceilalţi locuitori ai ţinutului
refuzaseră să-i primească si singurii care au
dovedit ospitalitate au fost filem on şi Baucis.
în mânia lor, zeii au trimis un potop asupra
întregului ţinut, dar au cruţat coliba celor doi
bătrâni, pe care apoi au transform at-o într-un
templu. Şi cum Filemon şi Baucis ceruseră
să-şi sfarsească zilele împreună, la bătrâneţe,
Zeus şi rtermes i-au prefăcut în doi arbori,
care se înălţau unul lângă altul în faţa tem­
plului, fosta lor colibă de odinioară.
B E L L E R O FO N 4. ( BeXKepcxpovrr^s'.)
Bellerofon descindea din casa regală a Corin­
tului. Fiu al lui Poseidon, îl avea ca tată
„pământean“ pe Glaucos, fiul lui Sisif (tab.
35). Mama sa era una din fiicele regelui
Megarei, Nisos, şi se numea fie Eurimede, fie
Eunnome. Aventurile lui au început prin
moartea accidentală a unui bărbat, care se
numea fie Deliades, şi ar fi fost propriul său
tată, fie Piren (al cărui nume este în legătură
cu izvorul Pirene din Corint), fie Alcimenes
sau chiar Belleros (ceea ce dă o explicaţie
etimologică numelui său, Bellerofon însem­
nând „Ucigaşul lui Belleros“), un tiran din
Corint. în urma acestei crime, Bellerofon a
fost nevoit să părăsească cetatea şi s-a dus la
Tirint, la curtea regelui Proetos, care l-a puri­
ficat. Stenebea (numită de Hom er Anteia),
soţia lui Proetos, s-a îndrăgostit de Bellerofon
şi i-a propus o întâlnire. Pentru că Bellerofon
â refuzat-o, ea s-a plâns soţului, spunând că
tânărul a vrut să o seducă. Proetos l-a trimis
imediat pe Bellerofon la socrul său, Iobates,
regele Liciei, şi i-a dat o scrisoare, în care îi
cerea lui Iobates să-l ucidă pe aducătorul ei.
Proetos nu voia să-l ucidă el însuşi pe
Bellerofon, fiindcă era oaspetele său si un
vechi obicei interzicea să ucizi un om alături
de care stătuseşi la masă. După ce a citit scri­
soarea, Iobates’ i-a poruncit lui Bellerofon să
3 Baucis: Ov., Mét., VIII, 616-715; LACT., Narrat.,
VIII, 7-9. Cf. L. MALTEN., în Hermes, 1939, p.
. 176-200.
* Bellerofon: II., VI, 155-205; 216-226; scol. Ia 155;
191; HÉS., fr. 245 = Pap. Ox„ III, 421; Th„ 319 şi
urm.; PIND., Ol., XIII, 87 şi urm.; Isthm., VII, 44
si urm.; APD., Bibi., I, 9, 3; III, 3, 1 si urm.;
TZET., la LYC., 17; Chil., VII, 810 şi urmi; EUT.,
fr. de Sthénébée, tr. pierdută; SOPH., id„ Iobates;
cf. Tr. gr. fr., Nauck , p. 567 si urm.; HYG., Fab.,
56; 157; 243; 273; Ast. poét., II, 18; PAUS., II, 2,
3-5; 4, 1-3; 27, 2; III, 18, 13; STRAB., VIII, p.
379; DIOD. SIC., VI, 7; Scol. STAT., Th„ IV, 589;
PALAEPH., Incr., 29; App. Narr., West., 82, p.
388; HOR., Od., IV, 11, 26 şi urm. V. Chimère. Cf.
L. MALTEN, în Jahr. Deut., Arch. Inst., 1925, p.
121-160; J. AYMARD. Mâl. Ec. fr., 1935; W.
NESTLE, în A. R. W„ 1936, p. 248 şi urm.
 84 Pierre G RIM A L

ucidă Himera, o fiinţă monstruoasă, care căsătorit cu Ancinoe, fiica zeului-fluviu Nil.
semăna cu un leu în partea din faţă, cu un La rândul său, el a avut doi fii gemeni, Egip-
dragon în partea din spate, avea un cap de tos şi Danaos, cărora li se adaugă uneori Ce-
capră şi arunca flăcări pe nări. Acest monstru feu şi Fineu.
devasta ţinutul şi răpea turmele locuitorilor. E)iferiţi autori mai consemnează şi câţiva
Iobates se gândea că Bellerofon nu va reuşi eroi asirieni şi babilonieni cu acest nume.
să-l răpună singur. însă Bellerofon s-a urcat Unul dintre ei figurează în genealogia reginei
pe calul înaripat Pegas, pe care îl găsise într-o Didona a Cartaginei.
zi bând apă din izvorul Pirene, de lângă Corint B l A3. ( Bia.) Bia, al cărei nume înseamnă
(v. Pegas), şi ridicându-se în văzduh, s-a „Violenţa“, personifică acest concept abstract.
năpustit drept peste Himeră, pe care a ucis-o Era considerată fiica Gigantului Pallas şi a
dintr-o singură lovitură. Atunci Iobates l-a
trimis să lupte împotriva Solimilor, o popu­ partea soţiei sale Stix. în Gigantomahie, a luptat de
laţie din vecinătate, deosebit de războinică şi toria) şiluidrept Zeus. Avea drept soră pe Nike (Vic­
fraţi pe Zelos (Zelul sau Avân­
de crudă, pe care a învins-o. Iobates l-a trimis
apoi împotriva Amazoanelor. în rândul cărora tul) şi Cratos (Puterea) (tâb. 32). împreună cu
a produs un adevărat măcel. în sfârşit, Iobates ei, îl însoţea întotdeauna pe Zeus. A ajutat la
a adunat pe cei mai viteji dintre lici’e ni şi le-a înlănţuirea lui Prometeu pe muntele Caucaz.
poruncit să pregătească o ambuscadă, pentru BlANNA4.(B'iawa.) Bianna era o tânără fa­
a-1 ucide pe Bellerofon. D ar acesta i-a do­ tă care a dat numele oraşului Vienne, din pro­
borât până la ultimul. Regele a recunoscut vincia franceză Dauphine. Era originară din
atunci că eroul era de origine divină şi, plin de Insula Creta şi plecase departe de ţara ei în
admiraţie, i-a arătat scrisoarea de lâ Proetos, timpul unei perioade de foamete care alungase
angajându-1 să rămână la curtea sa. în plus, muîţi cretani. în cursul unui dâns, tânăra a fost
i-a dat ca soţie pe fiica lui Filonoe (Anticlia, înghiţită de o prăpastie, care ş-a format în
după alte variante), iar, la moartea sa, i-a lăsat pământ. Numele său a fost dat cetăţii con­
moştenire regatul Liciei. Pentru răzbunarea lui struite de imigranţi.
Bellerofon, v. Stenebea. *BIANOR5.®(aiw/s.y Erou din Mantova.
Cu fiica lui Iobates, Bellerofon a avut doi Era fiul zeului-râu Tibru şi al Nimfei Manto
fii, Isandros şi Hippolohos, şi o fiică, Lao- (v. Aucnus). A fondat ’ cetatea Mantova,
damia, care, împreună cu Zeus, îl va aduce pe dându-i numele în amintirea mamei sale.
lume pe eroul Sarpedon. Uneori era considerat ca fiind unul şi acelaşi
Mai târziu, plin de orgoliu, Bellerofon a cu Aucnus.
vrut să urce, pe calul său înaripat, până în
lăcaşul lui Zeus, dar acesta l-a aruncat pe B l AS6. (Bias\) Era fiul lui Amitaon şi al
pământ, unde a murit. Bellerofon era cinstit ca soţiei sale Idomene, fiica lui Feres. Fratele său
erou în Corint şi în Licia. era Melampous, prezicătorul al cărui nume
Iliada face aluzie la două legături de ospi­ este legat de aventurile sale (tab. 1 si 21).
talitate care ar fi existat între Bellerofon şi Dorind să ia în căsătorie pe fiica lui Kfeleu,
regele Calidonului Oeneu. numită Pero, a trebuit să se supună condiţiei
impuse de tatăl fetei, care consta în a fura
*B ELLO N A 1. Ca zeiţă romană a războiu­ turmele lui Filacos. Boii acestuia erau bine
lui, după ce a fost mult timp o simplă putere păziţi de un câine fioros, dar Melampous a
nu prea bine definită, a ajuns să fie identificată consimţit să-i fure pentru fratele său (v.
cu zeiţa greacă Enio. Uneori era considerată Melampous), iar când a obţinut de la Neleu
soţia zeului M arte şi era reprezentată con- mâna fiicei sale, Pero, a cedat-o lui Bias.
ducându-i carul de luptă. Avea trăsături înfri­ Apoi, când Melampous a vindecat de ne­
coşătoare: ţinea în mână o tortă, un paloş sau o bunie pe fiicele regelui Proetos, el a obţinut o
lance. Semăna foarte muît cu imaginea treime din regatul acestuia pentru Bias, care
tradiţională a Furiilor. s -a şi instalat acolo (v. Proetos, Melampous şi
B E L Q S2. ( BrjAoş.)Unul dintre cei doi copii Anaxagoras). Cu Pero, Bias a avut ca fii pe
gemeni pe care Nimfa Libia i-a avut cu Po- Talaos, tatăl lui Adrast (tab. 1), Perialces,
seidon, celălalt fiind Agenor (v. Agenor şi tab. Laodocos, Areios, iar ca fiică pe Alfesibe. Mai
3). în timp ce Agenor s -a dus în Siria, Belos a târziu, instalat în cetatea Argos din regatul lui
rămas în Egipt, unde a ajuns rege şi s-a
3 Bia: H g s., Theog., 283 si urm.; APD., Bibl., I, 2, 4;
. E S C H Prom., prologue.
1 Bellona: A. GELL., N. A., XIII, 23, si urm.; AUG., . B ianna: ET. BYZ., .s. v. Biewo?.
De F/v., VI, 10; PLAUT., Ampli., 42; STAT., s B ianor: SERV., la VIRG., Eel., IX, 60. Cf.
, Thèb., V, 155, etc. , GRENIER, loc. cit. (s. v. Aucnus).
1 Belos: ESCH., Sup., 312 si urm.; APD., Bibi., II, 1, 4; 8 Bias: Od„ XV, 242-256; scol. la XI, 287; EUST., la
scol. la APOLL. RH., Arg., III, 1186, la EUR., HOM„ p. 1685; la PIND,, Nem., IX, 30; la ESCH.,
Phén., 5, 158, 291, 678; TZET., Chil., VII, 349 si Sup., 569; la EUR., Phen., 173; HDT., IX, 34; scol.
urm .;H D T., VII, 61;H Y G .,F o*„ 31; 106; 151; c k la THfiOCT., Ill, 45; la APOLL. RH., Arg., I, 18;
SERV., la VIRG., En., I, 642; 729; V1RG., En., I, PROP., II, 3, 51 si urm.; PAUS., II, 18, 4; 21, 2;
620 si urm., si SERV., ad loc., Ov., Métam., IV, IV, 34, 4; 36; 3; APD., Bibl., I, 9, 10 si urm., II, 2,
213; PAUS., IV, 23, 10; VII, 21, 13. 2. V. Melampous.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Proetos, el s-a căsătorit cu fiica acestuia,
Lisippe. Cu aceasta, el a avut probabil o fiică,
Anaxibie, care s -a căsătorit mai târziu cu Pe­
lias, după unele tradiţii.
BIBLIS1. (Bv/3Ăis~.) Fiica lui Mii etos şi
strănepoata lui Minos (v. Acacalis) sau, după
alte versiuni, nepoata sa (v. M iletos şi tab. 28).
în privinţa numelui mamei sale,’ tradiţiile
diferă: uneori era Ciane, fiica lui Meandru,
alteori Tragasia, fiica lui Celeno, ba chiar
Idoteea, fiica regelui Euritos. Ea avea un frate
geamăn, numit Caunos, pe care îl iubea cu o
pasiune vinovată. îngrozit de sora sa, Caunos
a fugit din Milet, patria lui, şi a fondat cetatea
Caunos din Caria. Cuprinsă ele durere, Biblis a
înnebunit şi rătăcea prin întreaga Asie Mică.
In momentul în care era gata să se arunce de la
înălţimea unei stânci, pentru a-si lua zilele şi a
pune capăt durerii şale, Nimfelor li s-a făcut
milă de ea şi au prefăcut-o într-un izvor nese­
cat, ca şi lacrimile tinerei fete.
Acestei tradiţii i se opune alta, conform
căreia Caunos ar fi simţit o iubire vinovată
pentru sora lui. Acesta ar fi fost motivul pen­
tru care el ar fi părăsit casa părintească, iar
Biblis s-a r fi spânzurat. în amintirea ei, nu­
mele a fost atribuit cetăţii Biblis din Caria şi
cetăţii Biblos din Fenicia,
BIZAS2. (BvCaf.) Fiul lu i Poseidon şi al
Ceroesei, fiica lui Zeus şi a preotesei Io. Se
născuse nu departe de locul unde el va înălţa
mai târziu cetatea Bizanţ, dându-i şi numele şi
fortificând-o cu ajutorul lui Apollo şi al lui
Poseidon. Deoarece tiranul Traciei, Haemos,
atacase cetatea, Bizas l-a provocat să lupte
doar cu el si apoi i-a urmărit pe duşmani până
în inima Traciei. Dar, în lipsa lui’, cetatea a
fost asediată de regele Sciţiei, Odrises. Fi-
daleia, soţia lui Bizas, a salvat cetatea cu aju­
torul altor femei, aruncând în tabăra duşmană
un mare număr de şerpi. Mai târziu, a reuşit să
salveze încă o data cetatea de atacurile cum­
natului său, Strombos.
*BONA D EA 3. Divinitate romană, însem­
nând „Zeiţa cea Bună“. Legată de cultul lui
Faunus, legenda sa, destul de sumară, avea ca
scop, explicarea unor particularităţi ale cultu­
lui. în tr-o primă versiune, Bona Dea era fiica
lui Faunus. Iubită de tatăl ei, ea nu a vrut să
1 Biblis: NONN., Dion., XIII, 518 si urm.; PARTH.,
Erot., 11; ANTON. LIB., Tr., 30; Ov„ M it., IX,
451 si urm.; CONON, Narrat., 2; scol. la
THÉOCR., VII, 115; PAUS., VIII, 5, 10; ET.
, BYZ., s. v. Kou/'vos. : Heracles, care nu -i putea ierta că îi sfătuiseră
* Bizas: DIOD. SIC., IV, 49; ET. BYZ., i. v.; TZET.,
, Chil., II, 40.
Bona D ea: MACR,, I, 12, 24 si urm.; SERV., la
VIRG:; En„ VIII, 314; VARR., R. R., II, 1, 5;
PROP., IV, 9; Ov., Fast., V, 148 si urm.; LACT.,
Inst. div. I, 22; TERT., ad. Nat., II, 9; ARN., ad.
Nat., V, 18. Cf. A. GREIFENHAGEN, Bona Dea,
Rom. Mitt., 1937, p. 227 şi urm.; G. PICCALUGA,
Bona Dea, în Studi e Materiali..., 1964, p. 195—
237.
85
cedeze dorinţelor sale, nici măcar după ce
fusese îmbătată cu vin. Atunci, el a bătut-o cu
nuiele de mirt (ceea ce explică de ce mirtul a
fost exclus din templul său). în cele din urmă,
prefăcut în şarpe, Faunus s-a unit cu fiica sa.
O altă versiune a legendei o consideră pe Bo­
na Dea soţia lui Faunus, o femeie foarte înde­
mânatică în toate artele casnice, foarte pudică,
încât nu ieşea din camera, ei şi nu vedea alt
bărbat în afura soţului ei. într-o zi, ea a găsit
un ulcior cu vin, l-a băut şi s-a îmbătat. Pen­
tru asta, bărbatul său a bătut-o cu vergi de
mirt până a murit. D in remuşcare, i-a acordat
onoruri divine. La Roma, Bona Dea avea
sanctuarul pe Aventin, unde, într-o dumbravă
sacră, femeile si fetele sărbătoreau în fiecare
an misterele „Zeiţei celei Bune“, la care băr­
baţii nu aveau voie să participe. Hercule, care
fusese şi el exclus, pentru a se răzbuna, înfi­
inţase la Marele său Altar, situat nu departe de
acolo, ceremonii la care femeile nu puteau să
ia parte (v. Hercule).
BOREAZI4. (BopeaSat.) Boreazii sunt, în
general, copiii lui Boreu, Vântul din Nord.
Sub acest nume sunt desemnaţi mai ales cei
doi fii gemeni ai săi, Calais si Zetes, pe care
i-a avut cu Oritia, fiica lui firehteu, crescută
de zeu pe malurile râului Ilisos (v. Boreu şi
Oritia', tab. 11). Aceşti doi tineri erau înari­
paţi: după unele versiuni, aripile lor se prin­
deau la călcâie, după altele, ieşeau din lateral,
ca la păsări. Ca şi tatăl lor, erau genii ale vân­
turilor, al căror nume era asociat de către an­
tici cu verbul „a sufla“. Calais era „Cel care
suflă uşor“, iar Zetes „Cel care suflă tare“. Se
născuseră, ca şi tatăl lor, în Tracia. Trăsătura
lor esenţială era iuţeala. Au luat parte la
expediţia Argonauţilor şi au jucat un rol im­
portant mai ales în timpul escalei la regele
Fineu (v. Argonauţi), urmărind Harpiile care îl
chinuiau pe acest rege. Tradiţiile diferă totuşi
în această privinţă. Fie l-au eliberat pe Fineu,
obligând Harpiile să zboare şi să promită că îl
vor lăsa în pace, fie au ucis două din cele trei
Harpii, fie, fără să se vorbească de Harpii, 1-
au pedepsit pe Fineu fiindcă îsi orbise copiii
avuţi cu sora lor Cleopatra (v. fiineu).
tradiţiile diferă şi în privinţa morţii lor:
după unele, nu au putut să prindă Harpiile şi
au murit la întoarcere; dar, cel mai adesea, se
povestea că au participat la întreaga expediţie
a Argonauţilor şi au fost prezenţi la jocurile
funebre organizate în onoarea lui Pelias (v.
Pelias şi Iasori), unde au câştigat premiul la
alergări’. Dar, curând, au fost ucişi de către
pe Argonauţi să-l părăsească în Misia, atunci
când întârziase căutându-1 pe Hilas (v. Hilas
4 B oreazi: APOLL. RH., Argon., I, 211 si urm.; II, 273
si urm.; I, 1298-1308; si scol. la APOLL. RH., II,
178; scol la Od., XIV, 533; XII, 69; HYG., Fab.,
14; 19; 273; APD., B ib i, III, 15, 2 si urm.; 1, 9, 21;
Ov., Metam., VI, 711 si urm.; SERV., la VIRG.,
En., III, 209; scol. la PIND., Pyth., IV, 181.
 86 Pierre G R IM A L

şi Argonauţi). Cum ei se întorceau de la fu­ un sacrificiu, fiul său, Botres, se găsea alături
neraliile lui Pelias, eroul i-a descoperit în de el si îl ajuta. Dar Botres a împărţit creierul
Insula Tenos şi i- a ucis, după care le -a ridicat mielului jertfit, înainte de a-1 aşeza pe altar ca
două stele funerare, ce vibrau de fiecare dată ofrandă. Iritat, Eumelos a luat un tăciune din
când vântul din nord bătea peste insulă. rugul sacru şi l-a lovit mortal pe fiul său. Im­
Boreu a avut şi două fiice, Cleopatra, care a presionat de disperarea părinţilor săi, Apollo
fost căsătorită cu Fineu, şi Chione (v. şi l-a prefăcut pe Botres într-o pasăre numită
Boutes). Aeropos, adică pasărea cu privirea sumbră,
BOREU1. (Bopéaç.) Zeu al Vântului din care îşi făcea cuibul sub pământ şi zbura fără
Nord. Locuia în Tracia, care era, pentru Gre­ încetare dintr-un loc în altul.
cia, ţinutul frigului prin excelenţă. Era repre­ BOUCOLOS4. (Bovkoăos'J Boucolos, al
zentat ca un demon înaripat, cu o forţă fizică cărui nume însemna „Boarul“, era fiul lui
deosebită, bărbos şi îm brăcat de obicei cu o Colonos, locuitor al cetăţii Tanagra din
tunică scurtă, plisată. Intr-o imagine, îl vedem Beoţia, şi fratele lui Ochemos şi al lui Leon.
reprezentat asemenea zeului roman Ianus, cu Ochna, singura lor soră, îl iubea pe Eunostos,
două feţe opuse, personificând probabil cele dar fusese respinsă şi, dispreţuită, s-a plâns
două vânturi care suflau asupra strâmtorii fraţilor ei că acesta ar fi vrut să o violeze.
Euripe, Boreu şi Antiboreu. Dar această repre­ Tinerii l-au ucis pe Eunostos. Cuprinsă de
zentare este excepţională. remuşcări, sora a mărturisit peste puţin timp
Boreu era fiul lui Eos (Aurora), şi al lui As- adevărul. Fraţii au fugit, ameninţaţi de tatăl lui
treos, care era, la rândul său, fiul lui Crios si al Eunostos, iar sora lor s-a sinucis.
Euribiei. Era frate cu Zefir şi cu Notos (tab.
14), aparţinând, prin urmare, rasei Titanilor, BOULIS5. (Bouăls'.) V. Egipios.
fiinţe care personificau forţele elementare ale BOUNOS6. (Bovvos-.) Erou corintian, fiul
naturii. între alte acte violente, i se atribuie lui Hermes şi al Alcidamiei, care a primit de la
răpirea Oritiei, fiica regelui Atenei, Erehteu, Eetes, când acesta a plecat din Corint la Col-
atunci când aceasta se juca împreună cu alţi hos, tronul Corintului, cu poruncă să-l
copii pe malul râului Uisos. A dus-o în Tracia, păstreze până la întoarcerea lui sau a unuia din
unde i-a dăruit doi fii, Calais şi Zetes (v. art. urmaşii săi. După moartea lui Boutos, i-a
preced.). O variantă a acestei legende susţinea urmat la tron Epopeu (v. acest nume) din Si-
că răpirea a avut loc în timpul unei procesiuni cione.
care urca pe Acropole, către templul Atenei
Poliada. Uneori, i se atribuie lui Boreu pedep­ BO U FA G O S7. (Boixjxîyos-.) Erou arcadian,
sirea lui Fineu (v. acest nume). Cu iepele lui al cărui nume însemna „Mâncătorul de Boi“.
Erihtonios, Boreu, luând forma unui cal, a Era fiul lui Iapetos şi al soţiei sale Tomax.
avut doisprezece mânji, atât de uşori, încât Căsătorit cu Promne,’ el l-a primit pe Ificles,
atunci când alergau peste un lan cù grâu, nu care fusese rănit în timpul luptelor lui Hera-
aplecau spicele sub greutatea lor, iar atunci cles împotriva lui Augias (v. Heracles); l-a
când alergau pe suprafaţa mării, nu lăsau nici îngrijit până la moarte, apoi l-a îngropat. Mai
urm ă de val. Boreu a mai avut drept copii târziu a fost ucis de zeiţa Artemis, care era
nişte cai iuţi cu o Erinie, apoi cu o Harpie. deranjată de dragostea lui insistentă, în timp
Pentru Boreu, „regele celţilor“, v. Ciparisa. ce o urmărea pe muntele Foloe din Arcadia.
B O R M O S2. (Bûppoç.) Fiul lui Titias (sau BO U TES8. (Bouttjs'J Sunt cunoscuţi trei
Titios), un Mariandin. Era un tânăr foarte eroi cu acest nume.
frumos, răpit de Nimfe într-o zi când plecase 1. Fiul lui Boreu, fratele vitreg al lui
să aducă apă pentru secerători de la o fântână Licurg. Boutes şi Licurg aveau mame diferite,
foarte adâncă (v. Hilas). în alte variante, se dar nici una din ele nu era Oritia soţia legitimă
povesteşte că a fost ucis la o vânătoare. Moar­ a zeului vânturilor, (v. Boreu). Boutes a încer­
tea sa era sărbătorită în fiecare an, în timpul cat să-şi ucidă fratele vitreg, însă planurile
secerişului, prin bocete însoţite de cântări din sale au fost descoperite şi a trebuit să fugă
flaut. împreună cu susţinătorii săi. S -a stabilit Ja
BOTRES3. (Bôrprjç.) Era un locuitor din Naxos, unde trăia din tâlhării şi piraterie. în
cetatea Teba, fiul lui Eumelos, care îl venera cursul uneia din expediţiile lui, â atacat cetatea
pe Apollo. în tr-o zi, când tatăl îi oferea zeului Ftiotida, pentru a răpi femeile şi a întâlnit
acolo adoratoare ale lui Dionysos. Cele mai
multe au scăpat, însă doica zeului, Coronis, a
1 B oreu: HES., Theog., 378; cf. 869; DHT., VII, 189; fost răpită şi atribuită lui Boutes. La
Ov., Met., VI, 685 si urm.; Trist., III, 10, 45; II,
XX, 221 si urm.; QÜINT. SM., VIII, 242; NONN.,
Dionys., XXXVII, 155; PLAT., Phaedr., 229 B; î Boucolos: PLUT., Quaest., gr., 40.
PAUS., V, 19, 1; APD., B ibi, III, 15, 1 şi 2; scol. la “ Boulis: ANTON. LIB., Transf, 5.
l ’Od., XIV, 533; v. Annali d e ll’Instituto, XXXII, Bounos: Paus., II, 3, 10; THÉOPOMPE, r. 340;
, pl. L si M. 7 TZET., laL Y C ., 174.
B orm o’s: ATHEN., XIV, 3, p. 620 A; scol. la „ Boufagos: PAUS., VIII, 14, 9; 27, 17.
, APOLL., RH., Arg., I, 1126; II, 780. Boutes: 1) DIOD. SIC., V, 50. 2) APD., B ib i, III, 14,
Botres: ANTON. LIB., Transf, 18. 8.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
rugăminţile tinerei femei, Boutes a fost lovit
de nebunie de către Dionysos. El s-a aruncat
într-o fântână şi a murit.
2. Fiul regelui Atenei, Pandion, si al
Zeuxippei (tab. 11). Avea două surori, filo -
mela şi Procne, şi un frate, Erehteu. La
moartea lui Pandion, moştenirea a fost îm­
părţită între cei doi fii: Erehteu a obţinut tro­
nul, iar Boutes rangul de preot la templele
Atenei şi a] lui Poseidon. El s -a căsătorit cu
fiica lui Erehteu, Htonia (v. şi Erehteu). Din el
pretindea că se trage familia de sacerdoţi at-
enieni a Eteoboutazilor.
3. Participant la expediţia Argonauţilor,
fondatorul cetăţii Lilibeea din Sicilia (v. A r­
gonauţi şi Erix).
BOUZIGES1. (Bov£vyrisk.) Erou mitic, in­
ventatorul jugului, numele său însemnând
„Cel care pune boii la jug“ . El s -a gândit să
îmblânzească taurii si să-i înjuge, pentru a-i
folosi la arat şi la cultivarea pământurilor. Era
considerat şi unul dintre primii dătători de
legi. I se atribuie interdicţia, destul de frecvent
menţionată în Antichitate, de a ucide boi sau
tauri, datorită serviciilor pe care le puteau
aduce agriculturii (v. şi Palladion).
BRANHOS2. (Bpdyx°S'.) Fiul unui erou
originar din Delfi, numit Smicros (v. acest
nume), care se stabilise şi se căsătorise la M i­
let. înainte de naşterea sa, mama lui a avut o
viziune în care soarele cobora prin gura ei,
trecea prin tot corpul şi ieşea prin pântece.
Prezicătorii au interpretat acest lucru ca o
prevestire favorabilă. Fiul pe care l-a adus pe
lume a fost numit Branhos, adică „bronhie“,
deoarece mama sa a simţit că soarele a coborât
în ea prin bronhii. în tr-o zi, în timp ce păştea
turmele în munţi, copilul, care era foarte fru­
mos, a fost iubit de Apollo. El a înălţat un
altar lui Apollo Amical şi, inspirat de zeu, care
i-a transmis darul prezicerii, a înfiinţat un
oracol la Didime, la sud de Milet. Acest oracol
era considerat aproape la fel de important ca
cel de la Delfi, până târziu în epoca istorică,
preoţi fiind Branhizii, adică urmaşii lui Bran-
hos. Se spunea că unul dintre strămoşii săi din
partea mamei a fost Mahereu, bărbatul care îl
ucisese pe Neoptolem la Delfi.
BRANGAS3. (Bpâyyas'.) Fiul zeului-râu
Strimon din Tracia şi fratele lui Olintos. Cum
acesta fusese ucis la vânătoare de un leu,
Brangas l-a îngropat în locul unde murise şi a
dat numele de Olmt cetăţii pe care a construi­
t-o în apropiere.
BRISEIS4. (BpiarjLS'.) Briseis, pe numele ei
1 Bouziges: SERV., la VIRG., Georg., I, 19: PLIN., N.
H„ VII, 57; scol. la l'Il., XVIII, 483; HESYCH., 5.
2 B rancos:
V- CONON, Narr., 33; cf. 44; scol. la PAUS.,
V, 8, 8; STRAB., p. 421; 634
. B rangas: CONON, Narr., 4.
Briseis: II., I, 318 si urm.; II, 688 si urm.; si la scol.;
XIX, 291 si urni.; QUINT. SM., III, 552 si urm.;
scol. la VII., I, 392; EUST., la Hom., 77, 30;
87
adevărat Hippodamia, era fiica lui Brises, un
preot al lui Apollo din cetatea Limesos, cuce­
rită şi jefiiită de către Ahile (v. acest nume).
Brises era fratele lui Chryses, tatăl lui
Chryseis. Hippodamia, numită Briseis de la
numele tatălui ei, era căsătorită cu Mines, iar
soţul i-a fost ucis de Ahile. Ea însăsi a fost
luată de Ahile şi, pentru a o consola, tatroclu
i-a promis că va face în aşa fel încât Ahile să
o ia de soţie. Ea a devenit,’ într-adevăr, sclava
favorită, iubită cu multă afecţiune de către
erou. Atunci când Adunarea Grecilor l-a obli­
gat pe Agamemnon să o înapoieze pe Chryseis
tatălui ei şi regele a cerut m compensaţie ca
Ahile să i’-o dea pe Briseis, de mânie şi de
durere, Ahile a refuzat să mai lupte (v. le­
genda sa). Prin solia trimisă pentru a-1 îmbuna
pe erou, Agamemnon a promis sa i-o dea
înapoi pe Briseis. Numai datorită ei Ahile a
acceptat în cele din urmă să se împace cu atri-
dul. Tradiţia de după Homer o prezintă pe
Briseis ca pe o femeie voinică, brunetă, cu
privirea strălucitoare, cu piele albă, cu
spâncene puternice, şi care se îmbrăca elegent.
Tot ea ar fi organizat onorurile funebre în
amintirea lui Ahile.
B R ISE S5. (BpîcrrjS'.) Tatăl lui Briseis (v. art.
preced.). Era prezentat fie ca rege al Lelegilor
din Caria, fie, cel mai adesea, ca frate al lui
Chryses, un preot al lui Apollo din cetatea
Limesos, cucerită si jefuită de greci, în timpul
războiului Troiei. în afara fiicei sale Hippo­
damia, cunoscută mai ales sub numele de
Briseis, el mai avea un fiu, Eetion (deosebit de
eroul cu acelaşi nume, rege al cetăţii Limesos
şi tatăl Andro’m acăi). Atunci când Ahile i-a
distrus casa, în timpul jafului, el s-a spânzu­
rat.
BRITOMARTIS6. (Bpi Topapns-.) Zeiţă din
Creta, al cărei nume însemna, se zice, „Fe­
cioara cea Blândă“. Era fiica lui Zeus şi a
Cârmei, o Nimfa-fecioară, însoţitoare a zeiţei
Artemis în Creta. Minos o iubea şi, cuprins de
dor, a urm ărit-o timp de nouă luni prin munţii
şi văile insulei. într-o zi, dându-şi seama că
era aproape să fie prinsă, ea s-a aruncat în
mare de la înălţimea unei faleze, dar a nimerit
în plasele pescarilor şi a fost salvată, primind
apoi epitetul de Dictina (adică „Fata cu Pla­
să“).
O altă versiune, mai puţin miraculoasă, ex­
plică acest epitet prin faptul că Britomartis ar
fi inventat plasa pentru vânătoare. Se mai
TZET., la LYC., 345; Anteh., 350 si urm.; PAUS.,
. V, 24, 11; X, 25, 3; Ov„ Her., 3.
5 Brises: II, II, scol. la VII, XIX, 291; EUST., la Horn.,
77, 30; DICTYS., II, 17; TZET., Anteh., 349 si
. urm.; PROP., El., II, 9, 9-16.
b B rito m a rtis: SOLIN., XI, 8; PAUS., II, 30, 3; III, 14,
2; VIII, 2, 4; cf. IX, 40, 3; DIOD. SIC., V, 76;
CALL. Hymne la Art., 189 si urm.; Ps. VIRG.,
Ciris, 301; ANTON. LIB., Tr., 40; scol. la
ARISTOPH., Gren., 1356; la EUR., Hippol., 146.
Cf. R. Holland., Britomartis, Hermes, 1925, p. 59-
65.
88
spunea despre Britomartis că, în timpul unei
vânători, s-a prins din întâmplare într-o plasă
şi, fiind salvată de către Artemis, ar fi primit
onoruri divine, sub numele de Dictina.
Ca şi Artemis, era înfăţişată înconjurata de
câini, în costum de vânătoare, evitând bărbaţii
şi iubind singurătatea.
B R IT E 1. (Bpvrq.) Fiica lui Ares şi însoţi­
toare a zeiţei Artemis, în Creta. La fel ca şi
Britomartis, fiind iubită de Minos, ea s-a
aruncat în mare si trupul i-a fost găsit într-o
plasă de pescar. In urma acestei întâmplări, a
izbucnit o epidemie de ciumă. Oracolul con­
sultat a răspuns că trebuia să i se aducă ono­
ruri divine zeiţei „Artemis Dictina“ (Artemis
cu Plasă“), pentru potolirea flagelului.
B U SIR IS2. (Bovoipis'J Rege al Egiptului,
menţionat în legenda greacă, dar care nu apare
1 B rite: Myth. du Vat,, II, 26.
B usiris: DIOD. SIC., I, 17, 45; IV, 18; 27; APD.,
Bibi,, U, 5, 11; HDT., II, 45; A. GELL., II, 6;
MACR., Sat., VI, 7; VIRG., Georg., III, 5; SERV.,
ad loc.; HYG., Fab., 31; 56; 157; Ov., Met., IX,
183; Et. Magn., s. v.; EUR., dr. sat. de Busiris,
pierdută; despre Busiris = B u-as-iri: „locul lui
Isis“, cf. A. WIEDEMANN, Herodots Zweites
Buch., Leipzig, 1890; FRAZER, ed. d A P D ., Bibi.,
I, p. 224 şi urm.
Pierre G R IM A L
în nici una din listele faraonilor păstrate din
toate dinastiile cunoscute. Numele său putea fi
o variantă deformată a numelui lui Osiris.
Fiind un faraon crud, tirania sa l-a făcut pe
Poteu să fugă din Egipt (v. Proteu). El s-a
gândit să trimită o expediţie de piraţi pentru a
le răpi pe Hesperide, care erau renumite pen­
tru frumuseţea lor. Heracles i-a întâlnit pe
acei piraţi în drumul său, în timp ce căuta
merele de aur, şi i-a ucis, aşa cum îl va ucide
şi pe Busiris însuşi. Egiptul cunoscuse o serie
âe recolte slabe şi Frasios, un prezicător venit
din Cipru, îl sfătuise pe rege să sacrifice lui
Zeus, m fiecare an, un străin, pentru a-1 îm­
buna pe zeu şi pentru ca ţinutul să-şi recapete
prosperitatea. Busiris i-a ascultat sfatul şi a
început prin a-1 sacrifica pe Frasios însuşi.
Când Heracles a trecut prin Egipt, Busiris l-a
prins, l-a legat cu panglici, l-a încoronat cu
flori şi l-a dus la altarul pentru sacrificii, ca
viitoare victimă. însă Heracles a rupt
legăturile, l-a ucis pe Busiris, pe fiul acestuia
Ifidamas (sau Amfidamas), pe crainicul Chal-
bes şi pe toţi cei aflaţi de faţă.
Busiris era fiul lui Poseidon şi al Lisianasei
(tab. 3) şi fusese lăsat ca rege al Egiptului de
către Osiris, atunci când acesta plecase în
marea lui expediţie în jurul pământului.
 c
CAANTOS . (Kâavdos'.) Fiul lui Oceanos. notează că Hefaistos, împreună cu Cabiro, ar
Cum sora sa, Nim fa Melia, fusese răpită de' fi avut un fiu, Cadmilos, care a avut la rândul
său trei fii, numiţi Cabiri. Aceştia erau taţii
Apollo, din apropiere de Teba, de pe malul Nimfelor Cabiride. Mitograful Ferechide con­
râului Ismenos, tatăl său l-a trimis în căutarea semnează că erau fii lui Hefaistos şi ai fiicei
ei. I-a găsit pe sora lui şi pe Apollo, dar nu a lui Proteu, Cabiro. în aceste versiuni, cele trei
putut sâ-i despartă. Atunci, fiind mânios, a dat Nimfe Cabiride erau surorile Cabirilor, şi ei în
foc sanctuarului lui Apollo, ceea ce l-a costat număr de trei. în alte versiuni, erau’ şapte
viaţa, deoarece zeul l-a ucis cu o săgeată. în Cabiri şi tatăl lor ar fi fost fenicianul Sidifc, iar
epoca clasică, vizitatorilor le era arătat mor­ fratele lor, Asclepios. O tradiţie consemnată
mântul său de la Teba, în apropierea izvorului de Mnaseas din Patara aminteşte numele a
lui Ares. patru Cabiri: Axieros, Axiokersâ, Axiokersos
CABARNOS2. (Kafiapvos'.) în timp ce zeiţa şi Cadmilos, identificaţi, în mitologia greacă,
Demetra îşi căuta fiica, răpită de Hades, un cu Demetra, Persefona, Hades şi Hermes, iar,
locuitor din Păros, numit Cabamos i-a spus în mitologia romană, cu Jupite’r, Mercur, Iu-
cine fusese autorul răpirii. Ca recompensă, nona şi Minerva. în această ipoteză, nu ni se
zeiţa l-a numit preot al cultului ei, drept ce precizează genealogia lor, Cabirii nefiind
revenea şi urmaşilor. Legenda era răspândită decât un nume mistic, funcţional, al di­
doar în apropierea cetăţii Păros. vinităţilor invocate. Uneori, Cabirii erau iden­
tificaţi cu Iasion şi Dardanos (v. aceste nume),
CABIRI3. (KaŞeLpoL.) Divinităţi misterioase, copiii lui Zeus şi ai Electrei, eroi mult veneraţi
al căror sanctuar principal se găsea la Samo- pe insula Samotrace.
trace, dar care erau adorate peste tot, chiar şi Divinităţi misterioase, Cabirii nu puteau să
în Egipt, la Memphis, după consemnarea lui fie numiţi fără ca pronunţarea numelor lor să
Herodot. Originea şi natura lor sunt interpre­ fie pedepsită. Cel mai adesea erau numiţi
tate în mod foarte diferit de către mitografii „Zeii cei Mari“ . O glosă citează, alături de
antici. Cel mai adesea, Hefaistos apare ca numele menţionate mai sus, pe Alcon şi
fiind tatăl lor sau, cel puţin, strămoşul lor Eurimedon, un „cuplu“ de Cabiri, fiii lui
divin. De exemplu, mitograful Acusilaos Cabiro şi Hefaistos. In epoca romană, Cabirii
erau mult mai des consideraţi ca formând o
1 C aantos: PAUS., IX, 10, 5-6. triadă ce cuprindea trei divinităţi romane:
, C ab arn o s: ET. BYZ., s. v. Kdßaproi. Jupiter, Minerva şi Mercur.
C a b iri: STRAB., X, 3, 19 si urm.; scol. la APOLL. Miturile Cabirilor sunt aproape inexistente.
RH., Arg., I, 917; AEL.’ ARIST., II, 469 Keil); Se spunea că asistaseră la naşterea lui Zeus pe
PHIS1. BYBL., I, 8; NONN., Dion., XIV, 22 si colina templului din Pergam, ceea ce cores­
urm.; HDT., III, 37; VARR., L. L., V, 58; SERV’., punde naturii lor de demoni integraţi în corte­
la VIRG., En., III, 12; 264; VIII, 679, V. F.
CHAPOUTHIER, Les Dioscures au service d'une giul zeiţei Rhea. Erau servitorii zeiţei şi, din
déesse, Paris, 1935; Bengt HEMBERG, Die Kabi- acest motiv, erau adesea confundaţi cu’ Cori-
ren, Upsal, 1950. banţii şi Cureţii (v. aceste nume). începând de
90
la sfârşitul epocii clasice, ei apar mai ales ca
protectori ai navigaţiei, asemenea Dioscurilor,
cu care aveau unele afinităţi.
C A B IR ID E 1. (Kafleipi'Ses'J Trei Nimfe, su­
rorile Cabirilor (v. Cabiri).
C A B IR O 2. (Kafteipco.) Fiica lui Proteu şi a
soţiei sale Ancinoe. Originară din Lemnos,
unde era adorat zeul Hefaistos, ea a fost iubită
de zeu şi i-a dăruit mai mulţi copii, Cabirii şi
Cabiridele (v. aceste nume).
*CACA3. Străveche zeiţă romană, conside­
rată sora tâlharului Cacus (v. acest nume). Ea
îl trădase pe fratele său, dezvăluindu-i lui
Hercule locul unde Cacus ascunsese boii furaţi
eroului. Ca răsplată, i s -a închinat un cult şi în
cinstea ei se întreţinea un foc veşnic,
asemănător cu cel din templul zeiţei Vesta!
*CACUS4. Erou local al Romei, fiind când
un zeu al focului, când un simplu nume de loc.
Mitul său era legat de cel al lui Hercule. Era
considerat fiu al lui Vulcan şi trăia într-o gro­
tă de pe Colina Aventină. Atunci când Hercule
s-a întors din expediţia sa în partea occidenta­
lă a Mediteranei, aducând cu el boii furaţi de
la Gerion (v. Heracles) şi lâsându-i să pască
în voie pe locul viitorului Forum Boarium, iar
el se odihnea pe malul Tibrului, Cacus,
neputând să fure întreaga turmă, deşi aşa ar fi
vrut, a furat câteva animale (patru vaci şi patru
boi, se spune), pe care le -a ascuns în grota sa.
Dar, pentru a nu lăsa urme, el a tras animalele
de coadă, forţându-le să meargă invers, astfel
încât urmele porneau dinspre grotă şi nu du­
ceau către ea. Atunci când Hercule s-a trezit
si a observat furtul, a plecat în căutarea anima­
lelor şi ar fi fost înşelat de vicleşugul lui
Cacus’ dacă vitele nu şi-ar fi simţit tovarăşele
de turmă şi nu ar fi mugit, conform unei vari­
ante, sau dacă Hercule nu ar fi fost
înştiinţat de Caca, sora lui Cacus despre locul
unde erau ascunse. Oricum, între Cacus şi
Hercule s-a încins o luptă. Cacus avea trei
capete şi arunca flăcări pe cele trei guri. Dar
Hercule i-a venit repede de hac, folosindu-şi
măciuca. O altă variată îl prezintă pe Cacus
închizându-se în grota lui, îngrămădind stânci
în faţa intrării şi respingând astfel atacurile lui
Hercule. însă acesta, s-a urcat pe colină, a
smuls stâncile care formau acopenşul grotei şi
a ajuns astfel la duşmanul său, pe care l-’a
ucis. Apoi a adus sacrificii lui Jupiter Inven­
tor, drept recunoştinţă pentru victoria sa, iar
! C abirides: STRAB., X, 3, 21.
, C ab iro : STRAB., X, 3, 21; ET. BYZ., s. v. Kaßeipia.
J C aca: LACT., Inst., I, 20, 36; SERV., la VIRG., En„
. VIII, 190; Myth. Vat., II, 153; III, 13.
C acus: VIRG., En„ VIII, 190 şi urm., şi SERV.,
coment, ad loc.; TITE-LIV E, 1, 7, 3 şi urm.; DEN.
D ’HAL., I, 39 şi urm.; Ov., Fastr., 1, 543 şi urm.,
V, 643 si urm.; VI, 79 si urm.; PROP., V, 9, 1 si
urm.; TZET., Hist., V, 21; VERRIUS FLACCUS,
în SERV., la En„ VIII, 203; SOLIN., I, 8; DIOD.
SIC., IV, 21; J. BAYET, Origines..., p. 145 şi urm.
Pierre G R IM A L
regele Evandru, care domnea în acea vreme la
Pallanteea, viitoarea Romă (pe atunci un sim­
plu sat de păstori situat pe Colina Palatină din
apropiere, v. Evandru), i-a mulţumit că a
scăpat ţinutul de un tâlhar cum era Cacus şi i-
a promis că cerul îl va răsplăti cu onoruri di­
vine.
O versiune mai puţin cunoscută a legendei
lui Hercule îl înlocuieşte pe Cacus cu un tâlhar
numit Garanus sau Recaranus, dar care joacă
acelaşi rol ca si Cacus (v. Recaranus).
Un străvechi istoric roman consemnează că
acel Cacus era însoţitorul regelui Marsias,
venit din Frigia să invadeze Italia. Marsias îl
trimisese în solie la regele etrusc Tarhon, dar
acesta îl luase prizonier. Cacus a scăpat şi s-a
întors la Marsias, după care amândoi au ocu­
pat Campania, în jurul râului Voltuma şi au
atacat regiunea Romei, unde se stabilise o
colonie arcadianâ. Hercule s-a aliat atunci cu
regele Tarhon şi i-a nimicit pe invadatori.
In sfârsit, Diodor din Sicilia scrie despre un
anume (jacius (Kanos’.), un bărbat foarte
puternic, care locuia pe Colina Palatină şi care
l-a primit pe Hercule cu multă ospitalitate.
Numele acestui Cacius a rămas legat de „ur­
carea“ pe Colina Palatină, cunoscutele Scalae
Caci, din apropierea locuinţei sale (Atrium
C ad).
CADM OS5. (KăSfios-.) Erou din ciclul te-
ban, a cărui legendă, ca şi cea a lui Heracles,
s-a răspândit aproape în toată lumea medite­
raneană, din Asia Mică până în Iliria şi în
Africa (Libia). Cadmos era fiul lui Agenor şi
al Telefasei (sau, după alte tradiţii, al Argio-
pei, v. Agenor şi tab. 3). Era frate cu Cilix,
Phoenix şi Europa (deşi uneori Phoenix era
considerat tatăl său şi al’ Europei). în sfârşit, o
tradiţie beoţiană, atestată târziu, îl considera
fiul eroului local teban Ogigos (v. acest nu­
me).
După răpirea Europei, Agenor şi-a trimis
fiii să o caute şi le -a interzis să apară în faţa
lui fără să o aducă înapoi. Mama lor li s-a
alăturat şi au părăsit ţinutul Tirului, unde dom­
nea Agenor. Dar, curând, tinerii şi-au dat
seama că o căutau în zadar pe sora lor şi, în
timp ce fraţii lui s-au instalat în alte ţinuturi,
Cadmos şi mama sa au mers în Tracia, unde
5 C adm os: HÉS., Théog., 935 si urm.; Od., V. 333 si
urm., scol. la II. II, 494; HDT., IV, 147; DIOD.
SIC., IV, 2, 1 si urm.; V, 47 si urm.; 48; 49; V, 59,
2 si urm.; THEOGN., 15-18; HYG., Fab., 6; 178;
179; PIND., Pyth., Ili, 152 si urm.; Olymp., II, 38 si
urm.; APOLL. RH., Arg., IV, 516 si urm.; scol. la
III, 1186; EURIP., Phén., 930 si urrà.; 822 si urm.;
Bacch., 1330 si urm.; scol. la ÈURIP., Phén., 638;
la ESCH., Srpt., 469; 486; APD., Bìbl., III, 1, 1; 4,
1; 5, 1; 5, 4 si urm.; PAUS., Ili, 1, 8; 15, 8; 24, 3;
IV, 7, 8; VII, 2, 5; IX, 5, 1 si urm.; 10, 1; 12, 1 si
urm.; 16, 3 si urm.; 26, 3-4; X, 17, 4; 35, 5.
STRAB., I, 46; VII, 326; ATHÉN., XI, 426 B;
TZET., Chil., IV, 393 si urm.; NONNOS, Dionys.,
I, 140 si urm.; 350 si urm., etc.; ET. BYZ., s. v.
BouAÓti; F. VIAN, Les origines de Thébes, Paris,
1963.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă

Tabel genealogic nr.

92
au fost primiţi bine de locuitori. După moartea
Telefasei, Cadmos s-a dus să consulte ora­
colul de la Delfi, care l-a sfătuit să renunţe la
căutarea Europei şi să fondeze o cetate. Dar,
pentru alegerea locului, trebuia să urmeze o
vacă până când va cădea, epuizată de
oboseală. Pentru a împlini oracolul, Cadmos a
pornit la drum şi, în timp ce trecea prin Fo-
cida, a văzut, în turmele lui Pelagon, fiul lui
Amfidamas, o vacă ce avea pe ambele părţi
semnul lunii (un disc alb ce amintea de luna
plină). A urniărit-o si vaca a traversat Beoţia,
culcându-se în cele din urmă pe locul viitoarei
cetăţi Teba. Cadmos a văzut atunci că se îm ­
plinise oracolul şi a vrut să ofere vaca drept
sacrificiu zeiţei Âtena. Pentru asta, el a trimis
pe câţiva dintre însoţitorii lui să caute apă la
un izvor învecinat, numit Izvorul lui Ares.
însă un dragon, care, după unii autori, era
urmaşul lui Ares, păzea izvorul şi a ucis cea
mai mare parte din oamenii trimişi de Cad­
mos. Eroul a venit în ajutorul oamenilor săi şi
a iicis, la rândul său, balaurul. Atena i-’a
apărut atunci şi l-a sfătuit să semene dinţii
animalului, ceea ce a şi făcut. Peste puţin
timp, din pământ au apărat oameni înarmaţi,
care au fost numiţi Spartoi (adică „Oamenii
semănaţi“) şi aceştia erau foarte ameninţători.
Cadmos s -a gândit atunci să arunce cu pietre
în mijlocul lor. Neştiind cine aruncase
pietrele, acei oameni uriaşi au dat vina unul pe
celălalt şi s-au măcelărit între ei. Au supra­
vieţuit doar cinci dintre ei, numiţi Ehion (care
s-a căsătorit cu Agave, una din fiicele lui
Cadmos), Udeos, Htonios, Hiperenor şi Pelo-
ros. Totusi, uciderea dragonului a trebuit să fie
ispăşită de către Cadmos, care l-a slujit pe
Ares ca sclav timp de opt ani. După încheierea
penitenţei, Cadmos a devenit regele Tebei,
fiind protejat de zeiţa Atena, iar Zeus i-a dat
ca soţie o fiică a lui Ares şi a Afroditei, zeiţa
Harmonia.
Căsătoria lui Cadmos şi a Harmoniei a fost
celebrată prin mari serbări, la care au luat
arte toţi zeii si au cântat Muzele. Ei au co-
Orât din cer şî au venit la Cadmeea, citadela
Tebei, aducând daruri. Principalele daruri au
fost, pentru Harmonia, o rochie fermecată,
ţesută de Charite, şi un colier de aur, lucrat de
Hefaistos, zeul făurar. Acest colier îi fusese
dat lui Cadmos de către zeul însuşi, iar, după
alte versiuni, ar fi fost un cadou al Europei
pentru fratele ei, pe care ea însăşi îl primise de
la Zeus. Colierul şi rochia au jùcat mai târziu
un rol important în timpul expediţiei Celor
Şapte contra Tebei (v. 'Amfiaraos. Erifile şi
Ălcmeon).
Cu Harmonia, Cadmos a avut mai mulţi
copii: fiicele Autonoe, Ino (care a luat mài
târziu numele de Leucoteea, după zeificarea
sa), Agave şi Semele, şi un fiu, Polidoros.
Spre sfârşitul vieţii lor, Cadmos şi Harmo­
nia au părărsit Teba, în condiţii misterioase,
lăsând tronul nepotului for Penteu, fiul Agavei
şi al lui Ehion. Ei s-au dus în Iliria, la en-
Pierre G R IM A L
heleeni, care, fiind atacaţi de iliri, un oracol le
promisese victoria, dacă îi aveau, drept con­
ducători pe Cadmos şi Harmonia. Intr-adevăr,
au obţinut victoria şi Cadmos a domnit apoi
asupra ilirilor. A mai avut un fiu, Ilirios. Dar,
mai târziu, el şi Harmonia au fost prefăcuţi în
şerpi si au ajuns în Câmpiile Elizee. Mor­
mântul lor era prezentat vizitatorilor în Iliria
(v. si Agave).
(!) legendă consemnată de Nonnos din
Panopolis, dar care poate fi doar invenţia unui
poet târziu, povesteşte cum Cadmos luase
urmele taurului care îi răpise sora şi a fost
înrolat de Zeus în expediţia împotriva gigan­
tului Tifon. Pentru asta, ar fi îmbrăcat haine de
păstor, date de zeul Pan, însoţitorul său. Iar
atunci când Tifon îi răpise nervii lui Zeus,
Cadmos a fost cel care l-a fermecat, cântând
din liră, şi a reuşit să obţină înapoierea lor, sub
pretextul’ că ar face din ei corzi pentru lira sa.
Cadmos i-a dat înapoi lui Zeus, perm iţându-i
să obţină victoria. Ca răsplată, Cadmos a pri­
mit mâna Harmoniei (v. Tifon).
Pe insulele Thera, Rodos, Samotrace, Creta
şi în multe alte locuri din ţinuturile locuite de
greci, se povestea că, în timp ce o căuta pe
sora lui, Europa, Cadmos întemeiase diferite
cetăţi.
*CAECULUS1. Legenda romană privind
cetatea Preneste (astăzi Palestrina, pe dealurile
care mărginesc Latium, către Sabina), atribuie
fondarea cetăţii unui erou cu numele Caecu-
lus, fiul lui Vulcan. Se spune că odinioară
trăiau în acel ţinut doi fraţi păstori, numiţi
Depizi. Ei aveau o soră, iar într-o zi, când
sora lor stătea lângă vatră, o scânteie a sărit
din foc în sânul fetei. Curând a simţit că va
avea un copil. A născut un fiu, pe care l-a
părăsit în apropiere de templul lui Iupiter.
Nişte femei, care veniseră să ia apă de la un
izvor învecinat, au găsit copilul lângă un foc şi
l-au adus celor doi Depizi, care l-au crescut.
I-au dat numele de Caeculus, când l-au văzut
pentru prima dată, fiindcă fumul de la foc îi
iritase ochii şi el părea orb (caecus însemna,
într-adevăr, „orb“).
în tinereţea sa, printre păstori, Caeculus a
luat parte la jafurile obişnuite în vremea sa.
Când a devenit bărbat, el a fondat, împreună
cu câţiva însoţitori, un sat, care se va. trans­
forma într-o cetate, numită Preneste. în ziua
când sărbătorea inaugurarea noii cetăţi, el a
invitat vecinii să se stabilească acolo şi a cerut
o minune de la tatăl său Vulcan. Âcesta a
trimis flăcări ce au înconjurat mulţimea şi
s-au stins doar atunci când le-a poruncit
Caeculus. Acel miracol a adus prosperitate
cetăţii, în care s-au stabilit numeroşi locuitori,
sub protecţia zeului Vulcan şi a fiului său.
Ginta Caecilia se considera că descindea
din Caeculus.
1 Caeculus: SERV., la VIRG., En„ VII, 681, si scol. de
Ver., ibid. Cf. VIRG., En„ VII, 678 si urm.;
SOLIN., II, 9; Myth. Vat., I, 84.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 93

C A E IR A . (Kaeipa.) Fiica unui olar din C A F E N E . (Kacpevrj.) Tânără fată din ce­
Milet, care a jucat un rol important în legenda tatea Criasos, din regiunea Caria. O colonie de
lui Neleu, fiul lui Codros (v. Neleu si Coaros). greci din Melos, sub conducerea lui Nimfeos,
Trebuind să-şi părăsească ţara, Nefeu a între­ mtemeiase în acel ţinut o aşezare, care s-a
bat oracolul ’unde să se stabilească. I s-a dezvoltat rapid şi a devenit puternică. Locuito­
răspuns că îşi va găsi noua patrie în locul în rii din C riasos’au devenit neliniştiţi şi s-au
care o tânăra fată îi va da pământ amestecat cu gândit să-i lichideze pe vecinii lor, care îi
apă. Rătăcind, N eleu a sosit într-o bună zi la deranjau. S-au gândit să-i invite pe toţi grecii
Milet şi i-a cerut Caeirei să-i dea argilă moale la o serbare şi să-i ucidă când s-a r fi adunat.
pentru a lua amprenta unui sigiliu. Caeira a Dar Cafene se îndrăgostise de Nimfeos şi i-a
fost de acord. Oracolul se împlinise deci. dezvăluit complotul. Atunci când solii
Neleu a preluat atunci puterea la M ilet şi a carienilor au venit să-i invite pe greci, aceştia
fondat trei cetăţi în vecinătate. au acceptat, dar au spus că obiceiul din ţara lor
*CA ELU S2. Cerul, al cărui nume este la cerea ca şi femeile lor să fie invitate la ospăţ.
masculin, pentru a indica personificarea (sub­ Ceea ce âu şi făcut. Bărbaţii s-au dus la săr­
stantivul comun fiind de genul neutru, bătoare fără arme, dar femeile au ascuns fie­
caelum). N u era un zeu roman, ci traducerea care câte o sabie sub rochie. în timpul mesei,
în limba latină a numelui Uranos, zeu grec carienii s-au năpustit asupra grecilor, dar
deosebit de important în teogonia şi mitologia aceştia le-au luat-o înainte şi i-au ucis pe toţi.
elenă (v. Uranos). Apoi; ei au distrus complet’cetatea Criasos şi
au construit alta, pe care au num it-o Noua
CA EN EU 3. (Kaivevs-.) Caeneu, care îl avea Criasos. Cafene s-a căsătorit cu Nimfeos şi i
drept tată pe lapitul Elatos (tab. 9), era la în­ s-au adus înalte onoruri.
ceput o femeie, numită Caenis; dar, fiind iubi­
tă de Poseidon, i-a cerut zeului să o prefacă C A FIR A 6. (Katpeipa.) Una din fiicele lui
într-un bărbat invulnerabil şi aşa s-a întâm­ Oceanos, care l-a crescut, în insula Rodos,
plat. Sub noua înfăţişare, Caeneu a luat parte împreună cu Telchinii, pe zeul Poseidon, în­
la lupta împotriva Centaurilor. Cum aceştia nu credinţat lor de Rhea.
uteau să-l ucidă, l-au lovit cu trunchiuri de *CA IETA7. Legenda cetăţii Caieta (astăzi
E razi şi l-a u îngropat de viu. După moartea sa, Gaeta, nu departe de Terracine, pe latura sudi­
se spune că el s -a transformat din nou în fe­ că a Latiumului) susţine că fusese întemeiată
meie sau că a fost prefăcut într-o pasăre cu în amintirea Caietei, doica lui Enea (după alte
aripi strălucitoare, flamingo. versiuni, a lui Ascaniu sau chiar a Creusei,
Conform unei alte tradiţii, Caeneu, devenit soţia lui Ascaniu). Uneori se spunea despre
bărbat, s -a umplut de orgoliu. El şi-a înălţat Caieta că ar fi fost îngropată acolo, alteori că
lancea în piaţa publică şi cerea oamenilor să-i ea oprise incendiul care ameninţa flota lui
venereze arma, ca pe o divinitate. Pentru a-1 Enea. în sfărsit, o altă tradiţie, lega numele
pedepsi, Zeus i-a stârnit pe Centauri îm­ Gaeta de tatăl Medeei, Eetes, venit în acea
potriva lui şi aceştia l-au ucis în cele din ur­ regiune în căutarea fiicei sale (v. Argonauţi şi
mă. Caeneu figurează în anumite liste ale Eetes). Conform acestei versiuni, primul nume
Argonauţilor. Fiul său, Coronos, era regele al cetăţii ar fi fost Eeta, devenind mai târziu
Lapiţilor în vremea lui Heracles. Gaeta.
CA FA U R O S4. (Kdtjxivpos'.) Erou libian, fi­ C AISTRU8. (KâvoTpos'.) Zeul râului cu
ul lui Amfitemis (numit şi Garamas) si al unei acelaşi nume din Lidia. Se spunea că era fiul
Nimfe din lacul Tritonis. El păzea intr-o zi lui Ahile şi al Amazoanei Pentesileea. El a
turmele de oi, nu departe de malurile lacului avut drept fiu pe Efesos, fondatorul cetăţii
Tritonis, din Libia, când un Argonaut, numit Efes, şi fiică pe Semiramis, a cărei mamă a
Cantos, a încercat să -i fure o parte din ani­ fost Derceto (v. Semiramis).
male pentru a -şi hrăni tovarăşii înfometaţi. CALAM OS9. (KdXapos'J Calamos, al cărui
Cafauros l-a ucis, dar a fost la rândul lui nume însemna „trestie“, era fiul zeului Mean-
copleşit şi ucis de ceilalţi Argonauţi (v. si dru din Frigia. El era îndrăgostit de un alt
Cefalion). tânăr, deosebit de frumos, numit Carpos, fiul
zeului Zefir şi al uneia din Horii. Amândoi se
1 C aeira: TZET., la LYC., 1379. scăldau într-o zi în râul Meandru şi Calamos a
C aelus: CIC., De Nat. Deor., III, 17, 44; 24, 62 si
urm.; SERV., la VIRG., En., V, 801, etc. V.
. Ouranos. ? Cafene: PLUT., Des vert, des fem mes, VII, 304.
J C aeneu: APD., Ep„ I, 22; APOLL. RH., Arg., I, 57- : C afîra: DIOD., SIC., V, 55, 1.
64; scol. ad loc., si ad II., I, 262; ANTON. LIB., C aieta: VIRG., En., VII, 1 şi urm.; si SERV., ad loc.;
Tr„ 17; VIRG., En., VI, 448 si urm.; si SERV., ad Ov., Mét., XIV, 441 şi urm.; STRAB., V, p. 233;
loc.; Ov„ Met., XII, 459-532; HYG., Fab., 14; cf. SOLIN., II, 13; AUREL. VICT., Orig., 10; DEN.
242; PALAEPH., hier., 11; Pap. d'Oxyrrh., XIII, . HAL., I, 72; DIOD. SIC., IV 56 (citant TIMEE).
Londres, 1919, p. 133 si urm.; v. DUMÉZIL, Le 8 C aistru: SERV., la VIRG., En., XI, 661; STRAB.,
problèm e des Centaures, Paris, 1929, p. 179, si XIV, 650; PAUS., VII, 2, 7; ET. MAGN., s. v. Kcr
urm.; J. Th. KAKRIDIS, în Cl. Rev., 1947, p. 77- „ 'UCTTPOS.
. 80. C alam os: SERV., la VIRG., Ecl., V, 48; NONNOS.,
4 C afauros: APOLL. RH „Arg., IV, 1494. Dionys., XI, 370-481.
94
încercat să -l depăşească pe prietenul său la
înot. Insă Carpos s -a înecat în timpul acestei
întreceri. De supărare, Calamos s-a uscat,
devenind astfel o trestie pe malul râului. Car­
pos, al cărui nume însemna „fruct“, a devenit
„fructul câmpurilor“, care moare şi renaşte în
fiecare an.
C A LC H A S1. (KctĂxas'.) Prezicător din Mi-
cene sau din M egara, cel mai înzestrat din
vremea sa în a interpreta zborul păsărilor, cel
mai bun cunoscător al trecutului, prezentului
şi viitorului. Apollo îi dăduse darul profeţiei,
fcalchas fiind fiul lui Testor şi, prin acesta,
descendent al zeului. El a fost prezicătorul
oficial al expediţiei grecilor împotriva Troiei.
în fiecare moment important al războiului si al
pregătirii sale, găsim o profeţie al lui Calclias.
Când Ahile avea nouă ani, Calchas a anunţat
că Troia nu va putea fi cucerită dacă acel copil
nu va participa la lupte, făcând-o pe Thetis
să-şi ascundă fiul ^printre fetele regelui din
Sciros (v. Ahile). în Aulida, el a interpretat
prevestirea adusă de şarpele care devora
păsările pe altarul de sacrificiu şi a declarat că
cetatea va fi cucerită în al zecelea an de război
(v. Agamemnon). După debarcarea nefericită
din Misia, atunci când T elef consimţise să
călăuzească flota către Troada, Calchas a con­
firmat prin prezicerile sale recomandările lui
T elef (v. Ahile). Tot el a dezvăluit, în mo­
mentul celei d e-a doua plecări, că lipsa vân­
tului care împiedica plecarea flotei se datora
mâniei zeiţei Artemis, ce nu putea fi potolită
decât prin sacrificarea Ifigeniei (v. Ifigertia şi
Agamemnon). Mai târziu, după moartea lui
AÎule şi sinuciderea lui Aiax, fiul lui Telamon,
el i-a anunţat pe greci că cetatea nu putea fi
cucerită dacă nu făceau rost de arcul lui Hera-
cles, determinându-1 pe Ulise să plece în solie
la Filoctet (v. Ulise şi Filoctet). Imediat după
moartea lui Paris, când Helenos se retrăsese în
pădurile de pe muntele Ida, Calchas i-a sfătuit
pe greci să îl ia prizonier, deoarece numai el
putea să le dezvăluie în ce condiţii ar fi putut
să cucerească cetatea (v. Helenos). în sfârşit,
văzând că forţa nu duce la nici un rezultat,
le-a sugerat grecilor să construiască un cal de
lemn cu ajutorul căruia luptătorii puteau să
pătrundă în cetate. El însuşi s-a aflat printre
războinicii ascunsi în interiorul calului. în
momentul plecării de la Troia, Calchas le-a
1 Calchas: II., I, 69; 92; II, 300 si urm.; scol. la VIliade,
II, 135; la APOLL. RH., Arg., I, 139; la I'Od., XIII,
159; PAUS., I, 43, 1; HYG., Fab., 97; 128; 190;
APD., Bibi., III, 13, 18; Ep., III, 15; 21 si urm.; V,
8 si urm.; V, 2 si urm.; PAUS., I, 43, 1;’ VII, 3, 7;
IX, 19, 6; Ov., Met., XII, 11 si urm.; STRAB.,
XIV, 463 si urm.; SERV. la VIRG., E d ., VI, 72;
En., II, 166; III, 322; CONON, Narr., 34; 6; QU.
SM., VI, 61; XII, 3 si urm.; VIRG., En., II, 185;
TZET., Posthorn., 645; la LYC., 427; 978 si urm.;
1047 si urm.; v. BÉRARD., La colonisation grec­
que..., p. 394 si urm.; si J. PERRET, Calchas et les
bergers..., Rev. Arch., 1937, p. 181 si urm.
Pierre G R IM A L
prezis grecilor că întoarcerea lor nu va fi
uşoară, din cauza mâniei pe care nedreptatea
împotriva lui Aiax, fiul lui Telamon (v. le­
genda sa), o provocase zeiţei Atena. De ase­
menea, el nu a vrut să plece o dată cu grecii,
ştiind că navele nu vor ajunge în portul către
care plecaseră. S -a îmbarcat împreună cu un
alt prezicător, Amfilohos, fiul lui Amfiaraos
(v. acest nume), luând pe aceeaşi corabie şi pe
eroii Leonteu, Podalirios şi Polipoetes. Naiva a
fost aruncată de furtună pe coasta Asiei Mici,
la Colofon, unde au şi debarcat, conform unei
versiuni. Un oracol (probabil o profeţie a lui
Helenos) îl anunţase pe Calchas că va muri în
ziua în care va întâlni un prezicător mai în­
zestrat decât el. La Colofon, el l-a găsit pe
prezicătorul Mopsos. Aproape de casa aces­
tuia se afla un smochin. „Câte smochine are
acest smochin?“, a întrebat Calchas. Mopsos a
răspuns: „Zece mii una târne şi încă o smo­
chină“. Atunci când au făcut verificarea, s-a
dovedit că Mopsos avusese dreptate. în curtea
lui Mopsos mai era şi o purcea, care trebuia să
fete. Mopsos l-a întrebat pe Calchas: „Câţi
purcei are şi peste cât timp o să fete ?“. Cal­
chas a răspuns că avea opt purcei. Mopsos i-a
atras atenţia că se înşela, adăugând că scroafa
avea nouă pui, toţi masculi, şi că o să fete a
doua zi la ora şase, ceea ce s-a şi întâmplat.
Atunci, de supărare, Calchas a murit. Unii
susţin că s-a sinucis. A fost îngropat la No-
tion, aproape de Colofon.
O altă versiune a acestei rivalităţi dintre cei
doi prezicători este povestită de Conon: regele
Liciei pregătea o expediţie, iar Mopsos l-a
sfătuit să n -o pornească, spunându-i că ar fi
învins. Calchas, din contră l-a asigurat de
victorie. Plecând la război, regele a fost în­
vins. Această prezicere a făcut să crească re-
numele lui Mopsos, iar Calchas s-a sinucis de
disperare.
Se mai povesteşte încă o întâmplare privind
moartea sa. Calchas plantase o viţă de vie
într-o dumbravă sacră închinată lui Apollo,
din pădurea Grinium din Misia. U n profet din
apropiere i-a prezis atunci că nu va bea nicio­
dată vin din acea viţă. Via a crescut, a rodit,
s -a făcut vinul şi, în ziua în care trebuia să bea
din vinul cel nou, Calchas şi-a invitat vecinii,
precum şi profetul care’ îi făcuse acea
prezicere. în momentul în care Calchas se
pregătea să bea din cupa plină, rivalul său i-a
repetat că nu va gusta din acel vin. Calchas a
început să râdă, încât s-a înecat şi a murit fără
să fi dus cupa la buze (v. Antinoos).
Legendele din Italia Meridională consem­
nau un alt prezicător numit Calchas, al cărui
mormânt era arătat vizitatorilor la Siris, în
golful Tarent. Mai exista un alt Calchas, în
sanctuarul căruia oamenii veneau să doarmă
pentru a-şi cunoaşte viitorul prin intermediul
viselor. Acest sanctuar se găsea în regiunea
muntelui Garganon, de pe malul Mării Adri-
atice. Calchas din Siris ar fi fost ucis cu o
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
lovitură de pumn de către Heracles. Aceste
legende diferite nu prea au legătură unele cu
altele (v. şi Calchos).
C A L C H O S 1. (KaÂxos'J Rege al
Daunienilor, populaţie străveche din sudul
Italiei. El se îndrăgostise de vrăjitoarea Circe,
în vremea când aceasta îl primise în vizită pe
Ulise. Dar Circe, îndrăgostită de Ulise, nu
voia să primească iubirea lui Calchos şi, cum
acesta insista, i-a oferit un ospăţ, în ’ cursul
căruia l-a prefăcut în porc şi l-a închis în
grajdurile sale. Văzând că regele lor nu se mai
întoarce, Daunienii au venit să-i caute şi au
obligat-o pe Circe să îl readucă la înfăţişarea
omenească. Aceasta a consimţit doar cu
condiţia ca el să nu mai pună piciorul pe in­
sulă, nici pentru a -i declara iubire, nici pentru
oricare alt motiv.
C A L ID IC E 2. (KaÂĂiStKT].) Regină a în insula Ogigia situată în partea apuseană a
Tesproţilor, căsătorită cu Ulise, atunci când,
după întoarcerea în Itaca, a trebuit să plece din
nou, conform prezicerii lui Tiresias. Lui Ulise
i-a dăruit un fiu, numit Polipoetes, care a
domnit după moartea mamei sale, în timp ce
Ulise s -a întors în Itaca (v. Ulise şi tab. 39).
C A LID N O S3. (KâXvSvoş.) Fiul lui Uranos
şi, după unele tradiţii, primul rege al Tebei,
predecesorul lui Ogigos. Uneori i se atribuie
construirea zidului de apărare şi a turnurilor
cetăţii, în timp ce tradiţia cea mài răspândită îi
consideră pe Amfion şi Zetos drept autorii
acestor lucrări (v. Amfion).
C A LID O N 4. (KaXvSév.) Se cunosc doi eroi
cu acest nume.
1. Eroul care a dat numele ţinutului
Calidonului din Etolia, în nordul golfului Co­
rint. Fiul lui Etolos şi Pronoe (v. Etolos şi tab.
24), căsătorit cu Eolia, fiica lui Amitaon, cu
care a avut două fiice, Epicaste şi Protogenia.
2. Conform altor tradiţii, Calidon era fi­
ul lui Testios. întorcându-se din Sicione, după
o călătorie îndelungată, Testios l-a găsit pe
Calidon culcat lângă mama sa. Im aginându-şi
pe nedrept că săvârşeau un incest, i-a ucis pe
amândoi. Mai târziu, dându-şi seama de
greşeală, el s -a aruncat într-un râu numit
Axenos, care a prim it atunci numele său, iar,
mai târziu, a ajuns să se numească Aheloos.
într-o altă versiune, Calidon era fiul lui Ares
şi al Astinomei. Deoarece a zărit-o pe Artemis
scăldându-se, el a fost prefăcut într-o stâncă,
pe muntele num it Calidon, aproape de râul
Aheloos (v. acest nume).
! C alchos: PARTH., Erot., 12.
Calidice: APD., Ep., VII, 34; cf. Ep. Gr. Fr. (ed.
, Kinkel), p. 57 si urm.
C alidnos: TZET.’, la LYC., 1206; 1209; ET. BYZ., .v.
. v. KdXtiSva.
C alidon: 1) APD., Bibi.. I, 7, 7. 2) Ps. PLUT., De
Fluv., 22, 1 şi 4.
95
C A L IO PE . (KaĂĂio7TT}.J Una din Muze.
Deşi, la origine, funcţiile ei, ca şi ale surorilor
sale, nu erau specializate, începând din epoca
alexandrină, i s-a atribuit misiunea de a pa­
trona poezia lirică. Era uneori considerată
mama Sirenelor, a lui Linos şi a lui Resos (v.
aceste nume). în anumite legende, ea fi­
gurează şi ca arbitru între Persefona, şi Afro-
dita, în cearta referitoare la Adonis.
C A L IPO L IS6. (KaĂĂiTroÂis-J Fiu al lui Al-
catoos, pe care tatăl său l-a ucis pentru că
tulburase ritualul unui sacrificiu.Mormântul
său era prezentat vizitatorilor la Megara (v.
Alcatoos).
C A LIPSO 7. (KaXvipcj.) 1. Nimfa, în unele
versiuni fiica lui Atlas si Pleione (v. Pleiade),
în altele, fiica Soarelui (Helios) şi a lui Perseis
(fiind deci sora lui Eetes şi a luî Circe). Trăia
Mării Mediterane, identificată a fi peninsula
Ceuta din faţa Gibraltartului. Calipso, adică
„Cea care ascunde“, l-a găzduit pe Ulise, care
naufragiase acolo. Odiseea povesteşte cum l-a
iubit şi l-a păstrat la ea timp de zece ani (une­
ori şapte ani, sau chiar unul singur) oferindu-i
în zadar nemurirea. Ulise păstra în străfundul
inimii sale dorinţa de a se întoarce în Itaca şi
nu s-a lăsat ispitit. Nimfa locuia într-o grotă
adâncă, cu mai multe săli, care dădeau spre
nişte grădini naturale, o dumbravă sacră cu
arfcori uriaşi şi pâraie care curgeau prin iarbă.
Ea îşi petrecea timpul torcând şi ţesând îm ­
preună cu servitoarele sale, cântând în timp ce
lucrau. La rugămintea Atenei, Zeus l-a trimis
pe Hermes să o găsească pe Calipso,
poruncindu-i să-l elibereze pe Ulise. Cu mare
regret, Calipso a trebuit să îl lase pe iubitul ei
să plece, dându-i lemn pentru a -şi face o
plută şi provizii pentru drum. I-a arătat, de
asemenea, ce stele îi puteau călăuzi navigaţia.
Legendele ulterioare Odiseei îi atribuie lui
Calipso şi lui Ulise un fiu, numit Latinos (mai
des considerat fiul Circei); uneori, se
povesteşte că ei ar fi avut doi fii, Nausitoos şi
Nausinoos, al căror nume amintesc de cuvân­
tul grecesc pentru corabie (Navs.) în sfârşit,
fiul lor mai este considerat şi Auson, eponimul
ţinutului Ausoniei (v. Auson si Ulise si tab.
39).
2. Calipso este si numele uneia din fii­
cele lui Oceanos şi Tethys.
5 C aliope: HYG., Ast. Poet., II, 7; scol. la V II, X, 435;
. APD., Bibi., I, 3, 4.
“ Calipolis: PAUS., I, 42, 7; 43, 5.
C alipso: 1) APD., Epit., VII, 24; Od., V, 13-281; VII,
243-266; HYG., Fab., 125; Joh. LYD., D e Mens.,
I, 13; EUST., la Hom., p. 1796; TZET., la LYC.,
174. Cf. PROP., I, 15, 9; Ov.; A rs am., II, 125; v.
de asemenea art. Auson. V. BERARD, Les Naviga­
t i o n d ’Ulysse, t. III, p. 213 si urm.; A. MEILLET,
in Rev. des Et. gr., 1919, p. 384 si urm. ROHDE,
Griech. Roman2, Leipzig, 1934, p. 2; A.
FERRABINO, Kalypso, Turin, 1914, p. 257 si urm.
2) HES., Theog., 369.
 96
C A L IR H O E . (KaĂĂipporj.) Calirhoe, care
înseamnă „pârâul cel frumos“ este numele mai
multor eroine.
1. Fiica lui Oceanos si a lui Tethys.
Căsătorită cu Chiysaor, fiul Ciorgonei şi al lui
Poseidon, ea a dat naştere monştrilor Gerion şi
Ehidna (tab. 32). Cu Poseidon,’ l-a avut ca fiu
pe Minias; cu Nilos pe Chione, iar cu primul
rege al Lidiei, Manes, pe Cotis.
2. Fiica zeului-râu Aheloos, căsătorită
cu Alcmeon, căruia i-a dăruit doi fii: Amfo-
teros şi Acam an (tab. 1). După moartea soţu­
lui ei,’ ucis de fiii lui Fegeu, a fost iubită de
Zeus şi i-a cerut acestuia să-i facă imediat
mari pe cei doi copii ai săi şi să le dea forţa de
a-1 răzbuna pe tatăl lor. Zeus a fost de acord şi
răzbunarea s -a împlinit (v. Acam an). Aceste
nenorociri se întâmplaseră deoarece Calirhoe
dorise să aibă colierul şi rochia Harmoniei (v.
Cadmos), darurile divine de care era legat un
blestem.
3. Zeul-râu Scamandru avea şi el o fiică
numită Calirhoe, care s -a căsătorit cu Tros şi
a avut patru copii: Cleopatra, Ilos, Asaracos şi
Ganimede (tab. 7). Tot de Troada este legată o
altă Calirhoe, poate aceeaşi cu prima, o Nimfă
iubită de Paris, în vremea când păştea turmele
pe muntele Ida şi înaintea aventurii sale cu
Elena. Paris a părăsit-o pentru aceasta din
urmă şi Calirhoe se spune că a plâns mult
iubirea ei pierdută.
4. Fiica regelui Libiei, Licos. După răz­
boiul Troiei, Diomed a fost aruncat de furtună
pe ţărmurile acestui regat, fiind făcut prizonier
şi pregătit să fie sacrificat lui Ares. în-
ârăgostindu-se de erou, Calirhoe l-a eliberat,
însă acesta a părăsit-o şi tânăra fată s-a spân­
zurat de disperare.
5. Calirhoe este şi numele unui izvor
din apropierea muntelui Calidon. Se povestea
că ea a fost o tânără ce respinsese dragostea
unui preot al lui Dionysos, numit Coresos.
Preotul s-a plâns de eşecul său zeului, care a
trimis asupra ţinutului o epidemie de nebunie.
Locuitorii au întrebat oracolul din Dodona,
care a răspuns că, pentru a-1 îmbuna pe zeu,
trebuia să fie sacrificată tânăra fată sau oricare
altă persoană ce ir ar fi luat locul, pe altarul
slujit de Coresos. In momentul în care trebuia
să o sacrifice pe fată, împins de iubirea sa,
preotul s-a sinucis. De ruşine, Calirhoe s-a
sinucis şi ea, lângă izvorul care îi va purta
numele. ’
C A L L IS T O 2. (KaĂĂiaroj.J 1. Legenda lui
1 C alirhoe: 1) HÉS., Théog., 288 si urm.; Hymne hom.
la Dém., 419; TZET., la LYC., 651; 874; HYG.,
Fab., 111; APD., B ib i, II, 5, 10; SERV., la VIRG.,
En., IV, 250; DEN. HAL., I, 27. 2) V. l;art.
Alcmeon; Acarnan; APD., B ib i, III, 7, 5; PAUS.,
VIII, 24, 9. 3) APD., B ib i, III, 12, 2; scol. la VII,
XX, 232; la PERSE, I, 134; 4) PLUT., P arali gr.,
, et rom.. XXIII; 5) PAUS., VII, 21, 1.
Callisto: 1) ERAT., Catastr., I si urm.; VIII, APD.,
Bibl., III, 8, 2; scol. Ven. la II., XVIII, 487; CALL., 0
H. la Zeus. 40; CATUL., LXVI, 66; THÉOCR., I,
Pierre G R IM A L
Callisto este un mit arcadian. După unele ver­
siuni, era o Nimfă a pădurilor, după altele fiica
regelui Licaon, sau a regelui Nicteu. Dorind să
rămână fecioară, îşi petrecea viaţa pe munte,
participând la vânătoare printre însoţitoarele
lui Artemis. Zeus a văzut-o şi s-a îndrăgostit
de ea. Deoarece Callisto fugea de toţi bărbaţii,
Zeus a reuşit să o înşele luând chipul zeiţei
Artemis. După alte versiuni, el a luat în­
făţişarea lui Apollo, zeul arcadian, fratele
zeiţei Artemis. Cu Zeus, Callisto a dat naştere
lui Arcaş. în timp ce era însărcinată cu acesta,
Artemis şi însoţitoarele sale au hotărât să se
scalde într-un pârâu. Callisto a trebuit să se
dezbrace şi greşeala ei a fost observată. De
mânie, Artemis a alungat-o şi a prefacut-o în
ursoaică. Se mai spune că această transfor­
mare s-a datorat geloziei zeiţei Hera sau chiar
precauţiei prin care Zeus voia să-şi ascundă
iubita şi să o ferească astfel de răzbunarea
soţiei sale. Hera a reuşit totuşi să o descopere
şi a convins-o pe Arteims să o ucidă cu o
săgeată. Se spune chiar că Artemis ar fi ucis-o
ea însăşi, pentru a o pedepsi că nu şi-a păstrat
fecioria. Zeus a prefacut-o într-o constelaţie,
Ursa Mare (v. şi alte variante ale legendei,’ la
Arcaş şi tab. 9).’
I se mai atribuie uneori şi un alt fiu, fratele,
geamăn al lui Arcaş, zeul Pan.
2. Pentru altă Callisto, sora lui Ulise, v.
tab. 39.
CAM BLES3. (Ka/ijlĂrjs'J Rege al Lidiei,
atât de lacom, încât şi-a mâncat propria soţie.
Apoi, regretând, s-a sinucis. Uneori numele
său apare sub forma Camblites (v. Iardanos).
*CAM ENE4. Camenele erau, la Roma,
Nimfele izvoarelor. Ele aveau un sanctuar
într-o dumbravă sacră aflată nu departe de
Poarta Capena, la sud de Caelius), unde se afla
şi capela Egeriei (v. Egeria). Destul de timpu­
riu, aceste Nimfe au fost asimilate Muzelor.
*CA M ERS5. Rege legendar al unei cetăţi
mitice situate între Terracine şi Gaeta, numită
Amiclees. Era fiul lui Vulcens. Cetatea a
dispărut înaintea epocii clasice, în urma unei
invazii de şerpi.
*CA M ESE6. Străvechi rege, care ar fi
domnit peste Latium în vremea în care zeul
Ianus, exilat din Tesalia, patria sa, a ajuns în
acele locuri. Camese l-a primit cu multă os­
125; HYG., Astr. poet., II, 1; Fab., 155; 176; 177;
Ov., Mét., II, 409 si urm.; Fast., II, 155 si urm.;
SERV., la VIRG., Géorg., I, 138; PAUS., Ì, 25 1;
VIII, 3, 6 si urm.; 4, 1; X, 9, 5; cf. TZET. la LYC.,
478; 481; scol. la EURIP., Rhés., 36; la THÉOCR.,
, 1, 3. 2) V. Ulise.
J Cam bles: ATHÉN., X, 416 C; cf. EL., Hist. Var., I,
27; NIC. DAM., in Hist, g r.fr. (Müller), III, p. 372,
4 28.
Cam ene: SERV., la VIRG., E c l, VII, 21 (citat
VARRON); LIV., I, 21, 3; PLUT., Numa, 13.
5 C am ers: PLITn., Il, n„ III, 59; VIII, 109; SERV., la
„ VIRG., En., X, 564; cf. X, 561 si urm.
Cam ese: PLUT., Qu. rom., 22; SERV., la VIRG.,
En., VIII, 330.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
pitalitate, îm părţindu-şi regatul cu el. Au
domnit împreună un anumit timp, apoi
Camese a murit şi Ianus a ajuns să domnească
singur.
*C A M IL L A 1. Personaj feminin dintr-o le­
gendă povestită în Eneida lui Vergiliu, bazată
desigur pe unele povestiri populare italice, dar
şi pe imitarea povestirii despre Harpalice (v.
acest nume). Camilla era fiica regelui
Volscilor, M etabos, din Privemum. Alungat
din cetate de către duşmanii săi, după moartea
soţiei, care se numea’tot Camilla, Metabos a
fugit împreună cu fiica lui, urmărit de soldaţi
înarmaţi. Dar, în momentul în care era aproa­
pe să scape, el s-a rănit în timp ce traversa
râul Amasena din Latium. Atunci, pentru a-şi
salva fiica, aflată la o vârstă încă fragedă, s-’a
gândit să lege copilul de o suliţă groasă pe
care o avea la el, astfel încât să o poată arunca
pe celălalt mal. Şi a jurat zeiţei Diana că îi va
consacra fiica, dacă ar fi fost salvată. Copilul a
ajuns pe malul opus. El însuşi a trecut râul
înot şi au trăit m ult timp în pădure, în
singurătate. Fiica lui se obişnuise atât de mult
cu această existenţă, încât nu suporta viaţa în
cetate. Vâna, se pregătea să lupte şi chiar a
luat parte la lupta împotriva lui Ene’a, în tim­
pul căreia a făcut numeroase fapte de vitejie,
asemenea Amazoanelor elene. D ar a fost ucisă
până la urmă de eroul Arruns.
C A M PE 2. (Kâp.mrj.) Fiinţă feminină mon­
struoasă, pe care Cronos o însărcinase, în In­
fern, cu paza Ciclopilor şi Hecatonhirilor,
închişi de el acolo (v. Cronos). Atunci când un
oracol i-a promis lui Zeus victoria împotriva
lui Cronos şi a Titanilor, dacă ar primi ajutorul
Ciclopilor, el a ucis-o pe Campe şi i-a elibe­
rat.
C A N A CE3. (Kamicrj.) Una din fiicele lui
Eol şi ale Enaretei (v. E ol si tab. 8). Ovidiu
(urmând desigur pe Euripide) povesteşte că ea
avusese un copil cu fratele ei, Macareu; doica
ei se pregătea să scoată copilul din palat, pen­
tru a-1 abandona. îl ascunsese sub diferite
obiecte sacre, pentru a da impresia că merge
să celebreze un sacrificiu, însă copilul a înce­
put să plângă, atrăgând atenţia lui Eol asupra
existenţei sale. Acesta a aruncat copilul la
câini şi i-a adus fiicei sale o sabie, porun-
cindu-’i să se sinucidă. Canace a avut cu Po-
seidon mai mulţi copii (tab. 10).
1 C am illa: VIRG., En„ XI, 531 si urm.; 641 si urm.;
759 si urm.; 838 si urm.; HYG., Fab., 252; SERV.
, la VIRG., En„ 1,317.
C am pe: APD., Bibi., I, 2, 1; NONN., Dionys., XVIII,
237 şi urm.; DIOD. SIC., III, 72; cf. Ov., Fast., III,
, 799 si urm.
3 C anace: APD., I, 7, 3; DIOD. SIC., V, 61; CALL.,
Hymne la Dem., 99; HYG., Fab., 238; 242; 243;
Ov., Her., 11; STOB., Fior., 64, 35; SERV., la
VIRG., En„ I, 75; scol. la ARISTOPH., Nuees.,
1371; Gren., 849; PLUT., Par. Min., 312 c; EUR.,
trag. Eol, pierdută, pe acest subiect (Fr. Tr. Gr., ed.
Nauck, p. 291 şi urm.); Ov., Her., XI, cf. L.
SECHAN, Etudes, p. 233 şi urm.
97
*CANENS . Nimfă din Latium, personifi­
carea Cântecului. Era căsătorită cu regele
Picus, care domnea asupra Laurenţilor (la sud
de Ostia). Amândoi se iubeau cu multă afecţi­
une. Dar într-o zi, în cursul unei vânători,
vrăjitoarea Circe l-a zărit pe Picus şi s-a în­
drăgostit de el. Pentru a-1 depărta de suita sa,
l-a prefăcut în mistreţ, gândindu-se că îi va
reda apoi înfăţişarea obişnuită. Despărţit de
soţia lui, Picus â fost foarte mâhnit şi, atunci
când Circe i-a dezvăluit dragostea, el a res­
pins-o. Mânioasă, vrăjitoarea l-a prefăcut
atunci într-o pasăre (ciocănitoarea verde). In
acest timp, disperată, Canens a rătăcit timp de
şase zile şi şase nopţi în căutarea soţului ei şi a
căzut în cele din urmă, frântă de oboseală, pe
malul râului Tibru. Acolo, a cântat pentru
ultima dată şi s-a risipit în văzduh.
C A N O PO S5. (Kdvamos-.) Canopos (sau
Canobos) este eroul care a dat numele unei
cetăţi egiptene şi unui braţ al fluviului Nil
(Canope), din apropiere de Âlexandria. Origi­
nar din Amiclees, el fusese pilotul lui Mene-
laos atunci când, după cucerirea Troiei, acesta
a venit în Egipt cu Elena (v. legenda lor).
Canopos era tânăr şi foarte frumos. Teonoe,
fiica regelui Egiptului, Proteu (v. acest nume),
s-a îndrăgostit de el, dar nu i s-a răspuns în
acelaşi fel. Intr-o zi, când Canapos coborâse
pe uscat, a fost muşcat de un şarpe şi a murit.
Menelaos şi Elena l’-au îngropat si i-a u înălţat
un mormânt pe Insula Canope. t>in lacrimile
vărsate de Elena cu această ocazie a luat naş­
tere planta numită helenion.
O altă tradiţie îl consideră pe Canopos pi­
lotul lui Osiris, zeul egiptean. El ar fi fost şi
ilotul corăbiei Argo. Atât pilotul, cât şi corâ-
ia au fost prefăcute în constelaţii.
CAPA NEU 6. (Kajraveus'.) Unul din prinţii
din Argos, care a participat la expediţia Celor
Şapte Contra Tebei (v. Amfiaraos şi Adrast).
Èra fiul lui Hipponoos. Avea o statură de uriaş
si era un om violent. N u -i era teamă de zei şi,
in timpul primului asalt împotriva cetăţii, el
s-a năpustit, hătărât să o incendieze. Dar trăs­
netul mi Zeus l-a lovit în momentul în care
escalada zidul cetăţii şi l-a ucis. Soţia sa,
Evadne, s-a aruncat pe rugul care îi ardea
trupul neînsufleţit.
Fiul lui Capaneu a fost Stenelos, erou care
1 C anens: Ov., Mét., XIV, 320 si urm. V. si Picus.
5 Canopos: CANON, Narr., 8; TAC., Ann., II, 60;
STRAB., XVII, 801; SERV., la VIRG., En., XI,
263; Georg., IV, 287; HYG., Astr. Poèt., II, 32;
. EUST., Cat., 37.
6 C apaneu: II., II, 564; IV, 403; STAT., Théb., III, 604;
IV, 176; VI, 731 si urm.; X, 827 si urm.; ESCH.,
Sept., 422 şi urm.’; SOPH., Oed. ìa Col., 1191 şi
urm.; 1202; Suppl., 496 si urm.; Iph. la Aul., 246;
PAUS., IX, 8, 7; APD., B ib i, III, 6, 3; 6, 7; 7, 1;
HYG., Fab., 70, 71; Ov., Métam., IX, 404; DIOD.
SIC., IV, 65, 8. Cf. Ch. PICARD., Les bûchers
sacrés d ’Eleusis, Rev. Hist. R ei, 1933, p. 137 si
urm.; W, NESTLE, în A. R. W„ 1936, p. 248 şi
urm.
98
a participat la războiul împotriva Troiei (v.
legenda sa).
*C A PIS1. (Kdrrvs'J Iliada consemnează un
anume Capis printre strămoşii lui Enea. Era
fiul lui Asaracos şi avusese, cu Temiste, doi
copii: Ilos şi Anch’ise (tab. 7). Legendele ulte­
rioare vorbesc de un tovarăş al lui Enea cu
acelaşi nume, care ar „fi întemeiat cetatea
Capuâ din Campania. Intr-o altă versiune,
cetatea ar fi fost fondată de unul dintre fiii lui
Enea, Rhomos, num ind-o astfel în amintirea
străbunicului său (v. şi Egesf).
Capis, însoţitorul lui Enea, era uneori con­
siderat fondatorul cetăţii Cafies din Arcadia.
Alţi autori notează că fondatorul cetăţii
Capua nu a fost un troian, ci un samnit cu
numele de Capis. Se pare câ numele cetăţii
Capua derivă dintr-un cuvânt etrusc, care
însemna „şoim“ şi, în general, toate fiinţele
„care aveau degetele de la picioare sau
ghearele întoarse către interior“.
C A R CA BO S2. (KapKaŞos'.) Carcabos era
fiul regelui Perhebilor, Triopas, care domnea
asupra ţinutului din nordul Greciei, între M a­
cedonia şi Tracia. Cum regele era un tiran
crud, fiul său l-a ucis pentru a-şi elibera po­
porul. însă el s -a exilat de bunăvoie şi a fost
purificat de către Tros, regele Troiei, la care
ceruse azil. Acesta i-a mai pus la dispoziţie un
teren pe care el a fondat cetatea Zeleia.
Urmaşul său, Pandaros, a luptat de partea
troienilor.
C A R C IN O S3. (KapKivos’J Carcinos, al
cărui nume însemna în greceşte „rac“, era un
rac ce trăia în mlaştina din Lema. în timpul
luptei lui Heracles împotriva Hidrei, el l-a
muşcat pe erou de călcâi. Furios, Heracles l-a
strivit. însă Hera, pentru a-1 răsplăti că l-a
chinuit pe Heracles, l-a mutat în cer, printre
constelaţii, prefacându-1 în semnul zodiacal al
Racului. în interpretarea evhemeristă a mitului
Hidrei din Lema, Carcinos este considerat o
căpetenie militară care a venit în ajutorul re­
gelui Lemos, atacat de Heracles şi ucis în cele
din urm ă de erou (v. L em o s şi Heracles).
C A RM A N O R 4. (Kapiidvup.) Preot din Cre­
ta, tatăl lui Eubulos şi Crisotemis (v. Cârme şi
Crisotemis). El a fost cel care, spun cretaniî,
i-a prim it pe Apollo si Artemis, după uciderea
Pitonului, şi i-a purificat. Tot el a adăpostit în
1 Capis: II, XX, 239; APD., B ib i, III, 12, 2;
HECATEE, ap. Fr. Hist. gr., I, p. 18 (Jac.); DEN.
HAL., I, 71, 1 si urm.; 83, 3; STRAB., XIII, 608;
VIRG., En., I, 183; X, 145; SERV., la VIRG., En.,
I, 2 si 242; 272; 284; II, 35; X, 145; STAT., Silv.,
III, 5, 77; Ov., Fastes, IV, 34; TZET., la LYC.,
1232; LIV., IV, 37. Cf. J. BERARD, Colonisation,
p. 380; J. HEURGON, Capoue preromaine, p. 144
, şi urm.
, C arcabos: scol. la II, IV, 88.
C arcinos: ERAT., Catast., XI; PALAEPHAT., Incr.,
, 39; TZET., C hil, II, 239.
C a rm a n o r: PAUS., II, 7, 7; 30, 3; X, 7, 2; 16, 5.
Pierre G R IM A L
casa lui iubirile dintre Apollo şi Acacalis (V.
Acacalis).
C Â R M E5. (Kdpfirj.) Eroină cretană, mama,
lui Britomartis (v. acest nume), tatăl fiind;
Zeus. Era considerată fiica lui Eubulos, fiul lu i
Carmanor (v. acest nume).
Conform altor versiuni, Cârme era fiica lui
Phoenix, unul din fiii lui Agenor (tab. 3).
Mama sa ar fi fost, în acest caz, Casiopeea. Se
povesteşte că, la bătrâneţe, ea a fost luată pri­
zonieră şi dusă la Megara, ca doică a Scyllei
(v. acest nume), fiica regelui Nisos.
*CA RM EN TA 6. în legendele romane,
mama lui Evandru, care a venit cu acesta din
Arcadia, atunci când el a fost exilat din acel
ţinut şi a căutat refugiu în Occident (v. Evan­
dru). Se spune câ, în ţinutul natal, purta alt
nume, fie Nicostrate, fie Temis, fie Timandra
(sau chiar Telpusa). Era considerată o Nimfa,
fiica zeului-râu Ladon. La Roma i se dăduse
numele de Carmenta, deoarece avea darul
profeţiei (de la „carmen“, care însemna în
latineşte „cântec magic“). Cunoaşterea ora­
colelor şi a destinelor i-a permis să aleagă
locul „fericit“ între toate, Roma, pentru sta­
bilirea fiului ei. Atunci când Heracles a venit
la Pallanteea, la întoarcerea din expediţia îm ­
potriva lui Gerion (v. Heracles), ea a prezis
eroului soarta care îl aştepta (v. Cacus).A trăit
foarte mult, murind la vârsta de 110 ani. Fiul
ei a îngropat-o la poalele Capitoliului, nu
departe de Poarta Carmentală, numită astfel în
amintirea prezicătoarei.
în alte variante, Carmenta nu era mama, ci
soţia lui Evandru. Iar, pentru a explica exclu­
derea femeilor de la celebrarea cultului lui
Hercule din templul Ara Maxima, se spunea
că eroul o invitase pe Carmenta să ia parte la
sacrificiul pe care îl oferea la fondarea acestui
altar, însă ea a refuzat. Supărat, zeul a interzis
de atunci ca femeile să asiste la celebrarea
cultului.
Câţiva specialişti în istoria Romei antice o
considerau pe Carmenta o divinitate a naşterii.
Era invocată sub dubla ipostază de Prorsa şi
Postuersa, după cele două poziţii posibile în
care copilul se putea naşte.
*CARNA7. Nimfă ce trăia în câmpia unde
avea să se înalţe, mai târziu, Roma. Sălaşul ei
se afla într-o dumbravă sacră de pe malul
Tibrului, Lucus Helerni, unde pontifii ofereau
încă sacrificii în vremea lui Augustus. Ovidiu
C ârm e: PAUS., II, 30, 3; DIOD. SIC., V, 76;
. ANTON. LIB., Tr„ 40; PS. VIRG., Ciris, 220.
C a rm e n ta: PAUS., VIII, 25, 2; VIRG., En., VIII, 333
si urm., si SERV., ad loc., 336; cf. 130; 269; Ov.,
'Fast., I, 461 si urm.; LIV., I, 7; DEN. HAL., I, 31;
PLUT., Qu. Rom., 56, 60; R om ul, 21; SOLIN., I,
10; 13; HYG., Fab., 277. V. art. Evandru, si J.
BAYET, Origines...; R. PETTAZZONI, Carmenta,
7 S. M. S. R., 1941, p. 1 la 16.
C a rn a : Ov., Fast., VI, 107 si urm.; MACT., Sat., I,
12, 31,etc.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
povesteşte că se numea Ia început Crane şi
promisese să-şi păstreze fecioria. Vâna în
păduri şi pe dealuri. Atunci când un îndrăgos­
tit o invita să vină cu el, ea îl lăsa să o ur­
mărească în pădure, apoi dispărea brusc şi era
imposibil să mai fie găsită. Dar, într-’o zi,
Ianus, zeul cu două feţe, a văzut-o şi s -a în­
drăgostit de ea. Nimfa a încercat să-l păcă­
lească, aşa cum făcuse cu ceilalţi, însă Ianus a
zărit-o în momentul când căuta să se ascundă
în spatele unei stânci. A prins-o şi a violat-o.
Ca despăgubire, i-a dat puteri asupra ţâţânilor
de la uşi, dându-i ca semn al funcţiei sale o
creangă de păducel înflorit, ramură magică,
destinată să alunge orice răutate de la porţile şi
ferestrele caselor. Ea avea, în special, misi­
unea de a depărta joimăriţele, acele păsări pe
jum ătate oameni, ce veneau să sugă sângele
nou-născuţilor pe care doica îi lăsa singuri în
leagăn. Ovidiu povesteşte că ea a salvat astfel
de la moarte un fiu al regelui Procas, spunând
descântece şi făcând gesturi magice, atunci
când joim ăriţele lăsaseră deja semne pe trupul
copilului.
CA RN A BO N 1. (KapmŞcou.) Rege al
geţilor, care l-a primit cu ospitalitate pe Trip-
tolem, la început, atunci când acesta, aflat în
slujba Zeiţei Demetra, străbatea pământul
într-un car tras de dragoni, pentru a -i învăţa
pe oameni meşteşugul cultivării grâului. Dar,
mai târziu, Carnabon l-a atacat pe Triptolem
şi i-a ucis unul dintre dragoni. Demetra a
apărut exact în momentul în care Camabon
voia să-l ucidă pe Triptolem şi l-a mutat pe
rege printre astre, unde este înfăţişat în timp
ce ucide dragonul pe cate îl ţine în mână.
CĂ R N O S2. (Kâpms'J Prezicător, originar
din Acamania, care s-a alăturat armatei Hera-
clizilor, atunci când aceştia, adunaţi la Nau-
pact, se pregăteau să invadeze Peloponezul.
Unul dintre Heraclizi, Hippotes, l-a luat drept
spion şi l-a ucis. O epidemie de ciumă s-a
abătut atunci asupra armatei. Oracolul con­
sultat a răspuns că se datora mâniei lui Apollo
faţă de moartea preotului său. Pentru a ispăşi
cnm a comisă, Hippotes a fost ostracizat, iar
Heraclizii i-a u închinat un cult lui „Apollo
Cameios“.
Tradiţia mai cunoaşte un erou numit Căr­
nos sau Cameios, fiul’lui Zeus şi al Europei,
care a fost iubit de Apollo.
CA R IA 3. Kapva.) Tânără fată din Laconia,
care fusese prefăcută în nuc („caria“ înseamnă
„nuc“, în greceşte) (v. Diori).
O altă legendă susţine că era o Hamadriadă,
1 Carnabon: HYG., Astr. poet., II, 14; HERODIEN,
IX 29
2 C arnos: CONON, Narrat., 26; scol. la THEOCR.,
Id., V, 83; APD., Bibi., II, 8, 3 (nu îl numeşte pe
Camos); scol. la CALLIM., Hymne la Apoll., 71;
, PAUS., III, 13,3.
J C a ria : SERV., la VIRG., EcL VIII, 30; ATHEN., III,
78 b; EUST., la Hom., p. 1964, 15.
99
născută din incestul lui Oxilos, fiul lui Oreios,
cu sora sa Hamadrias.
CASANDRA4. (KaooăvSpa.) Fiica lui
Priam şi a Hecubei. Era sora geamănă a lui
Helenos (tab. 34). Atunci când s-au născut cei
doi copii, Priam si Hecuba au organizat o
sărbătoare în templul lui Apollo Timbreanul,
situat la o anumită distanţă în afara porţilor
Troiei. Seara, ei au plecat, uitându-i pe copii,
care au petrecut noptea în sanctuar. A doua zi
dimineaţa, când au venit să-i caute, i-au găsit
adormiţi şi doi şerpi tocmai se pregăteau să le
atingă organele’de simţ cu limba, pentru a-i
„purifica“. La strigătele părinţilor îngroziţi,
reptilele s-au ascuns în laurii sacri din apro­
piere. Mai târziu, cei doi copii au dovedit că
au darul profeţiei, care le fusese transmis prin
„purificarea oficiată“ de şerpi.
O altă legendă afirmă despre Casandra că
ar fi primit acest dar chiar de la Apollo însuşi.
Zeul, îndrăgostit de ea, îi promisese că o va
învăţa să prezică viitorul, dacă accepta să i se
dăruiască. Casandra a fost de acord şi a primit
lecţiile zeului, dar, odată instruită, nu şi-a mai
ţinut promisiunea. Atunci Apollo i- a ’ scuipat
în gură, retrăgându-i nu darul profeţiei, ci
darul convingerii (v. Apollo).
Casandra se povesteşte că era, în general, o
prezicătoare „inspirată1*, ca Pitia sau Sibila.
Zeul o lua în posesie, iar ea exprima oracolele
în delir. Helenos, din contră, interpreta viitorul
după zborul păsărilor şi după semnele exte­
rioare.
Profeţiile Casandrei sunt menţionate în fie­
care din momentele importante ale întâm­
plărilor de la Troia: la venirea lui Paris, ea a
prezis că acel tânăr (care nu era cunoscut
atunci sub adevărata lui identitate) avea să
aducă ruina cetăţii (v. Paris). Era gata să
obţină condamnarea lui la moarte, când a re­
cunoscut că era un fiu al lui Priam, ceea ce i-a
salvat viaţa. Mai târziu, când Paris s-a întors
la Troia cu Elena, ea a prezis că acea răpire va
provoca distrugerea cetăţii. Dar nimeni nu a
crezut-o, ca de obicei. Ea a fost prima care a
ştiut că, după moartea lui Hector şi solia lui
Priam la Ahile, regele Priam se va întoarce cu
trupul fiului său. Ea s-a opus din toate pute­
rile, fiind susţinută de prezicătorul Laocoon,
ideii de a se introduce în cetate calul de lemn
lăsat de greci pe plajă, atunci când aceştia
4 C a ssa n d ra: II., VI, 252; XIII, 363 şi urm.; XXIV,
699 si scol. ad loc. si VII, 44; Od., XI, 421; Ep. Gr.
Fr. (Kinkel), p. 49;’ PAUS., V, 19, 5; X, 26, 3 si
urm.; VIRG., En., II, 245; 343; III, 183; PIND.,
Pyth., X I, 29 si urm.; EUST., la Hom., 663, 40;
APD., B ib i, IIÌ, 12, 5; Ep., V, 17; 22; 23; VI, 23;
ESCH., Agamemn., passim; SERV., la VIRG., En.,
II, 247; HYG., Fab., 90; 193; 108; 117, 128;
TZET., la LUC., sommaire; Homer., 410; EURIP.,
Troy., passim; Androm., 297; cf. J. DAVREUX.,
La légende de la prophètesse Cassandre, Liège,
1942; J. Th. KAKRIDIS, Kassandra, Anz. Akad.
Wiss. Wien, 1928; P. G. MASON, în J.H.S.,
LXXIX (1959), p. 80-93.
 100
s-au prefăcut că se retrag. Ea a spus că acel
cal era plin de războinici înarmaţi. Dar Apollo
a trimis şerpi care l-a u devorat pe Laocoon şi
pe fiii săi (v. Laocoon), iar troienii nu au ţinut
seama de preziceri. I se mai atribuie un număr
de profeţii privind soarta troienilor făcuţi pri­
zonieri după cucerirea cetăţii şi destinul viitor
al neamului lui Enea.
în timpul devastării Troiei, ea însăşi s-a
refugiat în templul Atenei. Acolo, a fost ur­
mărită de Aiax Locrianul, fiul lui Oileu; ea a
îmbrăţişat statuia zeiţei, dar Aiax a sm uls-o,
zdruncinând statuia de pe soclu; Casandra a
ridicat ochii spre cer. Grecii, în faţa acestui
sacrilegiu, erau gata să-l ucidă cu pietre pe
Aiax, dar el a scăpat refugiindu-se în altarul
zeiţei pe care tocmai o insultase {Aiax, fiu l lui
Oileu).
La împărţirea prăzii, Casandra a fost atribu­
ită lui Agamemnon, care s -a îndrăgostit cu
pasiune de ea. Casandra rămăsese fecioară
până atunci, deşi nu dusese lipsă de peţitori.
De exemplu, Otrioneu îi promisese lui Priam
că îl va scâpa de greci dacă îi va da ca răs­
plată, după victorie, mâna fiicei sale. Dar
Otrioneu a fost ucis de Idomeneu.
Casandra i-a dăruit lui Agamemnon doi fii
gemeni, Teledamos si Pelops. însă, la întoar­
cerea sa la Micene, Âgamemnon este asasinat
de soţia lui, care o ucide în acelaşi timp şi pe
Casandra, pe care era geloasă. în alte versiuni
privind asasinarea lui Agamemnon, iubirea
faţă de Casandra ar fi fost singurul motiv al
morţii sale.
Casandra era uneori numită Alexandra şi,
sub acest nume, poetul Licofron o alege drept
personaj principal al unui poem profetic, scris
în momentul în care romanii începeau şă in­
tervină direct în afacerile grecilor. Licofron îşi
imaginează că Priam, nemulţumit de darurile
profetice ale fiicei sale şi tem ându-se de bat­
jocurile troienilor, a închis-o si a p u s-o sub
paza unui supraveghetor însărcinat să -i rapor­
teze cuvintele spuse de aceasta. Poemul pre­
tinde că reproduce profeţiile tinerei fete.
C A SIFO N E 1. (Kaooi(f>oirq.) Sora lui Tele-
gonos, fiica lui Ulise şi a vrăjitoarei Circe
(tab. 14 şi 39). Atunci când Telegonos l-a ucis
accidental pe Ulise, Circe l-a reînviat pe aces­
ta şi Casifone s -a căsătorit cu Telemah, fratele
său vitreg. D ar Casifone l-a ucis pe Telemah
pentru a răzbuna uciderea mamei sale Circe de
către acesta.
Această legendă aparţine straturilor cele
mai recente ale legendei lui Ulise şi nu este
atestată decât în comentariul lui Tzetzes la
textele poetului Licofron. Cel mai adesea,
Circe însăşi apare ca fiind soţia lui Telemah
(v. Ulise şi’ Telemah).
1 Casifone: TZET., la LYC., 798; 805; 808; 811; cf. 3.
BÉRARD. Colonisation, p. 336 şi urm., şi l ’art.
Ulysse.
Pierre G R IM A L
C A SIO PEEA . (Kaaaioneia.) Mama
Andromedei (v. acest nume), care, foarte
mândră de frumuseţea sa, a îndrăznit să se ia
la întrecere cu Nereidele sau, după alte tradiţii,
cu Hera. Zeiţele i-au cerut lui Poseidon să le
răzbune amorul propriu şi el a trimis un mon­
stru marin care a devastat ţinutul Casiopeei.
Pentru a potoli mânia divină, Andromeda a
trebuit să fie părăsită ca victimă ispăşitoare în
calea monstrului. Dar Perseu a intervenit, a
eliberat-o şi a luat-o cu el. Casiopeea a fost
transformată în constelaţie (v. Perseu).
Tradiţiile privind originea Casiopeei sunt
foarte diferite. Adesea, se consideră că făcea
partea din familia sirianului Agenor, fiind
soţia lui Phoenix şi mama lui Fineu (tab. 3).
Era fiica lui Arabos, un fiu al lui Hermes, care
a dat numele ţinutului numit Arabia. Uneori
soţul său nu este Phoenix, ci Epafos, având
împreună cu el o fiică, Libia, mama lui Age­
nor. în sfârşit, era considerată soţia lui Cefeu,
regele Etiopiei. Toate genealogiile leagă le­
genda Casiopeei de ţinuturile din sudul
îndepărtat, Arabia, Etiopia sau sudul Egiptu­
lui.
CAST ALIA3. (KaaraÂta.) O tânără fată din
Delfi, urmărită de Apollo, în apropierea sanc­
tuarului său. Ea s-a aruncat în izvorul care, de
atunci, i-a purtat numele şi a fost închinat lui
Apollo.
Conform unei alte tradiţii, Castalia era fiica
lui Aheloos şi soţia regelui Delfos, având
împreună cu el un fiu, Castalios, care a domnit
peste ţinutul de la Delfi, după moartea tatălui
său.
CASTOR. (Kdorwp.) Unul din Dioscuri (v.
legenda lor).
*C A TETO S4. (KddrjTos'.) Legendă intro­
dusă în ciclul latin pentru a explica originea
unor nume. Catetos era îndrăgostit de fiica
regelui etrusc Annios, numită Salia, pe care a
răpit-o şi a adus-o la Roma. Annios a încercat
să -i prindă pe fugari în zadar. De disperare, el
s-a aruncat în râul din apropiere, care s-a
numit mai târziu Anio (astăzi Aniene, care se
varsă în Tibru, la nord de Roma). în acest
timp, Catetos s-a căsătorit cu Salia şi a avut
cu ea doi copii; Latinos şi Salios, care au dat
numele latinilor şi Colegiului Salienilor,
preoţii lui Marte, ce’organizau în fiecare an, la
Roma, dansuri sacre în cursul unei procesiuni
rituale.
2 C assiopea: scol. la APOLL. RH., Arg., II, 178; Fr.
Hist. gr., I, 83; ANTON. LIB., 7>\, 40; HYG.,
Fab., 64; 149; Astr. Poet., II, 10; APD., B ib i, II, 4,
3; III, 1, 6; STRAB., I, 42 si urm.; ERAT., Catast.,
16; TZET., la LYC., 836; 838 si urm.; Ov.,
, Métam., IV, 738.
J C astalia: LACT., la STAT., Théb., I, 697; scol. la
, EURIP., Or., 1087; PAUS., X, 8, 5.
C atetos: PS. PLUT., Parali., 40; Fr. Hist. gr., III, p.
230.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
* C A T IL L U S . Erou legat de legenda
fondării cetăţii Tibur (astăzi Tivoli). Istoricii
romani afirmau că fondatorul a fost un grec,
Catillus, care fie venise împreună cu Evandru,
căruia îi comandase flota, fie era fiul eroului
Amfiaraos din Argos. După moartea tatălui
său, Catillus plecase, la porunca lui Oecles, în
fruntea unui grup de tineri, să-şi caute norocul
în Italia. Acolo, el ar fi avut trei fii, Tiburtus,
Coras şi Catillus junior, iar fiii săi ar fi fost cei
care âu fondat cetatea Tibur. Vergiliu îl
aminteşte pe Catillus junior în lupta Rutulilor
împotriva lui Enea.
C A T R E U 2. (Karpevs-.) Unul din cei patru
fii ai lui Minos, şi urmaşul său la tronul Cretei
(tab. 28). M ama sa eraP asifae. Un oracol îl
avertizase că va muri de mâna unuia dintre
copiii săi. Avea patru, trei fiice, Aerope, Cli-
mene şi Apemosine, şi un fiu, Altemenes.
Catreu a ascuns conţinutul acestui oracol
copiilor săi, dar fiul a aflat, iar apoi şi una
dintre fiice, Apemosine. Amândoi au fugit din
Creta, pentru a evita împlinirea destinului. Ei
s-au dus pe insula Rodos, unde au fondat o
cetate numită Cretenia, în amintirea insulei lor
natale. în acest timp, de teama împlinirii ora­
colului, Catreu i-a dat pe ceilalţi doi copii,
Arerope şi Climene, corăbierului Nauplios,
să-i vândă ca sclavi în străinătate.
însă la bătrâneţe, Catreu a dorit să-i lase
regatul fiului său şi s -a dus pe insula Rodos
să-l regăsească. Debarcând cu oamenii săi
într-un loc pustiu, nişte oameni care păşteau
boii au crezut că sunt’piraţi. în zadar protesta
el şi spunea cine este, fiindcă lătratul câinilor
nu permitea să fie auzit, iar păstorii l-au bătut
cu pietre până când a apărut Altemenes şi l-a
ucis cu o suliţă. Când şi-a dat seama ce
făcuse, Altemenes, la propria sa rugăminte, a
fost înghiţit de pământ.
în timp ce M enelaos era plecat la fune­
raliile lui Catreu, care era bunicul său, tatăl
mamei sale Aerope (tab. 2), Paris a răpit-o pe
Elena.
Arcadienii pretindeau că tatăl lui Catreu nu
ar fi fost Minos, ci Tegeates, fiul regelui lor
Licaon.
C A U C A S O S 3. (Kaikaaos-J Un păstor ucis
de Cronos. în amintirea lui, Zeus a numit
muntele Caucaz, ce purtase până atunci nu­
mele de „Muntele lui Boreu“.
C A U C O N 4. (KavKiov.) Sunt cunoscute două
personaje mitologice cu acest nume.
C atillus: SOLIN., II, 7 si urm. (citant CATON,
Origines); PLINE, Hîst. Nat., XVI, 237; SERV., la
, VIRG., En„ VII, 670.
i C a tre u : APD., B ib i, III, 2, 1; Ep„ III, 3; DIOD. SIC.,
, V, 59, 1 la 4; PAUS., VIII, 53, 2.
6. C aucasos: PS., PLUT., D e Fl„ V, 3.
C aucon: 1) APD., B ib i, III, 8, 1; TZTT., la LYC.,
481; scol. la Odiseea, III, 366. 2) PAUS., IV, 1, 5 si
urm.; 2, 6; 26, 8; 27, 6; V, 5, 5.
101
1. Unul din fiii lui Licaon, regele Ar-
cadiei, fiind deci din neamul pelasgilor (v.
Licaon). El a dat numele unui popor, cel al
cauconilor, ce locuiau în vestul Peloponezului.
împreună cu toţi fraţii şi cu tatăl său, a fost
trăsnit de Zeus din cauza necuviinţei lui Li­
caon.
2. Fiul lui Celenos, nepotul atenianului
Flios. El a fost primul care a introdus în ţinu­
tul Meseniei misterele zeiţei Demetra.
C A U L O N 5. (KavXuv.) Fiul Amazoanei
Clite, doica Pentesileei (v. Clite). Venit în
Italia meridională împreună cu mama sa, el a
fondat cetatea Cauionia, în apropiere de
Locria.
C A U N O S 6. (7(avvos'J Frate geamăn cu
Biblis (v. acest nume), fiu al lui Miletos, fon­
datorul cetăţii Milet, şi al Idoteei. Iubit cu
dragoste vinovată de către sora lui, el a fugit şi
a întemeiat cetatea Caunos din Caria. Sau el ar
fi iubit-o pe Biblis şi din acest motiv s-a exi­
lat. Se mai povestea că, în Licia, s-ar fi
căsătorit cu Nimfa Pronoe, cu care a avut un
fiu, numit Egialos, iar acest fiu ar fi fondat
cetatea Caunos.
C E C R O P S 7. (Ketcpotp.) Doi eroi mitici
aveau acest nume.
1. Unul dintre regii mitici ai Aticii, pri­
mul conform tradiţiei legendare celei mai
frecvent întâlnite. El s-a născut chiar din solul
Aticii, care a fost numită Cecropeia, de la
numele său, până atunci num indu-se ţinutul
„Acte“. El s-a căsătorit cu Aglauros, fiica lui
Acteos, înfăţişat uneori drept primul rege al
Aticii. Cu ea a avut patru copii; un fiu, Eri-
sihton (v. acest nume, 2), şi trei fiice, care au
jucat un rol în legenda lui Erihtonios (v.
Aglauros).
Cecrops avea o dublă natură: partea supe­
rioară a corpului era omenească, cea inferioară
era a unui şarpe, arătând astfel că era fiul
Pământului (<3aia).
în timpul domniei sale, zeii şi-au disputat
cetăţile asupra cărora voiau să-şi extindă
dominaţia. Cetatea Atena era râvnită în acelaşi
timp de către zeiţa Atena si de Poseidon.
Acesta din urmă a venit în Âtica şi, dintr-o
lovitură de trident, a făcut să ţâşnească, în
mijlocul Acropolei, apă sărată. Apoi a venit
rândul zeiţei, care, luandu-1 pe Cecrops drept
martor, a plantat un măslin pe dealul Acropo­
lei. Atunci, pentru a -i departaja, Zeus a numit
nişte arbitri, fie Cecrops şi Cranaos, fie cei
5 C aulon: SERV., la VIRG., En„ III, 553; ET. BYZ., i.
6 C aunos: ANTON. LIB., Transf, 30: PARTHEN., XI;
CONON, Narr., 2; scol. la THEOCR., VII, 115;
7 Ov., Métam., IX, 453 şi urm.; HYG., Fab., 243.
Cecrops: 1) APD., Bibi., III, 14, 1 si urm.; Chron. de
Păros., 1, 2 la 4; PAUS., I, 2, 6;’ III, 15, 5; HUG.,
Fab., 48; TZET., C hil, V, 637 si urm.; la LYC.,
111; EURIP., Ion, 1163 si urm.; PLIN., N. H„ VII,
194; CIC., De Leg., II,'63; TAC., Ann., XI, 14;
DIOD. SIC., I, 28, 1 şi urm.; Ov., Métam., VI, 72 şi
urm. v. art. Aglauros. 2) V. Erehteu.
 102 Pierre G R IM A L

A cte o s
I
C e cro p s ~ A g la u ro s I

E risih to n A g la u ro s II ~ A res H erse H erm es P a n d ro so s

(m o rt fă ră co p ii)

A lc ip p e ~ E u p a la m o s C efal ~ E o s

D ed al T ito n o s sau F a e to n

T a b e l g e n e a lo g ic n r . 4

doisprezece zei. Arbitrii au decis în favoarea Primul m it referitor la Cefal povesteşte ră­
Atenei, deoarece Cecrops a mărturisit că ea pirea lui de către Aurora, care se îndrăgostise
fusese prima care plantase un măslin la Atena. de el (v. Eos). Cu ea, ar fi avut drept copil pe
De mânie, Poseidon a dezlănţuit o inundaţie, Faeton, născut în Siria. Dar curând, Cefal şi-a
care a acoperit Atica. părăsit iubita divină şi s-a întors în Atica,
Sub domnia lui Cecrops, care a fost un rege unde s-a căsătorit cu Pocris. Acolo, el a primit
paşnic, civilizaţia a făcut primii paşi în Atica: cadou de la soţia sa un câine, pe care îl avea
el i-a învăţat pe oameni să construiască cetăţi de la Minos, înzestrat cu darul de a prinde
şi să îngroape morţii. Uneori i se atribuie şi toate animalele întâlnite la vânătoare (v.
inventarea scrierii, precum şi realizarea Pocris). Apoi, el a împrumutat acest câine lui
primelor recensăminte. Amfitrion pentru a-1 ajuta să captureze vulpea
2. Lista regilor Atenei mai cuprinde un din Teumese (v. Amfitrion).
alt Cecrops, fiul lui Erehteu (v. acest nume). Dragostea lui cu Pocris nu a fost fără pro­
C E D A L IO N 1. (KriSaXLojv.) M eşterul care bleme. Pocris îl iubea mult şi el la fel, dar,
l-a învăţat pe zeul Hefaistos arta de a topi şi într-o zi, Cefal a început să se îndoiască de
de a prelucra metalele. După naşterea lui fidelitatea soţiei sale. El s-a deghizat şi a
Hefaistos, în insula Lemnos, mama sa, Hera, a hotărât să o pună la încercare. Fără a fi’ re­
încredinţat copilul lui Cedalion, care trăia pe cunoscut, a reuşit să pătrundă până la ea,
insula Naxos. Iar acesta l-a învăţat meşteşugul atunci când ea îl credea plecat, şi i-a oferit
său. cadouri din ce în ce mai preţioase pentru a
Tot Cedalion l-a ajutat pe Orion, care or­ consimţi să îi cedeze cândva. Tânăra femeie a
bise, să-şi recapete vederea. Orion l-a luat pe rezistat mult timp, dar, în cele din urmă, a fost
umerii săi şi i-a cerut să -l întoarcă spre apus, ispitită şi a cedat. Cefal şi-a arătat atunci
ceea ce l-a vindecat (v. Orion). adevărata înfăţişare. De ruşine si de mânie,
Pocris a fugit în’munţi. Cuprins de remuşcări,
C E FA L 2. (KecfiaXos'.) Erou care apare în Cefal a urm at-o şi au ajuns să se împace, re-
mai multe mituri, destul de puţin legate între cunoscându-si fiecare greşelile. Un timp, au
ele. Tradiţiile variază în funcţie de originea trăit fericiţi. £)ar Pocris a devenit, la rândul ei,
lor. Cel mai frecvent, era considerat fiul lui geloasă. îşi vedea soţul plecând adesea la
Deion, care descindea, la rândul său, prin tatăl vânătoare şi se întreba dacă nu cumva Nimfele
său Eol, din Deucalion. M ama sa era Dio- din munţi îl ispiteau. Ea a întrebat un slujitor
mede, fiica lui Xoutos şi a Creusei (tab. 8 şi care îl însoţea şi acela a spus că, după
20). Făcea deci parte, atât prim mamă, cât şi
prin tată, din neamul lui Deucalion. Alţi autori vânătoare, soţul ei se oprea şi invoca o miste­
susţineau că era un atenian, fiul lui Hermes si rioasă „Briză“, cerându-i ’ să-i răcorească
al Hersei, una din fiicele lui Cecrops (tab. 4). văpaia. Geloasă, Pocris a hotărât să surprindă
în sfărsit, mai era considerat fiul regelui iubirile vinovate ale lui Cefal. Ea l-a urmărit
Atenei, Pandion. Cefal s-a căsătorit cu Pocris, la vânătoare, însă Cefal, auzind o mişcare în
fiica regelui atenian Erehteu. desiş, a aruncat în direcţia ei o suliţă scurtă,
care’nu-şi greşea niciodată ţinta. Pocris a fost
rănită m ortal,’ dar, înainte de a muri, şi-a
1 C edalion: Scol. la VIL, XIV, 296; EUST., la Hom., înţeles greşeala. Cefal fusese întotdeauna un
„ 987, 7; LUC., De domo, 28; ERAT., Cat., 32. soţ credincios, iar briza pe care o invoca nu
C efal: HÉS., Th., 986 şi urm.; Ov., Métam., VII, 661 era decât adierea vântului.
si urm.; Hér., IV, 93 si urm.; BìbL, I, 9, 4; II, 4, 7; Acuzat de crimă în faţa Areopagului, Cefal
III, 14, 3; 15, 1; Suro'., s . v . T e l e r i a ; Od., XI, 321
si urm., si EUST., ad loc.; ERAT., Catast., 32; a fost judecat şi condamnat la exil. A părăsit
HYG., Astr. poet., II, 35; ANTON LIB., Transf, Atica şi l-a însoţit pe Amfitrion în expediţia
41; SERV., la VIRO., En.. VI, 445; STRAB., 456; împotriva Tafienilor. După victorie, de la
PAUS., I, 37, 6; ARISTOTE, p. 504 (Rose); cf. numele său insula a fost numită Cefalonia.
scol. la Od., XXIV, 270.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă
Acolo, el s-a căsătorit cu Lisippe, având patru
copii, care au dat numele celor patru triburi
din Cefalonia. I se atribuia şi originea nea­
mului lui Laerte, Arcisios, tatâl acestuia, fiind
uneori considerat fiul sau nepotul său. Se
povesteşte, în această privinţă, că Cefal se
dusese să întrebe oracolul de la Delfi cum
putea să aibă un fiu. Oracolul i-a spus să
iubească prim a fiinţă de gen feminin pe care o
va întâlni. A întâlnit o ursoaică şi, împlinind
oracolul, aceasta s-a prefăcut îritr-o femeie
frumoasă, care i-a dăruit un fiu, Acrisios (tab.
39).
C E F A L IO N 1. (KecpaXîiov.) Păstor libian, fi­
ul lui Amfitemis şi al unei Nimfe a lacului
Tritonis. El a ucis doi Argonauţi, numiţi Eri-
botes şi Cantos, care încercau să-i fure o parte
din turme (v. şi Cafauros).
C E F E U 2. (Kt)4>€VS'.) Sunt cunoscuţi doi eroi
cu acest nume.
1. Regele cetăţii Tegeea din Arcadia,
fiul lui Aleos. El a luat parte la expediţia A r­
gonauţilor şi a jucat un anumit rol în legenda
lui Heracles. Atunci când acesta s-a hotărât să
pornească împotriva fiilor lui Hippocoon, în
Lacedemonia, a solicitat alianţa lui Cefeu,
care avea douăzeci de fii. D ar Cefeu se temea
că, de îşi va părăsi cetatea, oamenii din Argos
ar p utea profita, invadându-i teritoriul. Pentru
a-1 convinge, Heracles i-a încredinţat o buclă
din părul Gorgonei, închisă într-un vas din
bronz. Era un dar de la zeiţa Atena. Heracles
i-a spus că, în cazul în care duşmanii ar ataca
cetatea, Sterope, fiica lui Cefeu’ nu avea decât
să ridice în aer şi să mişte de trei ori deasupra
capului acea buclă peste zidul cetăţii. Dacă ea
avea grijă să nu pnvească în spate, duşmanul
ar fi fost pus pe rugă. Cefeu s -a lăsat convins
de aceste argumente şi a plecat la război îm ­
potriva Lacedem oniei’ cu Heracles şi cu frate­
le acestuia, Ificles. Dar, în timpul ’luptei, au
pierit atât Ificles, cât şi Cefeu, împreună cu fiii
săi, ceea ce nu l-a împiedicat pe Heracles să
fie învingător.
Uneori, Cefeu Arcadianul era considerat nu
fiul lui Aleos, ci al lui Licurg. în acest caz, se
povestea că a participat la vânătoarea m is­
treţului din Calidon.
2. Alt Cefeu, tatăl Andromedei şi soţul
Casiopeei, era fiul lui Belos (tab. 3). El dom­
nea peste „Cefeni“, popor aflat fie pe malurile
Eufratului, fie în Etiopia (v. Anaromeda şi
Casiopeea). Cefeu nu a avut decât o fiică,
Andromeda. După m oartea lui Cefeu, i-a
1 Cefaiion: HYG., Fab., 14; APOLL. RH., Arg„ IV,
, 1496.
Cefeu: 1) APOLL., RH., Arg., I, 161 si urm.; PAUS.,
VIII, 4, 8; 5, 1; 8, 4; 9, 5; 23, 3; 47,'5; APD., B ibi,
II, 7, 3; DIOD. SIC., IV, 33. 2) STRAB., I, 42;
HÉROD., VII, 61; EURIP., în ERAT., Catast., 15;
36; HYG., Astr. Poét., II, 9; APD., B ibi, II, 1, 4;
CONON, Narrat., 40; TAC., Hìst., V, 2; PLIN., H.
N„ VI, 183; Ov., Mètam., V, 12 şi urm.; NONN.,
Dion., II, 682 şi urm.
103
urmat la tron nepotul său Perses, fiul lui
Perseu şi al Andromedei.
C EIX 3. (Kjjuf.) Erau doi eroi cu acest nu­
me.
1. Rege din Trahis, prieten şi rudă a lui
Heracles, fiind nepotul lui Amfitrion. La
curtea sa a găsit Heracles azil atunci când a
ucis din greşeală pe tânărul Eunomos (v. acest
nume). Iar ciupă moartea lui Heracles, copiii
săi, urmăriţi de ura lui Euristeu, s-a u refugiat
în cetatea Trahis, la Ceix. Euristeu i-a făcut să
plece de acolo.
Fiica lui Ceix, Temistonoe, era soţia Iui
Cicnos, care a fost ucis de Heracles. Ceix a
adus onoruri funebre lui Cicnos. El a avut doi
fii: Hippasos, care l-a însoţit pe Heracles în
expediţia împotriva Ehaliei şi a murit în cursul
ei, şi Hilas, tovarăş al lui Heracles şi al Argo­
nauţilor (v. Hilas).
2. Fiul lui Eosforos, soţul Alcionei (v.
acest nume), care a fost prefăcut în pasăre.
C E L E N O 4. (KeĂaivaj.) Se cunosc mai multe
eroine cu acest nume.
1. O fiică a lui Danaos, care a adus pe
lume, împreună cu Poseidon, pe eroul Cele-
nos.
2. O fiică a lui Atlas şi a Pleionei, una
din cele şapte Pleiade. Cu Poseidon, ea a avut
pe Licos, Euripilos şi Triton (tab. 25).
3. Numele uneia dintre Harpii.
CELBID A S5. (KeAfltSas'J Un cuman care
ar fi plecat din Italia şi ar fi fondat cetatea
Triteia din Ahaia. După alte versiuni, cetatea
Triteia ar fi fost fondată de Melanippos, fiul
lui Ares şi al preotesei zeiţei Atena, Triteia,
fiica lui Tnton.
C E L E O S6. (KeÂeos'J Erau doi eroi cu acest
nume.
1. Fiul ţinutului Eleusis, născut chiar
din sol, fiind şi primul rege. (v. totuşi Raros).
El domnea peste Eleusis, atunci când Hades o
răpise pe fiica Demetrei. Zeiţa a străbătut
pământul în căutarea fiicei sale şi a venit în
Eleusis, unde a fost primită cu ospitalitate de
către Celeos şi soţia sa Metanira. Demetra a
sosit într-o seară în cetate, sub înfăţişarea unei
bătrâne, la vremea când femeile mergeau să
3 Ceix: 1) APD,, Bibl., II, 7, 6; 8, 1; HÉS., B otici, 354;
472 si urm.; scol. la SOPH., Trach., 39; DIOD.
SIC .,ÌV , 36; 57; ANTON. LIB., Tr„ 26; PAUS., I,
32, 6. 2) V. Alcyone.
* Celeno: 1) APD„ B ib l, II, 1, 5; STRAB., XII, 579; 2)
Ov., Fast., IV, 173; SERV., la VIRG., Georg., I,
138; DIOD. SIC., Ili, 60; APD., B ib l, III, 10, 1;
scol. la II., XVIII, 486; la APOLL. RH., Arg., IV,
1561; TZET., la LYC., 886; 132; 219. 3) VIRG.,
. En„ Ili, 211 ; SERV., la VIRG., En„ III, 209.
5 Celbidas: PAUS., VII, 22, 8; v. J, BÉRARD., Coloni-
6 sation, p. 60, 461, 528.
Celeos: 1) Hymne la Déméter, passim, APD., B ib l, I,
5, 1; III, 14, 7; PAUS., I, 39, I; VIRG., Georg., I,
65; SERV., la VIRG., Georg., I, 147; Ov., Fast.,
IV, 507. 2) ANT. LIB., Tr„ 19. Cf. Ch. PICARD.,
M èi Radet, 1940, p. 270-284.
 104 Pierre G R IM A L

aducă apă. Fetele lui Celeos se aflau la fântână i-a ascuns turmele, refuzând să i le înapoieze
si ele au condus-o pe străină la casa tatălui dacă nu s-ar fi unit cu ea. Vrând să-şi re­
for, uride s-au oferit să o primească slujitoare. capete vitele şi deoarece se spune că fata era
Demetra a acceptat şi i s-a încredinţat îngri­ foarte frumoasă, Heracles a consimţit bucuros.
jirea lui Demofon, cel mai mic dintre fiii re­ Din această iubire s-a născut Celtos (v. şi
gelui. Zeiţa s -a achitat în mod ciudat de Galateea).
această sarcină (v. Demofon, 1) şi, la sfârşit, O altă tradiţie îl consideră pe Celtos fiul lui
şi-a dezvăluit natura divină. Dar, înainte de a Heracles şi al Pleiadei Sterope.
urca din nou în Olimp, ea l-a învăţat pe
Celeos regulile cultului ei şi l-a ajutat să-i C EN TA U RI4. (KivTavpot.) Fiinţe mon­
construiască templul (v. şi Triptolem şi D e­ struoase, jumătate oameni şi jumătate cai.
metra). Aveau bust de om şi uneori chiar picioare de
Unele tradiţii îl consideră pe Celeos nu un om, dar partea din spate a corpului, începând
rege, ci un ţăran din Eleusis. de la bust, era cea a unui cal şi, cel puţin în
2. Celeos era şi numele unui cretanepoca clasică, aveau patru copite de cal şi
care, împreună cu însoţitorii săi Laios, Cerbe- două braţe de om. Ei trăiau prin munţi şi prin
ros şi Egolios, a încercat să fure miere din păduri, se hrăneau cu cam e crudă şi aveau
peştera sacră de pe muntele Ida din Creta, în obiceiuri aspre şi brutale.
care Rhea l-a adus pe lume pe Zeus. Atât în general, se admitea că Centaurii se năs­
zeilor, cât şi muritorilor le era interzis să intre cuseră din iubirile lui Ixion cu un nor, căruia
în acea peşteră. In fiecare an, în ziua naşterii Zeus îi dăduse înfăţişarea Herei şi pe care îl
zeului, se vedea strălucind un foc misterios. trimisese lui Ixion pentru a vedea’dacă acesta
Hoţii s-au îmbrăcat cu platoşe de bronz pentru ar îndrăzni să aibă iubiri nelegiuite (v. Ixion şi
a se proteja împotriva albinelor care, odi­ tab 23). Cu toate acestea, doi dintre Centauri,
nioară, dăduseră mierea cu care a fost hrănit diferiţi
Chiron
în privinţa caracterului faţă de ceilalţi,
şi Folos, aveau o altă origine. Chiron
pruncul divin. Dar, când au ajuns în faţa se născuse din iubirea Filirei cu Cronos (v.
leagănului în care stătuse zeul, plăcile de Chiron); Folos era fiul Satirului Silen şi al
bronz au căzut de la sine şi Zeus a făcut să se unei Nimfe a Frasinilor (o Meliadâ). Chiron şi
audă un tunet. El i-a r fi trăsnit pe loc, dacă Folos nu aveau caracterul sălbatic al con­
zeiţele Destinului şi Themis nu l-a r fi îm ­ fraţilor lor; erau ospitalieri, binefăcători,
piedicat, spunându-i că este interzis să ucizi iubeau oamenii şi nu recurgeau la violenţă.
pe cineva într-un lăcaş sacru, ce trebuia să Centaurii apar în numeroase mituri. Ei au
rămână curat şi ferit de orice impuritate. luptat de mai multe ori împotriva lui Heracles.
Atunci Zeus i-a prefăcut în păsări, pe Laios în Mergând să vâneze mistreţul de pe muntele
sturz, pe Celeos în cioară, pe Egolios într-o Erimant din Peloponez, Heracles a ajuns la
specie de vultur şi pe Cerberos într-o pasăre Folos, care l-a primit bine, l-a servit cu came
neidentificată, care purta, în greceşte, numele gătită, păstrând pentru sine carnea crudă. Când
său. Deoarece ieşeau din peştera sacră,aceste Heracles a cerut vin, Folos i-a răspuns că era
păsări erau considerate de bun augur. un vas mare, dar nu îndrăznea să îl deschidă,
C E L E U T O R 1. (KeĂeurup.) Unul din fiii lui fiindcă aparţinea în comun tuturor Centaurilor.
Agrios, din Calidon, care a participat la ex­ Era un cadou de. la Dionysos, care li—1 în­
pediţia împotriva unchiului său Oeneu, cu credinţase, recom andându-le să -l înceapă
fraţii săi, atunci când i-a u luat regatul şi l-au când îl vor avea oaspete pe Heracles. Acesta
dat tatălui lor. Pentru acest motiv, el a fost i-a spus lui Folos să-l deschidă şi să nu -i fie
ucis de Diomed, nepotul lui Agrios (v. Dio- teamă. Curând, parfumul vinului’ i-a atras pe
med şi tab 27). Centaurii aflaţi pe munte, care au venit, înar­
maţi cu stânci şi cu brazi, să ia cu asalt
C E L M IS 2. (KeĂjuis'J Divinitate care fi­ peştera. Primii doi centauri care au îndrăznit
gurează în cercul lui Zeus copil, conform le­ să intre, Anhios şi Agrios, au fost doborâţi de
gendei cretane. La început credincios zeului, loviturile date de’Heracles cu torţa. Pe ceilalţi
Celmis a jig n it-o pe Rhea şi a fost, din acest i-a urmărit, trăgând cu săgeţi după ei, până la
motiv, prefăcut într-un bloc de diamant (sau
de oţel ?) de către Zeus.
C E L T O S 3. (KeÂTos'.J Erou care a dat nu­ C e n ta u ri: PIND., Pyth., II, 39 si urm., si scol.; II., I,
262 si urm.; si scol. la v. 263; Od., X X I, 295 si
mele celţilor. Fiu al lui Heracles, cu Celtina, urm., si scol. v. 303; scol. la APOLL. RH., Arg.,
fiica regelui Britaniei. Heracles se întorcea din III, 62; HYG., Fab., 33; 34; 62; APD., Bibi., II, 5, 4
expediţia împotriva lui Gerion, cu turmele si urm.; Ep., I, 20 si urm.; DIOD. SIC., IV, 69, 4 si
obţinute. El trecea prin Britania şi fiica regelui urm.; scol. la EÜRIP., Phén., 1185; THÉOCR.,
VII, 149 si urm.; TZET., Chil., II, 271; Ov.,
Métam., XII, 210 si urm.; ELIEN, Hist. Var., 13;
1 C eleutor: APD., BibL, I, 8, 6; HYG., Fab., 175. CALLIM., Hymne la Art., 221; PROP., I, 1, 13;
Celm is: Ov., Mètam., IV, 282; NONN., Dionys., SOPH., Trachin., passim ; v. G. DUMÉZIL, Le
XIV, 29; XXIII, 156, etc. Cf. SOPH., fr. 336 Problmème des Centaures, Paris, 1929, si biblio-
, (Nauck). grafia. A. CARNOY, Le concept mythologique du
Celtos: PARTHEN,, Narrai., 30; Ethym. Magri., s. v. Gandharva et du Centaure, Muséon, 1936, p. 9 9 -
KeX.ToL 113.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Capul Maieu, unde s-au refugiat la Centaurul
Chiron, care locuia acolo, după ce fusese
alungat de către Lapiţi din Tesalia. Centaurii
s-au strâns in jurul lui Chiron şi Heracles a
tras o săgeată care a străpuns braţul unuia din
ei, numit Elatos, iar apoi l-a rănit pe Chiron la
genunchi. Heracles a încercat să panseze rana
pe care o făcuse fară sâ vrea bunului Centaur,
dar nimic nu-1 ajuta pe acesta. Chiron con­
tinua să sufere în aşa măsură, încât dorea să fi
fost m uritor (pentru că se născuse nemuritor).
Prometeu a consimţit să preia povara ne­
muririi sale şi astfel Chiron a putut să moară.
Centaurii au luptat şi împotriva Lapiţilor,
un popor din Tesalia, condus de Piritoos şi de
Tezeu, prietenul său. Piritoos îi invitase pe
Centauri, care îi erau rude (v. legenda sa), la
nunta sa. însă Centaurii nu obişnuiau să bea
vin şi s-au îmbătat repede. Unul din ei, Euri-
tos (sau Eurition), a încercat să o violeze pe
Hippodamia, logodnica şi viitoarea soţie a lui
Piritoos. A urm at o încăierare generală şi un
masacru de o parte şi de alta. în cele din urmă,
Lapiţii au obţinut victoria şi i-au obligat pe
Centauri să părăsească Tesalia.
Unul sau mai mulţi Centauri apar şi în alte
legende cu răpiri: Eurition a încercat să o
răpească pe logodnica lui Heracles, Mnesi-
mahe (v. Dexamenos); apoi Nesos, la trecerea
unui râu, a încercat să o violeze pe Deianira
(v. Nesos). în tr-o altă legendă, Centaurii
Hileos şi Rhoecos au încercat să o violeze pe
fecioara Atalanta (v. acest nume).
Legenda cunoaşte şi Centaurese, care erau
femelele Centaurilor şi trăiau cu ei în munţi.
După modelul Centaurilor, există şi alte
reprezentări de fiinţe cu natură mixtă, de e-
xemplu, Ihtiocentauri, jumătate oameni şi
jumătate peşti (v. Ihtiocentauri).
C EN T IM A N I. Uriaşi cu o sută de mâini
(v. Hecatonhiri).
C E R A M B O S1. (Kepapfios'.) Păstor din
Otris, în Tesalia. în timpul potopului lui Deu-
calion, el s-a refugiat in munţi, iar Nimfele
i-a u dat aripi, prefăcându-1 într-un scarabeu,
numit Kepafiflvţ. (v. şi Terambos).
C E R A M O S2. (Kepapos-.) Erou atic ce a dat
numele unui cartier din Atena. Era fiul lui
Dionysos şi al Ariadnei. Era considerat in­
ventator al’ artei olăritului, aşa cum indică şi
numele său.
C E R B E R 3. (Kepftepos’J Cerber era „câinele
lui Hades“, unul dintre monştrii care păzeau
1 C eram bos: OV„ Mèt., VII, 533; cf. ANTON. LIB.,
, Trans/., 22. V. Térambos.
_ C eraraos: PAUS., I, 3, 1; SUID., s. v. Kepajios.
C e rb er: II., V ili, 366 si urm.; Od., XI, 623 si urm.;
APD., Bibl., II, 5, 12; PAUS., Ili, 18, 13 §i urm.;
25, 5 si urm.; HÉS., Théog., 769 $i urm. (pasaj in­
terpolai); PIND., Phyt., I, 31, si scol. ad loc.;
HOR., Carni., II, 13, 34; Ov., Metani., VII, 408 si
urm.; HYG., Fab., 30, 31; 151; VIRG., En„ VI,
417, si SERV., ad loc.
105
împărăţia morţilor şi interziceau intrarea celor
vii, dar, mai ales, îi împiedicau pe morţi să
iasă. înfăţişarea lui cea mai obişnuită era ur­
mătoarea: trei capete de câine, o coadă for­
mată dintr-un şarpe, iar pe spate avea o
mulţime de capete de şerpi. Se mai spunea că
avea cincizeci de capete sau chiar o sută. Era
înlănţuit la poarta Infernului şi îngrozea su­
fletele în momentul în care intrau acolo. Una
din muncile impuse de Euristeu lui Heracles a
fost să meargă în Infern pentru a-1 găsi pe
Cerber si a-1 readuce pe pământ. Heracles a
pornit, dar nu înainte de a fi iniţiat în misterele
din Eleusis. Hades i-a dat voie să-l ducă pe
Cerber la suprafaţa pământului, punându-i
condiţia să îl stăpânească fără a se folosi de
armele sale. Heracles a luptat împotriva lui
doar cu forţa braţelor, l-a sugrumat pe
jumătate şi l-a învins. Apoi l-a adus lui
Euristeu, care, fiindu-i foarte teamă de el, a
poruncit să fie dus înapoi. Mai târziu, Cerber a
fost fermecat de către Orfeu.
Cerber trecea drept fiul lui Tifon şi al
Ehidnei. El era frate cu Ortros, câinele mon­
struos al lui Gerion, cu Hidra din Lem a şi cu
Leul din Nemeea.
CER C A FO S4. (KepKa<pos‘.) Unul din cei
şapte fii ai lui Helios şi al Rodei, numiţi Heli-
âzi. El s-a căsătorit cu Cidippe, una din fiicele
fratelui său Ochimos, căruia i-a urm at la tro­
nul insulei Rodos. El a avut trei fii, Ialisos,
Lindos şi Camiros, care au împărţit insula şi
au întemeiat trei cetăţi ce purtau numele lor
(v. Ochimos).
C E R C IO N 5. (KepKVOJV.) Cunoaştem doi eroi
cu acest nume.
1. Cercion din Eleusis, fiul lui Poseidon
sau al lui Hefaistos şi al unei fiice a lui Am-
fiction. Uneori era considerat fiul lui Branchos
şi al Nimfei Argio (v. şi Rar-os). El îşi avea
ascunzişul pe drumul de la Eleusis la Megara,
unde îi oprea pe trecători si îi forţa să lupte cu
el. După ce îi învingea, îi ucidea. în sfârşit,
Tezeu a trecut pe acolo. Mai îndemânatic în
luptă decât Cercion, el şi-a ridicat adversarul
în aer şi, aruncându-1 cu forţă la pământ, l-a
strivit.
Pe drumul dintre M egara şi Eleusis, era un
loc numit „Palestra lui Cercion“, unde se
spunea că tâlharul îşi ataca odinioară victimele
(v. şi Alope).
i. Legenda cunoaşte un alt Cercion, fiul
lui Agamede (v. acest nume).
4 Cercafos: DIOD. SIC., V, 56 si urm.; PIND., Ol„
VIII, 131 si urm.; STRAB., XIV, 654; ET. BYZ., s.
5 v. Aii'Sos.
s Cercion: 1) APD., Epit., I, 3; BACCHYL., XVII, 26;
DIOD. SIC., IV, 59, 5; PLUT., Thés., 11; PAUS., I,
39, 3; scol. la LUCIEN., Jup. Tr„ XXI, p. 65
(Rabe); Ov., Métam., VII, 439; HYG., Fab., 38. 2)
PAUS., VIII, 5, 4; 45, 7; 53, 6.
106
C E R C IR A . (KepKvpa.) Cercira sau Corciră
era una din fiicele râului Asopos. M ama sa era
arcadiana Metope. Cercira a fost răpită de
Poseidon, care a iubit-o pe insula Corciră
(astăzi Corfa), numită astfel după una din
formele numelui său. Lui Poseidon i-a dăruit
un fiu, Feax, cel care a dat numele poporului
Feacilor.
C E R C O P I2. (KepKcones-.) Doi fraţi, numiţi
uneori, unul Euribates şi celălalt Frinondas,
alteori Silos şi Tribalos,’dar cel mai frecvent
erau desemnaţi sub numele colectiv de „Cer-
copi“. Mama lor era Teia, una din fiicele lui
Oceanos. Cercopii erau doi tâlhari, mari de
statură şi cu o forţă deosebită. Ei jefuiau
trecătorii şi îi ucideau. M ama lor le atrăsese
atenţia să se ferească de un erou numit
Melampigos (adică omul cu spatele negru),
în tr-o zi, ei l-au întâlnit pe Heracles, adormit
la marginea unui drum şi au încercat să -l je ­
fuiască. D ar eroul s -a trezit, i-a învins cu
uşurinţă şi i-a agăţat de picioare, pe fiecare la
capătul unui băţ lung, purtându-i pe umerii lui
ca pe iezii duşi la târg. D in acea poziţie, ei
şi-au dat seama că Heracles avea spatele ne­
gru şi au înţeles profeţia mamei lor. Insă, prin
glumele lor, l-au făcut pe Heracles să fie atât
ae bine dispus, încât a consimţit să le dea
drumul.
Totuşi, după această aventură, Cercopii
si-au continuat viaţa de jafuri şi tâlhărie, până
fn ziua în care Zeus, iritat de comportarea lor,
i-a prefăcut în maimuţe şi i-a dus pe cele
două insule care închid’ golful Neapole,
Proscida şi Ischia. Urmaşii lor au rămas acolo
şi astfel se explică originea numelui pe care îl
purtau acele insule în antichitate. Erau numite
„Insulele cu maimuţe“, Pithecousae (v. şi
Heracles).
C E R E B IA 3. (Kvpefiîa.) Mama lui Dictis şi a
lui Polidectes, cei doi fraţi care trăiau în insula
Serifos. Ei au jucat un rol important în le­
genda lui Perseu (v. acest nume). Tatăl copii­
lor era Poseidon. Alte versiuni susţin că Dictis
si Polidectes nu erau fii lui Poseidon, ci ai lui
Magnes.
*C E R E S4. Numele roman al zeiţei elene
Demetra, cu care se identifica în totalitate.
Chiar dacă numele său indică, prin etimologia
sa, că Ceres era o străveche divinitate a vege-
1 C e rcira: PAUS., II, 5, 2; V, 22, 4-6; scol. la PIND.,
OL, VI, 144; APOLL. RH., Arg., IV, 568; DIOD.
, SIC., IV, 72.
1 C ercopi: DIOD. SIC., IV, 31, 7; APD., B ibi, II, 6, 3;
NONNOS, ap. WESTERMANN. Mythog., p. 375;
TZET., Chil., v. 74 si urm.; la LYC., 91; EUST., la
HOM., Odyss., XIX, 247, (p. 186); Ov„ Metam.,
XIV, 88 si urm. Cf. ALY, s. v. ElXXos, R. E., III, 1
, A, p. 98 si urm.
T C erebia: TZET., la LYC., 838.
C eres: DEN., D ’HAL., VI, 17 si 94; TAC., Ann., II,
49; CIC., Pro Balbo, 55. Despre Ceres africaines,
v. CARCOPINO, Aspects M ystiques de la Rome
paienne, p. 13 si urm.; H. LE BONNIEC, Le culte
de Ceres ä Rome, Paris, 1958.
Pierre G R IM A L
taţiei (provenind dintr-o rădăcină cu sensul de
„a creşte“), adorată de latini, această divinitate
primitivă a lăsat locul altora. Se povestea că,
atunci când etruscii, conduşi de Porsena, au
atacat tânăra Republică Romană, foametea
ameninţa cetatea. Au fost consultate Cărţile
Sibiline, culegere de oracole greceşti, si lo­
cuitorii au fost sfătuiţi să introducă la ftoma
cultul lui Dionysos si al Demetrei, ceea ce s-a
întâmplat în anul 496 î. Hr. Acest cult era
localizat pe Aventin.
Legendele referitoare la Ceres nu sunt alt­
ceva decât transpunerea latină a legendelor
zeiţei Demetra (v. acest nume).
C E R IX 5. (Krjpv£.) Era fiul lui Eumolpos
din Eleusis, iar numele lui însemna în greceşte
„crainicul“. La moartea tatălui său, a devenit
preot al cultului zeiţei Demetra şi din el des­
cindeau „crainicii“ (ceryces), care figurează în
cadrul ritualului. Unele variante îl consideră
pe Cerix fiul lui Aglauros şi al lui Hermes (v.
Aglauros).
C ER O ESA 6. (Kepoeaaa.) Una din fiicele
lui Io şi ale lui Zeus. S -a născut aproape de
Bizanţ,’ la Cornul de Aur, de unde şi numele
ei, a cărui rădăcină aminteşte termenul care
însemna corn, în limba elină fcepas-). Fusese
crescută de o Nimfă şi, mai târziu, a fost iubită
de Poseidon, căruia i-a dăruit un fiu, Bizas,
fondatorul şi primul rege al cetăţii Bizanţ. A
mai avut un fiu, Strombos, care a pornit la
război împotriva fratelui său şi a locuitorilor
Bizanţului.
CE T E S7. (Ken/s'.) Rege al Egiptului, care
avea puterea de a se preface în orice dorea, în
animale sau copaci, în foc, în apă etc. Cu­
noştea, după cum se spunea, „ştiinţa respira­
ţiei“, care părea să fie la originea magiei sale.
C E T O 8. (Kurdi.) Ceto, al cărui nume
aminteşte de monştrii marini (balene etc.,
kvtos', în greceşte), era fiica lui Flot (Pontos,
Marea, concepută ca o fiinţă de genul mascu­
lin) şi al Gaiei (Pământul). Era sora lui Nereu,
a lui Taumas etc. (tab. 12). S -a căsătorit cu
propriul ei frate, Forcos sau Forcis, şi i-a
dăruit mai mulţi copii: Graiele (Bătrânele, v.
legenda lor), Gorgonele şi Dragonul care
păzea merele Hesperidelor’ precum şi Hes-
peridele înseşi.
C H A L C IO PE 9. (XaXKLOTTTj.) Cunoaştem
mai multe eroine cu acest nume.
. C erix: PAUS., I, 38, 3; SUID., s. y. Kiipuices.
C eroessa: ET. BYZ., s. v. Bv£àw-iov, PROCOP., De
. aed., I, 5; Fr. hist. gr. (Müller), p. 148 la 150.
„ C etes: DIOD. SIC., I, 62. V. Protèe.
8 C eto: HÉS., Thèog., 238; 270 si urm.; 333; APD.,
Bibi., II, 2, 6; 4, 2; scol. la APÒLL. RH., Arg., IV,
9 Ì3 " .
Chalciope: 1) APD., Bibi., II, 7, 8; II., II, 676 si urm.,
si scol. ad loc.; PLUT., Qu. gr., 58; HYG.', Fab.,
254; cf. 97; 2) APD., Bibl., I, 9, 1; HYG., Fab., 3;
14; APOLL. RH., Arg., II, 1140 si urm., si scol. ad
loc.; TZET., la LYC., 22. 3), APD., B ib l.’l II, 15, 6;
TZET., la LYC., 454; ATHÉN., XIII, 556 F.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 107

1. Una din fiicele lui Euripilos, regele dental, în amintirea lui, Helenos a dat numele
insulei Cos. I- a dăruit lui Heracles un fiu, său unei părţi din regat. După unele versiuni,
Tesalos (tab. 16). Chaon se sacrificase pentru compatrioţii săi,
2. Fiica regelui Colhidei, Eetes, oferindu-se zeilor ca victimă voluntară, în
căsătorită cu Frixos, cu care a avut patru copii: cursul unei epidemii.
Argos, M elas, Frontis şi Citisoros (tab. 33).
3. Fiica lui Rexenor sau a lui Chal- CHAOS4. (Xaos".J Era personificarea Vidu­
codon, 1. S -a căsătorit cu Egeu, regele Atenei, lui primordial, a Haosului anterior Genezei, în
fiind a doua soţie a acestuia, după Meta, fiica vremea când Ordinea nu fusese încă impusă
lui Hoples. Deoarece nu putea să aibă copii cu elementelor lumii. El a dat naştere lui Ereb,
ea, Egeu s -a dus la oracolul de la Delfi şi, la personificarea tenebrelor Infernului, Nopţii
întoarcere, trecând prin Trezen, a avut un fiu, (Nyx), apoi Zilei (Hemera) şi Eterului. Une­
Tezeu, cu Etra (v. Egeu şi Tezeu). ori, din contră, era considerat fiul Timpului
(Cronos) şi fratele Eterului.
C H A L C O D O N 1. (XaĂKuScov.) Erau mai
mulţi eroi care purtau acest nume. C H A R IC L O 5. (XapLxĂw.) Cunoaştem trei
1. Erou din Eubeea, fiul lui Abas, cel eroine cu acest nume.
care dăduse numele Abantizilor, şi tată al 1. Una din fiicele lui Apollo (sau a lui
eroului Elefenor, care a luat parte lâ războiul Oceanos, după alte versiuni), care s-a
împotriva Troiei (v. Elefenor). A fost ucis de căsătorit cu Centaurul Chiron. I-a crescut pe
Amfitrion în cursul unei expediţii întreprinse lason şi pe Ahile.
de locuitorii din Teba împotriva celor din 2. ’ Fiica lui Cicreu, regele Salaminei,
Eubeea, pentru a scăpa de un tribut pe care căsătorită cu Sciron, regele Megarei. Fiica lor,
aceştia li-l impuseseră. Mormântul său era Endeis, s-a căsătorit cu Eah.
arătat vizitatorilor nu departe de Chalcis. în 3. O Nimfă, mama prezicătorului
afară de Elefenor, Chalcodon mai avea o fiică, Tiresias. Era una din însoţitoarele favorite ale
Chalciope (v. acest nume), care s-a căsătorit zeiţei Atena, care îi permitea să urce adesea în
cu Egeu. carul său de luptă. Intr-o zi, când cele două
2. însoţitor al lui Heracles în expediţia divinităţi se scăldau în fântâna Hippocrene, de
împotriva cetăţii Elis. pe muntele Helicon, Tiresias, care vâna prin
3. Unul din pretendenţii la mâna Hippo- apropiere, a venit el însuşi la izvor şi a văzu-
damiei, ucis de Oenomaos (v. Hippodamiă). t-o pe Atena complet goală. Im ediat’ zeiţa l-a
4. Unul din apărătorii insulei Cos îm­ orbit. Cum Chariclo îi reproşa zeiţei cruzimea
potriva lui Heracles, în timpul atacului pe care faţă de fiul său, Atena i-a explicat că orice
eroul l-a întreprins contra lui Euripilos (v. muritor care vedea un nemuritor împotriva
acest nume şi Heracles). Acest Chalcodon l-a voinţei acestuia, trebuia să-şi piardă vederea.
rănit pe Heracles, iar eroul nu a fost salvat Dar, pentru a o consola pe însoţitoarea sa, i-a
decât prin intervenţia lui Zeus, care l-a luat de acordat lui Tiresias daruri minunate. I-a dat
pe câmpul de luptă la timp. mai întâi un băţ din corn, cu ajutorul căruia
putea să se orienteze la fel de bine cum ar fi
C H A L C O N 2. (XăXKuu.) Sunt doi eroi cu facut-o cu ochii. Apoi, i-a „purificat“ urechile
acest nume. atât de bine, încât înţelegea limbajul păsărilor.
1. Chalcon era originar din Ciparisos, Astfel, el a obţinut darul profeţiei. în plus, i-a
de pe muntele Pamas. Un oracol îl sfătuise pe promis că-şi va păstra, după moartea sa, în
Nestor să i-l dea ca sfetnic şi profesor de Hades, toate facultăţile intelectuale şi îndeo­
călărie fiului său Antiloh. în ’ timpul luptei sebi pe cea a profeţiei (v. Tiresias).
dintre Ahile şi regina Amazoanelor Pente-
sileea, Chalcon, care o iubea, i-a sărit în aju­ C H A R ILA 6. (XapiXa.) O tânără fată orfană,
tor. A fost ucis de Ahile, iar cadavrul său a care trăia odinioară la Delfi. în timpul foame­
fost crucificat de către greci, ca pedeapsă pen­ tei provocate de secetă, Charila se dusese la
tru trădare. poarta regelui pentru a cere de pomană puţin
2. Fiul lui Metion. (v. Abas, 1). grâu. Dar regele, în loc să-i dea ce dorea, a
refuzat-o cu brutalitate, dându-i un picior în
C H A O N 3. (Xâuiu.) Eroul care a dat numele faţă. De disperare, Charila s-a spânzurat.
regiunii Chaonia din Epir. Era fratele (sau Atunci seceta s-a agravat. Oracolul întrebat a
prietenul) lui Helenos şi l-a urmat pe acesta la răspuns că, pentru încetarea secetei, trebuia
Neoptolem (v. Helenos). Helenos a devenit ispăşită moartea Charilei. Astfel, la fiecare
regele ţinutului după moartea lui Neoptolem. nouă ani, se celebra la Delfi o sărbătoare de
Chaon fiind ucis la vânătoare, în m od acci­ ispăşire, în cursul căreia se împărţea grâu, iar

C halcodon: 1) APD., Bibi., III, 10, 8; II, II, 541; IV,

464; si scol. la II.. II, 536; EUST., la Hom., p. 281,
45; TZET., la LYC„ 1034; PAUS., VIII, 15, 6-7;
IX, 17, 3; 19, 3. 2) PAUS., VIII, 15, 6; 3) PAUS.,
VI, 21, 7. 4) APD., Bibi., II, 7, 1; PLUT., Qu gr.,
2 58.
C halcon; 1) EUSTH., la Hom., p. 1697, 54. 2) V.
, Abas, 1.
Chflon: SERV., la VIRG., En., III, 297; 334; 335.
4 C haos: HÉS., Thèog., 116 si urm.; PLAT., Banqu.,
178 B; VIRG., Géorg., IV, 437; Ov„ Métam., I, 7;
. HYG., Fab., pr.
C hariclo: 1) PIND., Pyth., IV, 181 si scol.; APOLL.
RH., Arg., I, 554 si scol., IV, 813; Ov., Mèt., II,
636. 2) PLUT., thés., 10. 3) APD., Ill, 6, 7;
- CALLIM., Bains de Pallas, 57 si urm.
C h a rila : PLUT., Quest. gr„ 12.
108
o păpuşă, numită Charila, cu gâtul înconjurat
de stuf’ era îngropată într-un mormânt săpat
în munte, către care oamenii se îndreptau în
procesiune.
C H A R IT E 1. (XdpiTes'J Charitele, în lati­
neşte Graţiile (Gratiae), erau divinităţi ale
Frumuseţii si poate, la origine, puteri ale
vegetaţiei. Eie răspândeau bucuria în Natură şi
în inimile oamenilor, ba chiar şi în cele ale
zeilor. Locuiau pe muntele Olimp împreună
cu Muzele, formând uneori coruri. Făceau
parte din suita lui Apollo, zeul muzician. Erau
reprezentate în general ca fiind trei surori,
numite Eufrosine, Thalia şi Aglae, trei femei
goale, ţinându-se de umeri. Două din ele pri­
veau într-o direcţie, iar cea din mijloc în
direcţia opusă. Erau fiicele lui Zeus, mama lor
fiind considerată când Eurinome, fiica lui
Oceanos, când Hera.
Li se atribuie Charitelor tot felul de influ­
enţe asupra lucrărilor spiritului si asupra ope­
relor de artă. Ele ţesuseră cu mâna lor rochia
Harmoniei (v. Cadmos). O însoţeau cu plăcere
pe Atena, zeiţa muncilor feminine şi a ac­
tivităţii intelectuale. Alteori mai însoţeau pe
Afrodita şi pe Eros, precum şi pe Dionysos.
C H A R O N 2. (Xdpcov.) Geniu al lumii infer­
nale, care avea misiunea de a trece sufletele
morţilor peste balta Acheron, pe celălalt mal
al râului morţilor. Ca plată, morţii trebuiau
să-i dea un obol (veche monedă grecească).
Din această cauză exista obiceiul de a se pune
o monedă în gura cadavrelor în momentul
când erau îngropate. Charon era înfăţişat ca un
bătrân foarte urât, cu o barbă zbârlită şi
căruntă. Avea o m anta zdrenţuită şi o pălărie
rotundă. Conducea barca funebră, clar nu vâs­
lea. Sufletele înseşi făceau acest lucru. Se
manifesta tiranic şi’ brutal faţă de ele, ca un
adevărat subaltern. Atunci când Heracles a
coborât în Infern, eroul l-a obligat să-l treacă
în barca sa. Deoarece Charon a refuzat, Hera­
cles i-a luat cangea de luntraş, dându-i mai
multe lovituri, încât a trebuit să se supună. De
altfel, Charon a fost pedepsit, mai târziu, pen­
tru că a permis unui om viu să pătrundă în
lumea morţilor şi a fost nevoit să petreacă un
an înlănţuit.
în picturile de pe mormintele etrusce,
1 C h a rite : II., V, 338; XVIII, 382; XIV, 267; Od., VIII,
362 si urm.; XVIII, 192 ?i urm.; HÉS., Théog., 64;
907 si urm.; HYG., Fab., préf.; PAUS., IX, 35, 5;
APD’., Bibl., I, 3, 1; PIND., Ol., XIV, 13;
THÉOCR., Id., XVI, 108; SAPHO, fr. 65, Bergk;
APOLL. RH., Arg., IV, 424 si urm. Cf. SÉN., De
Ben, I, 3. Cf. Th. ZIELINSKI, Charis and Charités,
Cl. Qu., 1924, p. 158-163; A. H. KRAPPE, Les
Charités, R. E. G., 1932, p. 155-162; M. NIETZKI,
Die Chariten, Fest. K. Wil. Gym., Stettin, 1930, p.
, 73-85.
1 C h aro n : VIRG., En., VI, 299, si SERV., ad loc.; VI,
EUST., la Hom., XVI, 34; DIOD. SIC., I, 92; 96;
PAUS., X, 28, 2; ARISTOPH., Gr., 182 si urm.;
Lysis., 606; Plout., 278. Cf. F. DE RUYT, Charun,
démon étrusque de la Mort, Bruxelles, 1934.
Pierre G R IM A L
Charon apărea ca un demon înaripat, având
şerpi împletiţi în păr şi un ciocan de lemn în
mână. Acest lucru ne face să presupunem că,
în mitologia etruscă, Charon era în realitate
„demonul morţii“, cel care îl ucidea pe
muribund şi îl ducea în lumea subpământeană.
C H A R IB D A 3. (XdpvŞSis’J Pe stânca ce
mărginea, aproape de Messina, strâmtoarea
care desparte Italia de Sicilia, trăia odinioară
un monstru, numit Charibda. Era fiica Gaiei
(Pământul) şi a lui Poseidon. In timpul vieţii
omeneşti, ea se dovedise foarte lacomă. Când
Heracles a trecut pe acolo, aducând cu sine
turmele lui Gerion, Charidba i-a furat câteva
animale, pe care le -a mâncat. Zeus a pedep­
sit-o, trăsnind-o şi aruncând-o în mare, unde
s-a transformat într-un monstru. De trei ori pe
zi, Charibda înghiţea o mare cantitate de apă
din mare, atrăgând în gâtlejul ei tot ce plutea,
înghiţea astfel navele care se găseau în apro­
piere. Apoi arunca apa înghiţită. Atunci când
Ulise a trecut prin strâmtoarea Messina, a
scăpat prima dată de monstru. însă, după nau­
fragiul care a urmat sacrilegiului faţă de Boii
Soarelui (v. Ulise) , el a fost antrenat, pe ca­
targul navei sale naufragiate, de curentul
Charibdei. A avut totuşi îndemânarea de a se
agăţa de un smochin care creştea la intrarea în
grota unde se ascundea monstrul. Apoi, când
catargul a fost aruncat din nou afară, Ulise s-a
agăţat de el, continuându-şi călătoria.
La o bătaie de săgeată de Charibda, de
cealalată parte a strâmtorii, pândea navigatorii
un alt monstru: Scylla (v. legenda sa).
C H A R O P S 4. (Xdpcxp.) Erou din Tracia, ca­
re l-a prevenit pe Dionysos de intenţiile lui
Licurg în privinţa lui (v. Licurg). Ca răsplată,
după ce l-a pedepsit pe acela, Dionysos l-a
aşezat pe Charops în locul său pe tronul Tra­
cici şi l-a iniţiat în oficierea misterelor sale.
Charops era tatăl lui Oeagru şi, prin urmare,
bunicul lui Orfeu. El a fost cel care a transmis
urmaşilor cunoaşterea religiei dionysiace.
C H E L ID O N 5. iXeÂiScou.J în legenda din
zona Miletului, Chelidon, Rândunica, era sora
Privighetorii (v. Aedona).
C H E L O N E 6. (XeXcovrj.) Era broasca
ţestoasă, cândva o tânără fată, ce trăia într-o
casă de pe malul unui râu. La nunta lui Zeus
cu Hera, Hermes invitase nu doar pe zei, ci şi
oamenii şi chiar animalele. Numai, Chelone,
din dispreţ, a rămas acasă. Hermes a observat
C h arib d a: Od., XII, 73 şi urm.; 104 şi urm.; 234 şi
urm.; 430 şi urm.; APOLL. RH., Arg., IV, 789; 825
(si scol. ad loc.); 923; APD., Bibi., I, 9, 25; Ep.,
VII, 23 si urm.; HYG., Fab., 125; 199; SERV., la
VIRG., En., III, 420; TZET., la LYC., 45; 743;
818; Ov., Métam., VII, 63; VIRG., En., III, 418 si
urm.; 555 si urm.; STRAB., VI, 268. V. BÉRARD,
, Navig. d 'Ulysse, t. IV, p. 390-405.
* C harops: DIOD. SIC., Ili, 65.
: Chelidon: ANTON. LIB., Tr., 11.
Chelone: SERV., la VIRG., En., I, 505.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 109

absenţa ei, s -a întors pe pământ, a luat casa în era duşmanul cultivatorilor. (Chione amintea,
care se afla tânăra fată si a aruncat-o în apa într-ad’evăr, în limba greacă veche, numele
râului. Chelone s -a prefăcut atunci în broas­ zăpezii, X lojv).
că ţestoasă, nem aiputându-se despărţi de casa 3. Fiica regelui Dedalion, care a fost
ei. iubită în acelaşi timp de Apollo şi de Hermes
C H IM E R E U 1. (Xpaipeus'.) Unul din cei şi a dat naştere lui Autolicos şi lui Filammon.
doi fii ai gigantului Prometeu şi ai fiicei lui (v. Dedalion).
Atlas, Celeno. Fratele său era llicos (tab.38). 4. Mama zeului Priap (v. acest nume).
Cei doi fraţi erau îngropaţi la Troia. Fiindcă C H IR O N 4. (Xeipoju.) Cel mai cunoscut, cel
izbucnise o epidemie de ciumă în Lacedemo- mai înţelept şi mai savant dintre Centauri. Era
nia, oracolul lui Apollo a răspuns că ciuma nu fiul lui Cronos şi al Filirei, fiica lui Oceanos.
va înceta până când un tânăr nobil lacedemo- Aparţinea, prin’ urmare, aceleiaşi generaţii
nian nu ar fi oferit un sacrificiu pe mormântul divine ca şi Zeus şi ceilalţi zei din Olimp.
fiilor lui Prometeu. Această întâmplare se Cronos luase înfăţişarea unui Cal atunci când
petrecea înainte de războiul Troiei. Menelaos s-a unit cu Filira, fapt care explică natura sa
a făcut imediat călătoria şi a oferit sacrificiul dublă, de om şi cal, în acelaşi timp. Chiron se
necesar. La Troia, el a fost oaspetele lui Paris, născuse nemuritor. El trăia î’n tr-o grotă de pe
fapt care a stat la originea relaţiilor dintre ei. muntele Pelion din Tesalia. Era bun prieten al
C H IM E R A 2. (Xiyiaipa.) Cunoaştem două oamenilor, înţelept si binefăcător. L -a protejat
eroine cu acest nume. în mod deosebit pe Peleu în timpul aventurilor
1. Chimera sau Himera era un animal sale la curtea regelui Acast (v. Acast şi Peleu),
fabulos, de gen feminin, o combinaţie între un apârându-1 de brutalitatea celorlalţi Centauri.
leu, o capră şi un şarpe. Uneori era înfăţişată El a fost cel care i-a dat lui Peleu sfatul de a
cu un cap de leu, corp de capră şi coadă de se căsători cu Thetis şi l-a învăţat cum să o
şarpe, alteori ca având mai multe capete, din­ constrângă la această căsătorie, împiedicând-o
tre care unul de leu si unul de capră. Arunca să se metamorfozeze. Apoi, la nuntă, i-a adus
flăcări pe gură. Tatăl său era Tifon şi mama în dar o lance din frasin. După despărţirea de
„Vipera“ Ehidna. Fusese crescută de regele soţia sa, Peleu i- a încredinţat lui Chiron
Cariei, Amisodares, şi a trăit la Patara. Regele creşterea şi educarea fiului sâu Ahile (v. acest
Liciei, Iobates, i-a poruncit lui Bellerofon să o nume). în afară de Ahile, Chiron m ai crescuse
ucidă, deoarece îi devasta teritoriul (v. Bel­ pe Iason, Asclepios şi alţi eroi. Apollo însuşi
lerofon). Eroul a venit călare pe calul înaripat luase lecţii de la el. Pe ucenicii săi îi învăţa
Pegas. Se spune că îmbrăcase vârful lancei muzica, arta războiului, vânătoarea, morala şi
sale într-o bucată de plumb. Flăcările aruncate medicina, deoarece Chiron era un medic cele­
de monstru au topit plumbul şi Chimera a fost bru, practicând chiar şi chirurgia. Atunci când
ucisă. Ahile, copil fiind, avusese călcâiul ars ca ur­
2. O Nimfă din Sicilia, care se îndră­ mare a magiei încercate de mama sa, Chiron a
gostise de frumosul Dafnis (v. acest nume). fost cel care i-a înlocuit osul lipsă cu un os
C H IO N E 3. (Xioisq.) Erau mai multe eroine luat din scheletul unui gigant (v. Ahile).
cu acest nume. în timpul masacrării Centaurilor de către
1. Una dintre fiicele lui Boreu, zeul Heracles, Chiron, care era de partea eroului, a
vântului, şi al Oritiei (tab. 11). A avut cu Po- fost rănit accidental de acesta. O săgeată i-a
seidon u n ’fiu, Eumolpos, pe care ea l-a arun­ făcut o rană gravă. Chiron a încercat să-şi
cat în mare, însă tatăl său l-a salvat aplice un unguent, însă rănile pricinuite de
(v .Eumelpos). săgeţile lui Heracles erau nevindecabile (v.
2. Fiica unei Oceanide, Calirhoe, şi a Filoctet). Chiron s-a retras în grota sa şi voia
zeului-fluviu Nil. în timpul vieţii sale să moară, dar nu putea, fiind nemuritor. în
pământeşti, ea a fost violată de un ţăran. La cele din urmă, Prometeu, care se născuse
porunca lui Zeus, Hermes a luat-o şi a aşeza­ muritor, s-a oferit să-i cedeze dreptul său de a
t-o printre nori. Ceea ce explică de ce Zăpada muri. Şi, în acest fel, Chiron şi-a putut găsi
liniştea’.
1 C him ereu: TZET., la LYC., 132; 136; 219; C H O R IC O S 5. (Xopttcos'J Rege al Arcadiei,
FAVORINUS, J. v. "AtXœs; EUST., la Horn., 521, ai cărei fii, Plexippos şi Enetos, descoperiseră
2 30.
C him era: X) II., VL 179 şi urm., şi scol. la 181; XVI,
327 si urm.; HES,, Théog., 319 si urm.; APD., 4 C hiron: II., XI, 832; Ov., Fast., V, 384; 413; PIND.,
B ib l.il, 9, 3; II, 3, 1; Ov., Mét., IX, 647; TZET., la Pyth., III, 5; IX, 64; APD., Bibl., I, 2, 4; III, 13, 5;
LYC., 17; HYG., Fab., 57. Cf. AMANDRY, Mèi. PLIN., H. N„ VII, 196; XÉN., Cynég., I, 1 si urm.;
Picard, I, p. 1 si urm. 2) SERV., la VIRG., Ecl., scol. la APOLL. RH., Arg., I, 554 si 558; APOLL.
, V ili, 68; App Narr. (West.), 82, p. 388. RH., ibid.. 1231; ERAT., Cat., 40. Cf. DUMÉZIL,
C hìone: 1) APD., Bibl., III, 15, 2; HYG., Fab., 157; Le Probl. des Centaures, p. 182 si urm.; J. D.
Od., XIV, 475; XÉNOPH., Anab., V, 5, 3 si urm.; GILRUTH, Chiron and hisp u p il Asclepios; Ann. o f
PAUS., I, 38, 2. 2) SERV., la VIRG., En., iV, 250. M edical Hist., I (1939), p. 158-176, Ch. PICARD,
3) HYG., Fab., 200; Ov., Métam., XI, 291 si urm. . R. E. A., LIII ( 1951 ), p. 5 si urm.
4) Scol. la THEOCR., I, 21. 9 C horicos: SERV., la VIRG., En., VIII, 138.
no
arta de a lupta. într-o zi de sărbătoare, ei au
făcut o demonstraţie în faţa tatălui lor. Dar
sora lor, Palestra, a povestit despre descoperi­
rea lor iubitului ei, Hermes. Zeul s -a grăbit să
perfecţioneze această artă şi apoi i-a învăţat
pe oameni, spunând că el era inventatorul.Cei
doi tineri s-au plâns tatălui lor de indiscreţia
surorii, dar Choricos le -a reproşat că nu s-au
răzbunat pe Hermes. în tr-o zi, când l-au în­
tâlnit pe zeu adormit pe muntele Cilene, cei
doi tineri i-a u tăiat mâinile. Hermes s -a plâns
lui Zeus, care l- a jupuit de viu pe Choricos şi
a făcut un burduf din pielea sa. Hermes a dat
noii arte numele iubitei sale Palestra (în limba
greacă veche, TlaXatarpa însemna „luptă“) (v.
Palestra).
C H R Y S A N T H IS 1. (XpvaavQiS'.) Femeie
din Argolida care, într-o versiune a legendei
despre Demetra, i- a dezvăluit zeiţei, când
aceasta a venit la Argos, felul în care fiica ei
fusese răpită. în această versiune, răpirea a
avut loc, nu în Sicilia, pe câmpia Enna, ci în
Peloponez, nu departe de Lema.
C H R Y S A O R 2. (Xpvaacop.) Chrysaor,
„Omul cu Sabia de Aur“, era fiul lui Poseidon
si al Meduzei (Gorgona), ca şi Pegas, calul
înaripat. Au ieşit amândoi din gâtul Gorgonei,
în momentul când aceasta a fost ucisă de
Perseu (v. acest nume). La naşterea sa, Chry-
şaor rotea deasupra capului o sabie de aur.
împreună cu fiica lui Oceanos, Calirhoe, el era
tatăl lui Gerion, gigantul cu trei capete,
duşmanul lui Heracles, şi al Ehidnei (v.
E h’idna, Gerion şi tab. 32).
C H R Y S E IS 3. (XpixjT)îs.) Chryseis era fiica
preotului lui Apollo, Chryses, din cetatea
Chryse, din apropierea Troiei. Ea a fost răpită
de greci în timpul unei expediţii împotriva
cetăţii Teba din Misia, unde se afla atunci, la
Ifinoe, sora regelui Eetion, şi a fost atribuită
lui Agamemnon la împărţirea prăzii. Tatăl său
a venit să o ceară lui Agamemnon, dar acesta
l-a refuzat. Atunci Chryses l-a rugat pe Apol­
lo să le trimită grecilor o epidemie de ciumă,
care i-a r fi obligat să revină asupra hotărârii.
Zeul a ascultat rugămintea preotului său, iar
grecii l-au obligat pe Agamemnon să o redea
pe Chryseis tatălui ei. Regele a pretins să i se
dea în schimb sclava Briseis, atribuită iniţial
lui Ahile (v. Briseis). Acest lucru a fost la
originea mâniei lui Ahile, descrisă pe larg în
Iliada. O altă tradiţie povesteşte că preotul
Chiyses a înapoiat-o de bunăvoie pe fiica sa
lui Agamemnon, deoarece fusese bine tratată.
* C hrysanthis: PAUS., I, 14, 2.
C h ry sao r: HÉS., Théog., 278 si urm.; 987 (apocr.);
HYG„ Fab., 151; APD., Bibi., II, 4, 2; 5, 10;
TZET., la LYC., 17; DIOD., IV, 17 si urm.; Ov.,
Mét., IV, 784 si urm.; VI, 119 si urm.; Cf. F. J. M.
DE WAELE, în Mus. Belge, 1924, p. 47-52.
C hryseis: II., I, 9 si urm.; 366 si urm.; 451 si urm.;
scol. Ia Iliada, I, Ì8 ; 392; HYG., Fab., 121; TZET.,
la VIRG., 183; 298; Antehom., 439 şi urm.
Pierre G R IM A L
Ea ar fi avut cu Agamemnon doi copii,
Ifigenia şi Chryses, numit ca şi bunicul său.
Tradiţia preciza că ’ tânăra avea
nouăsprezece ani, era blondă, zveltă şi mică
de statură. Briseis, din contră, era înaltă şi
brunetă, cu tenul alb şi foarte elegentă. Chry­
seis şi Briseis reprezentau cele două tipuri de
frumuseţe feminină din acea epocă.
C H R Y S E S 4. (Xpvcrr)s.) Cunoaştem două
personaje cu acest nume.
1. Preot al lui Apollo, tatăl lui Chryseis
(v. acest nume).
2. Nepotul celui dintâi, fiul lui Chryseis
si al lui Agamemnon, care a jucat un rol în
legenda lui Oreste. Atunci când Chryseis a
fost înapoiata tatălui său de către Agamem­
non, ea era însărcinată, însă a pretins că regele
o respectase, iar când a adus pe lume un fiu,
pe care l-a numit Chryses, a susţinut că era
fiul lui Apollo. Mai târziu, după căderea
Troiei, când Oreste şi Ifigenia, fugind de răz­
bunarea regelui Tauridei, Toas (v. Oreste),
s-au prezentat la Chryses pentru a căuta azil,
preotul a vrut să-i predea urmăritorului. Dar
fiica sa i-a mărturisit atunci că adevăratul tată
al tânărului Chryses era Agamemnon şi, prin
urmare, cele două case erau unite prin legături
de familie. Preotul a renunţat să-i predea pe
Oreste şi pe Ifigenia şi, cu ajutorul lui Chryses
cel Tânăr, l-a u ucis pe Toas.
C H R Y S IP P O S 5. (XpvoL TTTTOS'.) - Fiul lui
Pelops şi al Nimfei Axiohe. Atunci când teba-
nul Laios, ostracizat de Zetos şi de Amfion,
s-a refugiat Ia curtea lui Pelops, unde a fost
primit cu ospitalitate, el s-a îndrăgostit de
tânărul Chrysippos şi l-a răpit. Pelops I-a
blestemat atunci în ’mod solemn pe Laios,
aceasta fiind originea blestemului Lab-
dacizilor (v. Oedip). Chrysippos, de ruşine,
s-a sinucis.
Există o altă versiune a legendei, în care
Chrysippos a fost ucis de fraţii săi vitregi,
Atreu şi Tiest (v. Atreu), la instigarea soacrei
sale, Hippodamia, care se temea că fiii săi ar
putea fi deposedaţi de către intrus (v. Hippo­
damia).
C H R Y S O P E L E E A6. (XpvaoneXeia.) O
Nimfă Hamadriadă, care trăia într-un stejar
din Arcadia. în tr-o zi, când Areas era la
vânătoare în această regiune, a văzut acest
stejar gata să fie luat de un torent. Nimfa care
4 C hryses: I) v. Chryseis. 2) HYG., Fab., 121; SOPH.,
. trag. pierdută de Chryses.
C hrisippos: APD., B ib i, III, 5, 5; ATHEN., XIII, 602
si urm.; scol. la EURIP. Phen., 1760; Or., 5; la
PIND.; Olymp., I, 144; HYG., Fab., 85; 243; 271;
ELIEN. Hist. Var., VI, 15; scol. la APOLL. RH.,
Arg., I, 517; la II., II, 103; PAUS., VI, 20, 7;
TZET., Chil., I, 415-423. O trag. pierdută a lui Eu-
. ripide purta titlul Chrysippos.
C hrysopeleea: APD., B ib i, III, 9, 1; TZET., la LYC.,
480; cf. scol. la EURIP., Or., 1646; PAUS., VIII, 4,
2; AP. RH., Arg., II, 477 şi scol.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă IU

locuia în acel copac l-a rugat să o salveze, era un mare vânător şi, după căsătorie, nu a
Arcaş a ridicat un dig pentru a deturna curen­ renunţat la pasiunea sa. Pleca dimineaţa şi se
tul şi a permis stejarului să supravieţuiască. întorcea seara, atât de obosit, încât, cel mai
Recunoscătoare, N im fa Chrysopeleea s-a unit adesea, adormea imediat ce punea capul pe
cu el şi i-a dăruit doi fii, Elatos şi Afidas, pernă. Astfel că biata Leucone era neglijată şi
strămosii neamului arcadian (tab. 9). ’ se plictisea. într-o zi, ea s -a hotărât să-şi
CHJ-tYSOTHEM IS . (XpvcroOefiis'.) Fiica urmărească în taină soţul, pentru a şti ce găsea
cretanului Carmanor (v. acest nume). I se el atât de atrăgător în păduri. A plecat de acasă
atribuie inventarea concursurilor muzicale, în fără ştirea servitorilor şi, în timp ce se afla
care ea ar fi obţinut premiul pentru prima dată. într-un desiş, câinii soţului ei au descoperit-o
Era considerată mama muzicianului Filam- şi au sfâşiat-o. Când i-a descoperit cadavrul,
mon. Cianippos a fost disperat. A înălţat un rug, pe
C IA N E 2. (Kixzvrj.) Trei personaje mi­ care şi-a aşezat soţia, a ucis câinii, apoi i-a
tologice feminine au purtat acest nume. aruncat pe rug, şi, în cele din urmă, s-a
1. Ciane, al cărei nume aminteşte cu­ sinucis.
loarea albastră a apelor mării, era fiica lui 3. V. Ciane, 3.
Liparos, un rege străvechi al Ausonilor C IB E L E 4. (Kvf3eĂi/.) Cibele era marea zeiţă
(strămoşii italienilor). a Frigiei. Era numită uneori M ama Zeilor sau
Fiind’ alungat din Italia (numită atunci Au- Marea Mamă. Puterea sa se întindea asupra
sonia), Liparos s -a stabilit în Insulele Lipari, întregii naturi, fiind o personificare a puterii
care îi poartă numele. Atunci când Eol a venit vegetaţiei. Ea era venerată în munţii din Asia
în regatul său, Liparos i-a dat mâna fiicei sale, Mică şi, de acolo, cultul său s-a răspândit în
Ciane, şi a împărţit cu el puterea (v. Eol, 2). întreaga lume grecească, apoi în lumea ro­
2. O altă Ciane era un izvor din mană, atunci când, în anul 204 î.Hr., Senatul
Siracuza, care a încercat să se opună răpirii Roman a hotărât să aducă de la Pessinonte
Persefonei de către Hades. înainte de a deveni „piatra neagră“, care întruchipa zeiţa, şi să-i
izvor, ea fusese o Nimfă. D ar Hades, mânios, construiască un templu pe Palatin.
a prefăcut-o într-o apă adâncă, de culoare Adesea, Cibele era considerată de către mi-
albastră, asemenea mării. tografii greci drept o simplă încarnare (ba
3. O legendă, tot din Siracuza, povestea chiar o simplă „denumire“) a Rheei, mam a lui
că o tânără fată, numită Ciane, a fost violată Zeus şi a altor zei, soţia lui Cronos (v. Rhea).
de către tatăl ei, pe când acesta era beat. Cum Cibele ar fi fost Rhea adorată pe Muntele
era noapte, tatăl, numit Cianippos, spera că nu Cibele din Frigia. Ea apare destul de puţin în
va fi recunoscut. D ar fiica i-a smuls un inel, legendele mitologice care s-au păstrat. Sin­
în timpul violului, şi, la venirea zilei, ştia des­ gura care merită acest nume este povestea lui
pre cine era vorba. O epidemie de cium ă ş -a Agdistis şi Attis (v. aceste nume), dar şi aici
abătut atunci asupra cetăţii şi oracolul consul­ nu are un rol însemnat. Attis era considerat
tat a răspuns că, pentru încetarea molimei, uneori iubitul său, dar cel mai adesea
trebuia oferită o victimă omenească, o fiinţă tovarăşul său. Este posibil ca, de asemenea,
care săvârşise un incest. Ciane şi tatăl ei s-au sub personalitatea ei să se fi ascuns hermafro­
sinucis pentru a ispăşi fapta lor. ditul Agdistis, pe care toate tradiţiile îl pre­
C IA N IP P O S 3. (KvdvL mros-.) Erau trei eroi zintă drept iubita lui Attis, după mutilarea sa.
cu acest nume. Cibele este importantă mai ales datorită
1. Cianippos era fiul lui Egialeu şi, prin cultului orgiastic, care s -a dezvoltat în jurul ei
urmare, nepotul lui Adrast, care a ăomnit şi a supravieţuit până târziu, în vremea Im­
peste regatul Argos, împărţit atunci în trei periului Roman. Era înfăţişată, în general, cu
părţi. O altă tradiţie, îl considera un fiu al lui capul încoronat de turnuri,’însoţită de lei sau
Adrast (tab.l). El a fost crescut de către Dio- pe un car tras de lei. Ca şi Rhea, Cibele avea
med şi Eurial. A luat parte la războiul îm­ drept servitori pe Cureţi,’numiţi şi Coribanţi
potriva Troiei şi a figurat printre eroii închişi (v. aceste nume).
în calul de lemn, cunoscut sub numele tfe C IC H IR O S 5. (Ktxvpos-.) în Chaonia trăia o
Calul Troian. A murit fără urmaşi. tânără nobilă, numită Antippe. Ea a fost iubită
2. Un alt Cianippos era un locuitor din
Tesalia, fiul Farax, care s -a căsătorit din dra­ Cibele: APOLL. R U .,A rg„ I, 1098 si urm.; STRAB.,
goste cu fiica unui nobil local, numită Leu- X, 3, 12, p. 469; XII, 5, 3, p. 567; ARISTOPH.,
cone, care era de o mare frumuseţe. Cianippos Ois., 875; LUCTR., II, 598 si urm.; Ov., Mét., X ,
686; PLIN., H. N„ X V III,’ 16. Despre cult, v.
GRAILLOT., Le Culte de Cybele M ère des D ieux à
1 C hrysothem is: PAUS., X, 7, 2. Rome et dans l ’Empire romain, Paris, 1912; şi H.
C iane: 1) DIOD. SIC., V, 7; SERV., la VIRG., En,, I, CARCOPINO, La Réforme romaine du culte de
52; 2) Ov., Métam., V, 409 si urm.; DIOD. SIC., V, Cybèle et d ’A ttis, în Aspects mystiques..., Paris,
, 4; NON., Dion., VI, 128. 3) PLUT., P arali, 19. 1942, p. 49 şi urm.; E. WILL, La Grande M ère en
C ianippos: 1) PAUS., II, 18, 4 si urm., 30, 9, 10; Grèce, în Eléments orientaux... p. 95-111 (v. art.
TZET., Posthorn., 643. 2) PÄRTH., Erot., 10; Aphrodite); E. LAROCHE, Koubaba, ibid., p. 113—
PLUT., P arali, 21; STOB., Flor., 66, 34. 3) V. 5 128.
Cyane 3. ichiros: PARTHEN., Erot., 32. V. I;art. Epiros.
 112
de un tânăr din acel ţinut şi a răspuns dra­
gostei acestuia. Cei doi se întâlneau, fără şti­
rea părinţilor, într-o dumbravă sacră. A flat la
vânătoare în această dumbravă, care înconjura
mormântul lui Epiros (v. acest nume), fiul
regelui, numit Cichiros, urmărea o panteră ce
se ascunsese acolo. Cei doi îndrăgostiţi se
ascunseseră într-un tufiş. Văzând că se mişcă
frunzişul, Cichiros şi-a aruncat lancea şi a
rănit-o mortal pe Antippe. Când s-a apropiat
si a văzut crima pe care o săvârşise, el a înne­
bunit. S -a urcat pe cal şi s-a aruncat de pe
stânci, sinucigându-se. Locuitorii Chaoniei au
înconjurat locul în care s -a întâmplat acel
accident cu un zid şi au dat cetăţii fondate
astfel numele lui Cichiros.
C IC L O P I1. ^KvxAujres'.) Mitografii antici
distingeau trei feluri de Ciclopi: Ciclopii „ura­
nieni“, fiii lui Uranos şi ai Gaiei (Cerul şi
Pământul), Ciclopii sicilieni, tovarăşii lui
Polifem, care apa* în Odiseea, şi Ciclopii con­
structori.
Ciclopii uranieni aparţineau primei gene­
raţii divine, cea a Giganţilor. Ei nu aveau
decât un ochi în mijlocul frunţii şi se carac­
terizau prin forţă şi îndemânare manuală. Erau
trei la num ăr şi se numeau: Brontes, Steropes
(sau Asterope’s) şi Argeş. Numele lor amin­
teau substantivele care denumeau Tunetul,
Fulgerul şi Trăsnetul. Mai întâi înlănţuiţi de
către Uranos, ei an fost eliberaţi de Cronos şi
înlănţuiţi din nou de acesta, în Tartar, până
când Zeus, avertizat de un oracol că nu ar
putea obţine victoria decât cu ajutorul lor, i-a
eliberat definitiv. Atunci, Ciclopii i-au dăruit
tunetul şi fulgerul, precum si trăsnetul. Lui
Hades, i-au dăruit o cască ce îl făcea invizibil,
iar lui, Poseidon un Trident, o furcă cu trei
dinţi. înarmaţi astfel, zeii olimpieni i-a u în­
fruntat pe Titani şi i-a u aruncat în Tartar.
în legendă, Cielopii rămân făurarii trăsne­
tului divin. Ei au stârnit, din această cauză,
mânia lui Apollo, al cărui fiu, Asclepios,
fusese ucis de Zeus cu o lovitură de trăsnet,
deoarece înviase mai mulţi morţi. N eputându-
se răzbuna pe Zeus, Apollo i-a ucis pe Ciclopi
(sau pe fiii lor ?!, conform unei tradiţii
izolate), ceea ce i-a adus, drept pedeapsă,
obligaţia de a servi ca sclav la Admet (v. A s­
clepios, Apollo şi Admet). în această versiune,
1 C iclopi: HÉS., Théog., 139 şi urm.; 501 şi urm., şi
scol la vers 139, citând HELLANICOS (fragni.
176); APD., B ib i, I, 1, 2; 2, 1; III, 10, 4; II, 2, 1;
Ep„ VII, 3 si urm.; scòl. la EUR., Ale., 1; HYG.,
Fab., 49; EUR., Cycl., 297; CALLIM., Hymne à
Artémis, 46 şi urm.; VIRG., En„ VIII, 416 şi urm.;
Géorg., IV, 170 şi urm.; Ov., Fast., IV, 287 şi
urm.; Od., IX, 106 şi urm.; VIRG., En„ III, 617 şi
urm.; Ov., Mét., XIII, 760 si urm.; PIND., fr. 169;
EUR., Hèracl., 15, 944; 'iphig. ă Aulis, 1500;
PAUS., II, 25, 8; STRAB., VIII, 6, 2, p. 369; 6, 11,
p. 373; scol. la STACE, Thébv I, 251; 630. Despre
Ciclopii din Odiseea, v. V. BÉRARD, Navigations
d'Vlysse, t. IV, p. 118-194. J. VAN OOTEGHEM,
Ulysse chez Ies Cyclopes, L. E. C„ 1939, p. 234.
Pierre G R IM A L
Ciclopii apar deci ca fiinţe muritoare şi nu ca
zei.
în poezia alexandrină, Ciclopii nu mai sunt
consideraţi decât nişte demoni de mai puţină
importanţă, făurari şi meşteşugari ai tuturor
armelor zeilor. Ei făcuseră’, de exemplu, arcul
şi săgeţile lui Apollo şi ale surorii sale, Arte-
mis, sub îndrumarea lui Hefaistos, zeul făurar.
Ciclopii locuiau în Insulele Eoliene sau chiar
în Sicilia. Acolo, ei aveau o foqă subterană si
lucrau, făcând mare zgomot. Din fundul vul­
canilor sicilieni se auzeau sunetele produse de
foaie şi de loviturile ciocanelor pe nicovale.
Focul ’forjei lor se vedea seara pe vârful vul­
canului Etna. în aceste legende legate de vul­
cani, Ciclopii tind să fie confundaţi cu Gi­
ganţii întemniţaţi sub munţi, ale căror tresăriri
bruşte agitau uneori ţinutul.
în Odiseea, deja, Ciclopii treceau drept o
populaţie de fiinţe sălbatice şi uriaşe, în­
zestraţi cu un singur ochi şi cu o forţă deose­
bită, care trăiau pe coasta italiană (pe Câm­
piile Flegreene, în apropiere de oraşul Nea-
pole de astăzi). Ocupaţi cu creşterea oilor,
singura lor bogăţie consta din turmele lor.
Obişnuiau să mănânce oameni şi nu cunoşteau
vinul, nici cultura viţei de vie, locuiau în
peşteri şi nu învăţaseră să construiască cetăţi.
Anumite trăsături ale Ciclopilor tind să-i ase­
mene cu Satirii, cu care au fost uneori asimi­
laţi (v. Polifem).
Li se atribuia Ciclopilor (veniţi, se spunea,
din Licia) construirea tuturor monumentelor
preistorice care puteau fi văzute în Grecia, în
Sicilia şi în alte locuri, făcute din mari blocuri
de piatră, a căror greutate şi dimensiune
păreau să sfideze forţele omeneşti. Nu mai era
vorba, în acest caz, de Ciclopii cunoscuţi ca
fiii lui Uranos, ci de un popor întreg, care era
în slujba eroilor legendari, a lui Proetos, de
exemplu, pentru fortificarea cetăţii Tirint, a lui
Perseu, pentru fortificarea cetăţii Argos, etc.
Li se aplica epitetul curios de „Hirogasteri“,
adică „Cei care au braţe la pântec“, ceea ce
aminteşte de „Hecatonhiri“, Giganţii cu o sută
de braţe, care erau, în mitologia consemnată
de Hesiod, fraţii celor trei Ciclopi uranieni (v.
Hecatonhiri).
C IC N O S2. (Kwvos-.) Numele de Cicnos,
2 Cicnos: 1) Scol. la ARISTOPH., Gren., 972; PIND.,
Olymp., II, 147 si urm., si scol. la 147; KINKEL,
Fragm. ep. gr., p. 19; scol. la THÉOCR., XVI, 49;
ATHÉN., IX, 393 e; HYG., Fab., 157; 273; Ov.,
Mét., XII, 72 si urm.,; SÉN., Troy., 183; Agam.,
215; EUST., la Hom., 116, 26; 167, 23; 1968, 45;
PALAEPHAT., D e Incred., 12; TZET. Anteh., 257.
2) STRAB., XIII, 1, 19, p. 589; TZET., la LYC.,
232; PAUS., X, 14, 1 si urm.; APD., Ep., III, 23 si
urm., scol. la V il, I, 38; EUST., la V il, ibid., p. 33;
DIOD. SIC., V, 83; SUID., s. v. TevéSios
aDu0piuTros; CONON, Narr., 28. 3) APD., B ibi, II,
5, 11 si urm.; II, 7, 7; HÉS., Boucl., v. 57 si urm.;
DIOD. SIC., IV, 37; STES., fr. 12; HYG., Fab., 31;
159; 269; 273; PIND., Olymp., II, 147, X, 15, si
scol. la X, 19; EUR., Herc. fur., 391 si urm’.;
PLUT., Thés., 11; PAUS., I, 27, 6; TZET., Chil., II,
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 113

care însemna „lebădă“, a fost purtat de cinci Cicnos, tatăl lui Tenes, nu pare să fi fost întot­
eroi mitologici. deauna bine deosebit de cel precedent, fapt
1. Cel mai vechi pare să fie un fiu al lui care explică existenţa acestei versiuni (v. Te­
Poseidon şi al Calicei. Legenda sa aparţine nes).
ciclului eroic referitor la Războiul Troian, dar 3. Cel mai celebru erou care a purtat
nu apare decât o dată cu poemele posterioare numele de Cicnos era fiul lui Ares şi al Pelo-
lui Homer. Se povestea că a luat parte la piei, una din fiicele lui Pelias. Era înfăţişat ca
jocurile funebre organizate, înaintea Răz­ un om violent şi sângeros, un tâlhar care oprea
boiului Troian, în onoarea lui Paris, pe care călătorii, îi ucidea şi, din trupurile lor, oferea
rudele îl credeau m ort (v. Paris). Aliat al sacrificii tatălui său. Ataca mai ales-pelerinii
troienilor, el a venit în ajutorul lor cu o flotă, ce se duceau la Delfi şi acest lucru i-a atras
chiar în timpul debarcării grecilor şi i-a îm ­ ura lui Apollo, care l-a ’stârnit împotriva lui pe
piedicat pe aceştia să înainteze, până în mo­ Heracles. în lupta dintre cei doi, bineînţeles că
mentul în care s -a confruntat cu Ahile. Da­ Cicnos a fost ucis; atunci tatăl său, Ares, a
torită originii sale divine, Cicnos avea darul vrut să-i răzbune moartea. Dar zeiţa Atena a
invulnerabilităţii. Pentru a -i veni de hac, schimbat direcţia suliţei scurte aruncate de
Ahile a trebuit să-şi lovească adversarul cu Ares şi Heracles l-a rănit pe zeu la şold, obli-
mânerul săbiei şi să-l respingă în faţa lui cu gându’- l să fugă spre Olimp. Aceasta este
lovituri de scut, până când Cicnos, dând versiunea consemnată de Hesiod.
înapoi, s -a împiedicat de o piatră şi a căzut. cetatea Această luptă este, în general, localizată în
Atunci, Ahile l-a sufocat sub greutatea Iui, contră, oPagasae din Tesalia. Apollodor, din
plasează în Macedonia, pe malurile
însă Cicnos, prin graţia tatălui său, Poseidon, a râului Echederos. După el, Cicnos era fiul lui
fost prefăcut în lebădă. Ares şi al Pirenei. Ca şi în versiunea prece­
2. U n alt Cicnos, deosebit de primul, dentă,’Cicnos a fost ucis; dar, în momentul în
era tot fiul lui Poseidon. El domnea peste o care a intervenit Ares, Zeus, cu o lovitură de
cetate numită „Colones“, situată la o oarecare trăsnet, i-a despărţit pe luptători.
distanţă de Troia, în faţa insulei numite atunci Apollodor a mai consemnat existenţa unui
Leucofris (devenită, mai târziu, Tenedos, v. alt erou numit Cicnos, fiul lui Ares si al Pel-
mai jos). M ama sa, numită Scamandrodice, îl opiei, care a fost ucis la Itonos, fară a se
abandonase, la naştere, pe ţărmul mării, iar menţiona în descrierea luptei vreo intervenţie
acolo a fost îngrijit de o lebădă. Mai târziu, el divină.
s-a căsătorit cu Procleia, una din fiicele lui O altă versiune, consemnată de Stesihor şi
Laomedon, care i-a dăruit doi copii: un băiat, de Pindar, combină elementele ultimelor două
Tenes, şi o fată, Hemitheea. După moartea variante ale legendei si povesteşte că, în cursul
primei soţii, Cicnos s-a căsătorit cu Filonome, primei confruntări, Heracles, având de luptat
fiica lui Ţragasos. Filonome s-a îndrăgostit de
fiul lui Cicnos, Tenes, dar pentru că acesta nu cu Cicnos şi Ares, a dat înapoi. Mai târziu, el
a răspuns avansurilor sale, ea l-a calomniat în l-a întâlnit’ singur pe Cicnos şi l-a ucis. Nu
faţa soţului. Cicnos, crezându-şi fiul vinovat, mai era vorba de rana provocată zeului de
l-a aruncat în mare, aşezându-1’ într-un cufăr, către Heracles.
împreună cu sora sa, Hemintheea. Cufărul a 4. Un alt erou cu acelaşi nume a fost un
plutit şi i-a purtat pe Tenes şi Hemintheea pe rege al Liguriei, prieten cu Faeton, care i-a
Insula Leucofris, care a luat (ie atunci numele deplâns moartea, atunci când Zeus a trebuit
de Tenedos (v. Tenes). Acuzaţia Filonomei să-l trăsnească (v. Faeton), şi care a fost pre­
fusese susţinută de un cântăreţ din flaut, numit făcut în lebădă. Apollo îl înzestrase pe acest
Eumolpos, care depusese mărturie falsă îm ­ Cicnos cu o voce melodioasă, ceea ce explică
potriva tânărului. Mai târziu, Cicnos a re­ într-un fel cântecele despre care se spunea că
cunoscut că se înselase. El a poruncit atunci ca erau cântate de lebede în momentul în care
Eumolpos să fie omorât cu pietre, iar aveau să moară.
Filonome să fie îngropată de vie. Apoi, el s-a 5. în sfârşit, o legendă a lebedei îl în­
dus pe Insula Tenedos pentru a încerca să se făţişează pe un erou numit Cicnos, fiul lui
împace cu fiu său, însă acesta a refuzat să-l Apollo şi al Thyriei, fiica lui Amfinomos.
primească şi a tăiat cu securea parâma care Acesta trăia în Etolia, între Pleuron şi Calidon,
lega de ţărm nava tatălui său. în urma acestei era foarte frumos, dar capricios şi dur, astfel
aventuri, tuturor cântăreţilor din flaut li s-a încât i-a descurajat pe rând pe toţi prietenii şi
interzis să mai vină pe Insula Tenedos. iubiţii săi. Din toţi cei care îi făceau curte,
Diferite versiuni, culese şi consemnate de unul singur a rămas în cele din urmă: el se
Tzetzes, îl prezintă pe Cicnos trăind totuşi pe numea Filios. Cicnos i-a impus atunci o serie
Insula Tenedos, după împăcarea cu fiul ’său. de încercări, una mai penibilă si mai pericu­
Acolo ar fi fost ucis de către Ahile. Acest loasă decât cealaltă. Cu ajutorul lui Heracles,
Filios a trecut toate încercările (v. Filios),
467. Vf. VIAN., în Rev., Et. ane., 1945, p. 5 si urm. însă, dezgustat, l-a părăsit pe Cicnos care,
4) HYG., Fab., 154; PAUS., I, 30, 3; VIRG., En„ dezonorat şi singur, s-a aruncat într-un lac, ca
X, 189, şi SERV., ad loc.; Ov., Mét., II, 367 şi şi mama sâ. Din milă, Apollo i-a prefăcut pe
urm.; Mythogr. graec. (ed. W ESTERMANN), p. amândoi în lebede.
347. S) ANTON. LIB., Tr„ 12; Ov., mét., VII, 371-
379.
 114
C IC O N I . (Kixoves'.) Ciconii erau membrii
unui trib din Tracia, care, figurează printre
aliaţii lui Priam, în Iliada. II aveau ca şef pe
un anume Mentes, care nu pare să fi jucat un
rol foarte important în luptă. Ciconii sunt
menţionaţi mai ales în Odiseea. Ulise a făcut
prima escală în ţinutul locuit de ei, după ce a
părăsit Troia. El a sosit într-adevăr la Ismaros,
una din cetăţile lor, pe care a cucerit-o şi a
prădat-o. N u l-a cruţat decât pe un preot al lui
Apollo, numit Maron (v. acest nume), care i-a
oferit drept răscumpărare daruri magnifice şi,
în special, douăsprezece amfore cu vin dulce
şi ameţitor, acelaşi care îi va permite, mai
târziu, lui Ulise să-l îmbete pe gigantul
Polifem şi să scape astfel dintr-o mare încur­
cătură (v. Ulise). După jefuirea cetăţii, Ulise
şi-a sfătuit soldaţii să se retragă şi să se
mulţumească doar cu prada luată, însă ei nu
l-au ascultat. Intre timp, locuitorii au avut
răgaz să se reorganizeze şi să-i atace în forţă.
Au murit câte şase oameni din fiecare corabie,
iar Ulise a reuşit cu mare greutate să fugă.
Numele Ciconilor vine de la eroul Cicon,
fiul lui Apollo şi al Rodopei. Se spunea că
Orfeu ar fi trăit în ţinutul lor, că ar fi fost
iniţiat în misterele lui Apollo, iar femeile lor
l-a r fi sfâşiat (v. Orfeu). Ciconii existau încă
în epoca’ istorică, deoarece Herodot îi
aminteşte printre popoarele din teritoriul
traversat de armata lui Xerxes, în timpul răz­
boaielor medice.
C IC R E U 2. {Kvxpevs'.) Fiul lui Poseidon şi
al fiicei lui Asopos, Salamis. Deoarece un
şarpe uriaş devasta Insula Salamina, Cicreu
l-a ucis şi’, drept recunoştinţă, locuitorii l-au
ales rege.’
Se mai povestea (în versiunea urmată de
Hesiod, intr-un fragment consemnat de
Strabon) că acest şarpe fabulos fusese crescut
chiar de Cicreu, dâr fusese alungat din insulă
de către Eurilohos şi se refugiase la Eleusis,
pe lângă zeiţa Demetra, care făcuse din el unul
din servitorii săi.
în Salamina, Cicreu avea un cult, fiind unul
dintre eroii protectori ai insulei. în timpul
bătăliei navale de la Salamina, un şarpe a
apărut printre' nave şi oracolul din belfi a
dezvăluit că era încarnarea lui Cicreu, venit
să -i ajute pe greci şi să le prezică victoria.
Cicreu avea o ’ fiică, Chariclo, care era
mama lui Endeis şi soacra lui Eac. El a murit
fără urmaşi pe linie bărbătească şi a lăsat re­
gatul strănepotului său, Telamon,’ fiul lui Eac
(tab. 30). Conform unei alte tradiţii, fiica lui
Cicreu se numea Glauce; ea se căsătorise cu
Actaeos şi îi dăruise un fiu, Telamon.
Ciconi: II., II, 846; XVII, 73; Od„ IX, 39-66; 165;
196; 211 ; APD., Ep„ VII, 2; HYG., Fab., 125; Ov.,
Met., VI, 710; HDR., VII, 59; PLINE, Hist. Nat.,
, VI, 55; DIOD. SIC., V, 77, 4; STRAB., VII, fr. 18.
C icreu: APD., B ib i, III, 12, 7; TZET., la LYC., 110;
175; 451; DIOD. SIC., IV, 72, 4; STRAB., IX, 1, 9,
p. 394; PLUT., Solon, 9; Thésée, 10; PAUS., I, 36,
1.
Pierre G R IM A L
CID NOS . (KvSvos'.) Cidnos era fiul An-
chialei, fiind deci, prin mama sa, nepotul lui
Iapet. El a dat numele unui râu din Cilicia.
Unul din fiii săi, numit Parthenios, a dat cetăţii
Tars, situată pe malul acestui râu, supranu­
mele de Parthenia. Se spune că exista în
Cilicia o legendă populară care povestea iubi­
rile lui Cidnos, o fiinţă jum ătate bărbat,
jumătate râu, cu Cometo. îndrăgostită de acest
râu, Cometo s-a căsătorit în cele din urmă cu
Cidnos.
C ID O N 4. {KvSwu.) Fiul lui' Hermes şi al
uneia din fiicele regelui Minos, Acacallis (v.
acest nume). Era considerat fondatorul cetăţii
Cidonia din Creta. Locuitorii cetăţii Tegeea
din Arcadia pretindeau că Cidon era, în reali­
tate, unul din fiii eroului lor Tegeates. în
sfârşit, uneori, trecea drept fiul lui Apollo, în
loc de Hermes, dar având aceeaşi mamă.
C IL A B R A Ş 5. (KvĂdflpas'.) Cioban din
Licia, de la care Lacios, unul din fondatorii
cetăţii Faselis, a cumpărat terenul pe care a
construit cetatea, plătindu-i cu peşti săraţi.
Locuitorii din Faselis îi ridicaseră un sanctuar
lui Cilabras şi îi ofereau peşti săraţi (v. La­
cios).
C IL IX 6. (KtÂif.) Unul din fiii lui Agenor,
regele Sidonului. Avea mai mulţi fraţi, între
care amintim pe Cadmos şi Tasos (tab. 3), şi o
soră, Europa. El a pornit, împreună cu fraţii
săi, în căutarea surorii, când aceasta fusese
răpită de Zeus. S -a oprit în Cilicia, ţinut
căraia i-a dat numele.
în alte variante, el ar fi fost fiul lui Phoenix
(care în unele genealogii figurează drept
fratele său) şi al Casiopeei. A r fi avut copii pe
Tasos şi Tebe.
Cilix s-a aliat cu Sarpedon într-o expediţie
împotriva licienilor, vecinii săi, şi a dat o parte
din regatul Liciei aliatului său, după victorie.
C IL L A 7. (KtĂĂa.) Sora regelui troian
Priam, fiica lui, Laomedon şi a soţiei sale
Strimo (tab. 7). în vremea în care Hecuba era
însărcinată cu Paris, ea avea să aducă pe lume,
cu Timoetes (v. acest nume), un fiu, numit
Mounippos. Iar cum prezicătorul Esacos, por­
nind de la visul Hecubei, anunţase că un copil,
care avea să se nască, va duce la pieirea Troiei
(era vorba de Paris), Priam, interpretând greşit
profeţia, a poruncit să fie ucişi atât sora sa, cât
şi fiul ei Mounippos.
3 C idnos: ET. BYZ., s. v. Ayxló^tì; NONN., Dion., XL,
. 143 si urm.
C idon: PAUS., VIII, 53, 4; scol. la APOLL. RH.,
Arg., IV, 1492; la THEOCR., VII, 12; la VOdys.,
, XIX, 176; ET. BYZ., s. v. Ku&owa.
C ilabras: ATHÉN., VII, 277 şi urm.; PHOTIOS,
. Lex., s. v. Qaar\Xis; SUIDAS, id.
0 Cilix: HDT„ VII, 91; APD., B ib i, III, 1; HYG., Fab.,
7 178; SERV., la VIRG., En., III, 88.
C illa: APD., B ib i, III, 12, 3; TZET., la VIRG., 224,
314; 315.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă
Uneori Cilla era considerată sora Hecubei
şi ar fi avut un fiu cu Priam însuşi.
C IL L A R O S 1. (KvĂĂapos'.) Tânăr Centaur,
de o mare frumuseţe, iubit de Centaureasa
Hilonome. A fost ucis în timpul încăierării
care a marcat nunta lui Piritoos. Hilonome s-a
sinucis, nedorind să -i supravieţuiască.
C IL L A S 2. fKi'AĂas'J Conducătorul carului
de luptă al lui Pelops. El domnea peste o zonă
izolată din Troada, din jurul cetăţii Cilla,
căreia îi dăduse numele. A murit înecat în
timpul călătoriei lui Pelops din Licia în Pelo-
ponez, acolo unde Pelops avea să participe la
cursa de care, alături de Oenomaos (v. Pelops
şi Sferos).
C IL L E N E 3. (KvÂÂijvri.) Cillene era o Nimfa
din Arcadia, prezentată uneori drept soţia,
alteori drept mama lui Licaon. în cea d e-a
doua variantă, ea era căsătorită cu Pelasgos,
eroul care a dat numele poporului pelasgilor.
Ea însăşi a dat numele Muntelui Cillene, pe
care se ’spunea că s -a născut zeul Hermes.
Câteodata chiar, se spunea că Cilene l-a r fi
crescut pe Hermes, când acesta era încă foarte
mic.
C IM E R IE N I4. (Kipnepioi.) Popor mitic, ce
locuia într-un ţinut în care soarele nu apărea
niciodată. La ei se va duce Ulise pentru a-i
evoca pe morţi şi a-1 întreba pe prezicătorul
Tiresias. Situarea lor geografică diferă în
funcţie de autori. Uneori se consideră că trăiau
în partea extrem occidentală a lumii cunos­
cute, alteori în câmpiile^ care se întindeau la
nord de M area Neagră. în aceste cazuri, sunt
consideraţi fie strămoşii celţilor, fie ai sciţilor
din sudul Rusiei. Uneori ţinutul lor era con­
siderat a fi în apropiere de Cumes, în Italia,
probabil deoarece se credea că acolo ar exista
o poartă a Infernului, iar Cimerienii treceau
drept vecini ai Ţinutului Morţilor. Se mai
povestea că trăiau’în locuinţe subterane, legate
între ele prin galerii. Ei nu ieşeau decât noap­
tea din cetatea lor. Este posibil ca, la formarea
acestei legende, să fi contribuit amintirea con­
fuză a populaţiilor de mineri, care, în Europa
Centrală (Boemia) sau Occidentală (Marea
Britanie), furnizau negustorilor veniţi pe ţăr­
murile M ării Mediterane cositor şi cupru, şi
acest lucru din timpuri străvechi, atunci când
drumurile comerciale erau înconjurate de
mister.
1 C illaros: Ov., Met., XII, 393 si urm.
Cs'llas: PAUS., V, 10, 7; scoh la VII., I, 38; STRAB.,
, XIII, 613.
C illene: DENYS D ’HAL., I, 13; APD., B ib i, III, 8, 1;
, TZET., la LYC., 481; FEST., p. 52 M.
C im erieni: Od., XI, 14, si scol. la X, 86; EUST., la
Hom., 1667, 49; 1671,’44; TZET., la LYC., 695;
1427; CIC., Acad., II, 61; PLUT., Marius, 11;
DIOD. SIC., V, 32, 4; STRAB., VII, 2, 2; 4, 5;
PLIN., H. N„ III, 61; Cf. B. LAVIGNI, in Ann.
Scuola Norm, di Pisa, 1935, p, 255-262.
115
C IN IR A S . (Kiuvpag.) Primul rege al Ci­
prului, conform tradiţiei. Dar el nu era origi­
nar din insulă, ci venise din Asia, din cetatea
Biblos, situată îm nordul Siriei. Tradiţiile
diferă în privinţa părinţilor săi: uneori era
considerat fiul lui Apollo şi al Nimfei Pafos,
alteori fiul lui Eurimedon şi al unei Nimfe din
regiunea Pafos (v. Pigmalioii). O altă genea­
logie îl prezintă ca aparţinând casei regale a
Cecropizilor, astfel: Cefal, fiind răpit de Eos
(Aurora), a avut cu aceasta un fiu, născut în
Siria, Faeton. Fiul său, Astinoos, avea să fie
tatăl lui Sandacos, iar el, la rândul său, tatăl lui
Ciniras. în această genealogie, Ciniras o avea
drept mamă pe Famace, fiica regelui
Hirienilor.
Referitor la condiţiile venirii sale în Cipru,
tradiţiile nu sunt mai puţin contradictorii. U-
nele menţionează pur si simplu faptul,
spunând că Ciniras a venit m Cipru cu un grup
de colonişti şi a întemeiat cetatea Pafos, după
ce se căsătorise cu Metarme, fiica unui rege al
Ciprului, Pigmalion. A r fi avut cu aceasta doi
fii, Adonis si Oxiporos, şi trei fiice, Orsedice,
Laogore şi Bresia. Acestea au fost victime ale
mâniei Afroditei, care le-a făcut să se pros­
titueze cu străinii ce treceau prin Cipru. Şi-au
sfârşit viaţa în Egipt. O altă tradiţie explică
exilul Iui Cinaras prin incestul involuntar cu
fiica sa Smirna, care i-a dăruit ca fiu pe
Adonis, cel prefăcut în arbustul numit mirt (v.
Adonis).
Ciniras a introdus în Cipru cultul Afroditei,
care apoi a avut o mare importanţă. Trecea el
însuşi ca fiind înzestrat cu darul profeţiei. Era
un muzician remarcabil (numele său era
uneori legat de instrumentul muzical numit, în
limba feniciană, kinnor). O legendă izolată
povesteşte cum a îndrăznit să rivalizeze cu
Apollo şi ne asigură că, asemenea lui Marsias,
el ar fi fost ucis de zeu. Pe un plan mai ge­
neral, i se atribuie introducerea civilizaţiei în
Cipru: descoperirea minelor de cupru, care a
dus la prosperitatea şi bogăţia insulei, invenţia
producerii şi prelucrării bronzului. El a fost
îndrăgit de Afrodita, care i-a dat bogăţii con­
siderabile şi i-a permis să trăiască până la o
vârstă foarte înaintată: o sută şaizeci de ani,
după cum se spunea.
Ciniras nu era un războinic. Cum el trăia în
vremea pregătirii şi desfăşurării războiului
împotriva Troiei, grecii i-â u cerut să li se
alăture. Ulise şi Taltibios, crainicul lui Aga­
memnon, au venit în solie la curtea sa din
Cipru. Ciniras le-a promis că va trimite un
contingent îmbarcat pe cincizeci de nave. A
5 C iniras: II., XI, 20 si urm., scol. ad loc., si EUST.,
ib.; PIND., Pyth., II, 27, si scol.; Ném., VIII, 18 si
urm.; HYG., Fab., 58; 242; 270; 275; TAC., Hist.,
II, 3; STRAB., XVI, 755; APD., Bibl., III, 14, 3;
Ep., III, 9; Ov., Met., VI, 98 si urm.; X, 435 si
urm.; scol. la THÉOCR., I, 109;’PLIN., H. N„ VII,
49; 57; PAUS., I, 3, 2; II, 29, 4; LYC., Alex., 478 si
urm.; si TZET., ad loc.; ARN., Adv. Nat., V, 19; cf.
IV, 24’.
 116
echipat o singură navă, iar celelalte patruzeci
şi nouă le -a modelat din lut. Fireşte că doar o
navă a ajuns în Aulida, însă Ciniras îşi ţinuse
promisiunea. După război, Teucer, ostracizat
de pe insula Salamina din Atica (v. legenda
sa), s-a refugiat în Cipru, unde a fost bine
primit de către Ciniras. Regele i-a acordat
chiar un teritoriu, unde Teucer a fondat cetatea
Salamina din Cipru, şi i-a dat mâna fiicei sale,
Eune. Această unire legendară era la originea
bunelor relaţii întreţinute în epoca istorică de
atenieni şi ciprioţi (v. şi Elatos şi Laodice).
C IN O R T A S1. (KuuopTas'.) Un erou din La­
coma, fiul lui Amiclas, fondatorul cetăţii
Amiclees, fiul lui Lacedemon. Cinortas era
fratele mai mare al lui Hiacintos (v. acest
nume) (tab. 6). După moartea lui Amiclas,
Argalos, fratele său mai mare a domnit peste
cetatea Sparta, însă murind fără urmaşi, Ci­
nortas i-a urmat la tron. El a avut un fiu care
se numea, în funcţie de diverse tradiţii, Peri-
eres sau Oebalos. In general, Perieres era con­
siderat drept un fiu al lui Eol (tab. 28). O ver­
siune suprimă chiar şi această generaţie şi îl
prezintă pe Tindar drept fiul lui Cinortas.
CIN O SO U RA 2. (Kvvoaovpa.) Nimfă de pe
Muntele Ida din Creta, care, împreună cu
Nimfa Helice, l-a r fi crescut pe Zeus, după
anumite tradiţii (v. şi Amalteea). Cum Cronos
le urmărea pe amândouă, Zeus le-a prefăcut în
două constelaţii, Ursa M are şi Ursa Mică (Ca­
rul Mare şi Carul Mic), în timp ce el însuşi a
luat forma constelaţiei Dragonului.
Cinosoura a dat numele unui loc din Creta,
din apropierea cetăţii Histoi.
C IPA R ISSA 3. (Kvnăpioaa.) Ciparissa, al
cărei nume nu este altceva decât forma femi­
nină de la chiparos, era considerată, într-o
legendă mai puţin cunoscută, drept fiica unui
„rege al celţilor“, originar din Tracia, numit
Boreu, prin urmare având acelaşi nume cu
vântul care batea dinspre nord. Acest Boreu îşi
pierduse fiica, moartă la tinereţe, si o plânsese
mult timp. îi ridicase un mormânt, pe care
plantase un chiparos, specie necunoscută până
atunci. Din acest motiv, chiparosul trecea
drept un arbore consacrat morţilor. El şi-ar fi
luat numele de la cel al tinerei fete.
C IP A R ISS E 4. ( KvTrapicFooi.) Ciparissele,
adică „Chiparoasele“, erau considerate fiicele
lui Eteocle, regele cetăţii Orhomene din
Beoţia. în timpul unei sărbători celebrate în
onoarea Demetrei şi a Corei (Persefonei), ele
1 C inortas: PAUS., III, 1, 3 si urm.; APD., B ib i, I, 9,
, 5; III, 10, 3 şi urm.; TZET., laL Y C ., 511; 1125.
C inosoura: HYG., Astr. poet., II, 2; ERAT., Cat., II
si XXX; SERV., la VIRG., En„ I, 744; III, 516;
Georg., I, 138; 246; scol. la VOd., V, 272; şi la Vil.,
, XVIII, 487 şi urm.
C iparissa: Comentariul lui PROBUS la VIRG.,
4 Georg., II, 84 (referindu-se la Asclepiazi).
C iparisse: Geoponiques, XI, 4.
Pierre G R IM A L
căzuseră, dansând, într-un izvor şi se îneca­
seră. însă Gaia (Pământul), din milă pentru
ele, le-a prefăcut în chiparoşi.
C IPA R ISSO S5. (KuirctpLacros'.) Legendele
cunosc doi eroi cu acest nume, unul din Beoţia
şi celălalt din Ceos.
1. Primul era fiul lui Minias şi fratele
lui Orhomenos (tab. 20). El a fost cel care a
dat numele cetăţii Ciparissos, din Pamas,
situată între Daulis şi Delfi.
2. Al doilea era unul din fiii lui Telef.
El locuia în Ceos şi fusese iubit de Apollo
(după unele tradiţii, de zeul elen Zefir ori de
zeul roman Silvanus), datorită frumuseţii sale
deosebite. El avea drept animal favorit un cerb
sacru, îmblânzit. Dar, într-o zi de vară, în
timp ce acel cerb dormea, întins la umbră,
Ciparissos l-a ucis din neatenţie, cu o suliţă
scurtă. Cuprins de disperare, el a vrut să
moară. A cerut zeilor ca lacrimile sâ-i curgă
etern. Zeii l-au prefăcut în chiparos, arborele
tristeţii.
C IPSE L O S6. (Kvi/ieXos'■) Cunoaştem doi
eroi mitologici cu acest nume.
1. Primul era fiul lui Epitos, regele Ar-
cadiei. El domnea peste acest ţinut, în mo­
mentul în care Heraclizii au atacat Pelopone-
zul pentru a doua oară (v. Heraclizi). Cipselos
a ştiut să-i împace, dând-o pe fiica sa, Me-
rope, unuia dintre urmaşii lui Heracles, Cres-
fontes, şi astfel şi-a păstrat tronul. Mai târziu,
el l-a crescut pe fiul lui Cresfontes şi al Me-
ropei, numit Epitos, ca şi străbunicul său, şi
i-a permis să răzbune moartea tatălui său (v.
Epitos). Cipselos locuia în cetatea Basilis, al
cărui fondator era. El a ridicat în cetate un
templu şi un altar, închinate zeiţei Demetra
Eleusina. în timpul sărbătorii anuale a acestei
zeiţe, avea loc un concurs de frumuseţe între
femeile ţinutului. Prima femeie care a câştigat
premiul a fost Herodice, soţia lui Cipselos.
2. Un alt Cipselos era din Corint, fiul
lui Eetion şi tatăl lui Periandru, unul din Cei
Şapte înţelepţi. Din acest punct de vedere, el
pare un personaj istoric si nu mitic, cu toate că
trăsăturile esenţiale ale întâmplării sale par să
fie inspirate din date folclorice. Printre ofran­
dele consacrate în sanctuarul din Olimpia, se
găsea un cufăr din cedru, oferit de acest Cip­
selos. în acest cufăr mama sa îl ascunsese, la
naştere, pentru a-1 feri de urmaşii lui Bacchis
(pe care, de altfel, mai târziu, avea să-i alunge
de pe tronul Corintului, unde se menţinuseră
C iparissos: 1) Scol. la VII., II, 519; NONNOS, Dion.,
XIII, 123. 2) Ov„ Met., X, 106 si urm.; SERV., la
VIRG., En„ III, 64; 680; Georg., I, 20; E cl, X, 26,
şi PROB., coment. la Georg., II, 84; NONN.,
. Dion., XI, 364.
Cipselos: 1) PAUS., IV, 3, 6 si 8; VIII, 5, 6 şi 13; 29,
5; ATHfiN., XIII, 609 e. 2) PAUS., I, 23, 1; II, 4,
4; 28, 8; V, 2, 3; 17, 2 la 9, 10; X, 24, 1; VON
MASSOW, Die Kypseloslade, Ath. Mitt., 1916 (cu
reconstituirea cufărului).
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
timp de cinci generaţii). Cum, în dialectul
corintian, „Cipsela“ însemna „cufăr“, copilul a
fost numit astfel. Cufărul, descris pe larg de
către Pausanias, care l-a văzut personal, purta
inscripţii arhaice şi avea imagini ale unor
scene mitice.
C IR E N E 1. {Kvpfjm}.) Era o Nimfă din Te-
salia, fiica regelui Lapiţilor, Hipseu, pe care
Naiada Creuse, fiica lui Oceanos şi a Gaiei, o
concepuse cu zeul-râu Peneu (tab.’ 93). Cirene
trăia în sălbăticie, în pădurile din M unţii Pin-
dului, şi apăra turmele tatălui său de atacurile
fiarelor. Intr-o zi, ea a luptat fără arme îm ­
potriva unui leu şi l-a îmblânzit. Apollo a
văzut-o în timp ce’ săvârşea această faptă ero­
ică şi s-a îndrăgostit de ea. Zeul s-a dus ime­
diat în peştera Centaurului Chiron, pentru a -i
arăta fata şi a afla cine era. Apoi, a urcat-o în
carul său de aur şi a dus-o peste mări, în
ţinutul Libiei. Acolo, Apollo a iubit-o într-un
palat de aur şi i-a dăruit un teritoriu, care a
primit numele de ţinutul Cirene. Cirene a avut
un fiu cu Apollo, numit Aristeu, care a fost
crescut de Horii şi de Gaia (Pământul) (v.
Aristeu).
Sub această formă, care n e-a fost consem­
nată şi transmisă nouă de către Pindar, legenda
trimite la un poem pierdut al lui Hesiod. în
epoca elenistică, se povestea că Cirene, după
venirea sa în Libia, unde fusese adusă de către
Apollo, a prim it regatul „Cirenei“, de la regele
Libiei, Euripilos, fiul lui Poseidon. Deoarece
un leu devasta ţinutul, Euripilos promisese
celui care îl va ucide o parte din regatul său.
Cum Cirene a fost cea care a reuşit să doboare
fiara, după prim irea ^recom pensei“, ea a fon­
dat cetatea Cirene. în această versiune a le­
gendei, Cirene a avut doi copii, Aristeu şi
Antouchos.
Putem urmări diverse variante ale legendei.
Uneori, în loc de a veni direct din Tesalia,
Cirene ar fi stat o vreme în Creta. Alte tradiţii
povesteau că Apollo ar fi luat înfăţişarea unui
lup pentru a se uni cu Cirene (exista în cetatea
Cirene un cult al lui Apollo Licianul). Ver-
giliu, atunci când povesteşte, în Georgicele,
episodul referitor la Aristeu, o prezintă pe
Cirene ca o Nimfa a apelor, care trăia sub râul
Peneu, în grota subterană în care se întâlneau
râurile înainte de a ieşi la suprafaţa pământu­
lui. Procedând astfel,’ Vergiliu atenuează is­
prăvile sale vânătoreşti şi insistă asupra
originii ei, deoarece Cirene’ era nepoata unui
zeu-râu, şi nu face nici o aluzie la venirea sa
în Libia.
1 C irene: PIND,, Pyth., IX, passim ; scol. la v. 6; 27,
etc.; APOLL., Rh., Arg., II, 502 si urm.; si scol. la
v. 498; 500; IV, 1661; VIRG., Georg., IV, 317 si
urm.; CALLIM., Hymne ä Apol., 90 si urm.; DIOD.
SIC., IV, 81; HYG., Fab., 161; cf. SERV., la
VIRG., En., IV, 377. Cf. A. FERRABINO, Ka­
lypso, Turin, 1914, p. 421 si urm.
117
*CLPUS2. Genucius Cipus era un general
roman, care, în vremurile străvechi, revenind
la Roma în fruntea armatei sale victorioase şi
privindu-se din întâmplare în apa unui pârâu,
a observat cum capul său era împodobit cu
coame. în faţa acestei minuni, el a oferit un
sacrificiu si a cercetat măruntaiele unei vic­
time. Prezicătorul i-a dezvăluit că acel semn
prevestea primirea titlului de rege, dacă
pătrundea imediat în cetate. înspăimântat şi
bun republican, Cipus a adunat imediat popo­
rul pe Câmpul lui Marte şi a cerut să fie exilat.
Drept recunoştinţă, Senatul i-a oferit suprafaţa
de pământ pe care putea să o are într-o zi. în
amintirea acestei aventuri, pe zidul Porţii
Raudusculana (poarta Zidului Servian, la poa­
lele Aventinului), a fost sculptat un cap de om
cu coame, reprezentând portretul lui Cipus.
C IR C E 3. (KipKV.) Vrăjitoare care a jucat un
rol în Odiseea, precum şi în legenda Argo­
nauţilor. Era fiica Soarelui (Helios) şi a lui
Perseis, fiica lui Oceanos, sau, conform altei
variante, a lui Hecate (tab. 14). Circe a fost
sora lui Eetes, regele Colhidei, cel care păzea
Lâna de Aur (v. Eetes şi Argonauţi), şi a Pasi-
faei, soţia lui Minos. Ea locuia pe insula Ea,
situată în diferite locuri, în funcţie de autori,
în legenda transmisă de Odiseea, această in­
sulă era situată în Italia, fiind probabil penin­
sula numită astăzi Monte Circeo, din apro­
piere de Gaeta şi Terracine, care domină ţăr­
mul jos din dreptul M laştinilor Pontine.
Atunci când Ulise, după aventurile sale în
ţinutul Lestrigonilor, a navigat d e-a lungul
coastelor italice, el a debarcat pe insula Ea şi a
trimis în recunoaştere jum ătate din echipajul
său, sub conducerea lui Euriloh. Au pătruns
într-o pădure şi au ajuns într-o vale, unde
oamenii au observat un palat strălucitor. Ei au
intrat, cu excepţia lui Euriloh, care a decis să
păstreze o atitudine prudentă. S -a ascuns şi a
observat felul cum au fost primiţi tovarăşii săi.
Grecii au fost bine primiţi de către stăpâna
palatului, care nu era alta decât Circe. Au fost
invitaţi să ia loc şi să participe la un ospăţ,
încântaţi, navigatorii au acceptat. Dar abia au
gustat din mâncăruri şi din băuturi, că Euriloh
a văzut-o pe Circe atingându-şi oaspeţii cu o
baghetă magică şi prefăcându-i în diverse
animale: porci, lei, câini, fiecare conform
tendinţelor profunde ale caracterului şi firii
lor. Apoi, Circe i-a mânat spre grajdurilor
2 C ipus: VALER., MAX., V, 6, 3; Ov., Mét., XV, 565
si urm.; Cf. E. W. PALM, Cipus. Un mythe romain,
, Rev. Hist. Rel., CXIX (1939), p. 82-88.
C irce: HÉS., Théog., 957; 1011 si urm. (interpolât);
Od., X, 133 la 574; APOLL. RH., Arg., IV, 576-
591; Argon, orph., 1160 si urm.; APD., HYG.,
Fab., 125; Ov., Métam., XIV, 1-74; 246-440. V.
BÉRARD., Navigations d ’Ulysse, IV, p. 235-345.
R. CANSZYNIEC, De Medea Circes prototypo,
Eos, 1939, p. 1-10; H. MARZELL, Die
Zauberphfange Moly, D er Naturforsch., II, p. 523
si urm.
 118 Pierre G R IM A L

sale, care erau deja pline de animale cleşug: l-a sfătuit pe Zeus să facă o statuie cu
asemănătoare. Văzând acest spectacol, Euriloh chip feminin, să o îmbrace într-o mantie largă
a fugit şi i-a povestit lui Ulise întâmplarea, iar şi să o aşeze într-un car tras de boi. Hera s-a
acesta â hotărât să meargă el însuşi la vrăji­ interesat şi i s-a spus că Zeus (era zvonul
toare, pentru a încerca să-şi salveze însoţitorii. răspândit de Citeron) a răpit-o pe Plateea,
în timp ce rătăcea prin pădure, întrebându- fiica lui Asopos, pentru a se căsători cu ea.
se cum ar putea să -i elibereze pe membrii Imediat, zeiţa a venit, a smuls mantia şi a
echipajul său, Ulise l-a zărit pe zeul Hermes, văzut că nu era sub ea decât o statuie din
care i-a dezvăluit secretul prin care să scape lemn. A izbucnit în râs şi s-a împăcat cu Zeus.
de farmecele vrăjitoarei Circe: dacă punea în în amintirea acestei aventuri, în fiecare an, se
băuturile oferite de aceasta o plantă magică, sărbătorea la Plateea căsătoria lui Zeus cu
numită „moly“, nu avea de ce să se teamă; era Hera (v. şi Alalcomeneu).
suficient să scoată sabia pentru ca Circe să De numele lui Citeron mai sunt legate şi
jure orice i s-a r cere şi să -i scape de vrajă pe alte legende: se spunea că el era un tânăr
însoţitorii săi. Hermes i-a dat şi o plantă foarte m ănos, care fusese dorit de Tisifone,
„moly“ , după care Ulise s -a dus lâ vrăjitoare, una dintre Elinii. D ar îi dispreţuise iubirea şi
care l-a primit aşa cum făcuse şi cu tovarăşii ea a prefăcut unul dintre firele sale de pâr
săi, servindu-1 cu băuturi. Ulise a băut, dar a într-un şarpe, care l-a muşcat. A murit şi
avut grijă să amestece „moly“ în cupa sa. numele său a fost dat muntelui care până
Atunci când Circe l-a atins cu bagheta ei atunci se numea Asterion. Se mai spunea că
magică, Ulise a rămas insensibil la vrajă şi a Citeron şi Helicon erau doi fraţi. Helicon era
scos sabia. Ameninţând că o ucide, ea l-a blând din fire şi binevoitor. Citeron era violent
domolit, jurând pe Stix să nu facă nici un rău şi brutal, ajungând să-şi ucidă tatăl şi să-l
eroului şi însoţitorilor săi. Apoi, a redat navi­ arunce pe fratele său ie la înălţimea unei
gatorilor şi prizonierilor ei înfăţişarea iniţială stânci. El însuşi s-a r fi sinucis aruncându-se
şi Ulise a petrecut alături de ea o lună plină de de pe o altă stâncă. Cei doi munţi învecinaţi au
desfătări. în alte versiuni se spune că ar fi stat fost numiţi Citeron şi Helicon, primul în
un an, timp în care ar fi avut cu vrăjitoarea un amintirea eroului brutal, pentru că acolo era
fiu, numit Telegonos, şi poate^ chiar o fiică, sălaşul Erinilor; celălalt în amintirea eroului
numită Casifone (v. tab. 39). în tr-o legendă binevoitor, pentru că era sălaşul Muzelor.
din Italia, Telegonos ar fi întemeiat cetatea C IT IS S O R O S 2. (KvTLtjaapos:) Citissoros
Tusculum (v. Telegonos). era fiul pe care Frixos l-a avut, după venirea
După alte tradiţii, Circe ar mai fi avut cu sa în Colchida, cu una din fiicele regelui
Ulise un fiu, numit Latinos, eponimul latinilor Eetes, numită uneori Chalciope, alteori Iofassa
(v. şi Calipso), sau chiar trei fii, Romos, An- (tab. 33). Prin tatăl său, el era nepotul lui
tias şi Ardeas, care au dat numele a trei cetăţi: Atamas. Avea doi fraţi, Argos şi Melas, şi o
Roma, Antium şi Ardeea. soră, Frontis. Când s-a făcut măre, Citissoros
I se mai atribuie aventuri amoroase cu re­ s -a întors la bunicul său, Atamas, pentru a
gele latin Picus (v. Canens) şi cu Iupiter, îm ­ moşteni tronul. Chiar în momentul sosirii sale
preună cu care a dat naştere zeului Faunus. în cetatea Alos din Tesalia, poporul se
în legenda Argonauţilor, personajul Circe pregătea să-l sacrifice pe bunicul său lui Zeus
apare în timpul călătoriei de întoarcere. Nava (v. Atamas). Citissoros l-a eliberat şi l-a repus
a ajuns pe ţărmul insulei Ea, unde M edeea a pe tron, fapt care a provocat mânia lui Zeus,
fost primită de vrăjitoare, care era mătuşa ei. pentru el şi urmaşii săi. La fiecare generaţie,
Circe i-a purificat pe Iason şi pe M edeea după cel mai mare dintre urmaşii lui Citissoros
uciderea lui Apsirtos (v. Argonauţi), dar a trebuia să se abţină să intre în templul Prita-
refuzat să -i acorde ospitalitate lui Iason, neu. Dacă era surprins acolo, era sacrificat.
lim itându-se la o lungă discuţie cu nepoata sa.
în sfârşit, i se atribuie transformarea în C IZ IC O S 3. (K vC lkos ".) Cizicos era un erou
monstru a’ Scyllei, rivala sa la iubirea zeului din Propontida, pe ţărmul asiatic. Apare în
Glaucos (v. Scylla şi Calchos). legenda Argonauţilor, care au făcut una din
primele lor escale în ţinutul său (v. Argo­
C IT E R O N 1. (KiOaipoju.) Rege al cetăţii Pla- nauţi).
teea, care a dat numele muntelui Citeron, din Cizicos trecea ca fiind originar din nordul
apropiere. El a fost predecesorul lui Asopos Greciei. Era fiul lui Eneu, el însusi fiul lui
(eponimul râului) pe tronul cetăţii. Se poves­ Stilbe (tab. 23), şi al Enetei, una din fiicele
tea că, în timpul domniei sale, a avut loc o regelui Traciei, Eusoros. Fiul lui Eusoros era
ceartă între Zeus şi Hera. Zeiţa nu voia să Acamas, care comanda contingentul trac ce
cedeze îmbrăţişărilor soţului ei şi a fugit în lupta alături de troieni împotriva grecilor.
Eubeea. Descumpănit, Zeus s -a refugiat în
cetatea Plateea, la regele Citeron, care, fiind
foarte înţelept, şi-a imaginat următorul vi­ Citissoros: APOLL. RH., Arg., II, 1155, si scol. la II,
388; 1122; 1149; APD., Bibl., I, 9 ,’ 1 si urm.;
, PLAT., Minos, 315 C; HDT„ VII, 197.
1 C iteron: PAUS., IX, 1, 2; 3, 1 si urm.; PLUT., De Cizicos: APOLL. RH., Arg., I, 949 si urm., si scol. ad
FI., II, 2; 3. loc.; CONON, Narrat., 41; PARTfeN., Erot„ 28.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Cizicos domnea peşte Dolioni, care erau ur­
maşii lui Poseidon. în momentul sosirii Argo­
nauţilor, el tocmai se căsătorise cu Clite, fiica
prezicătorului Merops. Cizicos i-a primit pe
navigatori cu bunăvoinţă, a sărbătorit venirea
lor şi le -a dat provizii. Dar, în timpul nopţii,
Argonauţii au pornit în larg şi au fost împinşi
de furtună, fără voia lor* tot pe coasta de uncfe
plecaseră. Dolionii şi-au închipuit că sunt
atacaţi de piraţi şi au pornit lupta împotriva
Argonauţilor. Cizicos a venit în ajutorul su­
puşilor săi şi a fost ucis de Iason. A doua zi de
dimineaţă, toată lumea şi-a dat seama de
greşeala comisă. Timp de trei zile, Argonauţii
au to c it trupul neînsufleţit al regelui. Apoi, au
organizat funeralii măreţe, după moda gre­
cească, cu jocuri funebre. De disperare, Clite
s-a spânzurat (v. acest nume). Cetatea peste
care domnise Cizicos a primit de atunci nu­
mele Cizic (v. Argonauţi).
CLEOMEDES1. (KXeoinjSrjS'J Erou din
Astipaleea, care şi-a ucis adversarul, Iccos din
Epidaur, la concursul de pugilat din timpul
celei d e -a şaptezeci şi doua Olimpiade. însă
arbitrii nu l-au declarat învingător, spunând că
luptase în m od necinstit. Cleomedes a înne­
bunit. întors în patria sa, el a dărâmat coloana
ce susţinea acoperişul unei şcoli, omorând
şaizeci de copii. Urmărit de locuitori, s-a
refugiat în templul zeiţei Atena. După unele
ezitări, urmăritorii au hotărât să-l găsească în
interiorul templului, dar nu l-au mai găsit nici
viu, nici mort. Ei au întrebat oracolul şi li s-a
răspuns că acel Cleomedes era ultimul dintre
eroi şi că trebuia să i se organizeze un cult.
Locuitorii au împlinit oracolul.
CLEOPATRA2. (KXeonâTpa.) Sunt cunos­
cute mai multe eroine cu acest nume.
1. Cea mai cunoscută era fiica lui Boreu
si a Oritiei, sora lui Zetes, Calais şi Chione (v.
jBoreazi). Era căsătorită cu Fineu şi a avut doi
fii, Plexippos şi Pandion (tab. 11). Cleopatra a
fost închisă de soţul ei, iar fiii săi au fost or­
biţi, în timp ce Fineu se căsătorea cu o altă
femeie, Ideea, fiica lui Dardanos. Dar Argo­
nauţii au eliberat-o şi l-au ucis pe Fineu (cel
puţin într-o versiune a legendei) (v. Fineu).
2. Fiica lui Idas şi soţia lui Meleagru.
După m oartea soţului său, ea s-a spânzurat
(tab. 19).
3. O tânără fată trimisă de către locrieni
la Ilion (v. Periboea, 3).
CLEOSTRATOS3. (KXeâorpaTO?.) Tânăr
din Tespies, care a scăpat ţinutul său de un
dragon ce primea în fiecare an, ca ofrandă,
1 Cleom edes: PAUS., VI, 9, 6 la 8; PLUT., Rom., 28.
C leopatra: 1) APD., B ib i, III, 15, 2 şi urm,; SOPH.,
Antig., 966 si urm.; si scol. la 970; 977; 980; scol.
la APOLL. RH., Arg., I, 211; II, 140; 178; 207;
230; la VOd., XII, 69; DIOD. SIC., IV, 43 si urm.
2) II, IX, 556; PAUS., IV, 2, 5; 7; APD., B ib i, I, 8,
, 2 si urm.
C leostratos: PAUS., IX, 26, 7.
119
viaţa unui tânăr. El însuşi, fiind desemnat de
soartă sâ fie devorat de dragon, prietenul său
Menestratos i-a pregătit o platoşă din metal,
ornamentată cu colţi de fier. El s -a îmbrăcat
cu această platoşă şi s-a lăsat devorat. însă
dragonul a murit, punând capăt jertfelor uma­
ne care durau de foarte mult timp.
CLEOTERA4. (KXeo&rjpa.) Una din fiicele
lui Pandareos şi ale Harmotoei, celelalte două
fiind Aedona şi Merope. Pierzându-şi părinţii
la o vârstă fragedă, cele trei surori au fost
crescute de Afrodita, Hera şi Atena. Când
s-au făcut mari, Aedona s-a căsătorit cu
Zetos, dar celelalte două au fost răpite de către
Erinii, care le-au făcut servitoare (v.
Pandareos).
CLESONIMOS5. (KXrjawpviios-.) Fiul lui
Amfidamas din Oponte. Jucându-se în co­
pilărie cu Patroclu, el a fost ucis din greşeală
de acesta. în urma acestei crime involuntare,
Patroclu a trebuit sâ părăsească cetatea Oponte
şi tatăl său l-a încredinţat lui Peleu, în cetatea
Ftia. El a fost crescut aici împreună cu Ahile,
fiul lui Peleu. Legenda explică astfel prietenia
dintre cei doi eroi.
CLETE6. (KXtjtt).) Doica reginei Amazoa­
nelor, Pentesileea. După moartea Pentesileei,
în faţa cetăţii Troia, ea a vrut să se întoarcă în
patria sa, dar a fost aruncată de furtună pe
coasta sudică a Italiei, unde a întemeiat cetatea
Clete, învecinată probabil cu cetatea Caulonia,
numită astfel după fiul său Caulon (v. acest
nume). Mai târziu, ea a murit în timpul unei
lupte împotriva locuitorilor din Crotona, care
au anexat cetatea sa.
CLIMENE7. (KXuy.evr}.) Sunt mai multe
eroine numite Climene.
1. Una din fiicele lui Oceanos şi ale lui
Tethys. Făcea parte din prima generaţie di­
vină, cea a Titanilor. Căsătorită cu lapet, ea a
dat naştere lui Atlas, Prometeu, Epimeteu şi
Menoetios (tab. 38). Uneori era considerata
soţia lui Prometeu, fiind, în acest caz, mama
lui Hellen sau Elen, strămoşul tuturor Elenilor,
si a lui Deucalion. Alteori era prezentată ca
fiind soţia lui Helios (Soarele), având cu el un
fiu, Faeton, şi mai multe fiice, Heliadele (v.
acest nume şi’tab. 14).
4 C leotera: Odvssee, XX, 66 si urm.; si EUST., p.
1875, 15; 1883, 36, scol. la ’l ’CW., XIX, 518; XX,
. 66 .
s Clesonim os: Scol. la Iliada, XII, 1; XXIII, 87; XVI,
. 14; APD., Bi'W., III, 13, 8.
6 Clete: SERV., la VIRG., En„ III, 553; LYC., Alex.,
993 şi urm.; şi TZET., la LYC., 995; 1002 şi urm.
7 Cf. J. B IR AR 1.). Colonisation, p. 382.
' Clim ene: 1) HES., Theog., 351; 507 şi urm.; HYG.,
Fab., pr.; VIRG., Georg., IV, 345; scol. la PIND.,
O l, IX, 68; 72; 75; la VOd., X , 2; DION. HAL., I,
17; STRAB., I, 33; Ov., Met., I, 756 si urm.;
SERV., la VIRG., En., X , 189. 2) II, XVIII, 47. 3)
PAUS., X, 29, 6; APD., Bibi., III, 9, 2; scol. la
VOd., XI, 326; v. Iphiclos. 4) APD., B ib i, II, 1, 5;
III, 2, 1. V. Catree; Nauplios.
 120
2. O altă Climene, tot de origine
marină, era fiica lui Nereu si Doris.
3. Una din fiicele lui Minias, regele
cetăţii Orhomen (tab. 20). S -a căsătorit cu
Filacos, fiul lui Deion, şi a avut doi fii, Ificlos
si Alcimedes. Conform’altor versiuni, ea s-ar
fi căsătorit cu Cefal, după moartea lui Procris.
Se mai spunea că s-a r fi căsătorit cu lasos,
unul dintre fiii lui Licurg (tab. 26), căruia l- a
dăruit o fiică, Atalanta.
4. Una din fiicele cretanului Catreu.
Dăruită de acesta lui Nauplios, a avut cu el trei
fii, Palamede, Oeax şi Nausimedon.
CLIMENOS1. (KXvfievos'.) Cunoaştem trei
eroi cu acest nume.
1. Fiul lui Cardis, din cetatea cretană
Cidonia. Era urmaşul lui Heracles, erou vene­
rat în Creta sub numele de Heracles de pe
muntele Ida. El a venit la Olimpia la vreo
cincizeci de ani după potopul lui Deucalion şi
a întemeiat acolo celebrele Jocuri Olimpice,
construind un altar închinat Cureţilor şi
strămoşului său Heracles. A domnit asupra
acestui ţinut până când a fost detronat de către
Endimion, care a introdus o probă de alergare,
propunându-le fiilor săi succesiunea la tron
drept premiu pentru câştigarea cursei (v.
Endimion).
2. Un erou din Beoţia, fiul lui Presbon,
care domnea în cetatea Orhomen, după ce
Orhomenos murise fără urmaşi (tab. 33). El a
fost ucis cu pietre, într-o dumbravă sacră a lui
Poseidon, de către tebani. Pentru a răzbuna
moartea lui Climenos, fiul său, Erginos, i-a
obligat pe tebani la plata unui tribut, de care
i-a scăpat Heracles (v. Erginos). A avut cinci
fii, Erginos, Stratios, Arrhon, Pileos şi Azeu,
şi o fiică, Euridice, care a devenit soţia lui
Nestor.
3. Un arcadian, fiul lui Schoeneu sau al
lui Teleu, regele Arcadiei. îndrăgostit de fiica
sa, Harpalice, el a reuşit, cu ajutorul doicei, să
se unească cu ea. Apoi, a căsătorit-o cu Alas-
tor, dar, cuprins de regret, a răpit-o de la soţul
ei şi a adus-o înapoi. Pentru a se răzbuna,
tânăra femeie şi-a ucis fraţii (sau fiul avut cu
tatăl ei) şi i-â servit la masă lui Climenos.
D ându-şi seama de bucatele ciudate servite de
fiica sa, Climenos a ucis-o, după care s-a
sinucis. Se mai spunea că a fost prefăcut în
pasăre (v. Harpalice, 2).
CLINIS2. (KXeîviş.) Un locuitor al
Babilonului, iubit de Apollo şi Artemis. Era
un om bogat şi credincios. Soţia sa, Harpe, îi
dăruise trei fii’ Licios, Ortigios şi Harpasos, şi
o fiică, Artemihe. Adesea, îl însoţea pe Apollo
în ţinutul Hiperboreenilor, unde văzuse că
zeului i se ofereau măgari pentru sacrificiu. El
a dorit să facă acelaşi lucru în Babilon, dar
1 C lim enos: 1) PAUS., V, 8, 1 si urm.; VI, 21, 6. 2)
PAUS., IX, 37, 1. 3) HYG.,'Fab„ 206; 238; 242;
, 246; 253; PARTHÉN., Erot., 13.
Clinis: ANTON. LIB., Tr„ 20.
Pierre G R IM A L
zeul i-a interzis sub ameninţarea cu moartea,
spunându-i să se limiteze la ofrandele
obişnuite; oi, capre şi boi. Totuşi, doi dintre
fiii săi, Licios şi Harpasos, nu au respectat
interdicţia şi au’ venit cu un măgar la altar.
Când erau aproape gata să-l sacrifice, Apollo
a făcut ca animalul să turbeze. El s-a repezit
la cei doi tineri şi i-a sfâşiat, făcând la fel cu
tatăl său şi cu restul familiei, după ce aceştia
veniseră în grabă. Dar lui Apollo şi celorlalţi
zei li s-a făcut milă şi i-a u prefăcut în păsări:
Harpe şi Harpasos (al căror nume evocă ideea
de „răpire“) au devenit şoimi, Clinis vultur,
Licios corb, Ortigios piţigoi, şi Artemihe cin­
teză sau un soi de ciocârlie.
CLISITERA3. (KĂeiaidtjpa.) Una din fiicele
lui Idomeneu şi a Medei. Idomeneu o logodise
cu fiul său adoptiv, Leucos, fiul lui Talos. în
absenţa lui Idomeneu, care participa la răz­
boiul Troiei, Leucos a ucis-o, împreună cu
mama ei (v. Idomeneu).
CLITE4. (KXeiTT}.) Tânăra soţie a regelui
Cizicos din cetatea Cizic. După ce Argonauţii
i-au ucis soţul, la puţină vreme de la nuntă,
Clite s-a spânzurat de disperare (v. Argo­
nauţi). Era fiica prezicătorului Merops, din
cetatea Percote, din Misia.
CLITEMNESTRA5. (KXvTaipvqoTpa.) Fii­
ca lui Tindar şi a Ledei. Era sora Timandrei şi
a Filonoei, fiicele „omeneşti“ ale Ledei, şi a
Elenei, precum si a Dioscurilor, copiii ,’,di­
vini“, dăruiţi de £eus (v. Leda). Clitemnestra
era sora geamănă a Elenei, cea născută din
unirea Ledei cu Zeus, care luase înfăţişarea
unei lebede, ea fiind însă fiica lui Tindar (tab.
19).
S -a căsătorit mai întâi cu Tantal, fiul lui
Tiest, dar Agamemnon i-a ucis soţul si copiii.
Urmărit de Dioscuri, Agamemnon a fost obli­
gat să o ia în căsătorie pe Clitemnestra.
Cu Agamemnon, Clitemnestra a avut mai
mulţi copii (v. Agamemnon şi tab. 2). In tim­
pul absenţei lui Menelaos, plecat la Troia
pentru a o aduce înapoi pe soţia sa Elena, ea a
avut grijă de nepoata Hermiona, atunci în
vârstă de nouă ani.
în timpul adunării armatei greceşti la
Aulida, atunci când prezicătorul Calchas a
recomandat sacrificarea Ifigeniei, Agamem-
C lisitera: LYC., Alex., 1222; TZET., la LYC., 1218;
, 1222; Chil., III, 294; APD., Ep„ VI, 10.
Clite: APOLL. RH., Arg., I, 976; 1063 si urm.;
, PARTH., Erot., 28; CONON, 41.
s C litem nestra: II, IX, 142 si urm.; Od„ III, 193 si
urm.; 303-305; IV, 529-537; XI, 404-434; ESCH.,
Agam.; Choeph.; Eum.; SOPH., El.; EUR., El.;
Hei.; Or.; Iphig. Aul.; APD., B ib i, III, 10, 6 si
urm.; Ep„ II, 16; II, 22; VI, 10; 23 şi urm., HYG.,
Fab., 77; Astr. Poet., II, 8; LUC., Dial. des Dieux.
26, 1; PAUS., II, 16, 7; 18, 2; 22, 3 si urm.; 31, 4;
III, 19, 6; VIII, 34, 1 şi urm.; Ep„ g r.fr. (Kinkel),
p. 5. V. P. MAZON, Introd. generală la ediţia
d ’ESCH., Orestie, Paris, 3C ed„ 1945. Cf. I.
DURING, Klutaimnestra, Eranos, 1943, p. 91-123.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
non i-a cerut soţiei sale, rămasă la Argos (sau
la Micene), alături de copii, să i-o aducă pe
Ifigenia, sub pretextul că o va logodi cu Ahile.
El a pregătit în taină sacrificiul fiicei lor, fără
a -i spune soţiei. După sacrificarea Ifigeniei,
Agamemnon a trim is-o pe Clitemnestra la
Argos, unde ea a pus la cale mai multe planuri
de răzbunare. Când Telef, rănit de Ahile în
timpul expediţiei din Misia, a venit la Argos,
cerându-i să-l vindece (v. T elef şi Ahile),
Clitemnestra l-a sfătuit să-l ameninţe pe
Agamemnon, luându-1 ca ostatic pe micuţul
Oreste.
în timpul absenţei lui Agamemnon, care
plecase la război împotriva Troiei, Clitemnes­
tra a fost la început credincioasă soţului ei,
care îi lăsase un bătrân cântăreţ, Demodocos,
să o sfătuiască şi eventual să o înveţe. însă
Egist (v. acest nume) s-a îndrăgostit de ea şi
nu a avut linişte până nu l-a îndepărtat pe
cântăreţ. Atunci Clitemnestra i-a cedat. A fost
îndemnată probabil de Nauplios, care voia,
corupându-le nevestele, să se răzbune pe
greci, fiindcă îi uciseseră fiul, Palamede (v.
Nauplios). Dar mai era şi dorinţa ei de a se
răzbuna pe soţ, care o sacrificase pe Ifigenia*,
sau chiar gelozia provocată de aflarea legăturii
lui Agamemnon cu Chryseis. Egist a devenit
stăpân în palatul lui Agamemnon şi a pus la
cale asasinarea acestuia la întoarcerea de la
Troia.
în cele mai vechi versiuni ale legendei, aşa
cum apar în poemele epice, Clitemnestra nu
participa la această crimă, care era în în­
tregime opera lui Egist. La tragici însă, ea
devine complice, ajungând chiar să fie ea
însăşi ucigaşa soţului ei, căruia i-a pregătit o
cămaşă cu mânecile şi gulerul cusute. In mo­
mentul în care Agamemnon a ieşit din baie,
cămaşa l-a împiedicat să se apere’ şi Clitemn­
estra â putut să-l lovească fară nici un risc. Ea
a ucis-o şi pe Casandra, pe care era geloasă,
nu înainte de a o insulta. în versiunile tragi­
cilor, Clitemnestra i-a urmărit cu ura sa pe
copiii lui Agamemnon. A poruncit ca Electra
să fie închisă într-o temniţă si l-a r fi ucis pe
Oreste, dacă băiatul nu ar fi fost salvat de
învăţătorul său.
Peste şapte ani, Clitemnestra a fost ucisă de
Oreste, care a răzbunat astfel moartea tatălui
său.
CLITIA1. (KAvria.) Tânără fată, iubită de
Helios (Soarele). Ajungând să fie respinsă de
zeu, datorită iubirii faţă de Leucotoe, ea s-a
plâns tatălui acesteia. Clitia a fost închisă în-
tr-o groapă adâncă, unde a şi murit. Leucotoe
a fost pedepsită pentru acest lucru, fiindcă He­
lios nu a mai revenit niciodată să o vadă. Ea a
murit de durere şi s -a prefăcut în Heliotrop
(Floarea Soarelui), floare care îşi întoarce
mereu faţa după soare, ca şi cum ar vrea să-şi
1 C litia: Ov., Métam., IV, 206-270. Cf. HÉS., fr. 250;
ANON. (West.), 348, VI: HYG., Fab., 14, 20.
121
vadă fostul iubit. Din iubirea Leucotoei cu
Helios s-a născut un fiu, Tersanor, care apare
pe unele liste ale Argonauţilor.
CLITOR2. (KXeÎTojp.) Sunt doi eroi cu acest
nume.
1. Unul din fiii lui Azan, nepotul lui Ar­
caş, primul rege al Arcadiei. După moartea lui
Azan, Clitor a întemeiat cetatea care îi purta
numele şi a ajuns cel mai puternic rege din
Arcadia. A murit fară să aibă copii, iar tronul
a rămas nepotului său, Epitos, fiul lui Elatos
(tab. 9).
2. Un alt Clitor, poate identic cu cel de
mai sus, figurează în lista celor cincizeci de fii
ai lui Licaon.
CLITOS3. (KXeiTos-.) Avem două personaje
mitologice cu acest nume.
1. Nepotul lui Melampous (v. acest
nume), răpit datorită frumuseţii sale de către
Eos (Aurora), eterna îndrăgostită, şi trecut de
ea în rândurile nemuritorilor. A avut un fiu,
numit Coeranos, şi un nepot, Poliidos (v. acest
nume).
2. Soţul Pallenei, fiica lui Siton, regele
cetăţii Chersonez din Tracia.
CNAGEU4. (Krnyevs'.) Pausanias poves­
teşte că un laconian fusese luat prizonier de
către atenieni în bătălia de la Afidna, unde
luptase alături de Dioscuri. Apoi, el a fost
vândut ca sclav în Creta şi a ajuns în servicul
zeiţei Artemis. După un timp, Cnageu a fugit,
răpind-o pe preoteasă, o tânără fată, luând cu
el şi statuia zeiţei. A întemeiat în Laconia un
lăcaş de cult, Cnagia, închinat zeiţei Artemis.
CO C A LQ S5. (KakaĂoş'J Regele cetăţii
Camicos din Sicilia (numită mai târziu Agri-
gent). Dedal s-a refugiat la curtea lui atunci
când a venit prin văzduh din Creta, unde re­
gele Minos îl ţinea prizonier. Când Minos a
venit să-l caute, Cocalos l-a ascuns. Dar Mi­
nos s-a folosit de un vicleşug: el oferea ori­
unde se ducea un melc şi o’sfoară, promiţând
o recompensă celui care ştia să treacă Sfoara
prin spirala melcului. Nimeni nu găsea soluţia
problemei. Cocalos, ispitit, l-a solicitat pe
Dedal, care a legat sfoara de o f u m i c ă şi a
introdus-o în acest nou labirint. în momentul
în care Cocalos i-a trimis, triumfător, cochilia
prinsă pe sfoară lui Minos, acesta s-a convins
că Dedal, omul ingenios prin excelenţă, se afla
acolo şi nu i-a fost greu să-l facă pe Cocalos
2 C litor: 1) PAUS., VIII, 4, 4 si urm.; 21, 3; 2) APD.,
, Bibi., III, 8, 1; TZET., la LYC., 481.
J Clitos: Od., XV, 250, si EUST., ad loc.; scol. la II.,
, XIII, 663 si urm.; ATHÉN., XIII, 556 d.
? C nageu: PAÙS., III, 18,4.
a Cocalos: DIOD. SIC., IV, 79; APD., Ep„ I, 15;
TZET., C hil, I, 508 şi urm.; scol, la VIL, II, 145; la
PIND., Ném., IV, 95; Ov., Ibis, 289 si urm.;
PAUS., VII, 4, 6; CONON, Narrat., 25; HYG.,
Fab., 44; HDT„ VII, 169 şi urm.; ATHÉN., 111, 86
C şi urm.; exista o tragedie de Sofocle cu acest
subiect, numită Camicienii.
122
să mărturisească şi să-i promită că i-1 va îna­
poia. însă, pentru’a -şi salva cu orice preţ oas­
petele, Cocalos le -a cerut fiicelor sale să-l
opărească pe Minos în baie. Intr-o altă versi­
une, el ar fi pus în locul apei din baie smoală
clocotită, poate la îndemnul lui ,Dedal, care
amenajase un sistem de tuburi. în acest fel,
Minos şi-a găsit moartea.
C O C IT 1. (Kcokvtos'.) Cocit, adică Râul Ge­
metelor, era un afluent, la suprafaţa pământu­
lui, al Aheronului (v. acest nume), fiind, ca şi
acesta, unul dintre râurile Infernului. Apa sa
era foarte rece si curgea paralel cu Stixul, ca şi
Piriflegetonul, k âu l Flăcării. împreună, aceste
râuri formau suprafaţa de apă pe care sufletele
trebuiau să o treacă înainte de a ajunge în
regatul lui Hades (v. Charon).
C O D R O S2. (KoSpos'.) Fiul lui Melantos şi
descendent al lui Neleu, fiind, prin urmare, din
neamul lui Poseidon. în urma invadării Pelo-
ponezului de către Heraclizi, Melantos, alun­
gat din patria sa, cetatea Pilos din Mesenia, a
emigrat la Atena. Acolo, ultimul descendent al
lui Tezeu, Timoetes, i-a dat tronul, drept re­
compensă pentru ajutorul dat de Melantos în
lupta împotriva regelui Beoţiei, Xantos (v.
Melantos).
Codros a urmat soarta tatălui său şi, după
moartea acestuia, a urcat pe tronul Atenei. In
timpul domniei lui, peloponezienii au între­
prins un război împotriva atenienilor, iar ora­
colul din Delfi le -a promis victoria, dacă nu-1
ucideau pe regele Atenei. Conţinutul oracolu­
lui a ajuns să fie cunoscut de duşmanii lor prin
intermediul unui locuitor d in ’ Delfi, numit
Cleomantis. Atunci Codros a hotărât să-şi
sacrifice viaţa pentru patria sa. El s -a îmbrăcat
în cerşetor şi a ieşit din Atena, făcându-se că
vrea să adune lemne. Nu peste mult timp s-a
întâlnit cu doi duşmani şi s -a luat la ceartă cu
ei. L -a ucis pe unul dintre aceştia şi a fost ucis
de celălalt. Atenienii au cerut atunci trupul său
peloponezienilor, pentru a-1 îngropa. înţele­
gând că pieduseră speranţa de a -i învinge pe
atenieni, ei s-au întors în ţinutul lor.
Mormântul lui Codros era arătat vizitato­
rilor, înălţat pe locul unde murise, pe malul
drept al râului Ilissos, în faţa uneia dm porţile
cetăţii Atena.
La moartea sa, i-a urmat la tron fiul cel
mare, Medon, iar fiul cel mic, Neleu, s-a exi­
lat în cetatea M ilet (v. Neleu, 2).
1 C ocit: Odys., X, 513 si urm.; si scol. la 514; VIRG.,
En„ VI, 296; Georg., IV, 478; TZET., la LYC.,
0 705; PLAT., Phedon., 113 c si urm.
C odros: PHERECYDE, in Fr. hist. gr„ I, 98;
HELLANIC., ibid.. I, 47; PAUS., I, 19, 5; II, 18, 8;
VII, 2, 1; 25, 2; VIII, 52, 1; LYC., C. Leocr., 84 si
urm.; cf. ARIST., Const. d ’Ath., VIII, 10. p. 1310
B.
Pierre G RIM A L
C O EO S . (Kolos’J Gigant din neamul Ti­
tanilor, fiul lui Uranos (Cerul) şi al Gaiei
(Pământul). Fraţii săi erau Oceanos, Hiperion,
Iapet şi Cronos, iar surorile erau Titanidele:
Tethys, Rhea, Themis, Mnemosine, Phoebe,
Dione şi Tia. Din iubirea cu propria soră,
Phoebe,’ s-a născut Leto, mama lui Apollo,
Artemis şi Asteria (tab. 38).
CO ERA N O S4. (Kotpavos-.) Numele a fost
purtat de mai mulţi eroi.
1. Nepotul lui Melampous (v. Clitos şi
Poliidos).
2. Conducătorul carului de luptă al lui
Merion, ucis de Hector în faţa Troiei.
3. Un locuitor din cetatea Milet, despre
care s-a păstrat o întâmplare singulară. într-o
zi, văzând un pescar cu un delfin capturat, a
răscumpărat vietatea marină si i-a dat drumul
înapoi în apă. Apoi, în cursul unui naufragiu,
el a fost salvat, singurul dintre toţi pasagerii,
de către delfini. Mai târziu, atunci când a
murit, în timp ce cortegiul funebru trecea prin
apropierea portului Milet, o turmă de delfini
s-a apropiat pentru a-şi manifesta durerea.
C O LEN O S5. (KoXaivos-.) U nnaş al lui Her-
mes, considerat primul rege al Aticii. înlăturat
de la tron de către cumnatul său Amfiction,
alungat din cetate, el s-a stabilit în cetatea
Myrrhina, unde a închinat un sanctuar zeiţei
Artemis „Colenis“ şi unde a trăit până la
sfârşitul vieţii.
Era o legendă pur locală (v. Cranaos şi Ce-
crops).
CO M A TA S6. (Ko/iaras'.) Conform unei le­
gende din partea de sud a Italiei, Comatas era
un păstor din cetatea Thurii, din golful Tarent,
care avea obiceiul de a face sacrificii frecven­
te Muzelor. Stăpânul său (din turmele căruia
lua animalele pentru sacrificii) l-a închis într-
un sarcofag din cedru, spunându-i că zeiţele
lui favorite, Muzele, vor găsi mijlocul de a-1
salva. Peste trei luni, deschizându-se sarcofa­
gul, tânărul păstor a fost găsit viu; zeiţele îi
trimiseseră albine, care îl hrăniseră cu miere.
C O M B E7. (Kopjirj.) Fiica zeului-râu
Asopos. Pare să fi fost mai târziu confundată
cu eponimul cetăţii Chalcis, din Eubeea, Nim ­
fa Chalcis. Se povestea că a avut mulţi copii,
însă legendele menţionează în mod foarte
diferit numărul lor, ajungând până la o sută !
Cel mai frecvent, i se atribuie şapte copii, cei
3 Coeos: HÉS., Théog., 134; 404 si urm.; APD., Bibi.,
I, 1, 3; DIOD. SIC., V, 6 si’ urm.; HYG., Fab.,
, préf.; TZET., la LYC., 1175; PAUS., IV, 33, 6.
* C oeranos: 1) APD., B ib i, III, 3, 1; PAUS., I, 43, 5.
2) II, XVII, 611. 3) ATHÉN., XIII, 606 e; EL.,
,. Nat. An., 8, 3.
5 Colaenos: PAUS., I, 31, 3; scol. la AR1STOPH., Ois.,
. 873.
, C om atas: THÉOCR., VII, 78 si umr., si scoi la v. 78.
' Com be: APD., B ib i, III, 12,’ 6; scoi, la V II, XIV,
291; Ov., Mét., VII, 382; cf. H. Meyer, art. Kombé,
Real—Encycl., XI, 1139-1141.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
şapte Coribanţi din Eubeea, numiţi Primneu,
Mimas, Acmon, Damneu, Ocitoos, Ideos şi
Meliseu. Soţul ei era zeul Socos sau Saocos, o
fiinţă atât de violentă, încât Combe a fost
nevoită să fugă împreună cu copiii la Cnosos,
în Creta. De acolo, a mers în Frigia, apoi la
Atena, la curtea lui Cecrops. După moartea lui
Socos, ea s -a întors în Eubeea, unde, în
condiţii obscure, poate în momentul în care
fiii săi voiau să o omoare, ea a fost transfor­
mată în porumbel (cf. Cureţi).
C O M E T E S 1. {Ko/uij'n/S'J Se cunosc doi
eroi cu acest nume.
1.Fiul lui Stenelos, căruia Diomed, în mo­
mentul plecării la război împotriva Troiei,, i-a
încredinţat supravegherea casei sale. Insă
Cometes l-a înşelat cu Egiale, soţia acestuia,
fiind instrumentul mâniei Afroditei, care se
răzbuna astfel pentru faptul că fusese rănită de
erou (v. D iom ed şi Egiale). Atunci când s-a
întors acasă, Diom ed a fost alungat de intrigile
Egialei şi ale lui Cometes, fiind obligat să
emigreze.
2. Fiul lui Tisamenos, 1 (v. acest nume).
C O M E T O 2. (Kofiaidu.) Sunt două eroine
cu acest nume.
1. Fiica lui Pterelas, regele Teleboe-
nilor, împotriva cărora Amfitrion pornise răz­
boi (v. Amfitrion şi tab. 31). Pterelas era in­
vincibil atata tim p cât avea pe cap un fir de
aur, p e carş Poseidon îl făcuse să crească în
părul său. îndrăgostită de Amfitrion (sau de
aliatul lui, Cefal), Cometo a tăiat firul de păr
fermecat din capul tatălui ei, ceea ce a asigurat
victoria duşmanilor. însă Amfitrion nu a
răspuns iubirii tinerei fete şi a poruncit să fie
ucisă.
2. Preoteasă a zeiţei Artemis, la un tem­
plu din Patras. Era iubită de un tânăr din ce­
tate, numit Melanippos, pe care îl iubea la
rândul ei. însă părinţii se opuseseră acestei
uniri. Tinerii se întâlneau pe ascuns în sanctu­
arul unde oficia preoteasa, ceea ce a supărat-o
pe Artemis, care a trimis o epidemie de ciumă
asupra ţinutului. Consultându-se oracolul din
Delfi, au fost dezvăluite cauza ce a provoat
mânia zeiţei şi singurul mijloc de a potoli
această mânie: sacrificarea vinovaţilor. După
acest sacrificiu, în fiecare an, zeiţei Artemis îi
erau sacrificaţi cel mai frumos tânăr şi cea mai
frumoasă tânără din ţinut, până la sosirea lui
Euripilos, care a eliberat cetatea de acest
groaznic tribut (v. Euripilos).
C O N D IL E A T IS3. (KouSvXeân?.) Exista
cândva, nu departe de cetatea Cafies din Ar-
Com etes: Scol. la V il, V, 412; TZET., la LYC., 603;
1093; SERV., la VIRG., En., VIII, 9; 11; 268;
, APF., Ep„ VI, 9.
Com eto: 1) APD., Bibl., II, 4, 7; TZET., la LYC.,
932; 934; 2) PAUS., VII, 19, 2 si urm.; v. art. Eu-
rypylos. Cf. J. HERBILLON, Les Cultes de Patras,
Paris, 1929; S. REINACH, Un mythe de sacrifice,
, R .H .R ., 1925, p. 137-151.
C ondileatis: PAUS., VIII, 23, 6 si urm.
123
cadia, o statuie a zeiţei Artemis, cunoscută sub
numele de Artemis Condileatis, care se înălţa
într-o dumbravă sacră. într-o zi, un grup de
copii, care se jucau prin apropiere, au găsit o
bucată de frânghie. Ei au înconjurat gâtul
zeiţei cu frânghia, făcându-se că o stran­
gulează. Nişte locuitori din cetate, aflaţi în
trecere, i-au surprins pe copii şi, îngroziţi de
nelegiuirea lor, i-a u omorât cu pietre. Dar
curând, femeile din Cafies au fost atinse de o
boală misterioasă. Copiii lor se năşteau morţi.
Oracolul din Delfi a fost consultat si au primit
răspuns că zeiţa era mâniată de uciderea copii­
lor şi că cerea înmormântarea lor după datină
şi acordarea de onoruri cuvenite eroilor, ceea
ce au şi făcut. Statuia a fost cunoscută de
atunci sub numele de Artemis cea Strangulată
(Anayxotievr)).
*CO N SEN ŢI4. Etruscii admiteau existenţa
a douăsprezece divinităţi, cu nume miste­
rioase, şase zei şi şase zeiţe, care formau un
fel de consiliu privat al lui Iupiter şi ajutau în
momentul în care trebuiau luate hotărâri im­
portante, în mod special când erau lansate
anumite feluri de fulgere. Romanii au adoptat
această credinţă, dar au aplicat-o celor doi­
sprezece zei importanţi ai panteonului elen:
Iupiter, Neptun, Marte, Apollo, Vulcan, M er­
cur, Junona, Minerva, Diana, Venus, Vesta şi
Ceres corespundeau lui Zeus, Poseidon, Ares,
Apollo, Hefaistos, Hermes, Hera, Atena, Ar­
temis, Afrodita, Hestia şi Demetra. Imaginile
lor se înălţau pe un portic ce mărginea drumul
care urca de la Forumul Roman la Capitoliu.
*CONSUS5. Zeu roman străvechi, cu un
caracter foarte puţin cunoscut, care avea un
altar subteran în mijlocul Marelui Circ. Acest
altar era descoperit la fiecare sărbătoare a
zeului. Sărbătorile erau numite Consualia şi
aveau rituri curioase. Animalele de povară,
caii, măgarii şi catârii, nu trebuia să munceas­
că în acea zi, ci erau încoronate cu flori.
Aveau loc curse de cai şi chiar de catâri. în
timpul primei sărbători închinate lui Consus,
în timpul domniei lui Romulus, a avut loc
celebra răpire a Sabinelor.
La origine, se pare că era un zeu al ham ­
barelor (silos), care proteja grâul îngropat.
C O PR E U 6. (Konpevs'.) Fiul lui Pelops din
cetatea Elis, care fusese nevoit să-si părăseas­
că patria, deoarece îl ucisese pe Ifitos. Se re­
fugiase la curtea lui Euristeu, la Micene, unde
servea drept crainic al regelui. El era
4 C onsentes: SÉN., Qu. Nat., II, 21; ARNOB., Adv.
Nat., III, 40; MART. CAP., I, 41 si urm.; VAR., L.
s L„ 1,1 ,4 .
a C onsus: TERT., De Spect.. 3, 8; SERV., la VIRG.,
En„ VIII, 636; VARR., L. L„ VI, 20; TAC., Ann.,
XII, 24; PLUT., Rom., 14; V. W. FOWLER, Ro­
man Festivals; PIGANIOL, Les Jeux romains,
s chap. I.
C opreu: APD., Bibl., II, 5, 1; II., XV, 638 şi urm, şi
scol., la vers 639; EUR., Héraclides, passim;
PHILOSTR., Vit. Soph., II, 1, 550.
 124 Pierre G RIM A L

însărcinat mai ales cu transmiterea către Hera- scris Iliada, înaintea lui Homer şi chiar în
cles a poruncilor lui Euristeu, deoarece aces­ timpul războiului Troiei. El învăţase de la
tuia din urmă îi era prea teamă de victima sa Palamede însuşi folosirea scrierii. I se atribuia
pentru a se întâlni nemijlocit cu ea (v. şi alcătuirea unei epopei despre războiul
Euristeu). Legenda îl prezintă pe Copreu cu susţinut de către Dardanos împotriva Paflago-
trăsături dezgustătoare, de om josnic, servito­ nienilor. Se considera că Homer îi datora cea
rul unui stăpân laş, insolent. Fiul său, mai mare parte a poemelor sale.
Perifetes, care l-a însoţit pe Agamemnon la CORINTOS3. (KopivQos’J Eponimul cetăţii
Troia, fiind ucis de Hector, era, după cum ne Corint, considerat de către corintieni drept
spune Homer, mult superior tatălui său ca unul dintre fiii lui Zeus. De această pretenţie
valoare şi ca forţă. Pe Copreu l-a trimis îşi băteau joc ceilalţi greci, astfel încât ex­
Euristeu la Atena pentru a cere locuitorilor presia „Corintos, fiul lui Zeus“ devenise o
să-i alunge pe Heraclizi. în aceast solie, el s-a expresie proverbială care însemna „mereu
dovedit atât de insolent, încât atenienii l-au aceeaşi poveste“. în realitate, se spunea că era
ucis, în ciuda „drepturilor omului“. Dar, în fiul lui Maraton (v. acest nume). El a fugit în
amintire şi în semn de căinţă faţă de această Atica, împreună cu tatăl său, iar la moartea lui
crimă, efebii atenieni purtau, la anumite săr­ Epopeu s-au întors amândoi la Corint. Atunci
bători, o tunică de culoare închisă. când Maraton a murit, Corintos a devenit re­
CORA. (Kopa.) Cora, al cărei nume în­ gele Corintului (v. Epopeu, Maraton şi tab.
semna „tânără fată“, era fiica zeiţei Demetra. 10). Murind el însusi fără urmaşi, corintienii
în realitate, ea se numea Persefona (v. acest au chem at-o pe Medeea (v. acest’nume). Con­
nume şi Demetra). form unei tradiţii, el ar fi fost asasinat de către
supuşii săi (v. şi Gorge, 2). Moartea sa ar fi
CORCIRĂ. (KopKUpa.) V. Cer cir a. fost apoi răzbunată de Sisif, care a domnit
COROEBOS1. (KopoiŞos'.) Doi eroi purtau după el asupra Corintului.
acest nume.
1.Atunci când regele Crotopos domnea în cu C O R IT O S4. (Kopvdos'.) Cunoaştem trei eroi
acest nume.
cetatea Argos, fiica sa, Psamate, a fost iubită 1. Fiul lui Zeus şi al fiicei lui Atlas,
de Apollo, de la care a avut un fiu, Linos. Ea a Electra. El a avut doi fii, Iasion şi Dardanos.
abandonat copilul de teama tatălui său, dar în alte tradiţii, Iasion şi Dardanos erau chiar
acesta a ajuns să afle. Crotopos şi-a ucis fiica, fiii lui Zeus şi ai Electrei (tab. 7). Coritos
iar pe copil l-a aruncat la câini. Iritat, Apollo domnea peste poporul Tirenilor din Italia
a trimis un monstru, numit Poene (adică (strămoşii etruscilor). El a întemeiat în acel
Pedeapsa), care devora copiii din Argos. ţinut cetatea Cortona, de unde fiii săi au emi­
Atunci, un tânăr din cetate, numit Coroebos, a grat, stabilindu-se unul la Samotrace şi celă­
ucis monstrul. D ar un alt flagel s-a abătut lalt în Troada (v. Dardanos).
asupra locuitorilor din Argos. Bănuind că era 2. Rege al cetăţii Tegeea din Arcadia,
vorba de o manifestare a voinţei divine, care l-a găsit şi l-a crescut pe Telef, după ce
Coroebos s -a dus la templul lui Apollo din acesta fusese abandonat de mama sa, Auge, pe
Delfi, oferindu-se să -i închine zeului peni­ muntele Partenion.
tenţa meritată pentru uciderea monstrului 3. Un fiu al lui Paris şi al unei Nimfe de
Poene, împotriva voinţei sale. Oracolul i-a pe muntele Ida, numită Oenone. Atunci când a
cerut să nu se mai întoarcă la Argos, ci să ia în aflat despre infidelitatea iubitului său, Oenone
spate un trepied sacru din templul de la Delfi şi-a trimis fiul să -i caute pe greci şi să-i con­
si să pornească la drum. Atunci când trepiedul ducă până în Troada. Se mai povestea că acest
l-a r fi căzut de pe umeri, el trebuia să se Coritos, care era mai frumos decât tatăl său, a
oprească şi să fondeze o cetate. Oracolul s-a fost iubit de Elena. Deoarece a răspuns dra­
împlinit pe locul unde el avea să întemeieze gostei acesteia, Paris, cel care o răpise pe
cetatea Megara. Mormântul său era arătat Elena, l-a ucis (tab. 34).
călătorilor care treceau prin această cetate.
2. Un frigian, fiul lui M igdon (v. acest CORONIDE5. (Koptt)U8es,J Coronidele era
nume), care venise să-i ofere ajutor lui Priam, numele sub care erau cunoscute două tinere
în timpul războiului Troiei, dacă regele era de fete, surori, Metiohe şi Menippe, fiicele lui
acord să-i dea în schimb mâna fiicei sale Orion. în timpul unei epidemii de ciumă care
Casandra. D ar a fost ucis în timpul cuceririi se abătuse asupra cetăţii lor, Orhomen din
cetăţii.
CORINNOS2. (Kopivvos1.) Numele unui 3 C orintos: PAUS., II, 1, 1; 3, 10 si urm.; scol. la
poet legendar, originar din Troia, care ar fi ARISTOPH., Gr., 439; Fr. Hist. gr. (Müller). II, p.
, 212 si III, P- 378; cf. APD., B ib i, III, 16, 2.
4 Coritos: 1) VIRG., En., III, 163 si urm.; si SERV., la
1 C oroebos: 1) PAUS., I, 43, 7 si urm.; II, 19, 8; VIRG., En., III, 167; 170; VII, 207, 209; X, 719. 2)
STAT., Theb., I, 570 si urm., si scol. ad. loc., APD., B ibi, III, 9, 1; DIOD., IV, 33. 3) TZET., la
CONON, Narr., 19. 2) PAUS., X, 27, 1; VIRG., . LYC., 57; PARTHÉN., Narr., 34; CONON, 23.
, En., II, 341; 407; 424; EUR., Rhes., 539. 5 C oronide: ANT. LIB., Tr., 25; Ov., Métam., XIII,
C orinnos: SUID., Lex., s. v. 681 si urm.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Beoţia, ele s-au sacrificat oferindu-se să fie
victime ispăşitoare. Corpurile lor au fost
înghiţite de pământ, dar zeilor care domneau
asupra Infernului, Hades şi Persefona, li s-a
făcut milă de ele şi le-au prefăcut în două
comete strălucitoare.
C O R O N IS 1. (Kop(i)visJ Legendele con­
semnează trei eroine cu acest nume.
1. Cea mai cunoscută era fiica lui Flegias,
regele Lapiţilor. Ea a fost iubită de Apollo,
căruia i-a dăruit un fiu, Asclepios. Conform
unei tradiţii sacre (atestată de Imnul sau
Peanul lui Isillos, păstrat într-o inscripţie din
Epidaur), ea se numea în realitate Egla si
fusese poreclită Coronis (Cioara cenuşie),
datorită frumuseţii sale. în această tradiţie’ nu
ar fi fost vorba de regele Tesaliei, Flegias, ci
de un locuitor din Epidaur, care purta acelaşi
nume si luase în căsătorie pe Cleomene, fiica
lui Mâlos din Tesalia (poate unul dintre fiii lui
Amfiction) şi a Muzei Erato.
Coronis î-a fost necredincioasă lui Apollo
şi s-a căsătorit cu Ischis, fiul lui Elatos. S-a
spus că se temea ca zeul să nu se plictisească
de ea când va fi bătrână şi să nu o părăsească
(cf. Marpessa şi v. Asclepios).
2. Relaţiile dintre Coronis si ciorile cenuşii
sunt consemnate si de alte legende. O altă
Coronis, fiica lui Coroneu, a fost prefăcută în
cioară de către protectoarea ei, zeiţa Atena,
pentru a -i permite să scape de insistenţele lui
Poseidon, care se îndrăgostise de ea.
3. Una din Nimfele care l-a u crescut pe
Dionysos. Ea fusese răpită de către Boutes,
care, drept pedeapsă, a fost lovit de zeu cu
nebunie si s -a sinucis, aruncându-se într-o
fântână adâncă (Boutes, 1).
CO R O N O S2. (Kopinjvos'J Fiul lui Caeneu.
El domnea asupra Lapiţilor în vremea lui He­
racles. îm potriva lui şi a poporului său, regele
Egimios l-a chemat pe erou în ajutor (v. He-
racles). Coronos a fost ucis de Heracles.
El participase la expediţia Argonauţilor şi a
avut un fiu, Leonteu (v. acest nume).
C R A G A L E U 3. (KpayaĂevs’J Un păstor, fi­
ul lui Driops, despre care se spunea că are o
mare înţelepciune şi era de o cmste deosebită,
într-o zi, în timp ce îşi conducea turmele, trei
divinităţi, Artemis, Apollo şi Heracles, s-au
prezentat în faţa lui şi l-au luat drept arbitru al
disputei care îi dezbma. Era vorba de a şti care
din cei trei ar trebui să domnească peste ce­
tatea Ambracia. Cragaleu a hotărât că cetatea
aparţinea lui Heracles. Atunci, de mânie,
Apollo l- a prefăcut în stâncă, exact pe locul
unde îşi pronunţase decizia. Iar locuitorii din
Ambracia îi ofereau un sacrificiu după fiecare
sărbătoare închinată lui Heracles.
1 C oronis: 1) v. Asclepios. 2) OV., Met., II, 551 si urm.
3) HYG., Fab., 182; Astr. poet., II, 21; scol. la VII.,
, XVIII, 486; DIOD. SIC., V, 50 si urm.
C oronos: II, II, 746; APD„ II, 7, 7; APOLL., RH„
, Arg., I, 57 şi urm.; SOPH., fr. 354. .
C ragaleu: ANTON. LIB., Transf, 4.
125
CRANAOS . (Kpamos'.) Unul dintre primii
regi ai Aticii. El era „fiul gliei“ şi i-a urmat la
tron lui Cecrops (v. acest nume). Fiul lui Ce-
crops, Erisihton, murind de tânăr şi fără ur­
maşi, în timp ce tatăl său mai era încă în viaţă,
Cranaos a fost desemnat ca moştenitor al tro­
nului, deoarece la moartea lui Cecrops, el
trecea drept cel mai puternic dintre locuitorii
cetăţii. în timpul domniei sale, cetatea Atena
de mai târziu se numea Cranae, iar cetăţenii
„Cranaeni“. Căsătorit cu Pedias, fiica lacede-
monianului Mines, el a avut trei fiice: Cranae,
Cranaihme şi Atis. Numele celei dn urmă a
fost dat ţinutului, atunci când ea a murit, îna­
inte de a se căsători. Ţinutul Cranae a devenit
atunci Atica, nume p’e care l-a păstrat până
astăzi.
Cranaos, care îşi căsătorise una din fiice cu
Amfiction, unul dintre fiii lui Deucalion, a
fost detronat şi alungat de ginerele său. M or­
mântul său era prezentat celor care vizitau
Atena.
CRANON5. (Kpdmv.) Un fiu al lui Pelas-
gos, care a dat numele său cetăţii Cranon din
Tesalia. Această cetate se numea cândva Efira,
dar atunci când Cranon a fost ucis, în timp ce
încerca să cucerească mâna Hippodamiei, la
Pisa din Elida (v. Hippodamia), locuitorii
cetăţii asupra cărora domnea au rebotezat
cetatea în amintirea lui.
C R A N TO R 6. (KpâvTOjp.) Locuitor din ce­
tatea Dolope, dat ca ostatic lui Peleu de către
regele acestui ţinut, Amintor, după o în­
frângere. El a devenit scutierul preferat al lui
Peleu şi se afla alături de el în lupta Lapiţilor
cu Centaurii. A fost ucis de un copac aruncat
de aceştia din urmă împotriva eroului. Moar­
tea sa fost răzbunată de Peleu.
C R EO N 7. (Kpeuj^.) Legendele cunosc doi
eroi cu acest nume.
1. Un rege al Corintului, fiul lui Lice-
tos. Lui i-a încredinţat Alcmeon, pentru a-i
creşte, pe cei doi copii ai săi, un băiat şi o fată,
pe care îi avea de la Manto, fiica lui Tiresias
(v. Alcmeon). Dar Creon apare mai ales în
legenda lui Iason şi a Medeei. Aceştia, alun­
gaţi din cetatea Iolcos, se refugiaseră la curtea
4 C ranaos: PAUS., I, 2, 6; 31, 3; APD., B ib i, I, 7, 2;
III, 14, 5; Chron. de Păros, I, 4 la 7; EUSEBE,
Chron., II, p. 26 şi urm. (ed. Schoene); HDT., VIII,
_ 44; STRAB., IX, 397. V. de asemenea Amphictyon.
6 C ran o n : ET. BYZ., s. v.; scol. la PIND., Pyth., C, 85.
- C ra n to r: Ov., Métam., XII, 361 şi urm.
C reon: 1) APD., B ibi, I, 9, 28; III, 7, 7; EUR.,
Médèe, passim; cf. la tr. pierdută d 'Alcméon, citată
de APD., ibid., SÉN., Méd., 879 si urm.; Ov., Her.,
XII; DIOD. SIC., IV, 54. 2) APD., B ib i, II, 4, 6 şi
urm.; 11; III, 5, 8; 6, 7 şi urm.; 7, 1 şi urm.; HYG.,
Fab., 67; 72; SOPH., Oedipe Roi; Oed. la C o l; A n­
tigone; EUR., Phénic., 911 şi urm.; PAUS., I, 39,
2; IX, 5, 13; 10, 3; 25, 1. V. şi referinţele la diferite
legende în care apare Creon. Cf. SYMONS, Die
Sage vom Thebanischen Kreon in der griech. Poe­
sie, Diss., Berlin, 1872.
126 Pierre G R IM A L

sa din Corint şi au trăit acolo mulţi ani în de o altă legendă: atunci când Oedip, ostraci­
pace, până în ziua în care Creon s-a gândit zat din Teba, s-a refugiat în cetatea Colona
să-si căsătorească fiica, Glauce (sau Creuse), din Atica, Creon, care mai întâi îl alungase, a
cu Iason. Acesta a acceptat şi a repudiat-o pe încercat să-l convingă să se întoarcă la Teba,
Medeea, care a hotărât să se răzbune. Pentru deoarece oracolul din Delfi dezvăluise că
aceasta, ea a pregătit o rochie şi a trim is-o în belşugul cetăţii nu va fi asigurat decât în ziua
dar rivalei sale, care, în mod imprudent, a în care Oedip s-ar fi întors. Cum Oedip re­
acceptat-o. D ar atunci când şi-a pus rochia, fuza, Creon a încercat să-l aducă înapoi folos­
Glauce a fost învăluită şi mistuită de un foc ind forţa. Tezeu a trebuit să intervină pentru a
misterios. Tatăl său, care venise în ajutorul ei, împiedica răpirea sa.
a avut aceeaşi soartă. Anumite versiuni Tot lui Tezeu i se atribuie intervenţia deci­
povestesc că, în realitate, Medeea a dat foc sivă care l-a obligat pe Creon să înapoieze
palatului, în incendiu pierind astfel, în acelaşi locuitorilor din Argos trupurile neînsufleţite
timp, tatăl şi fiica (v. Medeea). ale celor căzuţi în timpul expediţiei Celor
2. Un locuitor din cetatea Teba, fiul lui Şapte contra Tebei. După unele versiuni,
Menoeceu (tab. 29). Atunci când Laios, regele "tezeu l-a r fi ucis chiar pe Creon în expediţia
Tebei, a fost ucis de către Oedip, care era pro­ întreprinsă în acest scop împotriva Tebei.
priul său fiu (v. Oedip), Creon i- a urmat la gate De domnia lui Creon la Teba mai sunt le­
două episoade, unul din legenda lui A m ­
tron. însă cetatea a ajuns să fie victima unui fitrion, celălalt din ciclul lui Heracles. într-a-
flagel, sub înfăţişarea unui Sfinx, care pro­ devăr, Creon l-a purificat pe Amfitrion când
punea tebanilor ghicitori şi îi devora când nu acesta s-a refugiat la Teba şi i-a impus să
ştiau să răspundă. Sfinxul a devorat astfel mai ucidă vulpea din Teumese, înainte de a-1 în­
multe persoane, printre care şi pe Haemon, soţi în expediţia împotriva Teleboenilor (v.
fiul lui Creon. Atunci regele a oferit o recom­ Amfitrion). De asemenea, el era regele Tebei
pensă celui care ar răspunde corect la ghici­ în momentul în care Heracles, încă tânăr, a
toarea Sfinxului. Oedip a venit, a dat răspun­ scăpat cetatea de tributul impus de Erginos din
sul corect şi Sfinxul s -a aruncat de disperare Ornomeii (v. Erginos). Creon i-a dat ca răs­
de la înălţimea citadelei. Ghicitoarea era ur­ plată mâna fiicei sale mai mari, Megara, în
mătoarea: „Cine are glas, merge în patru pi­ timp ce pe fiica sa mai mică a căsătorit-o cu
cioare, apoi în două, iar mai târziu în trei?“. Ificles, fratele geamăn al lui Heracles.
Oedip a descoperit că era vorba de om, care îşi C R EO N TIA D E S1. (KpeounăSr,?.) Unu}
începea viaţa în patru picioare, continua în dintre fiii lui Heracles şi ai Megarei, fiica lui
două şi o termina ajutându-se de un baston. Creon, regele Tebei. A fost ucis împreună cu
Conform promisiunii făcute, Creon a trebuit fraţii săi chiar de către tatăl lor, care înne­
să cedeze tronul învingătorului, care eliberase bunise. Cel mai adesea, se spunea că avea doi
Teba de acel monstru. El i-a dat în căsătorie fraţi, Terimahos şi Deicoon. Dar uneori, alţi
pe văduva regelui Laios, Iocasta, propria lui autori dau numele a şapte fraţi, ca fiind copiii
soră, care era, fără ca nimeni să ştie, chiar lui. Heracles şi ai Megarei: Polidoros, Anice-
mama lui Oedip. Mai târziu, deoarece o epi­ tos, Mecistofonos, Patrocleu, Toxoclitos, Me-
demie de ciumă devasta cetatea Teba, Creon a nebrontes şi Chersibios (v. şi Heracles).
plecat, la porunca lui Oedip, să întrebe ora­ C R ES2. (Kp-rj^J Eroul eponim al cretanilor,
colul din Delfi. Apoi, după ce incestul lui fiul lui Zeus şi al unei Nimfe de pe muntele
Oedip a fost dezvăluit, Creon şi-a reluat locul Ida din Creta. Uneori era prezentat drept un
pe tronul Tebei, în timp ce Oedip i-a încre­ „fiu al solului“ cretan. El a domnit peste pri­
dinţat copiii şi a plecat în exil. mii locuitori ai insulei, „Eteocretanii“ sau
în timpul expediţiei Celor Şapte contra Te­ „Adevăraţii cretani“. Cres i-a asigurat, pe
bei (v. Adrast), la recomandarea prezicătorului muntele Ida, un adăpost lui Zeus, care, copil
Tiresias, Creon şi-a oferit propiul fiu, Mega- fiind, era ameninţat să fie ucis de tatăl sau,
reu, ca sacrificiu închinat zeului Ares şi a Cronos (v. Zeus). înainte de Minos, marele
salvat astfel cetatea. După înfrângerea asedia­ legislator, el ar fi dat cretanilor primele legi.
torilor, Creon a hotărât ca Polinice, cetăţeanul Uneori era considerat tatăl lui Talos, „ro­
ce ridicase armele împotriva patriei sale, să nu botul“ care apăra insula Creta împotriva
fie înmormântat (v. Polinice si Eteocle). Şi oricărei debarcări (v. Argonauţi şi Hefaistos).
cum Antigona (v. acest nume) presărase pe C RESFO N TES3. (Kpeotf&vrrfc.) Unul din­
trupul fratelui ei ţărâna cerută de rituri, Creon
a condam nat-o la moarte. El a pus să fie în­
chisă în mormântul Labdacizilor, iar tânăra 1 C reontiades: EUR., Here. Für., 967 si urm.; SEN.,
Here, für., 989 si urm.; MOSCH., IV, 13 si urm.;
fată s-a sinucis. Dacă urmăm versiunea pre­ DIOD. SIC., IV,’ II, 1 si urm.; APD., B ibi. II, 4, 1
zentată de Sofocle, Haemon, fiul lui Creon, si urm.; TZET., la LYC., 38; Myth. Vat;, II, 158
care era logodnicul Antigonei, s -a sinucis , (Bode).
peste cadavrul ei. Euridice, soţia lui Creon, C res: ET. BYZ., s. v. Kpr|pr| et Aojpiov. DIOD. SIC.,
s-a spânzurat de disperare. Cruzimea lui V, 64; PAUS., VIII, 53, 2 si urm.; SOLIN, XI, 5;
Creon faţă de Antigona, lipsa lui de respect , DEN. Le PER., 498.
faţă de datinile religioase, sunt puse în lumină C resfontes: APD., B ib i, II, 8, 4 si urm.; PAUS., II,
18, 7; 19, 1; III, 1, 5; IV, 3, 6; VIII, 5, 6; 29, 5;
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
tre Heraclizi, fiul lui Aristomahos. Avea drept
fraţi pe Temenos şi Aristodem (tab.16). A
cucerit împreună cu fraţii săi (ori numai cu
Temenos şi cu fiii lui Aristodem, mort înainte
de acestă cucerire; v. Heraclizi) peninsula
Peloponez, fiind în fruntea dorienilor. După
încheierea cuceririi, cei trei fraţi şi-au împărţit
ţinutul. Ei au convenit să constituie trei loturi,
Argos, Lacedemonia şi Mesenia, pe care apoi
să le tragă la sorţi. Fiecare frate trebuia să
pună o piatră într-un vas mare cu apă. Lo­
turile aveau să fie atribuite în ordinea în care
ei ar fi scos pietrele din apă. Dar Cresfontes,
care dorea să obţină Mesenia, lotul cel mai
bogat, a pus în apă un bulgăre de pământ, care
s-a dizolvat imediat. Celelalte două loturi au
fost alese primele. Astfel Temenos a domnit
peste Argos, Aristomede peste Lacedemonia
şi Cresfontes peste Mesenia. După tragerea la
sorţi a loturilor, fraţii au înălţat, fiecare în
regatul său, un altar închinat lui Zeus. Pe aces­
te altare, ei au găsit câte un semn aflat în
legătură cu trăsăturile de caracter ale poporu­
lui asupra căruia erau chemaţi să domnească:
pe altarul din Argos, o broască râioasă, pe cel
din Lacedemonia, un şarpe, iar pe cel din
M esenia, o vulpe.
. Cresfontes a împărţit teritoriul Meseniei în
cinci regiuni, conduse fiecare de către un
vicerege. El a acordat populaţiei indigene
drepturi egale cu cele ale dorienilor. Ş i-a sta­
bilit capitala în cetatea Steniclaros. Insă. do-
rienii au criticat aceste hotărâri. Atunci, Cres­
fontes a schimbat sistemul de guvernământ,
acordând dorienilor dreptul de reşedinţă ex­
clusivă în Steniclaros. La rândul’ lor, marii
proprietari de pământ au fost nemulţumiţi,
s-au ridicat împotriva regelui şi l-au ucis, îm­
preună cu doi dintre copiii săi. ’
Soţia lui Cresfontes era Merope, fiica lui
Cipselos (v. acest nume şi Epitos, fiul supra­
vieţuitor al lui Cresfontes)’.
C R E T E U 1. (Kpqdevs-J Viul lui Eol şi al Ena-
retei (tab. 8). Unit cu Tiro, nepoata sa şi fiica
lui Salmoneu, el a avut trei copii, E son’ Feres
şi Amitaon (tab. 21). A adoptat pe cei doi
copii pe care Tiro îi avusese înaintea căsăto­
riei, de la Poseidon: Neleu şi Pelias. I se mai
atribuie şi alţi copii: Talaos, tatăl lui Adrast,
considerat în general ca un fiu al lui Bias, o
fiică, Hippolite, supranumită Creteis, care se
va căsători cu Acast, o altă fiică, Mirina, soţia
lui Toas, regele insulei Lemnos.
Creteu a fost întemeietorul cetăţii Iolcos,
unde se vor naşte Iason şi Pelias.
ISOCT., VI, 22 şi urm.; 31; SOPH., Ajax, 1283 şi
* urm., şi scol. la 1285.
C reteu: Od., XI, 235 si urm., si scol. la X, 2; APD.,
B ib i, 1, 7, 3; 9, 11; APD. RH., Ârg., III, 358 si
urm.; si scol. la I, 49; 121; 143; 601; II, 1162;
PAUS.’, IV, 2, 5; IX, 36, 8; TZET., la LYC., 175;
284; scol. la PIND., Pyth., IV, 252; HYG., Fab.,
12 .
127
C REU SE . (Kpeovoa.) Sunt cunoscute patru
eroine cu acest nume.
1. O Naiadă din Tesalia, fiica pământu­
lui. A fost iubită de zeul-râu Peneu, căruia i-a
dăruit doi copii, Hipseu, regele Lapiţilor, şi
Stilbe, cărora li se adaugă uneori Andreu (tab.
23).
2. Fiica lui Erehteu şi a Praxiteei (tab.
11). Datorită vârstei sale fragede, ea a scăpat
de soarta tragică a surorilor sale, care se oferi­
seră de bunăvoie drept victime ispăşitoare
pentru patria lor, în timpul războiului îm­
potriva lui Eumolpos. Devenind fată mare, ea
a fost violată de Apollo într-o grotă de pe
Acropole, la Atena, şi i-a dăruit zeului un nu,
Ion. A abandonat copilul, aşezându-1 într-un
coş chiar în locul în care fusese surprinsă de
Apollo. Mai târziu, Ion a fost dus la Delfi de
către Hermes, fiind crescut în templu.
Creuse s-a căsătorit cu Xoutos şi nu a avut
copii multă vreme. Abia după un pelerinaj la
Delfi, în cursul căruia şi-a regăsit fiul, ea a
avut de la soţul ei doi fii, Diomed si Aheos
(tab. 8 şi 11).
3. ’ Fiica regelui Corintului, Creon, nu­
mită uneori Glauce sau Creuse (v. Creon, 2 şi
Medeea).
4. Soţia lui Enea, fiica lui Priam şi a
Hecubei. Ca şi tradiţiile referitoare la Enea,
cele privind viaţa Creusei sunt foarte diverse,
în marile fresce istorice de la Lesche din
Delfi, Polignot o înfăţişă printre femeile luate
în captivitate din Troiâ. Totuşi, cel mai ade­
sea, se considera că reusise să scape în mo­
mentul cuceririi Troiei. în versiunea preluată
de Vergiliu, Creuse a fost răpită de Afrodita
(sau de Cibele), în timp ce Enea părăsea ora­
şul împreună cu tatăl său, Anchise, şi cu fiul
său, Ascaniu. Cum soţul ei o căuta si a revenit
în cetate pentru a o găsi, umbra Creusei i-a
apărut acestuia şi i-a prezis călătoriile în cău­
tarea unei noi patrii. Ceie mai vechi epopei o
numesc pe soţia lui Enea Euridice, în loc de
Creuse
C R IM ISO S3. (Kpipiaos-J Un zeu-râu din
Sicilia. Sub înfăţişarea unui urs (sau a unui
câine), el s-a unit cu troiana Egeste sau
Segeste (v. acest nume) şi a avut cu ea un fiu,
Acest sau Egest, fondatorul cetăţii Segeste.
Vergiliu şi Hygin i-au dat numele de Crinisos.
C R IN IS4. KpiHS'.) Fondatorul templului lui
Apollo Sminteanul, de la Chryse, în Misia. El
provocase mânia zeului şi a atras un flagel
asupra lanurilor sale, care erau devastate de
şoareci. Zeul a coborât într-o zi în acel ţinut,
unde a fost primit cu ospitalitate de şeful păs-
2 C reuse: 1) PIND., Pyth., IX, 25 si urm.; si scol. la
DIOD. SIC., IV, 69; Ov., Am., III, 6, 3 1 ;3 ) EUR.,
Médée, passim, şi scol.; Ov., Hèr., XII, 53 si urm.;
LUCIEN, De la Danse, 42; 4) AOD., B ibi.,'III, 12,
5; HYG., Fab., 90; PAUS., X, 26, 1; VIRG., En„
, II, 736 si urm.; LYC., Alex., 1263 si urm.
C rim isos: VIRG., En., V, 38; SERV., Ia VIRG., En„
I, 550; V, 30; TZET., la LYC., 471; 953; HYG.,
. Fab., 273, 14 (Rose).
C rinis: Scol. şi EUST., la Iliada, I, 39.
 128
U ra n o s ~ G aia
I d ă n aşte re
H e c a to n h iri C iclo p i
(B riareu , G ig es, C o tto s) (A rg es, S tero p es,
B ro n te s)
T abel g e n e a lo g ic n r .
torilor lui Crinis, numit Ordes. îm bunat de
această primire, pentru a scăpa ţinutul de fla­
gel, Apollo a ucis şoarecii cu propriile sale
săgeţi şi a poruncit lui Ordes să îl găsească pe
Crinis şi să-i ceară înălţarea unui sanctuar
închinat lui Apollo cel cu Şoarecii (Apollo
Sminteanul).
C R ISA M IS . (KpiaafiLs-.) Un rege din Cos,
posesor al unor turme numeroase. Intr-o zi un
ţipar de mare, cu înfăţişare de monstru, a venit
pe uscat si i-a răpit cea mai frumoasă dintre
mioare. Crisamis a observat şi l-a ucis. în
somn, a avut un vis, în care i se poruncea să
îngroape ţiparul de mare. Crisamis a neglijat
să împlinească porunca şi a pierit.
C R ISO S2. (Kpîcros'.) Fondatorul cetăţii
Crisa, de pe versantul sudic al muntelui Par-
nas. Era fiul lui Focos şi nepotul lui Eah.
M ama lui era Asteria, fiica lui Deioneu sau a
lui Deion şi, prin ea, Crisos făcea parte din
neamul lui’ Deucalion (tab. 8 şi 30). Crisos
avea un frate geamăn, Panopeu (v. acest
nume), cu care nu se împăca, fiindcă cei doi
copii se certau încă din vremea când sugeau la
sânul mamei lor, O altă tradiţie dădea origini
diferite pentru Crisos şi Panopeu. Primul era
considerat fiul lui Tiranos şi al Asterodiei, iar
cel de-al doilea era fiul lui Focos. Crisos s-a
căsătorit cu Antipatia, fiica lui Naubolos, cu
care a avut un fiu, Strofios. Acesta s-a
căsătorit cu Anaxibia, sora lui Agamemnon,
având cu ea un fiu, Pilade, vărul şi prietenul
lui Oreste (tab. 2).
C R IT E IS 3. (KpieqL?.) O N im fă din Asia
Mică. Unită cu zeul-râu Meles, care curge în
apropiere de Smirna, ea ar fi dat naştere poe­
tului Homer. O altă legendă o considera fiica
lui Apelles, un locuitor din cetatea Cime. M u­
rind, acesta îşi încredinţase fiica fratelui său,
Meon, dar Criteis s -a eliberat de sub tutela
unchiului său şi s-a dăruit unui locuitor din
1 C risam is: SUIDAS, Lex., s. v.; HÉSYCH., id.;
, PH O TIO S,p. 179, 10.
C risos: PAUS., II, 29, 4; ET. BYZ., s. v. Keioa; scol.
la EUR., Oreste, 33; TZET., la LYC., 53; 939; scol.
, la Iliada, II, 520.
C riteis: SUIDAS, Lex., s. v. "Ofiripos; PLUT., De la
Vie et de la Poés. d ’Hom., 2; Vie d ’Hom., 3.
Pierre G R IM A L
--------------------------------- cu a p a m ării
E rin iilo r
T itan i T itan id e
(O cean o s, C o eo s, (T eth y s, R h e a , T h em is,
H ip erio n , C rios, M n em o sin e , P h o eb e,
Iap et, C ro n o s) D io n e, T ia)
(tab. 38)
5
Smirna, numit Femios. Intr-o zi, în timp ce se
dusese să spele rufe în apele râului Meles, ea a
dat naştere unui băiat, care avea să devină
poetul tlom er. Această legendă avea scopul de
a explica epitetul aplicat lui Homer,
Melesigenes, adică „născut pe malul râului
Meles“.
A treia versiune, în sfărsit, susţinea că
Nimfa Criteis era fiica lui los, care fusese
iubită de un geniu secundar din suita Muzelor.
Răpită de piraţi, Criteis a fost adusă la Smirna,
unde Meon, regele Libiei, ar fi luat-o în
căsătorie. Ea l-a născut pe micuţul Homer, pe
malul râului Meles, şi a murit la puţin timp
după naşterea copilului.
Ç R O C O N 4. (KpÔKLüu.j Conform unei tra­
diţii locale, Crocon era un străvechi rege din
Eleusis, care îşi avea palatul la graniţa dintre
teritoriul care’ aparţinea cetăţilor Atena şi
Eleusis. Tatăl său era Triptolem, şi fratele sau
Coeron. El s-a căsătorit cu Saisâra, fiica lui
Celeos.
Crocon si Coeron erau strămoşii familiilor
de preoţi aïe Croconizilor şi Cero’nizilor, care
au jucat un rol important în răspândirea şi
păstrarea cultului zeiţei Demetra. Croconizii
deţineau întâietatea.
Una dintre fiicele lui Crocon, Meganira,
s-a căsătorit cu Arcaş (v. acest nume).
C R O C O S5. (KppKoç.) Tânăr care, în urma
unei iubiri nefericite fată de Nimfa Smilax, a
fost prefăcut în sofran. în acelaşi timp, Smilax
a fost şi ea prefăcută în plantă (Smilax aspera,
salce europeană).
C R O N O S6. (Kpôvoç.) Cronos era, în nea­
4C rocon: PAUS., I, 38, 2; SUID., Lex., s. v. KupooviSai;
, APD., Bibl., Ill, 9, 1.
Crocos: SERV., la VIRG., Georg., IV, 182; Ov„
6 Métam., IV, 283; NONN., Dionys., XII, 86.
C ronos: HÉS., Théog., 167 si urm.; 485 si urm.; 617
si urm.; Trav. et Jours, 169 si urm., versuri interpo­
late de origine orfica, v. ed. Mazon, p. 92; APD.,
Bibl., I, 2, 1 si urm.; II., XIV, 271-278; 203; 243;
V, 896-898; XV, 221-228; PAUS., V, 7, 6 la 10;
VIII, 36, 2 si urm.; Joh. LYD., De Mens., IV, 54;
Ov., Fast., IV, 199 si urm.; HOR., Ep„ XVI, 63;
PIND., OL, II, 124; DIOD. SIC., Ill, 61; VARR.,
De Agr., Ill, 1, 5; PLAT., Pol., 269 a; 276 a;
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
mul Titanilor, cel mai mic dintre fiii lui
Uranos (Cerul; tab. 5). El aparţinea, prin ur­
mare, primei generaţii divine, anterioare celei
a lui Zeus şi a celorlalţi zei din Olimp. Dintre
toţi fraţii sai, el a fost singurul care a ajutat-o
pe mam a lui, Gaia, să se răzbune pe tatăl său
(v. Uranos), tăindu-i acestuia testicolele cu
ajutorul secerei date de Gaia. Apoi, el şi-a
ocupat locul în cer si s -a grăbit să-i arunce în
Tartar pe fraţii săi, tlecatonhirii (Giganţii cu o
sută de mâini) şi Ciclopii, închişi cândva de
Uranos, şi pe care el îi eliberase la rugămintea
mamei lor comune, Gaia. Ajuns stăpânul lu­
mii, el s -a căsătorit cu propria soră, Rhea.
Cum Uranos şi Gaia, deţinători ai înţelepciunii
şi cunoaşterii! îi preziseseră că va fi detronat
de unul dintre fiii săi, Cronos îi înghiţea ime­
diat ce se năşteau. Copiii săi, înghiţiţi unul
după altul, au fost: Hestia, Demetra, Hera,
Hades şi Poseidon. Iritată de soarta copiilor
săi, Rhea, fiind însărcinată cu Zeus, a fugit în
insula Creta şi l-a născut pe ascuns, în cetatea
Diete. A poi,’ învelind o piatră în scutece, a
prezentat „copilul“ lui Cronos, care l-a devo­
rat fără să-şi dea seama că fusese păcălit.
Atunci când’s -a făcut mare, Zeus, ajutat de
Metis, una din fiicele lui Oceanos, sau de Gaia
însăşi, i-a dat lui Cronos să bea o licoare, în
urm a căreia a trebuit să-şi elibereze toţi copiii
înghiţiţi. Conduşi de mai’tânărul Zeus, aceştia
au pornit război împotriva lui Cronos şi a
fraţilor săi, Titanii. Războiul a durat zece’ani
şi un oracol al Gaiei a promis în cele din urmă
victoria lui Zeus, dacă îşi va lua ca aliaţi fi­
inţele aruncate odinioarâ în Tartar de către
Cronos. Eliberându-le, Zeus a obţinut victo­
ria. Atunci, Cronos si Titanii au fost înlănţuiţi
în locul Hecatonhirilor, care au devenit pazni­
cii lor.
In afara copiilor avuţi cu Rhea, Cronos a
mai avut un fiu de la Filira, Centaurul Chiron,
fiinţă nemuritoare, jum ătate om, jumătate cal.
în momentul unirii cu Filira, Cronos luase
într-adevăr înfăţişarea unui cal (v. Chiron).
Alte legende ii’ atribuie paternitatea lui
Hefaistos, pe care l-a r fi avut cu Hera. Con­
form altor fegenede, Afrodita ar fi fost fiica sa
şi nu a lui Uranos (tab. 38).
în tradiţia religioasă orfică, Cronos apare,
eliberat din lanţuri, împăcat cu Zeus şi locuind
în Insulele Fenciţilor. Această împăcare a lui
Zeus cu Cronos, considerat un rege bun, pri­
mul care a domnit asupra cerului şi pământu­
lui, a dus la apariţia legendei privind Vârsta de
Aur (v. acest articol). în Grecia se povestea
că, în accle timpuri îndepărtate, el domnea la
Olimpia. în Italia, unde Cronos a fost identifi-
HYG., Fab. pr„ 3 (ed. Rose); v. P.
RONZEVALLE, Mèi. de la Fac. or. de l'Un, de
Beyrouth, XII (1937), p. 177 si urm.; Lettre
d ’Hum., IV (1945), p. 98 şi urm.; Vf. L. R.
FARNELL, The Cults o f the Greek States, Oxford,
189 6 ,1, p. 23 si urm.; K. MAROT, Kronos und die
Titanen, S. M. S. R., VIII, 1932, p. 48-82; 189-
214; despre, cf. N. O. NILSSON, în Opuscula se­
lecta, III, Lund., 1960, p. 213 şi urm.
129
cat de timpuriu cu Saturn, tronul său era lo­
calizat pe Capitoliu. Se mai spunea că ar fi
domnit asupra Africii, Siciliei şi, mai general,
asupra întregii regiuni occidentale a Mării
Mediterane. Mai târziu, atunci când oamenii
au devenit mai răi, o dată cu generaţia de
bronz şi mai ales cu cea de fier, Cronos ar fi
urcat din nou în Cer.
Prin sonoritatea numelui său, Cronos a fost
considerat o personificare a^Timpului (Kpovos'
aminteşte într-adevăr de X p â v o s Timpul).
O legendă siriană, consemnată de Filon din
Biblos, povesteşte cum Cronos, fiul lui
Uranos, şi-a mutilat tatăl, la sfatul lui Hermes
Trismegi’stul, cu ajutorul fraţilor săi, numiţi
Betilos, Dagon şi Atlas. Este vorba de o eleni-
zare târzie a unor străvechi credinţe „siriano-
hitite“,
C R O T O N 1. (KpoTov.) Croton era eroul
mitic de care se leagă fondarea cetăţii Cro-
tona, din sudul Italiei. Atunci când Heracles se
întorcea cu turmele lui Gerion, el a fost primit
de către Croton, pe locul viitoarei cetăţi, şi i-a
fost oaspete. însă Lacinios, un vecin âl lui
Croton, a încercat să-i fure oaspetelui turmele
de boi. Heracles l-a ucis atât pe el, cât şi pe
Croton, însă pe acesta din întâmplare, în tim­
pul luptei. Pentru a ispăşi această crimă, Hera­
cles i-a ridicat un mormânt impunător, prezi­
când că o cetate celebră se va înălţa mai târziu
în apropiere si va purta numele de Crotona.
Uneori, Croton era prezentat drept fratele
lui Alcinoos, regele Feacilor (v. acest nume).
Această legendă este legată de cea a lui Laci­
nios.
CROTOPOS . (KpoTovos’•) Crotopos era
fiul regelui Agenor, din cetatea Argos. El avea
doi copii, Stenelas şi Psamate (tab. 17). Fiica
sa, Psamate, a fost iubită de Apollo, de la care
a avut un fiu, Linos, abandonat la naştere.
Linos fusese găsit de ciobani, însă câinii cio­
banilor l-au devorat, mai târziu. Psamate nu
şi-a putut ascunde durerea şi a dezvăluit în­
treaga poveste tatălui ei. Crotopos a fost foarte
nemulţumit si nu a crezut-o când fiica i-a
spus că Apollo era tatăl lui Linos şi a pus să
fie ucisă. Apollo, mâniat de moartea fiului, dar
şi a iubitei sale, a trimis asupra locuitorilor din
Argos o foamete. Aceştia au întrebat oracolul,
care le -a poruncit să consacre un cult pentru
Psamate şi Linos. în plus, Crotopos a fost
exilat şi el s-a dus să fondeze o cetate în
Megari’da. Ovidiu povestea că Apollo, atunci
câna Crotopos a murit, l-a trimis în Tartar,
alături de marii criminali (v. Coroebos, 1 şi
Linos)
CROTOS3. (Kporos'.) Crotos era fiul lui
1 C roton: DIOD. SIC., IV, 24, 7; Fr. Hist, gr., II, 223
(Müller); Ov., Mét., XV, 12 si urm.; scol. la
THÉOCR., IV, 33; TZET., ia LYC., 1006;
JAMBL., Vie dePyth., IX, 50; cf. J. BÉRARD, Co-
, Ion., p. 428.
C rotopos: CONON, Nan., 19; Ps. Ov., Ibis, 574 şi
, urm .;PA U S., I, 43, 7; II, 16, 1; 19, 8.
C rotos: HYG., Fab., 224; A str. Poet., II, 27; ERAT.
Catast., 28; scol. la CI C., Aratea, 18.
130
(Atlas ~ Pleione) Lelex ~ Cleoharia
I I
Taigete ~ Zeus Eurotas
I I
Lacedemon ~ Sparta
Himeros Amiclas ~ Diomede
Argalos Cinortas
Bateia ~ Perieres ~ Gorgofone (v. acest nume)
(sau
Oebalos)
Hipp'ocoon
T a b e l g e n e a lo g ic n r .
Pan si al Eufemei, doica Muzelor. El era deci
frateie de lapte al acestora, alături de care
locuia pe M untele Helicon. El vâna şi trăia în
m od firesc, familiar, cu surorile sale de lapte.
Pentru a -şi exprima admiraţia, Crotos a in­
ventat aplauzele. Muzele au obţinut de la Zeus
ca el să fie transformat într-o constelaţie, după
moartea sa.
C T E A T O S . (Krearos■.) împreună cu Euri-
tos, Cteatos, era unul din fiii lui Actor şi ai
Molionei, fiind cunoscuţi sub numele’ de
Molionizi. Ei au fost ucişi de Heracles (v.
Molionizi şi Heracles).
C T IM E N E 2. (Kn/ieyri.) Ctimene era sora
lui Ulise şi fiica Anticleei si a lui Laerte (tab.
39). Ea fost crescută în acelaşi timp cu porca­
rul Eumeu. S -a căsătorit cu Euriloh, însoţi­
torul lui Ulise, care a murit în cursul întoar­
cerii în Itaca şi a jucat un rol în legenda referi­
toare la vrăjitoarea Circe şi în cel despre boii
Soarelui.
C U R E Ţ I . (Kovpr)T£s’.). Legendele cunosc
un popor cu acest nume, care ocupa teritoriul
1 C teatos: V. Molionides.
C tim ene: Od., X, 441, si scol. ad loc.; XV, 362 si
urm.; STRAB., X, 453; EUST., la Hom., p. 1664,
32; 1784,29.
C u reţi: STRAB., X, 3, 1 şi urm., p. 462 la 474 (sursa
noastră principală); NONNOS, Dionys., XIII, 135
şi urm.; TZET., Ia LYC., 77; APD., B ib i, I, 1, 7; II,
1, 3; III, 3, 1; CALLIM., Hymne la Zeus, 52 si
urm.; DIOD. SIC., V, 70, 2 si urm.; VI, 1, 9;
LUCR., II, 633 şi urm.; BIRG., Georg., III, 150 şi
urm.; Ov., Fast., IV, 207 si urm.; Metam., IV, 282;
HYG., Fab., 139; SERV., la VIRG., En„ III, 104;
Cf. H. HEANMAIRE, Couroi et Couretes, Lille,
1939; MAMOLINA MARCONI, Ath., 1940, p.
164-178; D. LEVI, A. J. A., 1945, p. 322 şi urm.;
NILSSON, The M inoan-M ycenoean Religion2,
1950, p. 546 şi urm.
Pierre G R IM A L
Asine Euridice ~ Acrisios
Hiacintos Leanira Danae ~ Zeus
I
Perseu
Tindar Icarios Afareu Leucippos
(tab. 19)
6
Etiopiei într-o epocă străveche, însă povestesc
cum ei au fost alungaţi din patria lor de. către
Etolos, cel venit din Peloponez (v. Etolos şi
Meleagru).
în m od mai general, numele de Cureţi era
dat demonilor din anturajul lui Zeus, din vre­
mea copilăriei sale în Insula Creta. Tradiţiile
privind originea lor sunt extrem de diferite.
Câteodată, destul de rar, erau identificaţi cu
nişte locuitori din Etolia, numiţi tot Cureţi.
Cel mai frecvent, eray consideraţi drept fiii lui
Socos şi ai Combei. în această versiune, ei ar
fi fost originari din Eubeea şi erau în număr de
şapte: Primneu, Mimas, Xcmon, Damneu,
Ocitoos, Ideos, Meliseu. Alungaţi de tatăl lor,
împreună cu mama lor, Cureţii âu rătăcit prin
lumea grecească. îi găsim în Frigia, unde l-au
crescut pe Dionysos, după ce trecuseră prin
Creta, în regiunea Cnossos. Din Frigia, ei au
venit în Atica, unde regele Cecrops î-a ajutat
să se răzbune pe Socos şi să se întoarcă în
patria lor. M ama lor, Combe, mai era numită
şi Chalcis, deoarece trecea drept inventatoarea
utilizării armelor de broz (de la ^aX/cos-, care
însemna „bronz“, în greceşte), iar fiii săi,
Cureţii, dansau şi îşi loveau armele de scuturi
(v. Combe).
în afara acestei tradiţii chalcideene, se
povestea că aceşti Cureţi erau fiii Terrei; sau
fiii lui Zeus şi ai Herei; ba chiar ai lui Apollo
şi ai Nimfei Danais etc. Numărul lor era
diferit, în funcţie de autori: doi, nouă sau ne­
precizat. Legenda cea mai cunoscută în care
apar Cureţii este cea legată de copilăria lui
Zeus. Atunci când Rhea l-a adus pe lume pe
micul Zeus, într-o peşteră de pe Muntele Ida
din Creta, ea l-a încredinţat Nimfei Amalteea.
Dar, pentru ca prezenţa copilului să nu fie
descoperită de Cronos, Rhea i-a rugat pe
Cureţi să danseze în jurul său dansurile lor
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
războinice, pentru a acoperi zgomotele scoase
de acesta. Procedând astfel, Cureţii au permis
zeului să ajungă la vârsta bărbăţiei.
Legende mai obscure povestesc că toţi
Cureţii aveau darul profeţiei şi că ei i-au dez­
văluit regelui Minos cum ’ ar putea să-l
readucă la viaţă pe fiul său, Glaucos (v. M i­
nos). La cererea Herei, ei l-au făcut să dispară
pe Epafos, fiul lui Io (v. Epafos). Iritat de
acest lucru, Zeus, tatăl lui Epafos, i-a ucis pe
Cureţi cu un fulger.
*C U R T IU S1. M. Curtius este eroul unei le­
gende „topografice“ a Forumului Roman. în
primii ani ai Republicii, pământul s -a deschis
m mijlocul Forumului, formând o prăpastie
enormă. Romanii au încercat să acopere groa­
pa aducând pământ, însă eforturile lor au fost
1 Curtius: LIV., LIV., VII, 6; PLIN., N„ H„ XV, 20, 4;
SUisT., Aug., 57; VARR., L. L„ V, 148; VAL.
MAX., V, 6, 2; DION CASS., fr. 30, 1; PLUT.,
Rom., 18; DEN. HALL., II, 42 şi rom., Cf. J.
HYBAUX, Les grands mythes de Rome, Paris,
1945, p. 24 şi urm.; A. AKESTROM, Lacus
Curtius und seine Sagen, Corolla Archeolog.,
Lund., 1932, p. 72-83.
131
zadarnice. Au fost nevoiţi să apeleze la un
oracol, care le-a răspuns că, pentru a
reînchide prăpastia, romanii trebuiau să arunce
în ea ce aveau mai de preţ. Un tânăr roman,
M. Curtius, a înţeles că tot ce avea Roma mai
de preţ erau tineretul şi soldaţii săi. El însuşi a
hotărât să se jertfească pentru salvarea tuturor.
Urcat pe un cal, înarmat, M.Curtius s-a jertfit
zeilor Infernului şi, în faţa poporului adunat,
s-a aruncat în prăpastie, care s-a închis în
urma lui, lăsând doar un mic lac, numit de
atunci Lacus Curtius, pe malul căruia au cres­
cut un smochin, un măslin şi o viţă de vie. în
vremea Imperiului, exista obiceiul de a se
arunca monezi în acest iac, drept ofrandă
adusă lui Curtius, „geniul locului“ .
Conform unei alte tradiţii, Curtius era un
sabin care, în timpul războiului dintre Tatius şi
Romulus, a fost aproape împotmolit în mlaş­
tina care se întindea în jurul Comitiumului,
trebuind să abandoneze calul. Acestei întâm­
plări i se datora numele de Lacus Curtius.
Despre rolul jucat de apă în această fază a
luptei dintre sabini şi romani, v. Ianus.
 D
D A C T IL I . (AaxrvĂot.) Demonii de pe
muntele Ida, din Creta sau Frigia, aparţinând
cortegiului Rheei sau Cibelei. Numele lor
înseamnă „Degete“ şi este explicat fie prin
îndemânarea lor Ia activităţi manuale, mai ales
în prelucrarea metalelor, fie prin legende eti­
ologice. De exemplu se povestea că, în m o­
mentul în care mama lor (Rheea sau o Nimfă
de pe muntele Ida) îi aducea pe lume, mâinile
ei, crispate de durere, se înfipseseră în pământ
şi semnele făcute astfel le-au dat acest nume.
Sau se mai spunea că se născuseră din praful
pe care doicile lui Zeus îl aruncaseră în spatele
lor printre degete.
Dactilii erau magicieni şi li se atribuia
răspândirea şi uneori inventarea Misterelor.
înrudiţi cu personajele mitologice cunos­
cute sub numele de Cureţi, ei treceau adesea
drept cei care, ca şi aceştia vegheaseră co­
pilăria Iui Zeus. Erau în număr de cinci sau,
cel mai adesea, de zece, ba chiar de o sută. O
tradiţie din Elida le precizează şi numele:
Heracles (cel mai mare, deosebit de fiul
Alcmenei), Epimedes, Idas (sau Acesidas),
Peomeos şi Iasos. în varianta în care grupul
avea zece membri, cinci erau de genul mascu­
lin si cinci de genul feminin. Pentru a-1 amuza
pe &eus, care era copil, Dactilii ar fi organizat
primele Jocuri Olimpice. Se susţinea, de ase­
Dactili: STRAB., X, 473 si urm.; PAUS., V, 7, 6 si
urm.; 8, 1; 14, 7 si urm., VIII, 31, 3; IX, 19, 5;
DIOD. SIC., V, 64; POLL., II, 156; APOLL. RH.,
Arg., I, 1129; PLUT., D e Mus., 15; Cf.
CHAPOUTHIER, Les Dioscures au service d ’une
déesse, Paris, 1935, p. 173 si urm.; R. VALLOIS,
Les Origines des Jeux Olympiques: I. La course
des Dactyles et Déméter, R. Ê. A., XXVIII ( 1926).
p. 305-322.
menea, că ei l-ar fi învăţat arta muzicii pe
Paris, în timp ce acesta se afla pe muntele Ida
din Troada.
DADA2. (AaSa.) Soţia eroului cretan Sa-
mon, care l-a ajutat pe Scamandru să cuce­
rească Troada (v. Scamandru). Deoarece Sa-
mon fusese ucis în bătălie, soţia sa, având
încredere într-un crainic, i-a cerut să o în­
soţească până într-o cetate învecinată, unde
avea intenţia să se recăsătorească. Pe drum,
însă, crainicul a violat-o. Dada, de ruşine, s-a
străpuns cu sabia soţului ei, pe care o purta cu
sine. Atunci când cretanii au aflat această
dramă, ei l-a u omorât cu pietre pe crainic,
chiar în locul în care se produsese întâm­
plarea. Acel loc a primit numele de Câmpul
Neruşinării.
DAFNE3. (Adcpuq.) Dafne, al cărei nume în­
seamnă „laur“, în greceşte, era o Nimfă iubită
de Apollo. Era considerată când fiica zeului-
râu Ladon şi a Gaiei, când a zeului-râu Peneu
din Tesalia. Urmărită de Apollo, ea a fugit
până în momentul în care, aproape să fie ajun­
să din urmă, l-a rugat pe tatăl său să o salveze.
Astfel a fost prefăcută în laur, planta iubită a
zeului Apollo.
Exista o variantă laconiană a legendei, con­
form căreia Dafne era fiica lui Amiclas.
Iubind vânătoarea şi fiind sălbatică, ea nu trăia
. D ada: Fr. Hist. gr. (Müller), III, p. 369, 21.
D afne: Ov„ Mét., I, 452 şi urm.; HYG., Fab., 203;
PARTHÉN., Erot., 14, cf. Wester., App. Narr., p.
366-367, XIX, 1 şi 2. Cf. W. STECHOW, Apollo
und Daphne, Stud. Bibi. Warburg, XXIII, 1932; L.
LESCHI, Stud. Bibi. Warburg, XXIII, 1932; L.
LESCHI, Une mosaique de Tébessa, Mèi, Ec. fr.,
1924, p. 95-110.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
în cetate, ci îşi peterecea timpul străbătând
munţii. Era favorita zeiţei Artemis. Leucippos,
fiul regelui Oenomaos al Elidei, s-a îndrăgos­
tit de ea şi, pentru a se putea apropia, s-a îm ­
brăcat în haine femeieşti şi s-a alăturat în­
soţitoarelor lui Dafne. ISIimîa l-a îndrăgit sub
acea înfăţişare şi nu-1 mai părăsea. Atunci,
Apollo, gelos, văzând că Leocippos era pe
punctul de a fi iubit de Dafne, a făcut ca
aceasta şi însoţitoarele sale să aibă dorinţa de
a scălda într-un pârâu, dar Leucippos nu vroia
să se dezbrace. însoţitoarele l-au forţat şi au
descoperit vicleşugul. Ele s-au repezit asupra
lui cu lăncile, dar zeii l-au făcut invizibil.
Apollo a încercat să o prindă pe Dafne, însă
aceasta a fugit şi, la rugămintea sa, Zeus a
prefăcut-o în laur.
DAFNIS1. (AdtpvLS'.) Semizeu sicilian,
aparţinânc ciclului bucolic. Era fiul lui Her-
mes, zeul turmelor, şi al unei Nimfe. Se năs­
cuse în văile siciliene înalte, într-o tufă de
laur închinată Nimfelor şi numele său prove­
nea din această împrejurare. Fusese crescut de
Nimfe şi învăţase de la ele arta păstoritului.
Fiind de o mare frumuseţe, Dafnis era iubit de
mai multe Nimfe şi de femei muritoare, pre­
cum şi de unii zei. Pan, in special, îl învăţase
arta muzicii. în timp ce boii săi păşteau, Daf­
nis cânta dintr-un fel de nai. Mai cânta şi
cântece bucolice, gen pe care îl inventase. Dar
el a murit în plină tinereţe. Cauza morţii sale a
fost dragostea ce i-o purta o Nimfă, numită
Nomia, Păstoriţa, şi căreia îi răspunsese.
Căsătorit cu aceasta, el îi promisese că îi va fi
întotdeauna credincios. Ş i-a ţinut promisiunea
până în ziua în care fiica unui rege din Sicilia
a ţinut să-l îmbete şi să facă dragoste cu el.
De mânie, Nom ia i-â luat vederea. Adesea, se
povesteşte că Dafnis, orb, cânta cântece de
doliu şi, în durerea sa, a ajuns să se arunce de
la înălţimea unei stânci, ori să fie transformat
într-o stâncă, ba chiar să fie înălţat la cer de
către tatăl său Hermes. Un izvor păstra aminti­
rea sa şi în fiecare an oamenii îi aducea sacri­
ficii.
Conform unei alte versiuni, Dafnis iubea o
Nimfă numită Pimpleea sau Talia, care a fost
răpită de piraţi. El a pornit în căutarea ei şi a
găsit-o în Frigia, ca sclavă a regelui Litierses.
încercând să o elibereze, era aproape gata să-i
împărtăşească soarta pe care Litierses o re­
zerva oaspeţilor săi (v. legenda sa şi a lui
Heracles). D ar Heracles a apărut la timp pen­
tru a-1 salva. Eroul l-a ucis pe rege şi a în­
credinţat regatul lui Dafnis şi Pimpleei. ’
1 D afnis: ELIEN, Hist. Var., X, 18; SERV., la VIRG.,
Buc., X, 20; VIII, 68; scol. la THfiOCR., ld„ I, 77;
PARTHEN., Eroi.. XXIX; DIOD. SIC., IV, 84. Cf.
TH âO CR., Id„ I, 64-142; VII, 72-77; VIII. 92-94
(PS.-THfiOCR.); W ESTERMANN, p. 346, 5
(fragment din SOSITHEOS, Daphnis ou Lityerses).
Despre Dafnis la V ergiliu (Bucol., V), v. art. nostru
în Mei, Picard, I.
133
Poetul alexandrin Sositeos a compus o
dramă satirică pe această temă.
DAITAS2. (Aatras-.) Trăiau pe insula Les-
bos doi fraţi, Daitas şi Tiest, care au adus pe
lume, dintr-un ou, un copil numit Enorhes.
Acesta a ridicat un templu în cinstea lui Dio-
nysos, în care zeul era adorat chiar sub numele
ctitorului său, Enorhes.
DAMASCOS3. (Aa/uaa/cof.) Eroul care a
dat numele cetăţii Damasc din Siria. Era con­
siderat când fiul lui Hermes şi a Nimfei
Halimede, care migrase din Arcadia în Siria,
unde fondase cetatea, când un însoţitor ai
zeului Dionysos în expediţia de cucerire a
Indiei, care tăiase cu lovituri de secure o viţă
plantată de zeu şi care, din această cauză,
fusese jupuit de viu de către acesta, pe locul
viitoarei cetăţi a Damascului. Se mai povestea
că numele cetăţii venea de la un erou numit
Damas, care, însoţindu-1 pe Dionysos, ar fi
ridicat un „cort“ (aicnuri) pe locul viitoarei
cetăţi şi ar fi instalat în el statuia zeului. Ce­
tatea s-a r fi numit astfel Damascos (de la
Aa|_ict c tk tiv tÎ).
DAM ASEN4. (Aapaarjv.) Gigant, născut de
Gaia (Pământul) şi crescut de Eris (Discordia).
Se născuse cu barbă şi, imediat după naştere,
zeiţa Ilitia i-a dăruit mai multe arme. A cres­
cut, ajungând la dimensiuni uriaşe şi având o
forţă deosebită. La cererea Nimfei Moria, el a
ucis dragonul care îl omorâse pe Tilos, fratele
acesteia (v. Moria).
DAMASTES5. (Aa/idcmjs'.) Gigant, cunos­
cut mai ales după porecla sa, Procust (v. acest
nume). El s-ar mai fi numit şi Polipemon.
DAMETOS6. (Adjuaidog-.) Rege al Cariei,
la care a ajuns medicul Podalirios, în urma
unui naufragiu, în timpul întoarcerii sale de la
Troia. Primit de un păstor de capre, Podalirios
a fost condus la rege. Deoarece fiica regelui
era grav bolnavă, medicul a reuşit să o salve­
ze. Drept recunoştinţă, regele Dametos i-a
acordat mâna fiicei sale, numită Sima, şi i-a
dăruit o peninsulă, pe care Podalirios a înte­
meiat două cetăţi (v. Podalirios).
DAMISOS7. (Aa/ivaos'.J Cel mai rapid la
alergare dintre toţi giganţii.El fusese îngropat
la Palene. Atunci când i-a fost încredinţat
Ahile, Chiron l-a dezgropat pe Damisos şi i-a
luat osul de la gleznă, pentru a-1 înlocui pe cel
al copilului, care fusese afectat de foc (v.
Ahile). Din această cauză, Ahile era înzestrat
cu o mare rapiditate la alergare. Una din
tradiţiile referitoare la moartea eroului
susţinea că, atunci când a fost urmărit de către
2 D aitas: TZET,, la LYC„ 212.
Dam ascos: ET. BYZ., s. v. Aa^aaKos; Etym. Magn.,
, ibid.
5 Dam asen: NONN., Dionys., XXV, 486 si urm.
. D am astes: V. Procruste.
_ Dam etos: ET. BYZ., s. v. Eupva; cf. PAUS., III, 26, 7.
Dam isos: PTOL., Nov. Hist., VI (W eterm., p. 195).
 134
Apollo, osul de la gleznă s-a desfăcut şi Ahile
a căzut, dând astfel zeului posibilitatea să-l
ucidă.
DANAE1. (Aamrj.) Fiica regelui Argosului,
Acrisios, şi a Euridiciei, una din fiicele lui
Lacedemon şi a Spartei (tab. 31). Referitor la
oracolul care i-a prezis lui Acrisios că „fiul
fiicei sale Danae îl va ucide“ şi la condiţiile în
care a fost conceput şi s-a născut acel fiu
(Perseu), v. Acrisios. După naşterea copilului,
Danae a fost aşezată împreună cu el într-o
ladă şi aruncata pe mare. Fiind protejată de
Zeus,’ea a ajuns pe insula Serifos, unde a fost
primită, împreună cu Perseu, de către Dictis,
fratele tiranului Polidictes. Acolo, după unele
tradiţii, Polidictes s-a îndrăgostit de Danae şi,
pentru a-1 îndepărta pe Perseu, a cănii
prezenţă îi încurca socotelile, l-a trimis pe
acesta să caute capul Meduzei. După alte ver­
siuni, Dictis ar fi condus-o pe Danae la
Polidectes care s -a căsătorit cu ea şi i- a cres­
cut fiul. In timpul absenţei lui Perseu (dacă
urmăm prima versiune), Polidictes a încercat
să o violeze pe Danae. La întoarcerea sa,
Perseu i-a găsit pe Dictis şi pe mam a lui
rugându-se în altar şi încercând astfel să scape
de ameninţările violente ale tiranului. Folosind
capul Meduzei, Perseu l-a prefăcut pe
Polidectes în stană de piatră, împreună cu
însoţitorii săi, dându-i apoi lui Dictis tronul
insulei. Perseu a părăsit apoi insula Serifos,
alături de Danae, care s-a întors la Argos
pentru a trăi alături de mam a sa Euridice, în
timp ce Perseu pornise în căutarea lui Acri-
sioş.
într-o versiune italiană a legendei, Danae şi
Perseu, abandonaţi pe mare într-o ladă, au
ajuns pe ţărmul din apropiere de Latium.
Acolo, Danae s-a căsătorit cu Pilumnus şi a
fondat împreună cu el cetatea Ardeea.
DANAIDE2. (AauaiSes'.) Cele cincizeci de
fiice ale regelui Danaos (v. acest nume), care
îl însoţeau atunci când a fugit din Egipt,
tem ându-se de cei cincizeci de fii ai fratelui
său Egiptos. Imediat ce s-a stabilit la Argos,
1 D anae: APD., B ib i, II, 2, 2; 4, 1 si urm.; III, 10, 3,
etc. HYG., Fab., 63; 155; 224; DIOD. SIC., IV, 9;
II., XIV, 319 si scol. Ov., Métam., IV, 611 si urm.;
SERV., la VIRG., En., VII, 371; PLIN., H .’N., III,
9, 56; EUR., trag. pierdută Danaé; SOPH., id. (v.
Acrisios). V. şi Dictis; cf. L. RADERMACHER,
Danaé und der goldene Regen, A. R. W., XXV
, (1927), p. 216-218.
D anaide: APD., B ib i, II, 1 ,5 şi urm.; scol. la EUR.,
Hec., 886 si Oreste, 872; scol. la II., IV, 171;
SERV., la VIRG., En., X, 497; HYG., Fab., 168;
169; 170; PIND., Ném., I, 10, si scol.; Pyth., IX,
111 si urm., si scol.; PAUS., II, Ì 9 , 6; 20, 7; 21, 1
şi 2; 25, 4; III, 12, 2; Ov., Hér., XIV; HOR., Odes,
III, 11, 30 şi urm.; ESCH., Rugătoarele; celelalte
două piese ale trilogiei Egiptienii şi Danaidele,
s-au pierdut, ca si drama Amimone (v. acest nume).
EUR., Phénic., etc.; cf. E. BENVENISTE, La
Légende des Danaides, R. H. R., CXXXVI (1949),
p. 129-138; R. VALLOIS, Mythes et Mystères, R.
E. A., 1931, p. 139-140.
Pierre G RIM A L
cei cincizeci de nepoţi ai săi au venit cerân-
d u -i să uite cearta şi i-au anunţat intenţia de a
se căsători cu cele cincizeci de fiice ale sale.
Danaos a consimţit, deşi nu credea în această
împăcare. Căsătoriile au avut loc în felul ur­
mător: Hipermnestra (sau Hipermestra), cea
mai mare dintre fiice, s-a căsătorit cu Linceu,
Gorgofone cu Proteu, deoarece Linceu şi Pro-
teu erau, prin mama lor, de sânge regal.
Busiris, Encelade, Licos şi Daifron au tras la
sorţi pe cele patru fiice ale lui Danaos şi ale
Europei: Automate, Amimone, Agave şi Scea.
Istros s-a căsătorit cu Hippodamia. Chalcodon
s-a căsătorit cu Rodia, Agenor cu Cleopatra,
Chaetos cu Asteria, Diocoristes cu Filodamia,
Hippotoos cu Gorge, Euchenor cu Ifimeduza,
Hippolit cu Rode, Agaptolemos cu Pirene,
Cercetes cu Dorion, Euridamas cu Fartis,
Egios cu Mnestra, Argios cu Evippe, Arhelaos
cu Anaxibia, Menemahos cu Nelo, Clitos cu
Clite, Stenelos cu Stenele, Chrysippos cu
Chrysippe, Euriloli, Fantes, Peristenes, Her-
mos, Drias, Potamon, Ciseu, Lixos, Imbros,
Bromios, Polictor, Htonios s-au căsătorit cu
Autonoe, Teano, Electra, Cleopatra, Euridice,
Glaucippe, Antelia, Cleodora, Evippe, Erato,
Stigne, Brice. Perifas s-a căsătorit cu Acteea,
Oeneu cu Podarce, Egipios cu Dioxippe,
Menalces cu Adite, Lampos cu Ocipete, Id-
m on cu Pilarge, Idas cu Hippodice, Daifron cu
Adiante, Pandion cu Calidice, Arbelos cu
Oeme, Hiperbios cu Celeno, Hippocoristes cu
Hiperippe. Aceste cupluri au fost unele trase
la sorţi, celelalte stabilite după similitudinea
numelor.
Pentru nunţi, Danaos a dat un mare banchet
şi a dăruit câte un pumnal fiecăreia dintre
fiicele sale. Apoi, el le-a pus să promită că îşi
vor ucide fiecare soţul în timpul nopţii, ceea
ce au şi făcut, în afară de Hipermnestra, care
l-a cruţat pe Linceu, deoarece o respectase.
Din această cauză Danaos a pus să fie prinsă
şi ţinută sub pază. Ucigaşele au tăiat capetele
victimelor şi au organizat sărbători funebre la
Argos doar pentru trupurile lor, în timp ce
capetele au fost îngropate la Lema. La
porunca lui Zeus, ele au fost purificate pentru
crimele lor de către Hermes şi Atena. Mai
târziu, Danaos a binecuvântat căsătoria dintre
Hipermnestra şi Linceu şi a încercat să-şi
căsătorească fiicele, dar se prezentau foarte
puţini pretendenţi. Atunci, regele Danaos a
hotărât să organizeze jocuri, fiicele fiind
anunţate ca premii. Pretendenţii erau scutiţi de
aducerea darurilor obişnuite. în acest fel
fiicele s-au căsătorit cu tineri din acel ţinut,
împreună cu care au dat naştere neamului
Danaienilor, care a înlocuit neamul Pelasgilor.
Mai târziu, ele au fost ucise o dată cu tatăl lor
de către Linceu, care îşi răzbuna astfel fraţii.
Se pare că nunţile Danaidelor şi povestea
uciderii lor de către Linceu reprezintă două
etape diferite ale legendei, a doua fiind cea
mai veche. în Infern, pentru crima lor, ele au
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 135
 136 Pierre G R IM A L

primit o pedeapsă care consta în încercarea de fei Idaea. Teucer l-a primit cu ospitalitate şi
a umple fără încetare cu apă un vas cu fundul i-a dat mâna fiicei sale, Batieia, şi o parte din
spart (v. Amimone). regatul său. Dardanos a construit cetatea care
D ANAOS1. (Aauaos'.J Unul din cei doi fii îi poartă numele, iar la moartea lui Teucer, el
ai lui Belos şi Anchinoe (v. Belos, Egiptos şi a numit întregul ţinut Dardania. De la Batieia,
tab. 3). Prin tatăl său, el descindea din Posei- el a avut doi fii, Ilos si Erihtonios, cărora une­
don şi Nimfa Libia. Cu diferite soţii, el ori li se mai adaugă iacintos, şi o fiică Idaea,
avusese cincizeci de fiice (v. Danaide). Tatăl de la numele bunicii din partea mamei (tab. 7).
său îi lăsase moştenire regatul Libiei, El a construit citadela Troiei şi a domnit peste
dar, avertizat de un oracol sau de team a celor ţinutul Troadei. Se considera’ că îi iniţiase pe
cincizeci de fii ai fratelui săi Egiptos, el a troieni în misterele zeilor din Samotrace
fugit, după ce pusese să fie construită, la sfatul (Cabirii; uneori trecând drept unul dintre
zeiţei Atena, o navă cu cincizeci de rânduri de aceştia), şi că introdusese în Frigia cultul
vâsle. împreună cu fiicele sale, el a ajuns la zeiţei Cibele. Conform unei tradiţii, Dardanos
Argos, după o scurtă escală în insula Rodos, ar fi furat statuia zeiţei Pallâs Atena, numită
unde fiicele sale ar fi construit templul Atenei Palladion, păstrată în Arcadia, şi ar fi adus-o
Lindiene. în cetatea Argos domnea regele la Troia (v. Palladion).
Gelanor. Conform unor versiuni, Gelanor i-a După o legendă italiană, Dardanos ar fi fost
cedat imediat puterea lui Danaos. După alte originar din cetatea etruscă Cortona, din Italia
versiuni, Danaos nu a obţinut tronul decât Centrală. El ar fi obţinut o victorie asupra
după o întrecere oratorică destul de lungă în populaţiilor primitive ale Italiei, Aborigenii, şi
faţa poporului din Argos şi care s -a terminat ar fi întemeiat apoi cetatea. După aceea, ar fi
printr-o minune. în timp ce Danaos şi Gelanor emigrat în Frigia, „creând astfel legături între
se pregăteau pentru o dezbatere decisivă, di­ Italia şi Troada. în amintirea acestor prime
mineaţa devreme, un lup a ieşit din pădure şi rădăcini ale neamului său, Enea s-a r fi întors
s-a repezit asupra unei turme care trecea prin în Peninsula Italică, după căderea Troiei.
dreptul cetăţii. S -a aruncat asupra unui taur pe Există şi o altă tradiţie care leagă existenţa
care l-a ucis imediat. Locuitorii din Argos au lui Dardanos de cea a lui Evanaru şi a lui
fost uimiţi de asemănarea dintre acest lup, Pallas, fiul lui Licaon (v. Pallas II, 2).
venit din sălbăticie, şi Danaos, cel venit de DARES3. (Aăp-qs-.) Frigian care, la sfatul lui
departe. Ei au văzut în această minune mani­ Apollo Timbreanul, zeul din Troia, a ajuns
festarea voinţei divine şi l-au ales pe Danaos sfătuitorul lui Hector şi l-a determinat pe
drept rege. Acesta a înalţat un sanctuar închi­ acesta să nu lupte împotriva lui Patroclu
nat lui Apollo Licianul. (deoarece sorţii hotărâseră că, în cazul în care
Despre modul în care Danaos a obţinut apa Hector l-a r fi ucis pe Patroclu, el va fi la rân­
necesară ţinutului Argos, care era privat de dul lui ucis de către Ahile). Dares a trecut apoi
acest element vital datorită mâniei lui Posei- în tabăra grecilor şi a fost ucis de către Ulise,
don faţă de zeul Inachos, v. Amimone şi Ina- fiind considerat transfug şi nedemn de încre­
chos.
Referitor la moartea celor cinzeci de fii ai dere.
lui Egiptos, v. Danaide. Danaos era considerat *DAUNUS4. (Aavi'ios' sau Aav'uos".) Unul
fondatorul citadelei din Argos, iar mormântul din cei trei fii ai iliriului Licaon. Ceilalţi doi
său, aflat acolo, era arătat vizitatorilor în epo­ fraţi erau Iapix şi Peucetios. împreună cu fraţii
ca clasică. săi, în fruntea iniei armate ilire, Daunus a
DARDANOS2. (AapSauos-.) Fiul lui Zeus şi trecut în Italia de Sud, i-a alungat pe ausoni,
al Electrei, fiica lui Atlas. Ţinutul său de ori­ care ocupau ţinutul, şi a constituit trei regate,
gine era Samotrace, unde ’trăia împreună cu care au luat numele de: Regatul Daunienilor,
fratele său Iasion (v. acest nume). în urma Mesappienilor şi al Peucetienilor. Toate cele
unui potop, în care fratele său a murit, Darda- trei regate erau cunoscute sub numele de
nos a ajuns cu o plută pe malul asiatic din faţa „Ţinutul Iapigilor“. Atunci când Diomed a
insulei Samotrace. Acolo domnea regele ajuns în Italia, alungat din ţara sa, el a fost
Teucer, fiul zeului-râu Scamandru şi al Nim­ bine primit de Daunus, care i-a dat mâna
fiicei sale şi mai multe pământuri în stăpânire.
1 D anaos: APD., Bibi., II, 1 ,4 si urm.; DIOD. SIC., V, O tradiţie târzie consemnează unele disensiuni
58; PAUS., II, 16, 1; 19, 3 si urm.; 20, 7; 38, 4; cf. între Daunus şi Diomed, cel din urmă fiind
SERV., la VIRG., En., IV, 377; X, 497; HYG., ucis de primul (v. Diomed, 2).
Fab., 168; 169; 170; EUST., la Horn., p. 37, 20 şi
urm.; scol. la EUR., Héc., 886; Cf. DanaXdes. V. G.
A. MEGAS, Die Sage von Danaos und den ? D ares: EUST., la Horn., p. 1697,58.
, Danaiden, Herm., 1933, p. 415-428. D aunus: Ov., Fast., IV, 76; Met., XIV, 408 si urm.;
D ardanos: DIOD. SIC., V, 48, 2 si urm.; CANON, . 510 si urm.; SERV., la VIRG., En., VIII, 9; HOR.,
Narr., XXI; II., XX, 215 şi urm.; L y C., Alex., 72 şi Od., Ill, 30, 11 si urm.; IV, 14, 25 si urm.;
urm., şi TZET., ad loc.; APD., III, 12, 1 şi urm.; ANTON. LIB., Tr„ 31; 37; PLIN., H. N„ ill, 103;
III, 15, 3; VIRG., En., 167 si urm.; VII, 206 si TZET., la LYC., 603 si urm.; Cf. ALTHEIM, A
urm.; VIII, 134 si urni.; SERV., la VIRG., En., II, history o f Roman Religion, Londres, 1938, p. 210 si
325; III, 15; 167; 170; VII, 207; IX, 10. urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Acest Daunus (sau un alt personaj cu ace­
laşi nume) este tatăl lui Tumus (v. acest
nume).
DECELOS1. (AeKeAos'.) Eroul care a dat
numele cetăţii atice Decelia. Atunci dând Di-
oscurii o căutau pe sora lor Elena, răpită de
Tezeu, Decelos a fost cel care le-a arătat locul
în care aceasta era ţinută prizonieră. Acelaşi
rol este atribuit uneori eroului Academos (v.
acest nume).
DEDAL2. (AaiSaXog-.) Atenian, din familia
regală care descindea din Cecrops (tab. 4). El
era întrunchiparea artistului universal, fiind pe
rând arhitect, sculptor şi inventator de mij­
loace mecanice. Lui i se atribuiau, în antichi­
tate, operele de artă străvechi, chiar şi cele
care aveau un caracter mai mult mitic decât
real, cum ar fi statuile animate despre care
vorbea Platon în dialogul Menon. Tatăl lui
Dedal se numea, conform unor tradiţii, Eu-
palamos, iar mama sa Alcippe. După alte
tradiţii, tatăl său ar fi fost Palemon sau chiar
Metion, nepotul lui Erehteu (v. Metiori). Dedal
lucra la Atena, unde îl avea ca elev pe nepotul
său Talos, fiul surorii sale Perdix. Talos se
dovedea foarte îndemânatic, încât Dedal a
devenit gelos, iar în ziua în care Talos, in-
spirându-se de la maxilarul unui şarpe, a in­
ventat ferăstrăul, el l-a aruncat de pe Acropo­
le. Dar crima a fost descoperită şi Dedal a fost
adus în faţa Areopagului, care l-a condamnat.
Exilat, Dedal a ajuns în Creta, la curtea regelui
Minos, unde a devenit arhitect şi sculptor.
Deoarece Pasifae, soţia lui Mirios, se în­
drăgostise de un taur, i-a construit o vacă din
lemn (v. Pasifae). Pentru Minos, Dedal a
construit Labirintul, un palat cu numeroase
culoare întortocheate, în care regele ţinea
Minotaurul. Apoi, atunci când Ariadna a vrut
să-l salveze pe Tezeu, care venise să lupte cu
monstrul, ea l-a întrebat pe Dedal în legătură
cu posibilitatea de a-1 ajuta. Acesta i-a reco­
mandat vicleşugul care l-a salvat pe Tezeu,
sfatuind-o să-i dea eroului un ghem de sfoară,
care să -i permită, dacă desfăşura firul pe
măsură ce înainta, să revină pe urma paşilor
săi. Când a aflat despre victoria lui Tezeu şi
despre vicleşugul de care se folosise, regele
Minos l-a închis pe Dedal, complicele său, şi
pe fiul acestuia, Icar (pe care l-a avut cu o
sclavă din palatul regal, numită Naucrate), în
Labirint. însă Dedal a făcut aripi pe care le -a
prins cu ceară, atât pentru el cât şi pentru fiul
său şi amândoi şi-au luat zborul. Icar s-a
1 Decelos: HDT., IX, 73; ET. BYZ., s. v. AeiceXeia.
Dedal: APD., Bibi., III, 15, 8 şi urm.; Ep., I, 12 şi
urm.; scol. la PLAT., Ion., 121 A; PLAT., Men.,
97, 2; HYG., Fab., 39; 244 si 274; SERV., Ia
VIRG., En., VI, 14; Georg., I, 143; PAUS., I, 21, 4;
26, 4; IX, 3, 2; VII, 4, 5; DIOD. SIC., IV, 76, 1 şi
urm.; Ov., Met., VIII, 244 şi urm.; TZET., Chil., 1,
480 şi urm., v. Cocalos. Despre Labirint, v. K.
KERENZI, Labyrinth. Studien, 2° ed., Zurich,
1950.
137
apropiat prea mult de Soare, ceara s -a topit şi
eroul a căzut în mare (v. Icar). Dedal a ajuns
teafăr la Cumes. Minos l-a urmărit în toate
ţinuturile locuite de greci şi a reuşit să-l
găsească în cetatea Camicos din Sicilia, la
regele Cocalos (v. la acest nume, stratagema
de care s-a folosit Minos pentru a-1 descoperi
pe Dedal). în Sicilia, după ce Minos a fost
ucis de fiicele regelui Cocalos, Dedâl a con­
struit numeroase clădiri, pentru a -i mulţumi
gazdei sale.
DEDALION3. (AmSaXiuv.) Fratele lui Ceix
si fiul astrului dimineţii, Lucifer (Eosforos).
Violent, mare amator de vânătoare şi de lupte,
el făcuse numeroase cuceriri. A avut o fată,
numită Chione, de o frumuseţe deosebită. Ea
avusese numeroşi pretendenţi, dar, într-o zi
când Hermes şi Apollo treceau amândoi prin
ţinutul în care locuia, s-au îndrăgostit si unul
si celălalt de ea. în urma acestor iubiri, Chione
ie-a dăruit fiecăruia câte un copil: fiul lui
Hermes se numea Autolicos (v. legenda sa),
iar cel al lui Apollo a fost viitorul muzician
Filammon. însă Chione nu a ştiut să păstreze
măsura. Ea a avut îndrăzneala să se considere
mai frumoasă decât Artemis. Zeiţa a ucis-o cu
o săgeată. în durerea sa, Dedalion a fost trans­
format într-un erete care păstra instinctele
violente din vremea când era o fiinţă umană.
D EIA N IRA 4. (ArnăveLpa.) Fiica regelui
Oeneu din Calidon si, prin urmare, sora lui
Meleagru (tab. 27). Cionform unei alte tradiţii,
ea ar fi fost fiica lui Dionysos, care fusese
oaspetele regelui Oeneu, mama sa era Alteea
(v. acest nume). Deianira ştia să conducă un
car de luptă şi învăţase arta războiului. Atunci
când Meleagru a murit, ea a fost prefăcută,
împreună cu surorile sale, în bibilică. Dar, la
rugămintea lui Dionysos, Deianira şi sora sa
Gorge şi-au reluat înfăţişarea umană.’
Când Heracles s-a dus în Infern să-l caute
pe Cerber, el a întâlnit sufletul lui Meleagru,
care i-a cerut să se câsătoreacă cu sora sa,
rămasă fără sprijin după moartea eroului.
Imediat ce a revenit pe pământ, Heracles s-a
grăbit să ajungă în Calidon, unde zeul-râu
Aheloos tocmai o ceruse în căsătorie pe
Deianira. Despre lupta lui Heracles cu rivalul
său, v. Aheloos.
După căsătoria sa cu Deianira, Heracles a
rămas mult timp în Calidon, unde soţia i-a
dăruit un fiu, Hillos (tab. 16). Apoi, Heracles
şi Deianira au părăsit Calidon. Pe drum, Cen­
3 Dedalion: Ov., Metam., XI, 291 si urm.; HYG., Fab.,
, 200; PAUS., VIII, 4, 3.
4 Deianira: APD., I, 8, 1; 3; II, 7, 5 si urm.; HYG.,
Fab., 31; 33; 34; 36; 129; 162; 174;240; 243; scol.
la APOLL. RH., Arg., I, 1212; BACCHYL., V, 165
si urm.; Ov., Met., VIII, 532; IX, 5 si unu.; Her.,
IX, ANTON. LIB., Tr„ 2; scol. la 17/., IX, 584;
XXI, 194 (citând un fragment din PINDAR);
PAUS., I, 32, 5; VI, 19, 9; SERV., la VIRG., En„
VIII, 30; DIOD. SIC., IV, 34, 1 şi urm.; SEN.,
Herc. Despre Oeta. V. Heracles.
138
taurul Nessos, la trecerea unui râu, a încercat
să o violeze pe Deianira, dar a fost ucis de
Heracles. Totuşi, înainte de a muri, Nessos i-a
dat tinerei femei un drog, în care era ameste­
cat sânge din rana sa, spunându-i că este un
elixir de dragoste (v. Nessos şi Heracles).
Ajunşi în cetatea Trachis, Heracles şi Deianira
au fost primiţi de regele Ceix şi au luptat îm ­
potriva poporului Driopilor. Atunci când He­
racles s-a îndrăgostit de lole, Deianira,
geloasă şi dorind să-i trezească din nou iubi­
rea, a uns haina lui Ulise cu drogul pe care i-1
dăduse Nessos şi i-a trim is-o eroului. Imediat
ce haina i-a atins pielea, o arsură cumplită a
început să cuprindă încetul cu încetul trupul
eroului, care nemaiputând să reziste suferinţei,
a aprins un rug pe Muntele Oeta şi s-a aruncat
în el (v. Heracles). Atunci când şi-a dat seama
de faptul că drogul dat de Nessos nu era un
elixir de dragoste, Deianira s-a sinucis. M or­
mântul ei era arătat călătorilor în cetatea
Trachis.
D E IFO B 1. (Ar]L(j>oŞos-.) Unul din fiii lui
Priam şi ai Hecubei, fratele preferat al lui
Hector. Luând înfăţişarea lui Deifob, în timpul
luptei dintre Hector şi Ahile, zeiţa Atena i-a
apărut eroului troian, îndemnându-1 să reziste,
ceea ce l-a dus la pierzanie (v. Ahile şi Hec­
tor). Tot Deifob a fost cel care l-a recunoscut
pe Paris-Alexandru, în timpul jocurilor fune­
bre în care acesta i-a învins pe toţi fraţii săi
(v. Paris). După moartea lui Paris, ucis de
Filoctet, Deifob a obţinut mâna Elenei, în
competiţie cu fratele său Helenos, deşi acesta
era mai în vârstă decât el (v. Helenos). în
momentul cuceririi Troiei, Ulise şi Menelaos
i-au atacat casa. M enelaos l-a mutilat şi l-a
ucis. în Infern, umbra lui Deifob i-a apăm t lui
Enea.
D E IFO N T E S 2. (ArjLcpouTTis'.) Prin tatăl său,
Antimahos, Deifontes era un urmaş al lui He­
racles. El s-a căsătorit cu Himeto, fiica unui
alt Heraclid, Temenos (tab. 16). Atunci când
Heraclizii au cucerit Peloponezul (v.
Heraclizi), Temenos a obţinut cetatea Argos.
Acolo, el l-a adus pe Deifontes la curtea sa si
l-a asociat la guvernare, cei doi fiind atât c(e
apropiaţi încât fiii lui Temenos se temeau să
nu fie dezmoşteniţi în favoarea ginerelui lor.
Pentru a evita’o astfel de eventualitate, fiii cei
mari ai lui Temenos au hotărât să-şi ucidă
tatăl, atacându-1 în timp ce se scălda’într-un
râu şi rănindu-1 grav. Dar, în momentul în
care garda regelui a dat alarma, ei au fugit.
Temenos a murit în urma rănilor provocate, nu
Deifob: II., XII, 94; XIII, 402-539; XXII, 223 si
urrn.; APD., Ep., V, 9; QUINT. SM., XIII, 354 si
urm.; HYG., Fab., 91; 113; 115; 240; CONON,
Narr., 34; Ep., Gr. fr., Kinkel, p. 36; Od., IV, 276
si scol., ad loc.; VIRG., En., VI, 494-547; TZET.,
Posthorn., 600 si urm., Cf. J. HUBAUX, Déiphobe
, et la Sibylle, A. 'C., 1939, p. 97-109.
Deifontes: PAUS., II, 19, 1; 28, 2 si urm.; APD.,
B ib i, II, 8, 5.
Pierre G R IM A L
înainte de a lăsa regatul lui Deifontes şi de a
dezvălui crima săvârşită de fiii săi. Acestora li
s-a interzis să mai vină în cetate, dar nu au
încetat să mai spere că vor putea reveni la
putere în Argos. Cu ajutoare din exterior, ei au
reuşit într-adevăr să preia puterea la Argos.
însă Deifontes, cu soţia sa şi cumnatul
Agreos, cel mai mic dintre fiii lui Temenos,
care nu i-a fost niciodată ostil, s -a stabilit în
Epidaur, unde regele Pitireu, un uirnaş al lui
Ion, i-a cedat de bunăvoie tronul. în timp ce
Deifontes locuia în Epidaur, doi dintre
cumnaţii săi, Cerines şi Falces, i-au răpit
soţia, atrăgând-o în afara zidurilor cetăţii şi
luând-o în carul lor de luptă. Deifontes i-’a
urmărit şi l-a ucis pe Cerines cu lancea. Dar
Falces a ucis-o pe Himeto, sora sa şi soţia lui
Deifontes, şi a fugit. Trupul tinerei a fost în­
gropat în locul în care a murit, sub o tufa de
măslini, şi i s-au organizat onoruri divine.
DEIONEUS3. (A-qiovevs-.) Tatăl Diei şi so­
crul lui Ixion. în timp ce Deioneus cerea din
partea socrului darurile obişnuite, în momen­
tul în care îi acorda mâna fiicei sale, Ixion l-a
aruncat într-o groapă plină cu cărbuni aprinşi
şi l-a ucis.
D E IP IL O S 4. (ArjLiTVĂos-.) Fiul regelui Tra-
ciei, Polimestor, care se căsătorise cu Ilione,
fiica cea mare a lui Priam. Aceasta primise de
la tatăl său sarcina să-l crească pe Polidoros,
fiul lui Priam, care îi fusese încredinţat încă de
la naştere. în taină, Ilione i-a înlocuit pe fiul şi
fratele ei, lăsând impresia că propriul fiu era
fratele ei. Ea îşi luase astfel măsuri ca, în ca­
zul în care unul din cei doi ar fi murit, să asi­
gure drepturile celuilalt la tron. După căderea
Troiei, Agamemnon, vrând să nimicească
neamul lui Priam, i-a promis lui Polimestor
mâna fiicei sale Electra, dacă era de acord să
i-1 dea pe Polidoros. Polimestor a acceptat
târgul şi şi-a ucis propriul fiu, Deipilos, cre­
zând că ucide pe Polidoros. într-o zi, când
acesta din urmă s-a dus să consulte oracolul
de la Delfi, fară să stie nimic despre condiţiile
naşterii sale, oracolul i-a răspuns că tatăl şi
mama sa erau morţi şi patria sa era distrusă.
Uimit şi nevăzând nimic verosimil în ceea ce
credea că este familia sa, el a întrebat-o pe
Ilione, care i-a spus adevărul. Sfătuită de
Polidoros, Ilione l-a orbit şi apoi l-a ucis pe
Polimestor (v. Polimestor şi Hecuba).
D E L FO S5. (AeAcpos.) Eroul care a dat nu­
mele cetăţii Delfi, devenită celebră prin sanc­
tuarul şi oracolul lui Apollo. Trecea drept
regele ţinutului, care domnea în vremea în
care Apollo şi-a luat în primire drepturile
3 Deioneus: Scol. la 1;//., 1,268; la PIND., Pyth., II, 39.
Deipilos: HYG., Fab., 109; cf. PACUVIUS ap. CIC.,
s Tuse., I, 106; HOR., Sat., II, 3, 61.
s Delfos: ESCH., Eumen., 16; PAUS., X, 6, 3; 32, 2;
PLIN., H. N„ VII, 57; Ov., M è i, VI, 120, şi scol.;
HYG., Fab., 161. Scol. la APOLL. RH., Argon.,
IV, 1405.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
asupra zonei (v. Apollo). Uneori era considerat
drept fiul lui Poseidon cu fiica lui Deucalion,
Melanto, pe care o iubise luând înfăţişarea
unui delfin, de unde şi numele copilului. Alte­
ori era considerat unul din fiii lui Apollo şi al
Celenei (numită uneori Melenis, M elena’sau
Tia, care erau, respeciv, fiicele lui Hiamos,
Castalios sau Cefis). Unuia dintre fiii lui Del-
fos, regele Pites, sau uneia dintre fiicele sale,
mamită Pitiş, se pare că se datora numele pri­
mitiv, Pito, al sanctuarului de la Delfi (v. si
Piton).
D E L F IN E 1. (AeXtpvwj.) Este numele a doi
dragoni.
1. Primul fusese însărcinat de către Ti­
fon să aibă grijă de nervii şi de muşchii lui
Zeus, pe care îi închisese într-o peşteră din
Cilicia (v. Tifon). D ar zeii Hermes şi Pan au
reuşit să-i însele vigilenţa şi să -i redea lui
Zeus forţa şi înfăţişarea pe care le avusese la
început. Acest dragon era jumătate femeie şi
jum ătate şarpe.
2. Celălat dragon păzea, la Delfi,
fântâna din apropierea vechiului oracol, închi­
nat lui Apollo. El se deosebea de dragonul
Piton, împotriva căruia a trebuit să lupte
Apollo (v. acest nume). Se pare că este vorba
de două etape succesive ale legendei, cea
referitoare la Piton fiind ulterioară celei în
care este vorba de Delfine.
DEMETRA2. (Arjfj.ij-nip.) Zeiţa Mamă a
Pământului, aparţinând celei d e-a doua gene­
raţii divine, cea a Zeilor Olimpieni. Era fiica
lui Cronos şi a Rheei, fiind al doilea copil
născut al acestui cuplu. Era mai tânără decât
Hestia şi de aceeaşi vârstă cu Hera (tab. 38).
Personalitatea sa, în acelaşi timp religioasă şi
mitică, e mult deosebită de cea a Gaiei
1 Delfine: 1) APD., Bibi., I, 6, 3; cf. APOLL. RH.,
Arg., II, 706, şi scol. ad loc. 2) SUID. şi ET. BYZ.,
, s. v. A e X(|>o L
D eraetra: HÉS., Th., 453 şi urm.; APD., B., I, 1 ,5 ;
HDT., II, 171. Răpirea Persefonei: HÉS., Th., 912-
914, si sch. la 914; Hym. hom. à Dém., passim; cf.
II., XIV, 326; Od., V, 125 si urm.; XI.; XI, 217;
DIOD. SIC., V, 2 si urm.; CIC., In Ver., IV, 48,
106; Hym. orph., XXIX, 2; APD., B„ I, 5, 1 şi
urm.; Ov., F., IV, 419 si urm.; Mét., V, 346 si urm.;
HYG., Fab., 146; LACT., PL., la STAT., Th., V,
347; sch. la ARISTOPH., Chev., 785; NONN.,
Dion., VI, 1 la 154; PAUS., I, 14, 2; 37, 2; 38, 5; II,
35, 4; VIII, 15, 3; CONON., Nar., 15; CALL., la
Dém., 1 si urm.; sch. la THÉOCR., II, 2; SERV., la
VIRG., Géorg., I, 39; ARN., Adv., Nat., V, 34 şi
urm.; 37 si urm.; A lte legende.; PAUS., II, 5, 8; l i ,
3; VIII, 5, 8; 42, 1; 37, 10; 25, 4 la 10; DIOD. SIC.,
V, 68 si urm.; TZET., la LYC., 766; PLIN., H. N„
III, 6, 9; THEOCR., sch. la I, 63; HÉS., Tr., 448;
ARISTOPH., Ois., 710. Cf. L. R. FARNELL, The
Cults o f the Greek States, Oxford, 1907, t. III, p. 29
şi urm.; Ch. PICARD, Despre patria şi pere­
grinările Demetrei, R. E. G., 1927; ID., Déméter
puissance oraculaire, R. H. R„ 1940; M. P.
NILSSON, Die eleusinische Religion, Antike, 1942,
p. 210 la 231; G. MÉAUTIS, Les Mystères
d'Eleusis, Neufchâtel, 1934.
139
(Pământul), concepută ca element cosmogonic
(v. Gaia). Demetra, divitate a pământului
cultivat, era în esenţă zeiţa grâului. Legendele
sale s-au răspândit şi dezvoltat în toate regi­
unile lumii elene uncie creştea grâul. Locurile
sale favorite erau câmpiile din Eleusis şi din
Sicilia, dar o întâlnim şi în Creta, în Tra’c ia şi
în Peloponez.
Demetra, atât în legendă cât şi în cultul
închinat ei, este strâns legată de fiica sa Perse-
fona şi amândouă formau un cuplu numit ade­
sea pur şi simplu „Zeiţele“. Aventurile Deme­
trei şi ale Persefonei constituie mitul central al
legendei lor, cel prin care iniţierea în misterele
din Eleusis îsi dezvăluia semnificaţia pro­
fundă.
Răpirea Persefonei. - Persefona era fiica
lui Zeus şi a Demetrei si, cel puţin în legenda
tradiţională, era unica fiică a zeiţei (v. totuşi
Persefona). Ea creştea fericită printre Nimfe,
în tovărăşia surorilor sale, celelalte fiice ale lui
Zeus, Atena şi Artemis, şi nu se preocupa de
căsătorie, Atunci când unchiul său, Hades, s-a
îndrăgostit de ea şi, cu ajutorul lui Zeus, a
răpit-o.
Locul în care o răpise Hades era în general
considerat a fi Câmpia Ena din Sicilia; dar
imnul închinat de Homer zeiţei Demetra de­
numeşte, destul de vag, Câmpia M isa, nume
mitic ’ probabil, aproape fără semnificaţie
geografică. Alte tradiţii stabilesc locul fie la
Eleusis, de-a lungul râului Cefis, fie în Arca-
dia, la poalele muntelui Cilene, unde
călătorilor li se arăta o grotă, considerată drept
una dintre intrările în Infern, fie în Creta,
aproape de Cnossos. în momentul în care
tânăra fată culegea o narcisă (sau un crin),
pământul s-a deschis, Hades a apărut şi a
luat-o pe logodnica sa în lumea Infernului.
Din acel moment a început pentru zeiţa
Demetra căutarea fiicei sale, care o va^face să
parcurgă întreaga lume cunoscută. în mo­
mentul în care a dispărut în prăpastie, Perse­
fona a dat drumul unui ţipăt, pe care Demetra
l-a auzit şi neliniştea i-a frânt inima. Ea a
alergat în direcţia zgomotului, dar Persefona
era de negăsit. Timp de nouă zile şi nouă nopţi
fără să mănânce, să bea, să se scalde ori să se
îngrijească, zeiţa a rătăcit prin lume, cu o torţă
aprinsă în fiecare mână. In a zecea zi, Demetra
a întâlnit-o pe Hecate, care auzise şi ea
ţipătul, dar nu-1 recunoscuse pe răpitor,’ care
avea capul înconjurat de umbrele nopţii. Doar
Soarele, care vedea tot, putea să ştie ce se
întâmplase. Dar, conform unei tradiţii locale,
locuitorii cetăţii Hermione din Argolida au
fost cei care i-au dezvăluit cine era vinovatul.
Iritată, zeiţa a hotărât să nu mai urce în cer şi
să rămână pe pământ, abdicând de la funcţia
sa divină pană în momentul în care i-a r fi fost
dată înapoi fiica. A luat înfăţişarea unei femei
bătrâne şi a venit la Eleusis. Mai întâi, s-a
aşezat pe o piatră care a purtat, din acel mo­
ment, numele de „Piatra fără bucurie“, apoi
s-a dus la curtea regelui Celeos, care domnea
140
în acea vreme asupra ţinutului. Acolo, stătea
printre femeile bătrâne, care au invitat-o;
printre ele si una, numită lambe (v. acest
nume), a făcut-o să râdă cu glumele sale.
Zeiţa a intrat apoi în slujba Metanirei, soţia lui
Celeos, unde a fost angajată ca doică. Copilul
care i-a fost încredinţat era micuţul Demofon
(v. acest nume) sau, în unele variante, micuţul
Triptolem. Zeiţa a încercat să-l facă nemuri­
tor, dar nu a reuşit din cauza intervenţiei
inoportune a Metanirei. Dezvăluind cine era,
Demetra i-a dat lui Triptolem misiunea sâ
răspândeească în întreaga lume cultura grâului
(v. Triptolem).
Alte legende arătau că zeiţa îndeplinea
aceeaşi funcţie de doică la curtea regelui
Plemrieos din Sicione (v. Ortopolis).
Totuşi, exilul voluntar al Demetrei făcea ca
pământul să fie sterp si ordinea lumii se răs-
tumase, astfel încât £eus, i-a poruncit lui
Hades să o înapoieze pe Persefona mamei
şale. Dar acest lucru nu mai era posibil.
Tânăra încălcase postul şi mâncase un sâm­
bure de rodie în timpul şederii sale în Infern,
ceea ce o legase definitiv de zeul Infernului
(v. Persefona). A trebuit să se ajungă la un
compromis: Demetra îşi relua locul în Olimp,
iar Persefona îşi petrecea o parte din an în
Infern, alături de soţul ei, iar cealaltă parte cu
mama sa. Astfel încât, în fiecare primăvară,
Persefona scăpa de întunericul de sub pământ
şi urca spre cer, o dată cu primii muguri şi
primele plante care creşteau din brazde, pentni
a coborî din nou în lumea umbrelor, la vremea
culesului. Dar, atâta timp cât Persefona era
despărţită de mama sa, Demetra, solul
rămânea sterp, fiind anotimpul trist al iernii.
Căutării întreprinse de Demetra i s-au
adăugat diferite episoade după fantezia legen­
delor locale. La Sicione, i se atribuia zeiţei
inventarea morii, despre care îi învăţase ea
însăşi pe locuitori; în alte părţi i se atribuia
cultura legumelor, în special cea a bobului,
sau a pomilor fructiferi, cum ar fi smochinul
(v. Fitalos). Peste tot în Grecia, se înălţau
sanctuare ale zeiţei şi se spunea că acestea
fuseseră fondate de gazdele care o primiseră
odinioară pe zeiţă: în Argos, un anume Misios
şi soţia sa Chrysantis; în cetatea Fenea din Ar-
cadia, Trisaules şi Damitales etc.
Alte legende. - De căutarea Persefonei sunt
legate şi iubirile dintre Demetra şi Poseidon.
Pentru â scăpa de insistenţele acestuia, zeiţa ar
fi luat înfăţişarea unei iepe, dar în zadar. în
afara mânzului Areion, ea a adus pe lume şi o
fiică cunoscută sub numele de „Stăpâna“ (v.
Areion).
O altă legendă, deja cunoscută din Odiseea
lui Homer, se referă la la dragostea dintre
Demetra şi Iasion, din care s-a născut un fiu,
Ploutos (v. Iasion).
Demetra luptase împotriva lui Hefaistos
pentru dreptul de posesiune al Siciliei (v.
Etna), cu Dionysos pentru regiunea Campania
din Italia (acest mit, probabil recent, sim­
Pierre G RIM A L
bolizează în mod evident bogăţia campaniei în
culturi de viţă de vie şi de grâu) (v. şi Er-
isihton).
Atributele zeiţei Demetra erau: spicul, nar­
cisa şi macul; pasărea era cocorul; victima sa
preferată era scroafa (v. Euboideu). Adesea,
zeiţa era înfăţişată în poziţia aşezat, cu făclii
în mâini sau cu’un şarpe.
D E M IFO N 1. ( A Regele cetăţii
Eleont din Chersonezul Traciei (peninsula
Gallipoli). Pentru a pune capât unei epidemii,
el primise de la un oracol ordinul de a sacri­
fica în fiecare an o tânără fată aleasă din rân­
dul familiilor nobile ale cetăţii. în fiecare an,
el trăgea numele victimei la sorţi, dar nu pu­
nea niciodată în urnă numele propriilor sale
fiice. Şi cum unul din nobilii cetăţii, pe nume
Mastousios, refuza să permită tragerea la sorţi
a fiicelor sale dacă regele nu făcea la fel şi cu
fiicele lui, tiranul a sacrificat-o pe una din
fiicele lui Mastousios fără tragere la sorţi.
Pentru a se răzbuna, Mastousios i-a invitat
mai târziu pe rege şi pe fiicele sale la un sacri­
ficiu. Tinerele fete au sosit primele. M astou­
sios le-a ucis, le-a luat sângele şi l-a ames­
tecat cu vinul dintr-o cupă, pe care i-a dat-o
să o bea lui Demifon, atunci când a aflat ce
băuse Demifon l-a aruncat pe Mastousios în
mare. Marea s-a numit de atunci M area Mas-
tousiană şi portul a primit numele de „Crater“,
de la numele cupei în care fuseseră amestecate
sângele şi vinul. Se mai povestea că acel „Cra­
ter“ a fost prefăcut în constelaţia cunoscută în
general sub numele de „Cupa“.
DEMODICE2. (Arj/uoSi'icri.) Soacra lui
Frixos, într-o versiune a legendei acestui erou
(v. Frixos). Era soţia lui Creteu, fratele lui
Atamas (tab. 8 şi 33). Cum Frixos fiind iubit
de Demodice, nu a răspuns iubirii, ea l-a ca­
lomniat faţă de Creteu, care l-a„ convins pe
fratele său Atamas să-l ucidă. însă Nefele,
mama lui Frixos, l-a salvat, dându-i berbecul
fermecat, care l-a înălţat în văzduh (v. şi
Atamas).
DEMODOCOS3. (Aij/uoSokos'.) Numele
purtat de doi aezi care au jucat un anumit rol
în epopeile homerice.
1. Primul şi cel mai cunoscut este cel
care cânta la curtea lui Alcinoos, regele
feacilor, în timpul banchetului, la care Ulise
îsi povestea aventurile. Muzele, care îl iubeau,
îi luaseră vederea, dar îi dăduseră în schimb
darul de a mişca prin cântecele sale inimile
oamenilor.
2. Aedul pe care regele Agamemnon îl
lăsase soţiei sale Clitemnestra, în timp ce por­
nea în războiul împotriva Troiei, pentru a o
supraveghea şi a -i da sfaturi bune. Dar acesta
1 Dem ifon: HYG., Astr. poèt., II, 40.
Demodice: HYG., Astr. poét., II, 20; scol. la PIND.,
, Pyth., IV, 288.
Dem odocos: 1) Od„ VIII, 44 si scol.; XIII, 27;
EUST., la Hom., Od., III, 267; PAUS., III, 18, 11.
2) PAUS., I, 2,3 .
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
nu a reuşit să o apere de încercarea de se­
ducere întreprinsă de Egist (v. Clitemnestra).
D E M O FO N 1. (Arujcxţxâv.) Sunt cunoscuţi
doi eroi cu acest nume.
1. Fiul regelui Celeos din Eleusis şi al
soţiei sale „Metanira, fratele mai mic al’ lui
Triptolem. în timp ce îşi căuta fiica, zeiţa De-
metra, intrând în slujba Metanirei,_ a primit
sarcina să îl crească pe Demofon. în dorinţa
de a-1 face nemuritor, ea l-a aşezat în foc în
timpul nopţii, pentru a-1 curăţa de elementele
muritoare. Dar, deoarece copilul creştea în
m od miraculos, mam a sa ori doica, Praxitea
(v. acest nume), a urm ărit-o pe Demetra şi a
văzut-o într-o noapte aplicându-i lui Demo­
fon proceduri magice şi a ţipat. Demetra a
lăsat copilul să cadă pe sol şi apoi şi-a dez­
văluit adevărata identitate. ’ Conform unor
variante, Demofon a fost mistuit de foc. După
alte variante, el a supravieţuit, însă a rămas
muritor, neprimind decât gloria eternă de a fi
prim it îngrijirile unei zeiţe în copilăria sa.
Uneori, această aventură este atribuită nu lui
Demofon, ci fratelui său Triptolem (v. acest
nume, Eleusis şi Celeos).
2. Fratele lui Acamas (v. acest nume, 3)
şi, prin urmare, fiul lui Tezeu şi al Fedrei (alte
variante susţin că era fiul lui Tezeu şi al
Ariadnei). îm preună cu fratele său, a luat parte
la războiul Troiei, pentru a o elibera sau pen­
tru a o răscumpăra pe bunica lor Etra, care era
sclava Elenei (v. Acamas şi Etra). în timp. ce
Tezeu se găsea în Infern, pentru a o răpi pe
Persefona şi a o căsători cu Piritoos, Dios-
curii, Castor şi Pollux, au alungat de pe tronul
Atenei pe Acamas şi Demofon şi l-au pus în
locul lor pe pretendentul Menesteu (v. acest
nume). Acamas şi Demofon s-au retras la
Sciros, unde s-au întâlnit cu tatăl lor (v.
Tezeu), şi de acolo au plecat la război îm ­
potriva Troiei, împreună cu Elefenor, fiul lui
Chalcodon. Ei au jucat un rol în cucerirea
cetăţii, fiind printre eroii care au pătruns în
cetate ascunşi în celebrul Cal Troian.
în cursul întoarcerii de la Troia, Demofon
(însă acest episod îi mai este atribuit şi lui
Acamas) a avut o aventură amoroasă, în Tra-
cia cu fiica lui Siton, regele cetăţii Amfipolis.
Tânăra fată se numea Filis, iar tatăl său i-a dat
ginerelui drept zestre dreptul de a -i urma la
tron. însă Demofon dorea să revină la Atena.
După numeroase rugăminţi, el a promis să
revină, convingându-i pe soţia şi socrul lui să
îi lase să plece. Filis l-a însoţit până într-un
loc numit „Nouă drumuri“ şi, la despărţire, i-a
încredinţat o lădiţă în care se găseau obiecte
1 D em ofon: 1) APD., B ib i, 1, 5, 1; Hymne horn. ă
Dem., 231-274; Ov., F ast, IV, 549-562; HYG.,
Fab., 147; SERV., ed. d ’APD., B ibi, II, append. I,
p. 311 si urm. 2) APD., Ep., I, 18; 23; V, 22; VI,
16; Ep. Fr., fr., Kinkel, p. 30; PAUS., X, 25, 8;
Ov., Her., II, QUINT. SM., Posthorn., XIII, 496-
543; TZET., la LYC., 495; ATHfiN., X, 437 C;
SUID., s. v. TTaAXdSiot'.
141
consacrate Zeiţei M amă Rhea şi i-a reco­
mandat să nu o deschidă decât atunci când
şi-ar fi pierdut orice speranţă de a se mai în­
toarce la ea. Demofon a plecat şi a ajuns în
Cipru. Atunci când termenul fixat pentru în­
toarcerea sa trecuse, Filis l-a blestemat pe
Demofon şi s-a sinucis. în acest timp, el a
deschis lădiţa şi a fost cuprins de groază de
ceea ce a văzut înăuntru. S -a urcat pe cal şi
s-a lăsat dus. Căzând, s-a rănit mortal cu pro­
pria sabie.
Lui Demofon îi datorau atenienii Pal-
ladionul, statuia troiană a zeiţei Pallas Atena
(v. Atena si Palladiori). Unele variante susţin
că Diomed şi Ulise i-a r fi dat statuia lui De-
tnofon după ce au luat-o din Troia, în timp ce
alte versiuni afirmă că acesta ar fi obţinut-o
atunci când câţiva luptători din cetatea Argos,
rătăciţi, debarcaseră din greşeală la Falera,
într-o noapte, sub conducerea lui Diomed, şi
Demofon, luându-i drept piraţi i-a atacat şi
le-a luat statuia.
Tot în vremea domniei lui Demofon, Oreste
ar fi venit la Atena, urmărit de Eumenizi. De
asemenea, în acea vreme, Heraclizii au venit
în cetate pentru a cere ajutor împotriva lui
Euristeu (v. Heraclizi).
Vedem că această legendă, compusă din
diverse episoade nu prea bine legate între ele,
nu este foarte coerentă, anumite elemente
fiind contradictorii, unele faţă de celelalte.
Aşa se explică atribuirea la întâmplare a unor
aventuri lui Acamas sau lui Demofon.
r D EN D R ITIS2. (AeuSpi 't is .) Dendritis (din
SevSpov, arbore, în greceşte) este porecla pe
care Elena o purta în insula Rodos. O legendă
locală povestea că, după moartea lui Mene-
laos, Elena, însoţită de doi fii nelegitimi ai lui
Menelaos, Nicostratos şi Megapentes, s-au
dus pe insula Rodos, lâ Polixo, văduva lui
Tlepolemos, care se născuse în Argos, ca şi
soţul ei, dar îl însoţise în Rodos, când fugise
din Argolida (v. Tlepolemos). în timp ce fiul
său era încă minor, Polixo exercita regenţa
asupra insulei. A prim it-o frumos pe Elena,
dar a căutat să se răzbune pe ea pentru moar­
tea soţului său, căzut în timpul asedierii
Troiei. într-o zi, în timp ce Elena se scălda,
Polixo şi-a trimis servitoarele, deghizate în
Erinii, şi acestea au luat-o pe Elena şi au
spânzurat-o de un copac. Sub acest „arbore al
Elenei“ creştea o plantă magică, numită
Helenion, care servea drept remediu împotriva
muşcăturilor de şarpe (v. şi Polixo).
D ER C IN O S3. (AepKvvos'.) Locuitor din Li-
guria, frate cu Aleboin, care a încercat, împre­
ună cu acesta, să fure turmele pe care Heracles
le aducea de la Gerion (v. Heracles).
2 D endritis: PAUS., III, 19, 10; PROL., Nov. Hist., IV,
p. 189 (ed. Westermann); ELIEN, Hist. Nat., IX,
3 21.
D ercinos: APD., B ib i, II, 5, 10; TZET., Chil., II, 340
şi urm.; cf. POMP. MELA, II, 5.
142 Pierre G R IM A L

D EU CA LIO N . (AevKaĂLCov.) Cunoaş­

tem doi eroi cu acest nume.
1. Cel mai cunoscut este fiul lui
Prometeu şi al Climenei sau Celenei (tab.
38). El s-a căsătorit cu Pyrrha, fiica lui
Epimeteu şi a Pandorei, care a fost prima
dintre toate femeile (v. Pandoră). Atunci
când Zeus, considerând că oamenii vârstei
de bronz erau o rasă plină de vicii, a vrut
să-i distrugă, el a hotărât să trimită peste
lume un mare potop, pentru a -i îneca pe
toţi oamenii. Dintre toţi muritorii, el a
decis să -i cruţe doar pe cei doi oameni
drepţi, Deucalion şi soţia sa. Sfătuiţi de
Prometeu, Deucalion şi Pyrrha au construit
o „arcă“, o ladă mare| în care s-au aşezat.
Timp de nouă zile şi nouă nopţi, ei au plutit
pe apele potopului’ şi au ajuns în cele din
urmă pe munţii din. Tesalia. Au debarcat
acolo şi, atunci când potopul s-a retras,
Zeus l-a trimis pe Hermes, care le-a oferit
împlinirea unei dorinţe la alegerea lor. Deu­
calion a dorit să aibă însoţitori. Atunci Zeus
le-a poruncit să arunce peste umerii săi şi ai
soţiei sale oasele mamelor lor. Pyrrha a fost
îngrozită de această nelegiuire, însă Deu­
Tabel genealogic nr. 8

calion a înţeles că era vorba de pietre, oa­

sele Pământului, care era Mama Universală.
Deci, el a aruncat peste umăr pietre şi, din
pietrele aruncate, se năşteau Dărbaţi. Din
pietrele aruncate de Pyrrha se năşteau fe­
mei.
Deocalion şi Pyrrha au avut mulţi ur­
maşi (tab. 8).
1. Legenda mai cunoaşte un alt
Deucalion, fiul regelui Minos şi al soţiei
sale Pasifae, şi fratele lui Catreu, Glaucos
si Androgeu (tab. 28). Acest Deucalion a
fost prietenul lui Tezeu si a participat la
vânătoarea din Calidon. fii a fost bunicul
lui Merion (v. acest nume).
DEXA M EN O S2. (Aefaţteivs-.) Dexa-
menos (care însenina Primitorul) este nu­
mele unui rege al cetăţii Olenos din Ahaia,
la curtea căruia s-a refugiat Heracles atunci
când a fost alungat de către Augias (v.
Augias şi Heracles). El i-a promis mâna
fiicei sale Mnesimahe, după care Heracles a
plecat în expediţie. Când s-a întors, a găsi­
t-o pe tânăra fată logodită cu forţa cu Cen­
taurul Eurition, care îl obligase pe Dex-
amenos să i-o dea. Heracles l-a ucis pe
Centaur şi s-a căsătorit cu Mensimahe.
O varianta a acestei legende o identifică
pe Mnesimahe cu Deianira şi plasează

Deucalion: 1) APD., Bibi., I, 7, 2 si urm.; scol. la VII.,

1, 126; XIII, 307; LUC., Déesse Syr., 12 si urm.;
0 \.,M é t„ I, 125-415; H Y G Fab., 153; SËRV., la
VIRG., Buc., VI, 41 ; PIND., Olymp., IX, 41 si urm.
2) APD., B ibi, III, 1, 2; 3, 1; Ep„ III, 13; DIOD.
SIC., V, 79, 4; HYG., Fab., 14; 173; PAUS., I, 17,
7; PLUT., Thés., 19.
Dexam enos: APD., B ib i, II, 5, 5; BACCHYL., apud
scol. la VOd., XI, 295; DIOD. SIC., IV, 33, 1;
PAUS., V il, 18, 1; HYG., Fab., 33. Pentru Cen­
taurii răpitori de femei v. G. DUMÉZIL, op. cit. la
art. Centauri.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 143

întâmplare în cetatea Calidon, la curtea regelui a trăit de două ori“. Originea acestei legende
Oeneu (v. Deianira), unde a avut loc o luptă se află probabil în interdicţia de a se permite
asemănătoare între Heracles şi Aheloos, pen­ pătrunderea cailor în sanctuar, un străvechi
tru a obţine mâna tinerei fete. ’ tabu al cultului Dianei din Nemi. Cum, în
Dexomenos dăduse două dintre fiicele sale, legenda lui Hippolit, moartea eroului fusese
Teronice şi Terefone, în căsătorie Molionizilor provocată de caii săi (v. Hippolit), această
(v. acest nume). interdicţie se potrivea de minune cu tipul de
D E X IC R E O N 1. (Ae£iKpeci)v.) N egustor din personalitate atribuit lui Virbius şi explica
insula Samos care, în timpul unei escale în tabu-ul ca pe o manifestare de respingere faţă
insula Cipru, a primit de la zeiţa Afrodita de animalele vinovate.
sfatul de a-şi încărca nava numai cu apă şi de La Capua, exista legenda unei căprioare
a pleca în larg cât mai repede posibil, ceea ce consacrate Dianei, animal de o longevitate
a si făcut. Când a ajuns în largul mării, vântul miraculoasă, a cărei soartă era legată de cea a
a încetat complet, iar Dexicreon a vândut toată existenţei cetăţii.
cantitatea de apă navelor care nu se mai pu­ DIAS3. (Alas’.) într-o variantă a tradiţiilor
teau mişca fară bătaia vântului. Obţinând un complicate privind originile Atrizilor, Dias era
profit neaşteptat, la întoarcere, în semn de un fiu al lui Pelops şi al Hippodamiei, prin
recunoştinţă, negustorul a ridicat o statuie în urmare, era fratele lui Atreu şi al lui Tieste.
cinstea zeiţei. Dias a avut o fiică, Cleola, care s-a căsătorit
*D IA N A 2. Zeiţa italică şi romană identifi­ cu Atreu, şi i-a dăruit un fiu, Plistene. Acesta
cată cu zeiţa greacă Artemis. (v. acest nume). a avut, la rândul său, drept copii pe Agamem-
Această identificare pare să fi început foarte non şi Menelaos, şi o fiică Anaxibia. Conform
timpuriu, poate încă din secolul al V l-lea unei alte tradiţii, Cleola, fiica lui Dias, era
î.Hr., prin intermediul coloniilor greceşti din soţia lui Plistene, fiul lui Atreu, şi ea ar fi fost
sudul Italiei şi mai ales de la Cumes. Dar mama lui Meneloas, Anaxibia si Agamemnon
această identificare nu a făcut decât să preia (tab. 2).
trăsăturile unei zeiţe indigene, ale cărei le­ D IC T E 4. (Aî/mj.) Alt nume al Nimfei cre-
gende proprii erau, în m od evident, foarte tane Britomartis. Ca şi aceasta, ea a fost iubită
sărace, deoarece zeiţa era adorată de un popor de Minos, s-a aruncat în mare şi a fost salvată
încă lipsit de cultură, trăsăturile acestea colo­ de plasele pescarilor (v. Britomartis şi Brite).
rând însă legendele elaborate ulterior. Cele
mai vechi două sanctuare ale zeiţei Diana erau D IC T IS 5. (A lk tv s '.) Fratele tiranului din
cele de la Capua, unde ea purta numele de Serifos, Polidectes, şi protectorul Danaei şi al
Diana Tifatina, şi cel de la Aricia (pe malul lui Perseu (v. aceste nume şi Polidectes). Nu­
lacului Nemi, din apropiere de Roma), unde mele său, cu rezonanţe care se apropie de
era numită Diana Nemorensis, adică Diana cuvântul ce însemna „plasă“, corespunde rolu­
Pădurilor. lui pe care i-1 atribuie legenda El a fost cel
Se povestea că Diana Nemorensis era de care a prins în plasă, pe ţărmul insulei Serifos,
fapt Artemis din Taurida, adusă în Italia de lada în care fuseseră aruncaţi în mare Perseu şi
către Oreste, ceea ce explica aspectul sălbatic mama sa. Uneori este prezentat ca un simplu
al riturilor sale. într-adevăr, preotul de la pescar. După moartea lui Polidectes, el a
templul Dianei din Nemi, numit Rex Ne­ domnit, asupra insulei.
morensis, adică Regele Pădurilor, putea să fie
ucis, în anumite circumstanţe, de către oricine gina *DIDONA6. (Dido.) Legenda Didonei, re­
aspira să -i ia locul. Se ştie că zeiţei Artemis Cartaginei, ne este cunoscută mai ales
din Taurida îi plăceau sacrificiile umane (v.
Artemis). Se mai spunea că Artemis îl primise 3 Dias: Etym. Magn., s. v. Aias; /
scol. la EUR., Or., 5;
pe Hippolit, fiul lui Tezeu, după moartea şi , TZET., la VII., 68, 20.
apoi învierea acestuia, datorată medicului Z Diete: SERV., cornent, la VIRG., En., III, 171.
Asclepios. Ea îl adusese în Italia şi-l as­ Dictis: APD., B ibi, I, 9, 6; TZET., la LYC., 838;
cunsese, sub un alt nume, în sanctuarul’său din scol. la APOLL. RH., Arg., IV, 1091; HYG., Fab.,
Aricia, unde l-a transformat în slujitorul tem­ . Dictis.63; EUR., Fr. Tr. gr. (Nauck), p. 365, trag. pierdută
plului. Hippolit purta numele de „Virbius“, 6 D idona: TIMÉE, fr. 23, ed. Müller; IUSTIN, XVIII,
care se traducea în mod semnificativ „Cel care 4, 3-6; SERV., la VIRG., En., I, 343; 443 ; 739;
EUST., cornent, la DENYS LE PER., 195-197;
ET. BYZ., s. v. KapxilSuiv; NAEVIUS, fragm. 9, 10,
1 D exicreon: PLUT., Qu. gr., 54. 12, 14 (ed. Vahlen); VIRG., En.. I şi IV; Ov., Hér.,
D iana: y.'A rtem is; STRAB., V, 3, 12, p. 239; Ov„ IV; H. DESSAU, Vergii und Karthago, Dido und
Met., XV, 497 si urm.; Fast., III, 265 si urm.; VI, Anna, Hermes, XVIX, 1914, p. 508-537; si Aenaes
735 si urm.; APD., Bibi., III, 10; SIL. IT., Punic., in Karthago, ibid., III, 1917, p. 470-472; L.-A.
XIII, 115 si urm. V. G. FRAZER, Balder the Beau- CONST ANS, L ’Enéide de Virgile, Paris, 1943; H.
tiful, II, p. 95 si urm.; 302 si urm.; J. HEURGON, OPPERMANN, Dido bei Naevius, Rh. Mus., 1939,
Capoue preromaine, p. 303 si urm.; ALTHEIM, p. 206-214; J. KOWALSKI, De Didone graeca et
Griech. Götter im alten Rom., p. 93—172; A. E. latina, R. W. F., LXIII, 1, 1929; J. BAYET, Virgile
GORDEN, On The origin o f Diana, R. A. Oh. A., et le monnayage de Carthage, B. S. A. F., 1941, p.
1932, p. 177-192. 167-170.
 144
datorită romanului de dragoste introdus de
Vergiliu în epopeea sa Eneida. Dar legenda
exista cu mult înainte şi ea povestea un episod
din migraţiile fenicienilor, către zona occiden­
tală a Mării Mediterane. In forma sa cea mai
veche, legenda era următoarea: regele Tirului,
Mutto, avea doi copii, un fiu, Pigmalion, şi o
fiică, Elissa (numele pe care locuitorii cetăţii
Tir îl dădeau reginei Didona). Atunci când
regele Mutto a murit, el a lăsat regatul copiilor
săi, iar poporul l-a recunoscut ca rege pe fiul
său Pigmalion, deşi acesta era încă un copil.
Elissa a fost luată în căsătorie de unchiul său
Sicharbas, preotul de la templul,lui Heracles şi
al doilea om în stât după rege. Insă Pigmalion
a pus să fie asasinat Sicharbas, pentru a obţine
bogăţiile sale. Nu a reuşit însă, deoarece sora
sa, îngrozită de crimă, a hotărât să fugă. Ea a
încărcat bogăţiile lui Sicharbas pe nave, în
secret, şi a fugit, însoţită de nobilii ne­
mulţumiţi din cetatea Tir. Se povestea că, în
timpul călătoriei, pentru a înşela lăcomia lui
Pigmalion, ea aruncase intenţionat în mare
saci, plini în realitate cu nisip, dar despre care
ea spunea că sunt plini cu aur si i-a r fi aruncat
în semn de ofrandă pentru sufletul soţului ei.
Pe insula Cipru, i s -a alăturat un preot al lui
Zeus, îndemnat de un sfat divin. Acolo, în­
soţitorii Didonei au răpit optzeci de tinere fete,
care se consacraseră zeiţei Afrodita, pentru a
le lua de neveste. Apoi, emigranţii au ajuns în
Africa, unde au fost bine primiţi de către indi­
geni. Aceştia i-au permis Didonei, care le-a
cerut un teritoriu pe care să se stabilească, să
ia „atât cât ar putea să cuprindă într-o piele de
bou“. Didona a tăiat o piele de bou în fâşii
foarte înguste şi a obţinut astfel un şnur lung
cu care a înconjurat un teritoriu destul de vast.
Indigenii, ţinându-si promisiunea, i-au cedat
pământul astfel delimitat. Curând, locuitorii
din Utica au trimis noilor veniţi daruri şi i-au
încurajat să fondeze o cetate. în primul ampla­
sament ales, săpând, au găsit un cap de bou,
ceea ce li s -a părut de rău augur. Au schimbat
deci amplasamentul, săpând, au găsit un cap
de cal, ceea ce părea un semn excelent al valo­
rii războinice al viitoarei cetăţi. Atunci când,
după ce noile valuri de coloni, veniţi din m e­
tropolă, dăduseră cetăţii o forţă nouă, larbas,
regele indigen al unui popor învecinat, a dorit
să se căsătorească cu Didona şi a am eninţat-o
că, de va refuza, el va declara război cetăţii
sale. Neputând să-l refuze, dar îngrozindu-se
de această nouă căsătorie, Didona a cerut o
amânare de trei luni, sub pretextul de a calma,
prin sacrificii, umbra primului ei soţ. La în­
cheierea acestui termen, Didona a înălţat un
rug şi s-a aruncat în flăcări.
Pe această temă, Vergiliu a construit ro­
manul lui Enea, în care îl vedem pe erou dus
de o furtună pe ţărmul Africii şi primit de
locuitorii, Cartaginei, cetatea întemeiată de
Didona. în cursul unui banchet dat în onoarea
sa, Enea îşi povesteşte aventurile şi descrie
căderea Troiei. Apoi, în timp ce însoţitorii săi
reparau navele, el se bucura de ospitalitatea
reginei, care se îndrăgostea încetul cu încetul
Pierre G R IM A L
de el. în cele din urmă, în cursul unei partide
de vânătoare, atunci când o furtună i-a obligat
să se adăpostească în aceeaşi grotă, Didona a
devenit iubita lui Enea, prin voinţa zeiţei Ve-
nus şi la instigarea zeiţei Iunona. Dar, în
curând, regele larbas, care aflase aventura,
indignat că în locul lui fusese preferat un
străin, s-a rugat de Iupiter să-l îndepărteze pe
Enea. Şi Iupiter, care cunoştea destinele, ştiind
că Roma trebuia să apară departe de ţărmul
Africii, i-a poruncit lui Enea să plece şi să
rupă acestă legătură trecătoare. Enea a plecat,
fără să o revadă pe regină. Când a aflat de
plecarea iubitului ei, Didona a înălţat un rug şi
s-a aruncat în flăcări. La Vergiliu, Didona
fusese deja căsătorită, ca şi în etapa anterioară
a legendei, însă numele primului ei soţ era
Siheu. în plus, apărea sora sa, Anna, care
probabil nu mai fusese menţionată până atunci
(v. Anna Perenna).
D IM O E T E S 1. (AijioLTrjS'■) Fratele lui
Trezen, cu a cărui fiică, Euopis, s-a căsătorit,
însă Euopis îl iubea pe propriul ei frate. Di-
moetes a observat şi i-a dezvăluit taina lui
Trezen. De teamă şi de ruşine, tânăra femeie
s-a spânzurat, chemând tot felul de blesteme
pe capul celui care îi suprinsese şi îi trădase
taina. Mai târziu, Dimoetes a găsit pe plajă
trupul unei femei, de o frumuseţe fer­
mecătoare, adus de valuri, şi a fost cuprins de
o dragoste violentă faţă de’acel cadavru. Dar
curând, trupul s-a descompus. Dimoetes i-a
înălţat un impunător mormânt şi, neputând să
suporte durerea de a pierde ceea ce iubea, el
s -a străpuns cu propria sabie pe mormânt.
D IO M E D 2. (Aio/ujSrjs'-) Legenda cunoaşte
doi eroi cu acest nume.
1. Un rege al Traciei, fiul zeului Ares şi
al Pirenei, care avea obiceiul să îi lase
devoraţi de iepele sale pe străinii care
ajungeau pe ţărmurile Traciei. Euristeu l-a
însărcinat pe Heracles să pună capăt acestei
practici şi să aducă iepele lui Diomed la Mi-
cene. Heracles a pornit împreună cu un grup
de voluntari, şi învingându-i pe servitorii care
păzeau vitele, le -a luat cu el. Dar, ajungând pe
plajă, a fost atacat de indigeni, care veneau
să-şi apere caii. Văzând aceasta, Heracles a
încredinţat iepele însoţitorului său Abderos,
un fiul al lui Hermes, născut în cetatea Opont
1 Dim oetes: PARTH., Narrat. Am., 31.
* Diom ed: 1) APD., Bibi., II, 5, 8; DIOD. SIC., IV, 15,
3 şi urm.; STRAB., VII, p. 331, fr. 44 şi 47; HYG.,
Fab., 30; 250; cf. si art. Heracles si Euristeu. 2)
APD., Bibi., I, 8, 6 si urm.; III, 7, 2 si 3; 10, 8; Ep„
III, 12; IV, 4; V, 8;’ 13; VI, 1; II., II, 559-568; IV,
365-421; V, 1-26; 84 si urm., X, 177^579; XXIII,
262-652; 798-825; HYG., Fab., 97; 98; 108; 113;
175; ANTON. LIB., Tr„ 37; Od„ III, 180-182;
PAUS., X, 31, 1; CANON, Narr., 34; scol. la
LYC., 610 (citant MIMNERME); ibid., 615. V. J.
BERARD, Colonisation grecque..., p. 385 şi urm.
(despre legendele italiene); GIANELLI, Miti..., p.
52 şi urm.; J. PERRET, Origines..., p. 38 şi urm.,
etc.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 145

din Locrida. lepele l-a u ucis pe tânăr, cos, nepotul lui Bellerofon (v. Glaucos, 2).
târându-1 cu mare viteză. în acest timp, Hera- Diomed a concurat în cadrul jocurilor funebre
cles i-a înfrânt pe locuitorii ţinutului, l-a ucis organizate în onoarea lui Patroclu. în po­
pe regele lor Diomed şi a întemeiat pe ţărm o vestirile ulterioare Iliadei, îl vedem pe Di­
cetate, numită Abdera, de la numele tânărului omed însoţindu-1 pe Ulise în insula Lemnos,
pe care îl iubea. Heracles a trimis apoi iepele pentru a-1 căuta pe Filoctet, care rămăsese
lui Euristeu. D ar acesta le -a lăsat în libertate acolo rănit, şi a cărui prezenţă era necesară
şi ele au fost mâncate de fiarele sălbatice de pentru cucerirea Troiei (v. Filoctet). Diomed
pe muntele Olimp. O altă tradiţie susţine că era un luptător viguros, care a rănit-o în luptă
Heracles l-a r fi ucis pe Diomed expunându-1 pe zeiţa Afrodita şi a stârnit astfel mânia
propriilor sale iepe, care l-au devorat. Apoi, acesteia. Era un bun orator, calitate în care
eroul ar fi dus aimalele la Euristeu, care le-a figurează în diferitele „consilii“ ale şefilor
consacrat zeiţei Hera. Urmaşii acestor iepe Ahei. Dar nu este nici el lipsit complet de
existau încă în vremea lui Alexandru cel mânie. Atunci când Ahile îl ucide pe Tersit, în
Mare. urma remarcilor sarcastice ale acestuia referi­
Tradiţia a păstrat numele acestor iepe în toare la regina Amazoanelor, Pentesileea, el
număr de patru: Podargos, Lampon, Xantos şi s-a înfuriat pe Ahile, am intindu-i că Tersit îi
Deinos. Ele erau legate cu un lanţ de fier de era rudă (tab. 27). Apoi, el a cerut ca trupul
grătarul ieslei, care era din bronz. reginei Amazoanelor să fie aruncat în râul
2. Celălalt Diomed era un erou din Eto-Scamandru.
lia, care a luat parte la războiul împotriva Dintre toate descrierile întoarcerilor de la
Troiei. Era fiul lui Tideu şi al Deipilei, una din Troia, cea a lui Diomed a fost considerată
fiicele lui Adrast (tab. 1 şi 27), si, în această mult timp drept cea mai fericită. Era tradiţia
calitate, a participat şi la expediţia Epigonilor pe care a consem nat-o Odiseea. Repede însă,
împotriva Tebei (v. Adrast). Primul act pe aventurile sale au continuat după războiul
care i-1 atribuie tradiţia este răzbunarea îm ­ Troiei. Soţia sa, Egiale, îi fusese necredincioa­
potriva fiilor lui Agrios, care îi luase regatul să (v. Egiale) şi, atunci când eroul s-a întors
lui Oeneu, regele Calidonului şi bunicul său la Argos, a scăpat ca prin minune de cap­
(tab. 27), pentru a-1 da propriului său tată. canele întinse de aceasta. El s-a refugiat la
Diomed a venit pe ascuns din Argos (patria sa altarul zeiţei Hera, rugându-se, si de acolo a
adoptivă) (v. Tideu), împreună cu Alcmeon, si fugit în Italia, la curtea regelui £>aunus. Infi­
i-a ucis pe toţi fiii lui Agrios în afară (ie delitatea soţiei sale era o formă de manifestare
Onchestos şi Tersit, care fugiseră înainte în a mâniei zeiţei Afrodita, care îi păstra pizmă
Peloponez. Deoarece Oeneu era prea bătrân, pentru rana pricinuită. Alături de Daunus, el a
Diomed a încredinţat regatul lui Andremon, luptat împotriva duşmanilor regelui, care însă
cel care se căsătorise cu una din fiicele lui nu i-a dat recompensa promisă. Atunci, Dio­
Oeneu, Gorge. Atunci când Oeneu, care se med a lansat blesteme asupra ţinutului si a
retrăsese în Peloponez, a fost ucis într-o am­ cerut să rămână sterp de fiecare dată când nu
buscadă de către fiii supravieţuitori ai lui va fi cultivat de compatrioţii săi din Etolia.
Agrios, Diomed i-a organizat funeralii impre­ Apoi, voia
el si-a asigurat stăpânirea ţinutului, fară
lui daunus, care se pare câ a reuşit totuşi
sionante şi l-a îngropat în locul pe care se va să-l înfrângă
înălţa mai târziu cetatea Oenoe, numită astfel ce însoţitorii peacestuia Diomed şi să-l ucidă,’ în timp
au fost prefăcuţi în
în amintirea bătrânului. Apoi, Diomed s-a păsări, blânde atunci când îi întâlneau pe greci
căsătorit cu Egiale, propria sa mătuşă (tab. 1), si agresive faţă de orice alte fiinţe umane. Lui
care, în anumite versiuni, era verisoara sa, Diomed i se atribuia întemeierea mai multor
prezentată ca fiica Egialei şi nu a lui Âdrast. cetăţi în sudul Italiei.
în povestirile din ciclul troian, Diomed era
însoţitorul obişnuit al lui Ulise în majoritatea D IO M O S 1. (Aloi±oş.) Erou atic, ce a dat
misiunilor delicate cu care acesta a fost însăr­ numele unui neam din această regiune. Era
cinat. El a plecat la război alături de Atrizi, în fiul lui Colittos. Când Heracles a fost oas­
calitatea sa de vechi pretendent la mâna Ele­ petele tatălui său, el l-a iubit pe Diomos.
nei. Unele variante îl prezintă alături de Ulise, După apoteoza lui Heracles, Diomos i-a ofe­
la Sciros, căutând să asigure participarea lui rit ca sacrificiu un animal ales din turmele
Ahile. Apoi, l-a mai ajutat pe Ulise să-l tatălui său. înainte de oficierea sacrificului, a
oblige pe Agamemnon la sacrificarea fiicei apărut un câine care a târât bucăţile de came
sale Ifigenia, în Aulida, şi l-a însoţit pe erou până în locul în care Diomos avea să înte­
în solia trimisă la Ahile pentru a -i potoli meieze sanctuarul lui Heracles Cinosargul.
mânia şi a-1 face să revină în luptă alături de D IQ N 2. (Al(x>i>.) Rege din Laconia, căsătorit
greci. Mai ales, el a participat la expediţia de cu Amfiteea, fiica lui Pronax. Avea trei fiice:
„recunoaştere“ întreprinsă de Ulise în noaptea Orfe, Lico şi Caria. Amfiteea îl primise pe
care a urmat soliei. Tot împreună cu Ulise,
Diomed i-a ucis pe iscoada Dolon şi pe 1 Diomos: scol. la APOLL. RH., Arg., I, 1207; Et
Resos, sosit în fruntea unui contingent trac, în , BYZ., s. v.
ajun, luându-i caii. Apoi s -a întâlnit cu Glau- 1 Dion: SERV., la VIRG., Buc., VIII, 29.
 146
Apollo, în timp ce acesta călătorea prin Laco­
ma, cu multă ospitalitate. Ca răsplată, acesta
promisese să le dea fiicelor ei darul profeţiei,
cu condiţia ca acestea să n u -i trădeze nicio­
dată pe zei şi să nu încerce a şti ceea ce nu le
privea. Dar într-o zi, a venit şi Dionysos ca
oaspete în casa lui Dion. El a iubit-o pe Caria
şi acesta a răspuns iubirii sale. Când s-a întors
clin călătoria sa în jurul pământului, el a venit
din nou la Dion, atras de iubirea pentru fiica
cea mică a acestuia. Atunci, surorile acestuia
l-au iscodit căutând să-i descopere secretele.
Apollo şi Dionysos le-au avertizat în mod
solemn, dar în zadar. Pentru încălcarea pro­
misiunii făcute, surorile au fost transformate
în stânci. Doar Caria, cea m ult iubită, a fost
transformată într-un nuc foarte roditor. I s-a
închinat un cult sub numele de Artemis
Cariatis.
D IO N E . (Alojwi.) Una din zeiţele primei
generaţii divine. Originea sa este prezentată
diferit în funcţie de tradiţii. Era considerată
când o fiică a lui Uranos şi a Gaiei si sora lui
Tethys, Rhea şi Themis etc., când una din
Oceanide, fiica lui Oceanos şi a zeiţei Tethys.
Uneori, ea este trecută printre fiicele lui Atlas.
Cu Tantal, ea ar fi avut drept copii pe Niobe şi
Pelops. O tradiţie o prezintă ca fiica zeiţei
Afrodita (v. acest nume).
D IO N Y S O S 1. (Aiovvoos'.) N um it şi Bac-
chus (Bdtcxos\), identificat la Roma cu străve­
chiul zeu italic Liber Pater, Dionysos era, în
esenţă, în epoca clasică, zeul viţei de vie, al
vinului şi al delirului mistic. Legenda sa este
complexă, deoarece întruneşte elemente va­
riate, împrumutate nu numai din diversele
ţinuturi greceşti, ci şi de la popoarele vecine.
De exemplu, Dionysos a absorbit cultele ana­
loge originare din Asia Mică, iar aceste
identificări parţiale au dat naştere unor epi­
soade mai mult sau mai puţin legate de restul
1 Dionysos: ÂPD., B ib i, II, 2, 2; III, 4, 3 si urm.; V, 1
şi urm.; HÉS., Théog., 940-942; EUR., Bacch.,
passim ; Cycl., 3 si urm.; HYG., Fab., 2; 4; 129;
132; 134; 167; LUC., D ial des Dieux, IX, 2;
DIOD. SIC., IV, 2, 2 şi urm.; 25, 4; Ov., Met., III,
259 şi urm.; 581 şi urm.; IV, 512 şi urm.; V, 39 şi
urm.; Fast., I, 353 si urm.; VI, 489’si urm.; SERV.,
Ia VIRG., En., I, 67; III, 14; 118; V,’241; PAUS., I,
44, 7; II, 37, 5; III, 24, 3; IX, 5, 2; 34,.7; ANTON.
LIB., Tr„ 28; HYG., Astr. Poét., II, 21; 17; VIRG.,
Géorg., II, 380-384; II., VI, 129 si urm., si scol. ad
loc., scol. la II., XVIII, 486; TZËT., Ia LYC., 273;
Chil., V ili, 582 şi urm.; SOPH., Antig., 955 şi
urm.; Hymne horn. à Dion., passim ; Appendix Nar-
rat. (Westermann, Myth. gr„ p. 368, 22); scol. la
ARISTOPH., Gren., 330; ARN., Adv. Nat., V, 28 şi
urm.; NONN., Dionys., passim. Unde, alături de
tradiţii autentice, se găsesc invenţii romaneşti şi
simbolice. V. şi Orfeu, Core. H. GRÉGOIRE, Bac-
chos le Taureau..., Mél. Ch. Picard, Paris, 1949, p.
401-406. Cf. W. OTTO, Dionysos, M ythos und
Kidtus, Francfort, 1933; JEANMAIRE, Dionysos,
Paris, 1951; K. KERÉNYI, Die Herkunft der Dio-
nysosreligion..., Cologne, 1956.
Pierre G R IM A L
legendelor.
Dionysos era fiul lui Zeus şi al Semelei,
fiica lui Cadmos şi a Harmoniei (tab. 3). El
aparţinea prin urmare, celei de-a doua gene­
raţii a zeilor olimpieni, alături de Hermes,
Apollo, Artemis etc. Semele, iubită de Zeus,
i-a cerut acestuia să i se arate în toată puterea
sa, ceea ce zeul a şi făcut, pentru a -i face
plăcerea. însă, neputând să suporte vederea
fulgerelor care îi înconjurau iubitul, ea a căzut
trăsnită. Zeus s-a grăbit să smulgă copilul pe
care îl purta în pântece şi care era de-abia în
luna a şasea. El l-a cusut imediat în coapsa lui
si, atunci când i-a venit sorocul, a ieşit viu şi
împlinit. Copilul a primit numele Dionysos,
„zeul născut de două ori“. El a fost încredinţat
lui Hermes, care l-a dat, la rândul său, să fie
crescut de regele Atamas din Orhomen şi de
cea de-a doua soţie a acestuia, Ino. Heimes
i-a sfătuit pe Atamas şi Ino să îl îmbrace pe
micuţul Dionysos în haine femeieşti, pentru a
înşela gelozia Herei, care căuta sa piardă co­
pilul, ce era fructul iubirilor infidele ale soţu­
lui ei. De această dată, Hera nu a putut fi în­
şelată şi a lovit-o cu nebunie pe doica lui
Dionysos, Ino, şi pe Atamas însuşi (v. Ino,
Palemon şi Atamas). După această întâmplare,
Zeus l-a dus pe Dionysos departe de Grecia,
în ţinutul numit Nisa, pe care unii îl plasau în
Asia, alţii în Etiopia sau în Africa, şi l-a în­
credinţat Nimfelor din acel ţinut, care’ trebuiau
să-l crească şi să-l educe. Dar, pentru a evita
ca Hera să-l mai recunoască, de această dată,
Zeus l-a prefăcut pe Dionysos în ied. Acest
episod explică în acelaşi timp epitetul ritual de
„ied“ purtat de Dionysos, şi dă o etimologie
aproximativă numelui Dionysos, printr-o
apropiere cu numele ţinutului Nisa. Nimfele
care fuseseră doicile lui Dionysos au devenit
mai târziu stelele din constelaţia Hiadelor.
Ajuns la vârsta adultă, Dionysos a des­
coperit viţa de vie şi utilizarea ei. însă Hera
l-a lovit cu nebunie, în urma căreia zeul a
rătăcit prin Egipt şi Siria. M ergând pe ţăr­
murile Asiei el a ajuns în Frigia, unde a rost
primit de către zeiţa Cibele, care l-a purificat
şi l-a iniţiat în riturile cultului său. Eliberat de
nebunie, Dionysos a ajuns în Tracia, unde a
fost foarte rău primit de către Licurg, care
domnea pe malurile Strimonului. Licurg a
încercat să-l ia prizonier pe zeu, dar nu a
reuşit fiindcă Dionysos s-a refugiat la Thetis,
zeiţa Nereidă, care i-a oferit adăpost în îm ­
părăţia Mării. Licurg a reuşit totuşi să cap­
tureze Bacchantele care îl însoţeau pe zeu, dar
acestea au fost eliberate printr-un miracol, iar
Licurg a fost lovit de nebunie. Crezând că taie
o viţă de vie, planta sacră a duşmanului său
Dionysos, Licurg şi-a tăiat piciorul, tăind în
acelaşi timp mâinile şi picoarele fiului său.
Fiind întrebat oracolul, răspunsul a fost că
mânia lui Dionysos nu va fi potolită decât
dacă Licurg va fi ucis. Supuşii acestuia au
împlinit recomandarea oracolului, rupându-1
în bucăţi prin tragerea în direcţii diferite, cu
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
patru cai în acelaşi timp.
Din Tracia, Dionysos a ajuns în India, ţară
pe care a cucerit-o în cursul unei expediţii, pe
jum ătate războinică, pe jumătate divină, su­
punând ţinutul prin forţa armelor sale (căci a
venit în fruntea unei armate, dar si prin
descântecele şi prin forţa sa mistică). în acel
m om ent putem localiza originea cortegiului
triumfal care îi însoţea carul tras de pantere şi
ornamentat cu viţă de vie şi cu iederă, escortat
de Silene şi Bacchante, Satiri si alte divinităţi
mărunte, cum ar fi Priap, zeul din Lampsaca.
Revenit în Grecia, Dionysos a ajuns în
Beoţia, ţara de origine a mamei sale. La Teba,
unde domnea Penteu, urmaşul lui Cadmos, el
a introdus Bacchanalele, serbările sale, în care
toţi oamenii, dar mai ales femeile, erau cu­
prinşi de un delir mistic şi străbateau câmpia
scoţând strigate rituale. Regele s -a opus intro­
ducerii acestor rituri atât de periculoase şi a
fost pedepsit pentru acest lucru, împreună cu
mama sa Agave, sora Semelei (v. Agave şi
Penteu). Agave l-a sfâşiat cu propriile sale
mâini, în cursul unui’ delir, pe muntele
Citeron. în Argos, unde s -a dus apoi, Diony­
sos şi-a manifestat puterea într-un mod
asemănător, lovindu-le cu nebunie pe fiicele
regelui Proetos (v. Melampous şi Proetide), ca
şi pe femeile din acel ţinut, care străbăteau
câmpia, scoţând mugete, ca şi cum ar fi fost
prefăcute în vaci şi, în rătăcirea lor, ajungeau
să-si devoreze copiii pe care îi ţineau la sân.
d u p ă aceea, zeul a vrut să treacă pe insula
Naxos şi, pentru asta, a plătit unor piraţi
tirenieni’ cerându-le să -l ia pe nava lor. însă
piraţii, fkcându-se că acceptă, s-au îndreptat
spre Asia, cu gândul de a-1 vinde pe călătorul
lor ca sclav. Când şi-a data seama de intenţia
lor, Dionysos a prefăcut vâslele în şerpi, a
umplut nava de iederă şi a făcut să se audă
cântecele unor flaute invizibile. El a paralizat
nava în ghirlande din viţă de vie, astfel încât
piraţii, înnebuniţi, s-au aruncat în mare, unde
s-au transformat în delfini - ceea ce explică
faptul că delfinii erau prietenii oamenilor şi se
străduiau să-i salveze în timpul naufragiilor,
deoarece erau piraţi care trebuiau să se căiască
pentru faptele lor. în acea perioadă, puterea lui
Dionysos a fost recunoscută de toată lumea,
iar zeul a putut să urce din nou în cer,
încheindu-şi misiunea sa pe pământ şi sta­
bilind peste tot dominaţia cultului său.
Mai înainte, totuşi, el a vrut să coboare în
Infern pentru a căuta umbra mamei sale Se­
inele şi a -i reda viaţa. El a pătruns prin lacul
L em a’ un lac fără fiind, calea cea mai directă
de acces, după cum se credea, în lumea infer­
nală. Dar, pentru că nu ştia drumul, Dionysos
a trebuit să ceară informaţii de la un annume
Prosimnos (sau Polimnos, v. acest nume), care
i-a cerut, când s-a r fi întors, o anumită re­
compensă, dar pe care zeul nu a putut să i-o
mai dea, fiindcă Prosimnos murise între timp.
Fiind însă de bună credinţă, Dionysos şi-a
ţinut promisiunea, plantând un băţ de o anu­
147
mită formă pe mormântul acestuia. In îm ­
părăţia lui Hades, Dionysos i-a cerut acestuia
să îi dea drumul mamei sale. Hades a con­
simţit, punând condiţia ca Dionysos să-i
cedeze în schimb ceva la care ţinea foarte
mult. Dintre plantele sale favorite, zeul i-a
cedat mirtul, şi găsim aici originea obiceiului
pe care îl aveau iniţiaţii în misterele lui Dio­
nysos de a-şi încorona fruntea cu mirt.
După urcarea sa la cer, în calitatea sa de
zeu, Dionysos a răpit-o pe Ariadna, la Naxos
(v. Ariadna şi Tezeu).
Dionysos apare şi în lupta Zeilor împotriva
Giganţilor: el l-a ucis pe Euritos cu o lovitură
de tirs (care era un toiag lung, împodobit cu
iederă), emblema sa obişnuită.
Dionysos, zeul vinului şi al inspiraţiei, era
sărbătorit prin procesiuni tumultuoase, în care
figurau, evocate prin măşti, geniile pământului
şi ale fecundităţii. Aceste cortegii au dat naş­
tere reprezentărilor, mai obişnuite, ale teatru­
lui, comediei, tragediei şi dramei satirice, care
va păstra mult timp marca originilor sale. în
epoca romană, şi chiar începând cu secolul al
II-lea î.Hr., Misterele lui Dionysos, cu lipsa
lor de respect şi caracterul lor orgiastic, au
pătruns în Italia, unde au găsit un teren fa­
vorabil, printre populaţiile încă puţin civilizate
din munţii Italiei Centrale şi de Sud. Senatul
roman a trebuit să interzică celebrarea Bac-
chanalelor în anul 86 î.Hr. Dar sectele mistice
au păstrat în continuare tradiţia dionisiacă. Se
pare că Cezar a autorizat din nou ceremoniile
bahice şi zeul a jucat încă un rol important în
religia epocii imperiale.
D IO P A T R A . (AionaTpa.) V . Terambos.
D IO S C U R II1. (AiâaKovpOL.) Sub acest nu­
me erau cunoscuţi „fiii lui Zeus“, Castor şi
Pollux. Ei s-au născut din iubirea lui Zeus cu
Leda şi erau fraţii Elenei şi ai Clitemnestrei
(tab. 2’ şi 6). însă Leda era^căsătorită cu Tin­
dar, regele Lacedemoniei. în noaptea în care
Zeus s-a unit cu Leda, luând înfăţişarea unei
lebede, aceasta s-a unit şi cu soţul său muri­
tor, iar cele două cupluri de gemeni care s-au
născut sunt atribuiţi în felul următor: Pollux şi
Elena erau consideraţi copiii lui Zeus, în timp
ce Castor şi Clitemnestra erau socotiţi fiii lui
Tindar. Din acest motiv, Dioscurii erau uneori
desemnaţi sub numele de Tindarizi sau fiii lui
Tindar (tab. 19). O variantă a legendei
D ioscuri: APD., Bibi., III, 10, 6 si urm.; 11,1 si urm.;
13, 7 si urm.; Ep., ed. Frazer, 1, 23 si urm.; Öd., XI,
298 si urm.; II., III, 236 si urm.; Hym. Hom. (ed.
Allen), XVII; XXXIII; PIND., Pyth., XI, 94;
Olymp., III, 61; Ném, X, 112 si urm.; EUR., Hel.,
16 si urm.; LUC., Dial, des Dieux, XX, 14; PLUT.,
Thés., 31 si urm.; scol. la V il, III, 242; PAUS., III,
24, 7; Ov.’, Mét., VIII, 300; Fast., V, 699 si urm.;
THÉOCR., XII, 137 si urm.; scol. la VIL, III, 243;
HYG., Fab., 80; Astr. Poét., II, 22; PLIN., N. H.,
II, 37, 101; cf. SÉN, QuNat., I, 1, 13; ERAT., C al,
10; CHAPOUTHIER, Les Dioscures au service
d ’une déesse, Paris, 1935; W ILLIAMS, în A. J. A.,
XLIX (1945), p. 330 si urm.
 148
povesteşte că cele două cupluri de gemeni
s-au născut fiecare dintr-un ou, ouat de Leda,
ca urmare a unirii sale cu Zeus, care luase în­
făţişarea unei lebede. Locul naşterii lor este
considerat a fi muntele Taiget din apropierea
Spartei. Dioscurii erau prin excelenţă eroi
dorieni, ceea ce explică anumite trăsături ale
legendei lor, în care îi vedem angajaţi într-o
luptă împotriva atenianului Tezeu. In timp ce
Tezeu şi Piritoos erau plecaţi în Infern pentru
a obţine întoarcerea Persefonei, Dioscurii au
organizat o expediţie împotriva Aticii, deoare­
ce Tezeu o răpise pe sora lor, Elena, şi o în­
chisese în fortăreaţa din Afidna. In absenţa lui
Tezeu, nu numai că şi-au eliberat sora (v.
Academos), ci au luat-o şi au adus-o ca pri­
zonieră la Sparta pe mam a lui Tezeu, Etra (v.
acest nume). în plus, i-a u alungat de pe tronul
Atenei pe fiii lui Tezeu şi l-au înstalat în locul
lor pe pretendentul M enesteu (v. Demofori).
Dioscurii au participat la expediţia Argo­
nauţilor (v. acest nume) şi s-au distins mai
ales în lupta împotriva regelui Bebricilor,
Amicos. Ei au fost prezenţi şi la vânătoarea
din Calidon (v. M eleaşru). De asemenea, i-au
ajutat pe Iason şi Peleu să pustiască cetatea
Iolcos (v. Iasori).
Dacă ei nu figurează printre luptătorii care
au participat la războiul împotriva Troiei, cu
toate că erau fraţii Elenei, acest lucru se da­
torează faptului că fuseseră divinizaţi mai
înainte, în urm a aventurilor pe care le
prezentăm pe scurt: Tindar avea doi fraţi,
Afareu si Leucippos. Afareu aveau doi băieţi,
numiţi îdas şi Linceu (tab. 19). Aceştia erau
logodiţi cu cele două fiice ale lui Leucippos,
numite „Leucippidele“, Phoebe şi, Hilera.
Castor şi Pollux au fost invitaţi la nunţile ver­
ilor şi verişoarelor lor şi le-au răpit pe
tinerele fete.’ A urmat o luptă, în cursul căreia
Castor şi Linceu au fost ucişi. Totuşi, această
versiune simplă nu este singura pe care o
cunoşteau mitografii. Fără îndoială, Dioscurii
le-au râpit într-adevăr pe cele două Leucip-
pide, dar au avut şi copii cu ele şi nu şi-au mai
văzut nevestele disputate de către verişorii lor.
Din contră, împreună cu aceştia ei au’pregătit
o expediţie în cursul căreia au furat vite din
Areadia. în timp ce se întorceau toţi patru cu
turmele furate, au început să se certe la îm ­
părţirea prăzii. Dioscurii au încercat să le
pregătească o ambuscadă verilor lor, dar Cas­
tor a fost ucis de către Idas, în timp ce Pollux
l-a ucis pe Linceu, fiind el însuşi rănit. Zeus
l-a ucis pe Idas cu o lovitură de trăsnet şi l-a
ridicat pe Pollux la cer. însă Pollux nu a vrut
să accepte nemurirea pe care i-o oferea zeul,
dacă fratele său Castor ar fi rămas în Infern. în
faţa acestei dorinţe, Zeus le -a permis celor doi
fraţi să rămână fiecare o zi din două printre zei
(v. si Idas şi Leucippide).
Castor şi Pollux erau doi eroi tineri, doi
luptători. Primul era mai ales un războinic, iar
al doilea practica arta boxului. In legendele
romane, ei apar ca participanţi la bătălia din
Pierre G R IM A L
apropiere de Lacul Regilla, alături de romani,
şi ei au fost cei care au anunţat victoria în
cetate, lăsându-şi caii să bea apă la fântâna
Iutumei din Foram. Iutuma, Nimfa acestui
izvor, era considerată sora lor. Ei aveau un
templu alături de această fântână, nu departe
de templul Vestei. Erau numite „Dioscurii“
focurile aprinse pe vârfurile a două dealuri de
ziua Sfântului Elmus, pe care marinarii le
considerau semne de bun augur.
D IR C E 1. (Aip/crj.) Soţia regelui Licos din
cetatea Teba, care o chinuia pe Antiope, ma­
ma lui Amfion şi a lui Zetos. Referitor la pe­
deapsa primită, v. Amfion.
*DIS PA TER . Un zeu al lumii subterane,
al cărui nume însemna, la Roma, „Tatăl
Bogăţiilor“. Foarte timpuriu, acest zeu a fost
identificat în totalitate cu zeul Pluton, cores­
pondentul roman al zeului grec Hades (v.
acest nume).
D O L IO S2. (AoAlos'.) Bătrânul grădinar ca­
re, în Odiseea, îngrijea moşia lui Ulise în tim ­
pul absenţei acestuia. El a luat parte, alături de
stăpânul său, la înfrângerea pretendenţilor la
mâna Penelopei.
D O LO N 3. (AoXlov.) Un troian, fiul crainicu­
lui Eumedes. Nu era prea arătos, dar era foarte
iute la alergări. Era singurul fiu al lui Eume­
des şi mai aveau cinci surori. Atunci când
Hector le -a propus troienilor să trimită o is­
coadă în tabăra aheilor pentru a afla intenţiile
lor şi a promis celui care va accepta această
misiune că îi va da drept recompensă carul de
luptă al lui Ahile, împreună cu cei doi cai
divini, Dolon a acceptat. El s-a îmbrăcat în­
tr-o piele de lup şi a plecat în timpul nopţii.
Dar, s-a întâlnit cu Diomed şi Ulise, care l-au
luat prin surprindere şi l-a u făcut prizonier.
Mai târziu l-au obligat să dezvăluie ordinea
de bătaie a armatei troiene, după care Diomed
l-a ucis.
D O R IS4. (Aupfe.) Fiica lui Oceanos şi soţia
lui Nereu (tab. 12), mama Nereidelor (v. acest
nume).
D O R O S5. (Acopos'.) Eroul care a dat nu­
mele dorienilor, unul din popoarele neamului
elen. De numele său sunt legate două legende.
Prima îl prezintă pe Doros drept fiul lui Helen
si al soţiei sale Orseis şi, prin urmare, nepotul
lui Deucalion şi al Pyrrhei (tab. 8). Doros era
frate cu Eol, erou care a dat numele eolienilor,
o altă ramură importantă a neamului elen. în
această versiune, Doros şi urmaşii săi, după ce
locuiseră în regiunea Ftiotida din Tesalia, ar fi
! Dirce: V. Antiope.
, Dolios: Od., IV, 735; XXIV, 222; 397 si urm.
Dolon: II., X , 314-464, şi scol.; HY G . ’Fab., 113; Cf.
L. GERNET, Dolon le loup, M èi Cumont, p. 189-
, 208.
Doris: HÉS, Théog,, 240 si urm.; PROP., I, 17, 25;
, III, 7, 67.
Doros: APD., B ib i, I, 7, 3; 6; HDT., I, 56; CONON,
Narr., 14; STRAB., VIII, 7, 1, p. 383.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
emigrat apoi în ţinutul dintre munţii Olimp si
Ossa, după aceea în regiunea munţilor Pind,
spre interiorului uscatului, înainte de a pleca
din nou spre M untele Oeta şi, în sfârşit, de a
se stabili în Peloponez.
Cealaltă versiune îl prezintă pe Doros drept
fiul lui Apollo şi al Ftiei si fratele lui
Laodocos şi al lui Polipoetes. Cei trei fraţi ar
fi fost ucişi de către Etolos, fiul lui Endimion
(v. Etolos si Endimion), care le-ar fi luat si
regatul Etoliei, situat în partea de nord a Gol­
fului Corint.
D R IA S 1. (Apvas-.) Unul din fiii lui Ares, ca­
re a luat parte la vânătoarea din Calidon. A r
trebui poate să -l identificăm cu un alt Drias,
de asemenea fiul lui Ares, şi fratele lui Tereu.
în momentul în care, cu ajutorul unor mijloace
magice, Tereu a aflat că fiul său Itis avea să
fie ucis de m âna unuia dintre rudele sale apro­
piate, el a crezut că Drias se gândea să-l facă
să dispară pe nepotul său pentru a-si asigura
succesiunea la tron. El s-a grăbit să -l ucidă pe
fratele său, pentru a n u -i lăsa timpul necesar
să-si împlinească scopurile pe care i le atribu­
ia. însă Drias era nevinovat şi Procne va fi cea
care îl va ucide în curând pe Itis (v. Procne şi
Tereu).
Referitor la un erou cu acelaşi nume, v.
Pallene.
D R IM A C O S 2. (ApifiaKos'.) Odinioară, lo­
cuitorii insulei Chios au fost primii care au
cumpărat sclavi, ceea ce le -a atras mânia zei­
lor. M ulţi dintre sclavii lor au scăpat si s-au
stabilit în munţi, de unde veneau să devasteze
periodic terenurile cultivate ale foştilor
stăpâni. Aceştia erau conduşi de un anume
Dnm acos. După mai multe lupte, locuitorii au
încheiat un acord cu acesta: în schimbul unui
tribut, Drimacos se angaja să n u -i mai atace.
Cu toate acestea, locuitorii din Chios au pus
un preţ pe capul său. Preţul era atât de
atrăgător încât Drimacos obosit de viaţă, l-a
convins pe un tânăr pe care-1 iubea să îi taie
capul şi să obţină cu ajutorul lui preţul stabilit
de locuitorii insulei, ceea ce tânărul a şi făcut,
însă, după moartea şefului lor, foştii sclavi
si-au reluat jafurile.’ Atunci, locuitorii din
th io s au înălţat un sanctuar în cinstea lui
Drimacos şi i-a u instituit un cult. Atunci când
cineva era pe punctul de a fi victima unei
stratageme puse la cale de foştii sclavi,
Drimacos îi apărea în vis şi îl avertiza,
perm iţându-i astfel să îşi ia măsuri de
precauţie.
D R IO P E 3. (Apv6m].) Unica fiică a regelui
Driops, care păzea turmele tatălui său, în apro­
piere de M untele Oeta. Hamadriadele au lua­
t-o ca tovarăşă în jocurile lor şi au învăţat-o
imnurile şi dansurile preferate ale zeilor.
1 D rias: APD., B ib i, I, 8, 2; Ov„ Mét.. VIII, 307;
, HYG., Fab., 45, 159.
, D rim acos: ATHÉN., VI, 265 b.
J D riope: ANTON. LIB., Tr„ 32; Ov., Mét., IX, 331 şi
urm.; VIRG., En., 550 şi urm.
149
Apollo a văzut-o astfel în mijlocul grupului
de cântăreţe şi a îndrăgit-o. Pentru a se putea
apropia de ea, zeul s-a prefăcut în broască
ţestoasă. Tinerele s-au amuzat de broasca
ţestoasă, ca şi cum ar fi fost o minge, şi, în
cele din urma, Driope l-a luat pe zeul astfel
metamorfozat pe genunchii săi. Deodată, el a
luat înfăţişarea unui şarpe şi s-a unit cu ea.
îngrozită, fariope s-a întors acasă şi nu a spus
nimic părinţilor săi. Curând ea s-a căsătorit cu
Andremon, fiul lui Oxilos şi a adus pe lume
un fiu, Amfissos, care atunci când a ajuns om
mare, a fondat o cetate la poalele Muntelui
Oeta, dându-i chiar numele muntelui. într-o
zi, când Driope era plecată să închine sacrificii
Hamadriadelor, vechile sale tovarăşe de joacă,
în apropierea unui templu închinat’lui Apollo,
pe care îl întemeiase fiul ei, Hamadriadele, din
prietenie faţă de ea, au răpit-o si au prim it-o
în rândul lor. în locul în care a fost răpită s-a
înălţat un plop de mari dimensiuni şi din sol a
ţâşnit un izvor.
’Ovidiu consemnează o versiune puţin
diferită. Atunci când Amfissos era încă mic,
Driope s-a dus pe munte, în apropierea unui
lac cu apa limpede. Ea voia să aducă sacrificii
Nimfelor, dar a zărit un arbore cu flori strălu­
citoare şi a cules câteva din aceste flori, pentru
a-şi amuza copilul. Ea nu stia că acel copac
era trupul metamorfozat al lim f e i Lotis. Din
ramurile arborelui a curs sânge, iar Nimfa,
într-o criză de mânie a prefacut-o pe Driope
într-un arbore cu aceeaşi înfăţişare. Tinerele
fete, care au povestit în mod imprudent scena
metamorfozei suferite de Driope, au fost ele
însele prefăcute în pini, care simt arbori trişti
şi închişi la culoare.
în lîneida Vergiliu scrie despre o Nimfă
numită Driope, care fusese iubită de zeul
Faunus.
D R IO P S 4. (Apvoi/i.) Driops, al cărui nume
aminteşte cuvântul grecesc ce avea sensul de
arbore’sau de stejar, este eponimul poporului
Driopilor, care treceau drept unii dintre primii
locuitori ai Peninsulei Elene. Uneori era pre­
zentat drept fiul zeului râu Sperheios şi al
fiicei lui Danaos, Polidora, alteori drept fiul
lui Apollo şi al Diei, fiica lui Licaon. Urmaşii
săi, care locuiau la început în regiunea mun­
telui Pamas, au fost alungaţi de către dorieni,
care i-au obligat să se împrăştie. Unii dintre ei
s-au stabilit în Eubeea, alţii în Tesalia, în
Peloponez şi chiar în insula Cipru.
în versiunea „arcadiană“ a legendei, în care
era considerat un urmaş al regelui Licaon,
Driops este prezentat ca având o fată, care a
fost iubită de zeul Hermes şi a devenit mama
zeului Pan. în versiunea „tesaliană“, fiica sa,
numită Driope, s-a unit cu Apollo şi a dat naş­
tere lui Amfissos (v. Driope).
4 D riops: APD., B ibi, II, 7, 7; ANTON. LIB., Tr„ 32;
scol. la APOLL. RH., Arg., I, 1213; 1218; 1283;
STRAB., VIII, 373; TZET., la LYC., 480; PAUS.,
IV, 34, 9; Hymne hom. à Pan.
 E
EAC . (AiaKos'.) Socotit cel mai pios dintre
toţii grecii, Eac era fiul lui Zeus si al Nimfei
Egina, fiica zeului-râu Asopos. El se născuse
pe insula Oenone, care, de la numele mamei
sale, a fost numită mai târziu Egina (v. acest
nume). Insula era atunci pustie. Dorind să aibă
însoţitori şi un popor peste care să domnească,
Eac i-a cerut lui Zeus să transfirme în oameni
furnicile care se găseau din belşug pe insulă.
Zeus i-a împlinit rugămintea si poporul astfel
creat a primit de la Eac numefe de Mirmidoni
(de la |iupp.r|Ke?, care însemna „furnici“).
Eac s -a căsătorit apoi cu fiica lui Sciron,
Endeis, de la care a avut doi fii, Telamon şi
Peleu (v. şi Cihreu). Cu toate acestea, anumiţi
autori - şi se pare că ei consemnau varianta
cea mai veche a legendei - nu cunoşteau să fi
existat vreun grad de rudenie între Telamon şi
Peleu. Doar acesta din urmă este prezentat ca
fiul lui Eac (tab. 30).
Mai târziu, Eac s -a unit cu fiica lui Nereu,
Psamate, care i-a dăruit un fiu, Focos. Pentru
a scăpa de dragostea lui, Psamate, asemenea
celor mai multe divinităţi marine şi fluviale,
având darul de a se preface, s-a transformat
într-o focă; dar acest lucru nu a ajutat-o să
scape şi fiul pe care l-a născut a primit nu­
mele de Focos, amintând prin rezonanţa sa
metamorfoza mamei sale. Acest fiu se
distingea la jocurile atletice, ceea ce a provo­
cat invidia celor doi fraţi ai săi, Peleu si Tela-
1 E ac: APD., Bibi., III, 12, 6; DIOD. SIC., IV, 61, 1 şi
urm.; 72, 5 şi urm.; PAUS., II, 29, 2 si urm.; HYG.,
Fab., 52; Ov., Met., VII, 614 si urm.; TZET., la
LYC., 176; STRAB., V il, p. 375; HES„ Theog.,
1003 si urm.; PIND., Nem., V, 21 si urm.; Ol., VIII,
31-44; ISOCR., IX, 14, 15; PLAT., A p o i, 41 a şi
Gorg., 523 e şi urm.
mon. Aceştia l-a u ucis; Telamon a aranjat să
lanseze un disc astfel încât Focos să-l pri­
mească drept în cap şi acesta a murit. Cu aju­
torul lui Peleu, Telamon a îngropat cadavrul
într-o dumbravă, dar atunci când crima a fost
descoperită, Eac i-a ostracizat pe cei doi fii ai
săi si ai Eginei (v. Telamon şi Peleu).
Reputaţia de pietate şi de dreptate a lui Eac
(stabilită desigur prin judecata severă faţă de
fiii săi), i-a determinat pe supuşii săi să-l
aleagă pentru a adresa lui Zeus o rugăminte
solemnă în numele tuturor grecilor, în timpul
unei perioade când lanurile şi terenurile până
atunci roditoare rămăseseră sterpe. Acest
flagel se datora mâniei lui Zeus, care era
supărat pentru faptul că Pelos îl rupsese în
bucăţi pe duşmanul său Stimfalos, regele Ar-
cadiei, şi îi îriprăstiase trupul în cele patru zări.
Eac a reuşit să-l îmblânzească pe Zeus.
După moartea sa, Eac a ajuns să judece su­
fletele morţilor în Infern. Dar această credinţă
este relativ recentă; ea nu era cunoscută de
Homer, care nu îl aminteşte decât pe Rada-
mante ca judecător al Infernului. Platon a fost
primul care a pomenit în acest sens numele lui
Eac.
O altă legendă referitoare la Eac povesteste
că el ar fi participat la construirea zidurilor
Troiei, alături de Apollo şi Poseidon. Atunci
când zidurile au fost terminate, trei şerpi s-au
năpustit asupra lor. Cei doi, care se’ apropiau
de partea construită de zei, au căzut morţi. Dar
al treilea a reuşit să treacă de porţiunea
înălţată de un muritor. Apollo a interpretat
astfel semnul prevestitor: Troia, spunea el,
aveau să fie cucerită de două ori, prima dată
de către un fiu al lui Eac (a fost prima cucerire
a Troiei, de către Heracles, alături de care
luptau Peleu şi Telamon), şi a doua oară, după
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 151

trei generaţii, de către Neoptolem, strănepotul ţară situată la poalele muntelui Caucaz, pe
lui Eac şi nul lui Ahile. ţărmul Mării Negre. El avea ca surori pe
vrăjitoarea
E C H E M O S 1. '(Exepos'-) Fiul lui Aeropos şi niu pe Ulise, Circe, care îl primise atât de stra­
soţul Timandrei, fiica lui Tindar şi a Ledei privinţa şi pe Pasifae, soţia lui Minos. în
(tab. 2). El era deci, în urm a acestei căsătorii, Când se soţiei sale, tradiţiile sunt diferite.
spune că se numea Eurilite, când
cumnatul Dioscurilor şi al Elenei, precum şi al
Clitemnestrei. Echemos îi urmase lui Licurg Nereida îiNeera, când Oceanida Idie. Alte le­
pe tronul Arcadiei. In această calitate, el a gende atribuie ca soţie pe vrăjitoarea
apărat Peloponezul împotriva unei prime ten­ Hecate, nepoata sa, şi fiica lui Perses, regele
tative de invazie a Heraclizilor. El a convenit Tayridei (v. Medeea).
In Colhida, Eetes domnea peste regatul Ea,
cu şeful acestora, Hillos, să îşi încerce forţele iar capitala era cetatea Fase, aşezată pe malul
într-o luptă în doi. Dacă el învingea, Hera- râului cu acelaşi nume. Atunci când Frixos,
clizii nu ar mai fi avut voie să încerce timp de fugind cu sora sa Helle, pe un berbec cu lâna
cincizeci de ani (în alte variante, timp de o de aur, care îi ducea peste ţări şi mări, a sosit
sută de ani) să invadeze Peloponezul. în acea în Colhida, el a fost primit de rege, care i-a
luptă, care a avut loc pe istmul Corint, în apro­ dat pe fiica sa Chalciope de soţie (tab 33).
piere de cetatea M egara, Hillos a fost ucis. Frixos a sacrificat berbecul fermecat în cinstea
Heraclizii s-au retras. în urma acestei victorii, lui Zeus şi a dat „Lâna de aur“, adică blana
Tegeaţii (deoarece Echemos era originar din berbecului, lui Eetes, care a legat-o de un
Tegeea) au păstrat dreptul de a comanda o stejar, într-o dumbravă închinată lui Ares,
aripă a armatelor confederate ale Pelo- zeul războiului. Iason, primind poruncă de la
ponezului. în perioada clasică, mormântul lui Pelias să aducă Lâna de aur, a pornit cu
Echemos era arătat călătorilor la Megara, tovarăşii săi în căutarea ei, pe nava Argo (v.
alături de cel al lui Hillos. De altfel, tot un Argonauţi). Atunci când Argonauţii au ajuns,
mormânt atribuit lui Echemos era prezentat după numeroase aventuri, în regatul Ea, regele
vizitatorilor în cetatea Tegeea. le -a promis Lâna de aur, punând condiţia ca
Conform unei tradiţii, Echemos a luat parte Iason să împlinească mai multe încercări. El
la expediţia Dioscurilor împotriva Aticii, se gândea că astfel va scăpa de o cerere nela­
atunci când Castor şi Polllux, în absenţa lui locul ei. Dar Iason a reuşit, cu ajutorul
Tezeu, s-au dus să o elibereze pe Elena (v. Medeei, chiar fiica lui Eetes, să îmblânzească
Elena şi Tezeu). taurii monstruoşi şi să treacă toate celelalte
încercări stabilite. Eetes a refuzat atunci pe
E C H O 2. (Hxoj.) Echo sau Eco eră numele faţă să-i predea Lâna de aur şi a încercat să
unei Nimfe a pădurilor şi a izvoarelor, în jurul incendieze corabia Argo. Iason a luat cu forţa
căreia s-au format numeroase legende care blana fermecată şi a fugit împreună cu
explicau originea ecoului. în unele variante ea Medeea. Eetes a pornit în urmărirea lor, însă
era iubită de Pan, dar ea nu-1 iubea, iubindu-1 fiica sa îl luase şi pe micuţul Apsirtos, fratele
în schimb cu ardoare pe un Satir care fugea de ei, pe care l-a ucis şi i-a auncat părţile trupu­
ea. Pentru a se răzbuna, Pan i-a făcut pe păs­ lui in mare. Pentru â culege părţile risipite din
tori să o rupă în bucăţi. în alte variante, ea îl trupul fiului său, Eetes a întârziat şi, în cele
iubea în zadar pe frumosul Narcis (v. acest din urmă, descurajat, a renunţat la urmărire.
nume), dar la moartea acestuia, ea a dispărut, Mai târziu, Eetes va fi detronat de fratele
devenind o simplă voce ce repeta ultimele său Perses şi readus pe tron de către Medeea,
silabe ale cuvintelor pe care oamenii le pro­ revenită sub altă înfăţişare.
nunţau. E E T IO N 4. (Herluv.) Un rege al „cetăţii
E E T E S 3. (A ltjttjs’.) Fiul Soarelui şi al Ocea- Teba din Misia. Era tatăl Andromacăi. îm pre­
nidei Perseis (tab. 14), Eetes primise la înce­ ună cu fiii săi, el a fost ucis de Ahile în timpul
put de la tatăl său regatul Corintului, dar, cu­ jefuirii cetăţii de către greci. Ahile i-a apreciat
rând, a părăsit Corintul, plecând în Colhida, o atât de mult vitejia încât nu i-a smuls armele,
asa cum obişnuiau în acea vreme învingătorii,
ci l-a îngropat cu ele şi i-a organizat funeralii
E chem os: PAUS., I, 41, 2; 44, 10; VIII, 5, 1; 45, 3; somptuoase. Pe mormântul său Nimfele au
53, 10; DIOD. SIC., IV, 58; HDT., IX, 26; scol. la plantat un ulm. Soţia sa a fost eliberată prin
PIND., Od., X, 79; ET. BYZ., s. v. ‘EKaSrnios; răscumpărare, dar a murit curând datorită
, ARN., Adv. Nat.. IV, 27; VI, 3.
1 E cho: COLUM., R. R., IX, 5; Anthol. P a l, IX, 27; săgeţilor zeiţei Artemis.
MOSCHOS, Idylles (după STOB., Flor., LXIII, 29, E FIA L T E S5. (EcfiidXTqs-.) Efialtes era nume
ed. Legrand, II, p. 80); Ov., Met., III, 356 si urm.; purtat de doi Giganţi: unul din Aloazi (v. acest
PTOL. HEPH., VI; cf. J. BOLTE, Das Echo in
Volksgalube und Dichtung. S. P. A. W., 1935, p. nume) şi, în Gigantomahie, unul din adversarii
262-288, 852-862; LONGUS, Daphnis et Chloe, zeilor, care a fost ucis de către Apollo şi Hera-
, III, 23. cles, cu ochii străpunşi de săgeţi.
E etes: HES., Theog., 957; 960; Od., X, 136 si urm.;
APD., B ib i, I, 9, 1; 23; 28; Ep., ed. Frazer, VII, 14;
APOLL. RH., Arg., III, 45; HYG., Fab., 27, etc/. 4 Eetion: APD., B ib i, III, 12, 6; II., VI, 395 si urm.;
HDT., I, 2; VII, 193; CIC., Tuse., III, 12, 26. V. şi s STRAB., XIII, 585 si urm.
Argonauţi, Tezeu, Medeea, Iason, etc. s Efialtes: APD., B ib i, I, 6, 2.
 152 Pierre G R IM A L

E G E O N . ( A ly a iu y .) Printre Giganţii cu o ţinutului mai multe flageluri. Poseidon a tri­

sută de mâini (Hecatonhiri), era unul pe care mis un monstru marin să „devasteze ţara şi
zeii îl numeau Briareu şi oamenii îl numeau Apollo a trimis o molimă. întrebat fiind ora­
Egeon. împreună cu fraţii săi, el a participat la colul lui Apollo, leacul recomandat împotriva
lupta împotriva Titanilor, ca aliat al Zeilor monstrului trimis de Poseidon era să i se dea
Olimpieni. După înfrângerea Titanilor, si în­ să pască acelui animal tineri de familie nobilă.
chiderea lor în Tartar, rolul lui Briareu-figeon Curând mulţi troieni şi-au trimis în grabă
este prezentat în diverse variante. Fie îi copiii în străinătate. A fost, în special, cazul
păzeşte pe Titani în închisoarea lor subterană, lui Hippotes sau Hippostratos, care a încre­
fie Poseidon, recompensându-1 pentru vitejia dinţat-o pe fiica sa, Egeste, unor negustori,
dovedită în luptă, îi dă mâna fiicei sale Ci- care au dus-o în Sicilia. Acolo, zeul-râu
mopoleea şi îl scuteste de obligaţia de a -i păzi Crimisos, luând înfăţişarea unui urs sau a unui
pe Titani. Atunci când Hera, Atena si Posei­ câine, s-a căsătorit cu ea şi ei au dat naştere
don au vrut să îl înlănţuie pe Zeus, Egeon a lui Egest, fondatorul cetăţii Egesta ’ sau
fost chemat de către Thetis în ajutorul regelui Segesta.
zeilor. Numai prezenţa sa şi teama de forţa sa In varianta legendei consemnată de Li-
extraordinară au fost de ajuns pentru a -i des­ cofron, Egeste era fiica lui Fenodamas, un
curaja pe zeii revoltaţi. troian care îşi sfătuise compatrioţii să i-o dea
In mod curios, există o tradiţie care îl pre­ monstrului pe Hesione, fiica lui Laomedon.
zintă pe acest prieten devotat şi partizan cre­ Pentru a se răzbuna, acesta a dat marinarilor
dincios al lui Zeus drept aliat al Titanilor, pe cele trei fiice ale lui Fenodamas, pentru a le
alături de care ar fi luptat împotriva Zeilor abandona la discreţia fiarelor sălbatice, în
Olimpieni. Sicilia. Cele trei fete au scăpat de moarte prin
*E G E R IA 2. Nim fă din Roma, care apărea m ila Afroditei. Una din ele, Egeste, s-a
la început ca o zeiţă a izvoarelor, legată de căsătorit cu zeul-râu Crimisos. Fiul ei, Segest,
cultul Dianei Nemorensis, zeiţa Diana a Pă­ a fondat cele trei cetăţi: Segesta, Erix şi En-
durilor, venerată la Nemi, în Italia. Ea avea un tela. O tradiţie susţinea că Egeste, fiica lui
cult şi la Roma, în apropiere de Poarta Cape- Hippotes, a revenit din Sicilia la Troia, unde
na, la poalele Colinei lui Caelius. Se considera s-a căsătorit cu un compatriot numit Capis şi a
că Egeria ar fi fost sfătuitoarea piosului rege avut un fiu numit Anchise.
Numa. Era prezentată fie ca soţia, fie ca prie­ în sfârşit, mitograful Denis din Halicamas
tena sa şi avea obiceiul să-i dea întâlnire povesteşte că un strămoş al lui Egest se cer­
noaptea. Ea dicta politica religioasă, în- tase cu Laomedon, împotriva căruia îi răscu-
văţandu-1 rugăciunile şi descântecele cele mai lase pe Troieni, şi a fost condamnat la moarte
eficiente. La moartea regelui Numa, de dis­ de către rege, împreună cu toţi urmaşii pe linie
perare, Nim fa Egeria a vărsat atât de multe bărbătească. Ezitând să-i ucidă si fiicele, el
lacrimi încât a fost transformată în cele din le-a dat pe mâna negustorilor. împreună cu
urmă într-un izvor. acestea, s-a îmbarcat şi un tânăr troian, care
le -a urmat în Sicilia. Acolo, el s-a căsătorit cu
E G E S T 3. (AiyeaTTjS’.) Egest sau Acest era una dintre ele, care i-a dăruit un fiu, Egest.
fiul zeului-râu siclian Crimisos şi al unei lo­ Crescut în Sicilia, el a deprins obiceiurile şi
cuitoare din cetatea Troia, numită Egeste sau dialectul specific ţinutului. Atunci când Troia
Segeste, care i-a primit cu ospitalitate pe Enea a fost atacată, el s-a întors să o apere, cu per­
si jşe Troieni, atunci când aceştia au ajuns în misiunea regelui Priam. Dar cetatea a pierit
Sicilia. Tradiţiile care explicau’venirea acestei curând, iar Egest s-a întors în Sicilia, luându-1
femei din Troia în Sicilia, departe de patria sa, cu el pe Elim, un bastard al lui Anchise.
prezintă mai multe variante. După textul Strabon, în sfârşit, spune că, pentru înte­
păstrat de la Servius, atunci când regele meierea cetăţii Segesta, Egest a fost ajutat de
Laomedon refuzase să plătească lui Apollo şi însoţitorii lui Filoctet.
Poseidon preţul convenit pentru construirea Legenda cunoaşte şi un alt Egest, care era
zidurilor Troiei, cei doi zei au aruncat asupra preot în Lanuvium. Deoarece imaginile sacre
ale Zeilor Penaţi, aduse din Lanuvium în Alba
1 E geon: II., I, 403; 369 si urm.; HÉS., Thèog., 811, după fondarea acestei cetăţi, se întorceau în­
într-un pasaj interpolât, ed. Mazon, p. 61 ; cf. scol. totdeauna, în m od miraculos, în Lanuvium,
la APOLL. DH., Arg., I, 1165, si VIRG., En., X, Egest, în fruntea a şase sute de capi de familie,
„ 565 si urm. a fost trimis din Âlba în cetatea Lanuvium,
E g eria: Ov., Fast., III, 273 si urm.; Métam., XV, 482 pentru a le asigura cultul în locul unde zeii
si urm.; STRAB., V, 3, 12, p. 239; JUV., Sat., III, voiau să rămână.
i l si urm.; LIV., I, 21, 3; PLUT., Numa, 13; DEN.
HAL., II, 60 si urm.; ARN., Adv. Nat., V, 1. G. EG E U 4. (Aiyev?,) Rege al Atenei, tatăl lui
, DUMÉZIL, Mitra-Varuna, p. 59.
Egest: VIRG., En., I, 195, 550 si urm.; V, 36 si urm.;
711 si urm.; si SERV., la VIRG., En., I, 550; si la 4 E geu: APD., I, 9, 28; III, 15, 5 si urm.; TZET., la
V, 30; LYC', Alex., 951-977, si scol. ad toc.; LYC., 494; PLUT., Thésée, 3; 13; PAUS., I, 5, 3 si
TZET., au v. 471; 953; DEN. HAL., I, 47, 2; 52, 1 4; 39, 4; STRAB., IX, p. 392; scol. la ARISTOPH.,
la 4; 67; STRAB., VI, 254; v. J. BÉRARD, Coloni­ Lysis., 58; Guêpes, 1123; HYG., Fab., 26; Ov.,
sation..., p. 369 si urm. Mét., VII, 402 si urm. V. si Tezeu.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Tezeu şi fiul lui Pandion, unul din urmaşii lui
Cecrop’s (v. acest nume şi tab. 11). Pandion
fiisese însă alungat din Atena de către fiii lui
Metion, în urm a unei revoluţii. El se retrăsese
la M egara, unde se căsătorise cu Pilia, fiica
regelui Pilas, şi ajunsese în cele din urmă să
urce pe tronul’ socrului său. La Megara s-au
născut cei patru fii ai săi: Egeu, Pallas, Nisos
şi Licos. După moartea lui Pandion, fii săi au
pornit asupra Atenei şi au preluat puterea, pe
care au îm părţit-o între ei, însă Egeu, fiind cel
mai mare dintre fraţi, a obţinut partea cea mai
importantă, având drept de suveranitate asupra
Aticii.
O altă tradiţie îl considera pe Egeu nu fiul
lui Pandion, ci al lui Scirios. El nu ar fi fost
decât fiul adoptiv al lui Pandion şi această
variantă susţinea teza urmaşilor lui Pallas
împotriva lui Tezeu, căruia ii contestau le­
gitimitatea succesiunii la tron (v. Tezeu).
Egeu s-a căsătorit mai întâi cu Meta, fiica
lui Hoples. Mai târziu s -a căsătorit cu Chal-
ciope, fiica lui Rexenor (sau a lui Chalcodon).
în ciuda faptului că a avut două căsătorii, el nu
a putut să aibă copii, atribuind acest lucru
mâniei unei zeiţe născute din Uranos, Afrodita
Urania. Pentru a o îmblânzi, el a introdus cul­
tul său la Atena, după care s -a dus să consulte
oracolul de la Delfi. Pitia i-a dat însă un
răspuns atât de obscur încât nu l-a înţeles.
Răspunsul suna în felul următor: „Nu dezlega,
tu, cel mai grozav dintre oameni, gura bur­
dufului cu vin înainte de a fi ajuns pe locul cel
mai înalt din cetatea Atenei“. El s-a întors la
Atena, dar în timpul călătoriei, s -a oprit la
Trezen, la regele Piteu, fiul lui Pelops. Acesta,
auzind oracolul, l-a înţeles şi s-a grăbit să-l
îmbete pe Egeu şi să-l culce în timpul nopţii
cu propria sa fiică, Etra, chiar în noaptea în
care si zeul Poseidon se unise cu tânăra femeie
(v. Ètra şi Tezeu). La plecare, Egeu a ruga­
t-o pe Etra, dacă va da naştere unui fiu, să-l
crească fară să -i spună numele tatălui său, dar
el şi-a lăsat, sub o stâncă, sandalele şi sabia,
spiinându-i că, atunci când copilul va fi destul
de mare pentru a deplasa stânca, va avea mij­
loacele de a -şi regăsi tatăl. Acel copil avea să
fie Tezeu.
în momentul plecării sale din Trezen,
Medeea a venit să -l caute pe Egeu şi i-a pro­
mis că, de o va lua în căsătorie, va pune capăt
sterilităţii cu care fusese lovit. Egeu a luat-o
de soţie, iar M edeea i-a dăruit un fiu, Medos.
Atunci când Tezeu a ajuns om mare si a venit
la Atena, Medeea, care, prin farmecele ei, ştia
cine era, a vrut mai întâi să -l determine pe
Egeu să-l ucidă, însă acesta şi-a recunoscut
fiul şi M edeea a fost cea care a trebuit să fugă
împreună cu fiul ei. Tezeu a sosit la timp,
deoarece fiii lui Pallas, răsculaţi împotriva lui
Egeu, încercau să-l detroneze. Tezeu i-a
nimicit.
Egeu s -a făcut vinovat, faţă de Minos, de
moartea lui Androgeu (v. acest nume), şi
Minos a invadat, peste puţin timp, Atică.
153
Tributul impus, care consta din cincizeci de
tineri şi cincizeci de tinere fete în fiecare an, a
dat naştere expediţiei lui Tezeu împotriva
Minotaurului (v. Tezeu). Tot această expediţie
a fost cea care i-a pricinuit moartea lui Egeu,
care era foarte bătrân. Tezeu promisese, dacă
revenea ca învingător, să înalţe pe catargele
navei sale pânze albe. Dacă navele s-a r fi
întors fără el, acestea trebuiau să aibă pânze
negre. însă, lovit de rătăcire ca urmare a
blestemelor Ariadnei, pe care o abandonase în
insula Naxos (v. Ariadna), Tezeu a uitat să
schimbe pânzele. Egeu, care aştepta pe ţărm
ca fiul lui să se întoarcă, văzând culoarea pân­
zelor, a crezut că fiul său pierise şi s-a aruncat
în mare care, de atunci, a luat numele său,
numindu-se Marea Egee.
E G IA L E 1. (AiyiâAeia.) A patra fiică a lui
Adrast (tab. 1), s-a căsătorit cu Diomed, re­
gele Argosului. Dar curând, soţul a părăsit-o
pentru a pom i la război împotriva Tebei, apoi
împotriva Troiei. Mult timp, ea a rămas fidelă
soţului ei. Apoi, a început să-l înşele cu
diferiţi eroi, ultimul fiind Cometes, fiul lui
Stenelos. Pentru a explica purtarea ei, se
spune uneori că Afrodita, rănită de Diomed în
cursul unei lupte în faţa cetăţii Troia, a încer­
cat astfel să se răzbune, inspirându-i Egialeei
pasiuni pe care nu le putea depăşi. Uneori, se
atribuie această schimbare de atitudine calom­
niilor lui Nauplios, tatăl lui Palamede, pe care
grecii îl omorâseră cu pietre. Pentru a se răz­
buna pe conducătorii grecilor, Nauplios mer­
gea din cetate în cetate, povestind soţiilor că
soţii lor le înşelau şi se pregăteau să le aducă
de la Troia concubine, care le vor lua locul lor
de soţii legitime. Atunci când Diomed s-a
întors de la Troia, el a trebuit să scape de cap­
canele pe care i le pregătiseră Egiale şi aman­
tul ei, şi a fugit în Hesperia, în partea occiden­
tală a Mării Mediterane.
E G IM IO S 2. (Aiyip.ios'.) Fiul lui Doros,
strămoşul mitic al dorienilor, Egimios a dat
legi acestui popor încă din vremea când locuia
în valea râului Peneu, din nordul Tesaliei.
Când dorienii au fost alungaţi de lapiţii con­
duşi de Coronos, Egimios a cerut ajutorul lui
He’racles, asigurându-şi astfel victoria. Drept
mulţumire, Egimios 1-ă adoptat pe Hillos, fiul
lui Heracles, şi i-a dat aceeaşi parte de pământ
ca şi propriilor săi fii, Dimas şi Pamfilos. Cei
trei’ au dat numele celor trei’ triburi dorice:
hilleenii, dimanii şi pamfilienii.
EG IN A 3. (Aiyiva.) Fiica zeului-râu
Asopos, care a fost iubită şi răpită de Zeus.
Tatăl său a străbătut Grecia,’ căutându-1 peste
tot pe răpitor. Dar nu a putut să-l găsească
1 E giale: II., V, 412; APD., Bibi., 1, 8, 6; 9, 13; Epit-
, ome, ed. Frazer, VI, 9; STACE, Silv., III, 5, 48.
Egim ios: PAUS., II, 28, 6; PINO., Pyth., I, 120 şi
, urm.; v. si art. Héraclides.
J E gina: PAÙS., II, 5, 1; APD., B ib i, I, 9, 3; III, 12, 6;
PIND., Isthm., VII, 21; Ol., IX, 104 si scol.; HDT.,
V, 80; HYG., Fab., 52; 155; Ov„ Met., VI, 113.
154
T a b e l g e n e a lo g ic n r . 9
decât datorită denunţului lui Sisif, care dorea
să aibă un izvor pe Acropolea din Corint.
Drept răsplată, Asopos i-a acordat acel izvor,
numit Pirene. Mai târziu însă, Sisif a fost ne­
voit să ispăşească în Infern trădarea săvârşită
prin acel denunţ (v. S is if). Zeus l-a trăsnit’pe
Asopos, care a trebuit să mtre în matca sa. Din
acea vreme se găseau cărbuni în albia râului
Asopos.
Zeus a adus-o pe Egina în insula Oenone şi
i-a dăruit un fiu, Eac (v. acest nume şi tafe.
30). Insula a luat apoi numele tinerei fete.
Mai târziu, Egina s -a dus în Tesalia, unde
s-a căsătorit cu A.ctor, căruia i-a dat un fiu,
Menoetios, al cărui fiu va fi Patroclu.
E G IS T 1. fAi'yiados'.) Era fiul lu„i Tiest şi al
fiicei acestuia, Pelopia (tab. 2). într-ade’v ăr,
Tiest fusese ostracizat de către fratele său
Atreu (v. acest nume) şi locuia departe de
Micene, la Sicione. El cauta fară încetare un
mijloc de a se răzbuna pe fratele său, care îi
masacrase fiii, iar oracolul îi răspunsese că ar
putea să-i găsească un răzbunător într-un fiu
pe care l-a r avea cu propria sa fiică. A aştep­
tat-o deci pe aceasta în timp ce ea celebra un
sacrificiu, în timpul nopţii, la Sicione, şi a
violat-o pe ascuns, în timp ce fiica lui se’ în­
torcea acasă. Apoi a dispărut. D ar în timpul
violului, Pelopia îi smulsese sabia. Curând,
Atreu s -a căsătorit cu Pelopia, fară să ştie cine
era şi, cum Pelopia îl abandonase, încă de la
naştere, pe copilul avut cu propriul tată, Atreu
a tnm is slujitorii să-l caute. L -a găsit la nişte
păstori, care-1 luaseră şi îl hrănise cu lapte de
1 E gist: HYG., Fab., 87; 88; 117; 252 (după SOPH.; cf.
fr. ed. Nauck, p. 127; 146; 161; 231); ESCH.,
Agamemn., 15S3 şi urm.; Od., III, 263 şi urm.; IV,
517 şi urm.; etc. V. şi Oreste, Atreu.
Pierre G R IM A L
capră (de unde a primit şi numele de Egist, de
la cuvântul al£, care însemna capră). Atreu a
luat copilul si l-a crescut ca pe propriu său fiu.
Atunci când s-a făcut mare, el l-a trimis la
Delii să-l caute pe Tiest şi să -l aducă pri­
zonier, fiindcă avea intenţia’ să-l ucidă (o altă
versiune, de origine tracică, povesteşte că
Menelaos şi Agamemnon, cei doi fii ai lui
Atreu, fuseseră însărcinaţi cu această m isi­
une). Egist l-a ascultat şi l-a adus pe Tiest, iar
Atreu i-a poruncit să-l ucidă. Insă Egist purta
sabia pe care i-o dăduse mama sa, smulsă de
aceasta în noaptea când a fost violată de tatăl
lui. Când a văzut sabia cu care Egist avea să-l
lovească, Tiest l-a întrebat de unde o avea.
Tânărul i-a răspuns că i-o dăduse mama lui.
Tiest l-a implorat atunci să o cheme pe fiica
sa Pelopia şi le -a dezvăluit secretul naşterii lui
Egist. Luând sabia, Pelopia şi-a străpuns piep­
tul. Atunci, Egist smulgând sabia însângerată,
s-a dus să-l caute pe Atreu care oficia un
sacrificiu pe ţărmul mării, bucurându-se că-1
ucisese pe fratele său, pe care-1 credea deja
mort, si l-a lovit cu sabia. După acest eveni­
ment, Egist şi Tiest au domnit împreună peste
reglatul Micene.
In timp ce Atrizii, Agamemnon şi Mene­
laos erau la Troia, Egist, care rămăsese în
Peloponez, a încercat să o seducă pe Clitem-
nestra. Mult timp, el nu a reuşit, atâta timp cât
aceasta l-a avut în preajmă ca sfetnic, pe un
bătrân aed, numit Demodocos,, ce fusese lăsat
special de către Agamemnon. în cele din urmă
însă, Egist a reuşit să îl îndepărteze şi Cli-
temnestra nu i-a mai rezistat. El a trăit cu ea
până la întoarcerea lui Agamemnon şi pusese
chiar oameni să stea la pândă pe ţărm’pentru a
anunţa venirea regelui. Şi atunci când regele
s -a întors, el l-a primit cu manifestări exage­
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 155

rate de prietenie şi de bucurie. I-a oferit un dăruise iubitului ei; pentru a -i pedepsi, Ehetos
banchet m cursul căruia l-a ucis sau a pu-s-o l-a mutilat pe acesta şi a orbit-o pe fiica sa,
Clitemnestra să-l ucidă (v. Aga-memnon). înfigându-i m ochi ace de bronz. După aceas­
pă aceea, el a domnit încă şapte ani în ce­ ta, închizând-o într-un turn, i-a dat să maci­
tatea Micene, înainte de a fi el msuşi ucis de ne boabe de orz într-o piuă de bronz,
către Oreste, fiul lui Agamemnon. promiţându-i că şi-ar putea recăpăta vederea
Egist avusese doi copii, Aletes şi Erigone. dacă ar reuşi să oBţină făină.
E G IP IO S 1. (Aiyvmos'.) Fiul lui Anteu şi al E H ID N A 5. (Ext-Sva.) Ehidna, al cărei nume
soţiei sale, Boulis. El avea ca amantă o femeie însemna viperă, era un monstru cu corp de
văduvă, numită Timandra, al cărei fiu, femeie, dar care se termina cu o coadă de
Neofron, datorită geloziei, a aranjat ca Egipios şarpe în loc de picioare. Au existat mai multe
să se îmbete şi să se culce cu propria sa mamă, legende referitoare la originea sa. După con­
crezând că este Timandra. D ându-şi seama de semnările lui Hesiod, ea pare să fi fost fiica lui
incestul pe care-1 comisese fiul ei, Boulis a Forcis si Ceto, copiii lui Pontos (Valul Mării)
vrut să -i scoată ochii. Lui Zeus însă i-a fost şi al Ciaiei (Pământul). în alte variante, ea
milă de întreaga familie şi i-a transformat pe trece ca fiică a lui Tartar şi a Gaiei, ba chiar a
toţi în păsări: Egipios şi Neofron au devenit lui Stinx sau a lui Chrysaor (tab. 12 şi 32).
vulturi; Boulis, cufundâr, pasăre despre care Ehidna trăia într-o peşteră din Cilicia, în
legenda spune că nu se hrănea decât cu ochi ţinutul Arimilor. Alte tradiţii o plasează în
de peşti, de şerpi şi de păsări, iar Timandra în Peloponez: acolo ar fi fost ea ucisă de către
piţigoî. Argos cel cu o Sută de Ochi, deoarece avea
E G IP T O S 2. (AÎyvTTTOS'.) Eroul care a dat obiceiul să-i devoreze pe trecători. I se atribu­
numele Egiptului era fiul lui Belos şi al Anhi- iau numeroşi copii monstruoşi: cu Tifon, ea a
noei (tab. 3). Prin tatăl său, el descindea direct dat naştere lui Ortros, câinele lui Gerion, Cer­
din Poseidon, iar prin mama sa din zeul-flu- berului, câinele de la poarta Infernului, Hidrei
viu Nil. El avea un frate, Danaos. Belos, care din Lema (v. Heracles), Chimerei (sau Hime­
domnea peste ţinuturile africane, i-a dat lui rei), care a fost ucisă de către Bellerofon (v.
Danaos Libia şi lui Egiptos Arabia, dar acesta acest nume). Cu Ortros, ea a dat naştere lui
a cucerit el însuşi ţinutul „M elampozilor“ Fix, un monstru din Beoţia, şi Leului din Ne-
(Oamenii cu Picioare Negre), pe care l-a nu­ meia (v. Heracles). I se mai atribuie si Drago­
m it Egipt, de la numele său. nul din Colchida, care păzea Lâna cfe aur (v.
Egiptos avea ■cincizeci de fii de la mai lason), si Dragonul care păzea Merele Hespe-
multe neveste. Fratele său Danaos avea cinci­ ridelor (v. Heracles), precum şi Vulturul care
zeci de fiice (v. Danaos şi Danaide). Cei doi îl chinuia pe Prometeu.
fraţi s-au certat între ei şi, în cele din urmă, Locuitorii coloniilor greceşti de p e ţăr­
Danaos a fugit în Argolida. Fiii lui Egiptos au murile Pontului Euxin povesteau o legendă
venit la el să îi ceară fiicele în căsătorie. destul de diferită refentoare la Ehidna. în
Danaos a consimţit dar, în seara când trebuiau tradiţia lor, Heracles, ajuns în Sciţia, îşi lăsase
să aibă loc nunţile, le -a sfătuit pe logodnice caii să pască, în timp ce el dormea.’ Atunci
să-i ucidă. Lipsit de fiii săi, neavând încredere când s-a trezit, nu i-a mai găsit. Căutându-i,
în fratele său, chinuit de durere, Egiptos s-a trăia el a găsit un monstru feminin, Ehidna, care
retras în cetatea Aroe, unde a şi murit. într-o peşteră şi care i-a promis că îi va
înapoia caii dacă ar fi consimţit să facă dra­
E H E T L O S 3. (ExerAoş.) Erou atic, care nu goste cu ea. Heracles a acceptat şi a avut cu ea
este consemnat decât o singură dată, în textele trei copii, numiţi: Agatirsos, strămosul nea­
referitoare la bătălia de la Marathon, îm­ mului agatirşilor, Gelonos, eponimul cetăţii
potriva perşilor. îm brăcat în haine ţărăneşti, el Gelonoi, şi Scites, cel care a dat numele ma­
a pătruns pe câmpul de luptă şi i-a măcelărit relui neam al sciţilor.
pe perşi. După victorie, el a dispărut. Un ora­
col a dezvăluit natura divină a acestui luptător E H IO N 6. (Exlmv.) Cunoaştem trei per­
misterios şi a poruncit să i se înalţe un sanc­ sonaje cu acest nume.
tuar. 1. Ehion se numea unul dintre cei cinci
supravieţuitori dintre oamenii care au ieşit din
E H E T O S 4. (Exeros-.) Rege legendar al dinţii dragonului semănaţi de Cadmos, în
Epirului, tipul tiranului crud, „spaima murito­ momentul fondării cetăţii Teba (v. Spartoi). El
rilor“. în Odiseea, cerşetorul Iros este ame­ s-a căsătorit cu una din fiicele lui Cadmos,
ninţat că va fi dat în seama lui Ehetos, care îi
va tăia nasul şi urechile si îl va arunca la câini
de viu. Ehetos avea o fiică, Metope, care se E hidna: HES., Theog., 295 si urm.; EPIMEN., fr. 10,
p. 236 (Kinkel); PAUS., VIII, 18, 2; APD., B ibi,
1 E gipios: ANTON. LIB., Tr„ 5. II, 1, 2; 3, 1 si urm.; 5, 11; HDT., IV, 9 si 10; ET.
E giptos: APD., Bibi., II, 1, 4; scol. la V ii, I, 42; . BYZ., .v. v. re W o i, EkÜ9gu; DIOD. SIC., H, 43, 3.
, HYG., Fab., 170; PAUS., VII, 21,6. 6E hion: 1) APD., B ib i, III, 4, 1 2; 5, 2; HYG., Fab.,
* Ehetlos: PAUS., I, 32, 4; cf. 15, 3. 178; Ov„ Met., III, 125 si urm.; X, 686. 2) PIND.,
Ehetos: Od„ XVIII, 85 si scol.; 116, si scol.; XXI, Pyth., IV, 179; APOLL. RH., Arg., I, 52; HYG.,
308; EU ST. la HOM., p. 1839; APOLL. RH., Arg., Fab., 14; VAL. FL „Arg., I, 440; IV, 134, etc.; Ov.,
IV, 1092 şi scol. Met., VIII, 311.
156
Agave, dând naştere lui Penteu,^ care a domnit
mai târziu peste cetate şi a încercat să se
opună introducerii în acea zonă a cultului lui
Dionysos (v. Agave, Dionysos şi Penteu).
2. Unul dintre Argonauţi, fratele
geamăn al lui Euritos, fiul lui Hermes şi al
Antianirei.
3. în legătură cu existenţa unui alt erou
cu acest nume, v. Porteu.
E H M A G O R A S 1. (Aix/iayopas'.) Fialo, fii­
ca arcadianului Alcimedon, fusese iubită de
Heracles, de la care a avut un fiu, Ehmagoras.
La naşterea lui, Alcimedon i-a poruncit fiicei
sale sâ-1 abandoneze, iar pe ea însăşi a dus-o
şi a lăsat-o pe munte. O gaiţă, care se găsea
prin apropiere, a auzit ţipetele copilului şi a
încercat să le imite. Heracles a auzit, la rândul
lui, ţipetele gaiţei, care repeta toate ecourile,
apoi s -a apropiat de locul respectiv, descope-
n n d u -şi fiul şi iubita. El a dezlegat-o pe
tânăra femeie şi i-a salvat pe amândoi. Un
izvor învecinat a prim it de atunci numele de
Cissa (Izvorul Gaiţei).
E L A T O S 2. (’EXaros-.) Erau două personaje
mitologice cu acest nume.
1. Fiul cel mare al lui Arcaş, eroul
eponim al Arcadiei (tab. 9). Atunci când a îm­
părţit regatul fiilor săi, tatăl său i-a atribuit
regiunea muntelui Cilene. Dar, mai târziu el a
obţinut şi Focida, deoarece i-a ajutat pe Fo-
ciaieni în războiul împotriva Flegienilor şi a
întemeiat cetatea Elateea.
2. Ca mulţi alţi eroi arcadieni, Elatos
avea şi un tiz tesalian, care se distinge greu de
primul în cadrul legendelor. De acest erou,
care trăia în cetatea Larissa, este legată le­
genda lui Caeneu (v. acest nume si Polifem,
!)■
E L E C T R A 3. (HXeKrpa.) Legendele greceşti
cunosc cel puţin trei personaje mitologice cu
acest nume.
1. Cea mai veche atestare se referă la
una din fiicele lui Oceanos şi Tethys.
Căsătorită cu Taumas, fiul lui Pontos (Valul)
si al Gaiei (Pământul), ea l-a avut ca fiu pe
îris (mesagerul zeilor) şi, ca fiice pe cele două
Harpii, Aello (Vijelia)’si Occipetes („Zboară
repede“) (v. Harpii), felectra figura printre
însoţitoarele cu care se juca Persefona în mo­
mentul în care a fost răpidă de către Hades.
2. Una dintre Pleiade, cele şapte fiice
ale lui Atlas şi ale Pleionei, care locuiau în
insula Samotrace. Iubită de Zeus, ea a dat
1 E hm agoras: PAUS., VII, 12, 3 si 4.
E latos: 1) si 2) APD., Bibi., III,'9, 1; PAUS., VIII, 4,
, 2 si urm.; 48, 6; X, 34, 3.
E lectra: 1) HES., Theog., 266; Hym. hom. ä Dem.,
418. 2) APD., B ib i, III, 10, 1; 12, 1; CONON,
Narr., 21; VIRG., En., III, 163 si urm.; VIII, 135;
SERV., la VIRG., En., III, 167; 104; VII, 207; X,
272; HELLANICOS, Frg., 56; 129; DIOD. SIC.,
III, 48 si urm.; EUR., Phen., 1136. 3)
STESICHÖRE. fragm enls; ESCH., Agamemn;
Choeph., passim; SOPH., Elec.; EUR., Elec.;
HYG., Fab., 108; 17; 122; HELLANICOS, fr. 43.
Pierre G R IM A L
naştere lui Dardanos (tab. 7), care a trecut în
Troada, unde a întemeiat dinastia regală a
Troiei. A mai avut si un alt fiu, numit Iasion, a
cărui legendă este legată de legendele Cibelei
şi Demetrei (v. Iasion). Uneori i se mai
atribuie şi un al treilea fiu, Emation, care ar fi
domnit peste insula Samotrace. Cel mai ade­
sea însă, cel de-al treilea copil, rod al iubirii
sale cu Zeus, ar fi fost o fiică, Harmonia, care
va deveni soţia lui Cadmos (alte versiuni o
consideră pe Harmonia fiica lui Ares şi a
Afroditei) (v. si Coritos).
în versiunile „italiene“ ale legendei referi­
toare la Electra, aceasta trecea drept soţia lui
Coritos, regele etrusc, iar fiii acesteia, Darda­
nos şi Iasion, s-a r fi născut chiar în Italia.
Electra este, în sflrşit, legată de legenda Pal-
ladion-ului. A tunci’ când Zeus a vrut să o
violeze, tânăra fată a căutat refugiul ,pe lângă
această statuie divină, dar în zadar. In mânia
sa, Zeus aruncase statuia din înaltul cerului.
Căzută în Troada, ea ar fi fost conservată în
templul din cetatea Troiei (v. Palladion). în
alte variante se povestea chiar că Electra în­
săşi adusese statuia fiului său, pentru protecţia
cetăţii. Mai târziu, împreună cu surorile sale,
Electra a fost transformată în stea, făcând
parte din constelaţia Pleiadelor.
3. Personajul legendar cel mai cunos­
cut, dintre toate cele care au purtat numele de
Electra, este fiica lui Agamemnon şi a
Clitemnestrei (tab. 2). Aceasta nu era cunos­
cută în epopeea homerică, dar la poeţii post-
homerici, Electra ia încetul cu încetul locul
Laodicei, una din fiicele lui Agamemnon, al
cărei nume nu a mai fost menţionat din acel
moment. După uciderea lui Agamemnon de
către Egist şi Clitemnestra, Electra, care era
gata să fie ucisă şi ea, scăpând ca prin minune,
a fost tratată ca o sclavă. Ea a fost salvată de
către mama sa, care a intervenit pe lângă E-
gist. Conform unor versiuni ale legendei,
Electra l-a r fi scăpat pe micul Oreste din
mâinile ucigaşilor şi l-a r fi încredinţat în taină
bătrânului preceptor, care l-a dus departe de
Micene. Ca să evite aducerea pe lume de către
Electra a unui fiu care ar fi putut să răzbune
moartea lui Agamemnon, Egist a căsătorit-o
pe tânăra fată cu un ţăran, care locuia la mare
distanţă de cetate. Soţul ei i-a respectat însă
fecioria. După alte versiuni, Electra, care
fusese cândva logodnica lui Castor, apoi pro­
misă lui Polimestor, „a fost ţinută închisă în
palatul din Micene. în momentul întoarcerii
lui Oreste, ea şi-a recunoscut fratele, care
venise, ca şi ea, la mormântul tatălui lor, si a
pregătit împreună cu el răzbunarea, adică
asasinarea Clitemnestrei şi a lui Egist. Ea a
participat activ la această dublă crimă şi atunci
când Oreste a fost urmărit de către Erinii, ea
s-a ocupat de el. Electra a jucat un rol impor­
tant în diferite episoade ale legendei lui
Oreste, aşa cum „a fost ea dezvoltată în operele
tragicilor’greci. în tragedia sa Oreste, Euripide
o prezintă participând la încercările fratelui
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
său şi luptând alături de el împotriva ostilităţii
poporului, care dorea sâ-i condamne la
moarte pe ucigaşi. în tragedia lui Sofocle,
Aletes, astăzi pierdută, Electra era personajul
principal. în timp ce Oreste şi Pilade erau
plecaţi în Taurida să caute statuia zeiţei Arte-
mis Taurica (v. Oreste), la Micene s-a anuţat
vestea morţii lor, adăugându-se faptul că
Ifigenia l-a r fi ucis ea însăşi pe fratele său.
Imediat, fiul lui Egist, Aletes’, a ocupat tronul.
Electra s -a dus atunci la Delfi, unde a întâl­
nit-o pe Ifigenia, venită împreună cu Oreste.
V ăzând-o pe sora sa, pe care o credea vino­
vată, Electra a vrut să o pedepsească şi era
aproape să o orbească folosind un cărbune
aprins pe care l-a luat de pe vatra pentru sacri­
ficii a altarului, în momentul în care şi-a zărit
fratele. Electra şi Oreste s-au întors atunci la
Micene, unde l-au ucis pe Aletes. Oreste s-a
căsătorit cu Hermiona, fiica Elenei, iar Electra
a fost dată în căsătorie lui Pilade, pe care l-a
însoţit în Focida. Din această căsătorie, s-au
născut doi fii: Medon şi Strofios.
E L E C T R IO N 1. (HXeKTpvcov.) Unul din fiii
lui Perseu şi ai Andromedei. El a fost tatăl
Alcmenei (v. acest nume şi tab. 31). Cu toate
acestea, o genealogie beoţiană îl prezintă drept
fiul lui Itonos şi i se atribuia un fiu, Leitos,
care a luptat în războiul împotriva Troiei.
E L E F E N O R 2. (EXerfirjvăip.) Prin tatăl său,
Chalcodon, Elefenor era nepotul lui Abas,
căruia i-a urm at pe tronul Eubeei. Văzând
într-o zi că bunicul său era maltratat de către
un servitor, el i-a venit în ajutor şi a vrut să-l
lovească pe agresor, însă băţul său l-a lovit pe
Abas şi l-a ucis. Datorită acestei crime invo­
luntare, el a trebuit să se exileze şi să pără­
sească Eubeea. Elefenor figurează printre
pretendenţii la mâna Elenei şi, în această cali­
tate, el a luat parte la războiul împotriva
Troiei. A venit acolo în fruntea Abanţilor,
locuitori din Eubeea, îmbarcaţi pe treizeci de
nave de luptă. Pentru a -şi aduna poporul,
deoarece nu îi era permis să pună piciorul în
Eubeea după uciderea bunicului său, el s-a
aşezat pe o stâncă, la o anumită distanţă de
ţărm. în timpul războiului Troiei, el avea drept
tovarăşi pe, cei doi fii ai lui Tezeu, Acamas şi
Demofon. în legătură cu soarta sa, după înche­
ierea războiului tradiţiile diferă. Homer poves­
tea că el fusese ucis de Agenor în faţa Troiei.
Dar alte versiuni îl înfăţişează supravieţuind
căderii cetăţii şi stabilindu-se în insula
Otronos, învecinată cu Sicilia, de unde a fost
alungat de un şarpe. S -a dus apoi în Epir, în
regiunea Abanţia (sau Amanţia). Tradiţia care
îl prezenta murind în faţa Troiei povestea că
însoţitorii săi se instalaseră după aceea pe
1 E lectrlon: APD., Bibi.; II, 4, 5 si urm.; scol. la 17/.,
II, 494; XIX, 116; la APOLL. RH„ Arg., I, 747;
, DIOD. SIC., IV, 67, 7.
* E lefenor: TZET., la LYC., 911; 1034; HYG., Fab.,
97; APD., Bibi., III, 10, 8; PLUT., Thés., 35;
PAUS., I, 17, 6; II., II, 540; IV, 463.
157
ţărmul Mării Adriatice, în Epir, unde înteme-
îaseră cetatea Apollonia.
E L E N A 3. I'EXiisq.) Soţia lui Menelaos, pen­
tru care grecii au luptat timp de zece ani îm­
potriva Troiei. Legenda sa, extrem de com­
plexă, a evoluat mult începând cu Iliada lui
Homer şi s -a încărcat cu elemente foarte di­
verse, care au acoperit complet povestirea
primitivă.
în epopeea homerică, genealogia Elenei era
încă limpede. Ea era fiica lui Zeus şi a Ledei,
iar tatăl ei „pământean“ era Tindar’ (tab. 24).
Fraţii săi erau Dioscurii,„ Castor şi Pollux, iar
sora ei era Clitemnestra. însă, destul de timpu­
riu, Elena trecea drept fiica lui Zeus şi Neme-
sis (v. acest nume). Fugind de Zeus, ’Nemesis
ar fi parcurs întreaga lume, luând tot felul de
înfăţişări. în cele din urmă, ea s-a prefăcut
într-o gâscă. La rândul său, Zeus s-a trans­
format şi el în lebădă, reuşind astfel să o
iubească, la Ramnonte, în Atica. în urma
acestei uniri, Nemesis a făcut un ou, pe care
l-a părăsit într-o dumbravă sacră. Un păstor
l-a descoperit şi l-a adus Ledei, care l-a pus
într-un cos. La momentul potrivit, oul s-a
deschis, „dand naştere“ Elenei, pe care Leda a
3
E lena: Aproape toţi autorii antici povestesc legenda
Elenei sau, cel puţin, fac aluzie la ea. Iată pasajele
cele mai importante: II., III, 121; 165; 237; scol. la
IV, 276; VI, 289 si urm., si scol. la 291; scol. la
. VII, 392; la XIII, 517; 62^; XXIV, 761; Od„ III,
205; IV, 14; 227; 275 şi urm.; 569; scol. la IV, 355;
XI, 298; DICT. CR., Bell. Troi., passim; Fr. ep. gr.
(ed. Kinkel), p. 17; 18; 36 si urm., 49, etc.; EUST.,
à HOM., 1488, 21; 1493, 61; 1946, 9; EURIP.,
H e i, passim; Or., 57 şi urm., şi scol. la v. 239; au
v. 1274; Iphig. Aul„ 57 şi urm., 75; 581; Cycl., 182;
Elect., 1280 şi urm.; Tr'oy., 959 şi urm.; Héc., 239
şi urm.; scol. la Andr., 228; 628; PAUS., I, 33, 7 şi
urm.; II, 22, 6; III, 19, 10 şi urm.; 20, 9; 24, 10; V,
18, 3; ATHÉN., V, 190; VIII, 334 c; APD., B ibi,
III, 10, 6 si urm.; 11, 1; Ep., V, 9; 13; 19; 21;
TZET., la LYC., 88; 132; 143; 168; 202; 513; 495;
820; 851; Antehom., 96 şi urm.; Poth., 600; 729 şi
urm.; HYG., Fab., 77; 78; 79; 81; 118; 249; Astr.
poet.. II, 8; ERAT., Cat., 25; VIRG., En., II, 567 şi
urm.; VI, 510 si urm.; SERV., la VIRG., En., I,
526; 651; 166; 592; II, 601; VI, 121; VIII, 130; X,
91; XI, 262; Ov., Hér., XVI; XVIII; scol. la PIND.,
Nem., X, 150; O l, X, 79; PROL. HÉPH., IV, p.
188 şi 189 (Westermann); ELI EN, Nat. An., IX, 21
XV, 13; PLUT., Thés., 31; Par. min., 35;
PHILOSTR. Vie d'Apoll., IV, 16; ARISTOPH., Ly-
sist., 155; scol. la Guêpes, 714; DIOD. SIC., IV,
63; PARTH., Erot., 16; ANTON. LIB., Tr„ 27;
CONON, Narr., 8; 18; 34; HDT., II, 112 la 120;
PLAT., Phaedr., 243 a si urm.; Rép. IX, 586 c;
ISOCR., Hélène; F. CHAPOUTHIER, Mél. Radet.
p. 59-63; ID., Les Dioscures au service d ’une
déesse, passim; M. BECKER, Helena..., Leipzig,
1939; Th. ZIELINSKI, La bella Elena, Riv. stud.
Fil. e rel, 1923, p. 147-181; J. Th. KAKRIDIS, în
Rh. Mus., 1931, p. 113-128; K. KERENYI, în
Mnem., 1939, p. 161-179; A. MOMIGLIANO, în
Aegyptus, 1932, p. 113-120; PESTALOZZA, art.
cit., la art. Léto; H. GRÉGOIRE, L ’etymologie du
nom d ’Hélène, Bull. Acad. Belg., 1947, p. 255-
265; PISANI, Elena e l ’eiDSoiKov, în Riv. di fil-,
1928, p. 276 şi urm.
158
crescut-o ca pe propria ei fiică. Tradiţia care o
socotea pe Leda mama Elenei povestea, în
acelaşi fel, că Zeus se unise cu ea, luând în­
făţişarea unei lebede, şi că a făcut un ou din
care a ieşit fiica sa. Ba chiar, în alte variante,
ea făcuse două ouă, din care au ieşit Elena şi
Pollux, din primul, Clitemnestra şi Castor, din
cel de-al doilea. Sau Elena, Castor şi Pollux ar
fi ieşit din acelaşi ou, în timp ce Clitemnestra,
fiica lui Tindar, s-a r fi născut în mod obişnuit.
Alte tradiţii o considerau pe Elena fiica lui
Oceanos sau a Afroditei. în afară de Clitem­
nestra, ar mai fi avut două surori, Timandra şi
Filonoe.
O legendă necunoscută lui Homer
menţionează răpirea Elenei, ca tânără fată, de
către Tezeu şi prietenul său Piritoos, în timp
ce era pe cale să ofere un sacrificiu zeiţei Ar-
temis, în Lacedemonia. Tezeu şi Piritoos au
tras-o apoi la sorţi şi Elena a revenit lui
Tezeu. Cum atenienii nu voiau să o primească
pe tânăra fată, Tezeu a dus-o în Afîdna, unde
a încredinţat-o mamei sale. D ar Dioscurii au
venit să o ia înapoi, în timp ce Tezeu şi Piri­
toos erau plecaţi în Infern să o răpească pe
Persefona. Locuitorii din Decelia le-au dez­
văluit Dioscurilor locul unde era ţinută as­
cunsă Elena (v. Decelos). Alte versiuni
atribuie acest rol eroului Academos (v. acest
nume). Castor şi Pollux au atacat şi au cucerit
satul Afîdna, luand-o pe sora lor, precum şi pe
mama lui Tezeu, pe care au dus-o în Lac’ede-
monia (v. Etra). Uneori, se povestea că Tezeu
o respectase pe tânăra fată; alteori se spunea
că, din contră, ea îi dăruise o fiică, care nu era
alta decât Ifigenia (v. acest nume).
Atunci când a fost readusă în Lacedemonia,
Tindar s-a gândit că era vremea să o
căsătorească. S-au prezentat apoi o mulţime
de pretendenţi, printre care se găseau aproape
toţi prinţii din Grecia. Mitografii au consem­
nat numele lor, care variază de la douăzeci şi
nouă la nouăzeci şi nouă, în funcţie de autori.
Aproape singurul dintre eroii din vremea sa
care nu figurează printre ei a fost Ahile,
desigur pentru că nu ajunsese încă la vârsta
căsătoriei.
Stânjenit de numărul foarte mare al acestor
pretendenţi, Tindar se temea că, alegând pe
unul dintre ei, i-a r fi nemulţumit pe ceilalţi şi
ar fi riscat să provoace un război. Aşa că a
acceptat bucuros sfatul pe care i l-a dat Ulise
de a-i pune pe toţi să jure că vor accepta
alegerea făcută de Elena şi că vor veni în aju­
torul celui ales, în caz de’nevoie. Peste câţiva
ani, acest jurăm ânt a fost invocat de Me’ne-
laos, obligându-i astfel pe toţi conducătorii
grecilor să pornească la război împotriva
Troiei. Ca răsplată pentru serviciul făcut lui
Tindar, Ulise a obţinut mâna Penelopei (v.
Icarios).
Elena l-a ales pe Menelaos şi toţi preten­
denţii au acceptat alegerea conform jurăm ân­
tului. Curând, Elena i-a dăruit soţului ei o
fiică, numită Hermiona. După unele tradiţii, ea
Pierre G R IM A L
ar mai fi avut şi un fiu, numit Nicostratos, dar
acesta s-ar fi născut abia după întoarcerea de
la Troia.
în acel moment plasează majoritatea auto­
rilor răpirea Elenei. Ea era atunci cea mai
frumoasă femeie din lume şi Afrodita îi pro­
misese lui Paris să i-o dea, dacă el i-a r fi
atribuit premiul la concursul de frumuseţe al
zeiţelor (v. Paris). Sfătuit de zeiţă, eroul troian
s-a îmbarcat şi a venit la Amiclees, unde a
fost oaspetele Tindarizilor, ajungând apoi Ia
Sparta, unde a fost primit în casa lui M ene­
laos. Dar, atunci când acesta a trebuit să plece
în Creta, pentru funeraliile lui Catreu (v. acest
nume), Elena l-a înlocuit .pe soţul ei în cali­
tatea sa de gazdă. Ea l-a întâlnit astfel pe Paris
şi el a răpit-o peste puţin timp. Majoritatea
autorilor, după Homer, considerau că Elena
consimţise la această răpire. Unii încercau să o
justifice şi susţineau că ea cedase doar în faţa
forţei. în sfârşit, alţii consemnează că Tindar
însuşi, în absenţa lui Menelaos, i-a acordat lui
Paris mâna Elenei. S -a ajuns până acolo încât
unele variante afirmau că Afrodita îi dăduse
lui Paris înfăţişarea lui Menelaos, pentru a-i
permite să o seducă pe Elena. Cel mai adesea
însă, frumuseţea şi bogăţia lui Paris consti-
tuiseră o motivaţie decisivă pentru con­
simţământul Elenei la această răpire.
Elena nu a plecat însă cu mâinile goale. A
luat cu ea obiecte de mare valoare, precum şi
pe sclavele sale, între care se afla si Etra,
mama lui Tezeu. Dar, ea a lăsat-o pe fiica sa,
Hermiona, în Sparta.
Tradiţiile diferă foarte mult în privinţa
călătoriei celor doi iubiţi. Poemele homerice
nu dau informaţii în acest sens. Versiunea cea
mai veche şi cea mai simplă totuşi povesteşte
că vânturile favorabile i-au permis lui Paris să
ajungă în Asia M ică în trei zile. Dar există o
versiune care susţine că nava lui Paris a fost
împinsă de o furtună (stârnită de Hera) până în
Fenicia, la Sidon. în Iliada se face aluzie la
acest episod. Mai târziu, el a fost amplificat:
Paris ar fi cucerit cetatea, deşi fusese primit cu
ospitalitate de către rege, după care ar fi jefuit
palatul şi ar fi plecat din nou, urmărit de
fenicieni, cu care avusese o bătălie
sângeroasă. în sfârşit, el ar fi ajuns la Troia,
împreună cu Elena. O tradiţie înrudită
povestea că, de teamă să nu fie urmărit, Paris
ar fi întârziat în Fenicia şi în Cipru şi abia
după o aşteptare mai lungă, fiind sigur că nu
ya fi supărat de Menelaos, a revenit la Troia.
în toate aceste versiuni, el a păstrat-o pe
Elena alături de el. Dar mai sunt şi alte versi­
uni, mai ciudate. Nemulţumită că fusese pre­
ferată Afrodita, în timpul întrecerii lor, Hera
decisese într-adevâr să-i ia lui Paris iubirea
Elenei. Astfel, ea a făurit un nor care semăna
cu Elena şi i l-a dat lui Paris, în timp ce
adevărata lui iubită era dusă de către Hermes
în Egipt şi încredinţată regelui Proteu. Sau
chiar, Zeus însuşi ar fi trimis la Troia o Elenă
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
fantomatică pentru a provoca un război. Hero-
dot se referă la o intervenţie divină. In timp ce
Paris si Elena se duceau în Egipt, în drumul
spre Troia, regele Proteu i- a prim it mai întâi
cu ospitalitate. Apoi, când a aflat relaţiile care
îi uneau, el s -a indignat, l-a izgonit pe Paris
din regatul său şi a ţinut-o pe Elena ca pri­
zonieră, până când Menelaos a venit sâ o
caute. în sfârşit, autorii mai târzii adăugau
faptul că Proteu, pentru a nu-1 trimite singur
pe Paris, făcuse prin magie o fantomă a Ele­
nei, pe care i-o dăduse ca însoţitoare. Şi răz­
boiul Troiei s-a r fi derulat, de fapt, pentru
acea fantomă.
Toate aceste legende aveau drept scop, se
pare, să o prezinte pe Elena ca fiind inocentă,
un simplu instrument al destinului, care trecea
peste voinţa ei. Ele proveneau probabil din
„palinodia“ lui Stesihor, din secolul al V l-lea
î. Hr. Poetul Stesihor blamase, într-adevăr, în
versurile sale purtarea Elenei, iar Pausanias
povestea că el orbise din acestă cauză. Dar, un
anume Leonimos din Crotona, ducându-se să
viziteze Insula Albă (Insula Leuce) din Marea
Neagră, o voce i-a poruncit să-si îndrepte
pânzele către Himera, cetatea lui Stesihor, şi
să-i dezvăluie poetului că mânia Elenei era
cauza orbirii sale. Pentru a face să înceteze
această stare, el trebuia sâ compună o retrac­
tare a „calomniilor“ sale. Stesihor a ascultat şi,
astfel, şi-a recăpătat vederea (y.Autoleon).
în tradiţia homerică, Elena a trăit într-a­
devăr la Troia pe toată durata războiului. Ea a
fost prim ită de către Priam şi Hecuba, care au
fost fermecaţi de frumuseţea ei. Dar curând au
sosit soli din Grecia pentru a cere înapoierea
fugarei: Ulise şi M enelaos sau Acamâs si
Diomed. D ar aceste solii au rămas fără rezul­
tat şi războiul a izbucnit peste puţin timp.
Elena a trăit alături de Paris, fiind considerată
de către toţi drept soţia lui. însă, în general, ea
era detestată de poporul troian, care o consid­
era principala cauză a războiului. Numai Hec-
tor şi bătrânul rege Priam ştiau că adevărata
cauză a războiului stătea în voinţa zeilor şi
erau binevoitori cu ea. în Iliada, o vedem pe
Elena stând pe zidurile de apărare ale cetăţii,
arătând troienilor pe cei mai importanţi con­
ducători şi luptători greci, pe care ea îi
cunoştea feine. Mai târziu, atunci când Calul
de Lemn fusese introdus în cetate, Elena, care
ştia ce se ascunde în interiorul său, s -a dus să
Imite în apropierea acestuia vocile soţiilor
conducătorilor greci, încât unul dintre ei s-a
abţinut cu greu să n u -i răspundă. Situaţia
Elenei este destul de falsă: ea era compatrioata
duşmanilor şi fiecare ştia că păstra o anumită
simpatie pentru ei. Pe’ bună dreptate, troienii
nu aveau încredere în ea. La rândul ei, deşi
mereu ameninţată, ea înfruntă dificultăţile,
ştiind că frumuseţea sa o va salva dacă ar face
unii paşi greşiţi.
O legendă necunoscută lui Homer po­
vesteşte că Ahile, care nu o văzuse vreodată,
ar fi dorit să o cunoască, iar zeiţele Thetis şi
159
Afrodita au aranjat o întâlnire între cei doi.
Această întâlnire este plasată, uneori, la
începutul războiului, dar, cel mai adesea, cu
puţin timp înainte de moartea lui Ahile. în
cursul acestei întrevederi, este posibil ca eroul
să o fi iubit. Cel puţin aşa pretind mitografii,
care îi atribuie Elenei cinci „soţi“ . Ahile ar fi
fost deci al patrulea, după Tezeu, Menelaos şi
Paris. Cel de-al cincilea, cu care s-a căsătorit
după moartea lui Paris, a fost un alt fiu al lui
Pnam , Deifob. într-adevăr, im ediat după
moartea lui Paris, Priam a prom is-o pe Elena
„celui mai viteaz“ dintre troieni. S -au prezen­
tat Deifob, Helenos şi Idomeneu, alt fiu al lui
Priam. Toţi trei erau de mult timp îndrăgostiţi
de Elena, iar Deifob a obţinut-o. De necaz,
Helenos s-a refugiat pe muntele Ida, unde a
fost luat prizonier de către greci (v. Helenos).
Atunci când Ulise s-a strecurat în cetatea
Troia, îmbrăcat în haine de cerşetor, Elena l-a
recunoscut, cu toate că el avusese grijă să se
desfigureze, zugrâvindu-şi cicatrice pe faţă
sau lăsându-se mutilat de către Toas (v.
Ulise). însă Elena nu l-a trădat. Euripide po­
vestea că ea dezvăluise prezenţa lui Ulise
Hecubei, însă regina s-a m ulţumit să-l
izgonească din cetate în loc să-l dea pe mâna
troienilor. Mai târziu, Ulise a revenit în cetate,
tot deghizat si insoţit de Diomed, pentru a
jefui templul t’alladion (v. acest nume). Şi de
această dată, el a fost recunoscut de către’Ele­
na. Dar eroina, nu numai că a tăcut, dar l-a şi
ajutat efectiv pe Ulise. în cursul acestei aven­
turi (sau, după alte versiuni, în timpul celei
precedente), Ulise s-a r fi înţeles cu ea asupra
căilor de a cuceri cetatea, Elena trebuind să
contribuie la căderea Troiei.
In cursul nopţii fatale, ea ar fi fost cea care
a agitat o făclie pe citadelă, acesta fiind sem­
nalul convenit pentru întoarcerea flotei gre­
ceşti, care aştepta în largul insulei Tenedos.
Elena a golit de arme casa lui Deifob, pentru a
împiedica orice rezistenţă. Dând astfel de
dovezi grecilor, ea aştepta’cu încredere sosirea
lui M enelaos. Se povestea că acesta, după
uciderea lui Deifob, a venit către ea cu sabia
ridicată, având intentia să-i rezerve aceeaşi
soartă. Dar ea s-a mulţumit să apară în faţa lui
pe jumătate goală şi sabia i-a căzut din mâini
lui Menelaos. Se mai spunea că ea s-a r fi
refugiat în templul Afroditei şi, din acest azil
inviolabil, Elena si-ar fi negociat împăcarea
cu primul ei soţ. Cirecii însă, când au văzut că
Elena a scăpat teafără, au vrut să o omoare cu
pietre. Şi de această dată, a fost salvată de
frumuseţea ei, fiindcă pietrele cădeau din
mâinile călăilor (v. şi Menelaos).
întoarcerea Elenei, împreună cu Menelaos,
nu a fost mult mai uşoară decât cea a princi­
palilor conducători militari care luaseră parte
la război. L e-au trebuit opt ani să ajungă
înapoi în Sparta. Ei au rătăcit prin Mediterana
Orientală şi mai ales în Egipt, unde au nau­
fragiat. Legende diferite se leagă de şederea
Elenei în Egipt (a doua, după prima ei Venire,
160
împreună cu Paris, în drum spre Troia). Pilotul
corăbiei sale, Canopos (sau Canobos), a fost
muşcat de un şarpe şi a murit. Atunci, Elena a
ucis şarpele şi’i-a luat veninul. Apoi a organi­
zat funeralii solemne lui Canopos, insula
situată la vărsarea Nilului primind de atunci
numele de Canope (v. Canopos), Se mai
povestea că regele cetăţii învecinate, numit
Thon sau Thonis, îi primise cu ospitalitate pe
Menelaos si pe soţia sa. Dar, sedus de fru­
museţea Elenei, el a încercat o violeze, iar
Menelaos l-a ucis. O tradiţie mai complexă
susţinea că Menelaos, pornind într-o expediţia
în Etiopia, îşi încredinţase soţia regelui
Thonis.. însă Polidamna, soţia lui Thonis,
aflând că regele o curta pe Elena, a trim is-o
pe aceasta în Insula Faros, dându-i o plantă
pentru a o proteja de numeroşii şerpi care
infestau insula. Acea plantă s-a numit apoi
Helenion (v. Polidamna).
Această şedere în Egipt a mai fost explicată
şi în alt fel: Elena ar fi fugit din Troia, înainte
de căderea cetăţii, deoarece îl regreta pe M e­
nelaos. Pentru acest lucru, ea ar fi cerut unui
căpitan de vas, numit Faros, să o ducă în
Lacedemonia, dar o furtună i-a r fi aruncat pe
coastele Egiptului. Acolo, un şarpe l-a r fi
muşcat pe Faros. După moartea căpitanului,
Elena l-a îngropat şi a dat numele lui Insulei
Faros, aflată la vărsarea Nilului. Mai târziu,
după terminarea războiului, Menelaos ar fi
regăsit-o în Egipt.
După varianta urmată de Euripide, înainte
de a pleca spre Sparta, Elena şi M enelaos ar fi
ajuns în cetatea Argos, exact în ziua în care
Oreste îi ucisese pe Clitemnestra şi pe Egist
(v. Oreste). Prudent, Menelaos a introdus-o
pe Elena în palat în timpul nopţii, fară să ştie
nimic despre întâmplările care avuseseră loc.
Atunci când Oreste a văzut-o pe Elena, în­
conjurată de suita ei, împodobită în stil orien­
tal, după moda troiană, el a vrut să o ucidă,
considerând-o răspunzătoare de toate nenoro­
cirile care se abătuseră asupra casei sale. Dar,
la porunca lui Zeus, Apollo ar fi răpit-o atunci
şi ar fi făcut-o nemuritoare. Această legendă
nu este conformă cu tradiţia cea măi obişnuită,
care, începând cu Odiseea lui Homer,’ o în­
făţişează pe Elena revenind în Sparta, alături
de M enelaos şi m anifestându-şi din plin
calităţile de gospodină.
Totuşi, legenda divinizării Elenei păstra o
oarecare autoritate, datorită faptului câ existau
numeroase sanctuare închinate Elenei, în care
era onorat şi Menelaos. Acesta ar fi fost di­
vinizat la rugămintea Elenei, ce dorea să-i
compenseze astfel chinurile pe care i le pro­
vocase în vremea când trăise alături de el. Tot
rugăminţilor Elenei îi era atribuită şi diviniza­
rea celor doi fraţi ai săi, Castor şi Pollux.
O legendă din Insula Rodos, consemnată de
Pausanias, dă un epilog foarte diferit vieţii
Elenei. După moartea lui Menelaos, cei doi fii
ai săi, Nicostratos şi Megapentes, ar fi izgo­
Pierre G R IM A L
nit-o pe Elena, ca pedeapsă pentru greşelile
ei. Eroina s-a r fi refugiat atunci pe Insula
Rodos, la vechea ei prietenă Polixo, al cărei
soţ fusese ucis în Războiul Troiei, în timp ce
lupta de partea grecilor. Polixo s-a prefăcut că
o primeşte cu ospitalitate, însă a decis să se
răzbune. îm brăcându-şi servitoarele în Erinii,
ea le-a poruncit să o sperie pe Elena în timp
ce aceasta făcea baie, iar servitoarele au
chinuit-o atât de mult, încât au făcut-o să se
spânzure.
Există şi alte tradiţii referitoare la „pedep­
sirea“ Elenei: de exemplu, ea ar fi fost oferită
ca sacrificiu de către Ifigenia, în Taurida (ceea
ce era o „răzbunare poetică“ pentru sacrificiul
Ifigeniei, în Aulida). Sau zeiţa nereidă Thetis,
iritată din cauza morţii fiului ei Ahile, căzut
pe câmpul de luptă datorită Elenei, ar fi ucis-o
pe aceasta în timpul călătoriei de întoarcere.
Printre legendele mistice legate de Elena,
exista una care o înfăţişa căsătorită cu Ahile şi
trăind veşnic, petrecând în banchete nesfârşite,
pe Insula Albă (Insula Leuce), situată în
Marea Neagră, la vărsarea Dunării. Poseidon
şi ceilalţi zei luaseră parte la nuntă şi era in­
terzis oricărui muritor să ajungă pe această
insulă (v. totuşi legenda lui Stesihor, mai sus
în acest articol). Ahile şi Elena ar fi avut un
fiu, o fiinţă înaripată, pe care l-au numit Eu-
forion şi a fost iubit de Zeus (v. Euforion).
Se spunea că Elena a avut copii din toate
căsătonile sale (tab. 13), în afară de cea cu
Deifob. Legenda povesteşte că ea şi Paris ar fi
discutat mult pentru a hotărî cum să o numeas­
că pe fiica lor: Alexandra, după numele tatălui
ei, sau Elena, după cel al mamei. Au ajuns
până la urmă să stabilească rezultatul la arşice,
Elena fiind câştigătoare. Se povestea că acea
fiică, numită Elena, ar fi fost ucisă de către
Hecuba. Cei patru fraţi ai săi au pierit în m o­
mentul cuceririi Troiei de către greci, prin
prăbuşirea acoperişului casei în care se aflau.
E L E U SIS1. (EĂeuals'.) Eleusis sau Eleusi-
nos era eroul care a dat numele cetăţii Eleusis.
După unele tradiţii, el ar fi fost fiul lui Hermes
şi al Deirei şi s-a r fi căsătorit cu o fată numită
Cotone, care-i dăduse drept fiu pe Triptolem.
Cum zeiţa Demetra, prin descântecele sale,
încerca să-i facă fiul nemuritor, intro-
ducându-1 pentru aceasta în foc, Eleusis, mar­
tor indiscret al scenei, a scos un ţipăt. Iritată,
zeiţa Demetra l-a ucis (v. şi Triptolem).
E L IS 2. (Hăls-.) Fiul Euripilei, fiica lui Endi-
mion, şi a zeului Poseidon. La moartea buni­
cului său, Elis i-a urmat la tronul Elidei şi a
întemeiat cetatea Elis, căreia i-a dat numele
său.
1 Eleusis: SERV., la VIRG., G„ I, 1, 9; PAUS., I, 38, 7;
, HYG., Fab., 147.
1 Elis: CONON, Narrai., 14.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
E L P E N O R . (EXnrivojp.) Unul din însoţito­
rii lui Ulise. El fusese prefăcut în porc de către
Circe, care i-a redat mai târziu înfăţişarea
omenească. în dimineaţa plecării, atunci când
însoţitorii lui Ulise se adunaseră, Elpenor
dormea pe terasa palatului în care locuia
Circe, fiind încă sub influenţa vinului băut în
ajun. Atunci când a fost strigat, uitând unde se
găsea şi fiind încă pe jum ătate adormit, Elpe­
nor a căzut de la înălţimea terasei, încercând
să ajungă mai repede la tovarăşii săi. El a
murit pe loc, iar mai târziu Ulise s-a întâlnit
cu umbra lui Infern. Cu această ocazie, Elpe­
nor i-a cerut sâ -i organizeze funeraliile
obişnuite, ceea ce Ulise a şi făcut, imediat ce
s-a întors din lumea infernală. Mormântul lui
Elpenor era arătat călătorilor în Latium.
E L IM O S 2. (EĂv/iof.) Bastard al lui An-
chise şi însoţitor al lui Egest, alături de care a
contribuit la întemeierea mai multor cetăţi din
Sicilia. A dat numele coloniei troiene care a
emigrat împreună cu el şi care a format nu­
cleul poporului Elim.
EM PU SA 3. (Eprrovaa.) Fantomă din antu­
rajul zeiţei Hecate, care aparţinea lumii infer­
nale şi bântuia prin nopţile groazei. Putea să ia
orice’înfăţişare şi apărea mai ales femeilor şi
copiilor, pentru a -i îngrozi. Se credea că are
un picior de bronz, se hrănea cu came de om
si, adesea, pentru a -şi atrage victimele, lua
înfăţişarea unei fete frumoase.
EN A R O F O R O S 4. (Empcxpopos-.) Unul din
fiii lui Hippocoon. Cum acesta dorea să o ia
pe tânăra Elena prin forţă, Tindar a încre­
dinţat-o pe aceasta lui Tezeu (v. Elena).
EN D IM IO N 5. (Ev8vp.i(x>v.) Genealogia lui
Endimion diferă în funcţie de autorii care au
consem nat-o. Cel mai adesea, el era conside­
rat fiul lui Etlios (care era fiul lui Zeus) şi al
Calicei (tab. 24). Uneori, era el însusi conside­
rat fiul lui Zeus. El îi condusese pe Lolieni din
Tesalia în Elida şi domnea peste aceştia. Mai
târziu, s -a căsătorit (numele soţiei sale este
diferit în funcţie de autori), si a avut trei fii,
Peon, Epeios şi Etolos, şi o fiică, Euricide (v.
Etolos). Uneori i se mai atribuie încă o fiică,
Pisa, cea care ar fi dat numele cetăţii Pisa din
Elida.
1 E lpenor: Od., X, 550 si urm.; XI, 57 ?i urm.; XII, 10
si urm.; JUV„ XV, 22; Ov., Ibis, 487; THEOPHR.,
H. pl., V, 8, 3; SERV., la VIRG., En., VI, 107;
M. MAYER, Rhodier, Chalkidier und die Odyssee,
, J. D. A. /., 1925, p. 42 si urm.
, Elim os: DEN. HAL., I, 52 si urm. V. Egeste.
E m pusa: ARISTOPH., Grec., 294; APOLL. TYAN.,
II, 4; IV, 25; ETYM. MAGN., j. v. "E|nroiraa; de
asemenea, SIJID., Lex.; scol. la APOLL. RH., Arg.,
, III, 862.
E n aroforos: APD., Bibi., III, 10, 5; PLUT., Thés., 31;
. PAUS., III, 15, 1.
E ndim ion: APD., Bibi., I, 7, 5; APOLL. RH., Arg.,
IV, 57 si scol.; HYG., Fab., 271; PAUS., V, 1 ,2 ;
PLAT,,’Phédon, 72 c; CIC., De Fin., X, xx, 25;
Tusc., I, XXXCIII, 92.
161
Legenda cea mai cunoscută referitoare la
Endimion este cea în care sunt povestite iubi­
rile sale cu Selene (Luna): Endimion, înfăţişat
ca fiind un păstor tânăr şi foarte frumos, inspi­
rase Selenei o iubire violentă. La cererea Se-
lenei, Zeus îi promisese lui Endimion împlini­
rea unei dorinţe. Endimion a ales să doarmă
un somn fără sfârşit, rămânând astfel mereu
tânăr. Conform unor versiuni, în timpul aces­
tui, somn fericit, Luna l-a văzut şi s-a în­
drăgostit de el. Uneori legenda este plasată în
Peloponez, iar alteori în provincia Caria, nu
departe de cetatea Milet (v. şi Hipnos). Se
spune că Endimion îi dăruise iubitei sale,
Luna, cincizeci de fiice.
EN EA 6. (Aiveias’.) Erou troian, fiul lui An-
chise şi al Afroditei. Prin tatăl său, fiul lui
C apis,’el descindea din neamul lui Dardanos
si, prin urmare, din Zeus însuşi (tab. 7). în
legătură cu circumstanţele naşterii sale, v.
Anchise. în prima parte a copilăriei, Enea
fusese crescut la munte, iar atunci când a îm ­
plinit cinci ani a fost dus în cetate de către
tatăl său si încredinţat lui Alcatoos, cumnatul
său, soţul surorii acestuia Hippodamia (v.
Anchise), care s-a ocupat de educaţia sa. Enea
era considerat cel mai viteaz dintre troieni,
după Hector. Nu aparţinea casei regale, dar
prezicerile făcute la naşterea sa îi promiteau
că va ajunge să deţină’ puterea. într-adevăr,
Afrodita, în timp ce îi dezvăluia lui Anchise
cine era, după ce îl iubise deja, i-a spus: „Vei
avea un fiu, care va domni asupra troienilor şi
fiilor lui li se vor naşte alţi fii, şi tot aşa, la
nesfârşit“.
Prima întâlnire între Enea şi Ahile, în tim­
pul războiului Troiei, a avut loc pe muntele
îda, în cursul expediţiilor întreprinse de Ahile
împotriva turmelor lui Enea. Acesta a încercat
în zadar să se opună eroului şi a trebuit să
caute refugiul la Limessos, de unde a fost
salvat prin protecţia lui Zeus, în momentul
cuceririi cetăţii de către Ahile. De mai multe
ori, Enea a intervenit în luptele din jurul
Troiei. Prima dată, el a fost rănit de către Di-
omed. Afrodita a încercat să-l salveze şi
atunci a fost ea însăşi rănită. Apollo l-a dus
6 E nea: HÉS., Théog., 1008 şi urm.; H ymne hom. à
Aphr., passim, în special v. 196 si urm.; II., II, 819
si urm.; V, 166-275; 297-317; 431-470; 512-518;
541-572; XII, 98; XIII; 458-505; 540-544; XV,
332-338; XVI, 608-631; XVII, 333 si urm.; 491-
536; 752; 761; XX, 75-352. V. mai ales XX, 307 şi
cf. urm.; DEN. HAL., I, 46 şi urm.; 72; LIV., I, 1 şi
urm.; VIRF., Eneide, passim ; Ov., Hér., VII;
ARN., Adv. Nat., II, 71. Aluziile antice la această
legendă sunt nenumărate. V. o analiză, din ne­
fericire complet negativă,, în J. PERRET, Origines
de la légende troyenne de Rome, PARIS, 1942. Cf.
HILD., La légende d'E née avant Virgile, Paris,
1883. Despre Enea şi sosirea în Italia, v. J.
CARCOPINO, Virgile et les Origines d ’Ostie,
Paris, 1919; H. BOAS, Aeneas arrivai in Latium,
Amsterdam, 1938; L .-A . CONSTANS, L ’Enéide
de Virgile, Paris, 1943; E. HOWALD, Aineias,
Mus. Helv., 1947, p. 67-73; L. MALTEN, Aineias,
A. R. W„ 1931, p. 33-59.
 162
atunci pe Enea departe de câmpul de luptă,
ascunzându-1 într-un nor. Curând însă, Enea
s -a întors pe câmpul de luptă, unde i-a ucis pe
Creton şi Orsiloc. El s-a distins şi în timpul
atacului’ împotriva taberei aheilor. L -a în­
fruntat pe Idomeneu, dar fără rezultat. Mai
târziu, a ucis un mare număr de greci. Era
alături de Hector, când acesta i-a pus pe fugă
pe ahei. A fost printre cei care au luptat pentru
a obţine trupul lui Patroclu şi s -a confruntat
astfel cu Ahile, singurul dintre greci care ar fi
putut să-l ucidă. Poseidon l-a salvat la timp
din faţa duşmanului său, acoperindu-1 cu un
nor. Cu această ocazie, Poseidon şi-a amintit
profeţia Afroditei, care prevedea că Enea va
domni într-o zi asupra Troiei, copiii săi şi
copiii copiilor săi. păstrând această supremaţie.
Astfel, încă din poemele homerice, Enea
apărea drept u n erou protejat de zei, de care el
asculta cu deosebit respect, fiind promis unui
destin măreţ: de el depindea soarta viitoare a
neamului troian. Toate aceste elemente vor fi
reluate de Vergiliu în Eneida şi interpretate în
cadrul legendei romane.
Poeţii de după Homer îl înfăţişau luând
parte la ultimele lupte din jurul cetăţii şi
jucând rolul pe care ar fi trebuit să-l joace
Hector, cel dispărut, în apărarea cetăţii Troia.
După căderea cetăţii, rolul său a devenit şi mai
important. înţelegând, din minunea ale cărei
victime au fost fiii lui Laocoon, împreună cu
acesta, că sfârşitul cetăţii era aproape (v. Lao­
coon), la sfatul tatălui său şi la recomandările
Afroditei, Enea s-a retras în munţi, împreună
cu Anchise, tatăl său, cu micuţul Âscaniu, fiul
său, şi cu soţia sa, Creusa. O versiune mai
romanţată povestea cum Enea fusese surprins
în cetate de atacul grecilor. El s-a r fi salvat
atunci din mijlocul flăcărilor, purtându-1 pe
bătrânul Anchise în spate, pe Âscaniu în braţe,
ducându-i în plus şi pe zeii cei mai sacri ai
Troiei, Penaţii, precum şi Palladionul, statuia
zeiţei Pallas Atena. El se retrăsese astfel pe
muntele Ida, unde i-a r fi adunat pe locuitorii
care supravieţuiseră masacrului si ar fi fondat
o nouă cetate, asupra căreia ar f! domnit, îm­
plinind în acest fel prezicerea Afroditei, care
nu ar fi provocat războiul Troiei, după cum se
spunea, decât pentru a -i lua regelui Priam
puterea regală şi a o transmite propriului său
neam (v şi Ascâniu).
D ar legenda cea mai răspândită, cea în care
se încadrează şi poemul lui Vergiliu, este
povestea călătoriilor lui Enea. După o scurtă
şedere pe muntele Ida (v. Oxinios), eroul ple­
case către Hesperia, adică spre ţinuturile din
partea occidentală a Mediteranei. Etapele
călătoriei sale sunt următoarele: îl întâlnim în
Tracia şi Macedonia, după o escală în Samo-
trace, apoi în Creta şi Delos, în Citera, iar mai
târziu în Laconia şi Arcadia. De acolo a trecut
în Leucade şi Zacint, urcând coastele Epirului,
ajungând la Butrot, unde s-a întâlnit cu Hele-
nos şi cu Andromaca (v. acest nume). în cele
din urmă a ajuns în sudul Italiei şi acolo a dat
Pierre G R IM A L
de numeroase colonii greceşti, stabilite de mai
mult timp în ţinut. S -a hotărât atunci să
ocolească Sicilia, evitând strâmtoarea Mesina
(unde se găseau Scylla şi Caribda). în timpul
escalei în portul Dreparion, a murit tatăl său
Anchise. Atunci când a plecat din nou pe
mare, o furtună l-a aruncat pe coasta cartagi-
neză (v. Didona). De acolo, la porunca zeilor,
care nu voiau să-l lase să se stabilească în ce­
tatea sortită să devină rivala Romei, el a pornit
din nou la drum şi a ajuns în cetatea Cumes.
Acolo plasează Vergiliu vizita la Sibila şi co­
borârea în Infern. Curând, Enea pleacă din
Cumes şi navighează de-a lungul coastelor
Italiei spre nord-vest. S -a oprit apoi la Caieta
(Gaeta), pentru a o îngropa pe doica sa (v.
Caieta), după care evită cu grijă să se operas-
câ în insula vrăjitoarei Circe şi ajunge la văr­
sarea Tîbrului, unde avea să lupte împotriva
Rutulilor. Lăsând cea mai mare parte din înso­
ţitorii săi în tabăra aşezată pe ţărmul mării,
Enea a urcat pe Tibru’ până la cetatea Pallan-
teea, aşezată pe locul în care se va înălţa mai
târziu cetatea Romei (Palatin), şi cere bătrânu­
lui rege Evandru, originar din Arcadia, care
fusese cândva oaspetele lui Anchise şi nu era
prin urmare ostil troienilor, să se alieze cu el.
Evandru l-a primit frumos pe Enea, s-a aliat
cu el şi a trimis în ajutorul său un contingent
de soldaţi, condus de propriul său fiu, Pallas.
Mai târziu, sfătuit de Evandru, Enea s-a dus în
cetatea Agylla din Etruria, unde i-a chemat
sub arme pe supuşii lui Mezenţiu, revoltaţi
împotriva regelui lor. în timpul absenţei sale,
trupele lui Tumus, regele Rutulilor, au atacat
tabăra troienilor şi au încercat să incendieze
flota troiană. Bătălia era pe punctul de a se
termina în defavoarea troienilor, atunci când
sosirea lui Enea, împreună cu contingentele
aliate, a răsturnat situaţia. Curând, Enea l-a
ucis pe duşmanul său Tumus în duel. Poemul
lui Vergiliu se încheie cu victoria lui Enea. El
nu povesteşte în mod direct evenimentele ulte­
rioare pe care le consemnează istoricii: înte­
meierea cetăţii Lavinium, luptele împotriva
diferitelor populaţii ale ţinutului şi dispariţia
lui Enea în cursul unei furtuni. D e-abia
un descendent al lui Enea, Romulus (v. acest
nume), va fonda Roma. Fiul său, Âscaniu sau
Iulus, va fonda cetatea Alba Longa, metropola
Romei. în legătură cu etapele legendei anteri­
oare lui Vergiliu, v. Latinus. Unele tradiţii ob­
scure îl prezintă pe Enea drept fondator direct
al Romei (cf. Nanos şi Ulise). Alte variante îi
atribuie patru fii: Âscaniu, Eurileon, Romulus
şi Remus (v. aceste nume), însă este evident
că versiunea preluată de Vergiliu s-a impus în
lucrările tuturor scriitorilor care i-a u urmat,
fiind singura variantă viabilă după secolul I
d.Hr. Legenda lui Enea avea meritul de a da
Romei titlurile sale de nobleţe, prezentând
neamul întemeietorilor săi ca avându-şi origi­
nea la începuturile vremurilor istorice şi
atribuindu-i strămoşi divini: Zeus şi Afroditâ.
Ba mai mult, măreţia Romei părea să fie
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
prezisă de Homer însuşi. în sfârşit, Roma
părea să realizeze, în cadrul imperiului său,
reconcilierea celor două rase inamice, troienii
şi grecii.
E N IO 1. (Evvoj.) Zeiţă a războiului, în­
făţişată de obicei în anturajul zeului Ares, faţă
de care este considerată cel mai adesea drept
fiică (v. Âres), uneori drept mamă sau soră.
Era reprezentată ca o zeitate sângeroasă, cu
atitudini violente. La Roma ea s-a identificat
cu zeiţa războiului, Bellona.
E N IPE U S2. (EvLnevs•.) Zeu-râu din Tesa-
lia, de care Tiro, fiica lui Salmorieu şi a
Alcidicei, se îndrăgostise cu pasiune violentă.
Poseidon, care o iubea pe tânăra fată, a luat
înfăţişarea lui Enipeu şi î-a dăruit acesteia doi
gemeni, Pelias şi Neleu (tab. 21).
*E N T O R IA 3. (Evriopia.) Povestea Entoriei
este o legendă romană, consemnată de către
Plutarh şi referitoare la întemeierea templului
lui Saturn. Ea pare o construcţie artificială, de
altfel plină de confuzii, pe modelul legendei
Erigonei (v. acest nume). Pe vremea când
Saturn trăia în Italia (v. Vârsta de Aur), un
ţăran, numit Icarios, i-a acordat ospitalitate
zeului, care s -a unit cu fiica acestuia, numită
Entoria şi a avut cu ea patru copii: Ianus,
Himnos, Faustus şi Felix. în plus. Saturn a
învăţat-o pe gazda’ sa arta de a cultiva viţa de
vie şi de a prepara vinul, recom andându-i să
împartă cu vecinii darurile pe care le obţinuse
în acest fel. Icarios şi-a invitat vecinii şi le-a
dat să bea vin, ceea ce i- a făcut să se cufunde
într-un somn profund. Atunci când s-âu tre­
zit, crezând că fuseseră otrăviţi, 1-âu omorât
cu pietre pe Icarios. De supărare, nepoţii săi s -
au spânzurat. în urm a acestei întâmplări, între
romani a izbucnit o epidemie, iar oracolul din
Delfi, consultat asupra cauzei, a dezvăluit că
se datora mâniei lui Saturn. Pentru a -i domoli
mânia zeului, Lutatius Catulus (sic) a fondat
templul lui Saturn, la poalele Capitoliului,
precum şi un altar ornamentat cu patru feţe
(cei patru copii ai Entoriei), dând şi numele
lunii lanuarius (ianuarie, de la numele lui
Ianus). Saturn a prefăcut întreaga familie a lui
Icarios într-o constelaţie.
E O L 4. (AtoĂos'.) Sub acest nume apar cel
E nio: I i, V, 592 si scol. la I i, V, 333; CORNUT., 21;
, QUINT. SMYRN., VIII, 425; PAUS., I, 9, 5.
* E nipeus: Od„ XI, 238; APD., B ib i, I, 9, 8; DIOD.
SIC., IV, 68, 3; EUST., la HOM., p. 1681. V. Tyro.
, Cf. O V .,M et., VI, 116.
E n to ria : PLUT., Parall. gr. et rom. hist., 9;
, ARATOS, Phen., 137.
Eol: 1) APD., B ib i, I, 7, 3; STRAB., VII, p. 383;
CONON, Narrat., 27; PAUS., X, 8, 4; 38, 4; IX,
20, 1; 40, 5; scol. la PIND., Pyth., IV, 253; DIOD.
SIC., IV, 67, 2; Ov., Her., XI, Tr„ II, 384; HYG.,
Fab., 125. 2) EUR., tr. pierdută (v. fr. de Nauck, p.
157 şi 186, şi studiul lui WUNŞCH, Rhein. Mur.,
1894, p. 91 şi urm., precum şi BERARD, Colonisa-
tion, p. 344 şi urm.); HYG., Fab., 157 şi 186 (cf. H.
I. ROSE, ad loc.); scol. la DION. PER., 461;
163
puţin trei personaje, care uneori erau greu de
deosebit unul de celălalt.
1. Primul era fiul lui Hellen şi al Nimfei
Orseis (tab. 8) şi, prin urmare, nepotul lui
Deucalion şi al Pyrrhei. Fraţii lui se numeau
Doros şi Xoutos, iar urmaşii lui erau Eolienii.
Eol domnea în cetatea Magnesia din Tesalia.
El s-a căsătorit cu Enarete, fiica lui Deima-
hos, care i-a dăruit şapte fii: Creteu, Sisif,
Atamas, Salmoneu, Deion, Magnes, Perieres,
cărora anumite tradiţii îi mai alătură şi pe
Macareu, Etlios şi Mimas. A mai avut şi cinci
fiice: Canace, Xlcione, Pisidice, Calice, Pe-
rimede. După unii autori, Tanagra şi Ame
erau, de asemenea, fiicele sale. Uneori acest
Eol, fiul lui Hellen, era identificat cu Stăpânul
Vânturilor (v. Eol, 2), dar, cel mai adesea,
acest titlu este atribuit altui Eol, nepotul celui
dintâi, fiul lui Poseidon (după consemnarea lui
Diodor) şi al Amei. Eol fiul lui Hellen, şi tatăl
Canacei, a jucat un anumit rol în iubirile
tragice ale acesteia cu Macareu (v. Canace).
2. Eol, fiul lui Poseidon şi al Amei,
nepotul lui Eol, fiul lui Hellen. Xdesea (con­
form tradiţiei urmate mai ales de Euripide, în
tragediile sale, astăzi pierdute, despre Me-
lanippe), mama acestui personaj purta numele
de Melanippe în loc de Ame. Melanippe (sau
Ame) a avut de la Poseidon doi copii gemeni,
Eol şi Boetos. La naşterea lor, tatăl Me-
lanippei (Eol fiul lui Hellen, sau Desmontes,
după consemnarea lui Hygin, nume care
provine aproape sigur dintr-o greşeală a com­
pilatorului în legătură cu titlul tragediei Iui
Euripide, pe care a rezum at-o, Melanippe
înlănţuită, MeXawTrjrri f) SeaficorL?), a orbit-o
pe fiica sa şi a închis-o într-o temniţă. Apoi, a
poruncit ca cei doi copii să fie abandonaţi pe
munte. O vacă a venit şi i-a hrănit cu laptele
ei până când nişte ciobani, martori ai acestei
minuni, ir au luat pe Eol si pe Boetos şi i-au
crescut. în acest timp, Metapontos, regele
Icariei (după Hygin, ar trebui să citim „regele
Italiei“) nu putea să aibă copii cu soţia sa
Teano, şi ameninţa să o repudieze. Ciobanii i-
au dat atunci pe Eol si pe Boetos, pe care
Teano i-a prezentat lui Metapontos, făcându-1
să creadă că erau fiii săi. Dar, mai târziu,
Teano a avut ea însăşi doi fii şi se gândea să
scape de cei doi străini pe care îi introdusese
în mod imprudent în familia sa, cu atât mai
mult cu cât frumuseţea lor îi făcea să fie fa­
voriţii soţului. într-o zi, când Metapontos se
dusese să-i aducă sacrificii Dianei din Meta-
pont, Teano a dezvăluit fiilor săi de sânge
secretul naşterii lui Eol şi Boetos şi le -a cerut
să-i ucidă în cursul unei vânători. Cei patru
tineri s-au luptat pe munte şi, datorită ajutoru-
; dat de Poseidon, Eol şi Boetos au fost în­
DIOD. SIC., IV, 67, 3 si urm.; STRAB., VI, 265.
3) Od.. X, 1 la 76; HYG., Fab., 125; Ov., Méta.,
XIV, 223 şi urm.; VIRG., En„ I, 52 şi urm.;
APOLL. RH .,A rg., IV, 761 si urm., si scol. la 764.
Cf. R. STROMBERG, în Symb. Ph’ilol. Gotobur-
genses, 1950, p. 71-84.
 164 Pierre G R IM A L

vingători. I-au ucis pe fiii lui Teano, apoi au E O S . (Hcos".) Personificarea Aurorei, care
cerut adăpost la păstorii care îi crescuseră aparţinea primei generaţii divine, cea a Ti­
odinioară. Acolo, Poseidon le -a dezvăluit că tanilor (tab. 14). într-adevăr, Eos era fiica lui
el le era tată si le-a spus că mama sa era ţinută Hiperion şi a Theiei şi sora lui Helios şi a
într-o temniţă. Tinerii s-au grăbit să o Selenei. După alte tradiţii, era fiica lui Pa’llas
elibereze, iar Poseidon i-a redat vederea. (v. acest nume). Cu Astreos, un zeu din
Atunci, fiii săi au condus-o în cetatea Meta- acelaşi neam (fiul lui Crios şi al Euribiei şi
pont, unde i-au dezvăluit regelui Metapontos fratele gigantului Pallas) (tab. 32), ea a dat
crimele soţiei sale Teano. Regele s-a căsătorit naştere Vânturilor: Zefir, Boreu, Notos, pre­
cu M elanippe şi cei doi tineri au pornit să cum şi Stelei Dimineţii (Eosforos) şi Astrelor.
întemeieze unul regatul Beoţiei, în Tracia, şi Era înfăţişată ca o zeiţă ale cărei degete, de
celălalt Eolia, în Propontida. culoare trandafirie, deschideau porţile cerului
Există şi alte versiuni ale aceleiaşi legende, ca să poată trece carul soarelui. Legenda sa
dintre care una, o prezintă pe A m e- este plină de aventuri amoroase. Cândva, se
Melanippe, rămasă însărcinată cu Poseidon, povestea, îl iubise pe Ares, atrăgând astfel
care nu a fost închisă de către tatăl ei, ci dată mânia Afroditei, care o pedepsise transfor­
unui locuitor din Metapont, aflat în trecere m ând-o într-o eternă îndrăgostită.
prin Tesalia, care, întors acasă, i- a adoptat pe Diferiţii săi iubiţi au fost: Orion Gigantul,
cei doi copii, Eol şi Boetos, la îndemnul unui fiul lui Poseidon, pe care l-a răpit şi l-a dus
oracol. Ajunşi bărbaţi, cei doi fii ai Amei, pe insula Delos; Cefal, fiul lui Deion şi al
profitând de o revoltă, au preluat tronul în Diomedei, fiica lui Xoutos, sau, după’ alţi
cetatea Metapont. Apoi au ucis-o pe soţia autori, fiul lui Hermes şi al Hersei. L -a răpit şi
tatălui lor adoptiv (Autolite sau Siris), care se l-a dus în Siria, unde i-a dăruit un fiu, Faeton,
luase la ceartă cu mama lor. Ca urmare a aces­ care trecea drept fiul Soarelui, în majoritatea
tei crime, ei au trebuit să fugă. Eol s -a dus pe legendelor (v. Faeton). în sfârşit, l-a răpit pe
una din insulele aflate în Marea Eoliană şi a Titonos, fiul lui Ilos şi al Placiei (sau al Leu-
fondat cetatea Lipara. Boetos s -a dus’ în cippei) din neamul troienilor, şi l-a dus în
Eolida, numită mai târziu Tesalia. Etiopia, care, în legendele străvechi, era Ţara
Se mai povestea că Eol, după plecarea sa Soarelui. Acolo, i-a dăruit doi fii, Emation şi
din cetatea Metapont, a fost primit, în insulele Memnon. Acesta din urmă, care pare să fi fost
din Marea Eoliană de către regele Liparos, fiul fiul ei preferat, a domnit peste etiopieni şi a
lui Auscm, care i-a dat în căsătorie pe fiica sa murit în faţa zidurilor Troiei, luptând îm­
Ciane şi i-a lăsat tronul, în timp ce el s -a dus
la Sorrente, pe ţărmul golfului Neapole. Cu potriva lui Ahile (v. Memnon). Eos obţinuse
Ciane, Eol a avut şase fii: Astiohos, Xoutos, de la Zeus ca Titonos să devină nemuritor,
Androcles, Feremon, Iocastos şi Agatimos. însă neglijase să-i ceafă pentru el şi tinereţea
3. Eol, fiul lui Poseidon, era adeseaveşnică, astfel încât, în timp ce îmbătrânea,
identificat cu Eol, Stăpânul Vânturilor, de care Titonos a fost copleşit de infirmităţi. După un
pomeneşte Homer în Odiseea, dar uneori cele timp, Eos l-a închis în palatul ei, unde ducea o
două personaje sunt deosebite (v. Eol, 1). viaţă de mizerie. într-o altă variantă, se spune
Atunci când Ulise, în cursul călătoriilor sale, a că, pe măsură ce îmbătrânea, el şi-a pierdut
ajuns pe ţărmul insulei Eolia, acest Eol l-a înfăţişarea de om şi a ajuns un greiere uscat.
primit cu prietenie şi l-a ţinut ca oaspete timp EPA FO S3. (Errafios-.) Atunci când Io, iubită
de o lună. La plecarea sa, el i-a dat un burduf de Zeus, a fost transformată în vacă, ea a
în care erau închise toate vânturile, cu ex­ rătăcit pe tot pământul, urmărită de mânia
cepţia unuia singur, care trebuia să -l ducă Herei (v. Io). Ea a găsit în cele din urmă
direct în insula Itaca. Dar, în timp ce Ulise adăpost pe malul Nilului şi, reluându-şi în­
dormea, însoţitorii săi au desfăcut burdufiil, făţişarea omenească, a dat naştere unul fiu,
crezând că era plin cu vin, şi vânturile au numit Epafos, „Atingerea lui’ Zeus“ . Hera
scăpat, dezlănţuind o furtună, în cursul căreia însă, urmărindu-1 pe acest fiu cu ura ei, i-a
nava a fost aruncată din nou pe ţărmul Eoliei. însărcinat pe Cureţi să-l ascundă. Aceştia l-au
D ându-si seama că Ulise era victima mâniei
divine, Eol nu a vrut să mai aibă d e-a face cu
el şi l-a trimis spre casă (v. Ulise). 2 Eos: APD., B ibi, I, 2, 2; 4, 4; 9, 4: III, 12, 4 si urm.;
E O L IA 1. (AioXia.) 1. în Odiseea, insula 14, 3; ANTON. LIB., 7V„ 41; HES., Théog.', 371 şi
Eolia era locul unde trăia Eol, Stăpânul Vân­ urm.; 378 si urm.; 986 şi urm.; HYG., Fab., 160;
turilor. Era o insulă plutitoare, stâncoasă, în­ 189; 270; PIND., Olymp., II, 83; Nem., VI, 59;
Hym. hom. à Aphr., 218 si urm.; QUINT. SM., II,
conjurată de un zid din bronz. Mai târziu, a 540 şi urm.; TZET., la LVC., 18. Scol. la II, XI, 1;
fost identificată fie cu insula Strongile (astăzi PROP., II, 18, 7 şi urm.; Od., V, 1 şi urm.; 121 şi
Stromboli), fie cu insula Lipari, şi una şi urm.; IV, 188; Ov., Mét., XIII, 581 şi urm.; VII,
cealaltă aparţinând grupului insulelor Eoliene’. 690 si urm.; EUR., Hipp., 454 si urm.; PAUS., I, 3,
2. Eolia se numea şi o eroină legendară,3 L ’
fiica lui Amitaon şi soţia lui Calidon (tab. 1). J E pafos: APD., B ib i, II, 1, 3 si 4; TZET., la LYC.,
894; HYG., Fab., 145 şi 149; ESCH., Suppl., 41 şi
urm.; 580 şi urm.; Pròm., 865 şi urm.; HDT., II,
1 E olia: 1) Od., X, 1 si urm.; STRAB., I, 40; DIOD. 153; III, 27 (care îl identifică pe Epafos cu zeul
SIC., V, 9. 2) APD., B ib i, I, 7, 7. egiptean Apis); Ov., Mét., I, 748 şi urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
ascuns atât de bine, încât Io nu l-a mai putut
găsi. Zeus i-a ucis pe Cureţi şi Io a pornit în
căutarea fiului ei. Ea a aflat că era crescut de
soţia regelui din cetatea Biblos din Siria. S -a
dus acolo, l-a luat şi l-a adus în Egipt, unde
l-a crescut şi unde,’ atunci când a ajuns om
mare, a domnit, urm ându-i la tron tatălui său
adoptiv, Telegonos. Epafos s-a căsătorit cu
M emfis, fiica zeului-fluviu Nil. Cei doi au
avut o fiică, Libia, care a dat numele ţării
vecine Egiptului. Mai târziu, au avut încă
două fiice, numite Lisianassa şi Tebe. Uneori,
i se atribuie ca soţie Cassiope’e a (v. acest nu­
me), în loc de Memfis.
E P E IO S 1. (Enetos’.) Legenda cunoaşte doi
eroi cu acest nume.
1. Primul era unul dintre fiii lui Endi-
mion, regele Elidei, şi prin urmare, fratele lui
Peon şi Etolos. El i-â urmat la tron tatălui său
(v. Etolos) şi, un timp, o parte din poporul
Eleenilor a purtat, după el, numele de Epeieni
(tab. 24).
2. Al doilea, cel mai cunoscut, era fiul
lui Panopeu (tab. 30). El a luat parte la ex­
pediţia împotriva Troiei, în fruntea unui con­
tingent îmbarcat pe treizeci de corăbii, dar nu
era un războinic de mare valoare. S -a distins
mai ales în întrecerile de pugilat din timpul
jocurilor funebre organizate în onoarea lui
Patroclu. A eşuat în schimb la aruncarea dis­
cului. Principalul său titlu de glorie a fost
construirea calului din lemn care a servit la
cucerirea Troiei. în timpul călătoriei sale de
întoarcere, despărţit de şeful său Nestor, Epe-
ios a ajuns pe ţărmul de sud al Italiei, unde a
întemeiat cetatea M etapont sau pe cea înveci­
nată, Lagaria. Acolo, el a consacrat zeiţei
Atena uneltele cu care construise Calul
Troian. O altă tradiţie îl prezintă ca întemeie­
tor al cetăţii Pisa, din centrul Italiei. Aruncat
de furtună pe coasta italiană, Epeios ar fi de­
barcat şi captivii troieni, pe care îi luase cu el,
şi care îi incendiaseră navele. Disperaţi că nu
âr fi putut să se mai întoarcă în patria lor,
eroul şi însoţitorii săi ar fi fondat atunci ce­
tatea Pisa, numită astfel după cetatea cu ace­
laşi nume din Elida.
’I se atribuie lui Epeios realizarea unei statui
miraculoase a lui Hermes, adorată la Ainos în
Tracia. Acest Hermes, sculptat în Troia,
fusese luat de apele crescute ale Scamandru-
lui, atunci când acest râu a încercat să-l
oprească pe Ahile. De acolo, a ajuns pe ţărmul
din Ainos, unde pescarii au prins-o în plasele
lor. Cum statuia era din lemn, ei au vrut să o
spargă, pentru a face din ea lemn de foc, dar
nu au putut să-i cauzeze decât o „rană“ nein-
1 E peios: 1) PAUS., V, 1, 4 şi 8; V. J. BâRARD.,
Colonisation, p. 354, si ârt. Elis, Endymion, Ae-
tolos. 2) Od„ VIII, 492 si urm.; XI, 523; VIRG., II,
XXIII, 653-699; 826-849; VELL. PAT., I, 1 (text
restituit); JUSTIN, XX, 22, 1; LYC., Alex., 930;
946-950, cf. TZET., au v. 947; CALL., ed Cahen,.
p. 173. V. J. BERARD, Colonisation, p. 349 şi
urm.
165
semnată la umăr. Au aruncat atunci statuia în
foc, dar aceasta nu a ars. Atunci au aruncat-o
în mare, dar statuia a revenit în plasele lor. în
cele din urmă au înţeles că era o imagine di­
vină, şi au înălţat un sanctuar. Această legendă
a fost povestită de Callimah, într-un poem din
care ne-au rămas doar câteva fragmente.
* E P ID IU S 2. Epidius„era un erou din pro­
vincia italiană Nuceria. în tr-o zi, el a dispărut
în apele râului Samo. Mai târziu, a reapărut,
dar pe fruntea sa purta coame de taur, ceea ce
arăta că fusese transformat într-o divinitate
fluvială, într-un zeu-râu.
E P IG E U 3. (Eneiyevş-.) Fiul lui Agacles, re­
gele cetăţii Budeion din Tesalia. Deoarece îl
ucisese pe vărul său, a trebuit să fugă la curtea
lui Peleu si l-a însoţit pe Ahile în expediţia
împotriva îro iei. A fost ucis de Hector.
E P IG O N I4. (Emyovoi.) Nume dat descen­
denţilor direcţi ai celor şapte eroi care partici­
paseră la prim a expediţie împotriva Tebei. în
timp ce prima expediţie s-a terminat printr-un
eşec, cea de-a doua, întreprinsă de către Epi­
goni, s-a încheiat prin cucerirea cetăţii (v.
Adrast şi Alcmeon). La zece ani după eşecul
primului război, fiii eroilor morţi în faţa Tebei
au hotărât să-şi răzbune taţii. Ei au consultat
oracolul, care Ie-a promis victoria dacă l-a r fi
avut comandant pe Alcmeon, fiul lui Am-
fiaraos. în ciuda dezgustului pe care îl avea
faţă de lupte, acesta a acceptat comanda, la
insistenţele mamei sale, Erifile, influenţată de
cadourile aduse de Tersandros, fiul lui Polini-
ce, la fel cum odinioară fusese influenţată de
darurile aduse de Polinice însusi. Au luat parte
la război: cei doi fii ai lui Amfiaraos,
Alcmeon şi Amfilohos; Egialeu, fiul lui
Adrast; Diomed, fiul lui Tideu; Promahos, fiul
lui Partenopeos; Stenelos, fiul lui Capaneu;
Tersandros, fiul lui Polinice; Eurial, fiul lui
Mecisteu. Epigonii şi-au început operaţiile
militare devastând cetăţile din jurul Tebei.
Apoi, atunci când tebanii au pornit împotriva
lor, sub comanda lui Laodamas, nul lui
Eteocle, bătălia a avut loc la Glissas. Lao­
damas l-a ucis pe Egialeu, dar a fost el însuşi
ucis de Alcmeon, iar luptătorii din Teba au
fost risipiţi. în timpul nopţii, la sfatul
rezicătoruiui Tirezias, locuitorii cetăţii au
E agit. Epigonii au pătruns în cetate a doua zi
de dimineaţă, au jefuit-o şi au închinat o mare
parte din trupurile morţilor la templul lui
Apollo din Delfi.
E P IM E L ID E 5. (Em[iT)M8es’.) Epimelidele
? E pidius: SUÉT., de gr. et rhet., p. 28.
, E pigeu: II., XVI, 570 si urm.
Epigoni: APD., B ib i.’, III, 7, 2; DIOD. SIC., IV, 66;
PAUS., IX, 5, 13 si urm.; 8, 6; 9, 4 si urm.; HYG.,
Fab., 70; cf. HDT., IV, 32; Fr. tr. gr., Nauck, 20
ed., p. 19 şi 173 şi urm. (trag. lui ESCH. şi SOPH.);
. scol. la PIND., Pyth., VIII, 68, v. şi Eriflte.
Epim elide: ANTON. LIB., Tr., 31; scol. la l ’Iliade,
XX, 8; ALCIPHR., III, 11; scol la APOLL. RH„
Arg., IV, 1322.
 166 Pierre G RIM A L

erau Nimfe care vegheau asupra turmelor. cu forţa în templul lui Poseidon de la Manti-
Messapienii povesteau în legătură cu ele ur­ neea, a fost orbit de către zeu şi a murit
mătoarea legendă: într-o zi, păstorii din acel curând.
ţinut le-au văzut pe aceste Nimfe dansând în 2. Strănepotul celui de mai sus, fiul re*
jurul sanctuarului lor. Fără să ştie că aveau de gelui Meseniei, Cresfontes, si al „Meropei,
a face cu nişte zeiţe, ei au râs de ele şi au pre­ fiica lui Cipselos (tab 16, p. 204). în timpul
tins că erau în stare să danseze m ult’mai fru­ unei răscoale, tatăl şi fraţii săi au fost
mos decât ele. Iritate, Nimfele au acceptat măcelăriţi. Epitos a reuşit să fugă şi s-a
provocarea. însă păstorii, care dansau fară adăpostit la bunicul său. Devenit bărbat,’ ajutat
artă, au fost uşor învinşi de către Nimfe. Pen­ de arcadieni şi de principii dorieni, fiii lui
tru a -i pedepsi, ele i-a u prefăcut în arbori, Aristodeme ş i’lstmios, el a revenit să-şi răz­
chiar în locul unde aceştia le surprinseseră. bune tatăl şi fraţii. L -a ucis pe Polifontes, cel
Locuitorii ţinutului spuneau că, în timpul care provocase răscoala şi care, după moartea
nopţii, se auzeau ieşind din trunchiurile co­ lui Cresfontes, o luase pe soţia acestuia şi
pacilor gemetele păstorilor astfel metamorfo- mama sa, Merope, şi o obligase să se
zaţi. căsătorească cu el. Epitos a eliberat-o pe
E P IM E T E U . (Emfirjdevs-.) Unul din cei mama sa şi a devenit regele ţinutului (v. M e­
patru copii ai lui Iapet şi ai Oceaninei Climene rope). El avea o asemenea reputaţie de virtute
sau ai Asiei (tab. 38).’ El aparţinea neamului şi înţelepciune, încât urmaşii săi, care se nu­
Titanilor. Fraţii săi erau Atlas, M enoetios şi meau până atunci Heraclizi’, au primit numele
Prometeu, cu acesta din urmă el formând un de Epitizi. Urmaşul său direct la tron a fost
cuplu care constituia o adevărată întruchipare regele Glaucos.
a antitezei. Epimeteu a fost instrumentul de 3. Fiul lui Elatos sau, după unele
care s -a servit Zeus pentru a-1 înşela pe Pro­ tradiţii, al lui Arcaş (tab. 9, p. 135), a domnit
meteu cel iscusit. Atunci când Prometeu peste întreaga Arcadie. Muşcat de un şarpe, în
reuşise să-i întreacă pe zei de două ori (v. timpul unei vânători, mormântul său a fost
Prometeu), el i-a interzis fratelui său să, ac­ ridicat nu departe de muntele Cillene. El o
cepte cel mai mic dar de la Zeus. însă crescuse pe fiica lui Poseidon, Evadne, pe care
Epimeteu nu a putut rezista, atunci când Zeus i-o încredinţase Pitane. Evadne a avut un fiu,
i-a oferitr o pe Pandora, prin intermediul lui Iamos (v. acest nume), cu Apollo.
Hermes. în acest fel, Epimeteu este răspun­ E P O P E U 5. (ETrojTrevs',) Legenda cunoaşte
zător de nenorocirile omenirii (v. Pandora). doi eroi cu acest nume.
Din căsătoria lui Epimeteu cu Pandora s-a 1. Un erou din Sicione, a cărui genealo­
născut Pyrrha, viitoarea soţie a lui Deucalion. gie diferă în funcţie de tradiţie. Uneori era
E P IO N E 2. (Hmovr).) însoţitoarea lui Ascle- prezentat drept fiul lui Aloeu şi, prin urmare,
pios, considerată în general drept soţia şi m a­ nepotul lui Poseidon şi al Canâcei, alteori era
ma fiicelor sale: Iaso, Panaceea, Egle şi considerat chiar fiul acestora din urmă (tab.
Aceso. în Epidaur, Epione avea propria ei 10). în vremurile străvechi, el domnea peste
statuie, alături de cea a zeului. în insula Cos, cetatea Sicione, ca moştenitor al regelui Corax
era considerată fiica lui Asclepios. Uneori se (v. Lamedon). Dar, ’ atunci când a murit
spunea că ar fi fost una din fiicele lui Merops. Bounos, care primise tronul Corintului de la
Eetes, la plecarea acestuia în Colchida,
E P IR O S 3. (Hneipos-.) Fiica lui Ehion. I-a Epopeu a fost cel care i-a urmat la tron, reun­
însoţit pe Cadmos şi Harmonia, ducând ind astfel cele două cetăţi sub sceptrul său.
cenuşa lui Penteu, în’ timpul deplasării lui Epopeu a jucat un rol în legenda Antiopei
către interiorul ţinutului, atunci când au (v. acest nume). El a prim it-o pe tânăra fe­
părăsit cetatea Teba. Ea a murit în Chaonia şi meie, atunci când aceasta fugise de la tatăl
a fost înmormântată într-o dumbravă sacra, său, înainte de a aduce pe lume pe Amfion şi
care a jucat un rol în legenda Antippei şi a lui Zetos, fiii lui Zeus. Licos, unchiul Antiopei, a
Cichiros (v. acest nume). Numele său a fost venit să atace Sicione şi, în timpul cuceririii
preluat de regiunea Epir. cetăţii, Epopeu a fost ucis.
E P IT O S 4. (A'lttvtos■.) Cunoaştem mai mulţi Epopeu avea un fiu, numit Maraton, care în
eroi cu acest nume. timp ce tatăl său trăia, s-a refugiat în Atica.
1. Un arcadian, fiul lui Hippotoos siDupă moartea lui Epopeu, el s-a întors în
tatăl lui Cipselos. Intr-o zi, dorind să pătrundă Corint.
2. Un alt Epopeu, locuitor al insulei
Lesbos, îndrăgostit de propria sa fiică (v. Nic-
1 E pim eteu: HÉS., Théog., 511 si urm.; Tr. e tJ ., 83 si timene).
urm.; APD., B ib i, I, 2, 3; 7, 2; PIND., Pyth., V, 35;
, PLAT., Protag., 320; HYG., Fab., 142. E R A T O . (Eparco.) Legendele cunosc două
Epione: PAUS., II, 27, 5; 29, 1; SUID., s. v.; scol. la eroine cu acest nume.
, II., IV, 195; la PIND., Pyth., III, 14.
. E piros: PARTHÉN., Narr. am., 32.
Epitos: 1) PAUS., VIII, 5, 5; 10, 3; 2) ID., IV, 3, 7 si E popeu: 1) PAUS., II, 1, 1 ;6 ,4 ; 11, 1; APD., B ibi, I,
urm.; APD., B ib i, II, 8, 5; HYG., Fab., 184; EUR., 7, 4; III, 5, 5; scol. la APOLL. RH., Arg., IV, 1090;
fr. 452; V. şi NIC. DAM. (Fr. Hist, Gr., III, 377); HYG., Fab., 8. 2) HYG., Fab., 204; 253; Ov., Mét.,
3) PAUS., VIII, 4, 4 şi 7; 16, 2 şi urm.; II., II, 603; II, 589 si urm.; SERV., la VIRG., Géorg., I, 403;
PIND., Olymp., VI, 46 şi urm. WESTERM., p. 348.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 167

Canace ~ Poseidon
1
1 1 1 1 !
Hopleu N ireu Epopeu Aloeu ~ Ifimedia Triops
1 1
1 i 1 1 Ì
Oenope Maraton Otos Efialtes Pancratis Ifimedia
1
r 1
Sicion Corintos

T a b e l genealo g ic n r. 10
1. Una din cele nouă Muze, fiica lui Erehteu s-a căsătorit cu Praxiteea, fiica lui
Zeus şi a Mnemosinei, ca toate surorile sale. Frasimos şi a Diogeniei, ea însăşi fiica lui
Ea se îngrijea mai ales de poezia lirică şi în Cefis (v. şi Praxiteea). A avut mulţi copii.
mod deosebit de lirica de dragoste. Băieţii erau: Cecrops II, Pandoros şi Metion,
2. Numele unei Driade din Arcadia cărora li se mai adaugă, după unele versiuni,
care, împreună cu Arcaş, a dat naştere lui Alcon, Omeu, Tespios şi Eupalamos. Fiicele
Azan (v. Arcaş). Era o prezicătoare inspirată erau: Protogenia, Pandora, Procris, Creuse,
de zeul arcadian Pan. Chţonia şi Oritie, precum şi Merope.
în cursul unui război dintre locuitorii
E R E B 1. ’(Epefios-.) Numele generic al tene­ Atenei şi ai cetăţii Eleusis, aceştia din urmă
brelor infernale. Personificat, el a primit o aveau ca aliat pe tracul Eumolpos, fiul lui
genealogie, fiind considerat fiul lui Chaos Poseiodn şi al Chionei, fiica lui Boreu şi a
(Haos) şi fratele lui Nix (Noaptea). Oritiei, prin urmare strănepotul lui Ereliteu
E R E H T E U 2. (Epedxevs'.) Erou atenian, al (tab. 11). Erehteu a întrebat oraculul din Delfi
cărui m it este legat de originile cetăţii. La în legătură cu modul în care putea să obţină
început, el pare să fi fost deosebit de Erihto- victoria. Oracolul i-a răspuns că ar fi trebuit
nios (v. acest nume), fiul lui Hefaistos şi al să-şi sacrifice una din fiice. întors la Atena, el
Gaiei. în piesele lui Euripide, Erehteu era con­ a sâcrificat-o pe Chtonia sau, după alte versi­
siderat încă fiul lui Erihtonios. Mai târziu, pe uni, pe Protogenia. Dar surorile victimei, care
măsură ce legendele s-au limpezit, el a intrat juraseră să nu îi supravieţuiască, s-a u sinucis.
în cronologia primilor regi ai Atenei: era fiul Se mai povestea că ele îşi sacrificaseră viaţa
lui Pandion I şi al Zeuxippei (care era mătuşa pentru binele patriei lor. Erehteu şi atenienii
din partea mamei a lui Pandion). El avea drept au ieşit victorioşi, în timp ce Eumolpos a fost
frate pe Boutes (v. acest nume), iar ca surori ucis în timpul bătăliei. însă Poseidon, iritat de
pe Filomele şi Procne, care au fost, mai târziu, moartea fiului său, a obţinut de la Zeus ca
prefăcute în păsări (v. Tereu şi tab. 11). La Erehteu să fie ucis cu un trăsnet. Uneori i se
moartea lui Pandion, Erehteu şi Boutes şi-au atribuie lui Erehteu instituirea sărbătorii
împărţit moştenirea. Erehteu a primit titlul de Jocurilor Panateneene, precum şi inventarea
rege, în timp ce Boutes a devenit mare preot la carului de luptă, la inspiraţia zeiţei Atena.
templele a două divinităţi protectoare ale ER G IN O S3. (Epyt "vos".) Erau doi eroi care
cetăţii, Atena şi Poseidon. purtau acest nume.
O legendă aberantă îl prezintă pe Erehteu 1. Regele Minienilor din cetatea
venind din Egipt, în cursul unei secete, care Orhomen din Beoţia. Era fiul lui Climenos şi
devasta Atica şi care produsese foamete. El ar al Bouzigei (tab. jS3). Tatăl său fiind ucis în
fi importat grâu şi ar fi introdus cultura grâului cursul unei serbări închinate lui Poseidon din
în acest ţinut, meritând astfel recunoştinţa cetatea Onchestos, de către un locuitor din
locuitorilor, care l-a r fi ales rege. Teba, numit Perieres, conducătorul carului lui
Menoeceu, Erginos a strâns o armată şi a por­
E reb : HÉS., Théog., 123 si 125 (vers apocrif); HYG„
nit împotriva Tebei. A ucis o mulţime de te-
, Fab. prêt., cf. C1C., D e 'Nat. Deor., III, 17. bani şi a încheiat cu regele cetăţii un tratat
E reh teu : II., II, 547; APD„ B ib i, I, 7, 3; 9, 4; III, 14,
8; 15, 1; 4 si 5; DIOD. SIC., I, 29, 1; IV, 76, 1;
HDT., VII, 189; VIII, 55; DIOD. HAL., XIV, 2; E rginos: 1) APD., B ib i, II, 4, 11; scol. la APOLL.
PAUS., I, 5, 3; 27, 4; 38, 3; VII, 1, 2 şi urm.; LYC., RH., Arg., I, 185; PIND., Ol., XIV, 2 si urm.;
C. Léocr., 98 şi urm. (citant EUR.); PLUT. Paraît., TZET., la LYC., 874; Chil., II, 226 si urm .;’PAUS.,
20; CIC., Pro Sestio, 21, 48; Tuse., I, 48, 116; De IX, 17, 1; 37, 2; 38, 4; DIOD. SIC.; IV, 10; EUR.,
N. deor., III, 19, 50; De Fin., V, 22, 62; HYG., H erc.fur., 49 şi urm.; 220; POL YEN, Strat., I, 3, 5;
Fab., 46; 48; 238; EUR., Ion., 267; 277-280; 1007, scol. la EUR., Phénic., 53. 2) APOLL. RH., Arg., I,
si fr. in Nauck, 2e ed., 464 si urm., trag. pierdută 185 si scol.; II, 896; scol. la PIND., Pyth., IV, 61;
Erehteu; scol. la SOPH., Oed. C oi, 100; ERAT., HYG., Fab., 14; VAL. FLACC., Arg., I, 415; V,
Cataster., 13. 65; VIII, 177; APD., B ib i, I, 9, 16.
 168
prin care acesta se angaja să plătească drept
tribut câte o sută de boi, timp de douăzeci de
ani. Cum Heracles se întorcea de la vânătoarea
leului din Citeron, el i-a întâlnit pe trimişii lui
Erginos, care veneau să ia tributul anual pen­
tru stăpânul lor, şi i-a mutilat, tăindu-le nas;
urile şi urechile, pe care le-a legat de gât şi
le-a poruncit să ducă „acest tribut“ lui Ergi­
nos. Indignat de aceste jigniri, Erginos a atacat
Teba. Creon, regele cetăţii, era dispus să
cedeze, însă Heracles a chemat la arme pe
tinerii din Teba şi, primind el însuşi o armură
de la Atena, a luat comanda trupelor şi a por­
nit lupta împotriva lui Erginos. Pentru a îm ­
piedica desfasurarea trupelor de cavalerie ale
inamicilor, rteracles s-a gândit să inunde
câmpia şi a obţinut victoria. Dar, în cursul
luptei, Amfitiron, tatăl său adoptiv, a fost ucis.
Heracles l-a ucis cu propria sa mână pe Ergi­
nos. Drept recompensă pentru victoria sa,
Creon i-a dat mana fiicei sale mai mari,
Megara.
Conform unei tradiţii izolate, Erginos nu a
murit în timpul luptei. El ar fi încheiat cu
Heracles un tratat, care impunea M inienilor un
tribut dublu faţă de cel pe care ei îl impuseseră
cândva tebanilor. Apoi, în regatul său devas­
tat, el a muncit din greu pentru a -şi reface
averea. Atunci când a strâns o sumă sufi­
cientă, la recomandarea unui oracol, Erginos
s -a căsătorit cu o tânără, de la care a avut doi
copii, arhitecţii Agamede şi Trofonios (v.
aceste nume).
2. U n alt Erginos, fiul lui Poseidon,
participat la expediţia Argonauţilor. Uneori
era identificat cu regele din cetatea Orhomen,
adversarul lui Heracles. După moartea pilotu­
lui Tifis, Erginos i-a luat locul şi el a fost cel
care a condus nava Argo. Deşi era tânăr, Ergi­
nos avea fire de păr alb, ceea ce a stârnit bat­
jocura femeilor din insula Lemnos (v. A rgo­
nauţi). Dar, la jocurile organizate pe insula
Lemnos, el a obţinut victoria la alergări.
E R IH T O N IO S 1. (Epi^dovios-.) Unul din
primii regi ai Atenei, căruia tradiţiile îi atribu­
ie genealogii diferite. Mama sa este considera­
tă Atis, fiica lui Cranaos (v. acest nume), alte­
ori, în versiunea cea mai frecventă, ea s-a r fi
născut din iubirea lui Hefaistos pentru Atena.
Zeul primise în atelierul său vizita Atenei,
care venise să comande nişte arme. Văzând-o,
Hefaistos s -a îndrăgostit imediat de ea. Zeiţa a
fugit, însă, cu toate că era şchiop, Hefaistos a
prins-o. Atena s -a apărat şi, în timpul luptei,
sperma zeului s-a răspândit pe piciorul zeiţei.
1 E rihtonios: APD., III, 14, 6 si urm.; PAUS., I, 2, 6;
14, 6; 18, 2; 24, 7; scol. la II, 547; EUR., Ion.,
20 si urm.; 266 si urm.; 1001; PLAT., Tim., 23 d -e
(ANTIGONOS ’ DE CARUSTOS, fr. 12).
NONNOS, ed. W ESTERMANN, p. 539 si urm.;
TZEY., la LYC., 111; HYG„ Fab., 166; A s’tr. poet.
II, 13; ERAT., C at, XIII, SERV., la VIRG.,
Georg., III, 113, si VIRG., ibid., 274; Ov., Met., II,
552 si urm.; PLIN., H. N„ VII, 197; Cf. M.
FOW LER, Erichthonios, CI. Ph., 1943, p. 28-32.
Pierre G RIM A L
Dezgustată, Atena a şters acea murdărie cu un
smoc de lână, pe care l-a aruncat pe pământ.
Fecundată astfel, Gaia a dat naştere unui copil,
pe care Atena l-a luat şi l-a numit Erihtonios
(nume format din două’ elemente, dintre care
primul însemna lână şi al doilea însemna sol,
din care se născuse copilul). Fără ştirea zeilor,
Atena l-a pus pe Erihtonios într-un coş, pe
care l-a încredinţat uneia dintre fiicele lui
Cecrops (v. Aglauros). împinse de curiozitate,
celelalte fiice au desfăcut coşul şi au văzut
copilul, păzit de doi şerpi. Conform anumitor
versiuni, copilul însuşi avea trupul terminat în
coadă de şaipe, ca majoritatea fiinţelor năs­
cute din Pământ. Sau, in alte variante, atunci
când a văzut coşul desfăcut, el a fugit, sub
înfăţişarea unui şarpe, şi s-a ascuns după
scutul zeiţei. îngrozite de acest spectacol,
fiicele lui Cecrops au înnebunit şi s-au sinu­
cis, aruncându-se de la înălţimea stâncilor de
pe Acropole.
Atena l-a adus pe Erihtonios în incinta
sacră a templului său de pe Acropole. Mai
târziu, Cecrops i-a cedat tronul. Conform altor
versiuni, Erihtonios l-a alungat pe Amfiction,
care domnea peste Atena (v. Amfiction). El
însuşi s-a căsătorit cu o Nimfă Naiadă, Pra-
xiteea (care avea acelaşi nume cu cel al so­
ţiei lui Erehteu, nepotul lui Erihtonios) (v.
Erehteu şi tab. 11). Cu Praxiteea, Erihto­
nios a avut un fiu, Pandion, care i-a urmat pe
tronul Atenei. în general, i se atribuie lui
Erihtonios inventarea cvadrigei, introducerea
afolosirii banilor în Atica, organizarea Jocurilor
Panateneene si a sărbătorii închinate zeiţei
Atena de pe Acropole. Unele din aceste ino­
vaţii sau invenţii sunt atribuite şi nepotului său
Erehteu (v. acest nume).
E R ID A N 2. (HpiSavos-.) Numele unui fluviu
mitic, unul din fiii lui Oceanos şi ai soţiei sale
Tethys. Tradiţiile diferă în ceea ce priveşte lo­
calizarea cursului său. în general, se consi­
dera că este un fluviu din Occident. El apare
în legenda lui Heracles. Pe malul său, eroul le
întreabă pe Nimfe care era drumul pe care
putea ajunge în Grădina Hesperidelor. A mai
jucat un rol în călătoria Argonauţilor (v. acest
nume), Pe cursul lui, Argo a navigat către
Ţinutul Celţilor şi a ajuns m Marea Adriatică.
Âtunci când geografia s-a conturat ca o disci­
plină aparte, fluviul Eridan a fost identificat
fie cu fluviul Pad, fie cu Ronul.
E R I F I L E 3. (Epi(f>vXrj.) Fiica regelui Talaos
din Argos şi sora lui Adrast. Când acesta din
urmă s-a împăcat cu vărul său Amfiaraos,
2 E rid a n : HÉS., Théog., 338; HDT., III, 115;
PHÉRÉC., ed. Müller, fr. 33; APOLL. RH., Arg.,
IV, 627, şi scol. V. Argonauţi, şi DELAGE, La
, Géographie dans Ies Argonautiques, p. 220 si urm.
Erifile: APD., B ib i, I, 9, 13; III, 6, 2; 7, 5; TZET., la
LYC., 439; Od., XV, 248; XI, 326 si scol.; PAUS.,
V, 17, 4; HYG., Fab., 73; SE R V .,'la VIRG., En„
VI, 445; DIOD. SIC., IV, 65 şi urm. V. şi fragm.
unei tragedii de SOPH., pierdută, Erifile (ed.
Nauck, p. 139); CIC., De opt. gen. or., VI, 18;
PHILOD., De Mus., p. 87 şi urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 169

această împăcare a fost pecetluită prin instituit în onoarea Erigonei o serbare în

căsătoria lui Amfiaraos cu Enfile (v. Adrast, cursul căreia tinerele fete erau agăţate în ar­
Amfiaraos şi tab. 1). Din căsătoria lor s-au bori. Mai târziu, tinerele fete au fost înlocuite
născut patru copii, doi fii, Alcmeon şi Am- cu discuri pe care erau pictate feţe omeneşti.
filohos, şi două fiice, Euridice şi Demonassa. Această este originea legendară a ritului „Os­
Legenda Erifilei este legată’de ciclul teban cila“, practicat şi la Roma şi în Italia, la
şi de cele două expediţii împotriva cetăţii jocurile numite Liberalia, sărbătoare închinată
Teba, a Celor Şapte şi a Epigonilor. Solicitat lui Liber Pater, corespondentul italian al zeu­
să participe la prim a expediţie, Amfiaraos a lui grec Dionysos (v. şi Maera).
refuzat la început, deoarece ştia, prin darurile 2. A mai existat o altă Erigone, fiica lui
sale de prezicător, că ar fi pierit în timpul Egist şi a Clitemnestrei şi sora lui Aletes. Ea a
luptelor. Dar, în momentul căsătoriei sale, el jucat un rol în legenda lui Oreste. Uneori, se
se angajase ca, în caz de dispută cu Adrast, să admite că, la intervenţia acesteia, Oreste a fost
o ia drept arbitru pe soţia sa Erifile. Astfel chemat în faţa tribunalului cunoscut sub nu­
încât, cazul a fost supus acesteia. în loc să dea mele de Areopag şi judecat pentru dubla sa
o decizie echitabilă însă, Erifile s-a lăsat crimă (v. Oreste). dând a fost achitat, Erigone
coruptă de un dar adus de Polinice, în fa­ s-ar fi sinucis. Conform altor versiuni, Oreste
voarea căruia Adrast pregătea acest război. ar fi vrut să o ucidă în acelaşi timp cu mama şi
Darul, colierul Harmoniei (v. acest nume şi tatăl său, dar Artemis a luât-o şi a dus-o îa
Polinice), era aducător de nenorociri. înainte Atena, unde a num it-o preoteasa templului
de a pleca fără voia lui la război, Amfiaraos său. O altă tradiţie povesteşte că ea s-ar fi
i-a pus pe fiii lui să jure că îl vor răzbuna. în căsătorit cu Oreste şi i-a r fi dăruit un fiu,
timpul pregătirii expediţiei Epigonilor, Erifile Pentilos.
l-a forţat, în acelaşi fel, pe Alcmeon să preia Una dintre cele două eroine care au purtat
comanda trupelor. De această dată, Tersan- numele Erigone (în general, se admite că era
dros, fiul lui Polinice, a fost cel care, a corup- vorba de fiica lui Icarios) a fost prefăcută în
t-o , dăruindu-i rochia Harmoniei. însă Alc­ constelaţie, cunoscută sub numele de Conste­
meon, atunci când s-a întors din această ex­ laţia Fecioarei, unul din cele douăsprezece
pediţie, şi-a ucis mama (v. Alcmeon) şi a con­ semne ale zodiacului.
sacrat colierul şi rochia lui Apollo, în sanc­
tuarul din Delfi. ER IN O N A 2. O tânără fată din Cipru, a
cărei legendă nu ne este cunoscută decât
E R IG O N E 1. (Hpiyovi).) Cunoaştem două e- dintr-o glosă a lui Servius la Vergiliu. Prin
roine cu acest nume. puritatea şi înţelepciunea ei, a obţinut prie­
1. Fiica unui atenian, Icarios, care îl pri­tenia zeiţelor Atena şi Artemis. în schimb,
mise cu ospitalitate pe Dionysos, atunci când Afrodita a încercat să-l facă pe Zeus să se
acesta venise pe păm ânt să le aducă oamenilor îndrăgostească de ea. Pentru a împiedica acest
viţa de vie şi vinul. Dionysos s -a îndrăgostit lucru, Hera a făcut în aşa fel încât tânăra fată
de Erigone şi a avut drept fiu pe eroul Stafilos. să fie violată de Adonis. Iritat împotriva
Zeul i-a dăruit lui Icarios un burduf cu vin, acestuia, Zeus l-a ucis cu un fulger. Cu toate
poruncindu-i să le dea să guste şi vecinilor acestea, la rugămintea Afroditei, Zeus a per­
săi. Icarios i-a invitat în casa lui pe păstorii mis unei umbre a lui Adonis să revină în lume,
din jur, care s-au îmbătat şi, atunci când s-au călăuzită de Hermes. După viol, Artemis a
trezit, au crezut că Icarios îi otrăvise. Ei l-au prefăcut-o pe Erinona într-o păuniţă şi, mai
ucis cu lovituri de băţ sau cu pietre şi au aban­ târziu, i-a redat înfăţişarea omenească,
donat cadavrul. Câinele său, numit Maera, i-a ajungând chiar să o căsătorească cu Adonis,
arătat Erigonei locul unde se găsea cadavrul, care fusese înviat între timp. Cu Adonis, Eri­
rămas fără mormânt. Văzând această crimă, nona a avut un fiu, Taleus.
Erigone s -a spânzurat de copacul sub care se
găsea trupul tatălui ei. Dionysos s-a răzbunat E R IN II3. (EpLuves'.) Eriniile, numite şi Eu-
trimiţând atenienilor un flagel ciudat: lovite de menidele (adică „Binevoitoarele“, un epitet
nebunie, tinerele fete din Atena se spânzurau. destinat să le măgulească şi, prin urmare, evi­
Oracolul din Delfi, fiind consultat, a răspuns tând să atragă asupra propriei persoane, dacă
că zeul răzbuna astfel moartea, rămasă ne­ le-ar fi numit prin cuvinte odioase,
pedepsită, a lui Icarios şi a Erigonei. Atenienii
i-au pedepsit atunci pe păstorii criminali şi au
l E rin o n a: SERV., la VIRG., E cl, X, 18.
1 E rigone: 1) HYG., Fab., 130; Âstr. Poet., II, 4; APD., J E rinii: HÉS., Théog., 156-190; APD., B ib i. I, 1, 4;
B ib i, III, 14, 7; scol. la Iliada, XXII, 29; ELIEN., II., IX, 571; XIX, 87, etc.; TZET., la LYC., 406;
Var. Hist., VII, 28; SERV., la VIRG., Georg., II, ESCH., Euménides, passim; EUR., Oreste, passim;
389; STAT., Theb., XI, 644-647. 2) PAUS., II, 18, VIRG., En., VI, 571; VII, 324; XII, 846; cf. A. H.
6-7; HYG., Fab.. 122; APD., Ep„ VI, 25; 28; Fr. KRAPPE, ‘Epivûs, Rh. Mus., 1932, p. 305-320; J.
Hist. gr. (Miiller), I, 546 (marmură de Păros); TOUTAIN, L 'évolution de la conception des Eryn-
ETYM. M AGN., .s. v. Aîtipa; TZET., la LYC., yes dans le mythe d ’Oreste... Mèi. Cumont, p. 449-
1374; SOPH., trag. pierdută Aletes sau Erigone. 453.
Pierre G RIM A L

Tabel genealogic nr. 11

170
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
mânia lor recunoscută), erau zeiţe violente, pe
care romanii le-au identificat cu Furiile lor.
Ele se născuseră din picăturile de sânge căzute
pe pământ în momentul mutilării lui Uranos
(v. Crcrnos şi Uranos). Ele aparţineau deci
celor mai vechi divinităţi ale Panteonului elen.
Erau forţe primitive, care nu recunoşteau
autoritatea zeilor din generaţia mai tânără.
Erau asemănătoare Parcelor (sau Sorţilor),
care nu aveau alte legi decât cele stabilite de
ele însele şi de care Zeus însuşi trebuia să
asculte. La început, numărul lor nu era preci­
zat. Mai târziu, atât numărul cât şi numele lor
au ajuns să fie cunoscute. în general se spunea
că erau trei: Alecto, Tisifone şi Megera. Erau
înfăţişate ca nişte genii ^înaripate, în părul
cărora se împleteau şerpi. în mână ţineau torţe
sau biciuri. Când prindeau o victimă, o înne­
buneau şi o torturau în toate felurile. Adesea,
erau comparate cu nişte „câini“, care îi ur­
măreau pe oameni. Săiaşul lor era întunericul
Infernului, Ereb.
în poemele homerice, funcţia lor esenţială
era răzbunarea crimelor. Ele pedepseau, în
special, actele îm potriva familiei. De exemplu,
crima Alteei împotriva lui M eleagru îi fusese
dictată de către Erinii, drept răzbunare pentru
că M eleagru îşi ucisese unchii (v. Meleagru).
Tot ele au fost cele care au produs nenorociri­
le familiei lui Agamemnon, ca urmare a sacri­
ficării Ifigeniei. Ele au îm pins-o pe Clitem-
nestra să-şi ucidă soţul, apoi tot ele au pedep­
sit-o prin mâna fiului ei, şi, în sfârşit, l-au
urmărit pe acesta din urmă, fiindcă era uciga­
şul mamei sale. Ele au jucat un rol asemănător
in blestemul care a pecetluit soarta lui Oedip.
Protectoare ale ordinii sociale, ele pedep­
seau toate crimele susceptibile să o tulbure şi,
de asemenea, lipsa de măsură, Hybris, care
tindea să -l facă pe om să îşi uite condiţia sa de
muritor. Ele interziceau prezicătorilor şi pro­
feţilor să dezvăluie cu prea multă precizie
adevărul şi să îl scoată astfel pe om din starea
sa de incertitudine, pentru a-1 face prea
asemănător zeilor. Prin ele se exprima con­
cepţia fundamentală a spiritului elen referi­
toare la ordinea lumii, care trebuia să_fie pro­
tejată împotriva forţelor anarhice. în mod
firesc, una din funcţiile lor esenţiale era de a-1
pedepsi pe ucigaş, nu numai pe asasin şi pe
ucigaşul cu intenţie, ci, în general, omucide­
rea, care era considerată un act de murdărie
sau nelegiuire religioasă, care punea în pericol
stabilitatea grupului social, în care fusese co­
mis. în general, ucigaşul era ostracizat din
cetatea sa şi rătăcea din cetate în cetate până
în momentul în care cineva consimţea să-l
purifice de crima sa. Adesea, ucigaşul era
lovit de nebunie de către Erinii (v. Oreste şi
Alcmeon).
încetul cu încetul, Eriniile au ajuns să fie
concepute ca divinităţi ale pedepselor infer­
nale, pe măsură ce s -a conturat credinţa în
lumea de dincolo. Această funcţie apărea deja,
171
în mod timid, la Homer, dar ea se afirmă în
special în Eneida. Vergiliu le înfăţişează
chinuind „sufletele“ morţilor cu bicele lor,
îngrozindu-le cu şeipii lor, în străfundurile
Tartarului. Este posibil ca aceste concepţii
sumbre să fi suferit influenţa religiei etrusce,
care prefera să plaseze în lumea infernală
fiinţe monstruoase ce torturau morţii (v.
Charon).
E R IS 1; l'Epis.) Eris era personificarea Dis­
cordiei. în general, era considerată sora şi
însoţitoarea lui Ares. Dar, Teogonia lui He-
siod o situează printre forţele primordiale, în
aceeaşi generaţie cu Nix (Noaptea). Tot He-
siod îi atribuie drept copii un anumit număr de
noţiuni abstracte, cum ar fi Suferinţa (Ponos),
Uitarea (Lete), Foamea (Limos), Durerile (A l-
gos) şi, în sfârşit, Jurământul (Horcos). Mai
târziu’ în lucrarea sa M unci şi zile, Hesiod
distinge două Discordii: una periculoasă, fiica
Nopţii, şi cealaltă utilă, nefiind decât spiritul
de emulaţie pe care Zeus îl pusese ca un „re­
sort“ în lume. Ea era cea care îl făcea pe olar
dornic să se ia la întrecere cu alt olar, pe
meşteşugar cu un alt meşteşugar, şi inspira
fiecăruia gustul pentru perfecţionarea meseriei
sale.
Eris era prezentată, în general, ca un geniu
feminin înaripat, analog Eriniilor, lui Iris etc.
Eris a fost cea care a aruncat „mărul“ desti­
nat celei mai frumoase dintre zeiţe şi pe care
Paris a fost însărcinat să-l atribuie (v. Paris),
întâmplare care a stat la originea războiului
Troiei.
*ERILU S2. Erou legendar din Preneste,
cunoscut numai din epopeea Eneida. Fiul al
zeiţei Feronia, el avea trei vieţi şi trei corpuri
distincte, asemenea gigantului Gerion. Atunci
când Evandru a venit să se stabilească în
Latium, el s-a luptat cu Erilus şi l-a învins.
ER IM A N T O S3. (Epvpaifios'.) Cunoaştem
două personaje mitologice cu acest nume.
1. Fiul lui Apollo, lovit cu orbire de
către Afrodita, deoarece o surprinsese la
scăldat, imediat după ce se iubise cu Adonis.
Pentru a se răzbuna, Apollo s-a prefăcut în
mistreţ şi l-a ucis pe Adonis, lovindu-1 cu
râtul.
2. Zeul râului cu acelaşi nume din
Psofida. Mitografii îl consideră ca făcând
parte din familia lui Arcaş, cel care a dat nu­
mele Arcadiei.
1 E ris: II., IV, 440; V, 518; 740; XI, 3; 73; XVIII, 535;
XX, 48; HÉS., Théog., 225 şi urm.; B oucl, 148;
156; Trav. et J„ 11 si urm.; HYG., Fab. p rél.; Fab.,
92; SERV., la VIRÒ., En„ I, 27; APUL., Métam.,
, 10; TZET., la LYC., 93.
E rilus: V1RG., En„ VIU, 561 şi urm., şi SERV., ad
, loc.; cf. JOH. LYD., De Mens., 1, 8.
J E rim antos: 1) PTOL. HÉPH., 1. 2) PAUS., VIII, 24,
1 şi urm.; ELIEN., Hist. Var., II, 33.
 172
E R IS IH T H O N 1. (EpumxOuv.) Doi eroi m i­
tologici au purtat acest nume.
1. Erou din Tesalia, fiul (sau fratele) re­
gelui Triopas. Necredincios şi violent, Erisih­
thon nu se temea de mânia zeilor. într-o zi, el
a hotârât să taie o dumbravă sacră închinată
zeiţei Demetra. Avertismentele divine nu l-au
putut abate de la sacrilegiul său. Pentru a-1
pedepsi, zeiţa s -a gândit atunci să-i trimită o
foame chinuitoare, care nu putea să fie poto­
lită de nimic. în câteva zile el a devorat pur şi
simplu toate bogăţiile din casa sa. Dar fiica sâ,
Mnestra, care avea darul de a se preface în
ceea ce dorea (ea primise acest dar de la Po-
seidon, care fusese iubitul ei), s -a gândit să se
lasă vândută ca sclavă. După vânzare, ea lua o
nouă înfăţişare şi se lăsa din nou vândută,
reuşind astfel să-i procure tatălui său bani
pentru hrană. Dar, în cele din urmă, Erisihthon
a ajuns să se devoreze pe sine însuşi, în ne­
bunia sa.
2. Erou legendar din Atena, fiu al lui
Cecrops I şi al soţiei sale Aglauros. El a murit
tânăr şi fără urmaşi. Tot ceea ce se ştie despre
el este că a plecat în călătorie la Delos, de
unde a luat o străveche statuie a zeiţei Ilitia,
dar nu a mai ajuns înapoi la Atena, murind pe
drumul de întoarcere (tab. 4).
E R IT O S 2. (Epirros-.) Eritos sau Euritos era
fratele geamăn al lui Ehion, unul din Argo­
nauţi, fiind ca şi acesta, fiul lui Hermes şi al
Antianirei, fiica’lui Menetos.
E R IX 3. lE pvţ) Eroul care a dat numele
muntelui din Sicilia devenit celebru pentru
sanctuarul Afroditei, construit pe vârful său.
Era fiul Argonautului Boutes şi al zeiţei Afro-
dita, răpit de mama sa în momentul în care era
gata să cedeze la ispita greu de evitat a cânte­
celor de Sirenă. Conform altor versiuni, Erix
era fiul Afroditei şi al lui Poseidon. în sfârşit,
uneori, tatăl său, Boutes, era considerat nu
unul dintre Argonauţi, ci un rege local. I se
atribuia construirea templului zeiţei Afrodita
Ericina, şi a jucat un anumit rol în legenda lui
Heracles.’ în timp ce acest erou se întorcea,
mânând turmele furate de la Gerion, Erix l-a
provocat la luptă pentru a i le lua. Heracles a
acceptat provocarea şi l-a ucis. Dar, în loc să
păstreze pentru el regatul lui Erix, Heracles
l-a lâsat în seama localnicilor, spunând că
unul din urmaşii lui Erix va ajunge să-l meri­
1 E risihton: I) ATHEN., X, 416 şi urm. (citând pe
HELLAN.); CALLIM., Hym la Dem., 24 si urm.;
LYC., Alex., 1393, şi TZET., la vers 1396; Ov.,
Met., VIII, 738-878. Cf. K. J. McKAY, Ery-
sichthon..., Suppl. VII la Mnemosyne, Leyde, 1962.
2) APD., Bibi., III, 14, 1 si 2; PLAT., Crit., 110 a;
, ATHEN., IX , 392 D; PAÜS., 1, 18, 6.
* E ritos: PIND., Pyth., IV, 179; APOLL. RH., Arg., I,
, 52; APD., I, 9, 16; HYG., Fab., 14; 160.
3 E rix: APD., B ib i, II, 5, 10; HYG., Fab., 260; SERV.,
la VIRG., En., I, 570; APOLL. RH., Arg., IV, 910
si urm.; DIOD. SIC., IV, 23, 2; 83, 1; EUST., la II,
XIII, 43. V. J. BfiRARD, Colonisation, p. 430 şi
urm.
Pierre G R IM A L
te, ceea ce s-a întâmplat atunci când
lacedemonianul Dorieu a venit să întemeieze
în acel loc o colonie, în epoca istorică.
E R O S 4. (Epajf.) Zeul Amorului sau Iubirii,
a cărui personalitate, foarte diversă, a evoluat
mult din epoca arhaică până în epoca alexan­
drină şi romană. în cele mai vechi teogonii,
Eros èra considerat drept un zeu născut în
acelasi timp cu Gaia (Pământul) şi jeşit direct
din th ao su l (Haosul) primitiv.’ în ’ această
calitate, el era adorat la Tespies, sub în­
făţişarea unei pietre brute. în alte variante,
Eros s-a născut din Oul Primordial, acesta
fiind ouat de Nix (Noaptea). Despărţindu-se,
cele două jumătăţi ale acestui ou au format
Pământul şi capacul său, Cerul. Eros va
rămâne întotdeauna, chiar în timpul înfru­
museţărilor „alexandrine“ ale legendei sale, o
forţă fundamentală a lumii. El este cel care
asigură nu numai continuitatea şi perpetuarea
speciilor, ci si coeziunea internă a Cosmosu­
lui. Pe aceasta temă s-a manifestat capacitatea
speculativă a autorilor de cosmogonii, a filo­
zofilor şi a poeţilor. împotriva tendinţei de a-1
considera pe Eros drept unul din zeii cei mai
importanţi, s-a ridicat doctrina prezentată sub
forma unui mit de către Platon în dialogul
Banchetul şi pusă pe seama unei preotese din
M antineea,’ Diotime, socotită odinioară
iniţiatoarea lui Socrate. După Diotime, Eros
era un „demon“ intermediar între zei şi oa­
meni. El s-a născut din unirea lui Poros (Des­
curcăreţul) cu Penia (Sărăcia), în grădinile
zeilor, după un mare ospăţ, la care fuseseră
invitate toate divinităţile. De la fiecare părinte
primise trăsături specifice: mereu în căutarea
lucrurilor sale, ca Sărăcia, el ştia întotdeauna
să-şi imagineze un mijloc de a-şi atinge
scopul (ca Descurcăreţul). însă, departe de a fi
un zeu atotputernic, era o forţă mereu nesa-
tisfâcută şi neliniştită.
Au fost imaginate si alte mituri în care i se
dădeau genealogii diferite: uneori era socotit
fiul Ilitiei sau al lui Iris, ori al lui Hermes şi
Artemis Htoniana, sau - conform tradiţiei cea
mai general acceptată - fiul lui Hermes şi al
Afroditei. însă si asupra acestui piirict specu­
laţiile mitografilor au stabilit unele distincţii.
Aşa cum distingeau mai multe Afrodite, mi-
tografii aminteau de mai mulţi Amor: (v.
Afrodita); un altul, numit Anteros (Iubirea
E ros: HÉS., Théog., 120 si urm. v. ed. Mazon, p. 26);
PROCL., Comment, au Timée, p. 368 (Schn.);
ARISTOTE, Mèta., I, 4; PLAT., Banquet, passim
(v. mai ales mitul Diotìmei); ARISTOPH.,
Oiseaux, 695 si urm.; PAUS., VIII, 21, 2; IX, 27, 1
si urm.; NONN, Dionys., VII, 1 si urm.; ALCÉE,
fr. 13; ANACREON, fr. 47; 48; 63, etc.; ESCH.,
Suppl., 1039 si urm.; SOPH., Trach., 354; 441; An-
tig., 781 si urm.; EURIP., Hippol., 1269 si urm.,
etc.; APOLL. RH., Arg., Ill, 111 si urm.; BION.,
Id., I, 80 si urm.; Ov., Mét., I, 452 si urm.; V, 363
si urm.; Am., I, 2, 23 si urm.; HOR., Carm., II, 8,
14; cf. APUL., d ’A mour et Psyche); CIC., De Nat.
Deor., Ill, 23, 59 si urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 173

Contrară sau Reciprocă) s-a r fi născut din ESO N . (AÎaaii/.) Eson era, ca şi Amitaon şi
Ares si Afrodita, fiica lui Zeus şi a Dionei. Un Feres, fiul lui Creteu şi al soţiei sale Tirb
al treilea Eros ar fi fost fiul lui fterm es şi al lui (tab.l). Căsătorit cu Pollmede, fiica lui Auto-
Artemis, fiica lui Zeus şi a Persefonei. ’A cesta licos, el era cumnat cu bunicul lui Ulise, însă
din urm ă ar fi fost zeul înaripat, familiar alte tradiţii îi atribuie ca soţie pe Alcimede,
poeţilor şi sculptorilor. Cicero, care a adunat, fiica lui Filacos (tab.2). Era fratele vitreg al lui
la sfârşitul lucrării sale despre Natura Zeilor, Pelias şi tatăl lui Iason. Pelias i-a luat regatul
aceste subtilităţi ale mitografilor, a demonstrat lolcos, pe care i-1 lăsase tatăl său Creteu, şi
caracterul artificial al tuturor acestor mituri, l-a trimis pe Iason să aducă Lâna de aur.
imaginate târziu pentru a rezolva dificultăţile Atunci când s-a răspândit zvonul că Argona­
şi contradicţiile pe care le cuprindeau le­ uţii pieriseră, Pelias, nem aitem ându-se de
gendele primitive. nimic, voia să-l ucidă pe Eson. Acesta a cerut
încetul cu încetul, sub influenţa poeţilor, să-şi aleagă singur moartea şi s-a otrăvit cu
zeul Eros şi-a conturat fizionomia tradiţio­ sânge de taur. Ovidiu, din contră, povesteşte
nală. Era înfăţişat ca un copil, adesea înaripat, că Eson şi-a revăzut fiul şi a fost întinerit prin
dar şi fără aripi, şi îi plăcea să tulbure inimile, farmecele Medeei.
fie înflăcărându-le cu torţa lui, fie rănindu-le ETA L ID ES3. (AidaXlSrjs’■) Fiul lui Hermes
cu săgeţile sale. Intervenţiile sale au fost si al soţiei sale Eupolemia, fiica lui Mirmidon,
nenumărate. L -a atacat pe Heracles, pe Apollo Etalides era un arcaş vestit. El a participat la
(deoarece, îl luase în zeflemea că face pe arca­ expediţia Argonauţilor, îndeplinind funcţia de
şul), chiar şi pe Zeus, pe propria sa mamă, crainic. Primise de la tatăl său o memorie
Âfrodita, si’ fireşte, pe oameni. Poeţilor ale- deosebit de fidelă, pe care a păstrat-o chiar şi
xsandrini îe plăcea să îl înfăţişeze jucându-se după moartea sa, în împărăţia lui Hades. De
cu nucile (echivalentul antic al bilelor) împre­ altfel, el nu îşi petrecea tot timpul în lumea
ună cu unii copii divini, mai ales cu Gani- morţilor, ci revenea să trăiască printre oameni
mede, certându-se cu ei sau cu fratele său scurte perioade de timp, apoi se întorcea în
Anteros. Ei şi-au imaginat scene copilăreşti, Infern.
potrivite cu trăsăturile zeului: Eros, pedepsit
de mama sa, Eros rănit, fiindcă încercase să ET E M E A 4. (Ede/jea) în insula Cos era un
culeagă trandafiri fară să ţină seama de spini rege numit Merops, iar soţia sa, care făcea
etc. Pictorii din Pompei au popularizat acest parte din neamul Nimfelor, se numea Etemea.
tip (de exemplu, Vănzătoarea Iubirilor). însă încetat Deoarece, prin căsătoria sa, această Nimfă a
întotdeauna - şi aceasta era tema favorită a fecioare să mai facă parte din suita zeiţei-
Artemis, pentru a o pedepsi, aceasta a
poeţilor - sub înfăţişarea aparent nevinovată, străpuns-o cu săgeţile sale şi ea ar fi murit
ghicim pe zeul cel puternic, care poate, cu dacă Persefona nu ar fi luat-’o încă vie în In­
ajutorul fanteziei sale, să provoace răni fern. Rămas astfel fără soţie, de disperare,
adânci. M ama sa, în special, se purta cu mena­ Merops a vrut să se sinucidă. însă zeiţei Hera i
jamente, fiindu-i mereu puţin teamă de el. s-a făcut milă de el şi l-a prefăcut în vultur,
Una din legendele cele mai cunoscute, în iar apoi l-a aşezat printre astre, încât, schim-
care Eros a jucat un rol, este aventura ro- bându-şi înfăţişarea, el a uitat durerile ome­
manescă a Psihei (v. acest nume), o întâm- neşti.
lare tratată ca un basm, a cărei origine tre-
uie căutată probabil în fabulele din regiunea E T E O C L E 5. IETeo/cĂij's■■) Unul din eroii
cetăţii Milet. ciclului teban, fiul lui Oedip şi al Iocastei,
fiind deci fratele lui Polinice (tab. 29 şi 37). în
ESA C O S1. (Aicra/cos'.) Era fiul lui Priam şi anumite tradiţii, în locul Iocastei, mama sa
al primei sale soţii, Arisbe (tab.34), şi primise este numită Eurigania. După descoperirea
de la bunicul său darul de a tălmăci visele. incestului săvârşit de către Oedip (v. acest
Astfel, atunci când Hecuba, a doua soţie a lui
Priam, fiind gata să-l nască pe Paris, a visat că
dă naştere unui şomoiog aprins ce dădea foc 2 E son: APD., B ib i, I, 9, 11 5i 16; 27; Od., XI, 259;
APOLL., RH., Arg., I, 46; 233; Ov., Her. VI, 105;
întregii cetăţi, el a fost întrebat despre semni­ Metam., VII, 163 ?i 250 §i urm.; HYG., Fab., 3; 13;
ficaţia ciudatului vis. A răspuns că acel copil DIOD. SIC., IV, 50; VAL. FLAC., Arg., I, 777 ?i
care se va naşte va fi cauza distrugerii cetăţii „ urm.
şi a recomandat ca el să fie ucis de la naştere J EtaUdes: APOLL. RH., Arg., I, 54; VAL. FLAC.,
(v. Paris, Hecuba). Curând, soţia lui Esacos a Arg., I, 437; HYG., Fab., 14; APOLL., RH., ibid.,
murit, muşcată de un şarpe, iar Esacos s-a I, 641 urm., si la scol. ad. loc. (v. 645); DIOG.
LAERT., VIII, 1, 4; PORPH., Vie de Pyth., 45; cf.
aruncat în mare, de durere. Fiindu-i milă de . TZET., Chil, II, 722.
el, Thetis l-a prefăcut în pasăre, probabil un , Etem ea: HYG., Astr. Poet., II, 16.
soi de cufundar. Eteocle: APD., B ib i, III, 6, 1 si urm.; HYG., Fab.,
68; PAUS., IX, 5, 5 si urm.; 25, 2; EUR., Phen., 63
si urm.; scol. ad loc.; SOPH., Oed. la Col., 1295;
STAT., Theb., passim; ESCH., Sept c. Thebes, p as­
1 Esacos: APD., B ib i, III, 12, 5; Ov., Métam., XI, 763; sim. Despre nume cf. P. KRETSCHMER, in
TZET., la Lyc., Alex., 224; SERV., la VIRG., En„ Glotta, 1954, p. 11; contra, F. VIAN (v. art. Mln-
IV, 254; V, 128. yas).
174
nume), cei doi fii ai săi l-au alungat din Teba
şi Oedip i-a blestemat, prezicându-le că se
vor încăiera şi vor muri unul de mâna celuilalt
(pentru celelalte versiuni, v. Polinice). Pentru
a evita împlinirea acelui blestem, cei doi fraţi
au hotărât să domnească pe rând, fiecare timp
de un an. Eteocle a preluat primul puterea.
Polinice s -a depărtat, fie conform propriei
sale voinţe, fie pentru că fratele său l-a alun­
gat. Dar, atunci când a revenit, după un an şi a
cerut să preia domnia, Eteocle a refuzat. Poli­
nice s -a dus atunci la curtea Iui Adrast şi, cu
ajutorul acestuia, a organizat o expediţie îm ­
potriva propriei sale cetăţi, Teba (v. Adrast).
Totuşi, înainte de a ataca cetatea, el l-a trimis
pe Tideu în solie să-i ceară pentru ultima dată
lui Eteocle respectarea înţelegerii stabilite de
amândoi. Cum Eteocle a refuzat din nou, ar­
mata condusă de Adrast şi formată în majori­
tate de luptători din cetatea Argos a pornit
asaltul cetăţii. Eteocle şi Polinice s-au întâlnit
pe câmpul de luptă din’ faţa cetăţii şi erau atât
de înverşunaşi încât s-au ucis unul pe celălalt.
După victoria obţinută de luptătorii din Teba,
Eteocle a fost îngropat cu toate onorurile cu­
venite unui erou, în timp ce Polinice trebuia să
rămână fără onoruri funebre (v. Antigona),
deoarece fusese trădător al patriei sale.
în timpul expediţiei Epigonilor (v. acest
nume), Laodamas, un fiu al lui Eteocle, dom­
nea în cetatea Teba.
E T E R 1. (Ai&rjp. ) Este personificarea ceru­
lui superior, unde lumina este mai pură decât
în cerul apropiat de pământ. Hesiod îl con­
sideră fiul lui Ereb şi al soţiei sale Nix (în­
tunericul şi Noaptea)’ şi fratele Hemerei (Lu­
mina Zilei). Conform’ altor trandiţii, el s-a
căsătorit cu Ziua şi a dat naştere Pământului,
Cerului şi Mării, apoi unui număr de fiinţe
abstracte’ cum ar fi Tristeţea, Mânia, M in­
ciuna, etc. De asemenea, sunt consideraţi
drept copiii lor: Oceanos, Themis, Tartar,
Briareu, Giges, Steropes (pe care Hesiod îi
numeşte Ciclopi), Atlas, Hiperion, Saturn,
Ops, Moneta, Dione si cele trei Furii.
Recunoaştem în această îistă, dată de Hygin,
elemente’împrumutate din mitul lui Uranos (v.
această legendă). Cicero considera că Eter era
tatăl lui Iupiter şi al lui Caelus (adică Uranos,
Cerul personificat), şi bunicul Soarelui.
E T IA S2. (Hrias'.) în tr-o legendă mai puţin
cunoscută, Etias era o fiică a lui Enea, care a
dat numele cetăţii Etis, de pe coasta Laconiei,
situată în faţa insulei Citera.
E T IL L A 3. (A ’idiÂXa.) Fiica lui Laomedon,
este una din troienele înrobite, după jefiiirea
cetăţii de către greci. Ea a fost dată ca pradă
însoţitorilor lui Protesilas. D ar navele acestora
1 E ter: HÉS., Théog., 124 si urm.; HYG., Fab., pref.;
, CIC., De Nat. Deor., III,' 44.
: E tias: PAUS., III, 22, 11.
E tilla: CONON, Narrat., 13; POMP. MELA, II, 2,
33; TZET., la LYC., Alex., 921.
Pierre G R IM A L
au fost nevoite să ancoreze, din cauza unei
furtuni, la Palene, în Tracia. Etilla i-a aţâţat pe
ceilalţi captivi să se revolte, prezentându-le
necazurile pe care le suferiseră până atunci şi
cele care îi mai aşteptau, mult mai rele, dacă
ar fi ajuns în Grecia. I-a sfătuit să dea foc la
corăbii, ceea ce au şi făcut. Obligaţi să rămână
în acel ţinut, grecii au fondat acolo cetatea
Scione.
E T N A 4. {Alti^j.) Etna, al cărei nume va de­
veni cel al vulcanului care domina cetatea
Catana, era o Nimfă siciliană, fiica lui Uranos
si a Gaiei, sau, în versiunile mai vechi, a lui
feriareu, Gigantul cu o Sută de Braţe. Atunci
când Hefaistos şi Demetra îsi disputau dreptul
de a deţine Sicilia (ţinutul vulcanilor şi al
grâului), Etna a intervenit ca arbitru între ei.
Ea este uneori considerată mama Palicilor (v.
acest nume), pe care i-a avut de la Hefaistos.
E T O L O S 5. {Altojăos'.) Regele cetăţii Elis
din Peloponez, fiul lui Endimion şi al unei
nimfe. El avea ca fraţi şi surori pe Peon, Epe-
ios, Euricide (sau Euripile), Naxos şi Pisos.
Pentru a stabili care dintre fiii săi îi va urma la
tron, Endimion i-a pus să alerge la Olimpia,
iar învingătorul avea să fie viitorul rege. Cursa
a fost câştigată de Epeios. Peon a fugit în M a­
cedonia. ’Etolos a rămas în Peloponez şi, după
moartea lui Epeios, i-a urmat la tron. Dar,
ucigându-1 pe regele ţinutului, Apis (v. acest
nume), el a fost obligat de către fiii victimei să
plece în exil. A trecut în nordul golfului Co­
rint, la vărsarea râului Aheloos. Acolo, primit
ca oaspete de către Doros, Laodocos şi
Polipoetes, fiii Ftiei şi ai lui Apollo, el i-a ucis
şi a domnit asupra ţării, după ce i-a alungat pe
fcureţi. Ţinutul a primit, de la el, numele de
Etolia. Iii avea ca soţie pe Pronoe, fiica lui
Forbas, iar ca fii pe Pleuron şi pe Calidon (v.
Endimion, Elis şi tab. 24)
E T R A 6. (Aîâpa.) Era fiica regelui Pitteu din
Trezen şi, prin urmare, nepoata lui Pelops
(tab. 2, p. 18) şi mama lui Tezeu. Prin ea,
eroul avea drepturi asupra tronului din Trezen.
Etra a fost mai întâi curtată de Bellerofon.
Dar atunci când Egeu a sosit la Trezen, venind
de la Delfi, unde consultase oracolul despre
căile de a -şi asigura urmaşi, regele Pitteu,
care a înţeles răspunsul oracolului (v. Egeu), a
aranjat să-şi unească oaspetele, fără ştirea lui,
cu fiica sâ. Rezultatul acestei uniri a fost
Tezeu. Se mai povesteşte că, în ajunul venirii
lui Egeu, zeiţa Atena i’- a inspirat în vis Etrei
dorinţa de a se duce într-o insulă vecină pen­
tru a oferi un sacrificiu eroului Sferos, care
fusese cândva conducătorul de car al lui
E tn a: scol la THÉOCR., I, 65; cf. SRTV., VIRG.,
, En., IX, 584.
5 E tolos: APD., B ib i, I, 7, 6 si 7; PAUS., V, 1, 2 la 8;
„ scol. la PIND., Olymp., I, 28; CONON, Narrat., 14.
“ E tra : APD., Bibl., III, 10, 7; 15, 7; HYG., Fab., 14;
37; 92; 243; PLUT., Thésée, 3, 6; PAUS., II, 33, 1
si urm.; V, 19, 3; 11., III, 144; TZET., la Lyc., 494;
495; v. Tezeu, Elena, Acamas.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Pelops. Acolo, ea a fost surprinsă de Posei-
don, care i-a răpit fecioria. în aceeaşi noapte,
ea s-a unit cu Egeu, încât Tezeu poate fi con­
siderat atât fiul zeului, cât şi al unui muritor.
în timp ce Egeu a plecat spre Atena, Etra a
rămas la Trezen, unde şi-a crescut fiul (v.
Tezeu). Mai târziu, atunci când acesta a de­
venit regele Atenei, el a întreprins călătoria în
Infern şi i-a încredinţat-o mamei sale pe
Elena, pe care o răpise. însă Castor si Pollux,
cei doi fraţi ai fetei, au reuşit să o elibereze şi
să o ia pe Etra ca prizonieră. Ea a urm at-o pe
Elena la Troia, ca roabă, de bunăvoie, se
spune, ba chiar ea ar fi fost cea care, după
spusele unor autori, ar fi sfătuit-o pe Elena
să-l urmeze pe Paris şi să-l părăsească pe
Menelaos. La Troia, ea i-a crescut pe micuţul
Mounitas, strănepotul său (v. Mounitas). După
căderea cetăţii Troia, ea a fost recunoscută de
nepoţii săi Demofon si Acamas, care au
obţinut eliberarea ei. Se povesteşte că, la
moartea lui Tezeu, Etra s-a sinucis de su­
părare.
EU B U LEU 1. (EvfiovĂevs'.) Legendele mito­
logice cunosc doi eroi cu acest nume, amândoi
fiind legaţi de misterele din Eleusis.
1. Un frate al lui Triptolemeu, fiul preo­
tului zeiţei Demetra, Trohilos, care fugise din
Argos şi se refugiase în Atica. Conform altor
tradiţii, Triptolem şi Eubuleu erau consideraţi
fiii lui Disaules (v. Triptolem).
2. Cel d e-al doilea erou era un porcar,
care îşi mâna turma chiar în locul în care zeul
Hades a dus-o pe fiica zeiţei Demetra, Perse-
fona, în Infern. O parte din turmă fusese în­
fulecată de cele două divinităţi. Prin acest
incident se explica ritul care consta în sacrifi­
carea unui num ăr de purcei în cinstea lui
Eubuleu, într-o încăpere subterană, în timpul
serbării Tesmoforiilor. Trebuie să mai
menţionăm faptul că numele lui Eubuleu
(Sfătuitorul cel Bun sau Binevoitorul) era o
poreclă a zeului Hades şi era uneori atribuit
unei divinităţi născute din Zeus şi Persefona,
invocată la Atena, împreună cu Tritopatreu şi
cu Dionysos.
EU D O R O S2. (EvSojpos'.) U n fiu al lui Her-
mes şi al Polimelei, fiica lui Filas. Fusese
crescut de bunicul său şi, în momentul când a
început războiul Troiei,’el l-a urmat pe Ahile,
în m intea unuia din cele cinci corpuri de
Mirmidoni. Ahile l-a trimis ca însoţitor al lui
Patroclu, atunci când acesta a pornit la luptă,
în timp ce „mânia“ celebră a lui Ahile îl făcea
să nu ia parte la luptă.
1 E ubuleu: PAUS., 1,, 14, 2; scol. la LUC., Dial, des
Court., II, 1; CLEM. D ’ALEX., Protrept., p. 25;
PAUS., IX, 8, 1; cf. CIC., D e nat. Deor., III, 21, 53
, (ed. Müller).
E udoros: II., XVI, 179 si urm.; EUST., la Hom., p.
1697, 56.
175
EU FE M O S . (Eixpripos-.) Unul din Argo­
nauţi, fiul lui Poseidon, care primise de la tatăl
său darul de a putea merge peste„ape. Mama
sa era Europa, fiica lui Titios. în expediţia
Argonauţilor, la trecerea de insulele plutitoare,
numite Simplegade, Eufemos a fost cel care a
lansat porumbelul a cărui soartă avea sâ-i
anunţe pe navigatori destinul care îi aştepta (v.
Argonauţi). în timpul evenimentelor des­
făşurate pe malul lacului Tritonis, Eufemos a
primit de la zeul Triton un bulgăre de pământ
magic, ca un semn prevestitor că urmaşii săi
vor ajunge în Cirenaica. De fapt, B attos’ înte­
meietorul coloniei Cirene, era considerat un
urmaş al lui Eufemos. în sfârşit, tot el a arun­
cat în mare acel bulgăre de pământ sacru, ceea
ce a făcut să apară din străfunduri insula
Thera. împreună cu o locuitoare din Lemnos,
numită Malahe (v. Argonauţi), Eufemos a
avut un fiu, Leucofanes, strămoşul lui Battos.
EUFORBOS*. (Ewpopjîosj Erou troian, fiul
lui Pantoos, cel care i-a dat prim a lovitură lui
Patroclu, rănindu-1. A fost ucis de către M e­
nelaos, iar scutul său, luat de acesta din urmă,
a fost depus în templul zeiţei Hera din Argos.
Pitagora pretindea că fusese, într-o viaţă ante­
rioară, eroul Euforbos.
EU FO R IO N 5. (Ev<f>opi(t)v.) După moartea
sa, Ahile a trăit împreună cu Elena în Insula
Fericiţilor, având un fiu, numit Euforion, fi­
inţă supranaturală, înzestrată cu aripi. Zeus
s -a îndrăgostit de el, însă iubirea nu i-a fost
împărtăşită. Pentru ai scăpa de el, Euforion a
fugit, fiind prins de către zeu abia în insula
Melos şi ucis printr-o lovitură de fulger. Nim­
fele din acea insulă l-a u îngropat după obice­
iurile locului, dar Zeus în mânia sa, le -a pre­
făcut în broaşte.
E U FR A TES6. (Ev<fipctTr)s'.) Pentru a explica
originea numelui care desemna fluviul Eufrat,
grecii şi-au imaginat următoarea legendă: un
om, care purta numele Eufrates, avea un fiu,
Axourtas. într-o zi, găsindu-şi fiul adormit
lângă mama sa, l-a luat drept străin şi l-a ucis.
D ându-şi seama apoi de greşeala sa, de dis­
perare, el s-a aruncat în fluviul Medos, care a
ajuns să poarte de atunci încoace numele de
Eufrat.
EU H EN O R 7. (Evxnvtop.) Fiul- unui
prezicător corintian, Poliidos. Tatăl său îl
avertizase de nenumărate ori în legătură cu
soarta care îl aştepta. El avea de ales între o
3 E ufem os: PIND., Pyth., I, 44; scol. la PIND., Pyth.,
IV, 1 si urm.; APOLL. RH., Arg., I, 182; II, 536 si
urm.; IV, 1755; HYG., Fab., 14; TZET., Chil., II,
. 618; laL Y C ., 886.
E uforbos: II., XVI, 808; XVII, 1 si urm.; 81; PAUS.,
II, 17, 3; scol. la APOLL. RH., Arg., I, 645; DIOG.
. LAERT., VIII, 1,4.
I E uforion: PTOL. HÉPH., IV, 1.
_ E ufrates: PS.-PLUT., De Fluv., 20.
E uhenor: II., XIII, 663 si urm.; PIND., Ol., XIII, 82;
CIC., De Div., I, 40.
 176
moarte uşoară, acasă la el, şi o moarte vio­
lentă, dacă se ducea să lupte împotriva Troiei,
alături de Atrizi. A ales moartea plină de glo­
rie şi a căzut în faţa cetăţii Troia, lovit de o
săgeată trasă de Paris.
E U L IM E N E 1. (EvÀifjéisq.) O tânără din
Creta, fiica regelui Cidon. Tatăl său o logodise
cu un anume Apteros, care făcea parte din
aristocraţia cretană. Dar ea îl iubea pe Licastos
şi acesta era de mult timp iubitul ei. Deoarece
mai multe cetăţi cretane se revoltaseră împo­
triva regelui Cidon, acesta a întrebat oracolul
pentru a şti ce trebuia să facă. I s-a răspuns că
trebuia să „sacrifice o fecioară eroilor ţării“.
Cidon a pus să fie trase la sorţi tinerele fete,
iar sorţii au căzut asupra propriei sale fiice,
Eulimene. Atunci iubitul Eulimenei, Licastos,
pentru a evita soarta care o ameninţa pe
aceasta, i-a povestit regelui despre iubirea lor.
Dar poporul, la aflarea veştii, a apreciat că
Eulimene merita cu atât mài mult moartea şi
ea a fost sacrificată până la urmă. Atunci când
corpul ei a fost despicat, s-a constatat că
Eulimene era însărcinată. Tem ându-se de
mânia lui Licastos, Apteros i-a întins o cursă
si l-a ucis. După aceea, el s -a exilat în cetatea
Jiantos din apropiere de Termera, în Licia.
E U M E L O S2. (Eufj.rjĂos'.) Legendele cunosc
trei eroi cu acest nume.
1. Fiul lui Admet şi al Alcestei, care fi­
gura printre luptătorii dm războiul împotriva
Troiei. El adusese la Troia caii îngrijiţi odini­
oară de către zeul Apollo în vremea când
servise ca sclav la curtea regelui Admet. Cu
ajutorul acestor cai, ce avuseseră parte de
îngrijiri divine, Eumelos a obţinut victoria la
jocurile funebre organizate m onoarea lui
Patroclu.
2. Un erou din insula Cos, prefăcut în
corb datorită nelegiuirii sale (v. Agrori).
3. Un alt erou, din cetatea Corint, tatăl
lui Botres, prefăcut de către Apollo în pasăre
(v. Botres).
EU M EU 3. (Evfiaios-.) Porcarul lui Ulise,
rămas credincios amintirii stăpânului său, şi
care, pe moşia acestuia din insula Itaca, căuta
prin toate mijloacele să-i salveze bunurile, în
măsura în care era posibil. El era fiul unui
rege, numit Ctesios, care domnea peste insula
Siria din arhipelagul Cicladelor. Atunci când
era mic copil, el fusese încredinţat unei sclave
feniciene, însă aceasta intrase în relaţii cu
piraţii fenicieni, care îl răpiseră pe copilul
regelui şi îl vânduseră ca sclav lui Laerte, tatăl
lui Ulise. La întoarcerea sa în insula Itaca,
ascultând de sfatul zeiţei Atena, Ulise s -a dus
direct la locuinţa modestă a lui Eumeu, care
! Eulim ene: PARTH., Narr., 35.
Eum elos: 1) //., II, 714; 763; XXIII, 376; Od., IV,
, 796. 2) şi 3) v. Agron şi Botrès.
E um eu: Od„ XIII, 404; XVI, passim; XV, 301 şi
urm.; 403 şi urm.; XVI, 11-153; XVII, 182 şi urm’..;
507 şi urm.; XXI, 188 şi urm.; XXII, 157 şi urm.
Pierre G R IM A L
avea să-i servească drept mijlocitor pentru
„recucerirea“ palatului său. El a fost cel care
l-a primit cu ospitalitate şi l-a introdus, de­
ghizat în cerşetor, printre pretendenţii la mâna
Penelopei.
EU M O LPO S4. (EvjioXnos'.) Cel puţin con­
form tradiţiei cele mai răspândite, Eumolpos
era fiul lui Poseidon şi al Chionei, fiica lui
Boreu şi a Oritiei (tab’. 11). Tem ându-se de
tatăl său, Chione şi-a aruncat copilul nou-
născut în mare, dar Poseidon l-a luat şi l-a
dus în Etiopia, unde l-a încredinţat unei fiice
pe care o avusese cu Amfitrita, Bentesicime,
pentru a-1 creşte. Atunci când a crescut mare,
soţul mamei sale adoptive i-a dat ca soţie pe
una din fiicele sale. Eumolpos însă a încercat
să violeze pe una din cumnatele sale şi a fost
izgonit. împreună cu fiul său Ismaros, el s-a
dus atunci la curtea regelui Traciei, Tegirios,
care i-a dat lui Ismaros drept soţie pe una din
fiicele sale. Dar Eumolpos a luat parte la un
complot împotriva lui Tegirios şi, fiind sur­
prins, a trebuit să fugă. El s-a refugiat atunci
în cetatea Eleusis şi a fost bine văzut de către
locuitori. Mai târziu, deoarece Ismaros a mu­
rit, Eumolpos s-a împăcat cu Tegirios, care
l-a chemat din nou la curtea lui şi i-a lăsat
moştenire regatul. în acea vreme,’ când Eu-
moipos ajunsese regele Traciei, a izbucnit un
război între locuitorii cetăţii Eleusis şi cei din
Atena, conduşi de Erehteu (v. acest nume).
Chemat de vechii săi prieteni, Eumolpos le-a
venit în ajutor, în fruntea unei armate formate
din traci. A fost însă învins şi ucis de către
atenieni. Zeul Poseidon, tatăl său, l-a răzbu­
nat, convingându-1 pe Zeus să-l trăsnească pe
Erehteu, care ieşise învingător.
Diferite tradiţii atribuie regelui trac Eu­
molpos instituirea misterelor din Eleusis. El a
fost cel care l-a purificat pe Heracles după
uciderea Centaurilor. Familia sacerdotală a
Eumolpizilor se considera că descindea din
acest erou, dar diverşi autori sunt departe de a
cădea de acord în legătură cu personalitatea
lui Eumolpos, fondatorul misterelor. Unii
ajung chiar să îl considere un personaj com­
plet diferit de fiul Chionei. în această variantă,
Eumolpos ar fi fost fiul Deiopei şi nepotul lui
Triptolem.
EU N EO S5. (Evueios.) Fiul lui Iason şi al
Hipsipilei, regina insulei Lemnos, în vremea
când femeile îi uciseseră pe toţi bărbaţii din
insulă, şi Argonauţii au venit şi le-au dăruit
copii (v. Hipsipile şi Argonauţi). Deşi nu fi­
gurează în rândurile armatei greceşti care
Eum olpos: HYG., Fab., 15 7 ; 2 7 3 ; ADP., Bibl., II, 5,
12 ; III, 14, 4; ET. BYZ„ 5. v. AL0îot(j; scol. la
SOPH., Oed. la Col., 10 53; PAUS., I, 38, 2; II, 14,
3; scol. la EUR., Phén., 854; PHOTIOS., Lex., s. v.
EiHJ-oXmSau Cf. P. FOUCART., Les Mystères
, d Eleusis, Paris, 19 14 .
Euneos: APD., Bibl., I, 9, 17; II., VII, 467 si urm.;
XXI, 40 si urm.; XXIII, 746-747; cf. XXI, 41;
STRAB., I, p. 41.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
lupta împotriva Troiei, el întreţinea relaţii
prieteneşti cu grecii, cărora le furniza vin. Cu
preţul unui vas bogat ornamentat, el l-a cum­
părat de la Patroclu pe unul din fiii regelui
Priam, Licaon. Atunci când Hipsipile a fost
vândută ca sclavă lui Licurg, regele Nemeei,
Eumeos a eliberat-o şi a adus-o înapoi pe
insula Lemnos.
E U N O M O S 1. (Evvopos'.) în timp ce Hera-
cles, după căsătoria sa cu Deianira, trăia la
curtea socrului său Oeneu, regele Calidonului,
s-a întâmplat să ucidă din greşeală un copil,
numit Eunomos, care servea drept paharnic şi
era fiul lui Arhiteles, o rudă a lui Oeneu. Cum
Eunomos îi turna pe mâini apă caldă, care era
destinată spălării picioarelor, Heracles a vrut
să-i dea o palmă, dar l-a a lovit prea puternic
şi l-a ucis. Arhiteles l-a iertat pe erou pentru
această omucidere involuntară, însă eroul s-a
exilat totuşi şi, împreună cu soţia şi Jiul său,
Hillos, s -â dus în cetatea Trahis. în unele
variante, Eunomos este numit uneori Ciatos.
E U N O S T O S 2. ( E v v o o to ş .) Erou din cetatea
Tanagra din Beoţia, fiul lui Scias şi al Elieei,
crescut de Nim fa Eunosta. El a respins iubirea
Ohnei, fiica lui Colonos, ceea ce i-a provocat
moartea (v. Boucolos).
E U R IA L 3. (EvpvaÂos'.) Legendele cunosc
cel puţin trei personaje mitologice cu acest
nume.
1. Un locuitor din cetatea Argos, fiul lui
Mecisteu (tab. 1), care a luat parte la expediţia
Argonauţilor, la cea a Epigonilor şi la războiul
împotriva Troiei alături de Diomecl.
2. Unul din fiii lui Ulise, pe care eroul
l-a avut cu Evippe, fiica regelui Epirului,
Tirimmas, şi pe care însuşi Ulise l-a ucis (v.
Evippe).
3. Unul din însoţitorii lui Enea, un tânăr
deosebit de frumos, a cărui prietenie cu Nisus
a rămas celebră. A murit în luptele împotriva
Rutulilor.
E U R IC L E E A 4. (EvpvKĂeia.) Cunoaştem
două eroine cu acest nume.
1. Numele purtat de mama lui Oedip,
într-o versiune a legendei care nu aminteşte
de incestul eroului. Euricleea era, într-adevar,
prima soţie a regelui Laios şi cea d e -a doua
soţie, Epicaste, era cea care’ s-a căsătorit cu
Oedip, după moartea lui Laios.
2. Doica lui Ulise se numea tot Euri­
cleea.
1 E unom os: APD., II, 7, 6; DIOD. SIC., IV, 36, 2;
PAUS., II, 13, 8; ATHÉN., IX, 410 f; si urm.;
TZET., la LYC., 50-51; C hil, II, 456 si urm.; scol.
la APOLL. RH., Arg., I, 1212.
, E unostos: PLUT., Quaest., gr., 40.
3 E u ria l: 1) APD., I, 9, 13; 16; III, 7, 2; II., II, 559-
568; VI, 20-28; XXIII, 653-699. 2) PARTH.,
, Eroi., 3. 3) VIRG., En„ IX, 179 si urm.; 433.
4 E uricleea: 1) Scol. la Phén., 13. 2) Od., I, 429; XIX,
401; HYG., Fab., 125.
177
E U R ID IC E . (EvpvSiKr).) Legendele cunosc
cinci eroine care purtau acest nume.
1. Cea mai cunoscută dintre aceste ero­
ine este Driada, soţia lui Orfeu. în tr-o zi, pe
când se plimba însoţită de Naiade, pe o câm­
pie din Tracia, ea a fost muşcată de un şarpe.
Pentru a lega această legendă de cea a lui
Aristeu, Vergiliu presupune că acest accident
s-a produs în timp ce fugea din .faţa lui
Aristeu, care căuta să o prindă şi să o violeze.
Când ea a murit, Orfeu a plâns-o şi, în dis­
perarea sa, nu a ezitat să coboare în Infern
pentru a o căuta. El a ştiut cum să emoţioneze
divinităţile infernale prin cântecele sale şi a
obţinut astfel permisiunea de a o readuce la
lumina zilei, dar cu singura condiţie de a nu
încerca să o privească înainte de a reveni la
lumina soarelui. Euridice îl urma, pe drumul
de întoarcere, si erau gata să iasă din lumea
infernală, când Orfeu, nemaiputând rezista
dorinţei de a o revedea, s-a întors către ea.
Imediat, o forţă irezistibilă a antrenat-o din
nou pe Euridice în Infern, iar Orfeu a trebuit
să revină singur pe pământ.
2. Euridice era şi numele purtat de fiica
lui Lacedemon şi a Spartei, care, împreună cu
Acrisios, a dat naştere Danaei (tab. 6 şi 31).
3. Cel puţin în tragedia Hipsipile de Eu-
ripide, al cărei text s-a pierdut, Euridice era şi
soţia regelui Licurg din Nemeea, mama lui
Arhemoros.
4. Fiica lui Amfiaraos şi a Erifilei, pro­
babil identică cu cea precedentă (tab. 1).
5. Soţia lui Creon, regele Tebei, care nu
a putut să suporte moartea fiului ei, Haemon,
şi s-a spânzurat (v. Antigona).
E U R IG A N E E A 6. (EvpvyâveLa.) Sunt două
eroine cu^acest nume.
1. în cele mai vechi versiuni ale le­
gendei lui Oedip, în care nu se aminteşte de
incestul cu Iocasta, Euriganeea sau Eungania
este numele soţiei lui Oedip. După moartea
Iocastei, împreună cu Euriganeea, Oedip ar fi
avut cei patru copii: Eteocle, Polinice, Anti­
gona şi Ismena.
2. ’ Conform unei tradiţii foarte apropiate
de prima, Euriganeea era fiica lui Hiperfas şi
Oedip s-a căsătorit cu ea şi a avut cei patru
copii, în timp ce Epicaste era numele purtat de
mama sa. în această versiune, Oedip s-a
căsătorit cu Epicaste, însă nu a avut copii (v.
Euricleea şi Oedip).
E uridice: 1) SÉN., Herc. fur., 569 şi urm.; Herc. sur
l ’Oeta, 1061 şi urm.; Ov., Mét., X, 1 la 64; VIRG.,
Géorg., IV, 454 si urm., si SERV., ad loc.; HYG.,
Fab., 164; APD . ’B ib i, 1,3, 2; MOSCHOS, Id„ III,
124; DIOD. SIC., IV, 25; CONON, Narr., 45;
PAUS., IX, 30, 6; v. legenda lui Orfeu. 2) APD., II,
2, 2; III, 10, 3. 3) APD., B ib i, I, 9, 14; III, 6, 4;
HYG., Fab., 274 (v. Arhemoros). 4) PAUS., V, 17,
7. 5) SOPH., Antig., 1180 şi urm.
E urigania: 1) Scol. la EUR., Phén., 1760, si 13. 2)
APD., Bibi., III, 5, 8; PAUS., IX, 5, 5 ;'scol. la
EUR., Phén., 63.
 178 Pierre G R IM A L

E U R IL O H . (EvpvAoxps'.) însoţitor şi loco­ memnon. El a fost ucis de către Egist, la Mi-

tenent al lui Ulise, în Odiseea. El se căsătorise cene, în acelaşi timp cu stăpânul său.
cu sora lui Ulise, Ctimene (v. acest nume). Pe EU R IM O S4. (Evpvfios-.) Erou originar din
insula vrăjitoarei Circe, el a fost desemnat de
sorţi să meargă în recunoaştere. Dar el nu a cetatea Olenos (probabil din Etolia), care l-a
pătruns în palatul vrăjitoarei şi a revenit să-i calomniat pe Castor faţă de Pollux. Castor s-a
povestească lui Ulise transformarea însoţito­ grăbit să-i spună despre acea calomnie fratelui
rilor săi în porci. Mai târziu, Euriloh a fost cel său, care l-a ucis pe Eurimos cu lovituri de
care l-a sfătuit pe Ulise să debarce în insula pumn. Sau, într-o altă variantă, Pollux însuşi
unde păşteau Boii Soarelui şi el a purtat şi-a răzbunat pe loc fratele, aplicându-i lui
răspunderea blestemului provocat de sacri­ Eurimos aceeaşi pedeapsă.
legiul comis de însoţitorii lui Ulise, care nu au E U R IN O M E 5. (EvpvvopT].) Una din zeiţele
ezitat să spintece şi să mănânce vitele zeului. din prima generaţie divină, cea a Titanilor. Era
Euriloh a pierit o dată cu victimele sfatului fiica Ju i Oceanos şi a soţiei sale Tethys (tab.
său. 38). înainte de domnia lui Cronos, ea domnea,
E U R IM A H 2. (Evpvfiaxos-.) Fiul unuia din­ împreună cu Oflon, peste pantele înzăpezite
tre cei mai notabili pretendenţi la mâna Pene- ale muntelui Olimp. De acolo, ea a fost alun­
lopei, în Odiseea. El l-a insultat pe Ulise, gată de către Cronos şi Rhea, care au luat
atunci când acesta a venit la palat deghizat în locul lui Ofion şi al ei. Eurinome şi Ofion
cerşetor şi a aruncat după el cu un scăunel. în s-au refugiat în mare, unde, împreună cu The-
momentul în care prezicătorul Teoclimenos le tis, l-au primit pe Hefaistos, atunci când
spune pretendenţilor despre sfârşitul care îi acesta a fost aruncat din înaltul cerului (v.
ameninţă, Eurimah îşi bate joc de el şi-l acuză Hefaistos').
că şi-a ieşit din minţi. Atunci când Uilse îi Fiind iubită de Zeus, ea a dat naştere
provoacă la proba întinderii arcului, Eurimah Charitelor, Aglae, Eufrosine şi Thalia, precum
nu poate, spre marea sa ruşine, să-l clintească, şi zeului-râu Asopos. Eurinome avea un tem­
în scena finală, după moartea lui Antinoos, el plu străvechi în apropiere de Figalia. Acel
încearcă în zadar să se împace cu Ulise, scoate templu se ridica în mijlocul unei dumbrăvi de
sabia împotriva lui şi este ucis în cele din chiparoşi. Statuia de cult, care o reprezenta pe
urmă de o săgeată. Eurinome, avea înfăţişarea de femeie în partea
E U R IM E D O N 3. (Evpvp.e8a)v.) Legendele de sus, dar, începând de la şolduri, se termina
pomenesc cel puţin trei eroi mitologici cu asemenea unui peşte.
acest nume. EU R IN O M O S6. (Evpwofios’.) Pausanias a
1. Cel mai vechi era un Gigant, care fost singurul autor care a consemnat amintirea
domnea peste un popor de Giganţi, la capătul demonului numit Eurinomos, care devora
pământului. Violenţele sale au dus la ruina sa carnea de pe cadavrele îngropate şi nu lăsa
şi a poporului său. Se povestea că o violase pe decât oasele goale.
Hera, în timp ce încă era copil, şi a avut cu ea
un fiu, Prometeu. Acest fapt a provocat mânia E U R IP IL O S 7. (EvpvTrvXos'.) Legendele cu­
lui Zeus, împotriva lui. In această versiune, nosc cinci personaje mitologice cu acest nu­
legenda lui Prometeu, destul de suspectă, pare me.
să fi suferit o modificare mai recentă. 1. Un conducător militar din Tesalia,
2. fiul lui Evemon, care a luat parte la expediţia
Eurimedon se numea şi unul din fiii împotriva
lui Minos şi ai Nimfei Paria. El îi avea ca fraţi Troiei. El i- a ucis pe rând pe Hip-
pe Nefalion, Chryses şi Filolaos (tab. 28). în senor, Melantos şi Apisaon. La rândul lui a
timpul expediţiei împotriva Amazoanelor, fost rănit de către Paris, dar Patroclu i-a venit
Heracles a debarcat în insula Păros si, cum doi în ajutor.
dintre însoţitorii săi fuseseră ucişi de către fiii
lui Minos, care locuiau în acea insulă, Hera­ 4 E urim os: HES., s. v. Eupîijias; PLUT., De lamour
cles i-a atacat şi i-a ucis. Apoi, el a început . fraternei, 11: LIBAN.. Kpis!., 389,
asediul cetăţii. Pentru a-1 îmblânzi, locuitorii E urinom e: HES., Theog., 358; 907; APD., B ib i, III,
l-au rugat să ia cu el pe doi dintre prinţii lor, 12, 6; 11, XVIII, 394 si urm.; APOLL. RH., Argon.,
care i-a r fi înlocuit pe cei doi însoţitori’ucisi. I, 503; TZET., la LYC., 1192; PAUS., VIII, 4 1 ,4 şi
Heracles a luat doi nepoţi de-ai lui Minos, fiii . urm.
lui Androgeu, Alceu si Stenelos. 1 E urinom os: PAUS., X, 28, 4.
E uripilos: 1) II, II, 734-737; V, 76-83; VI, 36; XI,
3. Cunoaştem încă un Eurimedon, care 575-592; 806-848; HYG., Fab., 81; 97; 114. Cf.
era conducătorul carului de luptă a lui Aga- Ov., Met., XIII, 353 (unde este probabil vorba de
Euripilos. 3); VIRG., En., II, 114. 2) Paus., VII, 19,
1 şi urm. 3) II, II, 677; scol. la XIV, 255; PIND.,
1 E u rilo h : Od., X, 205 şi urm.; 429 şi urm.; XII, 278; Nem., IV, 25, si scol.; APD., B ib i, II, 7, 1, 4) Scol.
„ 339 si urm. la JUV., Sat., 654; Od., XI, 519. si la scol.; HYG.,
E u rim a h : Od.. II, 177; XVIII, 349 şi urm.; XX, 359 Fab., 112; 113; SERV., la VIRG.’, E cl, VI, 72. 5)
, şi urm.; XXI, 245 şi urm.; XXII, 44 şi urm. PIND., Pyth., IV, 33; APOLL. RH., Arg., IV, 1551;
E urim edon: 1) Od., VII, 58; scol. la //., XIV, 295. 2) scol. la PIND., loc. cit., 57; TZET., la LYC., 902;
APD., B ib i, II, 5, 9; III, 1, 2. 3) PAUS., II, 16, 6. CALL., Hymne la Ap.; 92.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
2. Erou local din cetatea Patras, de pe
ţărmul golfului Corint, confundat cel mai ade­
sea cu primul. Se povestea că odinioară lo­
cuitorii din Patras trebuiau să ofere în fiecare
an zeiţei Artemis cea mai frumoasă fată şi cel
mai frumos băiat din cetate, ca pedeapsă pen­
tru un sacrilegiu comis cândva în templul
zeiţei de către Melanippos şi de către preo­
teasa Cometo (v. acest nume, 2). La rândul
său, Euripilos primise, la jefuirea Troiei, o
ladă misterioasă. Atunci când a deschis-o, a
fost lovit de nebunie. Oracolul îi spusese că
s-a r vindeca dacă ar întâlni, în timpul călă­
toriei de întoarcere acasă, „un sacrificiu neo­
bişnuit“. Oracolul mai adăugase că ar fî trebuit
să se stabilească în ţara unde ar fi întâlnit un
astfel de sacrificiu. Atunci când a ajuns în
cetatea Patras, el a văzut sacrificiul anual
oferit zeiţei Artemis şi a înţeles că oracolul se
împlinise. Dar, cum locuitorii din Patras fuse­
seră şi ei avertizaţi de către oracol că sacrifi­
ciul lor nu ar mai fi necesar dacă ar avea drept
martor o căpetenie străină, ei au ştiut,
văzându-1 pe Euripilos debarcând pe insula
lor, că mânia zeiţei Artemis se potolise. Eu­
ripilos ş-a stabilit în cetatea Patras, unde a şi
m u rit In epoca clasică, mormântul său era
arătat călătorilor pe Acropolea cetăţii.
3. U n rege al insulei Cos, fiul lui Posei-
don şi al Astipaleei. Atunci când Heracles,
întorcându-se de la Troia, a debarcat pe insula
Cos, Euripilos şi fiii săi au încercat să-l res­
pingă. Heracles însă a pătruns în cetate în
timpul nopţii si i-a ucis pe toţi.
4. ţiu l lui Telef, care a luptat alături de
Troieni. în momentul vindecării sale, Telef
promisese totuşi că nici el şi nici urmaşii săi
nu aveau să lupte împotriva’ grecilor. Dar As-
tiohe, sora lui Priam şi mama lui Euripilos,
s-a lăsat convinsă să-şi trimită fiul la Troia,
unde acesta a fost ucis de Neoptolem. Ea
fusese coruptă cu ajutorul unui dar. I se dă­
duse planul viţei de aur, pe care Zeus îl oferise
odinioară lui Ganiniede, paharnicul zeilor.
Euripilos era tatăl lui Grinos (v. acest nume).
5. U n fiu al lui Poseidon, care domnea
peste ţinutul Cirene din Libia. El a fost cel
care i-a dat lui Eufemos un bulgăre de pământ
magic ca semn de ospitalitate, atunci când
Argonauţii au trecut pe lângă Iacul Tritonis (v.
Eufemos). După aprecierea lui Pindar, Eu­
ripilos era întruparea sau încarnarea zeului
Triton însuşi. Conform altor autori, el era
fratele lui Triton. M ama sa se numea Celeno,
fiind una dintre fiicele lui Atlas. Căsătorit cu
Sterope, o fiică a Soarelui, acest Euripilos a
avut doi fii, Licaon şi Leucippos. în timpul
domniei sale, Apollo a adus-o pe N im fa Ci­
rene în acel ţinut (v. Cirene).
E U R IS A C E S 1. (EvpvactKT]S'.) Aiax, fiul lui
Telamon, se căsătorise, în tabăra din faţa zidu­
1 E urisaces: SOPH., Ajax. 530 si urm.; 972 si urm.;
SERV., la VIRG., En„ I, 619; TZET., la LYC„ 53;
JUSTIN, 44, 3; PLUT., So ion. 10; PAUS., I, 35, 2
şi urm.; II, 29, 4.
179
rilor Troiei, cu o captivă, Tecmesa, fiica rege­
lui Frigiei Teleutas (v. Aiax, fiu l lui Telamon),
care îi dăruise un fiu, numit Eurisaces. înainte
de a se sinucide, Aiax şi-a încredinţat fiul
fratelui său Teucer. După cucerirea Troiei,
Eurisaces s-a întors în insula Salamina din
Atica, patria tatălui său. D ar el a făcut
călătoria de întoarcere pe o altă navă decât
unchiul său Teucer, ceea ce l-a făcut pe regele
Telamon să fie nemulţumit faţă de fiul său
Teucer. Atunci când Telamon l-a ostracizat pe
Teucer (v. acest nume), Eurisaces a fost numit
moştenitor al tronului bunicului său. Teucer a
încercat să revină atunci când a aflat de moar­
tea tatălui său Telamon, dar Eurisaces 1-â
împiedicat să se întoarcă. Cu ajutorul fratelui
său Fileos, Eurisaces a dat insula Salamina
atenienilor, ceea ce le-a adus celor doi dreptul
de cetăţenie în Atena. Conform altor tradiţii,
Fileos nu era fratele, ci fiul lui Eurisaces şi el
ar fi fost cel care a dat insula Salamina ate­
nienilor. Oricare ar fi realitatea, familia lui
Eurisaces s-a stabilit la Atena, unde, printre
descendenţii săi, au figurat Miltiade, Cimon,
Alcibiade şi cunoscutul istoric Tucidide.
E U R IS T E U 2. (EvpvaSevs'.) Descendent al
lui Perseu, căruia îi era nepot, prin Stenelos.
Mama sa era Nicippe, fiica lui Pelops. Era văr
primar cu Amfitrion şi cu Alcmena (ţab. 31).
El domnea peste cetăţile Tirint, Micene şi
Mideea din Argolida. Această putere îi fusese
atribuită datorită unei preziceri a lui _ Zeus,
răstălmăcită printr-o viclenie a Herei. într-a-
devăr, în momentul în care Heracles era
aproape să se nască, Zeus a declarat că urma­
şul lui Perseu care avea să se nască va domni
peste Micene. Geloasă, Hera a convins-o pe
Ilitia, zeiţa naşterilor, să întârzie naşterea lui
Heracles (v. Alcmena) şi să o grăbească pe cea
a lui Euristeu, care era abia în a şaptea lună. în
acest fel, Euristeu s-a născut primul şi a bene­
ficiat de promisiunea făcută de Zeus.
Euristeu apare, în legendele despre Hera­
cles, ca un om imperfect, din punct de vedere
fizic şi moral, tremurând de teamă în faţa ero­
ului şi incapabil de a merita puterea pe care o
deţinea prin voinţa divină. Atunci când Hera­
cles, la întoarcerea din expediţia împotriva
Minienilor din Orhomen (v. Erginos), a fost
lovit cu nebunie de către Hera, ucigându-şi
propriii copii, el s-a dus să consulte oracolul
de la Delfi, iar Pitia i-a poruncit să se ducă în
cetatea Tirint şi să intre în slujba lui Euristeu.
Acesta i-a impus atunci să împlinească „mun­
cile“, care aveau să -i aducă gloria şi să îl facă
să merite apoteoza. însă Euristeu nu i-a per­
2 E uristeu: II., XV, 639 si urm.; XIX, 95-133, si scol.
la 117; O d, XI, 620;’APD., Bibi., II, 4, 5; V, 1 şi
urm.; 8, 1; III, 9, 2; HÉS., Bouclier, 89 si urm.;
DIOD. SIC., IV, 12 si unu.; ATHÉN., XIII, 603 d.
IV, 157/■ scol. la 7Z.,’XV, 639; PAUS., I, 32, 5; IV,
34, 6; IX, 11-, 3; PIND., Pyth., IX, 137; ANTON.
LIB., Tr„ 33.
 180
mis lui Heracles să intre în cetatea Micene,
tem ându-se că eroul ar putea încerca să preia
puterea prin forţă. Nici nu i s-a arătat lui
Heracles, trasm iţându-i ordinele prin crainicul
său Copreu, unul din fiii lui Pelops, care se
refugiase la curtea lui Euristeu după ce îl uci­
sese pe Ifitos. Euristeu i-a poruncit lui Hera­
cles să aducă şi să lase în faţa porţilor cetăţii
ceea ce trebuia să aducă în momentul îm­
plinirii fiecăreia dintre „cele douăsprezece
munci“. în plus, îşi pregătise un vas mare din
bronz, în formă de urnă, ultim refugiu în cazul
în care Heracles l-a r fi atacat. El i-a poruncit
eroului, pe rând, să ucidă leul din Nemea,
hidra din Lema, să captureze cerbul din Oe-
noe, apoi mistreţul din Eurimant, să cureţe
grajdurile regelui Augias, să alungile păsările
din lacul Stimfal, să captureze taurul din
Creta, apoi iepele lui Diomed, regele Traciei,
să aducă centura Hippolitei, regina Amazoa­
nelor, să fure turmele lui Gerion, apoi merele
de aur din grădina Hesperidelor (v. Heracles).
Dar Euristeu a refuzat să recunoască drept
„munci împlinite“, a doua şi a treia dintre
încercările prin care a trecut Heracles, sub
pretextul că eroul primise un fel de răsplată
pentru ele. Atunci când Heracles a împlinit
toate cele douăsprezece munci, Euristeu a
oferit un sacrificiu, invitându-1 şi pe erou.
Cum fiii lui Euristeu i-au oferit o bucată de
came mai mică decât a celorlalţi participanţi,
Heracles s-a considerat insultat şi a ucis trei
dintre aceştia.
După această întîmplare, Heracles a vrut să
se instaleze în cetatea Tirint, dar a fost îm ­
piedicat de către Euristeu, care l-a urmărit
peste tot cu ura sa. Chiar şi după moartea ero­
ului, urmaşii acestuia nu se aflau la adăpost,
deoarece Euristeu a încercat să îi captureze cu
ajutorul lui Ceix. Aceşti urmaşi au găsit pro­
tecţie în Atica şi, atunci când Euristeu a pornit
împotriva atenienilor în fruntea unei armate, el
a fost ucis în cursul unei bătălii. Capul său a
fost dus Alcmenei, care i-a smuls ochii.
O tradiţie singulară, consemnată doar în
epoca alexandrină, povestea că Heracles era
iubitul lui Euristeu şi întreprinsese „cele
douăsprezece munci“ din iubire pentru acesta.
E U R IT IO N 1. (EvpvTioiv.) Legendele cu­
nosc cel puţin patru personaje mitologice cu
acest nume.
1. Numele unuia dintre Centauri, cel
care a încercat să o răpească pe logodnica lui
Piritoos, provocând astfel lupta dintre Cen­
tauri şi Lapiţi.
2. Un alt Centaur, ucis de către Hera-
1 E urition: 1) Od., XII, 295 si urm., si la scol.; Ov.,
Met.. XII, 219; PAUS., V', 10, 2; 2) HYG., Fab.,
31; 33; APD., Bibl., II, 5, 4; v. Dexaménos, si Cen­
taures. 3) APD., Bibl., I, 8, 2; III, 13, 1; scol. la II.,
XVI, 175; TZET., la LYC., 175; ANTON. LIB.,
Tr„ 38; Ov., Met.. VIII, 311; DIOD. SIC., IV, 72,
6; scol. la ARISTOPH., Nuées., 1063; EUST., la
HOM., p. 321 (//., II, 684).
Pierre G R IM A L
cles, deoarece încercase să se căsătorească cu
forţa cu Mnesimahe, fiica regelui cetăţii Ole-
nos, Dexamenos (v. acest nume).
3. Fiul lui Actor (v. totuşi Iros), erou
originar din cetatea Ftia, care a participat la
vânătoarea din Calidon. La curtea 'lu i s-a
refugiat Peleu, tatăl lui Ulise, după uciderea
lui Focos (v. Peleu şi Eac). Eurition l-a puri­
ficat, i-a dat în căsătorie pe fiica sa Antigona,
precum si o treime din regat. în timpul vânăto­
rii din Calidon, Peleu l-a ucis din greşeală pe
socrul său. în urma acestei noi omucideri, el a
trebuit să se refugieze la curtea lui Acast (v.
Acast şi Astidamia).
4. Un personaj mai puţin important,
care păştea boii lui Gerion (v. acest nume şi
Heracles).
EU R IT O S2. (Evpvros'.) Cunoaştem mai
multe personaje mitologice care purtau acest
nume.
1. Unul dintre Giganţii care au luat
parte la lupta împotriva zeilor. El a fost ucis
de către Dionysos cu o lovitură de toiag.
2. Cel mai cunoscut dintre eroii care au
purtat numele de Euritos eră tatăl Iolei, care a
jucat un rol în ciclul eroic închinat lui Hera­
cles.
Euritos era regele cetăţii Oehalia, plasată de
diverşi autori când în Tesalia, când în
Mesenia, când în Eubeea. Era fiul lui Mela-
neu, un arcaş deosebit de iscusit, a cărui abili­
tate îl făcea să fie considerat drept un fiu al lui
Apollo, arcaşul divin. M ama lui Euritos se
numea Stratonice. El se căsătorise cu fiica lui
Pilon, Antiohe, şi avea patru fii, Deion (sau
Molion), Clitios,’ Toxeu si Ifitos, si o fiică,
Iole. Euritos moştenise talentul tatălui său la
tragerea cu arcul.’ Conform versiunii homerice
a legendei sale, el l-a r fi provocat pe însuşi
Apollo, iar acesta l-ar fi ucis „înainte de a
ajunge la bătrâneţe“, drept pedeapsă pentru
îngâmfarea sa. Euritos mai era considerat
drept maestrul lui Heracles, pe care îl învăţase
să folosească arcul. Arcul lui Euritos, moştenit
de fiul său, Ifitos, fusese dăruit de acesta lui
Ulise ca semn de ospitalitate, în timp ce Ulise
i-a dat lui Ifitos o lance si o sabie. Cu ajutorul
arcului care aparţinuse fui Euritos, Ulise i-a
ucis pe pretendenţii la mâna Penelopei.
Legenda cea mai cunoscută referitoare la
Euritos îl prezintă ca pe un duşman al lui
Heracles. Intr-adevăr, Euritos propusese un
concurs deschis tuturor grecilor. El promitea
să dea mâna fiicei sale arcaşului care ar reuşi
să-l învingă. Heracles a răspuns provocării şi
l-a depăşit pe Euritos. însă fiii lui Euritos nu
au fost <ie acord să-i dea premiul convenit,
deoarece se temeau că Heracles, dacă ar fi
avut copii cu sora lor, ar fi făcut din nou ceea
2 E uritos: 1) APD., Bibl., I, 6, 2; HYG., Fab. prél. 2)
APD., Bibl., II, 6, 1 si urm.; II, 4, 9; 7, 7; DIOD.
SIC., IV, 31; TZET., Chil., 412-435; SOPH.,
Trach., 260 şi urm.; şi scol. ad loc. (v. 266); scol. la
EUR., Hippol., 545; scol. la V II, V, 392; Od., VIII,
223 şi urm.; XXI, 11 şi urm. 3) V. Echion.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
ce făcuse atunci când a fost lovit cu nebunie
de către Hera, adică îsi ucisese propriii copii
(v. Heracles). Doar Ifitos îi luase apărarea
eroului. începând din acel moment, legendele
prezintă în m od diferit relaţiile dintre Heracles
si Euritos. Fie Euritos îl acuză pe Heracles că
i-a r fi furat vitele, care fuseseră furate în re­
alitate de către Autolicos, iar Ifitos, pentru a-1
disculpa pe erou de această acuzaţie, se oferă
să le caute împreună cu acesta. D ar Heracles,
având o nouă criză de nebunie, l-a aruncat pe
Ifitos de pe zidurile de apărare ale cetăţii Ti-
rint. Fie Heracles era într-adevăr autorul fur­
tului si, atunci când Ifitos a venit să-i ceară
înapoi vitele, el l-a ucis. Pentru a ispăşi
această crimă, Heracles a fost vândut ca sclav
de către Hermes şi cumpărat de Omfala (v.
Heracles). Euritos a refuzat să accepte preţul
pe care Heracles era dispus să-l plătească în
compensaţie pentru moartea fiului său. Mai
târziu, după terminarea perioadei de sclavie
pentru care fusese vândut, Heracles a între­
prins o expediţie împotriva cetăţii Oehalia. El
a cucerit cetatea, i-a ucis pe Euritos şi pe fiii
săi şi a luat-o pe Iole în captivitate.
3’. Un alt personaj cu numele Euritos era
fiul lui Hermes şi fratele lui Ehion, figurează
printre eroii care au luat parte la expediţia
Argonauţilor (v, Eritos).
4. Unul dintre cei doi fraţi gemeni,
cunoscuţi sub numele de Molionizi, celălalt
fiind Cteaţos (v. Molionizi).
E U R O PA 1. (EvpoJîrrj.) Legendele cunosc
cel puţin cinci eroine cu acest nume.
1. Fiica lui Titios, care, în urma iubirii
cu Poseidon, a dat naştere lui Eufemos (v.
acest nume).
2. Una dintre Oceanide, fiicele lui
Oceanos şi ale soţiei sale Tethys.
3. M ama Niobei, soţia lui Foroneu.
4. Fiica zeului-fluviu Nil, una din
soţiile lui Danaos.
5. însă cea mai cunoscută din toate era
fiica lui Agenor si a Telefasei, care a fost
iubită de Zeus. (ju toate că, în majoritatea
variantelor, ea apare drept fiica lui Agenor
(tab. 3), uneori tatăl său este considerat a fi
Phoenix, unul dintre fiii acestuia.
Zeus a zărit-o pe Europa în timp ce aceasta
1 E u ro p a: 1) v. Euphemos. 2) HES., Theog., 357; scol.
la EUR., Rhes., 28. 3) Scol. Ia EUR., Oreste, 932.
4) APD„ B ib i, II, 1, 5; TZET., Hist., VII, 371. 5)
II, XIV, 321 si urm.; scol. la II, XII, 292; II, 494;
APD„ B ib i, II, 5, 7; III, 1, 1 si urm.; III, 4, 2;
CONON, Narr., 32; 37; BACCHYL., XVI, 29 şi
urm.; MOSCH., Id., II; scol. la PLAT., Tim., 24 e;
scol. la APOLL. RH., Arg., III, 1186; DIOD. SIC.,
IV, 60, 3; V, 78, 1; OV., Met., II, 836 si urm.;
Fast., V, 603 si urm., HYG., Fab'., 178;
THEOPHR., Hist.,'pl., I, 15; PLIN., N. H„ XII, 5;
HOR., Od., III, 27, 25 şi urm.; APUL., Metam., VI,
39; H&S., .v. v. Kapmos; ET. BYZ., s. v, AojSui't];
TZET., Antehom., 101; Chil., I, 473; ERAT., Cat.,
33, HYG., Astr. poet., II, 35. Cf. L. DE BRAUW,
Europe en de Stier, dissert., Amsterdam, 1940.
181
se juca, împreună cu însoţitoarele sale, pe
plaja din apropierea cetăţii Sidon sau Tyr, al
cărui rege era tatăl ei. înflăcărat de dragoste,
datorită frumuseţii sale, el s-a prefăcut într-un
taur de un alb strălucitor, cu coamele
asemănătoare unei semilune. Sub această în­
făţişare, el a venit apoi şi s-a culcat la pi­
cioarele fetei. Speriată la început, aceasta a
îndrăznit după un timp să mângăie animalul şi
să se aşeze pe spinarea lui, dar, în acel mo­
ment, taurul s-a ridicat şi a intrat în mare. în
ciuda ţipetelor Europei, care se ţinea de coar­
nele sale, el a intrat în valuri şi s-a depărtat de
ţărm. Amândoi au ajuns astfel în insula Creta,
unde în apropierea unui izvor, la Gortine,
Zeus a iubit-o sub platanii care, în amintirea
acestor iubiri, au primit privilegiul de a nu-şi
pierde niciodată frunzele.
Europa i-a dăruit lui Zeus trei fiii: Minos,
Sarpedon şi Radamante. I se mai atribuie şi
alţi fii, cum ar fi Camos, cel care a fost iubit
de Apollo, sau chiar Dodon. Zeus i-a făcut
apoi trei daruri. I l-a dăruit pe Talos, „ro­
botul“ din bronz (v. Stalos şi Argonauţi), care
ăzea ţărmurile Cretei împotriva oricărei de-
arcări străine, un câine care nu lăsa să-i
scape nici o pradă şi o ţepuşă de vânătoare
care nu greşea niciodată ţinta. După aceasta,
Zeus a căsătorit-o cu regele Cretei, Atperion,
fiul lui Tectamos, care nu avea copii şi i-a
adoptat pe fiii lui Zeus. După moartea sa.
Europa a primit onoruri divine. Taurul, a cărui
înfăţişate o luase Zeus, a fost transformat în-
tr-o constelaţie şi aşezat între semnele zodia­
cului.
Fraţii Europei, Agenor şi Cadmos, au por­
nit în căutarea surorii lor (v. Agenor şi Cad­
mos).
EU R O S2. (Evapos'.J Vântul care bătea din
sud-vest, considerat fiul lui Eos (Aurora) şi al
lui Astreos, sau, în altă variantă, al lui Tifon.
E U T IM O S3. (Eudupof.) Eutimos din
Locres era un erou din Italia Meridională, care
a eliberat cetatea Temesa de un tribut crud pe
care cetăţenii erau nevoiţi să-l ofere în fiecare
an unui demon, numit Alibas. Acel demon nu
era altceva decât sufletul unuia din însoţitorii
lui Ulise, Polites. în timp ce Ulise debarcase
pe ţărmul insulei Temesa, Polites, fiind beat, o
violase pe o tânără şi fusese omorât cu pietre
de către locuitori. Sufletul lui Polites îi perse­
cutase apoi în toate felurile, cerând să-i fie
construit un sanctuar şi să-i fie oferită în fie­
care an cea mai frumoasă fată din ţinut. Acest
tribut a fost plătit până când a venit un pugilist
faimos, Eutimos din Locres, care l-a provocat
pe demon, l-a învins şi l-a obligat să
2 E uros: II, II, 145; XVI, 765; Od., V, 332; XIX, 206;
NONN., Dion., VI, 30 şi urm.; VIRG., En., I, 131
, si urm., si SERV., ad loc.; Ov., Met., I, 61.
J E utim os: Od., X , 224; PAUS., VI, 6, 4 la 11;
STRAB., VI, 255; ELIEN, Var. hist., VIII, 18; cf.
GIANELLI, Culţi e Miti..., p. 261 si urm.;
CIACERI, Storia, I, p. 258 la 266.
 182
părăseasă ţinutul. Eutimos s -a căsătorit apoi
cu tânăra pe care o salvase, a trăit până la o
vârstă foarte înaintată şi, în loc să moară, a
dispărut într-o zi în m od misterios.
E V A D N E 1. (EvdSvT].) Cunoaştem două ero­
ine cu acest nume.
1. Fiica lui Poseidon şi a Pitanei. Tatăl
său „muritor“ era Epitos, regele Arcadiei (v.
Epitos, 3). Evadne a fost iubită de către
Apollo, care i-a dăruit un fiu, numit lamos,
strămoşul familiei sacerdotale a Iamizilor din
Olimpia (v. Iamos).
2. Fiica lui Ifis, care s-a căsătorit cu
Capaneu (tab. 36). La moartea soţului ei,
Evadne s-a aruncat în flăcările rugului aprins
pentru soţul ei.
EVA N D RU 2. (EuavSpos-.) Legendele amin­
tesc trei eroi cu numele Evandru.
1. Fiul lui Sarpedon, originar din Licia,
care figurează printre luptătorii ce veniseră să
lupte în sprijinul Troienilor, deci împotriva
grecilor.
2. Unul din fiii regelui Priam al Troiei.
3. Cel mai cunoscut dintre eroii cu acest
nume era fondatorul Pallanteei, satul care se
afla pe Colina Palatină, înainte de fondarea
Romei de către Romulus.
Evandru era un arcadian, originar din ce­
tatea Pallantion. Anumite tradiţii îl socotesc
drept unul din fiii lui Hermes şi al unei Nimfe,
Telpousa, fiica lui Ladon, care avea darul
profeţiei. M am a acestui erou constituia obiec­
tul unui cult la Roma, sub numele de Car-
menta (v. acest niime), dar alţi autori îi con­
semnează numele sub alte forme: Themis,
Nicostate şi Tiburtis, ultimul nume apropiin-
d-o de numele purtat de râul Tibru, care trece
prin Roma. Alte versiuni ale legendei îl prez­
intă pe Evandru drept fiul lui Echemos din
Tegeea şi al Timandrei, fiica lui Tindar şi a
Ledei, prin urmare, un urmaş al familiei din
care făceau parte Dioscurii, Elena si Clitem-
nestra. Referitor la cauzele plecării sale din
Arcadia, versiunile legendei sunt la fel de
diferite. Uneori se spunea că ar fi plecat de
bunăvoie, alteori se povestea că a trebuit să se
exileze în urma uciderii tatălui său, căruia i-a r
fi luat viaţa pentru a o apăra pe mama lui, sau
chiar în urma uciderii mamei sale.
1 E vadne: 1) PIND., Ol„ VI, 30 si urm.; HYG., Fab.,
157. 2) APD., Bibl., III, 7, 1; HYG., Fab., 243;
256; Ov., A rt d ’aimer, III, 21 si urm.; Pont., III, 1,
111; Trist., V, 14, 38; EUR., Suppl., 985 si urm.;
STAT., Théb., XII, 800 si urm., si LACT. PLAC.,
„ ad v. 801.
E v an d ru : 1) DIOD. SIC., V, 79. 2) APD., Bibl., II,
13, 5. 3) DEN. HAL., I 31 si urm.; LIV., I, 5, 7 si
urm.; VARR., L. L„ V, 21, 53; PAUS., VIII, 43, 2
si urm.; Ov., Fast., 1,471 si urm.; VIRG., En., VIII,
51 si urm., si SERV., ad. loc.; HYG., Fab 277-
JUSTIN, 43,’ 1; SOLIN, I, 4; II, 8; TAC., Ann., XI,
14; PLUT., Ou. rom., 56; Cf. J. BAYET, Hercule
romain, Paris, 1926; Les Origines de l ’A rcadisme
romain, Mél. E c.fr. de R., 1920, p. 63-143.
Pierre G R IM A L
Evandru s-a instalat pe malul stâng al Ti-
brului, pe Colina Palatină. Aici a fost bine
primit de către regele Aborigenilor, Faunus,
dar a trebuit să lupte împotriva regelui din
Preneste, Gigantul Erilus (v. acest nume).
Apoi el a domnit fericit şi a contribuit la civi­
lizarea locuitorilor ţinutului. I-a învăţat arta,
până atunci necunoscută, a scrisului şi a
muzicii, precum şi multe deprinderi practice. I
se atribuie, de ’ asemenea, introducerea în
Latium a unui număr de culte de origine arca-
diană: cel închinat zeiţei Ceres (Demetra), lui
Neptun (Poseidon), şi mai ales cel închinat lui
Pan Licianul, în onoarea căruia el a instituit
sărbătoarea Lupercaliilor. Atunci când Hera-
cles a sosit în Pallanteea, Evandru a fost cel
care l-a primit şi l-a purificat după moartea
lui Cacus. El a recunoscut originea sa divină şi
a fondat în onoarea sa cultul Marelui Altar
(Ara Maxima), între colinele Palatină şi
Aventină. Venirea lui Evandru în Latium este
plasată cu şaizeci de ani înainte de izbucnirea
războiului ’Troiei. El era deci un om bătrân
atunci când Enea a debarcat în apropiere, pen­
tru a -i cere ajutorul împotriva Rutulilor (v.
Enea). Evandru şi-a amintit că fusese odini­
oară oaspetele lui Anchise şi l-a primit foarte
frumos pe Enea. I-a acordat ajutorul cerut,
trimiţând un contingent sub conducere fiului
său Pallas, scuzându-se că vârsta^ înaintată
nu -i permitea să lupte el însuşi. în timpul
luptelor, Pallas a fost ucis.
în afară de Pallas, Evandru avea două fiice,
Rhome şi Dine sau Dauna.
La poalele Colinei Aventine, nu departe de
Porta Trigemina, se afla un altar închinat lui
Evandru, fiind aşezat simetric faţă de cel al
mamei sale, Carmenta, care era situat la poa­
lele Colinei Capitoline, în apropeire de Porta
Carmentalis, de cealaltă parte a pieţei numite
Forum Boarium.
E V E N O S 3. (Eurjvos'.) Un rege al Etoliei, fi­
ul lui Ares şi al Demonicei (tab. 24). El avea o
fiică, Marpesa, şi avea obiceiul să-i ucidă pe
pretendenţii la mâna acestuia, după care îm ­
podobea templul lui Poseidon cu craniile lor.
Marpesa a fost răpită de către Idas şi iubită de
Apollo. Evenos l-a urmărit pe răpitor, dar
neputând să -l ajungă, deoarece Idas primise
de la Poseidon un cal înaripat, el şi-a ucis caii
şi s-a aruncat în râul Licormas, care a purtat
de atunci numele său (v. Merpesa).
E V IP P E 4. (Evlirn7}.) Sunt două eroine cu
acest nume.
1. După ce a ucis pe pretendenţii la mâna
soţiei sale, Ulise s-a dus în Epir, pentru a
consulta oracolul. Acolo, el a fost primit de
Evenos: APD., Bibl., I, 7, 7; scol. la 1;//., IX, 557;
TZET, la LYC., 561; HYG., Fab., 242;
, SIMONIDE., fr. 216.
Evippe: 1) PARTH., Erot., 3; cf. Nauck, Fr. tr. gr., p.
141 (tragedie pierdută de SOPH.); cf. EUST., 1796,
61. 2) V. Atamas.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
către regele Tirimas, căruia i-a răsplătit ospi­
talitatea seducându-i fiica. Fiul născut din
această iubire se numea Eurial. Atunci când
s-a făcut mare, Evippe l-a prim it pe Eurial în
insula Itaca, cu nişte tăbliţe pe care scrisese
„semne de recunoaştere“, astfel încât Eurial să
poată fi recunoscut de către tatăl său. însă
Eurial a sosit în Itaca în absenţa lui Ulise.
Penelopa, care auzise zvonuri despre iubirile
soţului ei cu Evippe, a reuşit să-l convingă pe
183
Ulise, atunci când s-a întors, să-l ucidă pe
Eurial, pretinzând că tânărul venise să-l asasi­
neze. Fără să se gândească prea mult, Ulise
l-a^ucis cu mâna sa.
în alte variante ale legendei, fiul Evippei şi
al lui Ulise purta numele de Leontofron
(tab. 9).
2. O altă eroină cu numele Evippe era
nepoata regelui beoţian Atamas (v. acest nume
şi tab. 33).

FA ESTO S . (<Paîcrros'.) Faestos era fiul lui
Heracles. El i-a urmat la tron, în cetatea Si-
cione, regelui Ianiscos (v. acest nume). Apoi,
în urma unui oracol, el s-a dus în Creta, unde
a fondat cetatea care îi va purta numele. A
avut un fiu, numit Ropalos. Este posibil ca
numele său să fi fost trecut în genealogia cre-
tană a lui Pausanias, în locul zeului Hefaistos,
introdus în locul său printr-o interpretare
greşită a scribului.
FA E T O N 2. (<Pae(kjv.) Faeton era fiul lui
Helios, zeul Soarelui. în legătură cu genealo­
gia sa, erau două tradiţii distincte. U na îl con­
sidera fiul lui Eos (Aurora) şi al lui Cefal (tab.
4); cealaltă, fiul lui Helios (Soarele) si al O-
ceanidei Climene (tab. 14). Oricum, legenda
cea mai cunoscută în care apărea Faeton este
legată de a doua versiune. El ar fi fost crescut
de mama sa, fără a şti cine îi era tatăl. Dar,
când a ajuns adolescent, Climene i-a dezvăluit
al cui fiu era. Tânărul a vrut atunci un semn a
naşterii sale şi i-a cerut Soarelui permisiunea
de a -i conduce carul. După multe ezitări, H e­
lios a consimţit şi i-a făcut mii de reco­
1 Faestos: PAUS., II, 6, 6; Cf. VIII, 53, 5; II, 10, 1; ET.
BYZ., s. v. Cf. L. MALTEN., în Jahrb. Inst., 1912,
, p. 232 şi urm.,
Faeton: HES., Theog., 986 si urm.; ESCH., trag.
pierdută de Heliazii; PAUS.,’l, 4, 1; II, 3, 2; HYG.,
Fab., 152; 156; 250; DIOD. SIC., V, 23; APD„
Bibi., III, 14, 4; TZET., Chil., IV, 357 si urm.;
EUST., la VOdys., XI, 325, p. 1689; si scol. la
XVII, 208; Ov„ Met., II, 19 si urm’.; LACT.
PLAC., la STAT., Theb., I, 221; SERV., la VIRG.,
En., X, 189; LUCR., V, 296 si urm.; UER., fr.
(NAUCK, T ed., p. 559 şi urm.); PLAT., Tim., 22
c. Cf. S. REINACH., în Cultes, Mythes et Rel., IV,
p. 45-53.
F
mandări. Faeton a pornit şi a început să ur­
meze drumul trasat pe bolta cerească. Dar
curând, el a fost înspăimântat de înălţimea la
care se găsea. Vederea animalelor care figurau
semnele zodiacului l-a speriat şi a el părăsit
drumul obişnuit. A coborât prea jos şi nsca să
dea foc Pământului; a urcat prea sus’şi astrele
s-au plâns lui Zeus, încât acesta, pentru a
evita o „conflagraţie“ universală, l-a trăsnit şi
l-a aruncat în râul Eridan. Surorile sale, Heli-
adele (v. acest nume), i-au luat corpul, i-au
adus onoruri funebre şi au plâns atât de mult,
încât au fost transformate în plopi.
FA L E C O S3. ((PaÂaiKos'.) Falecos era un ti­
ran din Ambracia, de care Artemis a eliberat
cetatea. Ea l-a dus la vânătoare şi i-a arătat un
pui de leu. Dar, imediat ce Falecos l-a prins,
leoaica a apărut şi l-a sfâşiat pe rege. Locuito­
rii din Ambracia, în recunoştinţa lor, i-au
ridicat zeiţei o statuie şi i-a u închinat un cult,
sub numele de Artemis’Călăuzitoarea.
FA LA N TO S4. (0aXapdos'.) Falantos era e-
roul fondator al cetăţii Tarent. Una din versi-
unele legendei era următoarea: în timpul răz­
boiului din Mesenia, aceia dintre Lacedemo-
nieni care nu participaseră la expediţie au fost
transformaţi în iloţi (scalvi). Toţi copiii năs­
cuţi în acea perioadă si-au pierdut drepturile
politice şi cetăţeneşti, fei au primit numele de
Partenieni, dar nu si-au acceptat soarta şi au
ales o căpetenie dintre ei, Falantos. Ei au
3 Falecos: ANTON. LIB., Tr„ 4; cf. Ov., Ibid, 503.
* Falantos: STRAB., VI, 3, 2, p. 278 si urm.; PAUS.,
X, 10, 6 si urm.; DIOD. SIC., fr. ’V III, 21; DEN.
HAL., fr. XIX, 2; cf. J. BERARD, Colonisation...,
p. 176 si urm.; P. W UILLEUMIER, Tarente...,
chap. 3.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
pregătit un complot şi o revoltă împotriva
spartanilor, care trebuia să aibă loc în timpul
sărbătorii spartane a Hiacintiilor. Falantos
trebuia să dea semnalul în momentul în care
şi-ar fi pus boneta. Dar spartanii au aflat şi
crainicul i-a interzis lui Falantos să-şi pună
boneta. Complotul fiind astfel descoperit,
Partenienii au fugit, sub conducerea lui Fa­
lantos, şi s-au dus să fondeze, la porunca ora­
colului din Delfi, colonia Tarent.
De asemenea, se povestea că oracolul din
Delfi îi dezvăluise lui Falantos că va reuşi în
încercarea sa atunci când „va ploua din senin“.
Acest oracol s -a împlinit atunci când soţia lui
Falantos, Etra (adică „Cer Senin“), a plâns
aflând de primul eşec al soţului ei şi al însoţi­
torilor lui.
FA LA N X 1. (‘PaAayQ Falanx era un ate­
nian, fratele Arahnei. In timp ce sora sa a
primit de la zeiţa Atena ştiinţa de a ţese, Fa­
lanx a învăţat arta mânuirii armelor. însă
fratele si sora au avut legături vinovate şi zeiţa
i-a prefăcut în animale (v. şi Arahne).
F A L C E S 2. {‘PdAiajs'.) Falces era unul din
fiii lui Temenos, aşadar vinul dintre Heraclizi
(tab. 16). A avut un fiu, numit Regnidas. Fal­
ces a ocupat cetatea Sicione, în timpul nopţii,
însă a împărţit puterea cu vechiul rege,
Lacestades, care era şi el un Heraclid.
împreună cu fratele său, el participase la
uciderea tatălui lor, Temenos (v. Deifontes).
FA L E R O S3. {(DdX-rwos\) Faleros era un
erou din Atena, care dăduse numele portului
atic Faler (în Pireu). El trecea drept unul din­
tre Argonauţi şi se spunea că luptase îm ­
potriva Centaurilor alături de Tezeu şi de Piri-
toos. în copilărie, el fusese atacat de un şarpe,
care se încolăcise deja în jurul lui, când tatăl
său, Alcon, a tras o săgeată, a străpuns şarpele
şi a salvat copilul.
*FAM A4. Vergiliu povesteşte că Fama,
adică „vocea publică“ a fost adusă pe lume de
Terra, după Coeos şi Encelad. Era înzestrată
cu un num ăr mare de ochi şi de guri şi se de­
plasa zburând cu cea mai mare viteză. Ovidiu
a reluat acest portret al Famei, accentuându-i
trăsăturile. El şi-a imaginat că această divini­
tate locuia în mijlocul lumii la limita dintre
Pământ, Cer şi Mare, într-un palat „sonor“,
prevăzut cu mii de deschideri, în care pătrun­
deau toate vocile, chiar si cele mai slabe. Con­
struit în întregime din bronz, acest palat era
F alanx: Schol. la NICANDRE, Thèr., 11; SUID., si
, PHOT., s. v.
Falces: PAUS., II, 6, 7; 11, 2; 13, 1; 28, 3; 38, 1;
STRAB., VOI, 389; NICOL. DAM., fr. 38; DIOD.
, SIC., fr. IV.
Faleros: HES., Boucl., 180; APOLL. RH., Arg., I, 96
si urm.; HYG., Fab., 14; PAUS., I, 1, 4; V, 17, 10;
. VAL. FLACC., Arg., I, 399 si urm.; VI, 217.
F am a: VIRG., En„ IV, 173-188; HOR., Odes., II, 2,
7; Ov., Mét., XII, 39-63; VALER. FLAC., Arg., II,
. 117 si urm.; STAT., Thèb., 425 la 431.
185
întotdeauna deschis şi reda cuvintele care
ajungeau acolo, amplificându-le. Fama trăia
înconjurată de Credulitate, de Greşeală, de
Falsa Bucurie, de Groază, de Răzmeriţă, de
Zgomotele False, şi supraveghea lumea în­
treagă din palatul său.
Această creaţie, care imită giganţii si alte
fiinţe monstruoase din prima generaţie divină,
constituie o alegorie transparentă şi târzie, mai
degrabă decât un mit veritabil.
*FAM ES5. Fames este alegoria Foamei sau
Foametei. Numele său este traducerea numelui
grecesc Limos, despre care pomeneşte Hesiod,
una dintre fiicele Discordiei (Eris). Vergiliu o
înfăţişează stând în „vestibulul“ Infernului,
alături de Sărăcie. Ovidiu accentuează imagi­
nea şi o prezintă locuind în Scitia, un ţinut
pustiu, unde roade fără încetare vegetaţia şi
aşa rară. Fames este cea care, la solicitarea
zeiţei Ceres (Demetra), a pus stăpânire pe
Erisihton, împingându-1 la pieire (v. Erisih-
tori).
FA O N 6. (‘Paa/i'.) Faon era un erou din In­
sula Lesbos. Se povestea că era un podar,
bătrân şi sărac, nu prea frumos, până în ziua în
care a trecut-o cu bacul pe zeiţa Afrodita,
prefăcută într-o femeie bătrână şi nu i-a cerut
nici un ban. Zeiţa i-a dat ca răsplată o sticluţă
cu balsam, cu care se ungea în fiecare zi. El a
devenit atunci deosebit de frumos şi a fost
iubit de toate femeile de pe Insula Lesbos si
mai ales de Sapho. Se mai spunea că el ar fi
dispreţuit iubirea poetesei Sapho şi aceasta,
pentru a-şi uita pasiunea, s-a aruncat în valuri
de pe faleza din Leucade.
FA RO S7. ( <Papos‘.) Faros era pilotul navei
care i-a dus la Sparta pe Elena şi Menelaos,
după încheierea războiului Troiei.’Faros a fost
muşcat de un şarpe şi a murit pe insula aflată
la vărsarea Nilului, care, de atunci, a purtat
numele său (v. Elenă).
FAS8. (0dm s•.) Zeul râului cu acelaşi nume
din Colchida. Se povestea că era fiul lui He-
lios (Soarele) şi al Oceanidei Ocyrrhoe. Sur-
prinzând-o p e ’mama sa în flagrant delict de
adulter, Fas a ucis-o. Urmărit de Erinii, el s-a
aruncat în râul numit până atunci Arcturos,
care a luat de atunci numele său.
*FATUM 9. Era zeul destinului. La origine,
5 Fam es: VIRG., En., VI, 275; SÉN., Here, fur., 690;
SIL. IT AL., XIII, 581; Ov., Mét., VIII, 799 si urm.;
. cf. HÉS., Théog., 227. ;
6 F aon: EL., Hist. Var., XII, 18; SERV., la VIRG., En„
III, 275; PALAEPH., Narr., 49; LUC., Dial des
Morts, IX, 2; OV„ Her.. XV; PLIN., H. N„ XXII,
_ 20; cf. J. CARCOPINO, Basilique..., p. 375 şi urm.
F aros: ET. BYZ., Etynx. Magn., s. v.; scol. la VOdys.,
a IV >l 55-
“ Fas: HÉS., Théog., 340; PS. PLUT., D e -F/., V, 1.
Fatu m : CIC., De div., I, 44, 100; VIRG., En., V, 703;
VII, 50; 239 si urm.; XII, 725; SERV., la pas. cit.,
şi la En., X, 628; XII, 808; A U LU -GELLE, N. A.,
III, 16, 9 şi urm.; PROCOP., Guerre des Goths, I,
 186
acest cuvânt, legat de rădăcina verbului care
însemna „a vorbi“ (fari), desemna „cuvântul“
unui Zeu si, ca atare, se referea la o decizie
divină irevocabilă. Apoi, sub influenţa religiei
greceşti, Fatum a ajuns să desemneze di­
vinităţile Destinului, de exemplu Moirele,
Parcele şi chiar Sibilele. La Roma, aproape-de
Rostruri’ d e -a lungul Curiei, se găseau trei
statui, numite de către locuitorii Romei
„Fata“, şi care reprezentau trei Sibile. Acest
nume de’ Fata, confundat cu o formă de femi­
nin singular, se află la originea substantivului
care desemna zânele în folclorul roman.
Oamenii de rând şi-au imaginat chiar un zeu
numit Fatus, o formă masculină de la Fatum,
care era un fel de demon personal, sim­
bolizând destinul individual şi fiind analog cu
entitatea, personificată prin Genius (v. acest
nume). în mod firesc, destinul feminin a fost
personificat printr-o Fata, echivalent târziu al
zeiţei primitive Iunona (v. acest nume).
*FAUNA1. Sora şi soţia zeului Faunus. Era
invocată ca prezicătoare de bun augur. Ca
divinitate a femeilor, ea se identifica în mod
obişnuit cu Bona Dea, care era probabil la
origine doar un „epitet“: zeiţa favorabilă
(quae fauet). Ca şi Bona Dea (v. acest nume),
Fauna apare, în ciclul legendar roman referitor
la Hercule. în acest ciclu era considerată soţia
regelui latin Faunus. Hercule a iubit-o şi i-a
dăruit un fiu, viitorul rege Latinus, cel care a
dat numele regiunii Latium. O altă tradiţie,
consemnată de către Denis din Halicamas, o
prezintă pe Fauna drept o tânără fată hiperbo-
reeană, pe care a iubit-o Hercule, dând naştere
lui Latinus, iar după plecarea lui Hercule,’ s-a
căsătorit cu Faunus.
*FAUNUS2. Faunus pare să fi fost un
străvechi zeu din Roma, al cărui cult era lo­
calizat chiar pe Colina Palatină sau în ime­
diata ei apropiere. Dacă ţinem seama de nu­
mele său, el apărea ca un zeu binefăcător,
„favorabil“ (qui fauet), onorat mai ales ca
protector al turmelor şi al păstorilor, ceea ce a
facilitat identificarea sa. sub influenţa greacă,
cu zeul arcadian Pan. în acea perioadă, el a
suferit o primă transformare, furnizând un
25; PÉTRONE, Satir., 42; 71; 77; cf. C. /. L., VI,
. 4379; 10127; 11592 (epitafe romane).
F a u n a : VARR., L. L., VII, 36; PS. SERV., la VIRG.,
Géorg., I, 11; SERV., la En., VII, 47; LACT., Inst.
diu., I, 22; MACR., Sat., I, 12, 21 si urm.; DION.
CASS, ap. TZET., la LYC., 1232; DEN. HAL.,
„ Ant. Rom., I, 43.
F aunus: VIRG., En., VII, 45 si urm. si SERV., la
VIRG., En„ VIII, 275, ARNÒB., A dv Nat., II, 71,
v. 1 si urm.; LACT., Inst, diu., I, 22, 9; DION.
CASS., ap. TZET., la LYC., 1232; AUGUST., De
Civ. Dei, VIII, 5; XVIII, 15; Ov„ Fast., IV, 650 şi
urm.; DEN. HAL., I, 31; cf. J. BAYET, Les
Origines de l ’A rcadisme romain, Mèi. E c.fr., 1920,
p. 63 şi urm.; şi ID., Hercule romain. Despre
legăturile lui Faunus, zeul-lup, cu Daunus al lui
Apuleus, v. F. ALTHEIM, A History o f Roman
Religion, p. 210 şi urm.
Pierre G R IM A L
element de sprijin personalităţii regelui Evan-
dru (eua - ai/r|?p, Omul Bun), al cărui nume
ărea să fie corespondentul grecesc al lui
aunus şi care a permis astfel imigranţilor
arcadieni să se înrădăcineze în solul roman, pe
Colina Palatină (v. Evandru). Totuşi Faunus
şi-a pierdut treptat caracterul divin şi a ajuns
să fie considerat drept unul din primii regi din
Latium, înainte de venirea lui Enea şi a
troienilor, prin urmare cu mult înainte de fon­
darea cetăţii de către Romulus. Uneori Faunus
era prezentat drept fiul Circei şi al lui Iupiter.
El era urmaşul regelui Picus şl a avut, la rân­
dul său, pe fiul său (ori al lui Hercule, v.
Fauna), Latinus. Cu toate acestea, personali­
tatea divină a lui Faunus a subzistat, dar, în
mod destul de curios, a ajuns să se multiplice:
Faunii erau, în epoca romană clasică, demoni
ai câmpiilor şi pădurilor, însoţitor ai
păstorilor, entităţi similare Satirilor elenici. Ca
si în cazul Satirilor, natura lor era dublă:
jumătate oameni şi jumătate capre, ei purtau
coame şi adesea cfiiar copite de capră.
Cultul lui Faunus cuprindea la origine,
procesiunea unor entităţi ce respingeau lupii
(Lupercus), în cursul căreia tineri pe jumătate
goi, îmbrăcaţi doar într-o piele de capră, aler­
gau şi biciuiau femeile pe care le întâlneau cu
ajutorul unor curele din piele de capră
proaspăt tăiate. Această flagelare se considera
că atrăgea fecunditatea asupra „victimelor“.
Pentru alte variante ale legendei lui Faunus,
v. Bona Dea şi Fauna.
*FAUSTINUS3. Faustinus, al cărui nume
evocă radicalul adjectivului „faustus“, care
însemna „de bun augur“, era unul din însoţito­
rii lui Evandru în timpul emigrării sale în
Italia. Era fratele unui alt însoţitor al lui Evan­
dru, Faustulus (v. acest nume). în timp ce
Faustulus era păstorul lui Amulius, căruia îi
păzea turmele pe Colina Palatină, Faustinus le
păştea pe cele ale lui Numitor, pe Colina
Aventină. Amândoi trăiau în vremea când
troienii „din Lavinium s-au instalat la Alba
Longa. într-o versiune a legendei referitoare
la Romulus, Faustinus a jucat un rol mai deo­
sebit. Se povestea că, atunci când Rea Silvia,
fiica lui Numitor, regele Albei Longa, a adus
pe lume pe cei doi gemeni, Romulus şi Re-
mus, Numitor i-a înlocuit pe cei doi copii cu
alţi doi gemeni. Aceştia, au fost cei pe care
Amulius i-a abandonat. în acest timp, Numi­
tor şi-a încredinţat nepoţii, pe care îi salvase
astfel, păstorului Faustulus, iar Faustinus l-a
determinat pe fratele său să se ocupe în mod
serios de educaţia lor.
Plutarh vorbeşte şi el de un frate a lui Faus­
tulus (al cărui nume a fost „mutilat“ de către
cei care transcriau manuscrisele), care a con­
tribuit la educarea celor doi copii divini şi a
participat, ca şi Faustulus însuşi, la lupta’ de
mai târziu dintre Romulus şi Remus. Amândoi
şi-au găsit moartea în timpul acestei lupte.
3 Faustinus: DEN. HAL., I, 84; PLUT., Rom., 10.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 187

Această legendă, prin localizarea celor doi FE A C I . (<Paîa/ces'.') Feacii erau un popor
păstori, evocă, asemenea luptei dintre Romu- „mitic“, vizitat de Ulise la întoarcerea sa de la
îus şi Remus, rivalitatea dintre cele două Troia spre Insula Itaca. Pe o navă a Feacilor a
coline, Aventină şi Palatină. Ea repezintă parcurs Ulise ultima etapă a călătoriei sale.
probabil o dezvoltare relativ târzie a mitului Feacii erau un neam de marinari şi descindeau
fondării Romei. din eroul Feax (v. acest nume), care i-a con­
♦FAUSTULUS1. Faustulus era pescarul dus din ţinutul Hiperia, unde locuiau odini­
care, pe malul Tibrului, la poalele Colinei oară, dar fuseseră alungaţi de Ciclopi, până în
Palatine, i-a găsit pe cei doi gemeni, Romulus Insula Scheria, identificată încă din antichitate
cu Insula Corciră (Corfu). Feacii se ocupau cu
şi Remus, şi i-a încredinţat soţiei sale, Acca navigaţia şi cu negustoria. Regele lor se nu­
Larentia, pentru a -i creşte. Fastulus era con­ mea Alcinoos (v. acest nume).
siderat un om bun şi caritabil, fiind prezentat Alcinoos l-a primit cu ospitalitate pe Ulise,
uneori drept căpetenie a păstorilor regelui aruncat pe ţărm de o furtună şi găsit de Nausi-
Amulius. Atunci când acesta a poruncit aban­ caa. A organizat un ospăţ în cinstea lui, i-a
donarea copiilor (v. Romulus), printr-o întâm­ făcut daruri şi, în cele din urmă, i-a dat o navă
plare providenţială, Faustulus s-a întâlnit pe militară pentru a ajunge în Itaca. D ar Posei-
drum cu servitorii care îi duceau pe cei doi don, mânios, a obţinut de la Zeus permisiunea
gemeni la locul destinat. El a aşteptat ca ser­ de a -i pedepsi pe Feaci. El a prefăcut în stâncă
vitorii să plece şi apoi, deoarece nişte păstori nava care îl dusese pe Ulise şi a înconjurat
găsiseră deja copiii, i-a convins pe aceştia să cetatea Feacilor cu un munte (v.’ şi Ulise, Nau-
îi încredinţeze lui, pretextând că soţia sa sicaa şi Arete).
tocmai pierduse un fiu şi că ar fi foarte fericită Argonauţii au ajuns şi ei în ţinutul Feacilor,
să aibă doi copii sugari.’ unde a avut loc căsâtoria dintre lason şi
Conform unei alte versiuni, Faustulus i-a Medeea (v. Argonauţi şi M ede ea).
descoperit el însuşi pe cei doi copii, care
tocmai erau alăptaţi de o lupoaică. Se mai FEA X 4. (<Pa[a(.) Cunoaştem două per­
povestea că Numitor, fratele lui Amulius, pe sonaje mitologice care au purtat acest nume.
1.
care acesta îl detronase, salvase de la moarte Feacilor. Feax era eroul care a dat numele
pe cei doi fii ai Silviei şi îi încredinţase lui Nimfă, Era fiul lui Poseidon şi al Corcirei, o
fiica lui Asopos. El a fost crescut de
Faustulus (v. Faustinus). Când s-au făcut zeu şi domnea peste Insula Corciră (Corfu de
mari, gemenii au fost trimişi la Gabii, pentru a astăzi). Feax a avut doi fii, Alcinoos, care i-a
primi o educaţie pe măsura rangului lor. Acolo urmat la tron, si Locros, care a emigrat în
ei ar fi fost primiţi de oamenii lui Faustulus. Italia, unde a dat numele Locrienilor. I se
în timpul luptei dintre Romulus şi Remus, atribuia uneori paternitatea unui alt erou, Cro-
Faustulus, care a încercat să se interpună între ton (v. acest nume), care a dat numele unei
cei doi, a fost ucis. El a fost îngropat în Fo­ cetăţi din sudul Italiei, Crotona.
rum, iar pe mormântul lui, a fost înălţată mai 2. Feax era şi numele unui pilot care
târziu statuia unui leu. conducea nava lui’ Tezeu, când acesta s-a
în epoca romană clasică, pe Colina Pala­ deplasat din Atica în Creta. El era originar din
tină, vizitatorilor le era încă arătată coliba lui Salamina.
Faustulus, păstrată ca o relicvă din acele vre­
muri mitice. Acea colibă (Tugurium Faustuli) *FEBRIS5. Era zeiţa care personifica fe­
se afla în partea de sud-vest a Colinei Pala­ bra, foarte temută la Roma, ale cărei terenuri
tine, dominând valea Circului Mare şi fiind cu desfundate (Forum, Velabrum) şi chiar văile
faţa către Colina Aventină. mai înalte (între Quirinal şi Viminal) au rămas
Ca şi Faunus şi Faustinus, Faustulus avea mult timp umede şi nesănătoase. Entitate sim­
un nume care amintea de rădăcina verbului plă, „numen“ malefic, pe care oamenii căutau
faueo, care însemna „a fi favorabil“. Era un să-l îmblânzească, Febris nu avea propriu-zis
nume „de bun augur“. Unii autori îl redau de osă legendă. Cel mai vechi sanctuar al său pare
fi fost un altar străvechi de pe Colina Pala­
altfel sub forma Faustus, iar Faustulus era tină. Mai cunoaştem încă două altare, unul
doar un diminutiv al acestuia. situat pe platoul Esquilin, în locul unde erau
FE A 2. (>Pata) Fea era numele scroafei ucise îngropaţi sclavii şi oamenii de rând (Puticuli
de Tezeu la Crommion. Ea primise acest nume din epoca romană clasică) şi un altul în partea
de la numele bătrânei care o crescuse.
Descindea din Ehidna şi din Tifon.
3 Feaci: Odys., VI la VIII, XIII, 125 si urm.; APOLL.
RH., Arg., IV, 982 şi urm. Cf. V. BÉRARD,
t Navigations d ’Ulysse, IV, p. 12 si urm.
1 F austulus: DEN. HAL., I, 79 şi urm. (după FAB. Feax: 1) DIOD. SIC., IV, 72; ET. BYZ., s. v.; scol. la
PICTOR); PLUT., Romul., 3 si urm.; Ov., Fast., VOdys., XIII, 130; CONON., Narr., 3; scol. la
III, 55 şi urm.; LIV., I, 4 şi urm.; TZET., la LYC.,. THÉOCR., IV, 32. 2) PLUT., Thés., 17.
1232; De Or. Gent. Rom., 20 si urm.; SERV., la * Febris: CIC., D e Leg., II, U , 28; D e Nat., D„ III, 25;
VIRG., En„ I, 273; ZONARAS, VII, 1 si urm.; 63; AUGUST., De Civ D„ III, 25; PLIN., N. H., II,
, SOLIN, I, 17; CONON, Narr., 48. 7, 16; ELIEN., Hist. Var., XII, 11; VAL. MAX., II,
Fea: A P O L L .,£p„ I, 1. 5,6.
188
superioară de la Vicus Longus (în capătul văii
Quirinal), unde erau izvoare şi locuri în care
apa mustea.
*FEBRU U S1. Zeul căruia se spunea că îi
este consacrată luna februarie, fiind identifi­
cat, în epoca târzie, cu Dis Pater, corespon­
dentul latin al zeului Pluton, zeul care domnea
peste regatul morţilor. Februarie era, într-a-
devăr, luna în care cetatea Roma era purifi­
cată, căutându-se împăcarea sufletelor
morţilor prin sacrificii şi ofrande. Aceste săr­
bători purtau numele de Februalia {Puri­
ficări), iar Februus pare să nu fi fost decât
personificarea acestei sărbători, a ritului care
îi conferea eficacitatea.
FED R A 2. (<Pai8pa.) Fedra era fiica lui Mi-
nos si a Pasifaei, sora Ariadnei (tab. 28).
Fratele ei, Deucalion, i-a dat-o în căsătorie lui
Tezeu, atunci când acesta domnea peste
Atena. Cu toate că Tezeu fusese deja căsătorit
cu Amazoană Antiope (Melanippe sau Hip-
polite), căsătoria lor a fost marcată de un atac
al Amazoanelor (v. Tezeu). Fedra i-a dăruit
lui Tezeu doi copii, Acamas şi Demofon. Dar
ea s -a îndrăgostit de fiul pe care Tezeu îl
avusese cu prima soţie, Hippolit. Acesta, care
detesta femeile, a refuzat favorurile mamei
sale vitrege. Tem ându-se ca tânărul să nu-i
dezvăluie lui Tezeu avansurile pe care i le
făcuse, Fedra a pregătit o înscenare şi l-a
acuzat pe Hippolit că a încercat să o violeze.
Tezeu a crezut-o şi l-a ru g atp e Poseidon să-l
facă pe Hippolit să piară. Curând, el a fost
târât ae cai şi ucis (v. Hippolit).
Fedra însăşi s-a spânzurat, din cauza re-
muşcârilor şi a disperării. Locul unde s-a
desfăşurat această întâmplare era de obicei
plasat în Trezen. în cele două tragedii consa­
crate acestui subiect, dintre care numai una
s-a păstrat, Euripide expunea în mod diferit
problema vinovăţiei atribuite Fedrei. în primul
caz, ea s-a sinucis după ce l-a acuzat pe fiul
ei vitreg şi i- a provocat moartea, iar în al
doilea caz’ s -a sinucis înainte de a-şi fi dez­
văluit dragostea.
FE G E U 3. (Qriyevs-.) Fegeu era regele şi
fondatorul cetăţii Fegeea din Arcadia. El tre­
cea drept un frate al lui Foroneu, în genealogia
care îl prezenta pe acesta drept fiul lui Inachos
(v. Foroneu şi tab. 17). La curtea sa a venit să
se refugieze Âlcmeon (v. acest nume), după ce
o ucisese pa mama sa. Fegeu a avut o fiică,
Arsinoe, numită uneori Alfesibeea şi doi fii,
1 F e b ru u s: SERV., la VIRG., Georg., I, 43; MACR.,
, Sat., I, 13, 3; LYD., De Mens., IV, 20.
F e d ra : APD., Ep., I, 17; EUR., Hippolyte; SÉN.,
Phaedr. et Hippol.; DIOD. SIC., IV, 62; PAUS., I,
22, 1 si urm.; II, 32, 1 la 4; scol. la VOdys., XI,
231; TZET., la LYC., 1329; Ov„ M it., XV, 497 si
urm.; Her., IV, HYG., Fab., 46; SERV., la V1RG.,
, En., VI, 445; VII, 761.
* Fegeu: ET. BYZ., s. v. Giy/eta; PAUS., VI, 17, 6;
VIII, 24, 2 si urm.; HYG., Fab., 244 si 255; APD.,
B ib i, 111, 7, 5; Ov., Mèt., IX, 412.
Pierre G R IM A L
Pronoos şi Agenor, sau, conform variantei Iui
Pausanias, Temenos şi Axion.
FE M O N O E 4. {<Ptjpov6t].) Femonoe era
fiica lui Apollo, prima Pitia (preoteasa zeului)
de la oracolul din Delfi. Se spunea că ea ar fi
inventat versul hexametru pentru a -şi exprima
profeţiile. Tot ei i se datora şi celebra maximă
de pe frontonul templului din Delfi; „cunoaş-
te-te pe tine însuţi“.
FE R E A 5. (<Pepaîa.) Ferea era o poreclă a
Hecatei, care a dat naştere unei legende despre
Ferea, fiica lui Eol, care, fiind iubită de Zeus,
a avut o fiică, zeiţa Hecate. Aceasta ar fi fost
abandonată încă de la naştere la o răscruce,
unde a fost găsită de un pastor din Feres, care
a crescut-o.
FE R E B O E A 6. (<Pepe/3ota.) Fereboea era
numele unei tinere fete, care a fost trimisă,
împreună cu Tezeu, în cadrul tributului datorat
lui Minos de către Atenieni, pentru hrana
Minotaurului (v. Tezeu). Ea a fost iubită de
Tezeu (v. şi Periboea).
F E R E C L O S 7. (‘PepeKÂos'.) Fereclos, fiul lui
Harmonides, era un troian renumit pentru
îndemânarea lui manuală, care a construit
nava pe care Paris s-a dus să o răpească pe
Elena.
♦FEREN TIN A 8. O Nimfă latină, zeiţă a
unui izvor şi a unei dumbrăvi sacre cu locali­
zare nesigură. Sanctuarul său era un loc de
cult comun în cadrul Ligii Latine.
FE R E S9. (<t>epr]$•.) Legendele cunosc doi
eroi mitologici care au purtat acest nume.
1. Feres era unul din fiii lui Creteu şi ai
lui Tiro (tab. 1 şi 21). El a fondat şi a dat nu­
mele cetăţii Tes’a liene Feres. Dintre copii săi,
cel mai frecvent erau citaţi Admet, care s-a
căsătorit cu Alcesta (v. aceste nume), şi
Idomene, care s-a căsătorit cu Amitaon; dar,
el mai avea un fiu, numit Licurg, care a dom­
nit în Nemeea (v. Licurg), şi o fiică, Periopis,
care, după o tradiţie, ar fi fost mama lui Patro-
clu (v. Menoetios). Se spunea despre Feres că
a refuzat să moară în locul fiului său Admet,
desi ajunsese la o vârstă foarte înaintată (v.
Admet).
2. Un alt erou numit Feres era un fiu al
Medeei şi al lui Iason (tab. 21). El a fost ucis
4 Fem onoe: STRAB., IX, 419; PAUS., X, 5, 7; 6, 7;
_ 12, 10; SERV., la VIRG., En., III, 445.
5 F erea: TZET., la LYC., 1180; scol. la THEOCR., II,
6 36’
6 Fereboea: ATHEN., XIII, 557 b; PLUT., Thés., 29;
, SERV., la VIRG., En., VI, 21.
Fereclos: II, V, 59 si urm.; APD., Ep., III, 3; Ep., III,
. 3; TZET., la LYC., 97; Ov., Hér., XV, 22.
8 F eren tin a: DEN HAL., II, 34; 51; IV, 45; LIV., I, 50,
o 1 ;5 2 ,5 .
Feres: 1) Odys., XI, XI, 259 si urm. la XII, 69; APD.,
B ib i, I, 9, 11 si urm.; III, 10, 4; 13, 8; PIND.,
Pyth., IV, 221;’ DIOD. SIC., IV, 68; TZET., la
LYC., 275; 872; 1180; scol. la V II, II, 591; XIII,
697. 2) APD., B ib i, I, 9, 28; HYG., Fab., 25; 239;
PAUS., II, 3, 6 şi urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 189

de mam a sa în acelaşi timp cu fratele său, lui Deucalion (tab, 8 si 20). Era cunoscut mai
Mermeros (v. Medeeă). ales ca tată al eroului ificlos (v. acest nume) şi
* F E R O N IA 1. Zeiţa izvoarelor şi a pă­ al Alcimedei, mama lui Iason. Filacos se
durilor, al cărei cult era foarte răspândit în căsătorise cu Climene, fiica lui Minias. Se
Italia centrală, mai ales pe muntele Soracte, la spunea că a fondat şi a dat numele cetăţii
Terracine, Furfo, Pisàuro, precum şi în Etru- Filace de pe râul Otri’s. Era vestit pentru tur­
ria. In templul său din Terracine se’ desfăşura mele sale (v. Melampous).
ceremonia eliberării sclavilor, ceea ce explică 2. La Delfi, era un alt erou nurpit Fila­
faptul că uneori a fost identificată cu Liber­ cos, care a apărut, sub înfăţişarea unui Gigant
tatea (Libertas). înarmat, în momentul în care perşii au atacat
în unele legende, apare fiul său Prenestin sanctuarul. El i-a pus pe fugă, fiincl înconjurat
Erilus, înzestrat cu trei vieţi, care a fost ucis de fulgere şi de alte fenomene supranaturale.
de Evandru (v. Erilus). Filacos avea alături de el un alt Gigant, un
erou numit Autonoos (v. o legendă
*FID ES2. Zeiţa Fides era personificarea ro­ asemănătoare la art. Hiperboreeni).
mană a Cuvântului Dat. Era reprezentată ca o
femeie bătrână cu părul alb, mai bătrână decât FIL A M M O N 5. (<PtÂd/jfMM>.) Filammon era
lupiter însuşi, ceea ce voia să sublinieze faptul poet şi prezicător, fiul lui Apollo. în legătură
că respectarea cuvântului dat era temelia cu mama sa, tradiţiile diferă. Uneori,- era so­
oricărei ordini sociale şi politice. Deja, cotit fiul lui Filonis, fiica lui Deion, alteori al
Rhome, nepoata lui Enea, îi închinase un tem­ Cleoboei sau al lui Chrysothemis (v. acest
plu pe Colma Palatină. I se ofereau sacrificii nume). Cel mai adesea, trecea drept fiul
cu mâna dreaptă înfăşurată într-o bucată de Chionei, fiica lui Dedalion (v. acest nume). Se
pânză albă. povestea că, în aceeaşi zi, Chione (sau Filonis)
a fost iubită de Hermes şi de Apollo. Ea a avut
F ID IP P O S 3. ('PaSi7T7TOS'.) Fidippos, fiul lui doi gemeni: Autolicos, fiul lui Hermes, şi
Tesalos şi nepotul lui Heracles, figura în Des­ Filammon, fiul lui Apollo.
crierea la v e lo r din Iliada în m intea unui Filammon era foarte frumos şi a fost iubit
contingent format din treizeci de nave, de Nimfa Argiope. Dar, când aceasta a rămas
provenind din insulele Nisiros, Cos, Carpatos însărcinată, Filammon nu a vrut să o primeas­
şi Casos. El figura şi printre pretendenţii la că în casa lui. Argiope a fugit atunci în Chal-
mâna Elenei. în timpul primei expediţii (cea cida şi a adus pe lume un fiu, numit Tamiris
din Misia), el a fost trimis în solie la Telef, cu (v. acest nume).
care era rudă (fiindcă Telef era fiul lui Hera­ I se atribuia lui Filammon inventarea coru­
cles, iar Fidippos era nepotul eroului). El a rilor formate din tinere fete, precum şi organi­
participat şi la atacul împotriva cetăţii Troia, zarea misterelor zeiţei Demetra din Lema.
fiind printre eroii care au intrat în calul de Atunci când locuitorii din Delfi au fost atacaţi
lemn. După cucerirea cetăţii, el s-a instalat, cu de către Flegieni, Filammon le -a venit în aju­
luptătorii originari din Cos, aflaţi sub co­ tor în fruntea unei armate din Ârgolida. El a
manda lui, în Insula Andros. în timp ce fratele murit în timpul luptei.
său, Antifos, a ajuns în ţinutul Pelasgilor, unde
s-a stabilit, dându-i numele de Tesalia. FILA N D R O S6. (4>iXavSpos■■) Locuitorii
cetăţii Eliros din Creta depuseseră la templul
F IL A C O S 4. (4>v\a.Kos-.) Cunoaştem doi eroi din Delfi un ex-voto reprezentând o capră care
care au purtat numele de Filacos. ’ dădea să sugă la doi copii, despre care se
1. Filacos era un erou tesalian, urmaş alspunea că ar fi fost Filandros şi Filacides, doi
lui Eoi. Era fiul lui Deion (sau Deioneu) şi al fii ai lui Apollo şi Acacallis.
Diomedei, ea însăşi fiica lui Xoutos şi urmaşa
FILA S7. (4'vĂas'.) Legendele cunosc cel
puţin patru eroi numiţi Filas, legaţi de ciclul
1 F eronia: VIRG., En., VIII, 564 si urm., si SERV., ad eroic al lui Heracles.
loc.; LIV., XXII, 1; 4. Cf. P. AEBISCHER, Le Cul- 1. Primul Filas era regele cetăţii Efira
, te de Féronìa..., Rev. B. Ph., 1934, p. 5-23. din ţinutul Tesproţilor. Heracles s-a războit cu
Fides: VIRG., En., I, 292, si SERV., ad loc., si En., el, alături de locuitorii din Calidon, şi, după ce
VIII, 636; SIL. ITAL., II, 484; FESTUS, p’. 269;a cucerit cetatea, l-a ucis. Filas avea o fiică,
VARRÒ, L. L„ V, 74; CIC., D e Off., III, 104; numită Astiohe, care a fost luată în captivitate
, MOR., Carrn., I, 35, 21, si urm. de către Heracles şi i-a dăruit eroului un fiu,
Fidippos: II., II, 676; DIOD. SIC., V, 54; scol. la numit Tlepolemos.
PIND., Nétti., IV, 40; scol. la APOLL. RH., Arg.,
III, 1090; HYG., Fab„ 81; cf. 97; DIGT. CRET.,
Bell. Troi., II, 5; EUST., la Od„ 1698; VELL.
PAT., I, 1, 1; STRAB., IX, 444; TZET., la LYC., 5 Filam m on: Ov., M it., XI, 301 şi urm.; scol. la
. 911; APD., Ep„ VI, 15 si urm. VOdys., XIX, 432, la AP. RH., Arg., I, 23; HYG.,
Filacos: 1) APD., B ib i, I, 9, 4; 12; ET. BYZ., s. v. Fab„ 161; 200; CONON, N arrai, 7; PAUS., II, 37,
© uXókti; scol. la V II, II, 695; şi EUST., ad. loc.; . 2 si urm.; IV, 33, 3; IX, 36, 2; X, 7, 2.
scol. la APOLL. RH., Arg., I, 45; 118; 230; scol. la , F ilandros: PAUS., X, 16, 5.
VOd., XI, 290, si EUST., ad loc., scol. la Filas: 1) APD., B ib i, II, 7, 6; cf. DIOD. SIC., IV, 36.
THÉOCR., III, 43’ 2) HDT., VIII, 36 si urm.; 2) II., XVI, 181.3) PAUS., IV, 34, 9; DIOD. SIC.,
PAUS., X, 8, 7. IV, 37. 4) PAUS., II, 4, 3; IX, 40, 5-6.
190
2. Un alt Filas era tatăl Polimelei, care,
fiind iubită de Hermes, i-a dăruit un fiu, numit
Eudoros. Acest erou la însoţit pe Ahile la
Troia.
3. Filas, regele Driopilor, a pornit în
fruntea poporului său şi a atacat sanctuarul din
Delfi. Din această cauză, Heracles le -a de­
clarat război şi, după ce l-a ucis pe Filas, i-a
alungat pe Driopi din ţinutul lor, pe care l-a
dat Malienilor. Heracles a luat-o în captivitate
pe fiica lui Filas şi i-a dăruit un fiu, numit
Antiohos.
4. La rândul său, acest Antiohos a avut
un fiu, pe care l-a numit Filas şi care avea să
fie tatăl lui Hippotes şi, prin urmare, bunicul
lui Aletes, însoţitorul Heraclizilor (v. acest
nume). Acest Filas, fiul lui Antiohos, s-a
căsătorit cu Leipefile, fiica lui lolaos, care i-a
dăruit, în afară de Hippotes, o fiică, numită
Tero. Aceasta a fost iubită de Apollo şi a avut
un fiu, Cheron, care a dat numele cetăţii Che-
roneea (tab. 31).
F IL E U 1. (<PvĂevs~.) Fileu era unul din fiii lui
Augias, regele Elidei şi inamicul lui Heracles.
El a fost împotriva tatălui său în disputa aces­
tuia cu Heracles referitoare la răsplata cerută
de erou pentru curăţirea grajdurilor (v. H era­
cles). Pentru asta, el a fost alungat de către
Augias si s -a stabilit în cetatea Dulichium.
Acolo, el s -a căsătorit cu Timandra (sau Cti-
mene), care i-a dăruit un fiu, numit M eges (v.
acest nume şi Timandra).
Atunci când Heracles l-a învins pe Augias,
el l-a aşezat pe Fileu pe tronul Elidei. Insă
Fileu a cedat, mai târziu, tronul fraţilor săi si
s-a întors să trăiască în Dulichium. In afară cfe
Meges, a mai avut o fiică, Euridamia, care s-a
căsătorit cu Poliidos.
FTLIOS2. ( 0 vălos\) Filios era un erou din
Etolia, care apărea într-o poveste de dragoste,
romanul lui Cicnos (v. acest nume). El se
îndrăgostise de tânărul Cicnos, care era foarte
frumos şi trăia în păduri, între Pleuron şi Cali-
don. Cicnos era nemilos şi îi trata cu multă
asprime pe îndrăgostiţii care îi făceau curte.
Toţi ceilalţi l-au părăsit, în afară de Filios,
care a acceptat să îndeplinească toate încer­
cările impuse de capriciile acestuia. Mai întâi,
a trebuit să ucidă un leu fără să folosească o
armă de fier; apoi a prins de vii nişte vulturi
care devorau oameni; în sfârşit, a trebuit să
conducă, cu propriile sale mâini, un taur până
la altarul lui Zeus. Primele două încercări,
Filios le -a îndeplinit singur; dar, pentru ul­
tima, a trebuit să recurgă la ajutorul lui Hera­
cles. Zeul l-a sfătuit atunci să înceteze cu
Fileu: II., II, 628; XV, 528; XXIII, 637; scol. Ia v. II,
629; XI, 700; XV, 519; XXIII, 637 si EUST., ad
loc.l EUR., Iph. â Aul., 285; APD., Bibi., II, 5, 5; 7,
2; III, 10, 8; Ep., III, 12; PLUT., Qu. rom. 28;
DI OD. SIC., IV, 33; PAUS., V, 3, 2; CALLIM., fr.
, 198; 383; OV., Mét., VIII, 308.
Filios: ANTON. LIB., Tr., 12; Ov., Mét., VII, 372 şi
urm.
Pierre G R IM A L
serviciile aduse lui Cicnos. Filios a refuzat
atunci să-i mai dea lui Cicnos taurul, aşa cum
procedase cu leul şi cu vulturii. De mânie,
Cicnos s-a aruncat într-un iaz, în care a fost
transformat în lebădă, împreună cu mama sa.
F IL L IS 3. (<Pvăâls'.) Fillis era eroina unei
poveşti de dragoste, al cărei erou era fie
Acamas, fie fratele său Demofon (v. aceste
nume), fiii lui Tezeu. Atunci când s-a întors
de la Troia, Acamas (sau Demofon) a fost
aruncat împreună cu câteva nave pe coasta
Traciei, la vărsarea râului Strimon. Acolo, a
fost primit de regele ţinutului, numit Fileu
(sau Ciasos, Licurg, fiul lui Drias, sau Telos).
Acel rege avea o fiică, Fillis, care s-a în­
drăgostit de tânărul prinţ şi s-a căsătorit cu el.
După alte versiuni, tânărul i-a r fi promis că o
ia în căsătorie, dar a spus că trebuie să revină
Ia Atena pentru a-şi pune la punct nişte
afaceri, înainte de a veni să i se alăture defini­
tiv. Fillis a fost de acord cu această despărţire,
însă i-a dat logodnicului o cutiuţă, pe care i-a
cerut să o păstreze închisă; ea spunea că ar fi
conţinut obiecte sacre pentru cultul zeiţei
Rhea. Tânărul ar fi trebuit să o deschidă doar
dacă şi-ar fi pierdut orice speranţă să revină
alături de ea. Ziua stabilită pentru întoarcere a
venit, dar Fillis a rămas tot singură. De nouă
ori, ea a coborât din cetate în port, să vadă
dacă sosea nava iubitului său, dar în zadar. în
amintirea acestei întâmplări, locul a fost numit
„nouă drumuri“. Când nu mai avea nici o
speranţă că îl va revedea pe iubitul ei, Fillis
s-a, spânzurat.
în aceeaşi zi, în Insula Creta, unde Acamas
(sau Demofon) se stabilise si unde se căsăto­
rise cu altă femeie, iubitul uituc a deschis
cutiuţa. Din ea a ieşit o fantomă, care i-a
speriat calul. Animalul s-a ambalat şi tânărul
a căzut în propria sabie şi a murit.
Se mai povestea că Fillis ar fi fost prefăcută
într-un arbore, un migdal, care nu avea
frunze. Demofon s-a întors în Tracia, după
moartea tinerei fete şi a aflat de transformarea
acesteia. El a îmbrăţişat atunci migdalul sterp,
care a înverzit şi a dat frunze. Se spunea că de
acolo venea numele dat în greceşte frunzelor,
numite până atunci „petala", iar de atunci
încolo „phylla O altă versiune susţinea că
fuseseră plantaţi pe mormântul lui Fillis co­
paci care, în sezonul rece, îşi pierdeau frun­
zele.
Din iubirea lui Fillis cu Demefon s-a r fi
născut doi copii: Acamas şi Amfipolis.
F IL O C T E T 4. (4>LXoKTjrqs\) Filoctet, fiul
3 Fillis: TZET., la LYC., 495; APD., Ep., VI, 16; PS.
VIRG., Culex, 131 si urm.; Ov., Her., 2; Rem., 591
si urm.; Art. d ’aimer, III, 57; HYG., Fab., 59; cf.
. 243; SERV. la VIRG., E d., V, 10.
Filoctet: //., II, 716 si urm.; scol. la 722; Odys., III,
190; VIII, 219 si urm.; EUST., la VII, II, 695, p.
323, 44; cf. KINKEL, Ep. g r.fr., p. 19; 36; HYG.,
Fab., 97; 102; DIOD. SIC., IV, 38; scol. la PIND.,
Pyth., I, 100; 109; APD., B ib i, III, 10, 8; Ep.. III,
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
lui Poeas si al Demonassei (sau Metone), era,
în legendă, încă din epopeea homerică,
deţinătorul arcului şi al săgeţilor lui Heracles.
Fie că le avea de lâ tatăl său, care le primise
de la Heracles, fie că le obţinuse el însuşi de la
erou, care îi mulţumea astfel pentru că dăduse
foc rugului de pe M untele Oeta (v. Heracles).
Dar Heracles i-a cerut să păstreze secret locul
morţii sale şi Filoctet i-a jurat că va păstra
tăcerea. Mai târziu, totuşi, presat de întrebări
insistente, Filoctet s -a dus pe Muntele Oeta şi
a bătut cu piciorul în pământ în locul unde se
ridicase rugul lui Heracles. în acest fel, fără să
vorbească el şi-a încălcat totuşi jurământul.
Tradiţia adăuga faptul că el a fost pedepsit
prin rana cumplită care i-a afectat piciorul.
Filoctet figura printre pretendenţii la mâna
Elenei şi, în această calitate, a participat la
expediţia împotriva Troiei. El a condus un
contingent format din şapte nave, având prin­
tre luptători, cincizeci de arcaşi. El era origi­
nar dm Tesalia şi anume din Peninsula Mag-
nesia.
Filoctet nu a ajuns totuşi la Troia împreună
cu celelalte căpetenii greceşti. în timpul es­
calei în Insula Tenedos, el a fost muşcat la
picior de un şarpe, în timpul unui sacrificiu.
Rana s -a infectat curând atât de mult, încât
producea un miros insuportabil şi lui Ulise nu
i-a fost greu să -i convingă pe ceilalţi coman­
danţi să -l abandoneze pe rănit în Insula Lem ­
nos, atunci când flota a trecut pe lângă
aceasta. Filoctet a rămas timp de zece ani pe
acea insulă pustie şi a rezistat ucigând păsări
cu săgeţile lui Heracles.
Despre rana lui Filoctet şi părăsirea lui pe o
insulă pustie, existau şi alte’tradiţii. Sofocle, în
tragedia sa intitulată Filoctet, povestea că
eroul fusese rănit nu în Tenedos, ci în Chryse,
o insuliţă care a dispărut în secolul al doilea d.
Hr., şi pe care exista un altar închinat lui
Filoctet, cu imaginea unui şarpe şi a unui arc,
din bronz. Eroul ar fi fost muşcat de un şarpe
ascuns în iarba înaltă, în timp ce curăţa altarul
lui Chryse, o divinitate care dăduse numele
micii insule. în sfârşit, o versiune complet
aberantă povestea că Filoctet fusese rănit nu
de un şarpe, ci de o săgeată a lui Heracles,
care era otrăvită (îmbibată în sângele Hidrei
din Lema) şi îl înţepase în picior căzând acci­
dental din tolbă. Acest accident era atunci
considerat ca fiind răzbunarea lui Heracles şi
pedeapsa încălcării jurăm ântului de către
Filoctet, prin dezvăluirea locului unde fusese
rugul lui Heracles pe Muntele Oeta.
14; 27; V, 8; VI, 15; Ov., Met., IX, 229; XIII, 45 si
urm.; 313 si urm.; STRAB., VI, 254; PAUS., VIIÎ,
33, 4; DIOD. CHR., Or., LII; SOPH., Philoct.,
passim ; SERV., la VIRG., En„ III, 402; TZET., la
LYC., 50; 911; Posthom., 571 şi urm.; NAUCK,
Tr. Gr. Fr„ 2t ed., p. 79 şi urm.; 613 şi urm.;
QUINT. SM., X, 179 si urm. (cf. cântecele XI si
XII); PTOL. HEPH., ap. WESŢERM., p. 197, Â;
LYC., Alex., 927 şi urm. V. J. BERARD, Colon., p.
359 şi urm.
191
Unul din motivele invocate uneori pentru
abandonarea lui Filoctet ar fi fost, în locul
mirosului degajat de rana sa, ţipetele pe care
le scotea de durere şi pe care nu şi le putea
stăpâni. Acele ţipete tulburau ordinea şi
liniştea ritualului la ceremoniile de sacrificiu.
Din această cauză ar fi fost nevoiţi să-l
părăsească. Instigatorul abandonării lui Filoc­
tet ar fi fost Ulise, asupra căruia cădea cel mai
adesea responsabilitatea acestei acţiuni. însă
Agamemnon luase decizia, în numele întregii
armate. O altă tradiţie povestea că grecii îl
lăsaseră pe Filoctet pe insulă pentru a avea
timp să-şi îngrijească rana, cu atât mai mult
cu cât, pe Insula Lemnos, exista un cult al lui
Hefaistos, ai cărui preoţi se spunea că puteau
trata muşcăturile de şarpe. Filoctet s-a r fi
vindecat într-adevăr şi’ astfel, s-a r fi alăturat,
mai târziu, armatei greceşti, la Troia. Medicul
care ar fi obţinut această’ vindecare ar fi fost
Pilios, fiul lui Hefaistos. în schimb, Pilios, ar
fi învăţat de la Filoctet arta de a trage cu arcul
(v. Pilios).
Totuşi, după zece ani, grecii nu reuşiseră să
cucerească cetatea Troia. Paris murise şi
Helenos, căruia i se refuzase mâna Elenei se
refugiase pe Muntele Ida, unde a fost capturat
de greci (v. Helenos). Mai cu forţa, mai de
bunăvoie, Helenos a dezvăluit grecilor că
Troia nu putea fi cucerită, între alte condiţii,
decât dacă inamicii săi ar fi fost înarmaţi cu
săgeţile lui Heracles. Aceste săgeţi contribui­
seră deja la prima cucerire a cetăţii (v. Hera­
cles). Doar aceste arme puteau să ajute la
repetarea acestei fapte eroice. Ulise a plecat
deci în solie în Insula Lemnos, singur sau
însoţit (conform versiunii lui Sofocle) de către
Neoptolem (sau de Diomed, la Euripide), să-l
caute pe Filoctet şi să-l convingă de faptul că
era datoria lui să revină la Troia. Filoctet nu a
cedat prea uşor. Despre mijloacele folosite de
Ulise pentru a-1 convinge, sau pentru a-1 con­
strânge, tradiţiile variază, în funcţie de
fantezia sau de scopul urmărit de poeţii care
au tratat această legendă. De exemplu, la Eu­
ripide, Ulise şi Diomed au obţinut prin vi­
cleşug arm ele’dorite şi l-au forţat astfel pe
erou, rămas fără arme,’să-i însoţească. Ori au
făcut apel la patriotism şi la simţul datoriei, ba
chiar i-a u promis că va fi vindecat de fiii lui
Asclepios, care erau medicii armatei greceşti,
într-adevăr, se povestea că, imediat ce a ajuns
la Troia, Filoctet fusese îngrijit de Podalirios
sau de către Macaon (v. aceste nume). Vinde­
carea nu a întârziat să apară şi eroul a putut să
participe la lupte. Despre acest tratament, se
povestea că Apollo îl cufundase pe Filoctet
într-un somn profund, în timp ce Macaon a
cercetat rana şi a îndepărtat, cu ajutorul cuţi­
tului, carnea moartă, apoi a spălat rana cu vin,
înainte de a -i aplica o plantă, al cărei secret
Asclepios îl primise de la Centaurul Chiron.
Astfel, Filoctet era primul exemplu al unei
operaţii chirurgicale efectuate sub anestezie.
I se atribuia adesea arcaşului Filoctet ucide­
192
rea arcaşului Paris. Acest episod era totuşi
contrazis’ de povestea profeţiei lui Helenos,
deoarece acesta se spunea că nu a fost capturat
decât după moartea lui Paris. Pentru a suprima
această dificultate, se povestea că profeţia care
poruncise aducerea lui Filoctet din Lemnos la
Troia fiisese făcută de Calchas şi nu de Hele­
nos, aşadar venirea lui Filoctet fusese ante­
rioară morţii lui Paris.
După cucerirea Troiei, Filoctet a revenit în
patria sa. în Odiseea, el figura printre eroii
privilegiaţi, care au avut parte de o întoarcere
fericită. însă legendele ulterioare cunoşteau şi
alte aventuri ale lui Filoctet, care ar fi’ fondat
mai multe cetăţi în sudul Italiei, în regiunea
Crotonei. I se atribuia, în special, fondarea
cetăţilor Petelia şi Macalla, unde el a consa­
crat lui Apollo săgeţile lui Heracles. Filoctet a
murit luptând, venit în ajutorul luptătorilor din
Rodos, care sosiseră în acel ţinut şi fuseseră
atacaţi de indigenii barbari. Mormântul său
era arătat călătorilor în mai multe locuri din
Grecia şi din Italia.
F IL O E T IO S 1. ( <Piăoitios'.) Filoetios era un
bouar care avea grijă de turmele lui Ulise,
împreună cu Eumeu şi Melantios (v. aceste
nume). Eumeu avea grijă de porci, Melantios
de capre şi Filoetios de cornutele mari. Ca şi
Eumeu, dar spre deosebire de Melantios, el a
rămas fidel amintirii lui Ulise şi spera, cu
ardoare, că se va întoarce. N u -i plăcea com­
portamentul pretendenţilor şi modul de viaţă
instaurat de ei. Filoetios l-a primit pe Ulise,
deghizat în cerşetor, chiar dacă nu l-a re­
cunoscut. Mai târziu, l-a ajutat pe erou să
scape de pretendenţi. El însuşi i-a ucis pe
Ctesippos şi Pisandros. împreună cu Eumeu,
Filoetios a fost însărcinat de Ulise să -l pedep­
sească pe Melantios.
F IL O L A O S 2, ((PiXâÂaos'.) Filolaos era unul
din cei patru fii ai lui Minos şi ai Nimfei Paria
(tab. 28). El i-a atacat pe însoţitorii lui Hera­
cles, atunci când eroul a trecut prin Insula
Păros, în timpul expediţiei sale în ţinutul
Amazoanelor (v. Heracles).
F IL O M E L A 3. (<f>iÂofj.rjĂa.) Filomela era
una din cele două fiice ale lui Pandion, regele
Atenei. Ea avea o soră numită Procne (tab.
11). Deoarece între Pandion şi vecinul său,
Labdacos, regele Tebei, izbucnise un război
privind graniţa între cele două regate, Pandion
1 Filoetios: Odys., X X , 185 si urm.; XII, 82 si urm.;
XXII, 160 si urm.; XXIII,’ 367 si urm.; APD., Ep„atacând-o, sub comanda lui Livius Postumius.
, VII, 32; THÉOCR., Id„ XVI, 55; Ov., Hèr., I, 103.
, Filolaos: APD., B ib i, II, 5, 9; III, 1,2.
Filom ela: PAUS., I, 41, 8 si urm.; X, 4, 8 si urm.;
APD., B ib i, III, 14, 8; EÜST., la 1'Odys., p. 1875,
32; CONON, Narr., 31; TZET., Chil., VII, 459 şi
urm.; HYG., Fab., 45; Ov., Mét., VI, 426 si urm.;
SERV., la VIRG., E c l, VI, 78; LACT., PLAC., la
STAT., Théb., V, 120; tragedie pierdută de SOPH.
(T érér), v. PEARSON, Frag. o f Soph., II, p. 221 şi
urm.; cf. L. GERNET, La Légende de Procné...,
Mél. Navarre, II, p. 207-217.
Pierre G R IM A L
a făcut apel la ajutorul tracului Tereu, un fiu al
lui Ares, datorită căruia a obţinut victoria. I-a
dat atunci aliatului său în căsătorie pe fiica sa,
Procne. Curând,, Procne a avut un nu, pe care
l-a numit Itis. Insă Tereu s-a îndrăgostit de
cumnata sa, Filomela; el a violat-o si, pentru a
nu se putea plânge, i-a tăiat limba, b a r tânăra
femeie a găsit mijlocul de a dezvălui totul
surorii sale, brodandu-şi nenorocirile pe o
bucată de pânză. Procne’ a hotărât atunci să-l
pedepsească pe Tereu. Pentru asta, ea şi-a
ucis propriul fîu, Itis, l-a fiert şi i-a dat carnea
la masă lui Tereu. Apoi, ea a’ fugit împreună
cu Filomela. Când şi-a dat seama de această
crimă, Tereu a luat o secure si le -a urmărit pe
cele două surori, ajungându-fe în cetatea Dau-
lis din Focida. Acolo, cele două surori au ru­
gat zeii să le salveze. Zeilor li s-a făcut milă
de ele şi le-au transformat în păsări. Procne a
devenit’ privighetoare şi Filomela rândunică.
Tereu a rost şi el prefăcut într-o pupăză.
Existau mai multe variante ale acestei le­
gende. Una din ele o prezenta pe Filomela
drept soţia lui Tereu, în timp ce Procne era
cumnata. Aceasta era versiunea adoptată în
general de către poeţii romani, care o socoteau
pe Filomela ca fiind transformată în privighe­
toare şi pe Procne în rândunică, ceea ce pare
mai conform cu etimologia numelui Filomela,
care evoca ideea de muzică.
F IL O M E L ID E S 4. ((PiAoar/AeiSr/s".) Filo-
melides era un rege din insula Lesbos, care îi
forţa pe călătorii ce ajungeau în ţinutul lui să
lupte împotriva sa. îi ucidea pe cei învinşi,
până în ziua în care el însuşi a fost ucis ele
Ulise sau, după alte versiuni, de către Ulise şi
Diomed, în timpul unei escale a flotei greceşti
în drum spre Troia.
F IL O M E L O S 5. (<t>iAo/ur]Aos\) Filomelos era
un fiu al lui Iasion şi al zeiţei Demetra. El era
fratele lui Ploutos şi a inventat obiceiul de a
înjuga boii la o căruţă cu două roţi. Ca răs­
plată, mama sa l-a prefăcut într-o constelaţie,
cea a Bouarului.
Filomelos era tatăl lui Parias, eroul care a
dat numele cetăţii Parion.
F IL O T E S 6. (‘PiAoires’.) Filotes, personifi­
care a Tandreţii, era prezentată de către He-
siod ca una dintre fiicele Nopţii. Ea era soră
cu Apate (înşelătoria), Geras (Bătrâneţea) şi
Eris (Discordia).
F IL O T IS 7. (<PiAuri?.) După invadarea
Romei de către gali, cetatea era mai slab
apărată şi latinii au profitat de situaţie
Armata latină şi-a aşezat tabăra lângă Roma şi
comandantul a trimis soli, cerându-le ro­
manilor să le dea fetele şi văduvele, pentru a
Filom elides: Odys., IV, 343 şi scol. ad loc.; XVII,
134 şi scol. ad loc.; EUST., la 1;Odys., 1498, 62 şi
, urm.
. Filom elos: HYG., Astr. Poet., II, 4.
“ Filotes: HES., Theog., 224.
' Filotis: PLUT., Romul., 29.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
întări legăturile strămoşeşti între cele două
neamuri. Romanii ezitau să răspundă la acea
solicitare şi nu ştiau ce să facă, atunci când o
sclavă, numită filo tis (sau Tutola), i-a învăţat
următoarea stratagemă: să trimită latinilor pe
Filotis şi alte câteva sclave frumoase, deghi­
zate în femei libere. în timpul nopţi, Filotis
avea să transmită un semnal luminos. Atunci,
romanii aveau să vină înarmaţi şi să-i
măcelărească pe inamicii adormiţi, ceea ce s-a
şi întâmplat. Filotis a aşezat o lampă într-un
smochin şi a acoperit-o cu bucăţi de postav,
încât să nu fie văzută de latini. în mare grabă,
romanii au ieşit atunci din cetate şi i-au
măcelărit pe latini. în amintirea acestei aven­
turi, romanii celebrau Nonele Capratine sau
Nonele Smochinului. în acea zi, oamenii
ieşeau din cetate în dezordine şi se adresau
unul altuia cu tot felul de nume; femeilor li se
ofereau ospeţe sub colibe făcute din crengi de
smochin. Servitoarele se plimbau în libertate
şi aruncau cu pietre, în amintirea contribuţiei
pe care o avuseseră în lupta împotriva
latinilor.
Unii mitografi romani explicau ritul prin
amintirea evenimentelor legate de moartea lui
Romulus: oamenii umblau în dezordine pe
Câmpul lui M arte (în locul numit „Mlaştina
Caprei“, Palus Caprae, de unde numele de
None Capratine, această sărbătoare având loc
la Nonele lunii iulie) (v. Romulus).
F IL IR A 1. (<PiXvpa.) Filira era mama Cen­
taurului Chiron (v. acest nume). Ea a fost
iubită de Cronoş, întâmplare prezentată în
două versiuni. în prima, tem ându-se de
gelozia soţiei sale, Rhea, Cronos s-a prefăcut
m cal şi a iubit-o pe Filira sub această în­
făţişare.’ D in această cauză Chiron era o fiinţă
dublă, jum ătate om şi jum ătate cal. A doua
versiune susţinea că Filira, din pudoare, l-a
refuzat pe zeu şi s -a prefăcut într-o iapă, pen­
tru a scăpa de el. D ar zeul a luat înfăţişarea de
cal şi a violat-o. Chiron s-a născut pe Mun­
tele Pelion din Tesalia, unde mama lui trăia
într-o grotă. Filira l-a ajutat, mai târziu, să îi
crească pe copiii care i se încredinţau: în spe­
cial pe Ahile şi pe Iason. Ea a fost cea care l-a
vegheat pe Ahile în prima copilărie.
FIN E U 2. (&ii'eus'.) Legendele cunosc cel
puţin trei eroi mitologici cu acest nume.
1 Filira: PIND., Pyth., III, 1 şi urm.; IV, 103; VI, 22;
Ném., III, 43 si urm.; APD., B ib i, I, 2, 4; scol. la
1;//., IV, 219;’ la APOLL. RH„ Arg., I, 554; II,
1231; IV, 813; APOLL. RH., Arg., II, 1231 si urm.;
HYG., Fab., 138; SERV., la VIRG., Georg., III,
2 93.
z Fineu: 1) APD., B ib i, III, 8, 1. 2) APD., B ib i, II, 1,
4, 3; Ov., Mét., IV, 669 si urm.; ESCH., Suppl.,
317; cf. scol. la APOLL.’ RH., Arh., II, 178. 3)
PAUS., III, 18, 15; V, 17, 11; HÉS., fr. 81 la 83;
170 (Rz.); scol. la APOLL. RH., Arg., II, 181; 297;
296; APOLL. RH., Arg., I, 211 si urm.; II, 273 si
urm.; SERV., la VIRG., En„ III, 209; SOPH., Ani.,
969 si urm., si scol. la 981; APD., B ib i, I, 9, 21;
III, 15, 2 si urm.; DIOD. SIC., IV, 43 si urm.;
HYG., F ab’., 19.
193
1. Primul era fiul lui Licaon, regele Ar-
cadiei. El a fost trăsnit împreună cu fraţii săi
(v. Licaon).
2. Fineu se numea si fratele lui Cefeu şi
unchiul Andromedei (v. Andromeda şi
Per seu). El făcea parte, aşadar, din neamul lui
Belos, însă această genealogie e departe de a
fi coerentă în diferitele versiuni ale legendei
lui Cefeu. Majoritatea sunt de acord că Fineu
voia să o ia în căsătorie pe nepoata sa şi a
încercat să pună la cale un complot împotriva
lui Perseu, atunci când acesta o salvase pe
Andromeda (v. Perseu). în timpul luptei care
a izbucnit între Perseu şi susţinătorii lui Fineu,
în marea sală din palatul lui Cefeu, Fineu a
fost prefăcut în stană de piatră, arătându-i-se
chipul Meduzei. Acest sfârsit ne împiedică
să-l identificăm pe acest Fmeu, fratele lui
Cefeu, cu Fineu care apărea în legenda Argo­
nauţilor. Totuşi, pentru a face posibilă această
identificare, unii mitografi târzii pretindeau că
Fineu ar fi fost doar orbit de către Perseu şi nu
ucis.
3. Al treilea Fineu şi cel mai celebru era
regele Traciei. Legenda lui, destul de com­
plexă, prezintă numeroase variante. Cel mai
adesea, se spunea că Fineu, care avea daruri
de prezicător, preferase cândva să trăiască
mult timp cu preţul ochilor săi. El devenise
deci orb si Helios (Soarele), indignat, îi
trimisese liarpiile (v. acest nume), demoni
înaripaţi, care îl chinuiau în toate felurile,
furându-i mâncarea sau spurcându-i-o atunci
când încerca să mănânce. în alte versiuni,
pedepsirea lui Fineu ar fi avut altă cauză:
abuzând de darurile sale de prezicător, el a
dezvăluit oamenilor intenţiile zeilor; se mai
spunea că el îi arătase lui Frixos drumul spre
Colchos, sau chiar, copiilor lui Frixos dramul
care avea să-i readucă în Grecia (v. Frixos),
stârnind astfel mânia divină.
Atunci când Argonauţii au întreprins ex­
pediţia în Colchida, ei s-au dus să-i ceară lui
Fineu sfaturi în legătură cu drumul pe care
aveau să-l urmeze. Fineu a acceptat să -i ajute,
însă a dorit mai întâi să fie eliberat de Harpii.
Cei doi fii ai lui Boreu, Calais şi Zetes, au
pornit în urmărirea celor două genii şi l-au
scăpat de ele (v. Boreazi şi Harpii).
O altă legendă, independentă de cea prece­
dentă, dar care prezintă elemente asemă­
nătoare, este următoarea: Fineu s-a r fi
căsătorit prima dată cu fiica lui Boreu, Cleo-
patra (tab. 11) şi a avut doi fii, pe care tradiţia
îi numea, cel mai frecvent, Plexippos şi Pan-
dion. Apoi, el a repudiat-o pe Cleopatrâ si s-a
căsătorit cu Idaea, fiica lui Dardanos (tab. 7).
însă Idaea, geloasă pe cei doi copii din prima
căsătorie a lui Fineu, i-a acuzat pe nedrept că
au vrut să o violeze. C rezând-i vorbele, Fineu
i-a orbit pe cei doi fii ai săi. Sau chiar Idaea ar
fi fost cea care le-a scos ochii. O altă variantă,
foarte rară, susţinea că prima soţie, Cleopatra,
îi orbise pe cei doi fii, pentru a-1 pedepsi pe
Fineu.
194
Atunci când Argonauţii au trecut pe la
curtea regelui Fineu, Boreazii, care erau fraţii
Cleopatrei. s-au răzbunat pe Fineu orbindu-1
şi pe el. Intre timp, Asclepios le-ar fi redat
vederea celor doi tineri, însă ar fi fost pedepsit
de Zeus, care l-a r fi trăsnit.
Cele două serii de legende prezentate mai
sus au fost combinate de către mitografi, care
povesteau că Fineu fusese pedepsit de Zeus
deoarece îşi acuzase pe nedrept copiii şi îi
orbise fără să aibă dovezi suficiente. în plus,
el ar fi fost chinuit de Harpii, de care ar fi fost
scăpat la venirea Argonauţilor.
F IT A L O S 1. (0VTaÂos'.) Fitalos era un erou
din Atica, care trăia pe malul râului Ilissos. La
venirea zeiţei Demetra în Atica, în timp ce îşi
căuta fiica, Fitalos a prim it-o pe zeiţă în casa
lui. Ca răsplată, Demetra i-a dat câţiva cur­
mali. Urmaşii săi, Fitalizii, au păstrat mult
timp privilegiul de a cultiva aceste plante. Ei
l-au primit pe Tezeu, când acesta s-a întors
din Corint şi l-a u purificat în altarul din casa
lor, pentru crimele comise prin uciderea lui
Sinis şi a altor tâlhari (v. Tezeu). în amintirea
acestui serviciu, Fitalizii aveau anumite privi­
legii în Atena, în timpul celebrării serbărilor
lui Tezeu.
F IX 2. (<Pt£.) Acesta era numele Sfinxului
(v. acest nume), la Hesiod.
F L E G E T O N 3. {<PAeyeToiv.) Flegeton era
unul dintre râurile Infernului. El se unea cu
râul Cocit, formând Aheronul. Se spunea că,
la confluenţa acestor două râuri, se găsea o
mare cascadă. Numele acestui râu, pe care
grecii îl legau de verbul cu sensul de „a arde“,
sugera că era vorba de un râu de foc, de unde
si numele redat uneori Piriflegeton (adică
Flegetonul de Foc).
F L E G IA S 4. ( <S>\eyvas\) Flegias a fost eroul
care a dat numele Flegienilor, amintit deja în
Iliada. El era fiul lui Ares şi al lui Dotis sau al
lui Ares şi Chryse, una din cele două fiice ale
lui Halmos (tab. 20). în general, era socotit
tesalian, deşi se spunea că Flegienii ar fi fost
originari şi din Beoţia, Focida sau Arcadia.
Tradiţia îi’atribuia mai mulţi copii, dintre care
Ixion (v. totuşi alte genealogii ale acestuia la
Ixion şi tab. 23) şi Coronis, mam a lui Ascle­
pios.
I Fitalos: PAUS., I, 37, 2 la 4; PLUT., Thés., 12.
. Fix: HÉS., Théog., 326; cf. PLAT., Crat., 414 a.
Flegeton: Odys., X , 513; scol. la 154; LUC., Dial, des
Morts., XX, 1; EUST., la Hom., 1295, 52; 1667,
39; VIRG., En., VI, 265, si SERV., ad loc.; 550 si
, urm.
Flegias: II., XIII, 301 si urm.; Hymne hom. à
Asclèpios; PIND., Pyth., III, 8 si urm.; APD., Bibl.,
II, 26, 4; IX, 36, 1; ET. BY Z.,'i. v.; scol la PIND.,
ibid., II, 39, la Vil., I, 260; la APOLL. RH., Arg., I,
57; 735; III, 62; la STAT., Théb., I, 713; IV, 539;
SERV., la VIRG., En., VI, 618, si VIRG., ibid., si
urm.; PAUS., IX, 36, 1 si urm. Cf. S. REINACH,
art. cit., s. v. Sisyphe, et. F. VIAN., cit., s. v.
Minyas.
Pierre G R IM A L
După tradiţiile locale, Flegias i-a r fi urmat
la tronul cetăţii Orhomene lui Eteocle. Acolo,
el ar fi fondat o nouă cetate, Flegia, unind în
jurul său pe cei mai războinici dintre toţi gre­
cii. A murit fără urmaşi, lăsând tronul nepo­
tului său Chryses, fiul lui Poseidon şi al Chry-
sogeneiei, o altă fiică a lui Halmos. Flegias ar
fi făcut o călătorie în Peloponez, pentru a
cerceta ţinutul şi a pregăti o expediţie de jaf.
în cursul acestei călătorii, fiica şa, Coronis, ar
fi fost sedusă de către Apollo. în acest fel se
explica faptul că Asclepios se născuse în Epi-
daur (v. Asclepios).
Legenda mai cunoaşte şi o încercare a lui
Flegias de a incendia templul lui Apollo de la
Delfi, probabil pentru a se răzbuna pe Apollo,
care îi ucisese fiica, în urma infidelităţii
acesteia. Vergiliu îl înfăţişează pe Flegias în
Infern, pedepsit pentru lipsa lui de credinţă.
Apollodor povestea că Flegias a fost ucis în
Eubeea (dar poate că era vorba, în realitate, de
o cetate cu acest nume, situată în Beoţia, ca şi
Orhomene), de către Licos şi Nicteu, care, în
urma acestei crime, s-au exilat la Teba (v.
legenda lor). Nu se cunosc motivele pentru
care l-au ucis.
F L IA S 5. (0Ăias’.) Flias era un fiu al lui Dio-
nysos şi al Aretireei, fiica lui Minias (tab. 20).
El figura în genealogia regilor din cetatea
Sicione, consemnată de Pausanias (tab. 22), ca
soţ al Htonofilei, având cu ea un fiu, numit
Androdamas. Uneori Htonofile era consi­
derată drept mama şi nu soţia lui Flias. El a
fost unul dintre Argonauţi şi se considera că a
dat numele cetăţii Fliont din Peloponez.
F L O G IO S 6. (<f>Ăoyios'.) între alţi eroi cu
acest nume, Flogios era fiul tesalianului Dei-
mahos. Avea doi fraţi, Deileon şi Autolicos.
împreună cu ei, Flogios l-a însoţit pe Heracles
în expediţia împotriva Amazoanelor; dar s-au
despărţit de erou în regiunea Sinope, unde au
rămas până la trecerea Argonauţilor care, la
rugămintea lor, au consimţit să-i ia cu ei.
*FLO RA 7. Flora era puterea vegetaţiei,
care făcea să înflorească arborii. Ea prezida
peste „tot ceea ce înflorea“ . Legenda susţine
că zeiţa Flora a fost introdusă la Roma (ca şi
Fides, de altfel) de către Titus Tatius, împre­
ună cu alte divinăţi de origine sabină. Flora
era onorată de către populaţiile italice, fie că
erau latine sau nelatine. Populaţia sabină îi
consacrase o lună, care corespundea lunii
aprilie din calendarul roman.
Ovidiu a legat de numele zeiţei Flora un
m it de origine elenă. El a presupus că Flora
era în realitate o nimfa greacă, numită Chloris.
5 Flias PAUS., II, 6, 6; 12, 6; ET. BYZ., s. v. eXiW's;
. APOLL. RH., Arg., I, 115, şi scol. ad loc.
Flogios: APOLL. RH., Arg., II, 955 si urm.; VAL.
FLACC., Arg., V, 115; cf. HYG„ Fab., 14.
Flora: Ov., Fast., V, 20 si urm.; Corpus Inse. lat., I,
603; VARRO, L. L., V, 74; VII, 45; R. r., I, 1, 6;
PLIN., N. H„ XVIII, 29, 284 şi urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 195

într-o zi de primăvară, în timp ce ea hoinărea Aceştia au fugit în Orhomene, apoi în Hip-

pe câmpii, zeul vântului, Zefir, a văzut-o, s-a pote’. Beoţienii i-au asediat şi i-au obligat şă
îndrăgostit de ea şi a răpit-o. Dar s-a căsătorit se predea. Vinovaţii au fost ucişi cu pietre. în
cu ea făcând nuntă în toată regula. Din dra­ ajunul capitulării lor, ei au auzit o voce care
goste pentru ea şi ca recompensă pentru iubi­ venea dinspre munte şi spunea: „Sunt aici“.
rea ei, Zefir i-a acordat dreptul să domnească Era vocea lui Focos, care le anunţa pedeapsa.
asupra florilor, nu numai a celor din grădini, ci 2. Focos era şi eroul care a dat numele
şi din câmpurile cultivate. Mierea era consi­ Focidei, însă există mai multe tradiţii în acest
derată drept unul din darurile pe care ea le sens. După unele versiuni, Focos era un lo­
făcuse oamenilor. Acelaşi lucru se spunea cuitor din Corint, fiul lui Omitos, un urmaş al
despre seminţele nenumăratelor varietăţi de lui Sisif, despre care se spunea că era din
flori. Povestind această legendă, al cărei in­ neamul lui Poseidon. El s-a stabilit în ţinutul
ventator pare să fi fost, Ovidiu se referea în de la poalele Pamasului, care a primit atunci
mod explicit la răpirea Oritiei de către Boreu. numele de Focida. Dar se mai povestea că
Desigur că modelul era acela, dar el adaugă un Omitos s-a r fi stabilit în acel ţinut, luptând
episod mai deosebit: Flora ar fi fost cea care împotriva Locrienilor. Mai târziu, el s-ar fi
ar fi dus la naşterea zeului Marte. Iunona, retras si ar fi lăsat regatul fiului său (v. Orni-
tos). I o t acest Focos era prezentat ca soţul
iritată de naşterea Minervei, ieşită direct din Antiopei.
capul lui Iupiter, a vrut să conceapă un copil Dionysos, iritat de pedepsirea
fără ajutorul unui element masculin. Ea s-a Dircei, o lovise cu nebunie pe tânăra femeie şi
aceasta rătăcea prin toată Grecia. Focos s-a
adresat zeiţei Flora, care i-a dăruit o floare, a întâlnit cu ea, a vindecat-o şi a luat-o de soţie.
cărei simplă atingere făcea o femeie să rămână Mormântul lor comun era arătat călătorilor în
însărcinată. în acest fel, fară contribuţia lui cetatea Titoreea.
Iupiter, Iunona a dat naştere zeului al cărui 3. O altă tradiţie referitoare la Focos, e-
nume este purtat de prima lună a primăverii. roul care a dat numele Focidei, îl considera
Flora avea un preot special la Roma, unul fiul lui Eac şi al Psamatei (tab. 30). El era
din cei doisprezece flamini minori, ale căror frate vitreg cu Peleu şi Telamon, fiii lui Eac şi
funcţii se spunea că fuseseră instituite de Endeis. Numele lui ’ Focos îi fusese dat în
Numa. în onoarea sa, cetăţenii Romei săr­ amintirea metamorfozei mamei sale, o fiică a
bătoreau Floraîia, zile festive, marcate prin lui Nereu, aşadar o soră a zeiţei Tethys, mama
jocuri în care apăreau curtezane. lui Ahile. Pentru a scăpa de iubirea lui Eac,
F O B O S 1. (<Pâ/3os'.) Fobos era personificarea Psamate, care avea darul metamorfozei, ca
sentimentului de Teamă, de Frică. Ea îl în­ toate zeităţile marine, s-a prefăcut într-o focă.
soţea pe Ares pe câmpul de luptă. Deoarece Dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Eac să-şi
cuvântul era masculin în greceşte, Fobos era atingă scopul şi să-i dăruiască un fiu. Atunci
un demon masculin. Trecea drept fiul lui Ares când a ajuns’ la vârsta bărbăţiei, Focos a
şi fratele lui Deimos. N u a avut o legendă părăsit Insula Salamina, ţinutul tatălui său,
propriu-zisă. ducându-se în Grecia centrală. El a cucerit un
ţinut, pe care l-a numit Focida. S -a aliat
F O C O S 2. (<PaJKOS'.) Legendele cunosc trei atunci cu un indigen, numit Iaseu (necunoscut
eroi care au purtat numele de Focos. din alte surse) si s-a căsătorit cu Asteria, fiica
1. Plutarh povestea că un anume Focos,lui Deion şi a Diomedei, care aparţinea, prin
originar din cetatea Glisas din Beoţia, avea o bunicul ei,’ Xouthos, neamului lui Deucalion
fiică, numită Callirhoe. Treizeci de preten­ (tab. 8). Asteria i-a dăruit doi gemeni, Crisos
denţi îi făceau curte, însă tatăl amâna fără si Panopeu. Mai târziu, Focos s-a întors la
încetare momentul alegerii unui ginere. în cele Îîgine, unde a fost ucis de fraţii săi vitregi,
din urmă, el a spus că, la sfatul oracolului din care îl invidiau, si probabil la instigarea soţiei
Delfi, armele aveau să decidă între preten­ legitime a lui feac (v. Peleu şi Telamon).
denţi. Atunci, aceştia l-au ucis. Tânăra a fugit Psamate i-a răzbunat moartea, trimiţând un
şi, cum pretendenţii o urmăreau, ţăranii au lup să decimeze turmele lui Peleu, în Tesalia,
âscuns-o într-o piatră pentru măcinat grâul. în unde acesta se refugiase, după ce fusese exilat
timpul sărbătorii cetăţilor din Beoţia, Callir­ de tatăl său. Totuşi, la rugămintea zeiţei
hoe s-a apropiat de altarul Atenei Itonia şi i-a Tethys, ea a consimţit să prefacă acel animal
acuzat pe pretendenţi de uciderea tatălui’ său. în stană de piatră.
Mormântul lui Focos era arătat călătorilor
1 Fobos: II, IV, 349 şi urm.; XIII, 298 şi urm.; HÉS., la Salamina, alături de cel al lui Eac.
, Théog., 934. F O L O S 3. (4>6âqş.) Folos era un Centaur
i Focos: 1) PLUT., N arrai, Am., IV, p. 774. 2) ET. care trăia în Foloe. In timp ce Heracles venise
BYZ., 5. v.; scol. la VII., II, 517; PAUS., II, 4, 3;
IX, 17, 4; 25, 3; X, 1, 1; 4; 7; 32, 6. 3) HES.,
Théog., 1003 si urm.; scol. la VII, II, 517; PAUS.,
II, 29, 3 şi urni.; X, 1, 1; 30, 4; TZET., la LYC., 53; Folos: APD., B ibi, II, 5, 4 si urm.; SOPH., Trach.,
175; 939; scol. la EUR., Androm., 687; APD., 1095 si urm.; DIOD. SIC., IV, 12; TZET., Chil., II,
B ib i, III, 12, 6; PIND., Ném., V, 12, şi scol. aci 268 si’ urm.; HYG., Fab., 30; THÉOCR., Id„ VII,
loc., si la 25; Ov., Mét., VII, 476 si urm.; scol. la 149 si urm.; SERV., la VIRG., En.. VIII, 294;
APOLL. RH., Arg., I, 207; EUR.', Andr., 687 si ATHÈN., XI,, 499 a şi urm. V. şi HERACLES, p.
urm.; DIOD. SIC., IV, 72. 199, şi DUMEZIL., Le Problème des Centaures.
 196 Pierre G RIM A L

să vâneze mistreţul din Erimant, el i-a făcut o lui Pelops, şi-a asigurat alianţa cu Forbas şi,
vizită lui Folos, care era un fiu al lui Silen şi al ca recompensă pentru serviciile aduse, a îm ­
unei Nimfe a frasinilor (contrar genealogiei părţit cu el regatul. Forbas a avut doi fii,
obişnuite a Centaurilor, care descindeau din Augias şi Actor, care şi-au împărţit regatul
Ixion, v. acest nume). Folos l-a primit cu os­ Elidei, după moartea sa. Se povestea că alianţa
pitalitate pe Heracles, dându-i să mănânce dintre Alector şi Forbas fusese pecetluită
came preparată la grătar, în timp ce el mânca printr-o dublă căsătorie. în timp ce Alector se
doar came crudă. Heracles i-a cerut vin. Folos căsătorea cu fiica lui Forbas, numită Diogenia,
i-a spus că nu avea decât un ulcior cu vin, dar Forbas se căsătorea cu Hirmine, sora lui Alec­
care aparţinea tuturor Centaurilor. Heracles tor.
i-a spus să n u -i fie teamă şi să destupe ul­ 2. Trebuie să distingem de eroul Forbas
ciorul, ceea ce a şi făcut. D ar Centaurii, atraşi prezentat anterior, un altul, fiul lui Argos, care
de mirosul vinului, s-au repezit spre grota lui apare într-o genealogie consemnată de
Folos, înarmaţi cu stânci cu arbon şi cu torţe. Pausanias (tab. 17). Acest Forbas era tatăl lui
Heracles a pornit lupta împotriva lor (v. Hera­ Triopas şi era căsătorit cu Euboea. El a avut
cles). Folos s-a rănit accidental, în timp ce îi doi copii, Triopas şi Messene, aceasta din
îngropa pe Centaurii morţi. El a scos o săgeată urmă fiind uneori prezentată drept nepoata sa
dintr-o rană şi se întreba cum un obiect atât de (v. Messene).
mic putea să provoace asemenea efecte. 3. Mai exista un Flegian, numit Forbas,
Lăsând săgeata să-i cadă pe picior, din care trăia în cetatea Panopeea din Focida. El îi
greşeală, Folos s-a rănit mortal. Heracles i-a ataca pe călătorii de pe drumul ce ducea la
organizat funeralii măreţe. Delfi, obligându-i să lupte împotriva lui, în-
*FO N S1. Fons, numit uneori şi Fontus, era trecându-se la pugilat, şi îi ucidea, după ce îi
un zeu al izvoarelor. Era considerat fiul lui învingea. Lucrurile i-au fost favorabile până
Ianus, dar nici o legendă păstrată nu îl pune în în ziua în care Apollo, luând înfăţişarea unui
scenă. Avea un templu la Roma, probabil în copil, l-a provocat şi l-a învins.
apropiere de Porta Fontinalis (poartă în zidul 4. Forbas era şi numele eroului care l-a
construit de regele Servius, la nord de Capito- învăţat pe Tezeu arta de a conduce carul de
liu). N u departe de mormântul regelui Numa, luptă. I se atribuia uneori inventarea luptei,
călătorilor le era arătat un altar consacrat zeu­ onoarea aceasta revenindu-i, în general, lui
lui Fons, la poalele Colinei Ianiculus. Săr­ Tezeu.
bătoarea sa cuprindea ceremonii desfăşurate în F O R C IS 3. (‘PopKvs'.) Forcis era una din di­
jurul izvoarelor şi purta numele de Fontinalia. vinităţile marine din prima generaţie divină.
FO R B A S2. (<Popj3as'.) Legendele cunosc un Cel mai adesea şi încă din Teogonia lui He-
număr mare de eroi numiţi Forbas, dintre care siod, el trecea drept fiul Gaiei şi al lui Pontos
îi prezentăm pe cei mai importanţi. (Pământul şi Valul Marin). Era frate cu Nereu,
1. Cel mai celebru era eroul tesalian dinTaumas, Euribia şi Ceto. Forcis s-a căsătorit
neamul Lapiţilor. Uneori, Forbas trecea drept cu propria lui soră, Ceto, şi a avut mai mulţi
fiul lui Lapites şi al Orsinomei (tab 23), alteori copii, în special pe cele trei „bătrâne“, For-
drept fiul lui Triopas, el însuşi fiul lui Lapites, cidele, care au jucat un rol în legenda lui
si care, în genealogia precedentă, era socotit Perseu (v. acest nume şi Graie). De asemenea,
fratele lui Triopas (v. acest nume). Forbas a i se atribuia paternitatea monstrului marin
locuit mai întâi în câmpia Dotion din Tesalia. Scylla (v. acest nume). De altfel, mărturii
De acolo el a emigrat în cetatea Cnida sau dispersate leagă de acest Forcis, în afară de
chiar în Rodos, împreună cu fratele său Peri- Scylla şi de Graie, pe Ehidna şi Hesperidele.
ergos. El s-a stabilit în regiunea Ialisos, în Uneori,’ era chiar prezentat ca bunicul
timp ce fratele său a preferat regiunea Cami- Eumenidelor.
ros. Forcis trăia în Arimnion, pe coasta Ahaiei,
Ca majoritatea legendelor tesaliene, şi cea a sau în Insula Cefalonia, ba chiar în Itaca. O
lui Forbas se întâlnea în Peloponez. într-a- legendă de origine romană îl socotea pe Forcis
devăr, se povestea că Forbas, fml lui Lapites, un străvechi rege al Sardiniei şi Corsicii, care
a emigrat din Tesalia la Olenos, în Elida. ar fi fost învins de Atlas într-o luptă navală şi
Acolo, regele Alector, tem ându-se de puterea ar fi murit înecat. însă prietenii săi îl divini­
zaseră şi îl considerau un zeu al mării.
F O R M IO N 4. (<Popp[m'.) Formion era un
Fons: ARNOB., Adu. Gent., III, 29; MART. locuitor din Sparta, devenit proprietarul casei
CAPELLA, I, 46; VARRO, L. L., VI, 22; CIC., De în care locuise odinioară Tindar, tatăl Elenei,
, Nat. D., III, 20, 52; De Leg., II, 22, 56. într-o zi, Dioscurii, ce fuseseră divinizaţi,
F o rb as: 1) DIOD. SIC., IV, 69; V, 58; 61; PAUS., V, s-au prezentat la el, luând înfăţişarea a doi
1, 11; VII, 26, 12; HYG., A st r. Poet., II, 14;
ATHEN., 262 e si urm., cf. CALL., II. ä Demeter.,
24; EUST., la VII, p. 303, 8; scol. la APOLL. RH., 3 Forcis: HfiS., Theog., 270; 333 §i urm.; APD., B ibi,
Arg., I, 172; APD., B ib i, II, 5, 5. 2) PAUS., II, 16, I, 2, 6; SERV., la VIRG., En., V, 824; X, 388;
1; IV, 1, I; scol. la EUR., Or„ 932. 3) Scol. la VII., LYC., Alex., 47 si urm.; APOLL. RH., Arg., IV,
XXIII, 660; cf. Ov., Met., XI, 413. 4) PAUS., I, 39, 4 828.
3; EUR., Suppl., 680. Form ion: PAUS., III, 16, 2 si urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
călători, şi i-a u spus că veneau din Cirene.
I-a u cerut să-i primească în casă şi au vrut în
m od deosebit să stea într-o anumită cameră
(cea în care îşi petrecuseră copilăria). Formion
le -a pus toată casa la dispoziţie, dar a refuzat
să le dea camera pe care o cereau, deoarece
fiica sa locuia acolo. în timpul nopţii, tânăra
fată a dispărut, cu servitoarele sale, şi nici
Dioscurii nu mai erau a doua zi de dimineaţă.
Dar, în camera tinerei fete, le-au găsit imagi­
nea, precum şi o masă, pe care aşezaseră sil-
phion, o plantă aromatică cultivată în mod
special la Cirene.
*FO RN A X 1. Era zeiţa cuptorului în care se
cocea pâinea şi prezida sărbătoarea numită
Fornacalia.
F O R O N E U 2. (‘Popuveus'.) Foroneu era, în
legendele din Peloponez, primul om. El era
fiul zeului-râu Inachos şi al unei Nimfe,
Melia, al cărei nume amintea de frasini (v.
M eliazi). A avut doi fraţi, Egialeu şi Fegeu
(tab. 17). Foroneu a fost ales ca arbitru în
disputa dintre Hera şi Poseidon privind domi­
naţia asupra Peloponezului. El a decis în fa­
voarea Herei. Se mai povestea că Foroneu ar
fi fost primul care i-a r fi învăţat pe oameni să
se adune în cetăţi şi să folosească focul. I se
mai atribuia introducerea în Peloponez a cul­
tului zeiţei Hera din Argos.
Tradiţiile redau în mod diferit numele soţiei
sale: uneori era numită Cerdo, alteori Teledice
sau Peito. De asemenea, lista copiilor săi era
extrem de diferită în funcţie de surse. Cel mai
adesea, era amintit Car, primul rege al Mega-
rei, şi Niobe din Argos (v. acest nume). Se
mai adăugau uneori Iasos, Lircos, Pelasgos şi
Agenor.
*FO R S3. Era principiul masculin al întâm ­
plării sau Hazardului, opunându-se Fortunei,
care era principiul feminin, formând împreună
cu acesta un cuplu. Cele două nume se îm­
pleteau în expresia Fors Fortuna, care a ajuns
in cele din urm ă să desemneze o singură di­
vinitate, considerată în mod global, cu cele
două aspecte feminin şi masculin.
♦FO RTU N A 4. Mai mult decât Fors, For­
tuna a avut o poziţie favorizată în religia din
epoca romană clasică. Ea se identifica de fapt
cu zeiţa elenă Tihe. Era înfăţişată ţinând în
mâini Cornul Abundenţei şi cu o cârmă
(deoarece ea „călăuzea“ viaţa oamenilor),
1 F ornax: Ov., Fast., II, 525 si urm.; LACT., Inst<Din.,
, I, 20, 35; PLIN., H. N„ x V lII, 2, 8.
Foroneu: PLAT., Tim., 22 a (ACOUSILAOS, fr. 20
Diels); CLEM. ALEX., Strom., I, 102; PAUS., II,
15, 5; 19, 5; APD., B ib l, II, 1, 1; III, 1, 1; scol. la
EUR., Or., 933; HYG., Fab., 143; TZET., la LYC.,
3 1 7 7 -
j Fors: CIC., D e Leg., II, 11, 248.
F o rtu n a : Ov., Fast., VI, 573 si urm.; PLUT., De
Fort. Rom.; Quaest. rom., 36. Cf. G. DUMÉZIL,
Les Mythes romains, III, Servius Tullius. A.
PASSERINI, Il concetto antico di Fortuna, Ph.,
1935, p. 90-97.
197
uneori în poziţia şezând, alteori în picioare,
cel mai adesea câ fiind oarbă. Introducerea
cultului său este atribuită lui Servius Tullius,
regele care, dintre toţi, a fost favoritul For­
tunei. Se povestea chiar că l-a r fi iubit, deşi
nu era decât un biet muritor şi că avea obiceiul
să pătrundă în palatul său printr-o ferestruică.
O statuie a regelui Servius se înălţa în templul
închinat zeiţei.
Zeiţa Fortuna era invocată sub nume foarte
diferite; Redux (pentru a cere întoarcerea
dintr-o călătorie), Publica, Huiusce D iei (For­
tuna care se ocupa în mod deosebit de ziua
prezentă) etc. în epoca imperială, fiecare îm­
părat avea propria sa Fortună. încetul cu
încetul, sub influenţa elenă, Fortuna a contopit
în personalitatea sa trăsături ale altor di­
vinităţi, în special ale zeiţei Isis (v. Tihe).
FO SFO R O S5. (<P(oa0opos'.) Fosforos era
numele dat uneori luceafărului de dimineaţă,
fiind numit şi Heosforos (v. acest nume). N u­
mele său, tradus în latineşte, era Lucifer; era
uneori personificat, în poezie, ca astru ce
anunţa Aurora şi aducea lumina Zilei.
FR A SIO S6. {<Ppdcriof.) Frasios era un
prezicător din Insula Cipru, care s-a dus în
Egipt, într-o perioadă de foamete, şi i-a prezis
regelui Busins că foametea va înceta dacă ar fi
sacrificat în fiecare an câte un străin. Busiris a
ascultat acest sfat şi a început prin a-1 sacri­
fica chiar pe Frasios (v. şi Heracles şi
Busiris).
FR IX O S7. ([<Ppt£os\) Frixos era unul din
copiii lui Atamas şi ai Nefelei. Avea o soră,
numită Helle. Sfătuit de cea de-a doua soţie a
sa, Ino (v. acest nume), Atamas a vrut să-i
sacrifice pe cei doi copii, Frixos şi Helle, lui
Zeus Lafistios, însă Zeus le -a trimis celor doi
copii un berbec înaripat cu „Lâna de Aur“,
care i-a luat şi i-a salvat de la sacrificiu. O
altă versiune povestea că Nefele, mama lor, le
dăduse copiilor acel berbec fermecat şi le
salvase astfel viaţa. Ea însăşi prim ise acest
animal de la Hermes (v. Nefele şî Demodice).
în acest fel, Frixos şi Helle au părăsit ce­
tatea Orhomene şi s-au îndreptat spre Orient.
Pe drum, Helle a căzut în mare şi s-a înecat
(v. Helle), însă fratele său a ajuns teafăr în
Colchida, la curtea regelui Eetes, care l-a
primit cu bunăvoinţă şi i-a dat-o pe Chal-
ciope, fiica sa, în căsătorie. în schimb, Frixos
a sacrificat berbecul lui Zeus şi i-a oferit re­
gelui „Lâna de Aur“, care a consacrat-o Iui
Ares şi a bătut-o în cuie într-un stejar dintr-o
dumbravă sacră, închinată zeului. Această
5 Fosforos: Ov., Mét., IV, 628; Hèr., XVII, 112; HYG.,
, Fab., 65; 161.
Frasios: APD., Bibl., II, 5, 11; HYG., Fab., 55; Ov.,
7 A rt d ’aimer, I, 649.
Frixos: APOLL. RH., Arg., II, 1140-1156; scol. la II,
1144; HDT., VII, 197; PALAEPH., Incr., 31;
PAUS., IX, 34, 5; APD., Bibl., I, 9, 1; 16; 22; 188;
245; ARISTOTE, Poét., II, 20; ERAT., Cat., 19.
 198
Lână de Aur va constitui miza expediţiei Ar­
gonauţilor. Chalciope i-a dăruit lui Frixos mai
mulţi copii, printre care: Argos, Melas, Frontis
şi Citissoros. Se mai spunea că Frixos şi-a r fi
petrecut toată viaţa în palatul lui Eetes şi că a
murit acolo, la o vârstă foarte înaintată, în
timp ce fiii lui s-au întors la Orhomene, unde
şi-au regăsit regatul (v. şi Prebon şi tab. 23).
Dar o altă tradiţie pretindea că Eetes l-a r fi
ucis pe Frixos, deoarece un oracol îi prezisese
că va fi ucis de mâna unui urmaş al lui Eol.
Această tradiţie, consemnată de Hygin,
aparţine fără îndoială unei prelucrări tragice a
legendei. Acelaşi text povestea că Frixos şi
Helle, după ce fuseseră salvaţi de la sacrificiu,
fuseseră loviţi cu nebunie de către Dionysos,
deoarece încercaseră să o pedepsească pe Ino.
Conform acestei versiuni, Nefele le -a r fi dat
ea însăşi berbecul, în timp ce copiii ei, în ne­
bunia lor, străbăteau pădurile.
F R O N IM E 1. (‘Ppoi't/ui].) Fronime era mama
lui Battos, fondatorul coloniei din Cirene. Ea
era fiica regelui Etearhos, care domnea peste
cetatea Axos din Creta. Etearhos se recăsăto­
rise şi mama vitregă a pârât-o tatălui ei,
calom niind-o şi pretinzând că se destrăbăla.
Regele a crezut-o pe soţia sa şi l-a pus să jure
pe unul din oaspeţii găzduiţi în palat, un ne­
gustor din Thera, numit Temison, să execute
porunca pe care i-o va da. Temison a jurat şi
regele i-a cerut să o ia cu el pe Fronime şi să o
arunce în mare, când va ajunge în larg. Legat
prin jurământ, Temison a luat-o pe Fronime,
dar nu a vrut să o ucidă. El s -a mulţumit să o
arunce în apă şi să o scoată imediat. Apoi, a
debarcat în Insula Thera, unde a dat-o în
căsătorie unui nobil din acel ţinut, numit
Polimnestos, cu care Fronime a avut un fiu,
Battos.
FRIGIOS2. (4>pvyios'.) Frigios era un rege
din Milet, urmaşul regelui Fobios, care i-a
cedat tronul, după moartea Cleoboeei (v. An-
teu). Cum Pieria, o fiică a lui Fites din Miont,
1 F ronim e: HDT., IV, 154 si urm.; SUID., s. v. Bcnros.
Frigios: POL YEN, VIII, 35; PLUT., Des vertus des
fem m es, XVI; cf. PARTHEN., Erot., 14.
Pierre G R IM A L
venise în Milet cu ocazia unei sărbători a
zeiţei Artemis, el s-a îndrăgostit de tânăra fată
si a luat-o de soţie, punând astfel capăt răz­
boiului dintre locuitorii cetăţilor Miont si M i­
let.
F T IO S 3. (<P6l "os'.) Ftios era eroul care a dat
numele regiunii Ftiotida din Tesalia. Le­
gendele îi dădeau genealogii diferite. Uneori
trecea drept unul din fiii lui Licaon, regele
Arcadiei, alteori al lui Poseidon şi al Nimfei
Larissa din Tesalia. în acest caz, era frate cu
Aheos si cu Pelasgos. Câteodată era prezentat
ca fiul fui Aheos, fiind căsătorit cu Chrysippe,
fiica lui Iros. Cu aceasta a avut un fiu, Hetlen,
care a fondat cetatea Hellas din Tesalia. Alte
legende leagă în mod diferit numele lui Ftios
de numele diverselor neamuri elene.
F T O N O S 4. (006ws-.) Ftonos era personifi­
carea Invidiei. Ca majoritatea acestor demoni
a căror personalitate se deosebea greu de nu­
mele purtat, Ftonos nu avea o legendă pro-
priu-zisă.
♦ F U R II5. Furiile erau demoni ai lumii in­
fernale în credinţele populare romane primi­
tive, destul de repede, ele au fost asimilate cu
Eriniile greceşti, cărora le-au împrumutat şi
miturile.
♦ F U R R IN A 6. Nimfa Furrina era divini­
tatea unui izvor şi a unei dumbrăvi sacre, situ­
ate pe malul drept al Tibrului, la poalele
Colinei Ianicule. Originea cultului său este
foarte obscură. în epoca republicană, Furrina
era considerată una dintre Furii, dar, treptat,
sanctuarul închinat ei a fost mai puţin frec­
ventat şi a ajuns să fie ocupat de sirieni, care
şi-au introdus propriile practici religioase.
3 Ftios: APD., B ibi, III, 8, 1; TZET., la LYC., 481;
DEN. HAL., I, 17; EUST., la HOM„ p. 320, 24;
ET. BYZ., s. v. 00ia, "EXAas; SERV., la VIRG.,
, En„ II, 197; HDT., 11,98.
Ftonos: EUR., Troy., 768 şi urm.; DEMOSTH.,
. XXV, 52; LUC., Cal. non temere cred., 5.
F urii: CIC. De nat., D„ III, 18, 46; DEN. HAL., II,
. 75; MART. CAP., II, 164.
0 P u rin a : VARR., De L. L„ V, 84; VI, 19; VII, 45;
CIC., De Nat. D„ III, 46; PLUT., C. Gracch., 17
(identificarea cu Eriniile); Cf. GAUCKLER, Le
Sanctuaire syrien du Janicule, Paris, 1912.
 G
G A IA . (rai "a.) Gaia este Pământul, con­
ceput ca element primordial, din care au ieşit
neamurile divine. Ea joacă un rol important in
Teogonia lui Hesiod, dar nu apare în poemele
homerice.
în poemul lui Hesiod, Gaia s -a născut a
doua, imediat după Chaos, şi puţin înainte lui
Eros (Iubirea). Fără contribuţia nici unui ele­
ment masculin, ea a dat naştere Cerului
(Uranos), care o acoperă, Munţilor, precum şi
lui Pontos, personificarea masculină a ele­
mentului marin. După naşterea Cerului, ea s-a
unit cu acesta şi copiii pe care i-a zămislit
astfel nu au m ai’fost simple puteri elementare,
ci zei propriu-zişi. Mai întâi au fost cei şase
Titani: Oceanos, Coeos, Crios, Hiperion, Iapet
si Cronos, si cele şase Titanide: Theia, Rhea,
î ’hemis, M’nemosi’n e, Phoebe, Tethys, care
erau divinităţi feminine. Cronos era cel mai
tânăr dintre fraţii săi (v. Cronos şi tab. 38).
Apoi au urmat Ciclopii (v. acest nume):
Argeş, Steropes şi Brontes, care erau divinităţi
legate de trăsnete, fulgere si tunete. în sfârşit
din iubirile cu Uranos, d a ia a dat naştere
Hecatonhirilor, fiinţe cu o sută de braţe’ gi­
gantice şi violente, care se numeau: Cottos,
Briareu şi Giges (v. aceste nume).
Toţi aceşti copii nu erau iubiţi de Uranos,
care nu le permitea să vadă lumina, ci îi obliga
să rămână ascunşi în profunzimile mamei lor,
Gaia. Aceasta s-a hotărât să-şi elibereze
G aia: HÉS., Théog., 116 şi urm.; APD., B ibi, I, 1, 1
şi urm.; I, 5, 2; EURIP., fragm. du Chrysippe, ap.
Nauck, Tr. Gr. fr., p. 409; LUCR., De Rer. Nat., I,
250 şi urm.; II, 991 şi urm.; VIRG., Géorg., II, 325
şi urm.; PLAT., République, II, 377 e şi urm.; CIC,,
D e nat. Deor., II, 23, 63 şi urm.; HYG., Préf.
copiii şi le-a cerut să o răzbune, pedepsindu-1
pe Uranos. însă nici unul nu a fost de acord, în
afara celui mai tânăr,' Cronos, care a acceptat,
din ură faţă de tatăl său. Gaia i-a încredinţat
atunci o seceră din oţel foarte ascuţită şi,
atunci când, o dată cu noaptea, Uranos s-a
apropiat de Gaia, înconjurând-o din toate
părţile, Cronos a tăiat cu o lovitură de seceră
testicolele tatălui său si le-a aruncat în spatele
lui. Sângele din rana făcută a căzut peste Gaia
si a fecundat-o din nou. Astfel s-au născut
feriniile, Giganţii şi Nimfele frasinilor sau, în
general, divinităţile copacilor.
După mutilarea lui Uranos, Gaia s-a unit
cu unul dintre copiii pe care îi avusese: Pon­
tos, Valul, dând naştere unui grup de cinci
divinităţi marine: Nereu, Taumas, Forcis, Ceto
şi Euribia.
Cronos domnea peste întreaga lume şi nu a
întârziat să se dovedească un tiran la fel de
brutal ca şi tatăl său. Acesta şi-a închis fraţii,
fiii Gaiei,’ în Tartar, astfel încât Gaia a fost
nevoită să pregătească o a doua revoltă sau
revoluţie. Atunci când Rhea, care îşi văzuse
toţi copiii devoraţi unul după altul de către
Cronos, era însărcinată cu Zeus, ea s-a dus să
se sfătuiască cu Gaia şi cu Uranos, pentru a le
cere un mijloc de a salva copilul pe care
tocmai îl aducea pe lume. Gaia şi Uranos i-au
dezvăluit atunci secretul Sorţilor si au învăţa­
t-o cum să-l înşele pe Cronos. în acest fel,
Zeus a putut să crească mare şi să scape de
lăcomia tatălui său. Intr-adevăr, Gaia îl as­
cunsese la naştere, într-o peşteră adâncă (v.
Zeus), iar în ’locul copilului’, îi dăduse lui
Cronos o piatră înfăşurată în pânză, pe care
zeul a înghiţit-o. Mai’ târziu, atunci când Zeus
a început să lupte pe faţă împotriva lui
Cronos, Gaia a fost cea care i-a dezvăluit că
200 Pierre G R IM A L

numai Titanii îi puteau aduce victoria, dacă legendele populare din Sicilia. Galateea,
i-a r fi avut ca aliaţi. Atunci Zeus s-a dus să-i tânăra bălaie, locuitoare a mării liniştite, era
elibereze şi le -a dat armele sale: fulgerul, iubită de către Polifem, Ciclopul sicilian, care
trăsnetul şi tunetul. Cu ajutorul lor, Zeus a avea un corp monstruos. Ea însă nu a răspuns
reuşit curând să -l detroneze pe Cronos. iubirii lui şi îl iubea pe frumosul Acis, fiul
Cu toate acestea, Gaia nu s -a raliat în în­ zeului Pan (sau Faunus, în tradiţia latină) şi al
tregime lui Zeus. Nemulţumită de înfrângerea unei nimfe. într-o zi, când Galateea’ se
Hecatonhirilor, copiii săi, ea s -a unit cu Tar­ odihnea, pe ţărmul mării, la pieptul iubitului
tar, zeul care personifica abisul Infernului, şi a său, Polifem i-a zărit şi, cu toate că Acis a
dat naştere unui monstru cu o forţă deosebită, încercat să fugă, Ciclopul a aruncat asupra lui
Tifon, care a pornit război împotriva zeilor şi o bucată enormă de stâncă, care l-a strivit.
luptele au durat mult timp (v. Tifon). Tot cu Galateea i-a redat lui Acis înfăţişarea mamei
Tartar, Gaia a mai avut un copil, Ehidna, care sale, Nimfa, transformându-1 într-un râu cu
avea tot înfăţişarea şi comportamentul unui ape limpezi.
monstru (v. Ehidna). Uneori se atribuia iubirilor dintre Polifem
Alte teogonii o consideră pe Gaia drept şi Galateea naşterea a trei eroi, Galas, Celtos
mama lui Triptolem, pe care l-a r fi avut cu şi Ilirios, care âu dat numele Galaţilor, Celţilor
Oceanos, propriul său fiu, unul dintre Titani. şi Ilirilor (v. Celtos, Ilirios şi Galates). Este
De asemenea, Gigantul Anteu, care a fost âeci posibil ca o versiune a legendei Galateei
adversarul lui Heracles, trecea drept fiul Gaiei să fi povestit iubirile înpărtăşite de Polifem si
şi al lui Poseidon, zeul mării (v. Anteu). în de Nereidă, dar nu s-a păstrat nici o dovadă
general, nu exista monstru care să nu fi fost directă a acesteia.
considerat cel puţin de un m itograf drept fiul 2. Cealaltă Galatee era o tânără din
Gaiei: Charibda, Harpiile, Piton (v. aceste Creta, fiica lui Euritios. Era se căsătorise cu
nume), dragonul care păzea Lâna de aur în Lampros, un bărbat de familie bună, dar foarte
ţinutul lui Eetes, şi chiar Renumele, monstru sărac, care locuia în cetatea Festos. Atunci
pe care Vergiliu îl descria sub numele de când a aflat că este însărcinată, Lampros i-a
Fama, Vocea Publică (v. Fama). spus că el nu voia să aibă decât un băiat. Dacă
încetul cu încetul, Gaia, puterea şi rezerva ar fi născut o fată, ea trebuia să o abandoneze,
inepuizabilă de fecunditate, a ajuns sa fie con­ în timp ce soţul ei era la munte să pască tur­
siderată Mama Universală şi M ama Zeilor. Pe mele, Galateea a adus pe lume o fiică, pe care
măsură ce gândirea elenică „îşi personifica nu o lăsa inima să o abandoneze. La sfatul
zeii“, Gaia s-a întruchipat în divinităţi cum ar unor prezicători, ea a îm brăcat-o în băiat şi
fi Demetra sau Cibele, ale căror mituri, mai i-a dat numele de Leucippos şi i-a ascuns
omeneşti, se adresau mai ales imaginaţiei, în adevărul soţului ei. Dar, pe măsură ce timpul
timp ce speculaţiile privind Pământul ca ele­ trecea, „Leucippos“ devenea tot m ai frumoasă
ment părăseau domeniul mitologiei pentru a şi curând a devenit imposibil să mai ascundă
trece în cel al filozofiei. realitatea. Cuprinsă de teamă, Galateea s-a
Gaia trecea drept inspiratoarea a numeroase dus la sanctuarul zeiţei Leto, cerându-i
oracole. Ea deţinea secretele Sorţilor şi ora­ acesteia să-i schimbe sexul fiicei sale. Leto
colele sale erau mai vechi şi chiar mai sigure s -a lăsat înduplecată şi tânăra fată a devenit
decât cele ale lui Apollo. băiat (v. Ifis).
*GALAESUS1. Supus al regelui Latinus, G A LA TES3. (TiXaTqs.) Atunci când Hera­
în vremea când Enea şi troienii săi au debarcat cles, în timp ce se întorcea cu boii lui Gerion,
în Latium. Cum fiul lui Enea, Iulus, ucisese o traversa Galia, el a întemeiat cetatea Alesia şi
căprioară îmblânzită si acest lucru risca să a fost iubit de fiica principelui din acel ţinut,
declanşeze războiul intre latini şi troieni, care nu găsise un soţ demn de ea până atunci.
Galaesus a încercat să intervină între cele Cu aceasta, Heracles a avut un fiu, numit Ga­
două părţi, pentru a le împăca. Nu a reuşit însă lates, care a meritat, datorită vitejiei sale, să
şi a fost ucis. domnească peste toată Galia. Mai târziu, acest
. G A L A T E E A 2. (FiXăreia.) Legenda cu­ Galates a dat numele său ţinutului Galaţilor,
noaşte două personaje cu acest nume, a cărui Galatia (v. şi Celtos).
etimologie evocă culoarea albă a laptelui G A L E O T E S4. (FiXeiorr^.) Fiul lui Apollo
(yaXa, în greceşte). si al iubitei sale Temisto, fiica regelui Hiper-
1. Prima’ era o fiică a lui Nereu şi o di­fcoreenilor, Zabios. El era strămoşul unui
vinitate marină care a jucat un rol important în neam de prezicători din Sicilia. însoţit de un
alt hiperborean, Telmisos, Galeotes s-a dus să
întrebe oracolul Dodonei, care le-a poruncit
1 G alaesus: VIRG., En., VII, 535; 575. să meargă, unul spre est şi celălalt spre vest,
G alateea: 1) II., XVIII, 45; HÉS., Théog., 250;
HYG.j Fab., pref., 8 (Rose); APD., BIbl., I, 2, 7;
ATHEN., VII, 284 c (citant CALLIM.); THÉOC., 3 G alates: DIOD. SIC., V, 24; cf. Celtos: Etym. Magn.,
XI, Ov., Mét., 750 si urm.; SIL. ITAL., XIV, ,221 si . s. v. TaXa-ria.
urm.; NONNOS, Dion., VI, 3000 si urm.; SERV., G aleotes: CIC., D e div., I, 20; ELIEN, Var. Hist.,
la VIRG., Ecl., IX, 39; APPIEN, Illyr., 2. 2) XV, 46; HÉSYCH., s. v. TaXeot; ET. BYZ„ s. v.
ANTON. LIB., Trans/., 17. fa \e o)TaL.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
^ fă ră e le m e n t m a sc u lin .
c u U ra n o s (în a in te de
m u t il a r e ) ....................
G a ia /
d in sâ n g e le lu i U ran o s. '
cu P o n to s ....................
cu T a r ţ a r .......................
cu P o s e i d o n ...............
c u O c e a n o s (? ) .............
T a b e l g e n e a lo g ic n r . 12
până când un vultur le va răpi carnea pregătită
pentru sacrificii, chiar în cursul ceremoniei. în
acele locuri ei trebuiau să ridice câte un altar.
Galeotes s-a oprit astfel în Sicilia, iar Telmi-
sos a ajuns până în provincia Caria.
G A LIN ŢI AS1. (Fihvdîas-.) Galintias, al
cărui nume aminteşte de cel al nevăstuicii, era
o prietenă a Alcmenei. Ea era fiica tebanului
Proetos. în timp ce Alcmena trebuia să aducă
pe lume pe micuţul Heracles, Moirele şi Ilitia,
divinităţile naşterii, refuzau să o „dezlege“, la
porunca Here’i. Cu mâinile şi cu picoarele
încrucişate, ele au stat nouă zile şi nouă nopţi
pe pragul casei, împiedicând naşterea prin
farmecele lor. Galintias îşi manifesta în toate
felurile mila faţă de prietena sa şi se temea ca
aceasta să nu înebunească din cauza durerilor.
Ea s-a gândit atunci la următorul vicleşug: a
alergat către zeiţe şi le-a anunţat că, la
porunca lui Zeus, Alcmena adusese pe lume
un băiat, trecând peste voinţa lor. De groază şi
de indignare, crezând că le fuseseră dispreţuite
privilegiile, zeiţele s-au ridicat şi au părăsit
astfel poziţia care o „lega“ pe Alcmena.
Aceasta a născut imediat un băiat. însă di->
vinităţile s-au răzbunat şi au prefăcut-o pe
Galintias în nevăstuică. Şi din cauza faptului
că gura acesteia proferase minciuna care le
înşelase, ele au condamnat-o să nască pe gură.
Cu toate acestea, zeiţei Hecate i s-a făcut milă
de biata vietate şi a ales-o să-i fie slujitoare şi
animal sacru. Atunci când s-a făcut mare,
1 G alintias: Ov., Métam., IX, 284 si urm.; ANTON.
LIB., Tr., 29; ELIEN, Nat. An., XII, 5; scol. la 17/.,
XIX, 119.
201
S U ra n o s (C eru l)
M u n ţii
P o n to s (V alu l m ă rii)
' ' T ita n i: O ce a n o s, C o eo s, C rio s, H ip e rio n , la p e t,
C ro n o s (tab. 3 8 )
T itan id e: T eia, R h ea, T h em is, M n em o sin e ,
] P h e o b e , T e th y s
C iclo p i: A rg e ş, S tero p es, B ro n tes
H e ca to n h iri: C o tto s, B ria re u , G ig es
{ E rin ii
G ig an ţi
\ N im fe ale F ra sin ilo r
N ereu , T au m a s, F o rcis, C e to , E u rib ia (tab. 32)
T ifo n , E h id n a
A n te u
T rip to le m (?)
Heracles şi-a amintit de cea care i-a permis să
se nască şi i-a înălţat un sanctuar în apro­
pierea casei sale. Fideli amintirii lui Galintias,
locuitorii din cetatea Teba îi aduceau ofrande
în timpul sărbătorii închinate lui Heracles (v.
şi Historis).
GANGE2, (fdyyrjs'.) Zeul fluviul Gange
din India, fiul zeului-fluviu Indos si al Nimfei
Calauria. Fiind beat, el s-a unit râră voia lui,
cu mama sa. Atunci când s-a trezit, dându-si
seama de păcatul comis, el s-a aruncat de
disperare în fluviul Hliaros, care a luat de
atunci numele de Gange.
GANIM EDE . (Fai'v/urjSrjs'.) Un tânăr erou,
care făcea parte din familia regală a Troiei şi
care era urmaşul lui Dardanos (tab. 7). în ge­
neral, el era socotit drept cel mai mic dintre
fiii lui Tros şi al Callirhoei, fratele Cleopatrei,
al lui Ilos şi’Asaracos. Alte versiuni îl consi­
derau fiul lui Laomedon (fiul lui Ilos care, în
genealogia tradiţională, era nepotul său), sau
al lui Ilos ori al lui Asaracos, ba chiar fiul lui
Erihtonios, care era bunicul său, conform
tradiţiei celei mai răspândite. Ganimede era
2 G ange: PLUT., De Fluv., 4; PHILOSTR., Vie
d ’A poll., III, 6.
G anim ede: II., V, 265 si urm.; XX, 232 si urm.;
EUST., la Hom., p. 1697, 31; PIND., O l, I,’43; XI,
105; APD., B ibi, II, 5, 9; III, 12, 2; CIC., Tusc., I,
26; EURIP., Troy., 822; scol. la Oreste, 1377;
TZET., la LYC., 34; HYG., Fab., 224; 271; Astr.
Poet., II, 29; Hymne hom. ä Aphrod., 210 si urm.;
VIRG., En., I, 28; V, 253; Ov., Met., X, 255;
DIOD. SIC., IV, 74; cf. PAUS., II, 22, 4; scol. la
APOLL. RH., Arg., III, 115; STRAB., XIII, 1, 11,
p. 587. ERAT., Catast., 26.
202
tânăr, abia adolescent, şi păzea turmele tatălui
său în munţii care înconjurau cetatea Troia,
atunci când a fost răpit de către Zeus şi a fost
dus pe muntele Olimp. Frumuseţea sa (Gani-
mede trecea drept „cel mai frumos dintre
muritori“) îl înflăcărase de iubire pe cel mai
puternic dintre zei. în Olimp, Ganimede
servea ca paharnic al zeilor. El era cel care
turna nectarul în cupa lui Zeus. în această
funcţie, Ganimede luase locul lui Hebe, di­
vinitatea tinereţii.
Referitor la detaliile răpirii, tradiţiile pre­
zintă variante diferite: când Zeus însuşi l-a
răpit pe copil, când zeul a încredinţat această
misiune păsării sale favorite, vulturul, care a
luat copilul în gheare şi l-a dus prin văzduh.
Se mai spunea că Zeus ar fi luat înfăţişarea
unui vultur, aşa cum se mai prefăcuse într-o
mulţime de animale şi fiinţe diferite pentru
a-şi satisface pasiunile amoroase. De
asemenea, se mai povestea că răpitorul ar fi
fost Minos, Tantal sau chiar Eos (Aurora).
Locul în care fusese răpit diferă în funcţie de
autori. Deşi locul răpirii era considerat, în
general, a fi muntele Ida din Troada, uneori
este pomenit muntele Ida din Creta sau chiar
un loc din Eubeea ori din Misia, unde cetatea
Harpage evocă prin numele său ideea de
„răpire“.
Pentru a compensa această răpire, Zeus i-a
dăruit tatălui lui Ganimede nişte cai divini sau
o viţă de vie lucrată în aur, opera lui Hefais-
tos. Vulturul care îl răpise pe Ganimede a
devenit o constelaţie.
*GARANUS1. Numele unui păstor care
într-o versiune mai puţin cunoscută a legendei
lui Cacus, l-a r fi ucis pe acesta, jucând astfel
rolul atribuit în general lui Hercule (v. Cacus
şi Recaranus).
G A R M A TO N E2. (rippadcoyq.) Soţia rege­
lui Egiptului, Nilos. Ea tocmai îşi pierduse
fiul, Crisohoas, şi în ciuda supărării sale, a
prim it-o cu ospitalitate pe zeiţa Isis care tre­
cea pe acolo. Zeiţa a răsplătit-o rechem ându-i
fiul la viaţă.
GAVANES3. (rivdvrjs.) Gavanes, Aeropos
si Perdicas erau trei fraţi, urmaşi ai regelui
Temenos din Argos. Ei emigraseră în Ilina şi
M acedonia si intraseră, ca păstori, în serviciul
regelui din Lebaia. Dar, de fiecare dată când
regina cocea pâine pentru Perdicas, pâinea
creştea de două ori mai mare decât pentru
ceilalţi. Neliniştit de această minune, regele
i-a alungat pe cei trei fraţi şi, în loc să le plă­
tească banii conveniţi, el le -a dat „bucata de
soare care trecea prin coşul vetrei“. Fără să îşi
piardă cumpătul Perdicas şi-a scos cuţitul şi a
decupat cercul pe care soarele îl desena pe sol,
punându-1 în traistă. Imediat ce fraţii au ple­
cat, regele a trimis în urma lor călăreţi cu
poruncă să-i omoare. D ar un râu a crescut în
I G a ran u s: SERV., la VIRG., En„ VIII, 203.
. C a n n a to n e : PLUT., De fluv., XVI, 1.
G avanes: HDT., VIII, 137 şi urm.
Pierre G R IM A L
mod miraculos, apărându-i pe cei trei fraţi, iar
călăreţii au fost nevoiţi să se retragă fără a -i fi
ajuns. Gavanes şi fraţii săi s-au stabilit în
Macedonia, unde Perdicas a devenit strămoşul
regilor acelui ţinut.
G EL A N O R 4. (rtXdvwp.) în genealogia
regilor Argosului, aşa cum n e -a fost transmisă
de către Pausanias (tab. 17), Gelanor era ul­
timul dintre urmaşii lui Foroneu, fiind fiul lui
Stenelas. Gelanor a fost detronat de către
Danaos (v. acest nume), venit din Egipt cu
cele cincizeci de fiice ale sale. Conform altor
variante, el i-a r fi cedat de bunăvoie puterea.
Legenda povesteşte o minune referitoare la
apariţia unui lup, care se spunea că a pus capăt
puterii sale şi a împins poporul să-l aleagă pe
Danaos drept rege (v. Danaos).
G E L O 5. ( r f/ldi.) Gelo era o „zgripţuroaică“
din insula Lesbos, prezentată drept sufletul în
suferinţă al unei fete, moartă la o vârstă foarte
fragedă, şi care se întorcea să răpească copiii
locuitorilor.
*G EN II6. în mitologia romană, geniile
erau fiinţe imanente, nu numai fiecărei fiinţe
umane, ci şi fiecărui loc, fiecărei persoane
morale (societate, colegiu, cetate etc.), sim­
bolizând fiinţa lor spirituală. Ele se năşteau în
acelaşi timp cu omul sau cu existenţa de care
erau legate şi funcţia lor principală era să le
păstreze în viaţă. Ele jucau un rol, de altfel
destul de misterios, în venirea pe lume a in­
divizilor şi prezidau nunţile. Exista un „geniu“
al patului nupţial, care asigura fecunditatea
cuplului. Ca personificare a fiinţei, Geniul
personal era o forţă interioară generatoare de
optimism. O expresie proverbială latină, in-
dulgere genio, „a ceda geniului său“, se aplica
oricărei complaceri în gusturile sale, şi în
special, prin eufemism, excesului de băutură.
Oamenii se jurau pe geniul lor propriu sau al
altuia. în timpul Imperiului, Geniul îm ­
păratului era considerat o putere redutabilă,
având faţă de, celelalte genii aceeaşi preemi­
nenţă pe care împăratul o avea faţă de oamenii
obişnuiţi. încetul cu încetul, geniile au fost
identificate cu zeii Mani şi consideraţi un
element nemuritor al omului.’
Tendinţa de a distinge un „geniu“ al
fiecărei fimţe era atât de puternică, încât până
şi zeii aveau fiecare geniul lor.' Se aduceau, de
exemplu, sacrificii Geniului lui Marte, al lui
lupiter etc. Pentru femei, Geniul era înlocuit
de o Junonă (v. acest nume).
4 G elanor: APD., Bibi, II, 1, 4; PAUS., II, 16, 1; 19, 3
şi urm.; scol. la 1;//., I, 42; EUST., la Hom., 37, 32;
ÈT. BYZ., 5. v. EoiJjayeXa.
Gelo: SUID., s. v. reXXou'iraLSoipiXuTepas; HÉSYCH.,
. s. v. feXXoi; scol. la THÉOCT., XV, 40.
6 G enii: FESTUS., p. 94 si urm.; CENSOR., De die
nat., 3; SERV., la VIRG., En., VI, 743; APULÉE,
De Deo Soc.; PLAUT., Pers., 263, etc.; C. /. L., I,
603, etc. Cf. E. RINK, Die Bildlichen
Darstellungen des römische Genius, Berlin, 1933.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă
G ER A N A . (r?pam.) O femeie din neamul
pigmeilor, căruia acel popor îi aducea onoruri
divine, dar care dispreţuia adevăratele di­
vinităţi. Pentru^a o pedepsi, Hera a prefăcut-o
într-un cocor. înainte de această transformare
Gerana avusese un fiu, numit Mopsos. După
ce a devenit pasăre, ea a încercat să vină din
nou în vechea sa casă, pentru a-şi întâlni fiul,
dar neamul cocorilor era în război, prin voinţa
Herei, cu neamul pigmeilor, iar aceştia, înar­
maţi, o împiedicau pe Gerana să se apropie de
vechea ei locuinţă, chinuind-o astfel, fără
să-şi dea seama, pe biata femeie (v. Pigmei).
G E R IO N 2. (rr]pvovevs.) Gigant cu trei
capete şi cu trei corpuri până la şolduri. Era
fiul lui Chrysaor, „Omul cu sabia de aur“, cel
născut din Gorgona şi Poseidon (v. Chrysaor
si tab. 32), şi al Callirhoei, fiica lui Oceanos.
El locuia pe insula Eritia, situată în negurile
Occidentului, „dincolo de Oceanul nesfârşit“.
Bogăţia sa consta în turmele de boi pe care le
păştea un bouar, Eurition, şi le păzea un câine,
Ortos sau Ortros, nu departe de locul în care
Menoetes păzea turmele lui Hades. La
porunca lui Euristeu, Heracles a venit pe in­
sula Eritia pentru a -i fura lui Gerion turmele
de boi. Mai întâi, el a fost oprit de câinele
Ortos, pe care l-a ucis, apoi de către bouarul
Eurition, care a avut aceeaşi soartă. Gerion
însuşi a sosit atunci în ajutorul servitorilor săi
şi a trebuit să lupte cu Heracles. A fost învins
si ucis, în unele variante ale legendei, prin
lovituri de săgeţi, iar în alte variante prin lovi­
turi de măciucă. După aceea, Heracles a dus
turmele de boi până în Grecia, parcurgând mai
multe etape (v. Heracles).
Insula Eritia a fost localizată încă din an­
tichitate în locuri foarte diferite, fiind identifi­
cată cu unele insule şi peninsule de astăzi. Era
vorba probabil de un ţinut din Spania, în apro­
piere de localitatea Gades. Cea care dăduse
numele insulei ar fi fost una dintre Hesperide,
a căror grădină era învecinată cu insula. însuşi
numele ţinutului, care însemna „Ţinutul
Roşu“, desemnează în mod evident un’terito­
riu situat la vest, unde apunea soarele.
O altă tradiţie plasează insula Eritia în Epir,
în regiunea Ambracia.
G e ran a : Ov., Met., VI, 90; ATHÉN., IX./393 e si
urm.; EUST., la Horn., 1322; 50; ELIEN, H isi,
An., XV, 29; cf. ANTON. LIB., Transf./ VI (unde
, eroina se num eşte Oenoe, în loc de Gerana).
G erion: HÉS., Théog., 287 si urm. (cf. 979 si urm.);
APD., B ib i, II, 4, 2; 5, Ì0; ESCH., Alga’m., 870;
EURIP,, Herc. Fur., 423 si urm.; PIND., fir. 169;
Isthm.; I, 15, si scol. ad loc.; HDT., IV, 8; DIOD.
SIC., IV, 17 si urm.; PAUS., IV, 18, 13; IV, 36, 3;
PLIN., H. N.; IV, 20; SERV., la VIRG., En., VIII,
300; Ov., Métam., IV, 782 si urm.; VI, 119 si urm.;
IX, 184 si urm.; HYG., Fab., 30; 151; STRÀB., III,
2, 11 (fr. 5), p. 148; 5, 3 -4 si 7, p. 169 si 172;
ARRIEN, Anab., II, 16, 5; PS. SCYL., 26;’cf. H.
BÉRARD, Colonis.. p. 422 şi urm.; E. CIACERI,
L ’antico culti dì Gerione, Arch. Stor. p e r la Sic.
O r i e n t XVII (1920), p. 70 şi urm.
203
GIAS . (Fvas-.) Erau două personaje care
purtau acest nume, amândouă figurând în
Eneida lui Vergiliu.
1. Un însoţitor al lui Enea, care a luat
parte la jocurile funebre organizate în onoarea
lui Anchise.
2. Un adversar de-al lui Enea, pe care
eroul l-a ucis în acelaşi timp cu fratele aces­
tuia, Ciseu. Acest Gias era un latin, fiul unui
anume Melampous, care îl însoţise pe Hera­
cles în expediţia împotriva lui Gerion (v. acest
nume), iar la întoarcere se stabilise în Latium.
G IG A N ŢII4. (riyauTes'.) Giganţii erau
copiii Pământului (Gaia), născuţi din sângele
care a curs din rana lui Uranos, atunci când a
fost mutilat de către Cronos (v. Gaia şi tab.
12). Cu toate că aveau origine divină, Giganţii
erau muritori sau cel puţin puteau fi ucişi cu
condiţia să fie loviţi în acelaşi timp de uri zeu
şi un muritor. în plus, există o iarbă magică,
produsă de Gaia, capabilă să îi ferească de
lovitorile muritorilor. Dar Zeus a cules el în­
suşi această iarbă, înainte ca altcineva să o
poată lua. Pentru aceasta, el interzisese Soare­
lui, Lunii şi Aurorei să strălucească, şi astfel
nimeni nu a putut vedea până când el nu a
găsit-o. Alte tradiţii povestesc că un Gigant
sau altul (de exemplu, Alcioneu şi Porfinon)
erau nemuritori atâta timp cât se găseau pe
pământul în care se născuseră. Legenda Gi­
ganţilor era dominată într-adevăr de istoria
luptei lor împotriva zeilor, încheiată prin în­
frângerea Giganţilor. Ei fuseseră născuţi de
Gaia pentru a -i răzbuna pe Titani, pe care
Zeus îi închisese în Tartar. Erau fiinţe enorme,
cu o forţă de neînvins şi cu o înfăţişare înspăi­
mântătoare. Ei aveau părul des, o barbă zbâr­
lită şi picioarele asemănătoare cu trupurile
şeipilor. Locul naşterii lor era peninsula
Palene din Tracia, lâ Flegre. Imediat după ce
s-au născut, ei au ameninţat cerul, aruncând
spre el cu arbori aprinşi şi cu stânci enorme. în
faţa acestei ameninţări,’ zeii olimpieni s-au
pregătit de luptă. Principalii adversari ai Gi­
ganţilor au fost la început Zeus şi Atena, zeiţa
luptelor. Zeus era înarmat cu im scut şi cu
fulgerele, pe care i le aducea vulturul ’ său.
Atena era, de asemenea, înzestrată cu un scut
şi arunca tot fulgere, ca şi tatăl său. Principalul
său ajutor era Heracles, muritorul al cărui
3 G ias: 1) VIRG., En., I, 222; V, 118, si SERV., au v.
117; XII, 460 HYG., Fab., 273. 2) ’V IRG., En., X,
4 319‘ „
G iganti: HÉS., Théog., 183 si urm.; APD., B ib l, I, 6,
1 si urm.; cf. TZET., la LŸC., 63; PIND., Ném., I,
67 si scol.; EURIP., Herc. fur., 177 si urm.; Ion,
216 si urm,; HOR., Odes., III, 4, 49 si urm.; Ov.,
Mét., I, 150 si urm.; Fast., III, 438 si urm.; Trist.,
IV, 7, 17; PÀUS., VIII, 29, 1 si urm.; LUCR., V,
119 si urm.; MACR., Sat. I,’ 20, 9; SERV., la
VIRG., En., I, 394; III, 578; IX, 564; DIOD. SIC.,
V, 71; STRAB., V, 4, 4, p. 243 si urm.; VI, 3, 5, p.
281; VII, p. 330, etc. Cf. O. JÂHN, A nnali delV
Instituto, 1863, p. 250 si urm.; F. VIAN, Répertoire
des Gigantomachies, Paris, 1952; ID., La Guerre
des Géants. Le mythe avant l ’époque hellénistique,
Paris, 1952.
204
sprijin era necesar pentru a se împlini condiţia
impusă de Sorti pentru moartea Giganţilor.
Heracles stătea in carul de luptă al lui Zeus şi
lupta de la distanţă, folosind arcul şi săgeţile
sale.
Uneori, Dionysos este prezentat ca partici­
pant activ la această luptă. El era înarmat cu
toiagul său, cu torţe, şi era însoţit de Satiri.
Apoi, legenda s -a îmbogăţit treptat şi au ajuns
să ia parte la luptă diferite alte divinităţi: Ares,
Hefaistos, Afrodita şi Eros, Poseidon etc.
Din rândul Giganţilor, mitografii au con­
semnat amintirea participării unora dintre ei la
această luptă. De exemplu, Alcioneu a fost
ucis de către Heracles, cu ajutorul Atenei (v.
Alcioneu), care l-a sfătuit pe erou să-l târască
departe de Palene, ţinutul său natal, deoarece,
de fiecare dată când era trântit la pământ, el
recăpăta forţă, atunci când atingea pământul
din care se născuse. Porfirion l-a atacat pe
Heracles şi Hera, dar Zeus i-a inspirat un
„dor“ de Hera şi, în timp ce Gigantul încerca
să-i smulgă veşmintele, Zeus l-a trăsnit si
Heracles i-a venit de hac cu o săgeată. Efial-
tes a fost ucis cu o săgeată trasă de Apollo în
ochiul stâng şi de o altă săgeată trasă de Hera­
cles în ochiul’drept. Euritos a fost ucis de către
Dionysos, cu o lovitură de toiag, Clitios de
către Hecate, cu lovitori de torţă, Mimas de
către Hefaistos, cu proiectile din fier înroşit.
Encelade a fugit, dar Atena a aruncat asupra
lui, în timp ce fugea, insula Sicilia. Ea l-a
jupuit pe Gigantul Pallas şi i-a folosit pielea
ca o armură până la sfârşitul luptelor. Polibo-
tes a fost urmărit de către Poseidon pe valurile
mării şi a ajuns în insula Cos. Zeul a rupt o
bucată’ din insulă, numită Nisiron, şi a arun­
cat-o asupra Gigantului. Hermes,’ purtând
casca lui Hades, care îl făcea invizibil, l-a ucis
pe Hippolitos în luptă, în timp ce zeiţa Arte-
mis îl ucidea pe Gration. Moirele, înarmate cu
buzdugane de bronz, i-au ucis pe Giganţii
Agrios şi Toas. Pe ceilalţi Giganţi, Zeus i-a
trăsnit şi Heracles i-a „terminat“ cu săgeţile
sale. Locul în care s -a desfăşurat acea luptă
era amplasat în general în peninsula Palene
din Tracia, dar o altă tradiţie locală o situează
în Arcadia, pe malurile râului Alfeu.
Tradiţiile mai recente dau şi alte nume de
Giganţi, dar cel mai adesea era vorba de titani
trecuţi abuziv în această categorie, sau alţi
monştri, cum ar fi Tifon, Briareu, Aloazi (v.
aceste nume), care nu aparţineau aceleiaşi
rase, chiar dacă, prin corpul lor imens şi prin
forţa deosebită, meritau numele de „Giganţi“.
Gigantomahia sau lupta Giganţilor cu zeii
era o temă favorită a artelor plastice din an­
tichitate, fiind destinată în mod special orna­
mentării frontoanelor de temple: trupurile
monştrilor, terminate în şerpi, se pretau în
mod admirabil pentru umplerea unghiurilor şi
pentru desăvârşirea unei compoziţii.
G IG E S 1. (fvyris'.) Gies sau Giges era unul
1 Giges: HÉS., Théog., 149; 618; 714; 734; 817; Ov.,
Fast., IV, 593. V. Flécatonchìres.
Pierre G R IM A L
din Hecatonhiri, Giganţii cu o sută de braţe,
aduşi pe lume de Gaia şi Uranos (Cerul şi
Pământul, tab. 12). El era frate cu Briareu
(Egeon) şi cu Cottos. Ca şi acesta din urmă, el
a luat parte la lupta împotriva zeilor olimpieni
şi a fost închis de către Zeus în Tartar, unde
era păzit de propriul frate, Briareu (v. Egeon).
Regele Lidiei, Giges, a cărui legendă a fost
consemnată de către Herodot, cuprinzând
numeroase elemente folclorice (inelul care te
face invizibil, norocul miraculos, descoperirea
unei „comori“, iubirea unei regine etc.), nu
aparţine mitologiei, ci istoriei.
G IR T O N 2. (rvprwv.) Fratele lui Flegias şi,
prin urmare, în unele tradiţii, unchiul lui Ixio’n.
Era considerat fondatorul cetăţii Girton din
Tesalia.
GLA U CE3. (FXavKrq.) Erau două eroine cu
acest nume.
1. Glauce, Cea Verde, era o Nereidă sau
o Nimfâ arcadiană.
2. Fiica regelui Tebei, Creon, numită şi
Creuse, rivala Medeei la iubirea lui Iason (v.
Creuse).
G LA U C IA 4. (fXavKÎa.) Fiica zeului-râu
Scamandru din Frigia. Atunci când Heracles a
întreprins expediţia sa împotriva Troiei, el era
însoţit, printre alţii, de un beoţian, Deimahos,
fiul lui Eleon. Glaucia şi Deimahos s-au iubit,
iar înainte de a se naşte fiul lor, Deimahos a
fost ucis. Când s-a născut copilul, mama sa
l-a numit Scamandru, în amintirea bunicului
său. Heracles a luat-o pe Glaucia şi pe fiul ei
si i-a dus în Grecia, unde i-a încredinţat lui
£leon, tatăl lui Deimahos. Scamandru a dat
numele său unui pârâu care curgea în apro­
piere de Tanagra, numele mamei sale Glaucia
unui alt râu, iar numele soţiei sale, Acidousa,
unui izvor din vecinătate. împreună cu Aci­
dousa, Scamandru a avut trei fiice, cărora li
s-a închinat un cult, fiind onorate sub numele
de „Cele Trei Fecioare“.
GLA U CO S5. (FXawcos'.) Cel puţin cinci
2 G irton: ET. B Y Z ., s. v. TvpTtjjv; cf. scol. la APOLL.
„ RH„ A rg , 1.57.
J Glauce: 1) h £ S „ Theog., 244; HYG., Fab. prel. 2)
PAUS., VIII, 47, 2, 3; APD., Bibi., I, 9, 28; DIOD.
SIC., IV, 54; HYG., Fab., 25; TZET., la LUC.,
, 175; 1318.
„ G laucia: PLUT., Qu. gr., 41.
5 G laucos: 1) DOCT. CR., III, 26, 4, 7; 5, 2; II, III,
312; PAUS., X, 27, 3 si urm.; APD., Ep„ V, 21. 2)
DICT. CR., II, 33; II.', II, 876; VI, 119-236; XII,
329 si urm.; XVI, 493 si urm.; XVII, 140 si urm.;
HYG., Fab., \ 12; 113;HDT., I, 1 4 7 .3 )//., IV, 154;
ESCH., trag. pierdută Glaucos; EUST., la Horn., p.
269, 35; HYG., Fab., 250; 273; APD., Bibi., II, 3,
1; scol. la APOLL. RH„ Arg., I, 46; PAUS., VI, 20,
19; VII, 18, 2; EL., N. A., XV, 25; STRAB., IX, 2,
24, p. 409; VIRG., Georg, III, 268 si SERV., ad
loc.; scol. la PLAT., Republ., X, 497, 11. 4)
ATHEN., VII, 296 si urm.; PALAEPHAT., Incr.,
II, 23; TZET. la LYC., 754; Ov., Met., XIII, 900 si
urm.; XIV, 1 si urm.; SERV., la VIRG., Georg., I,
427; VIRG., En„ VI, 36; DIOD. SIC., IV, 486;
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
personaje mitologice au purtat acest nume.
1. Fiul troianul Antenor (v. acest nume)
şi al soţiei sale Teano, care l-a ajutat pe Paris
să o răpească pe Elena. Din acest motiv, el a
fost alungat de către tatăl său. în timpul răz­
boiului, el a luptat în rândurile troienilor îm­
potriva grecilor şi se povestea uneori că a fost
ucis de către Âgamemnon. însă majoritatea
variantelor susţin că acest Glaucos ar fi fost
salvat de către Ulise şi Menelaos, deoarece
tatăl său, Antenor, fusese legat prin relaţii de
ospitalitate cu aceştia.
2. Tot de partea troienilor a mai luptat
un alt Glaucos, fiul lui Hippolohos, care co­
manda, împreună cu vărul său Sarpedon, con­
tingentul Lician. El era renumit pentru ingeni­
ozitatea şi vitejia sa. în cursul luptelor din
jurul cetăţii, el a luptat împotriva lui Diomed
şi amândoi eroii au recunoscut că familiile lor
erau legate prin relaţii de ospitalitate. Prin
tatăl său, Hippolohos, Glaucos era într-adevăr
nepotul lui Bellerofon (tab. 35). Şi odinioară,
Oeneu, bunicul lui Diomed îl ’ primise pe
acesta în palatul său. Cei doi schimbaseră da­
ruri de ospitalitate. Oeneu îi dăduse un cen­
tiron, din purpură, iar Belerofon o cupă din
aur. In faţa Troiei, descendenţii lor au reînnoit
acel schimb. Diomed i-a dat lui Glaucos ar­
mele sale, care erau din bronz, iar Glaucos i
le-a dăruit pe ale sale, care erau din aur. Apoi
fiecare şi-a reluat locul în oastea sa. Glaucos a
săvârşit’apoi mai multe acte de vitejie. Atunci
când Sarpedon a fost rănit, el i-a venit în aju­
tor, însă a fost împiedicat de către Teucer, si a
trebuit să abandoneze lupta, deoarece a fost
rănit. La rugămintea sa, Apollo l-a vindecat la
timp pentru a putea duce trupul neînsufleţit al
lui Sarpedon, neputând totuşi să-i împiedice
pe greci să-l dezonoreze prin capturarea ar­
melor sale (v. Sarpedon). După înmormân­
tarea vărului său, Glaucos s-a alăturat lui
Hector şi a luptat pentru păstrarea cadavrului
lui Patroclu, care tocmai fusese ucis. Dar, el a
fost ucis de către Aiax, fiul lui Telamon. La
porunca lui Apollo, trupul său a fost trans­
portat de către vânturi pană în Licia. Din acest
Glaucos, nepotul lui Bellerofon, pretindea că
se trage dinastia care domnea peste regatul
Liciei.
3. Tot Glaucos se numea şi străbunicul
eroului prezentat anterior. Ca fiu al lui Sisif, el
i-a urmat la tron tatălui său, în cetatea înte­
meiată de acesta, Efira, viitorul Corint. Acest
Glaucos era celebru mai ales datorită morţii
sale. El a participat la jocurile funebre or­
ganizate în onoarea lui Pelias, la cursa de care
cu patru roţi (cvadriga), şi a fost învins de
către Iolaos, fiul lui Ificle’s (v. Olaos). După
pierderea cursei, iepele sale l-au devorat, fiind
EURIP., Oreste, 352, si scol., ad loc. 5) APD.,
B ib i, III, 1, 3; 3, 1; TZET., la LYC., 811;
PALAEPH., Incr., 27; HYG., Fab., 49; 136; Astr.
poet., II, 14; cf. Nauck, Fr. Tr. Gr., 2“ ed., p. 216 şi
urni.; 558 şi urm. (trag. pierdute de SOPH. şi
EURIP., despre acest subiect); ATHEN., II, 51 d;
scol. la PIND., Pyth., III, 96.
205
înfuriate fie de apa unui izvor magic, la care
stăpânul lor le adăpase din neatenţie, fie ca
urmare a mâniei zeiţei Afrodita, deoarece
Glaucos, pentru a le face mai iuţi, îşi îm­
piedica iepele Să se împerecheze, ofens’â nd-o
astfel pe zeiţă.
O altă legendă povestea că acest Glaucos,
fiul lui Sisif; băuse într-o zi dintr-o fântână a
cărei apă conferea nemurirea. Dar nimeni nu
voia să creadă în transformarea sa. Pentru a-i
convinge pe oameni, el s-a aruncat în mare şi
a devenit un zeu marin ce rătăcea printre
valuri. Orice marinar care îl zărea era sigur că
va pieri curând.
4. Mai exista un alt zeu al mării cu nu­
mele de Glaucos, căruia însă i se atribuia o
genealogie diferită de cea a eroului precedent.
Era un pescar din cetatea Antedon din Beoţia,
fiul întemeietorului cetăţii, numit tot Antedon,
şi al Halcionei, sau chiar fiul lui Poseidon şi al
unei Naiade. La naşterea sa, el era muritor,
însă, gustând din întâmplare o iarbă care-1
făcea nemuritor, el a devenit un zeu al mării.
Zeiţele marine l-au purificat de tot ceea
rămăsese muritor în el şi a ajuns să aibă o
înfăţişare nouă; umerii i s’-au dezvoltat, partea
de jos a corpului s-a transformat într-o puter­
nică coadă de peşte, obrajii săi s-au acoperit
cu o barbă ce avea reflexe verzui, precum
patina bronzului. în plus, el a primit şi darul
profeţiei, pe care-1 folosea după bunul său
plac, mai ales în funcţie de capriciile sale.
Vergiliu îl înfăţişează ca fiind tatăl Sibilei din
Cumes, care avea si ea darul profeţiei. Glau­
cos i-a apărut lui ’Menelaos în momentul în
care, la întoarcerea sa de la Troia, nava aces­
tuia trecea de Capul Maieu. Glaucos a însoţit
şi nava Argo, al cărui constructor ar fi fost, in
unele variante ale legendei. El a luptat alături
de Argonauţi.
Iubirile lui Glaucos erau la fel de celebre.
El a curtat-o pe Scylla, dar în zadar, şi a fost
cauza transformării tinerei fete în monstru,
prin farmecele vrăjitoarei Circe (v. Scylla). în
ciuda acestui lucru, el nu a şi-a putut învinge
dragostea pentru aceasta şi a făcut din ea o
zeiţă.
Glaucos a încercat, de asemenea, să o cuce­
rească pe Ariadna, pe care Tezeu o părăsise pe
ţărmul insulei Naxos. El nu a reuşit, dar a fost
până la urmă acceptat în cortegiul lui Diony-
sos, atunci când Zeus a venit să o ia pe tânăra
fată pentru a se căsători cu ea.
5. Mitografii mai consemnează şi nu­
mele unui alt Glaucos, fiul lui Minos’ si al
Pasifaei (tab. 28). Fiind încă mic şi urmărind
un şoarece, el a căzut într-un vas niare plin cu
miere şi s-a înecat. Minos l-a căutat mult
timp şi,’ datorită prezicătorilor sau chiar ajutat
de însusi Apollo, a reuşit să descopere ca­
davrul in cele din urma. în acel moment,
Cureţii l-au anunţat că exista un om care l-ar
fi putut readuce la viaţă pe Glaucos: cel care
ar putea să descrie cel mai bine culoarea unei
anumite vaci din turmele sale, care îşi schimba
culoarea de trei ori pe zi, din albă’ devenind
roşie şi apoi neagră, reluând acelaşi ciclu în
206
ziua următoare. Minos i-a adunat pe toţi
oamenii mai iscusiţi din Creta şi le -a cerut să
descrie culoarea vacii fermecate. Unul singur,
Poliidos, fiul lui Coeranos, a reuşit. El a
răspuns că acea vacă avea culoarea murei, iar
acest fruct începea prin a fi alb, apoi se în­
roşea şi, ajuns la maturitate, devenea complet
negru. Minos considera că Poliidos rezolvase
dificultatea şi a poruncit să-i redea viaţa lui
Glaucos. E l’ l-a închis împreună cu trupul
neînsufleţit al copilului şi Poliidos era total
dezorientat, atunci când a văzut intrând în sala
în care se aflau un şarpe, care se îndrepta spre
cadavru. Tem ându-se ca animalul să nu îl
devoreze ori să nu-i facă vreun rău, Poliidos
l-a ucis. Peste puţin timp a intrat un alt şarpe
care, văzându-1 pe celălalt mort, s -a retras şi a
revenit, ducând în gură o iarbă cu care sî-a
atins tovarăşul. Acesta a reînviat imediat.
Poliidos s-a grăbit să ia şi el iarba şi a frecat
cu ea trupul lui Glaucos, care a revenit pe loc
la viaţă.
Cu toate acestea, Minos nu s-a declarat
mulţumit. El voia, înainte de a-1 lăsa pe Polii­
dos să se întoarcă în Argos (sau în Corint),
patria sa, acesta să-l înveţe pe Glaucos arta sa.
Ceea ce Poliidos a şi făcut, dar, când a fost
eliberat în sfârşit, el a scuipat în gura elevului
său şi acesta â pierdut astfel toată ştiinţa pe
care o învăţase.
Conform altor versiuni, Glaucos nu fusese
înviat de către Poliidos, ci de către Asclepios.
G L IF IO S 1. (FXvcfeiqs'.) Pe vremea când
Tiresias era încă femeie (v. legenda sa) şi
locuia la Trezen, un locuitor al ţinutului, nu­
mit Glifios, a vrut să o violeze, în timp ce se
afla la baie. Fiind mai puternic decât advejsa-
rul său, Tiresias l-a învins şi l-a ucis. Insă
Glifios fusese iubit de Poseidon care, pentru a
se răzbuna, a cerut Moirelor să-l facă pe
Tirezias din nou bărbat şi să îi ia darul pro­
feţiei, ceea ce zeiţele Destinului au şi făcut.
G O R D IA S2. (ropSids'.) Regele Gordias
domnea peste ţinutul Frigiei, în vremurile
mitice, şi el a întemeiat acolo cetatea Gordion.
în citadela din mijlocul cetăţii, se afla carul
său, a cărui oişte era prinsă cu ajutorul unui
nod atât de complicat, încât nimeni nu putea
să-l desfacă. Celui care ar fi reuşit îi fusese
promisă stăpânirea Asiei. Cunoscând prezice­
rile oracolului, Alexandru cel Mare, ajuns în
faţa acestui nod, a scos sabia şi a tăiat
franghia.
Regele Gordias fusese iubit de către Cibele,
care i-a dăruit un fiu, Midas.
G O R G E 3. (ropyrj.) Erau două eroine cu
acest nume.
1 Glifios: EUST., la Hom., 1665, 48 si urm.
G ordias: STRAB., XII, 5, 3, p. 568; ARRIEN, Anab.,
, II, 3; PLUT., Cés., 9; HYG., Fab., 191; 274.
J G orge: 1) APD., Bibi., I, 8, 1; TZET., la LYC., 1011;
HYG., Fab., 97, 174; Ov., Mét., XIII, 543; Her.,
IX, 165; scol. ia 1’I i, XIV, 114; IX, 584; XV, 281;
cf. NONN., Dion., XXXV, 84 şi urm. 2) Etym.
Magn., s. v. fopyci)m"s HESYCH., s. v. ‘Etxotuo tis.
Pierre G R IM A L
1. Una din fiicele lui Oeneu, regele
Calidonului, şi sora lui Meleagru. Tideu ar fi
fost fiul său, pe care l-a avut cu propriul său
tată (v. Tideu). împreună cu Andremon, Gorge
a mai avut un fiu, Toas (v. acest nume, 4).
Alături de sora sa Deianira, ea a scăpat atunci
când celelalte surori ale lui Meleagru au fost
prefăcute în potâmichi (v. Meleagride)
2. Una din fiicele lui Megareu,
căsătorită cu Corintos, fondatorul cetăţii
Corint. Deoarece copiii săi fuseseră masacraţi,
ea s-a aruncat de disperare într-un lac, care a
luat de atunci numele de Lacul Gorgopis.
G O R G O FO N E 4. (Topycxpoisq.) Gorgofone,
al cărei nume însemna „Cea care a ucis-o pe
Gorigona“, era fiica lui Perseu şi a Andro-
medei (tab. 31). Ea s-a căsătorit cu Perieres şi
a avut doi fii, Afareu şi Leucippos. Celilalţi
doi fii ai săi, Icarios şi’ Tindar (tab. 6, 19 şi
39), erau consideraţi uneori fiii lui Perieres,
alteori ai lui Oebalos, cu care se căsătorise
după moartea lui Perieres. Gorgofone ar fi fost
prima femeie elenă care s-a căsătorit după ce
a rămas văduvă. Până atunci, se spunea că
văduvele nu trebuiau să se mai recăsătorească.
G O R G O FO N O S5. (Tjpyotpovos-.) Legen­
dele cunosc doi eroi cu acest nume, care în­
semna „Ucigaşul Gorgonei“.
1. Unul dintre nepoţii lui Perseu (tab.
31).
2. Un rege din Epidaur, care fusese
alungat din regatul său şi căruia oracolul îi
poruncise să fondeze o cetate în locul unde ar
fi găsit o teacă de sabie (în greceşte jiincri?,
care desemna mai exact garda săbiei, ce
servea drept „capac“ pentru teacă). Gorgo-
fonos a găsit obiectul prezis de oracol în Pelo-
ponez: întorcându-se cu capul Meduzei, pe
care o ucisese, Perseu scăpase obiectul în timp
ce zbura. Gorgofonos a fondat în acel loc ce­
tatea Micene.
G O R G O N A 6. (Topyco.) Existau trei Gor-
gone, numite Steno, Euriale şi Meduza, toate
trei fiice ale divinităţilor marine Forcis şi Ceto
(tab. 3). Doar ultima, Meduza, era muritoare,
celelalte două fiind nemuritoare. în general
numele de Gorgona este atribuit doar M e­
duzei, considerată ca fiind Gorgona prin ex­
4 G orgofone: PAUS., II, 21, 7; III, 1, 4; IV, 2, 4; APD.,
B ibi, I, 9, 5; II, 4, 5; III, 10, 3; TZET., la LYC.,
511* 838
5 G orgofonos: 1) APD., B ib i, II, 4, 5. 2) PLUT., De
Fluv., XVIII, 7.
G orgona: HÉS., Thèog., 274 si urm.; B onei, 224 si
urm.; PIND., Pyth., XII; XIII, II., V, 741; VIII,
349; XI 36; Od., XI, 623; APD., B ib i, II, 4, 2 şi
urm.; 7, 3; III, 10, 3; Ov., Mét., IV, 765 si urm.;
ESCH., Prom., 800; scol. la APOLL. RH., Arg..
1515; EURIP., Ion., 989; 1003 si urm.; SERV., la
VIRG., En., VI, 289; DIOD. SIC., III, 54 si 55; cf.
PLIN., N. H., VI, 35. Cf. K. ZIEGLÉR, Das
Spiegelmotiv im Gorgomythos, A. R. W., XXIV
(1926), p. 1-18; C. HORKINS, Assyrian ’elements
in the Perseus, Gorgon story, A. J. A., 1934, p.
341-358; KAISER WILHELM II, Studien zur
Gorgo, Berlin, 1936.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
celenţă. Aceste trei fiinţe monstruoase locuiau
în „Extremul Occident“, nu departe de regatul
m o lilo r, de ţinutul Hesperidelor, de insula lui
Gerion etc. Capul lor era înconjurat de şerpi,
aveau colţi mari, asemănători cu cei de ’mis­
treţ, mâini de bronz şi aripi de aur, care le
permiteau să zboare, d ch ii lor erau strălucitori
si privirea atât de pătrunzătoare încât oricine
le vedea era prefăcut în piatră. Ele constituiau
un obiect de groază şi de spaimă nu numai
pentru m uriton, ci şi pentru nemuritori. Doar
Poseidon, nefiindu-i teamă să facă amor cu
Meduza, a lăsat-o însărcinată.
Chiar în acea vreme, Perseu a plecat în Oc­
cident pentru a ucide Meduza, fie deoarece
tiranul din Serifos, Polidectes, îi poruncise, fie
deoarece fusese sfătuit de Atena. După nu­
meroase aventuri, Perseu a reuşit să găsească
locul unde se ascundeau aceste fiinţe m on­
struoase şi, ridicându-se în aer datorită san­
dalelor înaripate dăruite de Hermes, a izbutit
să reteze capul Meduzei. Pentru a evita să o
privească, el s -a servit de scutul său şlefuit ca
de o oglindă, şi a ocolit astfel efectul cumplit
al privirii monstrului. Pentru mai multă sigu­
ranţă, el a ucis Gorgona în timpul somnului.
Din gâtul retezat al M eduzei au ieşit cele două
fiinţe aduse pe lume de Poseidon, Pegas, calul
înaripat, şi Chrysaor (v. aceste nume).
Atena a folosit capul Meduzei aşezându-1
pe scutul său ori chiar în centrul „egidei“ sale.
în acest fel, duşmanii ei erau pietrificaţi în
momentul în care o priveau pe zeiţă. Perseu a
strâns şi sângele care a curs din rană, deoarece
avea proprietăţi magice: cel care cursese din
vena stângă era o otravă puternică, în timp ce
sângele scurs din vena dreaptă era un leac ce
putea să învie morţii (v. Asclepios). în plus, o
singură şuviţă din părul Meduzei, arătat unei
armate care pornea la ofensivă, îi punea pe
soldaţi în derută (v. Cefeu şi Heracles).
Legenda M eduzei a suferit o anumită
evoluţie de la origini până în epoca elenistică.
La început Gorgona era un monstru, una din­
tre divinităţile primordiale, aparţinând primei
generaţii preolimpiene. Mai târziu, s -a ajuns
să fie considerată drept victimă a unei m eta­
morfoze şi se povestea despre Gorgona că ar fi
fost la început o fată frumoasă, care îndrăznise
să rivalizeze în frumuseţe cu zeiţa Atena, ea
fiind mai ales mândră de frumuseţea părului
său. Pentru a o pedepsi, Atena i-a trasformat
firele de păr m tot atâţia şerpi. Se mai
povestea că mânia Atenei se abătuse asupra
tinerei fete pentru că Poseidon o violase în-
tr-u n templu consacrat zeiţei. M eduza a primit
pedeapsa pentru acest sacrilegiu.
Diodor din Sicilia a consemnat o interpre­
tare evhemeristă a legendei Gorgonelor. El
spunea că aceste Gorgone constituiau un
popor războinic, asemănător cu cel al Ama­
zoanelor. Ele locuiau un ţinut situat la graniţa
ţinutului în care locuiau Atlanţii (v. acest
nume). Aceştia, care fuseseră învinşi de către
Amazoane, au determ inat-o pe regina Mirina
(v. acest nume) să declare război Gorgonelor,
care se dovedeau a fi vecine incomode. Ama­
207
zoanele au fost victorioase, însă Gorgonele
si-au revenit destul de repede după înfrângere,
fele au fost atacate apoi de către Perseu şi
nimicite definitiv de către Heracles.
G O R G O P IS 1. (ropyioms'.) Numele soţiei
lui Atamas, într-o tradiţie mai puţin cunos­
cută. Era mama vitregă a lui Frixos si uneori
numele său era Ino (v. acest nume şi firixos).
G R A IE 2. (fpai'ai.) Acest nume, care în­
semna „Femeile Bătrâne“, desemna nişte per­
sonaje care nu fuseseră niciodată tinere, ci se
născuseră bătrâne. Părinţii lor erau Forcis şi
Ceto (de unde numele de Forcide, care li se
dădea uneori) şi aparţineau generaţiei de di­
vinităţi preolimpiene, ca şi surorile lor, cele
trei Gorgone (v. acest nume şi tab. 32). Si
Graiele erau tot trei la număr, deşi unele
tradiţii se referă doar la două. Se numeau
Enio, Pefredo şi Dino şi toate trei nu aveau
decât un singur ochi si un singur dinte, pe care
le foloseau pe rând. fele locuiau în „Extremul
Occident“, în ţinutul nopţii, unde nu lucea
niciodată soarele.
Singurul mit în care Graiele figurează este
cel al lui Perseu. Atunci când a pornit să ucidă
Meduza, Perseu s-a întâlnit mai întâi cu
Graiele pe drum, acestea fiind însărcinate să
păzească drumul care ducea spre ţinutul Gor­
gonelor. Cum ele nu aveau decât un singur
ochi, stăteau de pază pe rând, celelalte două
dormind în timp ce una veghea. Perseu a făcut
în aşa fel încât le-a furat singurul ochi şi, în
acest fel, au adormit profund toate trei, iar
eroul a putut să treacă fară probleme şi să-şi
împlinească misiunea. Se spunea că ar fi arun-
catochiul în lacul Tritonis.
într-o altă versiune a legendei, Graiele erau
deţinătoare ale unui oracol. Ele ştiau condiţiile
ce trebuiau îndeplinite pentru a putea ucide
Gorgonele. De la nişte Nimfe, trebuiau
obţinute sandale înaripate, un fel de traistă
numită kibisis, şi casca lui Hades, care îl făcea
invizibil pe purtătorul ei. Instruit de către
Hermes şi Atena, Perseu le-a forat celor trei
Bătrâne ochiul şi dintele (se mai spunea că
le-ar fi ameninţat cu sabia) şi le -a obligat
astfel să-i dezvăluie secretul.’ Graiele i-au
spus unde putea să găsească Nimfele, iar
acestea nu i-au creat greutăţi atunci când le-a
cerut obiectele despre care aflase (v. Perseu).
G RA N ICO S3. (rpăviKos-.) Fondatorul
cetăţii frigiene Adramita, situată nu departe de
Troia. Atunci când Heracles a venit în Frigia,
G orgopis: Scol. la PIND., Pyth., IV, 288.
G raie: HES., Theog., 270 şi urm.; APD., B ib i, II, 4, 2
şi urm.; ESCH., Prom., 794 şi urm., şi scol. la 793;
ERAT., Catast., 22; Ov., Met., IV, 774 si urm.;
HYG., Astr. Poet., II, 12; TZET., la LYC„ 838;
846; scol. la APOLL. RH., Arg., IV, 1515;
PALAEPH., Incr., 32; Trag. pierdută ESCH.,
Forcidele; cf. NAUCK, Tr. gr. f r ., 2e ed., p. 83 si
urm.). Cf. C. HERZOG-H AU SER, D ie Graien,
, Wiener Stud., 1933, p. 66-72.
G ranicos: Scol. la Vii, VI, 396.
208
regele Granicos i-a dat eroului în căsătorie pe
fiica sa, Tebe. în cinstea tinerei sale soţii,
Heracles a fondat cetatea Teba din Misia.
"'GRATII. Graţiile (Gratiae) constituiau
numele laân al Charitelor din mitologia greacă
(v. Charite).
G R IF O N I1. (rpv'ne?.) Erau păsări fabu­
loase, având capul înzestrat cu un cioc de
vultur, aripi puternice şi corp de leu. Erau
fiinţe consacrate lui Apollo, căruia îi păzeau
comorile împotriva încercărilor întreprinse de
Arimaspi, în deşertul Sciţiei, din ţinutul
Hiperboreenilor. Âlţi autori le situează în
Etiopia sau chiar în India.
Grifonii mai erau asociaţi şi zeului Diony-
sos, căruia îi păzeau vasul plin’cu vin.
Istorioarele mai recente povesteau că Gri­
fonii se opuneau căutătorilor de aur din deşer­
tul situat m nordul Indiei, fie pentru că aveau
misiunea de a păzi metalul, fie deoarece
1 G rifoni: HfsS., ap., scol. la ESCH., Prom., 830;
HDT., III, 102; 116, citant ARISTEAS de
Proconnese; ESCH., Promethee, 803 si urm.;
ELIEN, Hist. An., IV, 27; PLIN., Nat. Hist., VII,
10; MELA, II, 1, 1. Cf. J. CARCOPINO, Basilique
Pythagoricienne..., p. 298 şi urm.
Pierre G R IM A L
obişnuiau să-şi facă cuibul în munţii de unde
se extrăgea acest metal şi voiau să-şi păzească
puii de orice primejdie. ’
G R IN O S2. (rpv'ms'.) Fiul lui Euripilos şi
nepotul lui Telef. După moartea tatălui său,
ucis în faţa Troiei de către Neoptolem, el a
fost atacat de către vecinii săi, care încercau să
preia tronul Misiei. A chemat atunci în ajutor
pe fiul lui Neoptolem şi al Andromacăi, Per-
gamos. Cu ajutorul acestuia, el şi-a învins
duşmanii şi, în amintirea prieteniei’ lor, a fon­
dat două cetăţi; Pergam şi Grinion.
GUNEUS3. ( r dvmev?) Fiul lui Ocitos, co­
mandantul contingentului de Enieni şi Perhebi
din Tesalia. El figura printre pretendenţii la
mâna Elenei şi acesta a fost motivul par­
ticipării sale la’ expediţia împotriva Troiei. în
timpul călătoriei de întoarcere, Guneus a nau­
fragiat pe ţărmul Libiei şi s-a stabilit pe malul
râului Cinips.
2 G rinos: SERV., la VIRG., Ecl., VI, 72.
J G uneus: II, II, 748; HYG., Fab., 81; 97; APD., Ep„
III, 14; VI, 15; TZET., la LYC., 877; 897; 902; cf.
BERQK, Poet. Lyr. Gr., 3e ed„ II, 654 (ARIST.,
Peplos).
 HA D ES . ( AiSrjs"-) Hades era zeul morţilor.
Era fiul lui Cronos si al Rheei (tab. 38) şi
fratele lui Zeus, al lui Poseidon, al Herei,
Hestiei şi Demetrei. îm preună cu Zeus şi
Poseidon, Hades era unul dintre cei trei
stăpâni care şi-au împărţit împărăţia Univer­
sului după victoria asupra Titanilor. în timp ce
Zeus a obţinut Cerul şi Poseidon Marea, Ha­
des a primit stăpânirea lumii subterane, a In­
fernului sau Tartarului.
La naşterea sa, Hades fusese, ca si fraţii săi,
înghiţit de către Cronos, apoi eliberat (v.
Cronos). A luat parte la lupta împotriva Ti­
tanilor, iar Ciclopii l-au înzestrat cu o cască
ce îl făcea invizibil pe omul care o purta.
Această cască a lui Hades, asemănătoare cu
cea purtată de Siegfried din mitologia ger­
manică, a fost mai târziu purtată şi de alte
divinităţi, cum ar fi Atena, şi chiar de unii
eroi, cum ar fi Perseu (v. acest’nume).
în Infern, Hades domnea asupra morţilor,
fiind un stăpân nemilos, care nu permitea nici
unuia dintre supuşii lui să se întoarcă printre
cei vii. El era ajutat de către demoni şi de
către genii multiple, care ascultau poruncile
sale (de exemplu, Charon, luntraşul). Alături
de el domnea Persefona, care era mai puţin
crudă. Se povestea că fusese răpită odinioară
1 H ades: 11., IV, 59; V, 395 şi urm.; IX, 569 şi urm.;
XV, 187 si urm.; XX, 61 si urm.; Hymne hom. ă
Demeter; HES., Theog., 311; 455; 768; 850; Trav.,
153; ESCH., Eumen., 269 si urm.; scol. la 1 II., XV,
188; EUST., la Hom., p. 6 ’l 3 , 24; APD., B ib i, I, 1,
5; 2, 1; 5, 1 si urm.; 3 si urm.; DIOD. SIC., V, 4, 1
la 3; 68, 2; (ÎIC., In Verr., II, 4, 48; Ov., Fast., IV,
419 si urm.; Met., V, 346 si urm.; HYG., Fab., 79;
146; STRAB., III, 2, 9, p! 147; cf. PLAT., Crat.,
403 a. Cf. J. ROEGER, AiKSos icwer|..., Graz.,
1924.
din câmpiile Sicili’ei, în timp ce se juca împre­
ună cu însoţitoarele sale, adunând flori (v.
Demetră). Persefona, fiica Demetrei, era deci
nepoata lui de soră (tab. 38). Hades se în­
drăgostise de ea, dar Zeus, tatăl Persefonei, nu
era de acord cu această căsătorie, neplăcân-
du-i, cel puţin faţă de Demetra, ca tânăra fată
să fie închisă pentru totdeauna în lumea um­
brelor. în acest fel, Hades a hotărât să o ră­
pească. Poate chiar a fost ajutat să împlinească
această răpire de către Zeus, care a devenit în
taină complicele său. Mai târziu, Zeus i-a
poruncit lui Hades să o redea pe Persefona
mamei sale. Hades însă îşi luase unele mă­
suri de precauţie: îi dăduse să mănânce o rodie
şi oricine vizita imperiul morţilor şi mânca
ceva acolo, nu se mai putea întoarce în lumea
celor vii. Persefona a fost deci obligată să
petreacă o treime din fiecare an alături de
Hades. Căsătoria sa cu acesta nu a lăsat ur­
maşi.
flades apare destul de rar în legende. în
afară de scena răpirii, care aparţinea ciclului
legendar referitor la zeiţa Demetra, el nu mai
figurează decât într-un singur mit, cel referi­
tor la Heracles. în Iliada, Homer povestea că,
atunci când Heracles a coborât în Infern, Ha­
des a vrut să-i interzică accesul în regatul său.
L -a întâlnit la „poarta“ Infernului, dar Hera­
cles l-a rănit cu o săgeată în umăr, astfel încât
Hades a trebuit să fie dus în grabă pe Muntele
Olimp, unde Pean, zeul vindecător, i-a aplicat
un balsam miraculos şi rana s-a cicatrizat
imediat. în alte variante ale legendei îl pre­
zintă pe Heracles doborându-1 pe zeu cu o
bucată enormă de piatră. Oricum, victoria a
revenit lui Heracles, fiul lui Zeus.
Hades, al cărui nume înseamnă „Cel
Nevăzut“, nu era pomenit în mod obişnuit,
210
deoarece oamenii se temeau c|t i-a r fi stârnit
mânia pronunţându-i numele. în acest fel, era
desemnat prin eufemisme. Cel mai frecvent
apelativ era porecla de Pluton (corespondentul
latin al lui Hades), care însemna „Bogatul“,
aluzie la bogăţiile inepuizabile ale pământului,
atât ale solului, cât şi ale subsolului. Acesta
este motivul pentru care Hades sau Pluton era
înfăţişat adesea ţinând în mâini un Corn al
Abundenţei, simbolul acestor bogăţii.
H A E M O N 1. (Ai/jlcji/,) Legendele cunosc
patru personaje cu acest nume.
1. Cel mai cunoscut era fiul regelui Te-
bei, Creon. Referitor la acest Haemon există
două tradiţii diferite. în prima, el ar fi fost
devorat de către Sfinx şi, pentru a -i răzbuna
moartea, Creon ar fi promis regatul oricui ar fi
scăpat Teba de acest monstru (v. Creon). Con­
form celei d e-a doua versiuni, Haemon se
logodise cu Antigona, fiica lui Oedip, şi el s-a
sinucis atunci când Creon a condam nat-o pe
aceasta la moarte, închizând-o în mormântul
Labdacizilor (v. Antigona). A doua versiune a
fost preluată de tragicii greci, fiind urmată în
special de Sofocle, în tragedia sa Antigona.
Uneori se povestea că Haemon şi Antigona au
avut un nu, numit Maeon- (v. ’ acest nume).
Această tradiţie se pare că a fost urmată de
Euripide în tragedia sa Antigona, astăzi pier­
dută.
2. Numele eroului eponim al Haemo-
niei, vechea denumire a Tesaliei. Acest H ae­
mon era fiul lui Pelasgos şi tatăl lui Tcsalos,
cel care a dat noul nume al ţinutului. într-o
altă genealogie, Haemon figurează printre cei
cincizeci de fii ai lui Licaon, care era la rândul
său fiul lui Pelasgos. în această variantă, el nu
mai era considerat drept eroul care ar fi dat
numele Haemoniei, ci fondatorul cetăţii ar-
cadiene Haemonia.
3. O tradiţie mai puţin cunoscută
menţionează un alt Haemon, nepotul lui Cad-
mos şi fiul lui Polidoros (tab. 3). El ar fi ucis
din greşeală pe unul din însoţitorii săi în
cursul unei vânători şi a trebuit să fugă la
Atena. Descendenţii săi au emigrat apoi în
insula Rodos şi, de acolo, la Agrigent în Si-
cilia. Din neamul lor pretindea că se trage
tiranul Theron.
4. Şi mai puţin cunoscut era Haemon,
fiul lui Toas, şi tatăl lui Oxilos (tab. 27).
H A E M O S2. (AlH/ios".) Legendele cunosc
trei eroi cu acest nume.
1 H aem on: 1) APD., B ibi; III, 5, 8; scol. la EURIP.,
Phen., 1760; SOPH., Antig., passim, si argument;
EURIP., Phen., 944; HYG., Fab., 72; cf. II, IV,
394. 2) STRAB., IX, 5, 23, p. 443 si urm.; scol. la
APOLL. RH., Arg., III, 1090; DEN. HAL., I, 17;
PLIN., H. N„ IV, 7, 44; APD., B ibi, III, 8, 1;
PAUS., VIII, 44, 1 şi urm. Cf. RHAIN. CRET.,
apud A. MEINEKE, Analecta Alexandrina, p. 186.
, 3) Scol. la PIND., Ol., II, 14 şi 16.
H aem os: 1) ET. BYZ., s. v. Aifyios; SERV., la
VIRG., En., I, 317; Ov., Met., VI, 87 şi urm.;
LUC., De la danse, 57; Frag. Hist. gr. (Müller),
IV, 149. 2) TZET., Antehom., 273.
Pierre G R IM A L
1. Unul din fiii lui Boreu si al Oritiei,
prin urmare, fratele „Boreazilor^, Calais şi
Zetes (tab. 11), deşi numele său nu apare
menţionat decât în tradiţiile de origine mai
recentă. El s-a căsătorit cu Rodope, fiica zeu-
lui-râu Strimon, şi a domnit împreună cu ea
peste Tracia. Au avut un fiu, numit Hebros,
eponim al râului Hebru. Haemos şi Rodope au
îndrăznit să-şi instituie propriul lor cult,
luându-şi numele de Zeus şi Hera. Ca
pedeapsă pentru acest sacrilegiu, ei au fost
prefăcuţi în munţi (Haemos şi Rodopi).
2. Conform unei alte tradiţii, Haemos
era un tiran din Tracia, care atacase cetatea
Bizanţ, în timpul când domnea asupra ei chiar
fondatorul Bizas, care a luptat cu acesta şi l-a
ucis pe muntele care a primit apoi numele
Haemos.
3. Unul din însoţitorii lui T elef în ex­
pediţia împotriva Troiei. Ca şi Telef, Haemos
era originar din Misia şi era’ considerat unul
dintre fiii lui Ares.
H A G N O 3. (Ayvw.) în legenda arcadiană a
lui Zeus, se povestea că zeul se născuse pe
muntele Liceu, într-un loc numit Creteea
(ceea ce permitea arcadienilor să pună în con­
cordanţă legenda lor cu cea privind originea
cretană a zeului, pretinzând că fusese confun­
dată Creteea cu insula Creta). El fusese cres­
cut de trei Nimfe din acel ţinut, numite Hagno,
Tisoa şi Neda. Hagno era Nimfa unui izvor
din muntele Liceu, care avea mereu aceeaşi
cantitate de apă, atât în timpul verii, cât şi în
timpul iernii. în timpul unei secete îndelun­
gate, care compromitea recoltele, preotul lui
Zeus Licianul a adresat zeului rugăciuni so­
lemne şi a cufundat, în cursul unui sacrificiu,
o crenguţă de stejar în apa izvorului. Imediat,
apa s-a tulburat, a început să se agite şi din ea
s -a înălţat un nor imens, care a răspândit o
ploaie abundentă asupra ţinutului.
*HALESUS4. Halesus era un italic, fonda­
torul şi eponimul Faliscelor din Falerii (o
cetate situată pe teritoriul etrusc, în care se
vorbea un dialect foarte înrudit cu limba lati­
nă). Mitografii îl leagă de Agamemnon, con-
siderându-1 un însoţitor al acestuia sau chiar
un fiu nelegitim, care ar fi venit în Italia în
vremea războiului împotriva Troiei. în alte
tradiţii, Halesus trecea drept un fiu al lui Nep-
tun. Din el pretindea că se trage regele Mor-
rius din cetatea Veies. în cinstea lui, Morrius
instituise intonarea unui carmen saliare, un
cântec străvechi pe care Salienii îl cântau în
timpul anumitor ceremonii desfăşurate în
Roma.
Ca urmaş a lui Agamemnon, originar din
Argos, Halesus figurează printre duşmanii lui
Enea în timpul debarcării sale în Italia. El a
3 Hango: PAUS., VIII, 31, 2; 38, 2 si urm.; 47, 3.
H alesus: VIRG., En., VII, 723 si ùrm.; X, 352; 411 si
urm.; SERV., la VIRG., E n ’., VII, 695; 723; VIII,
285; OV„ Am., III, 13, 31 si urm.; Fast., IV, 73 si
urm.; SOLIN, II, 7; PLIN., H. N., III, 51.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă
trecut de partea regelui Tumus şi a fost ucis de
către Pallas.
H A L IA 1. (AĂia.) Sunt două eroine cu acest
nume.
1. Prima era născută în insula Rodos şi
era sora Telchinilor (v. acest nume). Fiind
iubită de Poseidon, ea a născut şase fii şi o
fiică, numită Rodos, cea care a dat şi numele
insulei. Cei şase fiii ai săi au fost ’ loviţi cu
nebunie de Afrodita şi au încercat să-şi
violeze propria mamă. ’C u o lovitură de „tri­
dent, Poseidon i-a cufundat în pământ. însă
Halia, disperată fiind, s-a aruncat în mare.
Locuitorii insulei Rodos i-au închinat un cult
ca unei divinităţi marine, sub numele de Leu-
coteea.
2. O Nereidă purta, de asemenea, acest
nume, care se leagă într-adevăr de o rădăcină
a unuia dintre numele mării, ca element s ă r a t
(aXs-).
H A L IA C M O N 2. (AĂia/cfiajv.) Două per­
sonaje mitologice au purtat acest nume.
1. Haliacmon era un zeu-râu din Mace­
donia, prezentat drept fiul lui Oceanos şi al
soţiei sale Tethys.
2. O altă legendă povestea că un lo­
cuitor din cetatea Tirint se aruncase odinioară,
în cursul unei crize de nebunie, în râul care se
numea până atunci Carmanor. Râul a primit de
atunci numele de Haliacmon, adică numele
celui înecat în apele sale. Mai târziu, acel râu
a ajuns să-şi schimbe din nou numele şi să fie
numit Inaclios (v. acest nume).
H A L I A I3. (AĂi'ai.) Numele Haliai, care în­
semna Femeile M ării, desemna un grup de
femei al căror mormânt se găsea la Argos. Se
povestea că ele veniseră din insulele Mării
Egee alături de Dionysos, pentru a lupta îm­
potriva lui Perseu şi a locuitorilor dn Argos,
dar muriseră în timpul luptelor.
H A L IA R T O S 4. (AMapros'.} Haliartos şi
fratele său Coronos erau fiii lui Tersandros şi
nepoţii lui Sisif (tab. 35). Cum regele cetăţii
Orhomen, Atamas (v. acest nume), fratele
bunicului lor, îşi pierduse toţi fiii, el le -a lăsat
regatul moştenire. D ar mai târziu, atunci când
unul dintre fiii lui Frixos, Presbon, s -a întors
din Colchida cerând regatul bunicului său
(căci Frixos era fiul lui Atamas), Haliartos şi
Coronos i-au predat puterea de bunăvoie.
Apoi au fondat două cetăţi, numite Haliartos şi
Coroneea.
H A L IR R H O T IO S 5. (Ahppodios-.) Fiul lui
1 Halia: 1) DIOD. SIC., V, 55. 2) II., XVIII, 40; APD.,
, B ib i, I, 2, 7; HÉS., Thèog., 245.
Haliacmon: 1) HÉS., Thèog., 341. 2) PLUT., De F l,
, XVIII, 1.
^ Haliai: PAUS., II, 22, 1.
Haliartos: PAUS., IX, 34, 7 şi urm.; EUST., la Hom.,
p. 268, 27; scol. la II., II, 5Ö3.
s Halirrhotios: APD., B ib i, III, 14, 2; PAUS., I, 21, 7;
28, 5; SUID., si ET. BYZ., s. v. "Apeios mî-yos; scol.
la VIL, XVIII, 483; 490; la ARISTOPH., Nuées,
1006; SERV., la VIRG., Géorg., I, 18.
211
Poseidon şi al Nimfei Eurite. în apropiere de
izvorul lui’ Asclepios din Atena, el a încercat
să o violeze pe Alcippe, fiica pe care zeul
Ares a avut-o cu Aglauros. Ares l-a ucis, iar
Poseidon l-a chemat pe ucigaşul fiului său în
faţa unui tribunal format din zei, care s-a
întrunit pe colina care a purtat apoi numele de
Colina lui Ares {Areopag).
O altă versiune a legendei susţine că Halir­
rhotios, fiul lui Poseidon, indignat de faptul că
Atica fusese atribuită zeiţei Atena şi nu tatălui
său (v. Atena), încercase să taie măslinul pe
care zeiţa îl dăruise Aticii, dar securea sa îi
scăpase în mod miraculos din mâini şi îi tăiase
capul.
H A L M O S6. ( AXpos'■) Unul din fiii lui Si­
sif, având ca fraţi pe Glaucos, Omition şi Ter­
sandros (v. 35). Eteocle, regele cetăţii
Orhomen, i-a dat o parte din teritoriul său, pe
care a întemeiat cetatea Halmones. Halmos a
avut două fiice, numite Chrysogone şi Chryse.
Chrysogone a avut, împreună cu Poseidon, un
fiu numit Chryses, în timp ce Chryse, fiind
iubită de Ares, a dat naştere lui Flegias.
HA LS7. ( AĂ?.) Hals, adică Marea, era nu­
mele unei vrăjitoare, servitoare şi însoţitoare a
cunoscutei vrăjitoare Circe. Se povestea că era
de origine etruscă şi dăduse numele său unei
cetăţi sau unui loc numit Halos Pirgos, adică
Tumul făcut de Hals, din Etruria. In timpul
celei de-a doua călătorii a lui Ulise în ţinu­
turile vrăjitoarei Circe (în legendele care con­
tinuă Odiseea lui Homer, v. Ulise), eroul s-a
dus să o găsească pe vrăjitoarea Hals şi
aceasta l-a prefăcut în cal, prin farmecele sale.
Ea l-a păstrat apoi pe lângă ea, hrănindu-1,
până când acesta a murit de bătrâneţe. Această
legendă era destinată să explice un vers miste­
rios din Odiseea, care îi prezisese lui Ulise că
moartea i se va trage „de la Mare“.
HAM A D RIA D E8. (ApaSpvaSes'.) Hama-
driadele erau o categorie de Nimfe ale co­
pacilor, ce se năşteau o dată cu fiecare copac,
pe care îl protejau şi cu care împărtăşeau ace­
laşi destin. în Im nul închinat lui Delos, poetul
Callimahos prezintă o Nimfa a unui stejar,
neliniştită pentm copacul său, pe care îl lovise
trăsnetul. Nimfele, spunea poetul, se bucură
atunci când apele cerului stropesc stejarii si
sunt în doliu când aceştia îsi pierd frunzişul.
Se susţinea chiar că aceste 'Nimfe mureau în
acelaşi timp cu arborele pe care îl reprezentau,
fiind ’ considerate fiinţe intermediare între
H alm os: PAUS., II, 4, 3; IX, 34, 10 la 37, 1; scol. la
7 APOLL. RH., Arg., Ili, 1094.
Hals: PTOLÉM. HEPH., Nov. Hist., IV, p. 194-195
g (Westermann); cf. Od., XI, 134.
Hamadriade: Hymne hom. à Aphr., 259 si urm.;
Anthol. Pal., VI, 189; IX, 833, etc.; CÄLLIM.,
Hym. à D èi, 79 si urm.; NONNOS, Dion., II, 92 si
urm.; scoi, la APOLL. RH., Arg., II, 477; SERV.,
la VIRG., En., I, 500; III, 34; la E el, X, 62; EUST.,
la Horn., II., VI, 420; Ov., Fast., IV, 231; Mét.,
V ili, 763 si urm.
 212 Pierre G R IM A L

muritori şi nemuritori. Ele trăiau foarte mult, lui Zeus şi a Electrei, una dintre fiicele lui
zece „vieţi de palmier“, adică o mie şapte sute Atlas. Prin urmare, ea ar fi fost sora lui Dar-
douăzeci de ani. danos şi a lui Iasion (tab. 7). Cadmos ar fi
Anumite legende au păstrat amintirea întâlnit-o în timpul trecerii sale prin insula
Hamadriadelor, care ajungeau să roage un Samotrace, atunci când o căuta pe sora sa
erou sau altul să le salveze copacul (v. Roecos, Europa, răpită de Zeus. Tot pe această insulă a
Cysopeleea). Alte legende amintesc despre fost celebrată nunta dintre Harmonia şi Cad­
blestemul care îi lovea pe oamenii ce tăiau un mos, eveniment înfăţişat aproape identic în
copac în ciuda rugăminţilor pe care li le adresa tradiţia tebană. Se mai povestea că Harmonia
Nimfa acelui copac (v. Erisihton). ar fi fost răpită de către Cadmos, cu ajutorul
O legendă târzie explică originea zeiţei Atena.
Hamadriadelor (y.Oxilos, 3). Cadmos şi Harmonia au avut mai mulţi
H A R M O N ID E S 1. (Ap^JoviSr^.) Construc­ copii (tab. 3), iar către sflrsitul vieţii, ei au
torul navei pe care Paris a călătorit de la Troia părăsit regatul Teba şi s-au dus în Iliria, unde
până în Lacedemonia, atunci când a răpit-o pe au ajuns să fie prefăcuţi în şerpi (v. Cadmos).
Elena. Numele Harmoniei este,’de asemenea, legat
de noţiunea abstractă care simboliza armonia,
H A R M O N IA 2. {AppoUa.) Există două le­ concordia, echilibrul, etc. Această Harmonia
gende distincte referitoare la Harmonia, una nu a avut un ciclu mitic propriu-zis. în mod
originară din Teba şi cealaltă legată de cultul obişnuit, ea figura în suita Charitelor şi în cea
zeilor din Samotrace. Ambele legende au un a Afroditei. Legendele mai târzii au tendinţa
element comun: Harmonia era soţia lui Cad­ să o confunde cu soţia lui Cadmos.
mos.
In legenda tebană, Harmonia era fiica lui H A R PA LIO N 3. {AprraÂi'ăjy.) Legendele
Ares şi a Afroditei. Zeus a fost cel care a cunosc doi eroi cu acest nume.
căsătorit-o cu Cadmos, iar căsătoria a avut loc 1. Fiul regelui Paflagoniei, Pilemenes.
în Cadmeea, citadela din cetatea Teba. Zeii au El a luat parte la Războiul Troian, în calitate
asistat la această căsătorie, aşa cum aveau să de aliat al troienilor, şi a fost ucis în faţa
asiste mai târziu la căsătoria dintre zeiţa The- cetăţii de către Merion.
tis şi Peleu. Ei au adus mai multe daruri, cele 2. Un alt personaj cu acelaşi nume fi­
mai celebre dintre acestea fiind o rochie şi un gurează şi în rândul grecilor, în timpul asediu­
colier. Rochia era un cadou al Atenei (sau al lui cetăţii Troia. Originar din Beoţia, el era
Afroditei) - ea fusese ţesută de către Charite - fiul lui Arizelos şi al Amfinomei.în timp ce
iar colierul era un dar de la Hefaistos. Se mai lupta alături de Protoenor, el a fost ucis de
spunea că rochia şi colierul fuseseră oferite către Enea.
Harmoniei de către însusi Cadmos, care le H A R P A L IC E 4. (ApTraXvKrq.) Cunoaştem
deţinea în m od indirect de la Europa, căreia trei eroine cu acest nume.
Zeus i le oferise odinioară, în^ timp ce era în­ 1. Fiica regelui trac Harpalicos. Pentru
drăgostit de ea (v. Cadmos). în sfârşit, o altă că mama ei murise când ea avea o vârstă
tradiţie susţinea că acea rochie era opera fragedă, tatăl ei a hrănit-o cu lapte de vacă şi
Atenei şi a lui Hefaistos şi că ea fusese im ­ de iapă şi a -obişnuit-o să lupte, gândindu-s’e
pregnată de aceste două divinităţi cu o licoare că îi va urma la tron, deoarece nu avea nici un
magică, ce avea să îi otrăvească pe urmaşii fiu. Harpalice a prins gust pentru acest fel de
Harmoniei. Motivul acestei acţiuni era ura pe viaţă şi s-a dovedit foarte îndemânatică în
care Hefaistos şi Atena o purtau Harmoniei, mânuirea armelor. în timpul unui atac îm ­
deoarece se născuse din iubirea lui Ares şi a potriva lui Harpalicos, atribuit fie geţilor bar­
Afroditei. Aceste două cadouri divine aveau bari din şesurile dunărene, fie însoţitorilor lui
să joace un rol important, mai târziu, în le­ Neoptolem, la întoarcerea din Războiul Troiei,
genda Celor Şapte contra Tebei (v. Alcmeon, el a fost înconjurat de duşmani şi rănit grav. El
Amfiaraos, Erifile). în cele din urmă, ele au ar fi fost chiar ucis, dacă fiica sa nu i-a r fi
fost oferite ca „ex voto“ templului din Delphi, sărit în ajutor şi nu l-a r fi salvat.
iar în timpul domniei lui Filip II al M acedo­ Mai târziu, Harpalicos a fost alungat de pe
niei au fost furate. tron de o răzvrătire pe care o provocase da­
în tradiţiile păstrate pe insula Samotrace, torită cruzimii sale. El s-a retras în pădure,
Harmonia, în loc să fie considerată drept fiica însoţit de fiica sa, care le -a asigurat hrana
lui Ares şi a Afroditei, era prezentată ca fiica vânând şi, mai alesv atacând grajdurile şi
stânile din vecinătate. în cele din urmă, păsto­
rii au pus capcane şi au prins-o în plase, ca pe
I H arraonides: 11, V, 60; TZET., la LYC., 93.
H arm o n ia: HfiS., Theog., 937; 975 si urm.; PIND., 3
Pyth., III, 157 si urm., si scol., la v. 167; EURIP., H arpalion: 1) II., XIII, 643 si urm., si scol. ad loc.; 2)
Phen., 822 si urm., si scol. la 71; DIOD. SIC., IV, . QU. SM., X, 70.
2, 1; V, 48,' 5; 49, 1; XVI, 64; THfeOGNIS, XV, H arpalice: 1) VIRG., En., I, 315 si urm.; si SERV.,
18; PAUS., III, 18, 12; IX, 12, 3; scol. la V II, II, ad. loc. (v. 317); HYG., Fab., 193; 252; 254. 2)
494; la APOLL. RH., Arg., I, 916; ET. BYZ., .?. v. PARTHÉN., Erot., 13; NONN., Dion., XII, 71 si
AdpSaw»; ATHfiN., VI, 232 f; XIV, 658 f; urm.; HYG., Fab., 206, etc. V. Climenos, 3. 3)
PARTHEN., Erot., 25; HYG., Fab., 148. ATHÉN., XIV, 11.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
o fiară sălbatică, după care au ucis-o. Insă
moartea ei a fost marcată de conflicte
sângeroase. Atunci când a fost prinsă, Har-
palice ducea cu ea un ied, ce constituia prada
luată în ultima ei „expediţie“ de jaf. Păstorii
şi-au disputat iedul cu atâta înverşunare încât
mai mulţi au murit în încăierare. Apoi oamenii
au ridicat un mormânt şi i-au consacrat un
cult tinerei fete. în timpul sărbătorii organizate
în onoarei ei, adepţii simulau lupte în aminti­
rea conflictelor provocate de moartea sa.
2. Fiica lui Climenos (v. acest nume, 3),
de care acesta s-a îndrăgostit. După săvârşirea
incestului, Harpalice a fost prefăcută îritr-o
pasăre de noapte, numită KaĂKt“. In alte vari­
ante, ea s-a r fi sinucis ori ar fi fost ucisă de
Climenos.
3. O tânără fată cu acest nume se în­
drăgostise de Ificles. Fiind însă respinsă de
acesta, ea s-a sinucis. Exista chiar un „cântec
de jale al Harpalicei“, pe care îl cântau fetele.
H A R P A L IC O S 1. (ApndXvKos-.) în afara e-
roului menţionat mai sus drept tatăl Har­
palicei, legendele mai cunosc cel puţin trei
eroi cu acest nume.
1. Unul dintre fiii lui Licaon.
2. în Eneida lui Vergiliu, unul din în­
soţitorii lui Enea, ucis de Camillus în timpul
campaniei împotriva lui Tumus şi a Rutulilor.
3. Teocrit aminteşte şi el ae un erou nu­
mit Harpalicos, care l-a învăţat pe Heracles
scrima şi gimnastica.
H A R P IN A 2. (Apmwa.) Una din fiicele
zeului-râu Asopos, sora Eginei. Ea a fost
iubită de Ares şi a dat naştere eroului Oe-
nomaos (v. acest nume), în cetatea Pisa din
Elida. A dat şi numele cetăţii Harpina, înte­
meiată de fiul ei (v. Oenomaos).
H A R P II3. (Apirviai.) Harpiile, adică Răpi­
toarele, erau genii înaripate, fiicele lui Tau-
mas şi ale Electrei, fiica lui Oceanos (tab. 32).
Ele apai^ineau generaţiei divine preolimpiene.
Cel mai adesea, ele erau în număr de două:
Aello, numită şi Nicotoe, şi Ocipete. Uneori,
este amintită şi’ a treia, Cel’eno. Numele lor le
dezvăluie firea, însemnând: Vijelie Scurtă,
Zboară Repede, întuneric produs de trecerea
unui nor. Erau reprezentate sub chipul unor
femei înaripate sau al unor păsări cu cap de
femeie şi având gheare ascuţite. Se spunea că
locuiau în Insulele Strofade din Marea Egee.
Mai târziu, Vergiliu le plasa la intrarea în
Infern, alături de alţi monştri.
Harpiile răpeau copii şi suflete. Chipul lor
' H arpalicos: 1) v. Harpalycé, 1. 2) APD., Bibi., III, 8,
I. 3) VIRG., En„ IV , 615. 4) THÉOCR., XXIV,
, 109 si urm.
i H a rp in a: DIOD. SIC., IV, 73; PAUS., V, 22, 6; VI,
21, 8; scol. la APOLL. RH„ Arg., I, 753; TZET., la
LYC. 149.
3 H a rp ii:H É S ., Théog., 265; APD., B ib i, I, 2, 6; III,
15, 2; HYG., Fab., 14; VIRG., En„ III, 209; VI,
289; scol. la APOLL. RH„ Arg., II, 285; 1089;
SERV., la VIRG., En„ III, 252.
213
era aşezat pe morminte, ducând în gheare
sufletul mortului. Legenda în care Harpiile
joacă rolul cel mai important se referă la re­
gele Fineu. Acesta fusese atins de un blestem:
tot ceea ce punea în faţă, în special mâncare,
Harpiile îi luau, iar tot ceea ce nu puteau să ia
cu ele, spurcau cu excrementele lor (v. Fineu).
La venirea Argonauţilor, Fineu le-a cerut să-l
scape de Harpii. Zetes şi Calais, cunoscuţi sub
numele de Boreazi, le-au urmărit şi le-au
forţat să zboare. Destinul voia ca Harpiile să
nu poată muri decât dacă ar fi fost prinse de
fiii lui Boreu. La rândul lor, aceştia ar fi tre­
buit să moară dacă nu ar fi reuşit să le prindă.
Prima dintre Harpii a căzut în timpul urmăririi
într-un râu din Peloponez, care s-a numit de
atunci Harpis. Cealaltă a ajuns până în In­
sulele Echinade, numite după aceea Insulele
Strofade sau Insulele întoarcerii. însă Iris (sau
Hermes) ar fi apărut atunci în faţa lui Calais şi
Zetes, interzicându-le să le ucidă pe Harpii,
care erau „slujitoarele“ lui Zeus. In schimbul
vieţii, ele au promis sâ-1 lase în pace pe Fineu
şi s-au ascuns într-o peşteră din Creta. O
tradiţie aberantă povesteşte că cei doi fii ai lui
Boreu ar fi pierit urmărind Harpiile, dar era
vorba de o tradiţie izolată.
Harpiile au jucat un anumit rol şi în le­
genda lui Pandareos (v. acest nume).
Se spunea că Harpiile s-ar fi iubit cu zeul-
vânt Zefir, dând naştere unor cai: Xantos şi
Balios, cei doi cai divini ai lui Ahile, iuţi ca
vântul; Flogeos şi Harpagos, caii Dioscurilor.
H A R P IR IA 4. (ApnvpeLa.) în interpretarea
evhemeristă a legendei lui Fineu, una dintre
fiicele acestuia se numea Harpiria, iar sora ei
se numea Erasia. Amândouă fiicele duceau o
viaţă dezordonată, care compromitea reputaţia
tatălui lor si îi risipea averea. Ele au fost răpite
de către fii lui Boreu, Calais şi Zetes, care
l-au scăpat astfel pe regele Fmeu de toate
grijile sale (v. Harpii).
H E B E 5. (Hf3rj.) Prin însăşi semnificaţia nu­
melui său, Hebe apărea drept personificarea
tinereţii. Ea era fiica lui Zeus şi a Herei, fiind,
prin urmare, sora lui Ares şi a’llitiei (tab. 38).
în „casa divină“, Hebe juca rolul unei servi­
toare sau al unei „fete în casă“ . înainte de
răpirea lui Ganimede, ea servea zeilor necta­
rul. De asemenea, pregătea baia lui Ares, o
ajuta pe Hera să înhame caii la carul ei de
luptă. îi plăcea să danseze împreună cu
Muzele „şi cu Horele, în sunetul lirei lui
Apollo. în momentul apoteozei lui Heracles şi
a împăcării eroului cu Hera, zeii au celebrat
căsătoria acestuia cu Hebe, simbolizând acce­
sul său la tinereţea veşnică a zeilor.
4 H a rp iria : TZET., Chil., I, 220 şi urm. la LYC., 166 şi
. urm.
H ebe: II, IV, 2; 722; 905; Odys., XI, 601 si urm.;
Hymn. horn. ă A p o i, 195; HES., Theog., 922; 950
si urm.; PIND., Nem., I, 71; X, 17; Isthm., IV, 49;
P A U S .,, 13, 3; APD., B ib i, I, 3, 1.
214
H E C A E R G O S 1. (Ekàepyos'.) Hecaergos şi
Opis erau doi Hiperboreeni care, pentru prima
dată, au oferit un sacrificiu lui Apollo şi lui
Artemis pe insula Delos, unde aduseseră
obiectele sacre. Ei au fost însărcinaţi să îi
crească pe cei doi copii divini, care le-au dat
poreclele de Hecaergos şi Opis. Legenda era
destinată să explice aceste porecle rituale,
interpretate în moduri foarte diferite.
H E C A L E 2. (E/caAr/.) Atunci când Tezeu a
plecat să lupte cu taurul de la Maraton, el şi-a
petrecut noaptea într-un sat din Atica, unde
fusese prim it de o femeie bătrână, numită
Hecale. Ei au vegheat împreună şi a doua zi,
după plecarea lui Tezeu, Hecale a oferit un
sacrificiu lui Zeus, pentru a obţine întoarcerea
tânărului. Tezeu a ucis taurul, dar atunci când
a trecut din nou pe la coliba Hecalei, biata
bătrână murise. El a întemeiat atunci un sanc­
tuar închinat lui Zeus Hecalesios, în care se
oficia un cult în onoarea sa (v. Tezeu).
H E C A M E D E 3. (EtcaftjjSî}.) în timp ce se
deplasa spre Troia, Ahile a cucerit insula
Tenedos si a luat, printre alţi captivi, o fată
numită Mecamede, fiica lui Arsinoos. Mai
târziu, această captivă a fost atribuită lui
Nestor.
H E C A T E 4. (Emiri.) Zeiţă înrudită cu Arte­
mis, care nu avea un mit propriu-zis. Ea
rămâne destul de misterioasă, fiind caracteri­
zată prin funcţiile şi atribuţiile sale, mai de­
grabă decât prin legendele în care apare. He-
siod o prezintă drept fiica lui Perses si a As-
teriei, descinzând direct din generaţia 'titanilor
(tab. 32). Hecate era deci independentă de zeii
olimpieni, dar Zeus i-a păstrat vechile privi­
legii, ba chiar a mai adăugat şi altele. Ea
răspândea binecuvântarea si bunăvoinţa asu­
pra tuturor oamenilor, acordându-le favorurile
pe care aceştia le cereau. Hecate acorda mai
ales prosperitatea materială, darul elocinţei în
adunările politice, victoria în bătălii, precum şi
câştigul la diferite jocuri. Pescarii prindeau
mài mult peşte, păstorii îşi vedeau turmele
prosperând său pierind, după cum voia zeiţa.
Privilegiile sale cuprindeau toate domeniile
vieţii si nu se limitau doar la câteva, aşa cum
se întâmpla în general cu celelate divinităţi.
Era invocată astfel, în mod deosebit, ca „zeiţă
ce asigura tinereţea“, alături de Artemis şi
Apollo.
Acestea erau trăsăturile caracteristice ale
zeiţei Hecate în epoca străveche. încetul cu
încetul, zeiţa a ajuns să aibă o specializare
, Hecaergos: SERV., la VIRG., En., XI, 532; 858.
Hecale: CALLIM., Hécalé; PLUT., Thésée, 14; cf.
Anthol. Pal., IX, 546; ET. BYz., si Etym. Magn., s.
„ v. ‘IiKctXci os.
. Hecamede: //., XI, 624; XIV, 6; SUID., Lex., s. v.
Hecate: HÉS., Théog., Hym. Hom., V, 24 si urm.;
APD., Bibl., I, 2, 4; scol. la APOLL. RH., Àrg., III,
200; 242; 467; 861; 1035; IV, 828; DIOD. SIC.,
IV, 45 si urm.; APUL-, Métam., XI, 2; CIC., De
Nat. D .,'lïl, 18, 46.
Pierre G R IM A L
diferită, fiind considerată divinitatea protec­
toare a magiei şi a farmecelor. Era legată de
Lumea Umbrelor şi apărea magicienilor şi
vrăjitoarelor ţinând’ câte o torţă în fiecare
mână sau având înfăţişarea diferitelor ani­
male: iapă, căţea, lupoaică, etc. Ei îi era
atribuită inventarea vrăjitoriei şi legenda a
introdus-o în familia magicienilor prin ex­
celenţă, Eetes şi Medeea din Colhida (v.
Perses). în tradiţiile târzii, Circe era socotită
fiica Hecatei, uneori trecând drept mama
acesteia.
Ca vrăjitoare, Hecate era stăpâna răscru­
cilor, care erau locuri privilegiate pentru
magie. Oamenii ridicau la răscruci câte o
statuie a zeiţei, care avea înfăţişarea unei fe­
mei cu trei corpuri sau cu trei capete. Aceste
statui erau foarte frecvente în zonele rurale şi
oamenii aduceau ofrande şi le puneau în apro­
pierea lor.
H E C A T E R O S5. (E/cărepos'■) Acest per­
sonaj mitologic nu a fost consemnat decât de
Strabon, care citează un pasaj pierdut din He-
siod, a cărui lecţiune este nesigură. După He-
siod, iubind-o pe fiica lui Foroneu (probabil
Niobe), Hecateros a avut împreună cu ea mai
mulţi copii: Nimfele munţilor, Satirii, precum
şi Cureţii. Numele lui Hecateros apare în nu­
meroase genealogii.
H E C A T O N H IR I6. (EKaroyxeipe^.) Aşa
cum arată şi numele lor, Hecatonhirii erau
fiinţe uriaşe, înzestrate cu o sute de braţe şi cu
cincizeci de capete. Erau trei la număr: Co’ttos,
Briareu (sau Egeon, v. acest nume) şi Giges
sau Gies. Erau fiii lui Uranos şi ai Gaiei (tab.
12), făcând parte din aceeaşi generaţie cu
Ciclopii. Ca şi aceştia, ei i-au ajutat pe zeii
olimpieni şi mai ales pe Zeus în lupta lor îm ­
potriva Titanilor.
Interpretările evhemeriste îi consideră pe
Hecatonhiri nu fiinţe uriaşe, ci oameni care
locuiau în cetatea Hecatonhiria din M ace­
donia. Ei i-a r fi ajutat pe locuitorii cetăţii
Olimpia („Olimpienii“) să lupte împotriva
Titanilor şi să-i alunge din regiunea lor.
H E C T O R 7. (EKTaip.) Eroul troian Hector
era fiul regelui Priam şi al soţiei sale Hecuba.
Era probabil cel mai mare dintre fii, deşi anu­
mite tradiţii (ajungând până la Stesihor) îl
considerau fiul lui Apollo. Cu toate că Priam
era regele Troiei, Hector era cel care deţinea
puterea reală asupra compatrioţilor săi. El
conducea după bunul său plac discuţiile din
Hecateros: STRAB., X, 3, 19, p. 471. E vorba proba-
. bil de un nume ritual al lui Apollo (cf. Hecaergos).
Hecatonhiri: APD., B ib i, I, 1, 1 şi urm.; HÉS.,
7 Théog., 147 şi urm.; PALAEPH., Incr., 20.
Hector: II., passim, şi mai ales I, 242; II, 416; 788 şi
urm.; III, 76 şi urm.; V, 680 şi urm.; VI, 102 şi
urm.; VII, 11 şi urm.; 113 şi urm.; IX, 352 şi urm.;
XXII, 433 si urm.; X X I V ,passim, etc.; scol. la VIL,
III, 314; TZET., la LYC., 266; EURIP., Rhes..
passim; DICT. CR. III, 20; VI, 12.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
adunarea locuitorilor cetăţii si purta războiul
aşa cum credea. Foarte iubit de poporal său, el
a primit onoruri aproape divine, prietenii ca şi
duşmanii săi recunoscând că el era principalul
apărător al cetăţii. Agamemnon a încercat mai
întâi să scape de el, ştiind bine că nu va putea
cuceri cetatea atâta timp cât Hector va fi
acolo.
Personalitatea lui Hector este prezentată pe
larg mai ales în Iliada. El apare foarte puţin în
epopeile ciclice şi în operele tragicilor greci.
Din această cauza, nu cunoaştem decât faptele
de vitejie atribuite lui în timpul celui de-al
zecelea an de război, singurul de care se ocupă
Iliada. Ştim că era căsătorit cu Andromaca,
fiica regelui Tebei din Misia (v. Andromaca),
şi a avut cu ea un singur fiu, numit Astianax
ele către troieni şi Scamandrios de către
părinţii săi. Astianax era foarte tânăr atunci
când a murit Hector. O tradiţie aberantă
pomeneşte de încă un fiu al lui Hector şi al
Andromacăi, numit Laodamas, iar alta despre
un alt fiu, numit Oximos.
Până la începutul celui de-al zecelea an de
război, Hector a evitat lupta în loc deschis, cel
puţin atunci când stia că Ahile lupta în rândul
grecilor. Odată, Ahile a încercat să ajungă la
el, însă Hector nu l-a aşteptat şi a fugit până
în cetate. în schimb, în timpul absenţei lui
Ahile, Hector a produs un adevărat măcel în
rândul grecilor. Protejat de Ares, până când
acesta a fost rănit de către Diomed, el i-a ucis
pe M nestes şi Anhialos, pe Teutras şi Oreste,
Trehos si Oenomaos, Helenos şi Oresbios.
Dar, în faţa unui contraatac al grecilor, el s-a
retras în cetate.
Apoi, Hector revine în luptă, după ce şi-a
luat adio de la Andromaca şi Astianax. El era
însoţit de fratele său Paris’ şi a provocat la
luptă pe oricare erou grec.’ M enelaos s-a
oferit, dar a fost oprit de către fratele său
Agamemnon. Până la urmă, Aiax a răspuns
provocării şi lupta a durat până la lăsarea
nopţii, fără a fi decis învingătorul. în cursul
nopţii, Aiax şi Hector au făcut schimb de da­
ruri: Aiax i-a dăruit centura sa, iar Hector
sabia.
în cursul atacului împotriva corăbiilor gre­
ceşti, rolul lui Hector a fost dintre cele mai
strălucite. întreaga responsabilitate a luptei i-a
revenit lui. De mai multe ori, a fost necesară
intervenţia directă a zeilor pentru a-1 îm-
icdica să ucidă eroi cum ar fi Nestor sau
E •iomed. Dar şi Hector era protejat de către
Apollo, care a deviat săgeţile trase de Teucer.
Zeus a poruncit tuturor zeilor şi zeiţelor să îi
lase victoria lui Hector, atâta timp cât Ahile
nu va participa la luptă.
în momentul în care situaţia a devenit
foarte critică pentru greci, Patr’oclu, cu per­
misiunea lui Ahile, a venit în ajutorul lor. Dar,
curând, el va fi ucis de către Hector, care îi ia
apoi armele, cu toată opoziţia grecilor.
O dată cu revenirea lui Ahile în luptă, se
apropiau ultimele clipe ale vieţii lui Hector.
Atunci când Ahile l-a ucis pe Polidoros, unul
21 5
din fraţii săi, Hector a încercat să îl răzbune,
însă lancea sa a căzut fără forţă la picioarele
eroului grec. Acest lucru însemna că destinul
său era să nu poată face nimic în faţa lui
Ahile, de mâna căruia trebuia să moară. Pen­
tru a întârzia momentul fatal, Apollo l-a în­
văluit într-un nor şi Ahile l-a căutat în zadar,
însă, în timp ce restul armatei troiene a rein­
trat în cetate, Hector a rămas ultimul în faţa
porţii Scheene. Tatăl şi mama sa îl implorau
să se întoarcă la adăpostul zidurilor de apărare
ale cetăţii. Dar el nu ţinea seama de părerea
lor. îl aştepta pe Ahile. Totuşi, atunci când
acesta a apărut, pe Hector l-a cuprins frica şi a
fugit din faţa lui. De trei ori, cei doi adversari
au înconjurat cetatea, Ahile urmărindu-1 pe
Hector, până când Atena, luând înfăţişarea lui
Deifob, l-a făcut pe Hector să se oprească,
prom iţându-i ajutorul. Dar, atunci când Hec­
tor acceptă lupta, Atena dispare şi el înţelege
că i-a sosit sfârşitul. în Olimp, Zeus a cântărit
cu balanţa Destinului soarta celor doi adver­
sari, iar cea a lui Hector a atârnat mai greu,
coborând spre Hades. Din acel moment,
Apollo l-a părăsit pe Hector şi Ahile i-a dat
acestuia ultima lovitură. în zadar, în clipa
morţii, Hector îl roagă pe Ahile să-i dea ca­
davrul său lui Priam. Ahile refuză. Atunci, cu
clarviziunea muribunzilor, Hector îi prezice şi
lui apropierea morţii.
După ce l-a ucis, Hector a străpuns
gleznele cadavrului şi l-a legat de carul său de
luptă cu nişte curele’din piele, târându-1 astfel
în jurul cetăţii, sub privirile îngrozite ale
troienilor. Apoi, cadavrul a fost abandonat în
tabăra grecilor, lăsat pradă câinilor si
păsărilor, şi chiar zeilor li s-a făcut milă de el.
Zeus a trim is-o pe Iris să-l găsească pe Ahile
şi i-a poruncit şă-i dea lui Priam trupul neîn­
sufleţit al lui Hector. La rândul său, bătrânul
rege Priam a venit în solie la Ahile şi, în
schimbul unei răscumpărări, a obţinut ca­
davrul fiului său. Timp de douăsprezece zile,
o încetare a luptelor a permis troienilor să
celebreze cu demnitate funeraliile principalu­
lui lor apărător. Andromaca, Hecuba şi Elena
au purtat semnele doliului.
H E C U B A 1. (E/ca/3rj.) Cea de-a doua soţie a
regelui Troiei, Priam. Genealogia sa constituia
obiectul unei controverse încă din antichitate.
Două tradiţii dominau: una o considera fiica
lui Dimas, regele Frigiei, cealaltă, fiica lui
Ciseu, un rege din Tracia. în primul caz, ea
H ecuba: II., VI, 293 şi urm.; XVI, 718, şi scol. ad
loc.; XXII, 82 şi urm.; 405 şi urm.; 430 şi urm,;
XXIV, 200 si urm.; 286 si urm.; 746 si urm.; scol.
la III, 325; APD„ Bibi.,’ III, 2, 5; EURIP., Hec.,
passim, Troy., passim; scol. la Hec., 3; 1261; cf;
SEN., Troy.; Ov., Her., XVI, 44 şi urm.; Met., XIII,
422 şi urm.; 534 şi urm.; TZET., Antehom,, 41 şi
urm.; Posthom., 366 si urm.; la LYC.; 86; 22.4 si
urm.; 1176; HYG., Fab., 90; 111; 249; SERV., l’a
VIRG., II, 32; III, 15; VII, 320; X, 705; cf. SUfiT.,
Tib., 70. Cf. M. L. DEFLANDRE, Hecube..., Rev.
B. de Ph., 1939, p. 283 şi urm.
 216
descindea din zeul-râu Sangarios. Intr-o vari­
antă a acestei tradiţii, Sangarios era considerat
nu străbunicul, ci tatăl Hecubei, mama ei fiind
Nimfa Evagora. într-o altă variantă, mama sa
ar fi fost Glaucippe, fiica lui Xantos. Autorii
care o socoteau fiica regelui trac Ciseu, îi
atribuiau ca mamă pe Teleclia. Soţia lui Di-
mas ar fi fost Nimfa Eunoe.
Tradiţia urmată în Iliada este cea care
susţine că. Hecuba era fiica regelui frigian
Dimas. In schimb, tragicii greci, mai ales Eu-
ripide, preferau să se refere la originea ei
tracică. Problema genealogică privitoare la
Hecuba era atât de complicată încât îm­
păratului roman Tiberius îi facea mare plăcere
să o propună, în m od ironic, gramaticienilor
din vremea sa.
Hecuba era celebră prin fecunditatea sa.
Uneori, se spunea că i-a dăruit lui Priam
nouăsprezece copii. Acest număr ajunge la
cincizeci în textele lui Euripide. Apollodor
numeşte doar paisprezece: Hector, cel mai
m are;’Paris, numit şi Alexandru, al doilea, a
cărui naştere a fost precedată de un vis profe­
tic (v. mai jos); apoi patru fiice, Creuse,
Laoaice, Polixene şi Casandra (deşi aceasta
era considerată, în general, sora geamănă a lui
Troilos sau a lui Helenos, care deţinea ca şi ea
darul profeţiei; v. Casandra si Helenos); ul­
timii au fost băieţi: Deifob, Helenos, Pammon,
Polites, Antifos, Hipponoos, Polidoros şi
Troilos, cel mai mic si mai iubit, favorit al lui
Hector (v. Troilos). t se mai atribuie şi un al
cincisprezecelea copil, Polidamas (tal). 34 şi
Priam).
La Homer, Hecuba nu a jucat decât un rol
destul de şters. Ea apare în plan secund, pentru
a modera ’curajul lui Hector, pentru a plânge
pe cadavrul său, pentru a o ruga pe zeiţa Atena
să îndepărteze nenorocirea de cetatea Troia.
Dar, începând cu epopeile ciclice şi mai ales o
dată cu tragicii greci, figura Hecut>ei se ampli­
fică, devenind simbolul măreţiei şi al ne­
fericirii.
Se povestea că puţin înainte de a aduce pe
lume cel de-al doilea fiu al său, Hecuba a avut
un vis ciudat, în care văzuse ieşindu-i din sân
o torţă care dădea foc cetăţii Troia, în în­
tregime, şi chiar pădurilor de pe muntele Ida.
Prezicătorii care au fost consultaţi au precizat
că fiul care se va naşte va fi cauza distrugerii
cetăţii. Hecuba, însă,’a refuzat să îi fie omorât
fiul imediat după naştere şi a hotărât doar să-l
abandoneze. Copilul a fost salvat şi s -a întors
mai târziu la Troia (v. Paris). O altă versiune
povesteşte că prezicătorii (mai ales Esacos,
unul dintre fiii lui Priam) (v. Esacos) îi atrăse-
seră pur şi simplu atenţia lui Priam că acel
copil care se va naşte într-o anumită zi va
provoca distrugerea cetăţii. A r fi „trebuit să fie
ucis atât copilul, cât şi mama sa. în ziua preci­
zată, s-au născut doi copii: Paris, fiul Hecubei
si al lui Priam, şi Mounippos, fiul Cillei şi al
lui Timoetes, fratele sau cumnatul lui Priam
(v. Cilla). Priam a pus să fie ucişi Cilla şi
Mounippos.
Această legendă referitoare la visul
Pierre G RIM A L
Hecubei era destinată să explice originile
crimei care a dus la distrugerea Troiei, fie prin
faptul că era mama lui Paris, fie pentru că ea
refuzase, în ciuda recomandărilor transmise de
zei, să-l ucidă. în acest fel, erau justificate,
într-o anumită măsură, nenorocirile care s-au
abătut asupra cetăţii.
în momentul căderii Troiei în mâinile gre­
cilor, Hecuba îşi pierduse deja aproape toţi
fiii. Unul dintre ei, Polidoros, fusese încre­
dinţat de către Priam regelui Polimestor din
Chersonez (care, conform unei versiuni a le­
gendei, se căsătorise cu una din fiicele sale,
Ilione) (v, Deipile şi Polimestor), pentru a-1
pune la adăpost. în acelaşi timp, Priam îl ru­
gase pe Polimestor să păstreze pentru fiul său
importante comori. însă, după căderea Troiei
si moartea lui Priam, Polimestor a dorit să-si
însuşească bogăţiile al căror depozitar era. fii
l-a ucis pe Polidoros şi i-a aruncat trupul în
mare (după o altă versiune, el l-a ucis din
greşeală pe propriul său fiu, Deipilos). Ca­
davrul a fost aruncat de valuri pe ţărmurile
Troadei, chiar în momentul în care Hecuba,
atribuită lui Ulise, era gata să fie îmbarcată.
Regina a recunoscut trupul fiului său şi a
hotărât să se răzbune. Ea a trimis pe una dintre
servitoarele sale la Polimestor, sub un pretext
înşelător. Făcându-se că nu ştie nimic, ea voia
să -i spună unde se găsea o comoară ascunsă,
care scăpase până atunci cuceritorilor. Ispitit
de câştig, Polimestor a sosit în grabă. Atunci
când acesta a ajuns în apropierea ei, Hecuba
i-a smuls ochii, după ce captivii troieni îi
uciseseră cei doi copii pe care îi adusese cu
sine.
Drept pedeapsă pentru această crimă, grecii
au hotărât să o omoare cu pietre. Dar, sub
grămada de pietre, în locul cadavrului său, a
fost găsită o căţea cu ochii de foc, sau Hecuba
fusese prefăcută într-o căţea, atunci când în­
soţitorii lui Polimestor încercau să-şi răzbune
regele. O altă tradiţie povestea că Hecuba
fusese prefăcută în căţea pe corabia care o
ducea în Grecia şi s-a r fi aruncat în mare.
Mai există si o altă versiune referitoare la
moartea sa (v. Helenos).
H E G E L E O S 1. tHyeXeaJS’.) Un nepot al lui
Heracles, fiul lui Tirsenos, care era la rândul
său fiul eroului şi al Omfalei. Lui Tirsenos i se
atribuia inventarea trompetei. Fiul său Hege-
leos ar fi introdus utilizarea în război a acestui
instrument de suflat, la Heraclizi şi la Dorieni.
El a ridicat în cetatea Argos un templu închi­
nat zeiţei Atena Salpinx (adică Atena Trom­
peta) (v. şi Melas).
H E L E IO S 2. (EXeios-.) Cel mai mic dintre
fiii lui Perseu si ai Andromedei (tab. 31), năs­
cut în cetatea Micene. El l-a însoţit pe Amfi­
trion în expediţia împotriva Insulei Tafos şi a
1 Hegeleos: PAUS., II, 21, 3.
Heleios: APD., B ib i, II, 4, 5; 7; STRAB., VIII, 5, 2,
p. 363; TZET., la LYC., 838; scol. la V II, XIX,
116.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 217

împărţit suveranitatea insulei cu Cefal, după cetăţii. începând din acel moment, tradiţiile
obţinerea victoriei. privind aventurile sale sunt foarte diferite:
H E L E N O S 1. (EXevos'-) Fiul lui Priam şi al dra,msoţit de Hecuba, de Andromaca şi de Casan­
’pe care le obţinuse la împărţirea cap­
Hecubei şi fratele geamăn al Casanârei. tivilor, şi de un grup de troieni, Helenos s-a
Primise darul profeţiei o dată cu ea, în cursul dus în cetatea Chersonez din Tracia şi s-a
unei nopţi petrecute în templul lui Apollo stabilit acolo, unde se spune că Hecuba a fost
Timbreeanul (v. Casandra). Aşa cum Casan- prefăcută în căţea şi a murit. Helenos a în-
dra trecea drept iubita zeului, Helenos era şi el gropat-o într-un loc numit de atunci „Mor­
favoritul acestuia. Apollo i-a dăruit un arc’din mântul Căţelei“. Conform unei alte versiuni,
fildeş, cu ajutorul căruia Helenos l-a rănit pe el ar fi revenit lui Neoptolem, împreună cu
Ahile la mână. Andromaca. Darul său profetic i-a permis să îi
Helenos a participat la jocurile funebre dea lui Neoptolem sfatul de a nu se întoarce
celebrate în jurul cenotafului lui Paris, în mo­ cu ceilalţi greci pe mare, ci să ocolească pe
mentul în care troienii îl credeau mort (v. uscat. Datorită lui, Neoptolem a scăpat de
Paris). El i-a prezis fratelui său toate urmările dezastrului de la capul Cafareu, unde
calamităţile care aveau să rezulte din călătoria a pierit aproape întreaga flotă grecească.
sa în Grecia (cea în cursul căreia a răpit-o pe Atunci când Neoptolem a fost ucis la Delfi de
Elena). către Oreste (v. Neoptolem), Helenos s-a
In prima parte a războiului Troiei, până la căsătorit cu văduva lui, Andromaca (v. acest
moartea lui Paris, Helenos a luptat vitejeşte nume), de la care a avut un fiu, numit Cestri-
alături de Hector, iar după moartea fratelui nos. El însuşi a domnit în locul lui Neoptolem,
său, el i-a luat locul în fruntea concetăţenilor dar, la moartea lui, a lăsat regatul lui Molosos,
săi, fiind rănit de către Menelaos. fiul acestuia şi nepotul lui Ahile.
Atitudinea lui Helenos s-a schimbat com­ I se atribuie lui Helenos fondarea cetăţilor
plet după moartea lui Paris, atunci când Priam Butrot şi Ilion din Epir. El a fost cel care a dat
a refuzat să-i dea mâna Elenei şi l-a preferat numele Chaoniei (v. Chaon). în Eneida, Ver-
pe Deifob, care era mai m ic ’ decât el (v. giliu îl înfăţişează pe Helenos ca fiind
Elena). De supărare, Helenos s-a retras pe căsătorit cu Andromaca şi prim indu-şi cu
muntele Ida şi a hotărât să nu mai participe la amabilitate compatrioţii care treceau prin Epir.
luptă. Prezicătorul grec Calchas anunţase deja O tradiţie atestată destul de târziu, con­
că numai Helenos ar şti să dezvăluie condiţiile cepută probabil pentru a suprima din legenda
în care putea să fie cucerită cetatea Troia. sa episodul capturării de către greci şi al
Ulise a reuşit atunci să-l captureze pe Helenos trădării care a urmat, povesteşte că Helenos,
şi mai cu forţa, mai prin cumpărare, acesta a nemulţumit că fusese preferat fratele său mai
dezvăluit secretele deţinute, sub forma unui mic, Deifob, i-a cerut lui Priam permisiunea
oracol. Troia nu putea să fie înfrântă decât în ţie a părăsi Troia şi de a se stabili în Grecia,
trei condiţii: dacă Neoptolem, fiul lui Ahile, ar împreună cu însoţitorii săi, îmbarcaţi pe mai
fi luptat alături de greci; dacă aceştia din urmă multe nave, el a plecat din Troada si a ocupat
ar fi deţinut oasele lui Pelops; în ’sfârşit, dacă o zonă din Epir, unde şi-a stabilit domnia
Palladion-ul, statuia miraculoasă care căzuse asupra urmaşilor lui Molossos.
din cer, ar fi fost răpită de la troieni, din tem­ H E LIA D E si H E L IA Z I2. (HXidSai şi
plul aflat în cetate. Se mai spunea că Helenos 'HXiâăes'.) Sunt fiicele şi fiii Soarelui (Helios),
indicase şi alte condiţii: Filoctet să lupte din care au jucat roluri diferite în legende sepa­
nou alături de greci şi să le aducă arcul şi rate.
săgeţile lui Heracles; în sfârşit, el ar fi fost cel 1. Fiicele lui Helios şi ale Oceanidei
care i-a r fi sfătuit pe greci să folosească un cal Climene erau surorile lui Faeton. Ele se nu­
de lemn pentru a introduce pe ascuns război­ meau Merope, Helie, Phoebe, Eterie, Di-
nici în interiorul zidurilor de apărare. oxippe (sau Lampetia). Atunci când fratele lor
Toate aceste servicii, atitudinea sa înainte a fost trăsnit de către Zeus şi a căzut în râul
de război, atunci când încercase să-l convingă Eridan, Heliadele l-au plâns, stând pe malurile
pe Paris să renunţe la răpirea Elenei, precum râului, şi au fost prefăcute în plopi. Lacrimile
şi faptul că îi împiedicase pe troieni să lase lor au dat naştere picăturilor de ambră. Se
trupul neînsufleţit al lui Ahile pradă păsărilor, povestea, de asemenea, că metamorfoza lor
i-a u asigurat viaţa şi libertatea după cucerirea era o pedeapsă, deoarece ele îi dăduseră frate­
lui lor, Faeton, carul şi caii Soarelui, fără per­
misiunea lui Helios, provocând astfel catas­
Helenos: II., VI, 76; VII, 44 si scol.; XII, 94; XIII, trofa (v. Faeton).
576; XXIV, 249; EUST., la’ HOM., 626, 24; 663,
40; APD., B ib i, III, 12, 5; Ep„ V, 9 şi urm.;
SOPH., Philoct., 604 şi urm.; 1337 şi urm.; PTOL.
HÉPH., Nov. Hist., VI (p. 195, 11, Westerman); 2 Heliazi: 1) ESCH., trag. pierdută Heliazii; HYG.,
HYG., Fab., 273; VIRG., En., III, 333; SERV., la Fab., 152; 154; pr„ 38 (Rose); Ov., Met., II, 340 si
VIRG., En., I, 479; II, 166; III, 297; 334; TZET., urm.; scol. la VOd., XVII, 208; VIRG., Buc., VI,
Posthorn., 571 si urm.; la LYC., 91 î; 1439; Chil., 62; En„ X, 189 si urm., si SERV., ad loc.; APOLL.
VI, 508 si urni.; DICT. CR., Bell. Troi., II, 18; RH„ Arg., IV, 595 şi urm.; DIOD. SIC., V, 23. 2)
PAUS., I , 'l l , 1; II, 23, 6; V, 13, 4; DIO. CHRYS., PIND., O l, VII, 131 si urm., si scol. ad loc.;
I, 208 (ed. Dindorf). DIOD. SIC., V, 56 şi urni.; STRAB., XIV, 2, 8.
218 Pierre G R IM A L

Zeus ~ Leda (sau Nemesis)

1

1
Xenodamos 1~ Tezeu | - Paris ~ Ahile ,

Pieris ~
(sau Tereis)
1 i 1 1 1
Megapentes Ifigenia Elena Bounicos C oritos Aganos Ideos Euforion

1 1
Oreste ~ Herm iona Nicostratos
1
Tisamenos

T ab el genealogic n r. 13
2. Fiii lui Helios o aveau ca mamă pe si Carul Mic sau Ursa Mare şi Ursa Mică.
Nimfa Rodos, cea care a dat numele celebrei tjneori, Helice era identificată cu Nimfa Cal-
insule. Aceştia erau în număr de şapte şi se listo (v. legenda sa), despre care se povestea
numeau: Ochimos, Cercafos, M acareu (sau că ar fi devenit, tot prin bunăvoinţa lui Zeus,
Macar), Actis, Tenages, Triopas şi Candalos. constelaţia Ursa Mare.
Toţi erau astrologi experimentaţi, care îi H E L IO S 3. (HĂios-.) Helios, Soarele, era o
depăşeau în această ştiinţă pe toţi astrologii
din vremea lor. Macareu, Candalos, Actis şi divinitate sau cel puţin un demon cu existenţă
Triopas, invidioşi pe ştiinţa fratelui lor şi cu personalitate proprie, care se deosebea de
Tenages, l-a u asasinat si au fugit apoi fiecare alte divinităţi solare, cum ar fi Apollo. El
în altă parte: Lesbos, CÎos, Egipt şi provincia aparţinea generaţiei Titanilor, fiind deci ante­
Caria. Ochimos şi Cercafos au rămas pe Insula n o r Olimpienilor. Era considerat drept fiul
Rodos. Fiind cel’mai mare, Ochimos a preluat Titanului Hiperion şi al Titanidei Theia. Era
puterea şi a d o m n it/ asupra insulei. S -a fratele Aurorei (Eosj şi al Lunei (Selena) (tab.
căsătorit cu N im fa Hegetoria, de la care a avut 38). Descindea din Uranos şi Gaia (tab. 12).
o fiică, numită Cidippe. Aceasta s -a căsătorit Helios avea ca soţie pe ’Perseis, una dintre
cu unchiul ei, Cercafos, care a moştenit tronul fiicele lui Oceanos şi a soţiei sale, Tethys. Ei
fratelui său, urm ându-i la domnie. Au avut au avut mai mulţi copii: Circe, vrăjitoarea,
trei fii: Lindos, Ialisos şi Camiros, care au Eetes, regele Colchidei, Pasifae, care a devenit
împărţit apoi insula şi au fondat trei cetăţi, soţia regelui Minos, şi un alt fiu, Perses, care
cărora le-au dat numele lor (v. Cercafos şi l-a detronat pe fratele său Eetes şi a fost ucis,
Tlepolemos). la rândul său, de către nepoata lui’ Medeea.
H E L IC A O N . (EălkcIcoi'.) Unul dintre fiii în plus, Helios a mai iubit şi alte femei:
troianului Antenor. Se căsătorise, cu Laodice, Nimfa Rodos, cu care a avut şapte fii, cunos­
una din fiicele regelui Priam. împreună cu cuţi sub numele generic de lieliazi (v. acest
fraţii săi, el a fost salvat de către Ulise, în nume); Climene, una dintre surorile soţiei sale
momentul cuceririi cetăţii Troia, şi i-a însoţit Perseis, care i-a dăruit mai multe fiice, numite
pe Antenor şi Polidamas în nordul Italiei (v. Heliade (v. acest nume); Leucotoe, fiica lui
Antenor). La templul din Delfi, pumnalul îui Orchamos şi a Eurinomei (v. şi Faeton şi Cli-
Helicaon era păstrat ca ex-voto în sanctuar. tia).
H E L IC E 2. (EXlkt}.) Cunoaştem două per­ Helios era înfăţişat ca un tânăr în floarea
sonaje mitologice cu acest nume. vârstei, deosebit de frumos. Capul său era
1. Fiica lui Selinos, căsătorită cu Ion, înconjurat de raze, dând impresia că are părul
căruia i-a dăruit o fiică, Boura (v. Ion). de aur. El parcurgea cerul într-un car de foc
2. U na dintre cele două Nimfe care l-a tras de cai foarte iuţi, numiţi Pirois, Eoos,
crescut pe Zeus. Deoarece Cronos le urmărea Aeton şi Flegon, patru nume care evocă ideea
să le pedepsească pentru răpirea copilului,
Zeus le -a prefăcut în constelaţii: Carul Mare
3 Helios: Od., III, 1; X, 138; XII, 260 şi urm.; v. mai
ales v. 374 si urm.; HÉS., Théog., 371 si urm.; 957;
1 H elicaon: II, III. 123; PAUS., X, 26, 8; SERV., la PIND., O/.,'VII, 58; ESCH., Prom. délivré, fragm.
VIRG., En., I, 241; MART., Epigr., X, 93; 186 (Nauck); APD., Bibi., I, 2, 2.; 4, 3; 6; 9, 1; 25;
, ATHEN., VII. 232 c. III, 1, 2; APOLL. RH., Arg., III, 209; IV, 591; 964
Helice: 1) PAUS., VII, 1, 3; 25, 5. 2) Scol. la Od., V, si urm.; EURIP., Troy., 439; DIOD. SIC., V, 56;
272 la POLL. RH., Arg., I, 936; SERV., la VIRG., TZEI., la LYC., 174; Ov„ Mét., II, 119 si urm.; IV,
Georg., I, 67; 138; 246; HYG., Astr. Poet., II, 1; 2; 167 si urm.; ANT. LIB., Tr., 41; HYG., Fab.. 154;
13; Fab., 177, scol. la ARAT., Phen., 27. 156;'183; SERV., la VIRG., En., VI, 14.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 219

de flacără, f o c . sau lumină. în fiecare di­ fii: Doros, Xoutos şi Eol, din care au descins
mineaţă, precedat de carul Aurorei, Helios principalele „rase“ elene: Dorienii, Eolienii,
pornea din ţinutul indienilor, pe un drum în­ Ionienii şi Aheenii (tab. 8).
gust, care străbătea mijlocul cerului. Umbla Lui Hellen i se atribuia regatul Ftiei din Te-
ziua întreagă şi seara ajungea la Ocean, unde salia, între Peneu şi Asopos, exact în locul în
se scăldau caii săi obosiţi. El însuşi se odihnea care Deucalion şi Pyrrha se stabiliseră imediat
într-un palat de aur, de unde pornea din nou a după Potop. Urmaşul său la tron a fost Eol, iar
doua zi dimineaţă. Traseul parcurs pe sub ceilalţi fii ai lui s-au exilat şi s-au stabilit în
Pământ ori pe sub Ocean, într-o ambarcaţiune alte locuri din Grecia (v. legendele lor).
formată dintr-o mare cupă scobită (v. Hera- H E M E R A 3. (Hfiepa.) Hemera era personi­
cles), între Occident şi Orient, era mult mai ficarea Zilei. Concepută ca o divinitate femi­
scurt decât traseul diurn, care urma bolta ce­ nină (cuvântul care desemnează ziua este fe­
rească. Aceste concepţii corespundeau unor minin în greceşte), era fiica Nopţii şi a lui
noţiuni străvechi privind forma pământului şi Ereb, zeitatea Tenebrelor Infernului. Sora ei se
a lumii. Ele au fost abandonate încetul cu numea Eter (v. acest nume şi Uranos).
încetul, pe măsură ce astronomia făcea pro­
grese, ceea ce explică într-un fel importanţa H E M IC IN I4. (HpÎKVPes'.) Hemicinii sau
secundară a lui Helios în panteonul elen. încă Cei pe Jumătate Câini erau un popor legendar,
din epoca homerică, Helios apărea ca un ser­ care ar fi trăit pe ţărmul Pontului Euxin
vitor al zeilor, un fel de funcţionar limitat la (Marea Neagră), nu departe de ţinutul Mas-
serviciul său, însărcinat cu luminarea cerului. sageţilor şi al Hiperboreenilor. Ei aveau cap
de câine şi lătrau. Era probabil vorba de o
De exemplu, el nu s -a putut răzbuna el însuşi specie de maimuţe.
după insulta adusă de însoţitorii lui Ulise, care
îi uciseseră şi îi mâncaseră o parte din turmele H E M IT H E E A 5. (Hpidea.) Cunoaştem
din Insula 'frinacria (Sicilia). Pentru aceasta, două eroine mitologice cu acest nume.
el a cerut lui Zeus şi altor zei să-l răzbune, 1. O eroină numită astfel era onorată la
ameninţând că, de vor refuza pedepsirea vino­ Castabos, în Chersonezul Traciei, fiind con­
vaţilor, el se va retrage sub pământ. siderată fiica lui Stafilos şi Chrysothemis (v.
Acei boi ai Soarelui, care fuseseră mâncaţi Stafîlos şi Partenos).
de însoţitorii lui Ulise, erau animale de un alb 2. O alta, mai cunoscută, era fiica rege­
imaculat, cu coame de aur, şi erau îngrijite de lui Troadei, Cicnos, şi sora lui Tenes, eroul
fiicele Soarelui, Heliadele (v. acest nume). care a dat numele Insulei Tenedos. împreună
Helios era uneori considerat drept ochiul cu fratele ei, Hemitheea a debarcat pe această
lumii. El era cel care vedea totul. în această insulă şi s-a stabilit acolo (v. Cicnos, 2 şi
calitate, „a vindecat orbirea lui Orion (v. acest Tenes).’ Atunci când grecii au debarcat pe
nume). în legătură cu cearta dintre Helios şi insulă, în timpul expediţiei împotriva Troiei,
Poseidon, v. Poseidon. Ahile a urm ărit-o pentru a o viola. Dar
Hemitheea a fost înghiţită de pământ, care s-a
H E L L E 1. (EĂĂij.) Helle era sora lui Frixos, deschis în faţa ei, salvând-o astfel de urmări­
fiind fiica lui Atamas şi a Nefelei (v. Atamas). tor.
împreună cu Frixos, ea a fugit călare pe ber­
becul zburător care trebuia să-i salveze de H EO SFO R O S6. ţEbxrcj>6post.) Heosforos
moarte şi de ura mamei lor vitrege, Ino. Dar, sau Eosforos, Flacăra Aurorei (Eos), era nu­
în timp ce Fixos a ajuns în Colchida, la curtea mele Luceafărului Dimineţii. Fiul Aurorei şi
regelui Eetes, Helle ar fi căzut în mare, în al lui Astreos (tab. 14), el era tatăl lui Telauge.
strâmtoarea numită din această cauză Helle- Căsătorit cu Cleoboea, Heosforos a mai avut o
spont , adică Marea Hellei (astăzi Marea fiică, numită Filonis (v. Filammon).
Marmara). H E FA ISTO S7. (Htpaicrros-.) Hefaistos era
O altă legendă povesteşte că Helle nu s-ar
fi înecat, ci ar fi fost salvată de Poseidon, care 3 Hemera: HES., Theog. 124; 748 şi urm.; HYG., Fab.,
a iubit-o şi căruia i-a r fi dăruit trei fii: Peon, . p r e f, 1; 2.
Edonos şi Almops. Hemicini: HfîS., ap. STRAB., I, 2, 35, p. 43; VII, 3,
H E L L E N 2. (EXXr]v.) Hellen sau Elen este , Hemitheea:
6, p. 229.
1) DIOD. SIC., V, 62 si urm.; 2) PAUS.,
eroul care a dat numele întregului neam al X, 14, 1; TZET., la LYC., 232; CONON, Narr., 28;
grecilor (eleni). Era fiul lui Deucalion si g SERV., la VIRG., En., II, 21.
fratele lui Amfiction şi al Protogeniei (tab. 8), Heosforos: II, XXIII, 226; scol. la II, XI, 267; HES.,
deşi unii autori îl considerau drept fiul lui Theog., 381; PIND., Isthm., III, 42; CONON,
Prometeu. Hellen s-a căsătorit cu o Nimfa a - Narr., 17.
munţilor, numită Orseis, de la care a avut trei Hefaistos: H . , I, 571 si urm., si scol. la I, 609; XIV,
338, si scol. la 292;’XVIII, 395 si urm.; cf. EUST.,
la VIL, p. 987, 8; HES., Theog.', 570; 927 şi urm.;
1 Helle: Scol. la ESCH., Pers., 70; HYG., Fab., 3; Astr. Trav., 60; PAUS., I, 20, 3; II, 31, 3; VIII, 53, 5;
p o e t, II, 20; HDT., VII, 58; ET. BYZ., j. v. Od., VIII, 266 si urm.; Hvmm. hom. la Apoi., 140;
„ ‘ A X p .ü jm a . 317; PIND., Ol., VII, 3; ÄPD., B ib i, I, 3, 5 si urm.;
Hellen: HDT., I, 56; THUC., I, 3; STRAB., p. 383; 6, 2; 9, 16; SERV., la VIRG., En.. III, 35; VIII,
DIOD. SIC., IV, 60; APD., I, 7, 2 si urm. 454; E cl, IV, 62; Ov„ F ast, V, 229 si urm.; HYG.,
220
zeul focului, fiul lui Zeus şi al Herei. Dar,
uneori, se spunea că Hera l-a r fi conceput
singură, de ciudă că Zeus o adusese pe lume
pe Atena fără ajutorul nici unei femei (v.
Atena). Apoi, Hera l-a r fi încredinţat lui Ce-
dalion din Naxos, ca să-l înveţe prelucrarea
metalelor (v. Cedalion). Cel puţin aceasta era
tradiţia urmată de Hesiod. O tradiţie aberantă,
din Creta, îl considera pe Hefaistos nu fiul lui
Zeus, ci al lui Talos (v. acest nume), fiul lyi
Cres, eroul care dăduse numele insulei. In
această tradiţie, Radamante ar fi trecut drept
fiul lui Hefaistos.
Hefaistos era un zeu şchiop şi au fost date
diverse explicaţii mistice infirmităţii sale. Cea
mai obişnuită este consemnată în Iliada lui
Homer: H era se certa cu Zeus în privinţa lui
Heracles, iar Hefaistos era de partea mamei
sale. Zeus l-a apucat atunci de picior şi l-a
aruncat din Olimp. Hefaistos a căzut timp de o
zi întreagă. Spre seară, el a ajuns pe pământ în
Insula Lemnos, izbindu-se şi respirând din
greu. Acolo, a fost întâmpinat de Sintieni (o
populaţie tracă imigrată în Lemnos) şi readus
la viaţă. D ar a rămas şchiop pentru totdeauna.
O altă legendă referitoare la această infir­
mitate este prezentată tot în Iliada: Hefaistos
ar fi fost şchiop din naştere şi mama sa, de
ruşine, ar fi decis să-l ’ascundă de privirile
celorlalte divinităţi. L -a aruncat astfel de la
înălţimea Olimpului. Hefaistos a căzut în
Ocean, unde a fost prim it de Tethys şi Euri-
nome, care i-a u salvat viaţa şi l-au crescut
timp de nouă ani într-o grotă submarină. Pen­
tru ele, Hefaistos a făurit şi a finisat mai multe
bijuterii, în cursul acestor nouă ani, pâsrân-
du-le o profundă recunoştinţă pentru bună­
tatea dovedită faţă de el.
Cele două versiuni au fost obiectul unor
încercări de împăcare. Oamenii şi-au imaginat
că, aruncat de Zeus, Hefaistos căzuse nu pe
Insula Lemnos, ci în mare, unde fusese primit
de zeiţele mării (Să observăm că Hera însăşi
ar fi fost crescută de Oceanos şi Tethys) (v.
Hera).
Pentru a se răzbuna pe mama sa, care îl
aruncase de la înălţimea Olimpului, Hefaistos
a făurit în secret un tron de aur, prevăzut cu
lanţuri ce ar fi strâns pe oricine s-a r fi aşezat
pe el. L -a trimis apoi mamei sale, care s-a
aşezat în mod imprudent şi a fost astfel legată,
i i ră a-şi mai putea desface legăturile. Nimeni
nu cunoştea mijlocul de a o scăpa; doar
Hefaistos deţinea secretul. Zeii au fost deci
obligaţi să trimită pe cineva să -l cheme, iar el
să binevoiască a o elibera pe zeiţă. Dionysos,
în care Hefaistos avea încredere, a fost însăr­
cinat să-l caute şi, pentru a-1 convinge, acesta
l-a îmbătat. Hefaistos şi-a făcut intrarea în
Olimp călare, după cum se spune, pe un
măgar. Şi a dezlegat-o pe mama sa.
Fab., 158; 166; scol. la THÉOCR., h ., VII, 149.
Cf. L. MALTEN, în J. D. A. XXVII (1912), p.
232 si urm.; F. BROMMER, Die Rückführung des
Hephaistos, ibid., 1937, p. 198-219; M.
DELCOURT, Héphaïstos ou la légende du
magicien, Bibl. Fac... Liège, CLXVI, Paris, 1957.
Pierre G R IM A L
In grupul marilor zei din Olimp, Hefaistos
era stăpânul elementului foc. Zeu puternic, el
a luptat în faţa cetăţii Troia, folosind drept
armă o torţă, aşa cum făcuse în timpul Gi-
gantomahiei, când îl ucisese pe Gigantul Cli-
tios, lovindu-1 cu o măciucă din fier înroşit în
foc. In plus, el era zeul metalelor şi al meta­
lurgiei. El domnea asupra vulcanilor, care erau
atelierele sale, unde lucra împreună cu uce­
nicii săi, Ciclopii (cel puţin conform le­
gendelor cele mai recente). Pe Hefaistos l-a
rugat Thetis să-i făurească armele necesare
pentru fiul ei Ahile. Tronul de aur pe care îl
trimisese mamei sale era deja o dovadă a
îndemânării zeului. Hefaistos era printre zei
ceea ce Dedal era printre oameni, un inventa­
tor căruia nu-i era imposibil nici un miracol
tehnic.
Cu toate că era dezavantajat din punct de
vedere fizic, se spunea că Hefaistos ar fi avut
totuşi parte de femei foarte frumoase. Homer
îi atribuia în Iliada pe Charis, Graţia prin ex­
celenţă. Hesiod amintea de Aglae, cea mai
tânără din Charite. Dar sunt cunoscute mai
ales aventurile sale cu Afrodita, pe care
Homer le povesteşte în Odiseea. Zeus îl
căsătorise într-adevar cu Zeiţa Frumuseţii, dar
aceasta nu a întârziat să devină iubita lui Ares.
Astfel încât Helios, care vedea totul, i-a zărit
într-o zi pe cei doi iubiţi culcaţi unul lângă
celălalt, şi a povestit întâmplarea soţului înşe­
lat. Acesta nu a spus nimip, însă a pregătit o
plasă invizibilă, pe care a aşezat-o în jurul
patului soţiei sale. Când ea â venit din nou
acolo să-şi întâlnească iubitul, plasa nevăzută
s-a strâns’şi i-a imobilizat pe cei doi vinovaţi,
împiedicân’du-i să se mai mişte. Atunci
Hefaistos i-a chemat pe toţi zeii la spectacol.
De ruşine, Afrodita a fugit imediat ce a fost
eliberată şi toţi zeii au fost cuprinşi de un râs
greu de potolit.
Tradiţiile îi atribuie lui Hefaistos mai mulţi
fii: de exemplu, Argonautul Palemon, sau
chiar Ardalos, un sculptor legendar, care ar fi
moştenit de la tatăl său, ca şi Palemon,
îndemânarea manuală. Mai este consemnat un
alt fiu, Perifetes, un tâlhar de drumul mare
celebru, care a fost ucis de Tezeu.
Cât despre Erihtonios, eroul legendar al
atenienilor, el s-ar fi născut din pământ si din
dorul lui Hefaistos pentru zeiţa fecioară Atena
(v. Erihtonios). De altfel, Hefaistos ajutase la
naşterea Atenei, crăpându-i capul lui Zeus, de
uncie a ieşit zeiţa fecioară (legendă care pare
incompatibilă cu cea care atribuie naşterea lui
Hefaistos supărării Herei la naşterea Âtenei de
către Zeus) (v. mai sus).
Hefaistos ar mai fi participat la crearea
Pandorei, căreia i-a r fi modelat corpul din
noroi (v. Pandora). în acelaşi timp, el a par­
ticipat la pedepsirea lui Pronîeteu, ţintuindu-1
pe Muntele Caucaz şi lăsându-1 drept pradă
unui vultur care îi mânca ficatul (v. Pro­
me teu).
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
H E R A . (CHpa.) Hera era cea mai impor­
tantă dintre toate zeiţele din Olimp. Era fiica
lui Cronos şi a Rheei, fiind aşadar sora lui
Zeus. Asemena tuturor fraţilor si surorilor
sale, în afară de Zeus, ea a fost înghiţită de
către Cronos, dar readusă la viaţă prin vi­
cleşugul lui Metis şi prin forţa lui Zeus (v.
Metis şi Zeus).
Se spunea că Hera ar fi fost crescută la
capătul lumii de către Oceanos şi Tethys,
cărora Rhea le -a r fi încredinţat-o în timpul
luptei dintre Zeus si Titani. Ea le-a păstrat o
adâncă recunoştinţă şi, mai târziu, atunci când
Oceanos si Tethys s-au certat, a încercat să-i
împace. Âlte tradiţii atribuiau educaţia Herei
Horelor (v. acest nume) sau lui Temenos, ba
chiar fiicelor lui Asterion.
Apoi, Hera s -a căsătorit cu Zeus, făcând
nuntă solemnă. Era, după cum spunea Hesiod,
a treia femeie pe care zeul o lua „cu nuntă“.
Prima fusese Metis; apoi venise Themis. Se
spunea totuşi că iubirea dintre Zeus şi Hera
era foarte veche şi că ei se uniseră în secret
încă din vremea când Cronos domnea peste
Univers, înainte de războiul împotriva Ti­
tanilor. Din această căsătorie s-au născut
patru copii: Hefaistos (v. totuşi acest nume),
Ares, Ilitia şi Hebe (tab. 38). Locul unde a fost
celebrată această căsătorie era diferit în
funcţie de tradiţii. Cea mai veche dintre ele o
plasează, se pare, în Grădina Hesperidelor,
care era simbolul mitic al fecundităţii, în mij­
locul unei primăveri eterne. Uneori, mitograni
spuneau pur şi simplu că merele de aur ale
Hesperidelor âr fi fost un dar făcut Herei de
către Gaia (Pământul), la căsătoria acesteia cu
Zeus, iar zeiţa le -a găsit atât de frumoase
încât le-a plantat în grădina sa, la ţărmul
Oceanului (v. Hesperide).
Iliada povesteste că Zeus şi Hera s-au
căsătorit nu în (jrădina Hesperidelor, ci pe
vârful Muntelui Ida din Frigia. Alte tradiţii
lasau locul acestei căsătorii mistice în Eu-
eea, unde zeul şi zeiţa ar fi debarcat, venind
din Creta. Cam peste tot, în Grecia, se organi­
zau serbări destinate să „comemoreze“
căsătoria lui Zeus cu Hera. Statuia zeiţei era
ornamentată cu podoabele potrivite pentru o
tânără logodnică şi era condusă într-o proce­
siune prin cetate până într-un sanctuar unde
1 H e ra: II, I, 399 şi urm.; V, 392 şi urm.; 721 şi urm.;
889 si urm.; VIII, 400 si urm.; XI, 270 si urm.;
XIV ,’ 153 la 353; XV, 14 şi urm.; XVIII,’ 119 şi
urm.; XIX, 96 la 133; Hymm. horn. la Apoll., 127;
Od„ XI, 603 si urm., si scol. la X, HES., Theog.,
921 si urm.; ARISTOPH., Ois„ 1731, si scol. la
Paix, 1126; SOPH., fr. 401 (Nauck);’ EURIP.,
Hippol., 743 si urm.; PAUS., II, 13, 3; 17, 4; 36, 2;
VIII, 22, 2; APOLL. RH., Arg., 790-798, si scol. la
IV, 1396 (citat PHERfiCYDES); APD., B ib i, I, 3,
1; 3, 5; 4, 1; 6, 2; 9, 22; 9, 25; III, 5, 11; 7, 1; III, 6,
7; 13, 5; Epitome, III, 2 si urm.; VI, 29; Ov., Fast.,
V, 229 si urm; SERV. la VIRG., En„ I, 394; IX,
584; TZET., la LYC., 683. Cf. A. KILINZ,
‘%=%%=%Iepoq yo-lAOţ, =%==%=Dissert., Halle,
1933; U. PESTALOZZA, în Athenaeum, 1939, p.
105-137.
221
era pregătit un „pat nupţial“(v. Alalcomene şi
Citeron).
Ca soţie legitimă a primului dintre zei,
Hera era protectoarea soţiilor. Era înfăţişată ca
fiind geloasă, violentă şi răzbunătoare.’ Ade­
sea, ea era supărată pe Zeus, ale cărui infi­
delităţi le resimţea ca tot atâtea insulte. Ur­
mărea cu ura ei nu numai pe iubitele lui Zeus,
ci şi pe copiii care se năşteau din aceste iubiri.
Printre aceştia din urm ă’ Heracles, mai ales, a
avut de suferit datorită mâniilor Herei,
deoarece zeiţei i se atribuie ideea iniţială a
„celor douăsprezece munci“ ale eroului (v.
Heracles). Ba mai mult, ea l-a persecutat fără
încetare până la apoteoza finală. De altfel, a şi
costat-o scump, fiindcă Zeus a pedepsit-’o
uneori cu multă cruzime. Astfel, atunci când
Heracles se întorcea de la Troia, după cuceri­
rea cetăţii, Hera a stârnit împotriva navei sale
o furtună violentă. Nemulţumit, Zeus a sus-
pendat-o pe zeiţă de Muntele Olimp, după ce
i-a legat de fiecare picior câte o nicovală,
încercând să o elibereze pe mama sa din
această poziţie incomodă, Hefaistos a atras
asupra sa mânia lui Zeus şi a fost aruncat în
gol (v. Hefaistos). Mai târziu, Hera s-a îm­
păcat în mod solemn cu Heracles (v. acest
nume).
Hera intervine într-un număr mare de le­
gende: ea o persecută pe Io şi sugerează
Cureţilor să-l facă să dispară p e’Epafos, fiul
rivalei sale (V. Io şi Epafos). A fost la origi­
nea destinului tragic al Semelei (v. acest
nume). I-a lovit cu nebunie pe Atamas şi Ino,
pentru a-i pedepsi că-1 crescuseră pe micuţul
Dionysos, fiul ilegitim al lui Zeus si al Seme­
lei (v. Atamas şi Dionysos). A sîâtuit-o pe
Artemis să o uciciă pe Callisto, pe care Zeus o
sedusese (v. Callisto). A încercat să o îm­
piedice pe Leto să nască, atunci când trebuia
să aducă pe lume pe Artemis şi Apollo (v.
aceste nume) etc. Zeus a trebuit să ţină seama
de gelozia ei şi a încercat de mai multe ori
să-şi ascundă copiii, pentru a -i feri de mânia
Herei. De exemplu, el a închis-o pe Elara sub
pământ, unde l-a şi născut pe Titios (v. acest
nume). A recurs şi la alte vicleşuguri, pre-
fâcându-1, de exemplu, pe Dionysos m ied.
Mânia Herei şi răzbunările sale aveau
uneori alte motive. Se spunea că, într-o zi,
Hera discuta cu Zeus pentru a încerca să afle
care dintre cei doi, bărbatul sau femeia, re­
simţea mai profund plăcerile iubirii. Zeus
zicea că femeile deţineau avantajul, însă Hera
pretindea că bărbaţii erau, în realitate, cei mai
favorizaţi. în cele’ din urmă, cei doi zei au
hotărât să-l consulte pe Tiresias, care trăise pe
rând experienţa celor două sexe (v.Tiresias).
Şi Tiresias i-a dat dreptate lui Zeus, spunând
că, dacă plăcerile iubirii ar reprezenta zece
unităţi, bărbatul ar resimţi una, iar femeii i-ar
reveni celelalte nouă părţi. Iritată de ruşinea
păţită, Hera i-a luat vederea lui Tiresias.
Hera a luat parte la concursul de frumuseţe
în care se întrecea cu Afrodita şi cu Atena, iar
cele trei zeiţe l-au luat drept arbitru pe Paris.
222 Pierre G R IM A L

Şi în acest caz, mânia ei a cântărit mult în

izbucnirea Războiului Troiei. Ea a luat
poziţie împotriva troienilor, pentru a se
răzbuna pe Paris, care refuzase să-i
acorde premiul, deşi ea îi oferise drept
recompensă, dacă ar fi fost desemnată ca
fiind cea mai frumoasă zeiţă, titlul de
Rege al Universului. Ostilitatea ei s-a
manifestat încă de la răpirea Elenei: în
timpul călătoriei de întoarcere de la
Sparta spre Troia, Hera a stârnit o fur­
tună, care i-a aruncat pe cei doi iubiţi pe
coastele Siriei, la Sidon (v. Elenă). In
plus, Hera era protectoarea firească a lui
Ahile, deoarce ea o crescuse pe Thetis (şi
se spunea că era şi motivul pentru care
aceasta respinsese avansurile lui Zeus,
care ar fi dorit să o ia de soţie) (v. Thetis).
Mai tărziu, Hera şi-a extins protecţia şi
asupra lui Menelaos, pe care l-a făcut
nemuritor (v. Menelaos).
Hera a participat la lupta împotriva Gi­
ganţilor. Ea a fost atacată mai întâi de
Porririon, care se îndrăgostise puternic de
ea. în timp ce uriaşul rupea rochia zeiţei,
Zeus l-a lovit cu un fulger şi Heracles i-a
venit de hac cu o săgeată. De asemenea,
Hera a fost atacată, mai târziu, de Ixion,
care dorea să se unească cu ea. Dar Zeus
Tabel

a trimis un nor, care l-a înşelat pe Ixion şi

astfel Hera a fost salvată (v. Ixion şi Cen­
tauri).
Hera mai apărea ca protectoare a navei
genealogic nr.

Argo, pe care a ajutat-o să treacă de

Stâncile Albastre (v. Argonauţi) şi de
strâmtoarea dintre Scylla si Charibda.
Atributul obişnuit al Sferei era păunul,
al cărui penaj mfaţisa imaginea ochilor
lui Argos, „paznicul“ pe care zeiţa îl
pusese pe lângă Io (v. Argos). Plantele
14

sale preferate erau helicnsul, rodia şi

crinul.
La Roma, Hera era identificată cu
Iunona (v. acest nume).
H E R A C L E S 1 . (r/pa/cĂrjs'.) Heracles, pe

leracles: Numeroase studii. Cităm doar: A. PUËCH,

Héraclès dans la légende et la poésie grecques,
Rev. Cours et C onf, XXIV, p. 557-587; 709-721;
XXV, 26 şi urm.; 117 şi urm., 316 şi urm; 522 şi
urm., etc.; FRIEDLÄNDER, Herakles. Phil.
Unters., XIX, Berlin, 1907; B. SCHWEITZER,
Herakles, Tübingen, 1922; şi mai ales PRELLER­
ROBERT, op. cit., ghidul nostru principal.
- Numele - APD., B ib i, II, 4, 12; SEXT. TEMP., p.
398 si urm. (Bekker); scol. Ia PIND., Ol., VI, 115;
PROB., la VIRG., Ec., VII, 61; DIOD., SIC., I, 24,
4; IV, 10, 1; scol. la VII, XI, 324; SERV., la
VIRG., En., VI, 392; EL., Hist. Var., II, 32; scol. la
PIND., Isţhm., VI, 104.
igini. - HÉS., Scutul, 1 şi urm.; 27 şi urm.; 79 şi
urm.; EUR., Her. Fur., 16 si urm.; 1079 si urm.;
1258 si urm.; PAUS., V, 18, 3; IX, 11, 1; ATHÉN.,
XI, 474 F; 499 B; PLAUT., Amph., 112 şi urm.;
760 si urm.; LYC., Alex., 33, et TZET., ad loc.;
LUC!, Songe, 17; APD., B ib i, II, 4, 8; STAT.,
Théb., XII, 300 si urm.; DIOD., IV, 9, 1 si urm.;
scol. la VII, XIV’, 323; la 1’Od., XI, 266; la’PIND.,
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Ném., X , 24; HYG., Fab., 29; PLIN., Hist. Nat.,
VII, 29; XXVIII, 59; MOSCHOS, IV, 84 si urm.;
cf. II., XIX, 98 si urm.
Copilăria. - PAUS., IX, 25, 2; HYG., Astr. Poét., II, 43;
LYC., Alex., 1328 şi urm.; DIOD SIC., IV, 9, 6; cf.
Anthol. Pal., IX, 589; PIND., Ném., I, 33 si urm.;
EUR., Her. fur., 1266 si urm.; THÉOCR., Id.,
XXIV; DIOD. SIC., IV, 10, 1; APD., Bibi., II, 4, 8;
HYG., Fab., 30; VIRG., En.. VIII, 288 si urm.;
Ov., Hér., IX, 21 şi urm.; Met., IX, 67; SÉN., Here,
fur., 216 si urm.; Here, sur l'Oeta, 59; PAUS., I,
24, 2; PLAUT., Amph., 1123 si urm.,; PHÉRÉC.,
fr., 28; ERAT., Catast., 44; APD., B ib i, II, 4, 9; 4,
11; THÉOCR., Id„ XXIV, 103 si urm.; DIOD.
SIC., III, 67, 2; PAUS., IX, 29, 9; TZET., Chil., II,
213 si urm.; la LYC., 662; LYC., Alex., 56;
PLAÜT., Bacch., 155; EL., Hist. Var., III, 32;
ATHÉN., IV, 164 B; APR., B ibi, II, 4, 9 si 10;
scol. la THÉOCR., XIII, 6 b; STAT., Théb., Ì, 484
si urm.; TZET., Chil., II, 213 si urm.; DIOD. SIC.,
IV, 29, 2 si urm.; PAUS., IX, 27, 6 si urm.;
STHÉN.., IV, p. 556 F; TZET., Chil., II,' 221 şi
urm.; SÉN, Here, fur., 478; Here, sur l ’Oeta, 369 si
urm.; cf. PAUS., I, 41, 3 si urm.; DIOD. SIC., IV,
10, 3 la 5; PAUS., IX, 37,’2 si urm.; TZET., C hil,
11, 226 si urm.; APD., b ibi, ÌI, 4, 11; ISOCR., X,
10; STRAB., IX, p. 414; scol. la PIND., Ol., XIV,
2; EUR., Her. fur., 220 şi urm.; Od., XI, 269 şi
urm., şi scol. ad hoe.; PIND., Isthm., IV, 12 şi
urm., şi scol. au v. 104; PAUS., IX, 11, 2; DIOD.
SIC., IV, 10, 6 si urm.; IX, 11, 2; EUR., Her. fur.,
passim ; TZET., Chil., II, 228; la LYC., 38; 48;
663; PHÉRÉC., fr. 30; MOSCHOS, IV, 13 si urm.;
scol. la STAT., THéb., ÎV, 570; N ICO L.,’A m ai,
IX, p. 754 D; SEN., Her. Fur., passim.
1. - Cele Douăsprezece M unci - PAUS., III, 17, 3; 13;
V, 19, 9; 25, 7; HYG., Fab., 30; 31; SERV., la
VIRG., En., V ili, 299; II., VIII, 132 şi urm.; XIV,
639 si urm.; XVIII, 117 si urm.; XIX, 132 si urm.;
cf. scol. la XIX, 119 şi XIV, 639; THÉOCR.,
XXIV, 82 şi urm.; EUR., Her. fur., 15 şi urm.;
APD., B ib i, II, 4, 12; SOPH., Trach., 1091 si urm.;
DIOD SIC., IV, 10 si urm.; OR., Met., IX,’ 182 si
urm.; TZET., Chil., 229 si urm.; HYG., Fab., 30;
ATHÉN., XIII, 603 d, si scol. la II., XIV, 639;
VIRG., En„ VIII, 2 8 7 ’ şi urm.; QUINT. SM.,
Posthom., VI, 208 si urm.
Armele - PRD., B ibi, II, 4, 11; THÉOCR., XXV, 209
si urm.; PAUS., II, 31, 10; II., V, 393 si urm.;
Odys., XL, 607 şi urm.; DIOD. SIC., IV, 13’, 3.
Leul din Nemeea - HÉS., Th., 326 si urm.;
BACCHYL., VIII, 6 si urm.; SOPH., Trach., 1091
si urm.; THÉOCR., ’XXV, 162 si urm.; DIOD.
SIC., IV, 11, 3 şi urm.; ERAT., Catast., 12; TZET.,
Chil., II, 232 si urm.; HYG., Fab., 30; APD., B ibi,
II, 5, 1; PROB., la VIRG., Géorg., III, 19; STAT.,
Théb., IV, 159 si urm.; VIRG., Géorg., III, 19;
SERV., ad loc.: NONNOS, Dion., XVII, 52 si
urm.; HYG., Astr. Poét., II, 24; SÉN., Her., fur.,
944 si urm.; scol. la STAT., Théb., Ii, 58; TIBUL.,
IV, f, 12 si urm.; MART., Epigr., IV, 64, 30; IX,
43, 13; STAT., Silv., III, 1,28.
Hidra din Lerna - HÉS., Th., 313 şi urm.; EUR., Here,
fur., 419 si urm.; Ion., 194; scol. aux Phén., 1 137;
DIOD. SIC., IV, 11, 5 si urm.; PAUS., II, 37, 4; V,
10, 9; 17, 11; QUINT.’ SM., Posthom., VI, 212 si
urm.; TZET., Chil., II, 237 si urm.; VIRG., En., VI,
803; VIII, 299 şi urm.; SERV. la VIRG., En., VI,
287 si SERV., ad hos.; Oc., Métam., IX, 69 si urm.;
APD., Bibl., II, 5, 2; scol. la HÉS., Th., 313;
PALAEPHAT., Incr., 38; scol. la STAT., Théb., I,
384 si II; 377; HYG., Astr. Poét., II, 11; ERAT.,
2 23
Catast., 11; SOPH., Trach., 714 şi urm. Cf. J.
SCHOO, D er K am pf mit der Hydra, Mném., 1939,
p. 281-317; AMANDRY, în Bull. Fac. Lettres
Strasbourg, 1952, p. 243 si urm.; Ch. PICARD, R.
A., 1934, 1, p. 248.
Mistreţul din Erimant - SOPH., Trach., 1095 şi urm.;
APD. RH., A rg , I, 127 si scol. ad. loc.; DIOD.
SIC., IV, 12, 1; APD., B ib i, II, 5, 4; STAT., Théb.,
IV, 290; TZET., C hil, II, 268 si urm.; HYG., Fab.,
30; PAUS., VIII, 24, 5. Cf. S. B. LUCE, în A. J. A.,
1924, p. 296-325.
Căprioara din Cerinia - PIND., Ol., III, 29 şi urm.; şi
scol. aux v. 52 si 53; CALLIM., la Art., 89 si urm.;
EUR., Her. Fur., 375 şi urm.,; VIRG., En., VI, 801;
TZET., Chil., II, 265 şi urm.
Păsările de p e lacul Stimfal - PAUS., VIII., 22, 4; AP.
RH., Arg., II, 382 si urm.; 1036 si urm.; scol. la v.
1052 şi 1054; DIOD. SIC., VI, 32; STRAB., VIII,
6, 8, p. 371; QUINT. SM., Posth., VI, 227 si urm.;
TZET., C hil, II, 291 si urm.; HYG., Fab., 20; 30;
SERV., la VIRG., E n ’„ VIII, 300; ARD., B ib i, II,
5, 6.
Grajdurile lui Augias - Pind., Ol., X, 26 şi urm., şi
scol. la v. 32; AP. RH., Arg., I, 172, si scol. ad loc.;
III, 362; APD., B ib i, I, 9, 16; II, 5, 5,; HYG., Fab.,
14; 30; PAUS., V, 1, 9 si urm.; V, 3, 1 si 3;
THÉOCR., XXV, 7 si urm.;’ DIOD. SIC., IV, 13, 3;
TZET. Chil., II, 278; scol. la VII, II, 629; XI, 300;
SÉN., Here, fur., 247 si urm.
Taurul din Creta - APR.,’ B ibi, II, 5, 7; DIOD. SIC.,
IV, 13, 4; PAUS., I, 27, 9 si urm.; V, 10, 9; TZET.,
Chil., II, 293 si urm.; HYG., Fab., 30; scol. la
STAT., Théb., V , 431; VIRG., En„ VIII, 294 şi
urm., şi SERV., ad loc.
Iepele lui Diomede - DIOD. SIC., IV, 15, 3 si urm.;
QUINT. SM., Posth., VI, 245 si urm.; TZET.,
Chil., II, 299 si urm.; STRAB., VII, p. 331, fr. 44 si
47; HYG., Fab., 30; APD., B ib i, II, 5, 8; EUR.,
Ale., 483; 492 si urm.; Her. fur., 380 si urm.; ET.
BYZ., s. v. ‘’%=%A88t|pa=%=; LUCR.,'V, 29; Ov.,
Mét., VI, 194 şi urm.
Centura Hippolitei - EUR., Her. fur., 408 şi urm.; AP.
RH., Arg., II, 777 si urm.; 966 si urm.; scol. la v.
778 şi 780; D IO D .’SIC., IV, 16;’ PAUS., V, 10, 9;
QUINT., SM., Posth., VI, 240 si urm.; TZET.,
C hil, II, 309 si urm.; la LYC., 1327; HYG., Fab.,
30. Cf. HELLANICOS, fr. 33, ap. scol. PIND.,
Ném., III, 64; APD., B ib i, Ii, 5, 9.
Boii lui Gerion - HÉS., Th., 287; 979 la 983; ESCH.,
Agam., 870; PIND., Fr., 169; HDT., IV, 8; EUR.,
Her. fur., 423 si urm.; PLAT., Gorg., 484 b, si scol.
la Timée, 24 e; DIOD. SIC, IV, 17 si urm.; PAUS,
III, 18, 13; IV, 36, 3; V, 19, 1; ATHÉN., XI, 370 e
si urm. (citat PHÉREC.); 468 e; 469 d si urm.; 781
d; QUINT SM., Posth., VI, 249 si urni.; TZET.,
Chil., II, 322 si urm.; la LYC, 652; LUCR., V, 28;
PLIN., Hist., NAT., IV, 20; HOR., Odes., II, 14, 7
si urm.; SERV., la VIRG., En., VIII, 300; VIRG.,
En., VI, 289; Ov., Mét., IX, 184 si urm.; SOLIN,
XXIII, 12; APD., B ib i, II, 5, 10; M ACROB., Sat.,
V, 21, 16 şi 19; HYG., Fab., 30; 151. Cf. J.
SCHOO, Herakles im fernen Westen der altern
Welt, Mnem., 1938, p. 1-24.
întoarcerea de la Gerion - ESCH., Prom., délivré
(trad, pierdută); cf. Tr. Gr. Fr., Nauck, 2e éd., p. 66
şi urm.; STRAB., IV, 1, 7, p. 182 şi urm.; DEN.
HAL., I, 34 si urm.; EUSY., ap. Georg.. Gr. Min.
éd. Müller, ÎI, p. 231; HYG., Astr. Poét., II, 6;
TZET., Chil., II, 340 şi unti.; DIOD. SIC., IV, 20 la
22; SÉN., A pocol, 7. V. de asemenea art. Eryx,
Schidna, Galatés, Pyréné, Celtos. Cf. F. BENOIT,
în Lettres à.'Humanité, VIII, p. 104-148.
 224
Cerber - II., VIII, 366 şi urm., şi scol., la V, 395; Od.,
XI, 623 si urni.; BACCHYL., B, 56 si urm.; EUR.,
Her. fur.', 23 si urm.; 1277 si urm.; DIOD. SIC., IV,
25, 1; 26, 1; PAUS., II, 31, 2; 25, 10; III, 18, 13;
25, 5 şi urm.; V, 26, 7; IX, 34, 5; APD., B ib i, II, 5,
12; TZET, Chil, II, 388 şi urm.;, Ov., Mét., VII,
410 şi urm.; HYG., Fab., 31; SEN.; Ag., 859 şi
urm .;'Herc. fur., 50 şi urm.; XEN., Anab., VI, 2, 2;
PALAEPG. 39.
Merele Hesperidelor - HÉS., Th., 215 şi urm.; EUR.,
Hipp., 741 şi urni.; Her. fur., 394 şi urm.; AP. RH.,
Arg., IV, 1396 si urm., si scol. la v. 1396, citat
PHEREC. (fr. 33 şi 33 a); APR., B ib i, II, 5, 11;
HYG., Fab., 30; Astr. Poét., II, 6; DIOD. SIC., IV,
26; PAUS., V, 11, 6; 18, 4; VI, 19, 8; Ov., Mét.,
IV, 637 si urm.; IX, 190; SÉN., Herc. fiir., 530;
LUCA™; Phars., IX, 363; SERV., la VIRG.; En.,
IV, 246; 484; ERAT., Cat., 3; 4.
Expediţia împotriva Troiei - II., V, 4640 şi urm.; 648 şi
urm.; scol la VIL, Xx, 146, şi VIII,’ 284; PIND.,
Isthm., VI, 38 si urm.; SOPG., Ajax., 1299 si urm.;
DIOD. SIC., IV, 32; 42; APD., B ibi, II, 5, 9; 6, 4;
TZET., la LYC., 34; Chil., II, 443 şi urm.; Ov.,
Mét., XI, 211 si urm.; XIII, 22 si urm.;’HYG., Fab.,
89.
Cucerirea Insulei Cos - Iliada, XIV, 250 şi urm.; XV,
18 si urm.; cf. I, 590 si urm., si la scol. la II, 677 si
XIV, 255; APD., B ib i, Ii, 7, Ì; PIND., Pyth., X, 2
şi urm.; Ov., Mét., VII, 363 şi urm.; TZET., Chil.,
II, 445; PLUT., Quest gr., 58, p. 304 e si urm.;
scol. la THÉOCR., VII, 5.
Războiul împotriva lui Augias - PIND., Ol., X, 26 şi
urm.; si scol. la v. 40; scol. la VII, XI, 700 (citat
CALLIM., fr. 33), si 709; DIOD. SIC., IV, 33, 1;
PAUS., V, 1, 9 si urm.; 2, 1; 8, 3; VI, 20, 16; VIII,
14, 9; APD., B ib i, II, 7, 2; ATHEN., II, 58 a (citat
IBYCOS).
Expediţia împotriva cetăţii P ilos - II, V, 392 si urm.;
XI, 690; scol. la VIL, II, 336; 396; II, 18, 7;’III, 26,
8; V, 3, 1; VI, 22, 5; 25, 2 si urm.; scol. la AP. RH.,
Arg., I, 156; TZET., Chil.', II, 451; Ov., Mét., XII,
549 şi urm.; HTG., Fab., 10; APD., Bibi., II, 6, 2;
7, 3; PLUT., De la Veng. tard, des Dieux, 563 a;
ELIEN, Hist., Var., IV, 5; CLÉM. AL., Protr., II,
36,2.
Războiul împotriva Spartei - EUR., Héraclides, 740 si
urm.; PAUS., II, 18, 7; III, 10, 6; 15, 3-6; 19, 7; 20,
5; VIII, 53, 9; DIOD. SIC., IV, 33, 5 si urm.; APD.,
B ib i, II, 7, 3; scol. la VIL, II, 581; ìa EUR., Or.,
457; cf. fragm. d ’ALCAN (DIELS, Hermès, XXXI,
1896, p. 339 şi urm.). Cf. M. DELCOURT,
L ’expédition d ’Héraclès contre Sparte, Rev. B.
Phil., 1929, p. 127-129.
Alianţa cu Egimios - PIND., Pyth., I, 63 şi urm.; V, 69
şi urm,; cf. Isthm., fr. I, V. 3 si urm.; HDT., VIII, 3;
cf. 73; DIOD. SIC., IV, 31, 1 si urm.; STRAB.,
VIII, 6, 13, p. 372; IX, p. 427; APD., B ib i, II, 7, 7;
SERV., la VIRG., En., IV, 146; PAUS., IV, 34, 9;
scol. la STAT., Théb., IV, 12, 2; la APD., RH.,
Arg., I, 1212; 1218; TZET., Chil., II, 466;
NONNOS, în WESTERM., p. 371.
Folos - SOPH., Trach., 1095 şi urm.; cf. EUR.,
H eracl, 363 si urm.; DIOD. SIC., IV, 12, 1 si urm.;
APD., B ib i, III, 5, 4; TZET., C hil, II, 268 si urm.;
THEOCR., VII, 149 si urm.; SERV., la VIRG.,
En„ VIII, 294; HYG.,’ Fab., 30; scol. la STAT.,
Achill., 238.
Eurition - APD., B ibi, II, 5, 5; DIOD. SIC IV 33 1;
PAUS., VII, 18, 1; BACCHYL., fr. 44 (ap. scol. la
Odys., XI, 295); HYG., Fab., 33; scol. la STAT.,
Théb., V, 263; Ov., Ibis, 404.
Alcesta - V. art. Alcesta; et Admet.
Pierre G R IM A L
oare latinii îl numeau Hercule (v. acest nume),
era cel mai popular şi cel mai cunoscut erou
din întreaga mitologie greacă. Legendele în
care apare constituie un ciclu complet, aflat
într-o evoluţie continuă din epoca preelenă
până la sfârşitul Antichităţii. Din această
cauză, este destul de greu să prezentăm aceste
episoade conform unei ordini raţionale. Aceste
dificultăţi fuseseră deja observate de către
mitografii antici şi, pe urmele lor, vom adopta
o clasificare, de altfel destul de artificială, care
distinge trei mari categorii de legende referi­
toare la Heracles:
1) Ciclul Celor Douăsprezece Munci;
2) Fapte eroice independente de ciclul
precedent, cuprinzând expediţii desfăşurate de
erou în fruntea unor armate (în timp ce Mun­
cile erau împlinite în general de către Heracles
singur sau cu ajutorul nepotului său Iolaos);
3) Aventuri secundare, întâmplate în
vremea împlinirii Muncilor.
înainte de prezentarea Muncilor, vom ex­
pune legendele privind copilăria şi educaţia
eroului. împreună cu episoadele privind apo­
teoza, acestea sunt singurele elemente din
ciclul heraclean care se lasă integrate într-o
cronologie aproximativă.
Cicnos - V. art. Cicnos.
Busiris - V. art Busiris.
Anteu - v. acest nume si, pentru episodul Pigmeilor
AMM. MARC., XXII, 12; PHILOSTR., Imag., II,
22-
Emation. - PHÉRÉC., citat în scol. la HÉS,, Th., 985;
cf. HÉS., Th., 984 si urm.; APD., B ib i, II, 5, 11 ;
TZET., Chil., II, 369 si urm.; DIOD. SIC., IV, 27,
3; scol. la VIL, XI, 5;’ la EUR., Troy., 850; DEN.
HAL., I, 77; PLUT., Rom., 2.
Prometeu. - V. acest nume.
Licaon. - EUR., Aie., 499 şi urm.; Etymol. Fior., cité et
restitué par Hôfer, în ROSCHER, Lex., III, p. 3341
şi urm.
Alcionea. - Scol. la PIND., Ném., IV, 43; APD., Bibl.,
I, 6, 1; STRAB., VIII, 336; IX, 393; v. şi Alcione.
Cercopi. - V. acest nume.
Sileu. - V. acest nume.
Litierses. - V. acest nume.
Ultimii ani. - V. art. Deianira; Ahéloos; Eunomos;
Nessos; Ceix; Ijitos; pentru iupta cu Apollo, v.
APD., Bibi., Ii, 6, 2; PLUT., Sur la veng. tard, des
dieux, 12; PAUS., III, 21, 8; VIII, 37; 1; X, 13, 7 si
urm.; scol. la PIND., Olymp., IX, 43; CIC., De Nat.
D., III, 16, 42; SERV.,' ia VIRG., En., VIII, 300;
HYG., Fab., 32; v. şi art, Omfala; Euritos; Iole.
Moartea şi apoteoza. - SOPH., Trach., 756 si urm.;
1191 si urm.; DIOD. SIC., IV, 38, 1 si urm.;
TZET., C hil, II, 272 şi urm.; la LYC., 50; 51; Ov.,
Mét., IX, 136 şi urm.; Hêr., IX; HYG., Fab., 36;
LUC., Hermotime, 7; SÉN.; Herc. sur l'Oeta, 485
si urm.; 1483 si urm.; SERV., la VIRG., En., VIII,
300; APD., 'Bibi, II, 7, 7; NONNOS, ap.
WESTERMANN, App. Narr., XXVIII, 8. Cf. M. P.
NILSSON, Der Flammentod des Herakles a u f den
Oiţe, A. R. W. 1922, p. 310-316.
Căsătoria cu Hebe. - Od., XI, 602; HÉS., Th., 950 şi
urm.; PIND., Ném., I, 104 şi urm.; X, 30 şi urm’.;
Isthm., IV, 100; EUR., Héraclides, 915 si urm.;
TZET., îa LYC., 1349; 1350; Ov., Mét., IX, 400 şi
urm.
Copiii săi. - APD., Bibi., II, 7, 8.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 225

I. - Numele, originea şi copilăria luiImediat, Hera a obţinut de la fiica ei Ilitia,

Heracles. - Mitografii spun că însuşi numele zeiţa naşterilor, ca naşterea lui Heracles să fie
lui Heracles nu era cel purtat iniţial: era un întârziată, în timp ce naşterea lui Euristeu,
nume mistic, care fusese impus de către vărul său, fiul lui Stenelos, a fost grăbită (v.
Apollo, fie direct, fie prin intermediul Pitiei, Alcmena şi Euristeu). Astfel, Euristeu s-a
în momentul în care el a devenit servitorul născut la şapte luni, în timp ce Heracles a fost
Herei, obligat să împlinească muncile pe care purtat în pântecul mamei sale timp de zece
aceasta i le impusese. La început, fiul lui A m ­ luni (v. şi Galintias, „nevăsţuica“, al cărei
fitrion şi al Alcmenei se numea Alcide (care vicleşug a dejucat răutăţile Herei şi a permis
era un patronim derivat din numele bunicului Alcmenei să nască, în cele din urmă).
său, Alceu) (tab. 31), sau chiar Alceu, ca Există diferite legende care povestesc
bunicul său. Acest nume evoca, în greaca modul cum Heracles, încă foarte mic, sugea la
veche, ideea de forţă fizică (aXicri?.). Atunci sânul Herei, cea mai cruntă adversară a sa. Se
când, după uciderea copiilor pe care îi avusese spunea că aceasta era condiţia pentru ca eroul
cu Megara, eroul s-a dus să ceară „pedeapsă“ să poată obţine nemurirea şi el a trebuit să
de la Pitia, aceasta, între alte recomandări, i-a folosească un vicleşug pentru a îndeplini
poruncit să ia din acel moment numele de această condiţie. După anumite tradiţii, Her-
Heracles, care însemna „Gloria Herei“, mes ar fi fost cel care l-a pus pe copil la sânul
desigur pentru că muncile pe care avea să le zeiţei adormite. Când s-a trezit, Hera a
întreprindă trebuiau să servească la glorifi­ îndepărtat
Laptele
copilul, dar era deja prea târziu.
care a curs din sânul ei a lăsat o dâră
carea zeiţei. Acest nume îi va rămâne şi el va albă pe cer, numită Calea Laptelui sau Calea
fi desemnat întotdeauna astfel de către autorii Lactee.
ce au consemnat legendele, dar şi pe monu­ 0 altă tradiţie povesteşte aventura într-un
mentele în care apărea. mod diferit: Alcmena, tem ându-se de gelozia
După tatăl său „muritor“, Amfitrion, şi Herei, l-a r fi abandonat pe micuţul Heracles
după mama sa, Alcmena, Heracles ţinea de imediat după naştere, în apropiere de Argos (şi
neamul Perseizilor. Cei doi bunici ai săi, din nu lângă Teba, cum ar fi mai verosimil, dacă
partea tatălui şi din partea mamei, Alceu şi această legendă ar fi fost integrată în ciclul
Electrion, erau într-adevăr amândoi fiii lui teban referitor la Heracles), într-un loc ce va
Perseu si ai Andromedei (tab. 31). Era deci de purta apoi numele de „Câmpul lui Heracles“.
neam dm cetatea Argos şi doar cu totul întâm­ Atena şi Hera tocmai treceau pe acolo. Uimită
plător se născuse la Teba. El va considera de vigoarea şi de frumuseţea noului născut.
întotdeauna Pelopenezul şi mai ales Argosul Atena i-a cerut Herei să -rd e a sân, ceea ce a şi
drept adevărata sa patrie. Acolo va încerca făcut. Insă Heracles a supt atât de violent,
întotdeauna să se întoarcă, în ciuda voinţei lui încât a rănit-o pe zeiţă, care l-a îndepărtat
Euristeu, şi mai ales acolo vor veni să se sta­ imediat. Atena l-a luat şi l-a dus Alcmenei,
bilească urmaşii săi (v. Heraclizi). poruncindu-i tinerei femei să-şi crească fără
Heracles era fiul Alcmenei şi al lui Amfi­ teamă copilul.
trion, însă, de fapt, adevăratul său tată era Atunci când Heracles avea opt luni (alte
Zeus, care profitase de absenţa lui Amfitrion, variante susţin că avea zece luni), Hera a
plecat într-o expediţie împotriva Teleboenilor, încercat să -l piardă. într-o seară, Alcmena îi
pentru a o înşela _pe Alcmena, luând în­ culcase pe cei doi gemeni, Heracles şi Ificles,
făţişarea soţului ei. în cursul unei nopţi lungi, în leagănul lor şi adormise ea însăşi. Pe la
prelungite chiar la porunca lui Zeus, cei doi miezul nopţii, zeiţa a introdus în cameră doi
l-au conceput pe erou. Revenit a doua zi di­ şerpi enormi, care s-au încolăcit în jurul
mineaţa, Amfitrion i-a dăruit Alcmenei un al copiilor. Micuţul Ificles a început să strige.
doilea fiu, Ificles, fratele geamăn al lui Hera­ Plin de curaj, Heracles a prins şerpii de gât,
cles, mai „tânăr“ decât el cu o noapte (v. Am ­ fiecare în câte o mână, si i-a ucis. Amfitrion a
fitrion şi Alcmena). Se povestea că, pentru a fi alergat la ţipetele lui Ificles cu sabia în mână,
recunoscut de către Alcmena fără nici o posi­ dar nu a mai fost nevoie să intervină. Din
bilitate de îndoială, Zeus îi trimisese în dar o această întâmplare, el si-a dat imediat seama
cupă de aur care aparţinuse lui Pterelas, regele că Heracles era fiul lui £eus.
Teleboenilor. Şi, în plus, i-a povestit, ca şi 1 se atribuia lui Heracles o educaţie con­
cum le -a r fi împlinit el însusi, faptele eroice formă cu cea a copiilor greci din epoca
săvârsite de adevăratul Amfitrion în timpul clasică, asemănătoare celei primite de Ahile
expediţiei. La întoarcerea acestuia, el a inter­ de la Centaurul Chiron (v. Ahile). El ar fi avut
venit pentru a -i împăca pe cei doi soţi, iar ca prim dascăl pe muzicianul Linos, care se
Amfitrion se spune că s-a consolat cu gândul spunea că l-a r fi învăţat literele alfabetului şi
de a nu fi decât tatăl adoptiv al copilului divin. l-a r fi iniţiat în domeniul muzicii. A urmat
Chiar înainte de naşterea lui Heracles, cursurile sale împreună cu Ificles. Dar, în timp
mânia Herei, geloasă pe Âlcmena, a început să ce Ificles se dovedea un elev ascultător şi sâr-
se manifeste. Zeus afirmase în m od imprudent guincios, Heracles era foarte indisciplinat,
că acel copil care se va naşte în neamul astfel încât Linos trebuia să-i atragă atenţia şi
Perseizilor va domni peste cetatea Argos. chiar, într-o zi, a încercat să-l pedepsească.
226 Pierre G R IM A L

Heracles nu a vrut să asculte, s-a înfuriat şi, Orhomen, Erginos, care veneau să ceară tribu­
luând un scăunel (alţi autori spun că era vorfca tul pe care tebanii îl plăteau celor din
de o liră), l-a lovit pe dascălul său atât de Orhomen (privind originea acest tribut, v.
puternic, încât l-a ucis. Heracles a fost apoi Erginos). Heracles i-a batjocorit, le-a tăiat
chemat în faţa unui tribunal şi acuzat de nasurile şi urechile, pe care le -a înşirat pe
crimă. A scăpat citând o „sentinţă“ a lui sfoară şi le-a legat de gâtul fiecăruia. Apoi
Radamante, conform căreia aveai dreptul să-ţi le-a spus să ducă acest tribut stăpânului lor.
ucizi adversarul în caz de legitimă apărare, Indignat, Erginos a pornit împotriva Tebei,
fiind astfel achitat. Dar Amfitrion, tem ându- dar a fost învins de Heracles, care a impus
se de noi accese de furie ale fiului său adoptiv, Minienilor din cetatea Orhomen un tribut
s-a grăbit să-1 trimită la ţară, unde l-a însăr­ dublu celui pe care ei înşişi îl impuseseră te-
cinat cu îngrijirea turmelor. Acolo, conform banilor. In cursul bătăliei’ Amfitrion a fost
unei tradiţii, educaţia sa a fost continuată de ucis, luptând cu vitejie alături de fiul său.
un boar, un scit numit Teutaros, care l-a în­ Conform unei alte tradiţii. Amfitrion nu ar fi
văţat arta de a trage cu arcul. Pe plan mai ge­ murit decât mult mai târziu, după ce a dus la
neral însă, se admitea că educaţia sa ar fi fost bun sfârşit, împreună cu Heracles, expediţia
condusă de alţi dascăli: Amfitrion însuşi îl împotrivă regelui Eubeei Chalcodon (v. Chal-
iniţiase în conducerea carului de luptă; Euritos codon, 1), şi ar fi asistat la moartea nepoţilor
îl învăţase tragerea cu arcul (v. Euritos); con­ săi. Heracles ar fi luptat singur împotriva lui
form unei variante, ar fi învăţat acest din urmă Erginos, folosind armele primite de la însăşi
meşteşug de la Radamante, care, fiind din zeiţa Atena. Pentru celelalte variante ale
Insula’ Creta, era expert în această artă. Lupta acestei legende, v. Erginos.
cu armele o învăţase de la Castor (pe care Pentru a -i mulţumi lui Heracles pe măsura
trebuie să-I identificăm fie cu unul dintre serviciilor aduse cetăţii, Creon, regele Tebei,
Dioscuri, fie cu un refugiat din Argos, fiul i-a dat acestuia în căsătorie pe fiica sa cea
unui anume Hippalos). După Linos, dascălul mare, Megara, iar pe fiica sa cea mică a
său nefericit, el a mai prim it lecţii de la Eu- căsătorit-o cu fratele său geamăn, Ificles (v.
molpos, fiul lui Filammon şi nepotul lui Auto- acest nume). Megara i-a dăruit eroului mai
licos, care l-a perfecţionat în arta muzicii. mulţi copii: opt, după consemnarea lui Pindar,
In acest timp, Heracles creştea şi ajungea la trei după cea a lui Apollodor, care îi si nu­
statura neobişnuită de patru coţi şi un picior. meşte: Terimahos, Creontiades şi Deicoon.
La optsprezece ani, el a săvârşit prima sa faptă Alte tradiţii pomenesc de şapte sau de cinci fii
eroică, ucigând leul din Citeron, o fiară foarte (Antimahos, Climenos, Glenos, Terimahos şi
mare şi fioroasă, care provoca pagube consi­ Creontiades), sau chiar patru (v. şi Creon­
derabile turmelor lui Amfitrion si ale regelui tiades). Dar curând, Heracles i-a ucis pe toţi
Tespios (care domnea peste un ţinut vecin cu copiii săi şi doi dintre cei ai fratelui său Ifi-
Teba). Nici un vânător nu îndrăznise să atace cles. Această crimă este povestită în mod
acel leu, iar Heracles hotărâse să scape ţinutul diferit de diverşi autori, furnizând subiectul
de el. Pentru aceasta, el s-a instalat la regele unei tragedii a lui Euripide şi al alteia a lui
Tespios şi vâna în fiecare zi, însă revenea Seneca.
noaptea să doarmă în palat. După cincizeci de După unii autori (si aceasta pare să fi fost
zile, el a reuşit să ucidă leul. Dar, în tot acest tradiţia cea mai veche), Heracles şi-ar fi arun­
timp, regele Tespios, care avea cincizeci de cat copiii în foc. După alţii, şi în special după
fiice cu soţia sa Megamede, fiica lui Ameos, Euripide, el i-a r fi ucis cu lovituri de săgeţi.
şi voia să aibă ca nepoţi fiii eroului, a aranjat Ar n ajuns chiar să-şi atace tatăl, pe Amfi­
ca, în fiecare seară, în patul acestuia să fie una trion, si era pe punctul de a-1 ucide, când
din fiicele sale. Heracles s-a unit cu toate, Atena l-a lovit cu o piatră în, piept şi l-a făcut
crezând că era vorba de aceeaşi, datorită în­ să cadă într-un somn adânc. Cauza acestei
tunericului şi oboselii după o zi de vânătoare serii de crime este în general atribuită unui
(v. Tespios şi tab. 15). acces de nebunie trimis de Hera. Conform
Unii autori plasează acestă primă vânătoare anumitor tradiţii, zeiţa voia să-l oblige să intre
de lei, prefigurând vânătoarea leului din Ne- în serviciul lui Euristeu, fie provocându-i un
meea, nu pe pantele Muntelui Citeron, ci pe păcat care să nu-i mai permită ispăşirea, fie
Muntele Helicon sau chiar în apropiere de pentru că, în ciuda oracolului lui Zeus, descris
Teumesse. Pausanias a cules chiar o legendă mai sus, Heracles ezita să se ducă la Argos şi
să-l recunoască pe Euristeu drept stăpânul
conform căreia leul din Citeron nu ar fi fost său. Era un avertisment pe care î-l trimitea
ucis de Heracles, ci de Alcatoos, căruia, în zeiţa.
general, i se atribuia „uciderea leului din După ce şi-a revenit, Heracles nu a mai
Megara (v. Alcatoos). în sfârşit, o legendă vrut să trăiască alături de Megara. El i-a dat-o
locală din Insula Lesbos susţinea că Heracles nepotului său Iolaos (deşi diferenţa de vârstă
ucisese şi acolo un leu. dintre ei era destul de mare, căci, după cal­
Cum Heracles se întorcea de la vânătoarea culele mitografilor antici, ea avea 33 de ani, în
leului din Citeron, apropiindu-se de Teba, el timp ce el nu avea decât 16).
s-a întâlnit cu trimişii regelui din cetatea Euripide a contopit legenda uciderii
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 227

copiilor Megarei cu istoria unui uzurpator vie la Omfala, pentru purificare în urma
venit din Eubeea, numit Licos, care l-a ucis pe uciderii lui Ifitos). în gândirea mistică, mun­
regele Creon şi a preluat puterea în cetatea cile lui Hercule înfăţişau „încercările sufletu­
Teba, în absenţa lui Heracles, care tocmai lui“, care se elibera progresiv de servituţile
coborâse în Infern. Eroul s-a întors la timp, corpului şi ale pasiunilor până la apoteoza
l-a ucis pe Licos, dar, în momentul în care s-a finală.
dus să ofere un sacrificiu la altarul lui Zeus O variantă reluată de un poet alexandrin,
din faţa palatului, Hera l-a lovit cu nebunie, Diotimos, îl prezintă pe Heracles ca iubit al lui
care a pus stăpânire pe el. El a crezut că pro­ Euristeu. El s-ar fi supus tuturor capriciilor
priii săi copii erau cei ai lui Euristeu şi i-a acestuia din serviabilitate de iubit.
ucis. L -a luat pe propriul său tată drept tatăl Mitografii epocii elenistice stabiliseră un
lui Euristeu, Stenelos, şi era aproape să-l „canon“ al celor douăsprezece munci, îm-
ucidă, când Atena l-a lovit cu o piatră în piept părţindu-le în două serii de câte şase. Primele
şi l-a adormit. Când s-a trezit, si-a recunoscut şase s-au desfăşurat în Peloponez; celelalte
crimele şi a vrut să se sinucidă. însă Tezeu, sase în restul lumii: în Creta, în Tracia, în
care sosise chiar în acel moment, l-a făcut să Sciţia, în Extremul Occident, în ţinutul Hes-
se răzgândească si l-a luat cu el la Atena. peridelor şi în Infern. Este şi ordinea pe care o
Vedem că Euripide a schimbat cronologia vom urma aici. Cu toate acestea, existau nu­
tradiţională a episodului, plasându-1 după meroase variante, în acelaşi timp în privinţa
coborârea lui Hercule în Infern, adică inter- ordinii, dar şi a numărului lor (Apollodor, de
calându-1 între Cele Douăsprezece Munci, în exemplu, nu recunoştea decât zece).
loc să—1 prezinte ca un prim act din viaţa ero­ Armele lui Heracles. - Arma cea mai
ului. în plus, el îl introduce şi pe Tezeu, eroul caracteristică a lui Heracles, m ăciuca sa, a fost
„filosof* prin excelenţă, simbol al înţelepciu­ tăiată de el însuşi în cursul primei sale
nii atice cumpănite faţă de violenţa dorică. „munci“, vânătoarea leului din Nemeea.
II. - Cele Douăsprezece Munci. - SuntUneori se admite că ar fi tăiat-o chiar în N e­
cele douăsprezece fapte eroice împlinite de meea, alteori că ar fi făcut-o pe Muntele Heli­
către Heracles la poruncile vărului său con, sau pe ţărmul golfului Saronic, din
Euristeu. Tradiţiile dau explicaţii diferite trunchiul unui măslin sălbatic. Celelalte arme
acestei supuneri a eroului faţă de cineva care ale sale aveau o origine divină: sabia îi fusese
era departe de a merita şi care era prezentat de dăruită de Hermes, arcul şi săgeţile de către
comun acord drept o fiinţă demnă de dispreţ şi Apollo; un scut aurit era un dar de la Hefais-
„neterminată“ (v. Euristeu). Iliada povesteste tos. Atena a mai adăugat acestui scut o mantie
şiretlicul Herei, care a întors promisiunea lui scurtă. Dar merită amintit că, după alte tradiţii,
Zeus în favoarea lui Euristeu (v. mai sus). însă Atena i-ar fi dăruit toate armele, în afară de
nu reieşea din acest fapt că Heracles fusese cunoscuta sa măciucă. în sfârşit, caii folosiţi
supus personal al vărului său, chiar dacă de Heracles îi fuseseră dăruiţi de către Posei-
întârzierea naşterii sale îl transformase, în don.
mod foarte general, în „supusul său“. După Leul din Nemeea. - Leul din Nemeea era
Euripide, Heracles ar fi dorit să revină la Ar- un monstru, fiul lui Ortros şi nepotul lui Ti­
gos si Euristeu ar fi consimţit, dar punând fon. Mama sa era Ehidna (v. acest nume si tab.
condiţia ca eroul să execute mai întâi pentru el 32). El era fratele unui alt monstru, Sfinxul
câteva sarcini, cele mai importante dintre ele din Teba. Hera îl crescuse (sau Zeiţa Lunii,
având rostul de a scăpa lumea de un anumit Selene, care l-ar fi împrumutat de la Hera) şi
număr de monştri. Dar, în general, această l-a dus în regiunea Nemeea, unde devasta
perioadă de sclavie era considerată un fel de ţinutul, devorând locuitorii şi turmele. Acest
ispăşire pentru uciderea copiilor pe care îi leu trăia într-o peşteră cu două ieşiri şi era
avusese cu M egara (moarte involuntară, dar considerat invulnerabil. Heracles a început să
care constituia totuşi o pată). După această tragă asupra lui cu arcul, dar în zadar. Apoi,
crimă, Heracles s-a dus la Delfi să consulte ameninţându-1 cu măciuca, el l-a forţat să
oracolul Iui Apollo Pitianul şi acesta i-a intre în peştera sa, astupând una din intrări.
poruncit să devină sclavul vărului său timp de După aceea, l-a prins în braţele sale puternice
si l-a sugrumat. Atunci când leul a murit,
doisprezece ani. Apollo (şi Atena) au adăugat Heracles l-a jupuit şi s-a îmbrăcat cu pielea
faptul că, prin asumarea acestei pedepse, el îşi sa. Capul i-a servit drept cască. Teocrit
va obţine nemurirea. Aceste variante provin povestea că, mult timp, eroul ar fi rămas per­
din reflecţiile gândirii greceşti asupra mitului plex în faţa acelei piei, pe care nu o putea tăia
şi răspund nevoii de a justifica din punct de nici cu ajutorul fierului, nici cu ajutorul focu­
vedere moral încercările prin care trecea un lui. în cele din urmă, i-a venit ideea să o
erou pe care le plăcea să-l înfăţişeze ca fiind străpungă chiar cu ajutorul ghearelor mon­
drept prin excelenţă. Nu sunt primele încercări strului şi a reuşit.
de acest fel care apar în miturile greceşti (să le în cursul vânării leului din Nemeea, le­
comparăm cu sclavia lui Apollo la Admet, genda plasează episodul referitor la Molorhos.
pentru purificare după uciderea Ciclopilor, şi, Acesta era un ţăran sărac, ce trăia în apropiere
chiar în ciclul heraclean, cu perioada de scla­ de Nemeea, iar fiul său fusese ucis de leu.
 228
Molorhos l-a primit cu multă ospitalitate pe
Heracles, atunci când Heracles a venit la el,
dorind să lupte cu leul. Pentru a-şi onora oas­
petele, el a vrut să taie singurul berbec pe
care-1 avea, de fapt unica sa avere. Heracles
l-a făcut să se răzgândească, cerându-i să
aştepte treizeci de zile: dacă, la capătul celor
treizeci de zile, nu-1 va vedea întorcându-se,
el putea să-l considere mort şi să sacrifice
berbecul în amintirea sa. Dacă, înainte de
împlinirea celor treizeci de zile, Heracles s-ar
fi întors victorios, berbecul ar fi fost sacrificat
în cinstea lui Zeus Salvatorul. In a treizecea zi,
eroul nu se întorsese, iar Molorhos l-a crezut
mort şi s-a apucat să sacrifice animalul, aşa
cum îi ceruse Heracles. Insă, înainte ca sacri­
ficiul să fi fost împlinit, el l-a văzut pe Hera­
cles venind îmbrăcat în blana leului. El a
oferit atunci berbecul lui Zeus Salvatorul şi,
chiar pe locul unde s -a săvârşit sacrificiul,
Heracles a fondat jocurile în cinstea lui Zeus,
numite Jocurile Nemeene, care aveau să fie
mai târziu înnoite de către Cei Şapte care por­
niseră împotriva Tebei (v. Adrast).
Heracles a adus leul la Micene şi Euristeu a
fost atât de îngrozit de vitejia eroului care era
în stare să ucidă un asemenea monstru, încât
i-a interzis să mai pătrundă în cetate, însă
poruncindu-i să pună de acum încolo prada
adusă în faţa porţilor cetăţii. Se povestea că
leul ar fi fost trecut de către Zeus în rândul
constelaţiilor, pentru a face cunoscută fapta
eroică a lui Heracles.
Hidra din Lerna. - Ca şi Leul din Nemeea,
Hidra din Lem a era un monstru, zămislit de
Ehidna, însă tatăl său era Tifon (tab. 32). A
fost crescută de Hera, cu gândul de a fi
folosită ca încercare pentru Heracles. Se
spunea că zeiţa a crescut-o sub un platan, în
apropierea izvorului Amimone. Această hidră
era reprezentată ca un şarpe cu mai multe
capete. Numărul acestora variază de la cinci
sau şase până la o sută, în funcţie de autor.
Uneori chiar aceste capete se spunea că erau
capete omeneşti. Răsuflarea grea ce ieşea din
multele sale guri era atât de otrăvitoare încât
oricine se apropia, chiar atunci când monstrul
dormea, ar fi murit în m od inevitabil. De ase­
menea, Hidra producea pagube asupra recolte­
lor şi asupra turmelor din acel ţinut. Pentru a o
ucide, Heracles a folosit săgeţi aprinse. Se mai
spunea că i-a r fi tăiat capetele cu un fel de
sabie scurtă, numită harpe. La împlinirea
acestei fapte eroice, el a fost ajutat de către
nepotul său Iolaos, ajutorul fiind mai mult
decât necesar, deoarece fiecare cap tăiat
creştea la loc. Pentru a le împiedica să mai
crească, Heracles i-a cerut lui Iolaos să dea
foc pădurii învecinate şi, cu ajutorul unor
şomoioage aprinse, ardea rana rămasă după
tăierea fiecărui cap, carnea monstrului
pierzându-şi astfel capacitatea de a se rege­
nera. Capul din mijloc se spunea că era ne­
muritor, însă Heracles l-a tăiat totuşi, după
care l-a îngropat şi a pus deasupra o stâncă
Pierre G RIM A L
imensă. La sfârşit, el a muiat vârful săgeţilor
sale în veninul’ hidrei (sau în sângele ei),
făcând astfel ca loviturile să fie mortale (v.
Filoctet).
în lupta ei împotriva lui Heracles, Hera
trimisese un aliat al hidrei, sub înfăţişarea unui
rac uriaş, care l-a muşcat pe erou de călcâi,
însă acesta l-a strivit (v. Carcinos).
Conform însemnărilor lui Apollodor,
Euristeu nu a fost de acord să socotească
această muncă printre cele zece pe care tre­
buia să le impună lui Heracles, deoarece
fusese ajutat de către Iolaos.
Mitografii au prezentat o interpretare
evhemeristă a mitului Hidrei din Lema. Ei
spuneau că hidra căreia îi creşteau din nou
capetele tăiate ar fi fost în realitate mlaştina
din Lema, secată de Heracles. Capetele erau
izvoarele ce reuşeau mereu să iasă la suprafaţă
şi făceau ca eforturile acestuia să fie zadar­
nice.
O altă interpretare susţine că Lemos era de
fapt un rege al acelui ţinut, a cărui cetate s-ar
fi numit Hidra. Lemos era înconjurat de
cinzeci de arcaşi. Atunci când unul dintre ei
cădea în luptă, el era imediat înlocuit de un
altul, acest lucru dând naştere legendei privind
capetele care creşteau la loc.
M istreţul din 'Erimant. - A treia muncă im­
pusă de Euristeu a fost să aducă viu un mistreţ
monstruos care trăia pe muntele Erimant din
Peloponez. Heracles a forţat animalul,
strigând la el, să iasă din mocirla în care
obişnuia să stea, l-a atras într-un loc unde se
găsea un strat gros de zăpadă, obosindu-1
astfel, după care l-a capturat. Apoi l-a adus în
cetatea Micene, purtându-1 pe umeri. Cuprins
de groază l-a vederea animalului, Euristeu s-a
ascuns într-un vas de bronz pe care îl
pregătise ca refugiu în caz de pericol.
La templul din Cumes, situat în Campania,
puteau fi admiraţi colţii mistreţului din Eri-
mont, care fuseseră aduşi acolo ca ex-voto.
în cursul acestei vânători, Heracles a avut o
confruntare cu Centaurul Folos (v. acest
nume).
Căprioara din Cerinia. - A patra muncă
impusă de Euristeu a fost capturarea unei
căprioare, care trăia la Oenoe. Euripide
povesteşte destul de simplu că era un animal
uriaş, care făcea ravagii în culturile localni­
cilor. Heracles a ucis-o şi a dus coarnele sale
în templul zeiţei Artemis Oenoatis. Dar
această versiune este nu numai izolată , ci şi în
contradicţie cu legenda, aşa cum era povestită
în general. Ea avea ca scop să elimine ceea ce
părea o dovadă de impietate din partea erou­
lui.
După consemnările lui Callimahos, acea
căprioară era una din cele cinci pe care zeiţa
Artemis le găsise cândva păscând pe Muntele
Liceu. Toate aveau coamele aurite şi erau mai
mari decât taurii. Zeiţa prinsese patru din ele,
pe care le-a înhămat la cvadriga sa. Cea de-a
cincea, la porunca Herei, şi-a găsit refugiul pe
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
muntele Cerinia, pentru ca vânarea ei să poată
constitui, mai târziu, o încercare pentru Hera-
cles. Animalul fusese închinat zeiţei Artemis.
Se spunea că purta la gât un colier cu in­
scripţia: „Taiget m -a dedicat lui Artemis“ (v.
Taiget). Era deci o impietate să fie ucisă, ba
chiar să fie atinsă.
Această căprioară era foarte iute. Heracles
a urm ărit-o timp de un an, fără a reuşi să o
ajungă. în cele din urmă, ea a o b o sit’totuşi,
căutând refugiu pe M untele Artemision. Cum
Heracles continua să o urmărească, căprioara
a vrut să treacă râul Ladon, în Arcadia. In acel
moment, Heracles a lovit-o uşor cu o săgeată,
după care nu i-a fost greu să o’prindă şi să o ia
în spate. însă, în timp ce travesa Ârcadia,
Heracles s -a întâlnit cu Artemis şi cu Apollo.
Cele două divinităţi voiau să-i ia animalul,
care le aparţinea. L -a u acuzat, în plus, că ar fi
vrut să-l ucidă, ceea ce era un sacrilegiu.
Heracles a scăpat, dând vina pe Euristeu, ast­
fel încât cei doi zei i-au lăsat până la urmă
căprioara şi i-a u permis să-şi continue dru­
mul.
Pindar dă o versiune mistică a acestei ur­
măriri, După părerea lui, Heracles a urmărit
căprioara către nord, peste Istria, în ţinutul
Hiperboreenilor, până acolo unde locuiau
Preafericiţii şi unde Artemis l-a primit cu
m ultă bunăvoinţă.
Păsările de p e malul Lacului Stimfal. -
Aceste păsări, care trăiau într-o pădure deasă
de pe malul Lacului Stimfal, fugiseră cândva
din faţa unei invazii de lupi. Ele se înmulţiseră
în mod extraordinar, încât constituiau un
adevărat pericol pentru ţinutul înconjurător.
Ele devorau toate fructele câmpului şi atacau
toate recoltele. Tot Euristeu a fost cel care îi
poruncise lui Heracles să le ucidă. Greutatea
consta în a le face să iasă din pădurea deosebit
de deasă. Pentru aceasta, eroul a recurs la nişte
castaniete din bronz, pe care le-a făcut el în­
suşi sau care îi fusese date de zeiţa Atena şi
erau opera lui Hefaistos. Zgomotul acelui
instrument le -a îngrozit şi păsările au părăsit
desisul, iar lui Heracles nu i-a fost greu să le
ucidă cu săgeţile sale.
Alte tradiţii le prezintă drept păsări de
pradă, care devorau chiar şi oameni. Mai mult,
se spunea că penele lor erau din oţel, având
vârfurile foarte ascuţite, şi ele le lansau ase­
menea unor săgeţi asupra duşmanilor.
O interpretare evhemerista a mitului le con­
sidera drept fiicele eroului Stimfalos, pe care
Heracles le-a ucis deoarece refuzaseră să-l
primească, în timp ce acordau ospitalitate
duşmanilor săi, Molionizii.
’G rajdurile regelui Augias. - Augias era fiul
Soarelui (Helios) (tab. 14) si domnea peste
cetatea Ehs din Peloponez. El moştenise de la
tatăl său numeroase turme, dar neglija să
scoată gunoiul care se adunase în grajdurile
sale, privând solul de îngrăşăminte şi făcând
astfel ca ţinutul să fie nerodit’or (v. Augias). La
porunca lui Euristeu, care voia să-l umilească
pe erou, obligându-1 să facă o muncă de sclav,
229
Heracles a trebuit să cureţe aceste grajduri.
Dar înainte de a împlini această muncă, el a
convenit cu Augias să primească o răsplată:
după unii autori, regele se angajase, dacă ar
reuşi să le cureţe într-o zi, să-i dea o parte din
regatul său; după alţi autori, el i-a promis, în
aceleaşi condiţii, a zecea parte din turmele
sale. Heracles a reuşit acest tur de forţă devi­
ind prin curtea unde se găseau grajdurile
cursul a două râuri, Alfeu şi Peneu. Dar
Augias a refuzat să-i dea răsplata cuvenită,
ajungând chiar să-l alunge pe Heracles din
regatul său. Mai tărziu, eroul a trebuit să por­
nească un război împotriva lui (v. Augias şi
Războiul împotriva lui Augias, din acest arti­
col).
Conform însemnărilor lui Apollodor,
Euristeu nu a vrut să-i socotească această
muncă printre cele zece pe care trebuia să i le
impună, susţinând că Heracles obţinuse (sau
cel puţin ceruse) o răsplată pentru curăţarea
acestor grajduri şi, prin urmare, încetase să
mai fie în serviciul său.
Taurul din Creta. - Acest taur fusese cel
care, după unii autori, o răpise pe Europa la
porunca lui Zeus (în versiunea care nu admite
metamorfoza zeului însuşi în taur) şi, după alţi
autori, fusese iubitul lui Pasifae. O a treia
variantă a acestei tradiţii îl prezintă ca pe un
taur miraculos, ieşit din mare într-o zi în care
Minos promisese că va sacrifica în cinstea lui
Poseidon orice fiinţă va ieşi deasupra apelor.
Văzând însă frumuseţea taurului, Minos l-a
trimis în rândul turmelor sale şi a sacrificat un
alt taur, mai puţin preţios, lui Poseidon, care
s-a răzbunat, făcând animalul să fie deosebit
de furios. Euristeu l-a însărcinat pe Heracles
să-i aducă viu acest animal, despre care unii
autori consemnau că arunca flăcări pe nări.
Heracles s-a dus atunci în Creta si i-a cerut
ajutorul lui Minos, care a refuzat, însă i-a dat
totuşi voie să prindă singur taurul. Heracles a
capturat taurul şi s-a întors cu el în Grecia
(poate chiar trecând înot, pe spinarea ani­
malului, ca atunci când o ducea pe Europa). El
a prezentat taurul lui Euristeu, care a vrut să îl
închine Herei. Dar zeiţa nu a fost de acord să
accepte un dar oferit în numele lui Heracles şi
a dat drumul animalului, care a străbătut Ar-
golida, a traversat Istmul Corint şi a ajuns în
Atica (v. Tezeu şi legenda taurului’ de la Mara­
ton).
Iepele lui Diomed. - Diomed era un rege al
Traciei, ale cărui iepe se hrăneau cu came de
om. Erau în număr de patru şi se numeau:
Podargos, Lampon, Xantos şi lieinos (v. Dio­
med, 1). Dintre cele două tradiţii ale acestei
legende, cea mai veche îl înfăţişează pe Hera­
cles plecând singur în Tracia, pe uscat, şi
dându-1 pe Diomed să fie mâncat de propriile
sale iepe. După aceasta, domolite, iepele s-au
lăsat mai uşor duse. Cealaltă variantă, mai
recentă, leagă legenda de întemeierea cetăţii
Abdera (v. Diomed, 1).
Centura reginei Hippolite. - La solicitarea
Admetei, fiica lui Euristeu (v. Admete), Hera­
cles a plecat către regatul Amazoanelor pentru
230 Pierre G R IM A L

a obţine centura reginei lor, Hippolite. Se Gerion, care a venit în grabă, l-a ajuns pe
spunea că acea centură aparţinuse zeului Ares, Heracles pe malurile râului Antemos si l-a
care o dăruise Hippolitei pentru a simboliza atacat. Gerion a fost repede doborât de
puterea pe care această regină o avea asupra săgeţile eroului. După aceea, Heracles şi-a
poporului său. Heracles s-a îmbarcat pe o îmbarcat vitele pe cupa Soarelui şi a trecut pe
singură navă, fiind însoţit de câţiva tovarăşi, şi celălalt ţărm al oceanului, la Tartessos.
a ajuns după numeroase aventuri în portul în timpul întoarcerii lui Heracles în Grecia
Temiscira din Ţara Amazoanelor. Hippolite a cu aceste turme se desfăşoară cea mai mare
fost de acord să-i dea de bunăvoie centura, parte a aventurilor atribuite eroului în partea
însă Hera, luând înfăţişarea unei Amazoane, a occidentală a M ării Mediterane. Deja, se
provocat o ceartă între oamenii din suita erou­ povestea că, în cursul călătoriei spre insula
lui şi Amazoane. A urmat o bătălie în toată Eritia, el a scăpat Libia de un mare număr de
regula. Considerându-se trădat, Heracles a monştri, iar în amintirea trecerii sale prin
ucis-o pe Hippolite. Tartessos, Heracles a ridicat două coloane, de
Alte tradiţii povestesc, din contră, că os­ o parte şi de cealaltă a strâmtorii care desparte
tilităţile au început încă din momentul debar­ Libia de Europa. Acestea erau cunoscute sub
cării lui Heracles şi a însoţitorilor săi. Una numele de Coloanele lui Hercule (Stânca Gi-
dintre prietenele (sau chiar sora) Hippolitei, braltar şi Stânca Ceuta). Pe drumul de întoar­
Melanippe, a fost luată prizonieră în timpul cere, Heracles a fost atacat de un număr mare
luptelor şi, pentru a o elibera, Hippolite a de tâlhari, care au încercat să-i răpească tur­
încheiat un armistiţiu. Conform condiţiilor
convenite, regina îşi dădea centura în schim­ mele. Plecat prin sud, pe coasta libiană, Hera­
bul eliberării Melan’ippei. cles s-a întors prin nord, urmând coastele
Pe drumul de întoarcere, Heracles a mai Spaniei, ale Galiei, apoi ale Italiei şi ale Si-
avut şi alte aventuri, mai ales pe coasta ciliei, înainte de a trece în Grecia. Acest dram
troiană. era jalonat într-adevăr de sanctuare închinate
Boii lui Gerion. - Gerion, fiul lui Chrysaor lui Heracles, care erau legate de legende lo­
(v. Gerion), avea turme imense de boi, pe care cale ce şi-au găsit locul, până la urmă, în epi­
le păzea păstorul său Eurition, pe insula Eritia. sodul turmelor lui Gerion.
Eurition era ajutat de câinele monstruos Or- Mai întâi, Heracles a fost atacat, în Liguria,
tros, născut din Tifon şi din Ehidna (v. aceste de numeroşi indigeni războinici, astfel încât,
nume). N u departe de acest loc, Menoetes, după ce a măcelărit o parte din ei cu săgeţile
păstorul lui Hades, păştea turmele acestui zeu. sale, el a rămas în cele din urmă fără săgeţi.
Insula Eritia era situată în Extremul Occi­ Pământul era lipsit de pietre şi Heracles,
dent. Acolo i-a poruncit Euristeu lui H era­ simţindu-se în pericol, i-a adresat o rugăciune
lui Zeus, care a făcut să cadă din cer o ploaie
cles să meargă pentru a -i aduce preţioasele de pietre. Folosind aceste proiectile, Heracles
turme. Greutatea consta mai întâi în traver­ şi-a pus duşmanii în derută. Această faptă
sarea oceanului (Oceanos). Pentru a o depăşi, eroică este plasată de obicei în câmpia Crau
Heracles a împrumutat cupa Soarelui. Era dintre Marsilia şi Valea Ronului (v. Ligis).
vorba de o cupă uriaşă, pe care se ambarca Tot în Liguria, doi tâlhari, fiii lui Poseidon,
Soarele în fiecare seară, când ajungea la Alebion şi Dercinos, au vrut să-i ia turmele,
ocean, pentru a ajunge din nou în palatul său însă Heracles i-a ucis pe amândoi. Apoi şi-a
din Orient (v. Helios). Este adevărat că continuat drumul prin Tirenia (Etruria).
Soarele nu i-a dat cupa chiar de bunăvoie. în Traversând Latium, chiar pe locul unde se va
timp ce eroul traversa deşertul Libiei, Soarele ridica mai târziu Roma, Hercules a trebuit să
şi căldura puternică l-au supărat atât de mult lupte cu un erou numit Cacus, pentru a-şi
încât a ameninţat astrul cu săgeţile sale. apăra turmele (v. Cacus), şi a beneficiat de
Soarele i-a cerut să nu tragă, iar Heracles a ospitalitatea lui Evandru (v.’acest nume). Dar
fost de acord, cu condiţia să-i împrumute aceste legende sunt legate mai degrabă de
„cupa“ sa pentru a traversa oceanul până în personajul mitologic latin Hercule decât de
insula Eritia. Soarele a căzut la învoială. După eroul grec Heracles (v. Hercule).
ce s-a îmbarcat în cupa Soarelui, Heracles a La Regium, în Calabria, unul din tăuraşii
fost nevoit să ameninţe cu săgeţile sale şi pe săi a scăpat si a trecut înot strâmtoarea care
zeul Oceanos care, pentru a-1 pune la încer­ separă Italia de Sicilia. Se spune că de la acest
care, l-a zdruncinat puţin cam dur pe valuri. tăuraş ar fi venit numele Italiei (de la cuvântul
Lui Oceanos i-a fost teamă şi traversarea s-a latin 'uitulus, care însemna „ viţel“). Odată
desfăşurat fără probleme, Heracles ajungând scăpat, acest taur a ajuns în câmpia Erix, din
astfel pe insula Eritia. Acolo, el a fost observat ţinutul Elimilor. în acea vreme, regele
de câinele Ortros, care s-a năpustit asupra lui. Elimilor era Erix, cel care dăduse numele
Dar Hercule l-a ucis cu o lovitură de măciucă. cetăţii. Regele a vrut să prindă taurul scăpat,
A procedat la fel şi cu păstorul Eurition, care a dar a ajuns să fie ucis de către Heracles (v.
venit în ajutorai câinelui său. Apoi, a plecat cu Erix), în timp ce Hefaistos avea în pază restul
turmele. Menoetes, păstorul lui Hades, martor turmelor (v. şi Croton si Lacinios).
Ajunse pe ţărmul efen al Mării Ionice, tur­
al întâmplărilor, s-a grăbit să-l anunţe pe mele au fost atacate de bărzăunii trimişi de
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Hera şi animalele au devenit furioase,
răspând’i ndu-se pe coastele munţilor din Tra-
cia. Heracles le -a urmărit, însă nu a reuşit să
adune decât o parte din ele. Celelalte au rămas
în stare sălbatică şi ar fi fost la originea tur­
melor ce rătăceau prin câmpiile Sciţiei. Hera­
cles, care fusese încurcat în urmărirea sa de
fluviul Strimon, l-a blestemat şi i-a umplut
cursul cu stânci, astfel încât, dintr-un curs de
apă navigabilă, a devenit un „torent“ impracti­
cabil.
în sfârşit, la capătul acestei călătorii, Hera­
cles a adus animalele rămase lui Euristeu, care
le -a sacrificat Herei.
Unii autori au consemnat episoade aberante
legate de legenda întoarcerii lui Heracles:
eroul ar fi luat-o pe o cale m ult mai spre nord
si ar fi traversat ţinuturile celtice, chiar şi
M area Britanie (v. Pirene, Celtos, fiul făcut cu
Celtine, Galates, Ehidna, monstrul din Sciţia).
Aceste legende s-au dezvoltat încetul cu
încetul, într-o lume din ce în ce mai bine
cunoscută, în care călătorii şi negustorii eleni
luau cunoştinţă de eroii şi zeii locali,
asim ilându-i pe cât posibil eroului lor Hera­
cles.
Câinele Cerber. - A unsprezecea muncă
impusă de Euristeu lui Heracles a fost să
meargă în Infern şi să aducă de acolo câinele
Cerber (v. acest nume). Nu ar fi reuşit nicio­
dată Heracles să îndeplinească această muncă,
cu toate calităţile sale, dacă nu ar fi fost ajutat,
la porunca lui Zeus, de către zeii Hermes şi
Atena. Mai întâi, Heracles s -a iniţiat în M is­
terele din Eleusis, care îi învăţau pe credin­
cioşi cum să ajungă în siguranţă pe lumea
cealaltă, după moarte.
Conform tradiţiei celei mai acceptate,
Heracles a coborât în Infern pe calea din apro­
piere de Tenare. Dar locuitorii din Heracleea
Pontului pretindeau că eroul ar fi coborât şi ar
fi ieşit printr-o Gură a Infernului situată
aproape de cetatea lor. Văzându-1 sosind în
regatul lor, m orţilor le-a fost teamă de Hera­
cles şi au fugit din calea lui. Numai doi dintre
ei au rămas să -l aştepte: Gorgona Meduza şi
eroul Meleagru. lieracles a scos sabia îm­
potriva Meduzei, dar Hermes, care îl călăuzea,
l-a avertizat că nu era decât o umbră iluzorie.
Contra lui M eleagru, eroul şi-a încordat arcul,
atunci când acesta s -a apropiat, povestindu-şi
sfârşitul în cuvinte atât de mişcătoare încât
Heracles a fost emoţionat până la lacrimi (v.
Meleagru). L -a întrebat dacă mai avea o soră
si Meleagru i-a răspuns că Deianira trăia,
tleracles i-a promis atunci că o va lua de soţie
când se va întoarce pe pământ.
Mai departe, Heracles i-a întâlnit pe Tezeu
şi pe Piritoos, care erau vii, dar Hades îi
pusese în lanţuri deoarece veniseră să o ră­
pească pe soţia sa Persefona (v. Tezeu şi Piri­
toos). Cu permisiunea Persefonei, Heracles
l-a eliberat pe Tezeu, însă Piritoos a trebuit să
rămână în Infern, ca pedeapsă pentru în­
drăzneala lui. Apoi Heracles l-a eliberat pe
231
Ascalofos care, datorită greşelii sale (v. acest
nume), fusese acoperit cu im bloc de piatră
enorm. Este adevărat că zeiţa Demetra l-a
prefăcut atunci pe Ascalofos în bufniţă,
schimbându-i astfel chinul.
Pentru a -i ajuta pe morţii care puteau, prin
beţii cu sânge, să revină pentru puţin timp la
viaţă, Heracles s-a gândit să ucidă câteva
animale luate din turmele lui Hades.
Văzându-i intenţia, păstorul Menoetes a vrut
să se opună, dar Heracles l-a strâns în braţe şi
i-a sfărâmat mai multe coaste. L -ar fi ucis,
dacă Persefona nu i-a r fi cerut să-l cruţe.
în sfârşit, Heracles a ajuns în faţa lui Hades
şi i-a cerut să i-1 aducă pe Cerber. Zeul a
consimţit, cu condiţia ca eroul să stăpânească
animalul fără să recurgă la armele sale
obişnuite, îmbrăcat doar cu blana sa de leu şi
cu platoşa. într-adevăr, Heracles l-a atacat pe
Cerber, i-a prins gâtul între mâini şi, deşi
coada câinelui, care se termina printr-un ţep
asemănător celui al scorpionului, i- a provocat
mai multe înţepături, nu i-a dat drumul până
când Cerberul nu a cedat. El a urcat apoi cu
prada sa, trecând prin Gura Infernului situată
Ia Trezene. Văzând Cerberul, lui Euristeu i-a
fost atât de frică încât s-a vârât în vasul său de
bronz, ascunzătoarea lui obişnuită. Nestiind ce
putea face cu acel câine monstruos, lieracles
l-a dus pe Cerber înapoi stăpânului său Hades.
O legendă din Olimpia povestea că Hera­
cles adusese din Infern plopul alb, singurul
lemn care era permis să fie folosit în timpul
sacrificiilor oferite lui Zeus din Olimpia.
Exista o interpretare evhemeristă a legendei
Cerberului, care ar fi fost, împreună cu Ortros,
unul dintre câinii care păzeau turmele lui
Gerion. Heracles îl ucisese pe Ortros, dar îl
luase cu _ el pe Cerber si i-1 dăduse lui
Euristeu. însă, un vecin al lui Euristeu, numit
Molotos, răpise câinele şi îl închisese alături
de căţelele sale într-o peşteră din munte, pen­
tru a obţine căţei de la acel câine. Euristeu i-a
cerut atunci lui Heracles să-i regăsească
câinele. Iar Heracles a străbătut întregul Pelo-
ponez şi, în cele din urmă, l-a regăsit pe Cer­
ber şi l-a adus înapoi stăpânului său.
A erele de Aur ale Hersperidelor. - La
căsătoria Herei cu Zeus, Pământul, Gaia, îi
dăduse zeiţei, ca dar de nuntă, mere de aur, pe
care Hera le găsise atât de frumoase încât le-a
plantat seminţele în grădina sa de lângă mun­
tele Atlas. Şi, cum fiicele lui Atlas aveau obi­
ceiul să fure fructe din acea grădină, ea a pus
merele şi pomul fermecat care le purta sub
paza unui dragon nemuritor, cu o sută de
capete, născut din Tifon şi Ehidna. Ea mai
adusese acolo, pentru a păzi merele, trei
Nimfe ale serii, Hesperidele, numite Aegle,
Eritia si Hesperaretusa, adică „Strălucitoarea“,
„Cea Roşie“ şi „Aretusa de la Amurg“, al
căror nume amintea nuanţele cerului atunci
când Soarele dispărea la apus (v. si Hes-
peride). Acestea erau merele pe care Euristeu
îi poruncise lui Heracles să i le aducă.
Grădina Hesperidelor era situată fie la vest
 232
de Libia, fie la poalele muntelui Atlas, fie
chiar în ţinutul Hiperboreenilor.
Prima grijă a lui Heracles a fost să afle
drumul care ducea spre ţinutul Hesperidelor.
Pentru asta, el a pornit către nord, prin M ace­
donia. Pe drum, el l-a întâlnit mai întâi pe
Cicnos, fiul lui Ares, cu care a luptat pe
malurile râului Ehedoros (v. Cicnos). Apoi a
ajuns în Iliria, până pe malurile râului Eridan,
unde a întâlnit Nimfele râului, fiicele lui
Themis si ale lui Zeus, care locuiau într-o
peşteră, fii le-a întrebat şi Nimfele i-au dez­
văluit că zeul marin Nereu ar fi fost singurul
care l-a r putea călăuzi către tinutul căutat. Ele
l-au dus până la acest zeu, în timp ce acesta
dormea, şi, desi Nereu a luat diferite înfăţişări,
Heracles ’ l-a legat fedeleş, nemaivoind’ să-i
dea drumul decât atunci când i~£i spus unde se
găsea Grădina Hesperidelor. începând din
acest moment, itinerariul ales de Heracles
devine mai greu de înţeles. Apollodor con­
semnează că, de pe malurile râului Eridan,
eroul a ajuns în Libia (adică în nordul Africii),
unde a luptat împotriva gigantului Anteu (v.
acest nume). Apoi a străbătut Egiptul, unde
era gata să fie sacrificat de către Busiris (v.
acest nume). De acolo, Heracles a trecut în
Asia, apoi în Arabia, unde l-a ucis pe Ema-
tion, fiul lui Titonos. După aceea, a traversat
Libia până la „Marea din Afară“ sau „Marea
Exterioară“. Din acel loc, el s-a îmbarcat pe
„cupa Soarelui“ şi a ajuns pe malul opus, la
poalele muntelui’ Caucaz. Urcând pe acest
munte, Heracles l-a eliberat pe Prometeu,
căruia un vultur îi devora ficatul ce se refăcea
permanent (v. Prometeu). M ulţum indu-i,
gigantul l-a învăţat că nu trebuie să culeagă el
însuşi merele fermecate, ci şă-1 determine pe
Atlas să le culeagă. Eroul şi-a continuat dru­
mul si a ajuns în sfârşit în ţinutul Hiperbo-
reeniîor. S -a dus atunci să-l găsească pe gi­
gantul Atlas, care ţinea Cerul pe umerii săi. El
s-a oferit să-l scape de povară, în timp ce se
ducea să culeagă trei mere de aur din Grădina
Hesperidelor, aflată în vecinătate. Atlas a
consimţit bucuros, însă, atunci când a revenit,
i-a spus lui Heracles că îi va duce el însusi
merele lui Euristeu, în timp ce Heracles ar fi
continuat să susţină bolta cerească. Eroul s-a
făcut că este de acord. El i-a cerut lui Atlas
să-i preia povara doar pentru o clipă, pentru a
utea pune câte o pernă pe umerii săi. Fără să
ănuiască ceva, Atlas a acceptat. Dar, imediat
ce a scăpat de povară, Heracles a luat merele,
pe care Atlas le pusese jos, si a fugit.
Conform altor tradiţii, tîeracles nu a avut
nevoie de ajutorul lui Atlas. El l-a ucis pe
dragonul Hesperidelor sau chiar l-a adormit şi
a luat el însuşi merele de aur. Se mai povestea
că, disperate pentru că pierduseră merele pe
care le avuseseră în pază, Hesperidele s-au
transformat în copaci: un ulm, un plop şi o
salcie, sub care, mai târziu, Argonauţii s-au
aşezat la umbră. Dragonul a fost mutat în ce­
ruri, unde a devenit constelaţia Şarpelui.
Oricum, imediat ce a obţinut’merele de aur,
Pierre G RIM A L
Heracles a revenit si i le-a adus lui Euristeu,
cu bună-credinţă. £>ar acesta, neştiind ce să
facă cu ele, i le-a dat înapoi eroului. Heracles
le -a dăruit, la rândul său, zeiţei Atena, care
le -a trimis înapoi în Grădina Hesperidelor,
deoarece legea divină interzicea ca aceste
fructe să se afle în altă parte decât în grădina
zeilor.
III. - Expediţiile lui Heracles. - în ordi­
nea adoptată în general de către mitografii
antici, prima dintre marile expediţii întreprinse
de Heracles este cea care l-a dus în faţa cetăţii
Troia. Cauzele acestui război sunt ur­
mătoarele: întorcându-se din ţinutul Amazoa­
nelor (v. acest nume), Heracles a debarcat la
Troia. în acea vreme, întreaga cetate era în
doliu, datorită molimei provocate de mânia lui
Apollo şi a lui Poseidon. Aceste două di­
vinităţi construiseră într-adevăr fortificaţiile
din jurul cetăţii, cu ajutorul lui Eac, iar
Laomedon, regele Troiei, refuzase să le
plătească salariul convenit (v. Apollo). Pentru
a pedepsi perfidia regelui, Apollo a trimis o
epidemie de ciumă, care a devastat cetatea, iar
Poseidon a trimis un monstru marin ce devora
locuitorii. Un oracol dezvăluise că aceste
calamităţi ar putea fi înlăturate dacă Hesione,
fiica regelui, ar fi fost oferită monstrului. în
momentul în care Hesione, înlănţuită de o
stâncă, urma să fie ucisă de monstrul marin,
Heracles a ajuns la Troia. El s-a oferit imediat
să o salveze pe fiica lui Laomedon, dacă re­
gele i-a r dărui iepele pe care Zeus i le dăduse
ca răsplată pentru fiul său Ganimede (v. acest
nume). Laomedon a promis şi Heracles a ucis
monstrul. Dar, atunci când şi-a cerut recom­
pensa, regele a refuzat să-şi respecte promisi­
unea. Eroul a plecat din Troia, ameninţând să
se întoarcă într-o bună zi şi să cucerească
cetatea (v. Hesione).
Ocazia de a-şi împlini ameninţarea a apărut
după mai mulţi ani, după îndeplinirea Celor
Douăsprezece Munci şi după sclavia sa la
Omfala. Imediat ce a ajuns să fie liber, Hera­
cles a strâns o armată de voluntari şi a pornit
spre Troia cu o flotă formată din optprezece
nave cu pânze şi cu cincizeci de vâslaşi fie­
care. Ajuns în portul Ilion, Heracles şi-a în­
credinţat navele în paza lui Oecles, iar el a
pornit să atace cetatea, împreună cu trupele
sale. Laomedon a pornit un atac împotriva
navelor, l-a ucis pe Oecles, dar a fost nevoit
să se retragă, deoarece trupele lui Heracles au
venit în ajutor. Asediul început nu a durat
mult. Telamon, unul dintre cei mai credincioşi
însoţitori ai lui Heracles, a sărit zidul şi a
pătruns în cetate. Heracles a intrat abia al
doilea. Iritat de faptul că fusese întrecut, era
gata să-l omoare pe Telamon când acesta s-a
aplecat şi a luat nişte pietre în mână. Intrigat
de acest gest, Heracles l-a întrebat ce face.
Telamon i-a răspuns că vrea să înalţe un altar
închinat lui Heracles învingătorul. Atunci
Heracles i-a mulţumit şi, în mod firesc, l-a
cruţat. Cetatea a fost curând cucerită. Heracles
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 233

a ucis cu săgeţile sale pe Laomedon şi pe înfrângere a lui Heracles spunând că eroul era
copiii acestuia, în afară de Podarces (cel care suferind şi că Molionizii au profitat în mod laş
trebuia să domnească sub numele de Priam), de această ocazie. Mai târziu, în timpul celei
i-a dat mâna Hesionei lui Telamon şi i—a per­ d e-a treia serbări a Jocurilor Istmice, deoarece
mis tinerei să-şi aleagă dintre prizonieri pe locuitorii din cetatea Elis îi trimiseseră pe
oricare ar 13 dorit. Hesione l-a ales pe fratele Molionizi să-i reprezinte la aceste jocuri,
său Podarces şi, deoarece Heracles i-a spus că Heracles i-a ucis într-o ambuscadă la Cleone.
acesta trebuia mai întâi să devină sclav şi să El a pregătit atunci a doua expediţie împotriva
fie răscumpărat de ea, tânăra şi-a scos vălul şi cetăţii Elis, a cucerit-o, l-a ucis pe regele
l-a dăruit în schimbul copilului, ceea ce i-a Augias şi l-a pus în locul său pe Fileu, fiul lui
adus acestuia noul său nume de Priam (care Augias, ’ care depusese odinioară mărturie în
aminteşte de rădăcina cuvântului grec cu sen­ favoarea sa (v. Augias).
sul de ’„ a răscumpăra“). La Troia, Heracles a După această expediţie, Heracles a înte­
trăit o mare iubire cu Auge (v. acest nume). meiat Jocurile Olimpice şi a sfinţit incinta
Pe drumul de întoarcere, pe Heracles îl sacră din Olimpia, Altis, unde a dedicat un
aşteptau noi aventuri. L a îndemnul Herei, sanctuar lui Pelops.
liipnos, zeul somnului, îl adormise profund pe Au fost consemnate mai multe tradiţii lo­
Zeus, iar Hera a profitat de acest somn pentru cale privind „retragerea“ lui Heracles din faţa
a stârni o furtună ce avea să arunce nava lui Molionizilor. Se spunea, de exemplu, 'că
Heracles pe coastele insulei Cos. Locuitorii Heracles ar fi fugit rară să se oprească până la
insulei, crezând că erau atacaţi de piraţi, au Bouprasion şi, atunci când şi-a dat seama că
încercat să-i alunge cu pietre. Acest lucru nu nu mai era urmărit de nimem, şi-a tras sufletul
i-a împiedicat pe Heracles şi pe însoţitorii lui şi s-a aşezat lângă un izvor, a’ cărui apă i s-a
să debarce şi să cucerească cetatea în timpul părut deosebit de plăcută, dându-i numele de
nopţii. Ei l-a u ucis pe regele insulei, Euripi- Badi (ceea ce însemna, în dialectul grecesc din
los, care era fiul lui Poseidon şi al Astipaleei. Elida, „agreabil“ sau „plăcut“).
Apoi, Heracles s-a unit cu fiica lui Euripilos, Expediţia împotriva cetăţii Pilos. - La Pi­
Chalciope, şi i-a dăruit un fiu, Tessalos (v. los, în Mesenia, domnea regele Neleu, care
acest nume)’. Cu toate acestea, o altă legendă, avea unsprezece copii, cel mai mare fiind
care nu este deloc compatibilă cu cea prece­ Periclimenos şi cel mai mic Nestor. Heracles
dentă, povesteşte că Heracles a fost grav rănit era nemulţumit de Neleu, fiindcă acesta re­
în timpul luptelor de către Chalcodon şi nu a fuzase să-l purifice după uciderea lui Ifitos (v.
putut să fie salvat decât prin intervenţia lui acest nume). Periclimenos îl alungase chiar
Zeus (v. Chalcodon, 4). din regat, în timp ce Nestor fusese singurul
Debarcarea pe insula Cos mai era povestită dintre copii lui Neleu, care îl sfătuise pe tatăl
său, în zadar însă, să îi împlinească dorinţele
şi altfel: Heracles îşi pierduse toate navele în eroului.
timpul furtunii, cu excepţia celei în care se hotărât Până la urmă, fiind refuzat, Heracles a
afla, atunci când a debarcat pe insulă. Acolo, să se răzbune.
Se povesteşte,
el l-a întâlnit pe fiul regelui Euripilos, Anta- războiului împotriva de asemenea, că, în timpul
M inienilor din Orhomen,
goras, care păştea o turmă. Fiind înfometat, Neleu luptase alături de regele acestei cetăţi,
Heracles i-a cerut un berbec. în loc să-i dea al cărui ginere era împotriva lui Heracles şi a
berbecul cerut, Antagoras l-a provocat la tebanilor. Se mai povestea că Neleu încercase
luptă, berbecul revenind învingătorului. In să-i fure eroului o parte din turmele lui
cursul luptei, locuitorii insulei au sărit în aju­ Gerion. Oricare a r fi fost situaţia, după ce l-a
torul lui Antagoras, crezându-1 atacat. S-a învins pe Augias, Heracles a pornit împotriva
pornit o luptă crâncenă, în care Heraccles a lui Neleu. Episodul principal al războiului a
fost copleşit de numărul agresorilor şi a trebuit fost lupta dintre Heracles şi Periclimenos.
să fugă, refugiindu-se în coliba unei femei, Acesta din urmă avea drept’ tată „divin“ pe
unde, pentru a nu fi descoperit, s -a îmbrăcat Poseidon şi primise de la acesta darul de a se
în haine femeieşti. putea transforma în orice animal ar fi dorit.
Din insula Cos, Heracles s -a dus la Flegre, Uneori se prefăcea în şarpe, alteori în vultur
unde a luat parte la lupta zeilor împotriva etc. Pentru a-1 ataca pe erou, Periclimenos a
giganţilor (v. Alcioneea). luat înfăţişarea unei albine şi s-a aşezat pe
Războiul împotriva lui Augias. - Augias re­ căpăstrul cailor săi. Dar Atena, care veghea, a
fuzase să -i plătească lui Heracles preţul cu­ observat şi l-a anunţat pe Heracles că
venit, atunci când acesta îi curăţase grajdurile duşmanul se găsea foarte aproape de el, iar
pentru cai (v. Augias) şi, în plus, îl izgonise acesta a zărit albina, ucigând-o cu o săgeată
din regatul său, Elida. Pentru a se răzbuna, sau strivind-o între degete.
Heracles a strâns o armată de voluntari arcadi- în timpul acestei bătălii, se povestea că
eni şi a pornit împotriva cetăţii Elis. Dar Heracles rănise mai multe divinităţi: pe Hera
Augias a pus în fruntea armatei sale pe cei doi la sân, cu o săgeată, pe Ares la şold, cu lancea
nepoţi de frate ai săi, Molionizii, Euritos şi sa. Poseidon şi Apollo ar fi luat şi ei parte la
Cteat’os (v. Molionizi). Aceştia au nimicit luptă, conform versiunii lui Pindar.
trupele lui Heracles şi l~au rănit mortal pe Cetatea Pilos a căzut la puţin timp după
fratele său, Ificles. Mitografii explică această moartea lui Periclimenos. Heracles l-a ucis pe
234 Pierre G RIM A L

Neleu, împreună cu toţi fiii săi, cu excepţia lui pii, care locuiau în masivul Pamas, într-a-
Nestor, pe care l-a cruţat, fie datorită atitu­ devăr, atunci când Heracles şi Deianira fuse­
dinii binevoitoare faţă de el, fie pentru că era seră alungaţi din Calidon, ei âu fost nevoiţi să
plecat din cetate (v. Nestor). Conform unei plece cu primul lor născut, Hillos. în timp ce
traditii confirmate de Pausanias, Heracles i-a r treceau prin ţinutul Driopilor, regele Teio-
fi încredinţat chiar şi regatul lui Nestor, damas tocmai ara cu o pereche de boi, iar lui
cerându-i să-l păstreze în custodie până când Hillos i s-a făcut foame. Cerându-i ceva de
urmaşii săi, Heraclizii, vor veni să îl ceară. mâncare pentru fiul său, Teiodamas l-a re­
Războiul împotriva Spartei. - în cetatea fuzat. Atunci Heracles a dezlegat unul din boi,
Sparta domnea regele Hippocoon şi cei l-a tăiat şi lr a mâncat împreună cu Deianira şi
douăzeci de fii ai săi, Hippocoontizii, care îi cu Hillos. în acest timp, Teiodamas a fugit
alungaseră de la putere pe moştenitorii le­ spre cetate şi s-a întors cu trupe. Lupta
gitimi, Icarios (v. acest nume) şi Tindar, fraţii începută a fost iniţial în defavoarea lui Hera­
săi vitregi. Heracles a pornit expediţia îm ­ cles, astfel încât Deianira a fost nevoită să ia
potriva regelui uzurpator şi a fiilor săi. Unul armele şi chiar a fost rănită la piept. însă, în
din motivele susţinute era dorinţa de a da cele din urmă, Heracles a învins şi l-a ucis pe
înapoi regatul lui Tindar şi Icarios. Un alt regele Teiodamas.
motiv era dorinţa de a răzbuna moartea lui Mai târziu, după lupta împotriva Lapiţilor,
Oeonos, nepotul lui Heracles şi fiul lui deoarece Driopii îi susţinuseră pe aceştia,
Licimnios. Acest copil se plimba pe o stradă Heracles a pornit împotriva lor şi s-a răzbunat
din Sparta şi, trecând prin faţa palatului lui ucigându-1 pe regele lor Laogoras, care se
Hippocoon, a ieşit un câine şi a vrut să-l făcuse vinovat de profanarea unui sanctuar
muşte. Oeonos a iuat o piatră şi a lovit câinele închinat lui Apollo, prin organizarea unui
cu ea. Peste puţin timp Hippocoontizii s-au ospăţ în incinta sacră. In momentul în care a
năpustit asupra lui şi l-au ucis în bătaie. Se ocupat acest regat, locuitorii au fugit în trei
mai povestea că Hippocoontizii fuseseră aliaţii direcţii. Unii s-au dus în Eubeea, unde au
lui Neleu în războiul împotriva cetăţii Pilos. fondat cetatea Caristos, alţii au ajuns în Cipru,
Hercales şi-a adunat armata în Arcadia şi a iar al treilea grup s-a refugiat la regele
Euristeu, care, din ură faţă de Heracles, i-a
cerut lui Cefeu şi celor douăzeci de fii ai lui primit
să-i ajute. în ciuda câtorva ezitări, aceştia au întemeiezecu multă bunăvoinţă şi le -a permis să
trei cetăţi pe teritoriul său: Asine,
consimţit să i se alăture (v. Cefeu, 1). în cursul Hermione şi Eiones.
bătăliei decisive, au pierit Cefeu şi fiii săi, A treia expediţie din acest ciclu este cea în
precum şi Ificles. Acesta, conform’ unei alte urma căreia Heracles a cucerit cetatea Ormi-
versiuni, ar fi fost ucis de către Molionizi în nion, de la poalele muntelui Pelion. Regele
războiul împotriva lui Augias. La rândul său, acestei cetăţi, numit Amintor, îi interzisese
Heracles i-a măcelărit pe Hippocoon şi pe fiii într-adevăr eroului să treacă pe teritoriul său.
săi, redându-i regatul lui Tindar (v. acest Heracles a preferat să ocupe regatul şi să îl
nume). în cursul luptei, Heracles a fost rănit la ucidă pe rege. Diodor dă o altă explicaţie
mână şi vindecat de către Asclepios, în tem ­ acestei întâmplări. Heracles i-a r fi cerut mâna
plul zeiţei Demetra Eleusiniana, de pe muntele fiicei sale Astidamia, deşi era căsătorit cu
Taiget. în amintirea victoriei sale, Heracles a Deianira. Regele a refuzat, iar Heracles a
ridicat două temple la Sparta, unul în onoarea cucerit cetatea, a luat-o cu el pe Astidamia şi
zeiţei Atena şi celălalt în onoarea zeiţei Hera, i-a dăruit un fiu, numit Ctesippos.
pentru a -i mulţumi că nu întreprinsese nimic IV. - Aventurile secundare. - Trăsătura
ce putea să-l împiedice în timpul acestui răz­ caracteristică a aventurilor clasificate în
boi. această categorie este faptul că nu aparţin nici
Alianţa cu Egimios. - în timp ce toate ex­ unui ciclu, aşa cum se întâmpla cu cele ante­
pediţiile precedente s-au desfăşurat în Pelo- rioare, şi nici nu au fost impuse eroului, pre­
ponez, cele trei războaie distincte întreprinse cum Cele Douăsprezece Munci. Ele se pre­
în urma alianţei lui Heracles cu „regele Do- zintă ca tot atâtea episoade aproape inde­
rienilor“, Egimios, ne transpun în Tesalia, în pendente, pe care poeţii şi mitografii le-au
partea de nord a Greciei continentale. introdus într-un mod cel mai adesea foarte
Primul dintre aceste războaie a fost în­ artificial, în povestirea uneia dintre „munci“
dreptat împotriva Lapiţîlor, conduşi de sau în cea a unei expediţii întreprinse de Hera­
Coronos, fiul lui Caeneu (v. acest nume). cles.
Lapiţii îl ameninţau pe Egimios atât de serios, 1. Folos şi Centaurii. - Aventurile le­
încât el a trebuit să facă apel la alianţa cu gate de Folos erau prezentate, în general, îm-
Heracles, prom iţându-i o treime din regatul ireună cu vânătoarea mistreţului din Erimant.
său în caz de victorie. Heracles i-a învins cu Î n timp ce urmărea acest animal, Heracles a
uşurinţa pe Lapiţi, însă a refuzat recompensa ajuns să treverseze regiunea Foloe, unde trăia
promisă, cerându-i doar lui Egimios să o un Centaur, numit Folos, cel care dăduse nu­
păstreze pentru Heraclizi, urmaşii săi. mele ţinutului. Dionysos îi dăduse în dar un
După această primă victorie,’ Heracles a re­ ulcior cu vin, sigilat, sfatuindu-1 să nu se atin­
luat o veche dispută cu un popor vecin, Drio- gă de el până când nu va veni Heracles să-i
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
ceară ospitalitatea. Conform unei alte versiuni,
acel ulcior ar fi fost proprietatea comună a
tuturor centaurilor şi ei nu ar fi putut să bea
din el decât toţi împreună. Oricum, atunci
când Heracles a venit la Folos, acesta l-a
primit cu m ultă ospitalitate, i-a oferit mai
multe feluri de came, pe care le-a gătit pentru
oaspetele său, în timp ce el mânca tot carnea
crudă. După ce a mancat, lui Heracles i s-a
făcut sete şi a cerut vin. Folos s-a scuzat,
susţinând că nu avea dreptul să se atingă sin­
gur de acel ulcior cu vin. Heracles i-a spus că
nu are de ce să se team ă şi amândoi au început
să bea. însă mirosul vinului nu a întârziat să-i
atragă pe Centauri, care au venit furioşi, înar­
maţi cu şomoioage aprinse, stânci şi ’ copaci
întregi, pe care îi smulseseră din munte. A
început lupta. Primii doi Centauri care s-au
năpustit, Anchios şi Agrios, au fost imediat
ucişi de săgeţile lui Heracles. Ceilalţi au fost
alungaţi de către erou până la capul Maleea.
Acolo, Centaurul Elatos, rănit la cot de o
săgeată, s -a refugiat lângă Chiron, săgeata
rănindu-1 şi pe acesta (v. Chiron).
Cea mâi mare parte dintre Centauri si-au
găsit adăpost la Eleusis. M ama lor, Nefele
(Norul), a venit în ajutorul lor provocând o
ploaie puternică.
în această luptă, Heracles a ucis zece Cen­
tauri: Dafnis, Argeios, Amfion, Hippotion,
Oreios, Isoples, Melanhetes, Tereu, Doupon,
Frixos şi Homados, în afară de Anchios şi
Agrios, care îşi găsiseră moartea la primul
atac. Folos a murit şi el, însă în mod acciden­
tal. în timp ce îi îngropa pe ceilalţi Centauri
ucişi, el a scos o săgeată dintr-o rană, uimit că
un obiect „atât de mic putea să facă un râu atât
de mare. în timp ce ţinea săgeata în mână, din
neîndemânare, aceasta i-a căzut pe picior şi
l-a rănit mortal. întorcându-se în ţinutul
Foloe, Heracles s -a întristat de moartea gazdei
sale şi i-a organizat funeralii magnifice.
2.’ Eurition. - Lupta împotriva Centau­
rului Eurition este legată în general de aven­
turile desfăşurate la curtea regelui Augias.
Izgonit din Elida, Heracles s -a refugiat în
cetatea Olenos, la regele Dexamenos (v. acest
nume). Olenos era situată în Ahaia, dar mai
exista o altă cetate cu acelaşi nume în Etolia,
iar legenda se desfăşoară, în funcţie de vari­
antă, când într-una, când în cealaltă.
Deşi variantele diferă în amănunte,
trăsătura lor esenţială este tentativa de viol de
care s-a r fi făcut vinovat Centaurul faţă de
fiica lui Dexamenos, numită fie Hippolite, fie
Mnesimahe. Se povestea, de exemplu, că
Dexamenos îşi logodise fiica cu Arcadianul
Azan. Eurition, fiind invitat la ospăţul de
nuntă, încercase să o răpească pe tânăra fată,
însă Heracles a sosit la timp pentru a-1 îm ­
piedica şi l-a ucis. Apoi a redat-o pe tânăra
fată logodnicului ei.
O altă versiune povesteşte că Heracles în­
suşi ar fi sedus-o pe tânăra fată, în timp ce se
ducea către regatul lui Augias, promitându-i
că o va lua în căsătorie la întoarcere. în lipsa
lui, Eurition o curtase, iar regele Dexamenos,
235
îngrozit, nu îndrăznise să-l refuze. Erau pe
punctul să celebreze nunta, când Heracles a
revenit, l-a ucis pe Centaur şi s-a căsătorit cu
fata, care purta în această versiune numele
Deianira (v. Dexamenos).
3. învierea Alcestei. - Această legendă
este legată de trecerea lui Heracles prin Te-
salia, în vreme ce mergea să caute caii lui
Diomed Tracul, la porunca lui Euristeu. Cel
puţin aceasta a fost versiunea urmată de Eu-
ripide în tragedia sa Alcesta . însă Apollodor
face din acest episod una din aventurile im­
portante ale lui Heracles şi Ifitos (v. acest
nume). Se pare, de altfel, că apariţia lui Hera­
cles în acest mit a fost o evoluţie târzie. în
tema primitivă, Persefona însăşi a fost cea
care, emoţionată de devotamentul tinerei fe­
mei, a readus-o la viaţă pe loc, şi nu Heracles,
care a forţat Moartea (Tanatos)’ să renunţe la
prada sa (v. Alcesta).
4. Cicnos. - Lupta împotriva lui Cicnos
şi a tatălui său, zeul Ares, a fost consemnată
de către Apollodor în cursul călătoriei spre
ţinutul Hesperidelor (v. Cicnos, 3).
5. Busiris. - Aventurile lui Heracles cu
regele Egiptului, Busiris, sunt legate tot de
căutarea merelor de aur. Busiris, unul din fiii
lui Poseidon, era vestit prin cruzimea sa şi mai
ales pentru faptul că îi sacrifica pe străinii care
treceau prin ţinutul său, pe altarul tatălui său,
dar a fost până la urmă ucis de Heracles însuşi
(v. Busiris).
6. Anteu. - Legenda lui Anteu este
strâns legată de cea a lui Busiris, constituind
un episod din călătoria lui Heracles prin Libia,
în căutarea merelor de aur. Ca şi Busiris, An­
teu trecea uneori drept fiul lui Poseidon şi,
asemenea fratelui său, ucidea călătorii pentru
a le oferi trupurile tatălui său. Dar, în plus, el
era fiul Gaiei (Pământul) şi avea o forţă deo­
sebită în comparaţie cu Busiris. Heracles l-a
ucis în luptă (v. Anteu) şi apoi s-a unit cu
soţia victimei sale, Ifinoe’ dăruindu-i un fiu,
numit Palemon.
Un episod neaşteptat este răzbunarea Pig­
meilor, care erau o rasă de oameni foarte mici
de statură, ce locuiau la graniţele Egiptului şi
ale Libiei. Aceştia erau, ca şi Anteu, fiii Gaiei
şi deplângeau moarte fratelui lor. Atacându-1
pe Heracles în timpul somnului, ei au încercat
să-l ucidă, dar eroul s-a trezit, a izbucnit în
râs şi, luându-i pe toţi pigmeii într-o mână,
i-a închis în blana sâ de leu şi i-a dus lui
Euristeu.
7. Emation. - Era fiul Aurorei (Eos) si
al lui Titonos, fiind deci frate cu Memnon. fii
domnea peste Arabi sau peste regatul Etiopei.
Heracles s-a confruntat cu el în cursul călăto­
riei spre Grădina Hesperidelor, când urca pe
valea Nilului. Emation l-a atacat pe erou, dar
a fost învins şi ucis. O tradiţie susţine că Ema­
tion ar fi vrut să-l împiedice pe Heracles să
fure merele de aur. Dar cel mai adesea,
această aventură este plasată pe drumul de
întoarcere, în momentul în care Heracles era
236
pe punctul de a se îmbarca pe „cupa Soarelui“,
pentru a se duce în est, în regiunea Caucazu-
lui. După ce l-a ucis pe Emation, Heracles i-a
încredinţat regatul fratelui său Memnon.
O tradiţie complet aberantă îi atribuie lui
Emation paternitatea lui Romos, care ar fi fost
în acest caz fondatorul Romei.
8. Eliberarea lui Prometeu. - In timp ce
traversa munţii Caucaz, pentru a ajunge în
ţinutul Hesperidelor (sau, cel mai adesea,
pentru a se întoarce), Heracles a ucis cu o
săgeată vulturul care mânca ficatul lui Pro­
meteu. El a acţionat astfel de comun acord cu
Zeus, care dorea ca această faptă sâ mărească
gloria fiului său (v. Prometeu).
9. Lupta împotriva lui Licaon. - Licaon
era fiul zeului Ares şi al Pirenei, fiind prin
urmare fratele lui Diomed Tracul şi al lui Cic-
nos. El domnea peste un popor’ din M ace­
donia, Crestonienii, care locuiau pe malul
râului Echedoros. Acel ţinut se numea „Eu­
ropa“, de la numele lui Europs, bunicul Pire­
nei. în timp ce Heracles, umblând în căutarea
merelor de aur, traversa o dumbravă sacră
închinată Pirenei, Licaon l-a atacat, însă eroul
l-a ucis.
10. Lupta împotriva lui Alcioneu. -
Atunci când Heracles s-a întors din Eritia,
aducând turmele luate de la Gerion, el a fost
atacat de Gigantul Alcioneu, care locuia pe
Istmul Corint. Alcioneu l-a atacat cu pietre,
dar Heracles l-a doborât cu măciuca sa. Pe
Istmul Corint, călătorilor le erau arătate
pietrele enorme considerate dovezi ale acelei
lupte.
Această legendă, care situează lupta pe
planul „uman“ al aventurilor lui Heracles, era
dublată de o altă luptă, integrată în Gigan-
tomahie, în care Alcioneu era un monstru
divin, ucis până la urmă de Heracles, cu ajuto­
rul zeiţei Atena. Acest episod este plasat după
expediţia împotriva Troiei (v. Alcioneu).
11. Capturarea Cercopilor. - Se spune
că, tot pentru Omfala, al cărei sclav era, Hera­
cles i-a capturat pe Cercopi, cei doi tâlhari
care îşi petreceau timpul jefuind şi înşelând
călătorii în mii de feluri. Acest episod’, des­
făşurat iniţial în Tesalia, a fost plasat în mod
definitiv în Asia Mică, în momentul în care a
fost legat de „ciclul Omfalei“. Aventura Cer­
copilor a furnizat teme pentru comediile antice
cu bufoni, asemenea multor isprăvi „populare“
ale lui Heracles (v. Cercopi).
12. Sileu. - Ca şi la capturarea Cercopi­
lor, în vremea când era sclavul Omfalei, Hera­
cles a fost trimis să îl slujească pe Sileu,
podgoreanul care îi forţa pe trecători să-i
muncească via (v. Sileu). Era vorba de o
povestire folclorică folosită de Euripide ca
temă a unei drame satirice, în care Heracles
apare cu lăcomia sa obişnuită.
13. Litierses. - în’ timpul sclaviei la re­
gina Omfala, Heracles a fost trimis să lupte cu
Litierses, „secerătorul blestemat“, un frate al
regelui Midas. Povestea lui Litierses (v. acest
Pierre G R IM A L
nume), asemenea celor referitoare la Sileu şi
la Cercopi, era o temă folclorică care a servit
drept subiect unei drame satirice (Sositeos).
14. Legende diverse. - Au fost consem­
nate un anumit număr de alte povestiri în care
apărea Heracles. De exemplu, el era numit
printre Argonauţi, deşi prezenţa sa nu pare să
fi fost recunoscută în legenda primitivă. în-
tr-adevăr se povestea că nava Argo, care era
înzestrată cu darul vorbirii, refuzase să îl lase
pe Heracles să urce la bordul ei, de teamă că
nu-i va putea suporta greutatea. Versiunile
care îl socotesc printre Argonauţi sunt de
acord asupra faptului că eroul a trebuit să
abandoneze expediţia înainte de „ sosirea în
Colchida (v. Argonauţi şi Hilas). în epoca în
care legenda lui Heracles a ajuns să aibă
încetul cu încetul importanţa pe care o cunoaş­
tem astăzi, se pare că eroul trebuia să figureze
în toate legendele principale, în special când
era vorba de fapte eroice miraculoase. Atunci
când datele primare excludeau apariţia lui
Heracles, cei care transmiteau legenda se stră­
duiau să o modifice astfel încât să îi permită
să figureze sau, cel puţin, să explice de ce nu
figura.
Se povestea, de exemplu, că Heracles îi
ucisese pe cei doi fii ai lui Boreu, pentru a se
răzbuna că aceştia îi sfătuiseră pe Argonauţi
să îl părăsească pe ţărmul Asiei Mici (v. Bo-
reazi). Această tradiţie, mai recentă, a fost
imaginată pentru a uni două cicluri inde­
pendente la origine, cel al lui Heracles şi cel al
miturilor tesaliene referitoare la Boreu. ’
De asemenea, se considera că Heracles a
fost cel care l-a îngropat pe Icar, după
prăbuşirea acestuia pe Insula Doliche. Drept
răsplată, tatăl lui Icar, Dedal, sculptase o
statuie a eroului, pe care i-a consacrat-o, în
cetatea Pisa din Elida. în acest fel, s-au unit
două cicluri, al lui Dedal şi al lui Heracles.
V. - Ultimii ani, moartea şi apoteoza. -
Dacă lăsăm la o parte legendele privind co­
pilăria şi, într-o anumită măsură, ciclul Celor
Douăsprezece Munci, nici o altă parte din
tradiţiile referitoare la Heracles nu prezintă o
structură atât de coerentă ca povestirea, deo­
sebit de dramatică, a evenimentelor care l-au
condus pe erou la apoteoza finală de pe Mun­
tele Oeta. Această organizare a legendelor a
fost mai ales rezultatul muncii poeţilor tragici
si nu este o întâmplare faptul că piesa
T
’ rachinienele, a lui Sofocle, constituie sursa
cea mai importantă şi mai elaborată privind
sfârsitul vieţii eroului.
„tiru l conducător“ al dramei era iubirea
Deianirei, care a servit la unirea unor aventuri
foarte diverse, cum ar fi lupta împotriva lui
Nessos, moartea lui Ifitos, sclavia la Omfala
şi, în sfârşit, catastrofa şi moartea'eroului.
Căsătoria cu Deiamra fusese hotărâtă în
timpul întâlnirii dintre Heracles şi Meleagru în
Infern. Lui Heracles i-a fost totuşi destul de
greu să obţină mâna tinerei fete. El’a trebuit sâ
o câştige în urma unei lupte înverşunate cu
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
zeul-râu Aheloos (v. acest nume). Un timp,
Heracles a rămas împreună cu Deianira în
cetatea Calidon, pe lângă socrul său Oeneu.
Dar curând, urmărit de fatalitate, el l-a ucis
fără să vrea pe Eunomos, fiul lui Arhiteles, o
rudă d e-a lui Oeneu, care era paj la curtea
acestuia (v. Eunomos). Cu toate că Arhiteles îl
iertase pe erou pentru această crimă, acesta nu
a mai vrut să rămână mult timp în cetatea
Calidon şi a plecat în exil cu soţia şi cu fiul
său. Hillos.
In cursul acestei călătorii, Heracles a fost
nevoit să lupte pentru a treia oară împotriva
unui Centaur, numit Nessos. Acesta locuia pe
malul râului Evenos, unde îndeplinea funcţia
de podar. Atunci când Heracles a venit împre­
ună cu Deianira, N essos,l-a trecut mai întâi pe
erou şi apoi a revenit pe celălalt mal, pentru a
o transporta şi pe Deianira. Dar, în timpul
traversării, el a încercat să o violeze pe tânăra
femeie, care a strigat după ajutor. Cu o
săgeată, Heracles a străpuns inima Centaurului
chiar în clipa în care acesta punea piciorul pe
ţărm. în momentul morţii, Nessos a chem at-o
pe Deianira şi i-a spus că, dacă vreodată
Heracles nu o va mai iubi, ea putea să-i
păstreze iubirea cu ajutorul unei licori magice
pe care putea să o prepare cu sângele care îi
curgea din rană. Credulă, Deianira a adunat
sângele lui Nessos şi l-a păstrat la îndemână.
In legătură cu compoziţia acestei licori magice
de dragoste, tradiţiile diferă: fie că era vorba
doar de sângele lui Nessos, fie acest sânge
trebuia să fie amestecat cu sângele curs din
rănile Hidrei din Lema, fie, în sfârşit, Deianira
trebuia să mai adauge „sămânţa“ ’împrăştiată
de Nessos în timpul tentativei de viol.
A doua parte a călătoriei cuprinde întâlni­
rea cu Teiodamas şi lupta împotriva Driopilor,
dar Heracles, Deianira şi Hillos au ajuns în
cele din urmă la Ceix (v.’acest nume), care i-a
primit cu multă bunăvoinţă şi le-a acordat
ospitalitatea. Pentru Ceix a întreprins si a dus
la bun sfârşit Heracles mai multe expediţii.
în acest moment este situată moartea lui Ifi-
tos (v. acest nume), fiul lui Euritos. După
uciderea lui, Heracles a fost din nou atins de
nebunie. El s-a dus atunci la templul de la
Delfi şi a întrebat-o pe preoteasa Pitia cum
putea să fie „purificat“. Insă Pitia a refuzat
să-i răspundă. Nemulţumit, Heracles a ame­
ninţat că va jefui sanctuarul şi a început prin a
lua trepiedul pentru profeţii,’ pretinzând că se
va duce să înfiinţeze în altă parte un oracol
propriu.
Apollo a venit în ajutorul preotesei sale şi
între Heracles şi fratele său divin s-a încins o
luptă atât de înverşunată, încât Zeus însuşi a
trebuit să intervină, aruncându-şi. fulgerul
între ei, pentru a -i despărţi. Heracles a re­
nunţat la încercarea sa, iar Pitia a fost de acord
să-i ofere oracolul dorit: pentru a fi purificat
în mod definitiv, Heracles trebuia să se vândă
ca sclav si să slujească un stăpân timp de trei
ani, condiţiile fiind identice celor cărora tre­
237
buise deja să se supună în perioada sclaviei la
Euristeu. Banii obţinuţi din vânzarea sa aveau
să fie daţi lui Euritos, tatăl lui Ifitos, ca „preţ
al sângelui“. Heracles s-a supus si a fost cum­
părat de către Omfala, regina Lidiei, cu preţul
de trei talanţi. Banii au fost oferiţi lui Euritos,
care a refuzat această compensaţie.
în serviciul Omfalei, Heracles a împlinit
diverse fapte eroice: capturarea Cercopilor,
luptele împotriva lui Sileu şi Litierses. Diverşi
autori prezintă cu lux de amănunte iubirile
dintre erou şi regină. Unora le -a făcut mare
plăcere să-l ’ înfăţişeze pe Heracles îmbrăcat
după moda lidian’â, cu lungi veşminte fe­
meieşti, în timp ce regina îi preluase „atri­
butele“ : măciuca şi blana de leu. Aşezat la
picioarele ei, Heracles învăţa să toarcă. Era
vorba în acest caz de o temă folclorică, cunos­
cută sub denumirea de „schimbarea veşmin­
telor“, care a fost amplu folosită ca „pilda“ de
către moralişti şi filozofi.
în timpul acestei servituti pe lângă regina
Omfala, mitografii au plasat vânătoarea mis­
treţului din Calidon (v. Meleagru) şi faptele
eroice ale lui Tezeu împotriva tâlharilor care
infestau Istmul Corint, explicând astfel ab­
senţa eroului de la aceste evenimente.
Conform consemnărilor lui Apollodor,
imediat ce a fost eliberat din sclavie, după
scurgerea celor trei ani prescrişi de oracol,
Heracles a întreprins marea sa expediţie îm­
potriva Troiei. După alţi autori, această ex­
pediţie s-a desfăşurat imediat după războiul
împotriva Amazoanelor, înscriindu-se prin
urmare în perioada Celor Douăsprezece
Munci.
în linii generale, aceleiaşi perioade îi mai
sunt atribuite şi războiul împotriva lui Euritos
şi cucerirea cetăţii Oechalia. Referitor la
cauzele acestui război (v. Euritos, 2), amintim
că Heracles ceruse mâna Iolei, fiica lui Euri­
tos, înaintea căsătoriei sale cu Omfala, şi la
cucerirea cetăţii, a transformat-o pe Iole în
concubina sa. In acest timp, Deianira, rămasă
la curtea regelui Ceix, a aflat de la unul din
însoţitorii lui Heracles, numit Lichas, că Iole
l-a r putea face pe erou să o uite. Ea şi-a amin­
tit atunci de „licoarea dragostei“ a cărei reţetă
i-o dăduse Nessos, în timp ce murea, şi s-a
hotărât să o folosească.
După victoria asupra lui Euritos, Heracles a
vrut să consacre un altar lui Zeus, pentru a
obţine iertarea, şi l-a trimis pe Lichas în ce­
tatea Trachis să-i ceară Deianirei un veşmânt
nou, necesar în această ceremonie. Deianira a
îmbibat o tunică în sângele lui Nessos şi i-a
dat acel veşmânt lui Lichas.
Nebănumd nimic, Heracles a îmbrăcat tu­
nica şi a început ceremonia de sacrificiu
închinată lui Zeus. Dar, pe măsură ce tunica se
încălzea în contact cu trupul său, otrava cu
care era îmbibat îşi manifesta puterile şi îi
ataca pielea. Durerea a devenit atât de puter­
nică, încât Heracles şi-a ieşit din fire, l-a
prins pe Lichas de un picior şi l-a aruncat
238
direct în mare. în acelaşi timp, el încerca să-şi
scoată veşmântul fatal, ilar ţesătura se lipise ele
corpul său şi carnea se rupea în fâşii, o dată cu
veşmântul. ’ în această stare, Heracles a fost
transportat până la Trachis, pe o corabie. Când
a înţeles ce făcuse, Deianira s-a sinucis. Hera­
cles si-a spus atunci ultimele dorinţe. I-a
încredinţat-o fiului său Hillos pe concubina
sa, Iole, cerându-i să o ia în căsătorie atunci
când el va împlini vârsta cuvenită. Apoi,
Heracles a urcat pe Muntele Oeta, nu departe
de cetatea Trachis, şi a înălţat pe vârful aces­
tuia un rug de mari dimensiuni. Atunci când
toate pregătirile au fost terminate, Heracles
s-a urcat pe rug şi le -a cerut servitorilor lui să
aprindă focul, dar nici unul dintre ei nu voia.
Doar Filoctet sau, în alte variante tatăl său,
Poeas, s -a resemnat şi a îndeplinit porunca.
Drept răsplată pentru credinţa lui, Heracles i-a
dăruit arcul şi săgeţile sale (v. Filoctet). în
timp ce rugul ardea, a răsunat un tunet şi eroul
a fost înălţat la cer pe un nor.
Se povestea că, înainte de a muri, Heracles
îl pusese pe Filoctet, care era singurul martor
al morţii sale, să promită că nu va dezvălui
nimănui locul unde fusese înălţat rugul. între­
bat apoi, Filoctet a refuzat să spună ceva, dar
mergând în acel loc, el a lovit pământul cu
piciorul printr-un gest care dădea de înţeles,
încălcând astfel interdicţia impusă de Hera­
cles. Mai târziu, el a fost pedepsit pentru acest
lucru, fiind rănit grav chiar la piciorul folosit
(v. Filoctet).
Mai există o altă variantă privind ultimele
clipe ale lui Heracles, care nu ar fi murit pe un
rug aprins în mod voluntar, ci, chinuit de tu­
nica impregnată cu sângele lui Nessos, el s-ar
fi aprins la soare şi s-a r fi aruncat într-un râu
din apropiere de cetatea Trachis, pentru a
încerca să stingă focul care îl mistuia. în acest
fel, el ar fi murit înecat şi râul în care se arun­
case a rămas cald în urma întâmplării. Aceasta
ar fi fost originea toponimului Termopile din­
tre Tesalia şi Focida, unde se găsea şi se mai
găseşte un izvor cu apă caldă.
în’t r-o versiune sau alta, moartea lui Hera­
cles implică intervenţia focului, prin care
Heracles „se leapădă“ de elementele muritoare
primite de la mama sa Alcmena. Intr-un mod
asemănător, Thetis a încercat să-l purifice pe
Ahile, ţinându-1 expus la căldura unei vetre
pentru a-1 face nemuritor.
Odată ajuns printre zei, Heracles s-a îm­
păcat cu Hera, care a devenit „mama sa ne­
muritoare“, după o ceremonie de simulare a
naşterii eroului. El s -a căsătorit cu Hebe, zeiţa
tinereţii, şi a intrat în rândul Nemuritorilor,
meritând acestă glorie datorită muncilor sale,
prin valoarea şi, mai ales, prin suferinţele sale.
Legenda îi atribuie lui Heracles şaptezeci
de copii, aproape toţi băieţi (tab. 15).
Pierre G R IM A L
H E R A C L IZ I . IHpaKXetSaL.) Heraclizii
sunt, în accepţia cea mai largă a termenului,
nu doar fiii lui Heracles, ci toţi urmaşii săi,
până la cea mai depărtată generaţie. în epoca
elenistică, multe familii regale pretindeau că
sunt „Heraclide“, afirmând că se trag din erou.
în legendă, erau numiţi astfel mai ales urmaşii
direcţi ai lui Heracles şi ai Deianirei, care âu
colonizat Peloponezul. ’
Imediat după apoteoza lui Heracles, copiii
săi, lipsiţi de apărare şi tem ându-se de ura lui
Euristeu, s-au refugiat la curtea regelui din
cetatea Trachis, Ceix, care se dovedise întot­
deauna binevoitor faţă de Heracles. Dar
Euristeu i-a cerut lui Ceix să-i alunge din
Trachis, iar acesta, de teama lui Euristeu, le-a
cerut să plece, pretextând că nu eră destul de
puternic pentru a putea să le asigure securi­
tatea. Ei s-au dus atunci la Atena, unde Tezeu
(care era, după unii autori, fiul lui Heracles) a
acceptat să-i apere împotriva lui Euristeu.
Acesta a declarat război Atenei şi, în bătălie,
au perit cei cinci fii ai săi, Alexandru, Ifime-
don, Euribios, M entor şi Perimedes. Euristeu
însuşi a fugit, însă a fost urmărit de Hillos (sau
de Iolaos, v. acest nume) şi ucis în apropiere
de Stâncile Scironiene (v. şi Alcmena). Victo­
ria le-a fost asigurată Her’a clizilor şi aliaţilor
lor atenieni prin sacrificiul uneia dintre fiicele
lui Heracles, Macaria, care se oferise în mod
voluntar să moară, deoarece oracolul precizase
că Atena ar obţine victoria dacă ar fi sacrifi­
cată o tânără nobilă.
După moartea lui Euristeu, Heraclizii au
vrut să se întoarcă în Peloponez, ţinutul de
origine al tatălui lor, în care el căutase în zadar
să revină (v. Heracles). Conduşi de Hillos, ei
au ocupat cu destulă uşurinţă toate cetăţile din
Peloponez si s-au stabilit acolo. Peste un an
însă, o epidemie de ciumă s-a abătut asupra
zonei şi oracolul a dezvăluit că se datora
mâniei ’ cereşti, fiindcă Heraclizii reveniseră
înainte de timpul hărăzit de Destin. As­
cultători, Heraclizii au părăsit Peloponezul şi
s-au întors în Atica, în câmpia de la Maraton.
Cu toate acestea, ei nutreau mereu speranţa de
a se întoarce în sud. Pentru a fi la adăpost de
mânia divină, Hillos a plecat să consulte ora­
colul din Delfi în numele lor. Pitia le-a
răspuns că puteau să-şi împlinească dorinţa
„după al treilea seceriş“ . Hillos era atunci
1 H eraclizi: APD., Bibi., II, 8, 1 si urm.; scol. la
ARISTOPH., Chev., 1151; EURIP., Héraclides,
passim ; scol. la PLAT., Hippo. Maj., 293 a;
ISOCR., Penég., 15 si urm.; ANTON. LIB.,
Transf, 33; PAUS., I, 32, 6; DIOD. SIC., IV, 57, 6;
STRAB., VIII, 6, 19, p. 377; scol. la PIND., Pyth..
IX, 137, şi PIND., ibid. Cf. G. VITALIS, Die
Entwickelung der Sage von der Rückkehr der
Herakliden..., Diss. Greisswald, 1930.
întoarcerea. - HST., VI, 52; VII, 204; VIII, 131; IX,
36; PAUS., II, 6, 7; 7, 6; 18; 7; IV, 3, 3 la 5; 5, 1;
VIII, 5, 6; 29, 5; X, 38, 10; scol. Ia PIND., Pyth., I,
121 a; V, 101; ET. BYZ., ,v. v. Avßäveg, STRAB.,
IX, 4, 10, p. 427; DIOD. SIC., IV, 58, 3; UESÉB.,
Prep. Ev., V, 20; POLYEN, I, 7.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 239

Cincizeci de fiice ale lui Tespios: cincizeci de fii: Antileon, Hippeu,

Trepsippas, Eumenes, Creon, Astianax, Iobes, Polilaos, Arhemahos,
Laomcdon, Euricapis, Euripilos, Antiadcs, Oncsippos, Laomcncs, Tclcs,
Entelides, Hippodromos, Teleutagoras, Capilos, Olimpos, Nicodromos,
Cleolaos, Euri tras, Homolippos, Atromos, Celeustanor, Antifos, Alopios,
Astibies, Tigasis, Leucones, Arhedicos, Dinastes, Mentor, Amestrios,
Liceos, Halocrates, Falias, Oestrobles, Euriopes, Bouleu, Antimahos.
Patroclos, Nefos, Erasippos, Licourgos, Boucolos, Leucippos.
Hippozigos.
Megara: Terimahos, Deicoon, Creontiades.
Astiohe: Tleptolemos (+ Tesalos. V. mai jos)
Partenope: Everes
Epicaste: Testalos
Chalciope: Tesalos (uneori atribut Astiohei)
Auge: Telef
Deianira: Hillos, Ctesippos, Glenos, Onites (sau Hodites), Macaria
Omfala: Aheles (sau Agelaos), Tirsenos
Astidamia: Ctesippos
Autonoe: Palemon
Ilebe: Alexiares, Anicetos
M eda (fiica lui Filas): Antiohos

T ab e l genealogic n r . 15
căsătorit cu Iole, fosta concubină a tatălui său
(v. Heracles), care îi ceruse înainte de a muri
să o ia de soţie. Dintre toţi fraţii, Hillos era
deci adevăratul moştenitor ’ al tradiţiei
părinteşti. Tot el a fost cel care trăise cel mai
mult timp alături de Heracles şi fusese crescut
de el, dar în zadar. D in toate’ aceste motive,
Hillos era considerat căpetenia lor şi Hera-
clizii l-a u însărcinat să -i conducă spre
„pământul făgăduit“.
în fruntea fraţilor săi, Hillos a pătruns pe
Istmul Corint, unde a întâlnit armatele lui
Echemos, regele din Tegeea, şi, provocându-1
la o luptă în doi, a fost ucis de acesta (v.
Echemos).
Nepotul său, Aristomahos, s -a dus din nou
să întrebe oracolul, care le -a răspuns: „Zeii îţi
vor da victoria, dacă ataci prin strâmtori“ sau
„pe calea cea îngustă“, exprimarea oracolului
fiind ambiguă. Aristomahos a crezut că tre­
buia să atace pe istm, „calea îngustă“, şi a fost
ucis. Heraclizii au fost învinşi încă o dată.
Atunci când fiii lui Aristomahos s-au făcut
mari, Temenos, cel mai mare dintre ei, s -a dus
să consulte oracolul şi i-a pus din nou aceeaşi
întrebare. Oracolul s -a mărginit să-i repete
cele două răspunsuri anterioare. Atunci Te­
menos a făcut observaţia că tatăl si bunicul
său urmaseră sfaturile zeului şi cfiiar acele
sfaturi îi duseseră la pieire. Zeul a răspuns
apoi că era greşeala lor şi nu a lui, dacă ei nu
stiuseră să interpreteze oracolele. El a adăugat
faptul că prin „al treilea seceriş“, trebuia să se
înţeleagă „a treia generaţie“, iar prin „calea
îngustă“ drumul pe mare si „strâmtorile“ din­
tre Grecia continentală si I^eloponez. Temenos
ş-a declarat satisfăcut ele această inteipretare.
Intr-adevăr, îm preuna cu fraţii săi, el forma a
treia generaţie după Hillos (tab. 16). Pentru a
îndeplini cei de-al doilea răspuns al oracolu­
lui, el a început să construiască o flotă pe
coasta Locridei, într-o cetate care şi-a luat,
din această cauză, numele de Naupact (din
două cuvinte greceşti, care însemnau „a con­
strui o corabie“). Iii timp ce se afla acolo, cu
armata sa, fratele mai mic, Aristodeme (v.
acest nume), a fost ucis de un fulger, lăsând
doi fii gemeni, Euristenes şi Procles.
La puţin timp după această întâmplare, un
blestem s-a abătut asupra armatei şi flotei.
Iată care a fost cauza: văzuseră într-o’zi apro-
piindu-se de tabără un prezicător, numit Căr­
nos, care nu avea decât intenţii prieteneşti faţă
de Heraclizi, dar aceştia au crezut că èra un
vrăjitor ce venea să le dea o soartă rea şi
fusese trimis de duşmanii lor, locuitorii din
Peloponez. Unul dintre Heraclizi, Hippotes,
fiul lui Filas şi nepotul lui Antiochos (v. Hip­
potes şi tab.’ 31), l-a străpuns cu o suliţă
scurtă. Atunci a pornit o furtună, care a îm ­
prăştiat şi a zdrobit flota, în timp ce foametea
s - a ’abătut asupra armatei, ce s-a risipit. Te­
menos a mai recurs încă o dată la oracol, care
i-a dezvăluit că acele calamităţi erau efectul
mâniei divine, fiind o pedeapsă pentru
moartea prezicătorului, al cărui suflet se răz­
buna în acest fel. Zeul a mai spus că ucigaşul
trebuia să fie izgonit timp de zece ani si că
Heraclizii trebuiau să-şi ia drept călăuza, în
expediţia lor, o fiinţă cu trei ochi. Temenos a
respectat oracolul. Hippotes a fost izgonit (v.
Aletes). Apoi, o fiinţă cu trei ochi s-a prezen­
tat în faţa Heraclizilor, sub înfăţişarea unui
chior urcat pe un cal. Acel chior era Oxilos,
regele Elidei, care fusese alungat pentru un an
din cetatea sa, în urma unei omucideri invo­
240 Pierre G R IM A L

luntare. Oxiîos a acceptat să—i călăuzească şi * H E R C U L E . De numele Hercule (forma

le-a cerut drept recompensă doar să i se redea latinizată, probabil printr-un intermediar
regatul Elidei. Curând, Heraclizii au obţinut, etrusc, a numelui grecesc Heracles) se leagă
în sfârşit, victoria asupra locuitorilor din Pelo- un întreg ansamblu d e . legende romane, mai
ponez ’si l-au ucis în luptă pe regele lor, Ti- ales etimologice şi topografice, care a fost
sameno’s, fiul lui Oreste. In bătălie au pierit şi integrate în planul’ general al „întoarcerii din
cei doi fii ai lui Egimios, Pamfilos şi Dimas, ţinutul lui Gerion“ (v. Heracles). Aceste le­
care erau aliaţii Heraclizilor (v. Egimios şi gende sunt departe de a fi coerente. Episodul
Hillos). Ca să mulţumească zeilor pentru vic­ cel mai cunoscut, ce corespunde unei versiuni
toria lor, Heraclizii au înălţat un altar în cin­ foarte răspândite („vulgata“) din epoca lui
stea lui Zeus Tatăl. Apoi şi-au împărţit terito­ Augustus, era lupta dintre Hercule şi Cacus (v.
riul Pelopenezului (v. Cresfontes). acest nume). Totuşi, se pare că acest episod nu
Se povestea că, dintre diferitele provincii a fost introdus decât într-o epocă relativ re­
ale Peloponezului, numai trei fuseseră îm ­ centă, fiind conceput pe modele elenistice.
părţite: Argos, Mesenia şi Laconia. Elida a Prima formă a legendei trebuie să fi prezentat
fost rezervată lui Oxilos, aşa cum fusese con­ doar primirea eroului ca musafir al regelui
barbar Faunus. Acesta avea obiceiul de a -i
venit. Cât despre Arcadia, ea a fost cruţată de sacrifica zeilor pe toţi străinii care veneau la
Heraclizi. Un oracol le poruncise, într-adevăr, el. Dar când a vrut să pună mâna pe Hercule,
să cruţe, în cuceririle lor, „pe cel cu care ar lua aceasta l-a ucis.
masa împreună“. Or, atunci când Heraclizii în tradiţia obişnuită, Evandru l-a tratat pe
s-au apropiat de graniţele Arcadiei, Cipselos, Hercule cu bunăvoinţă şi, la sfatul mamei sale,
regele acelui ţinut, le-a trimis soli, cu daruri Carmenta, care i-a dezvăluit adevărata natură
bogate. Şi s -a întâmplat că acei soli s-au a oaspetelui său, i-a consacrat un altar la
întâlnit cu soldaţii lui Cresfontes, atunci când capătul văii Circului Mare, între colinele
aceştia tocmai cumpăraseră merinde de la Palatină şi Aventină. Personajul legenedar
ţăranii din vecinătate şi stăteau la masă. I-au Evandru (V. acest nume) ar fi o formă „eleni-
invitat pe solii din Arcadia să ia masa împre­ zată“ a lui Faunus.
ună şi, în timpul ospăţului, a izbucnit o ceartă. Tot de legenda lui Hercule se leagă şi mitul
Arca’dienii au susţinut că nu era potrivit să se referitor la Bona Dea (v. acest nume). Pro-
certe cu gazdele lor. Heraclizii şi-au amintit perţius povesteşte cum, epuizat de lupta îm­
condiţiile impuse de oracol şi au încheiat cu potriva lui Cacus, eroul i-a cerut ceva de băut
locuitorii din Arcadia un pact, prin care pro­ Bonei Dea (sau Fauna), care celebra în apro­
miteau că le vor cruţa ţinutul. piere misterele sacre. Bona Dea i-a interzis lui
O altă variată a legendei susţine că Hera­Hercule accesul la izvorul sacru, deoarece
clizii luaseră cu forţa recoltele de la graniţa cu ritualul era rezervat doar femeilor. Iritat de
Arcadia. Când s-au prezentat trimişii lui Cip­ acest fapt, eroul le-a exclus, la rândul său, pe
femei din propriul lui sanctuar (v. şi Recara-
selos, ei au refuzat să accepte darurile pe care nus).
aceştia le aduceau, deoarece oracolul le in­ Lui Hercule i se atribuia realizarea mior lu­
terzisese _să încheie vreo alianţă în cursul ex­ crări grandioase şi mai ales construirea unui
pediţiei. însă Cipselos le-a spus că primiseră dig şi a unui drum, în lungime de opt stadii
deja în dar recoltele pe care le luaseră şi, prin (circa 1,5 km), care separau lacul Lucrin de
urmare, alianţa lor era pecetluită, fie că voiau mare, în Campania.
sau nu. Heraclizii au recunoscut că aşa era şi
H E R M A F R O D I T 3 . (Eppa<pp6SiTOs-.) în ge­
au trebuit să cruţe Arcadia.
în sfârşit, se povestea că Cipselos reuşise, neral, se dă numele de Hermafrodit tuturor
mult mai simplu, să-i determine pe Heraclizi fiinţelor a căror natură era dublă, în acelaşi
să cruţe Arcadia, dându-i-o pe fiica sa în timp masculină şi feminină. în mod concret,
căsătorie lui Crisfontes (v. Merope). mitografii cunosc sub acest nume un fiu al
Afroditei şi al lui Hermes, despre care ei
H E R C I N A 1 . (EpKvva.) Nimfa unui izvor povesteau următoarea legendă: Hermafrodit,
din Lebadeea, în Beoţia. Se povestea că ea al cărui nume amintea în acelaşi timp numele
fusese odinioară însoţi’toarea Persefonei, îna­
intea de răpirea acesteia, şi, într-o zi, se juca H ercule: DERCYLOS, ap. Fr. Hist. Gr. (Müller). IV,
împreună cu ea în apropierea cetăţii. Cele p. 387, 6; LIV., I, 7; DEN. HAL., I, 39-40; DIOD.
două fete aveau o gâscă, care a scăpat si s-a SIC., IV, 21, 1-4; 22, 2; STRAB., V, 3, 3; 4, 6;
ascuns într-o grotă, sub o piatră. Persefona a VIRG., En., VIII, 193 si urm.; si SERV., ad loc.;
urm ărit-o şi, pentru a o prinde din nou, a PROP., I, 11, 2; III, 18, 4; IV, 9, 1 si urm.; Ov.,
mişcat piatra din loc. Atunci, din pământ a Fast., I, 543 si urm. SIL. IT AL., XII, 118. V. J. G.
ţâşnit un izvor: Hercina, în apa căruia aveau să WINTER, The Myth o f Hercules at Rome, Univ. o f
se’ scalde toţi credincioşii care voiau să con­ Misch. Stud., IV (1910), p. 171 si urm.; si mai aies
sulte oracolul lui Trofonios, situat în apro­ J. BAYET, Les Origines de l ’Hercule romain,
piere. Paris, 1926; v. si Fr. SBORDONE, Il ciclo italico
di Eracle, Athen., XIX (1941), p. 72 si urm.; 140 si
„ urm.
H erm afrodit: Ov., Met., IV, 285 si urm.; cf. MART.,
Epigr., XIV, 174; STRAB., XlV, 2, 16; FEST., ä.
1 H ercina: PAUS. IV, 39, 2 si urm.; LIV., XLV, 27; v. Salmacis. V. G. LAFAYE, Les Métamorphoses
HÉSYCH., s. v. ‘Epxuvict; TZET., ia LYC, 153. d'O vide et leurs modèles grecs, Paris, 1904.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 241

3
•w
■;g
o
X

o
■co
o

o 0
a *9
a- _! .a
c§
1 S
Q
i
o
•w
' <D
e
a
-i0
Q
1
o03
■<3 o »
a ‘S
§o 'H O
13
«
0 ...a
v -
fi- W
1 15
o -a
«s
JL>
r - l H-
’o
* a
O -C
O
U
u
hJ

oQ
T3
' O
D O S
■S. w
• so

cd a)
fa bJO
wT <f
O „
32 «
S 2
w> w *c
< 3 <tf '
«c/i ns-/
242
mamei, cât si al tatălui său, fusese crescut de
Nimfe în pădurile de pe M untele Ida din
Frigia. Era înzestrat cu o mare frumuseţe şi,
când a împlinit cincisprezece ani, a început sâ
străbat^ lumea. A călătorit mai întâi prin Asia
Mică. Intr-o zi, aflându-se în provincia Caria,
el a ajuns pe malurile unui lac de o frumuseţe
fermecătoare. Nimfa acestui lac, numită Sal-
macis, s-a îndrăgostit imediat de el. I-a făcut
avansuri, pe care tânărul le -a respins. Atunci,
ea a părut că se resemnează, dar s -a prefăcut,
în timp ce tânărul, ispitit de limpezimea apei,
s-a dezbrăcat şi a sărit în lac. Când l-a văzut
în domeniul şi la mâna ei, Salmacis i s-a
alăturat şi s-a unit cu el. Hermafrodit a încer­
cat în zadar să o respingă. Nimfa a adresat
zeilor o rugăciune, cerâiidu-le ca trupurile lor
să nu mai fie niciodată separate. Zeii i-au
împlinit dorinţa şi i-au unit într-o fiinţă nouă,
cu natură dublă. La rândul său, Hermafrodit a
cerut cerurilor si a obţlufit ca oricine s-a r
scălda în apele iaculuf'Salm acis să-şi piardă
virilitatea. In vremea lui Strabon, se considera
că acest lac mai producea efectul legendar şi
oamenii îl ocoleau.
Foarte adesea, cel puţin pe monumentele
figurative, Hermafrodit era înfăţişat printre
însoţitorii lui Dionysos.
H E R M E S 1. (Epfiris) Hermes era fiul lui
Zeus şi al Maiei, cea mai tânără dintre Pleiade.
El s-a născut într-o peşteră de pe muntele
Cilene, din sudul Arcadiei. M aia îl concepuse
cu Zeus în plină noapte, în timp ce zeu şi
oamenii dormeau. Hermes a venit pe lume în a
patra zi din lună, zi care i-a şi fost apoi con­
sacrată. La naşterea sa, a fost înconjurat cu
bentiţe, aşa cum era obiceiul să se procedeze
cu nou-riăscuţii în vremea aceea, şi a fost
aşezat într-o vânturătoare, care ţinea loc de
leagăn. Dar chiar din ziua naşterii sale, Her­
mes a dat dovadă de o precocitate extraordi­
nară. Tot m işcându-se, el a reuşit să se des­
facă din scutece şi s-a dus până în Tesalia,
unde fratele său Âpollo era atunci păstor şi
păzea turmele lui Admet. în timp ce Apollo,
preocupat de iubirea faţă de fiul lui Magnes,
Himeneos, îşi negiija obligaţiile de păstor,
Hermes i-a fUrat o parte din vite, adică
douăsprezece vaci, o sută de juninci care nu
cunoscuseră încă jugul şi un taur.Apoi, legând
câte o creangă de coada fiecărui animal (Supă
alţi autori, punându-le încălţări), le-a dus prin
toată Grecia, până când le -a ascuns într-o
peşteră, la Pilos. N u fusese văzut decât de un
H erm es: HES., Théog., 938; SIMON., fr. 19 (ap.
ATHÉN, XI, 490 f); EUR., Ion., 1 si urm.; Hym.
hom. la Hermès; APD., Bibl., III, 10, 2; ANTON.
LIB., Tr„ 23; Ov., Met.. II, 679-707; PAUS., VII,
20, 4; SOPH., Ichneutai (Pearson, Fr. de Soph., II,
p. 258 si urm.). V. art. citate în text. V. O.
BROWN, Hermes the Thief, M adison Univ. o f
W isconsin Pr., 1947; P. RAINGEARD, Hermès
psychagogue, Paris, 1935; K. KERÉNYI, Hermes
der Seelenführer, Zurich, 1945; cf. Cl.
RAMNOUX (op. cit. la art Nyx); J. DUCHEMIN
(op. cit. la art. Amfion).
Pierre G R IM A L
singur martor, un bătrân numit Battos (v. acest
nume), căruia a încercat să-i cumpere tăcerea.
La Pilos, Hermes a sacrificat două dintre ani­
malele furate şi le-a împărţit în douăsprezece
bucăţi, câte una pentru fiecare din cei doi­
sprezece zei. Apoi, după ce a ascuns restul
turmei, a fugit la grota lui de pe muntele
Cilene. Ajungând acolo, el a găsit în faţa in­
trării o broască ţestoasă. A luat-o, a golit-o şi
a întins în cavitatea carapacei nişte corzi
făcute din intestinele boilor pe care-i sacrifi­
case. Astfel a fost realizată prima liră.
în acest timp, Apollo îşi căuta peste tot
bunurile furate. A ajuns în ’ cele din urmă la
Pilos, unde Battos i-a dezvăluit ascun­
zătoarea. Se mai spunea că Apollo ar fi cunos­
cut întreaga aventură prin arta sa divinatorie,
observând zborul păsărilor. A alergat atunci
pe muntele Cilene şi s-a plâns Maiei pentru
furturile fiului ei. P a r Maia i-a arătat copilul,
care stătea cuminte, legat strâns în scutece, şi
l-a întrebat cum putea să îi aducă asemenea
acuzaţii. Apollo l-a chemat atunci pe Zeus,
care i-a poruncit copilului să dea înapoi ani­
malele furate, în ciuda faptului că acesta tăgă-
duia. Totuşi, în grota din Cilene, Apollo
văzuse lira şi auzise sunete pe care Hermes le
scotea cu ajutorul ei. Sedus de farmecul in­
strumentului, el a renunţat la turme în schim­
bul acestuia.
Puţin mai târziu, în timp ce păştea turmele
obţinute în acest fel, Hermes a înv’e ntat flautul
(un fel de nai sau flautul lui Pan). Apollo a
aflat şi a dorit să cumpere acest nou instru­
ment, oferindu-i în schimb nuiaua din aur, cu
care păzea turmele lui Admet. Hermes i-a mai
cerut, în plus, să-l înveţe arta divinatorie.
Apollo a acceptat târgul şi, în acest fel, nuiaua
de aur (Caduceul) a ajuns să figureze printre
atributele lui Hermes. Ba mai mult, Apollo l-a
învăţat arta de a ghici viitorul cu ajutorul
pietricelelor. Fericit de îndemânarea şi de
activitatea ultimului său născut, Zeus l - a ’făcut
mesagerul sau crainicul său, în special pentru
mesajele personale şi pentru cele ale zeilor
Infernului, Hades şi Persefona.
Aceste mituri referitoare la copilăria erou­
lui sunt singurele în care Hermes joacă rolul
principal. Cel mai adesea, în legende, Hermes
apare ca personaj secundar, trimis al di­
vinităţii, protector al eroilor etc. în Gigan-
tomahie, el poartă pe cap casca lui Hades, care
îl făcea invizibil pe purtător, ceea ce îi permite
să-l ucidă pe gigantul Hippolitos. în timpul
luptei zeilor împotriva Aloazilor, el l-a salvat
pe Ares, eliberându-1 din vasul de bronz în
care îl închiseseră cei doi giganţi (v. Aloazi).
într-un mod asemănător, tot el l-a salvat şi pe
Zeus, în timpul luptei împotriva lui Tifon. El a
reuşit să obţină de la monstru tendoanele lui
Zeus, pe care Tifon le ascunsese într-o blană
de urs şi le dăduse în paza unui dragon,
jum ătate’ femeie, jum ătate şarpe, numit
Delfine. Fără să fie observat de duşmanul său,
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
cu ajutorul lui Pan, el a reuşit să-i prindă din
nou, la locul tor, tendoanele lui Zeus, dându-i
astfel posibilitatea să reia lupta. în toate aceste
aventuri, Hermes apare tocmai datorită
abilităţilor sale recunoscute.
în alte legende, el este un simplu interpret
al voinţei divine. El a fost cel care a venit,
după potop, să-l întrebe pe Deucalion ce ar
dori. De la el primise Nefele, mam a lui Frixos
şi a Hellei, berbecul cu lâna de aur care i-a
salvat copiii (v. Frixos şi Atamas). Tot de la el
Amfion primise lira sa, Heracles sabia, Perseu
casca lui Hades şi aripioarele de la călcâie,
care îi permiteau să zboare prin văzduh. El a
intervenit de două ori pentru a-1 salva pe
Ulise: o dată transm iţându-i Nimfei Calipso
porunca de a -i da drumul si de a-1 ajuta să-şi
construiască o plută, care sa-1 poată duce până
în Insula Itaca (v. Ulise), a doua oară, la vrăji­
toarea Circe, învăţându-1 să cunoască şi să
folosească planta mol);, o plantă magică, ce
l-a protejat de vrăji şi l-a făcut să scape de
transformarea degradantă suferită de însoţito­
rii săi (v. Circe şi Ulise). In Infern, el
veghează asupra lui Heracles şi îl avertizează
pe acesta atunci când era aproape gata să lupte
cu fantoma M eduzei (v. Heracles). El şi-a
luat sarcina de a găsi un cumpărător pentru
eroul care trebuia să servească drept sclav,
pentru a se purifica după uciderea lui Ifitos, şi
a încheiat târgul cu Omfala. Cea mai cunos­
cută aventură in care apare Hermes este ucide­
rea lui Argos, pe care Hera îl pusese să o
păzească pe Io, prefăcută în vacă (v. Io şi A r­
gos). Prin legenda referitoare la această crimă
se explica porecla obscură purtată de zeul
Hermes, Argeifontes, ce ar fi însemnat „Cel
care l-a ucis pe Argos“. în acelaşi fel, pentru
a-1 servi pe Zeus şi pentru a ’dejuca răz­
bunările Herei, Hermes l-a condus pe micuţul
Dionysos din ascunzătoare în ascunzătoare,
mai întâi pe muntele Nysa, apoi la Atamas (v.
Dionysos). în sfârşit, el a fost însărcinat să le
însoţească pe cele trei zeiţe, Hera, Afrodita şi
Atena, până pe muntele Ida din Frigia, pentrii
a lua parte la întrecerea în care se atribuia
premiul de frumuseţe. Hermes le-a condus în
faţa lui Paris, care trebuia să fie arbitru (v.
Paris), ajungând astfel să joace rolul decisiv
în aventura ce avea să provoace războiul
Troiei.
Hermes trecea drept zeul negoţului şi al
furtului. El îi călăuzea pe călători în drumurile
lor, iar chipul său era pus la răspântii, sub
forma unui stâlp, cu un bust omenesc sculptat
în partea de sus şi având organele virile foarte
proeminente. E l’ veghea asupra păstorilor şi
uneori era înfăţişat purtând un miel pe umeri,
fiind num it în acest caz „Hermes Crioforul“.
De asemenea, el era însărcinat să conducă
inimile celor decedaţi în Infern şi purta atunci
numele de „Hermes Psihopomp“, adică „în­
soţitorul Sufletelor“.
Legenda îi atribuia lui Hermes paternitatea
mai m ultor copii: Autolicos, bunicul lui Ulise,
care moştenise de la Hermes arta de a fura cu
243
multă şiretenie (v. Autolicos)', Euritos, unul
dintre Argonauţi; Abderos, cel care a dat nu­
mele cetăţii Abdera şi iubitul lui Heracles,
devorat de iepele lui Diomed (v. Heracles)',
Cefal, fiul avut cu Herse din Atena. în sfârşit,
în tradiţiile obscure, Hermes ar fi avut cu
Penelopa, soţia infidelă, în această variantă, a
lui Ulise, pe zeul Pan, adus pe lume în munţii
din Arcadia, acesta fiind considerat, ca şi tatăl
său, zeul păstorilor.
Hermes era înfăţişat încălţat cu sandale
înaripate, purtând o pălărie cu boruri largi,
numită petasa, şi ţinând în mână o nuia de aur,
caduceul, simbol al funcţiei sale de mesager
divin.
H E R M IO N A 1. (Epfiiovri.) Hermiona era
fiica unică a lui Menelaos şi a Elenei (tab. 13).
Legendele cele mai vechi, aşa cum apar în
Odiseea, spuneau că Menelaos o logodise, în
lipsă, cu fiul lui Ahile, Neoptolem. După în­
toarcerea în Sparta, căsătoria a fost celebrată.
Versiunea urmată de tragicii greci este mult
diferită, Hermiona fiind mai întâi logodită de
către Menelaos cu Oreste, înainte de războiul
împotriva Troiei. (Mitografii consemnează că,
în momentul răpirii Elenei, Hermiona ar fi
avut nouă ani). Dar, în cursul războiului, se
răzgândise şi îi promisese mâna fiicei sale lui
Neoptolem,’ fiul lui Ahile, a cărui cooperare
era necesară pentru cucerirea Troiei (v.
Neoptlem). După război, Oreste a fost obligat
să o cedeze pe Hermiona, logodnica sa (după
alţi autori, chiar soţia sa, deoarece s-ar fi
căsătorit deja cu ea), lui Neoptolem, care i-a
cerut-o. Pentru a explica faptul că Hermiona,
deja căsătorită cu Oreste, ar fi putut să fie
promisă altuia, se povestea că acea primă
căsătorie ar fi avut loc fără voia lui Menelaos,
la îndemnul lui Tindar, bunicul său, în timp ce
Menelaos se afla în faţa cetăţii Troia. în orice
caz, Hermiona ajunsese să fie m iza unei ri­
valităţi între Oreste şi Neoptolem.
Din căsătoria Herinionei cu Neoptolem nu
s-au născut copii. Se spunea că, în timp ce se
dusese la Delfi, pentru a afla cauzele acestei
sterilităţi, Neoptolem a fost ucis de Oreste sau
de către locuitorii din Delfi, în cursul unei
răscoale (v. Oreste). După aceea, Oreste s-a
căsătorit cu Hermiona, care i-a dăruit un fiu,
Tisamenos (v. acest nume).
H E R M O H A R E S2/ 'Eppoxaprjs".) Hermo-
hares era un tânăr din Atena, care se în­
drăgostise de o fată din Insula Ceos, numită
Ctesilla, fiica lui Alcidamas, după ce o văzuse
dansând în jurul altarului lui Apollo Pitianul.
1 H erm iona: Od„ IV, 4 şi urm. şi scol. ad loc.; SOPH.,
trag. pierdută Hermiona; EUR., Androm., 891 si
urm., scol. la Or., 1649; VIRG., En„ III, 328 si
urm.; SERV., la 297; 303; PAUS., I, 11, 1; scol. la
PIND., Nem., VII, 58; APD., Epitome, III, 3; VI,
14; 28; Ov„ Her., VIII, 31 şi urm.; X; HYG., Fab.,
123. Cf. A. H. KRAPPE, Hermione, Rh. Mus.,
2 1935, p. 276-288.
îrm o h ares: ANTON. LIB., Transf, 1.
 244 Pierre G R IM A L

El a scris pe un măr un jurăm ânt prin care H E R S E . ( Epcrr\.) Herse a fost una din
tânăra fată se angaja în faţa zeiţei Artemis să cele trei fiice ale lui Cecrops şi ale soţiei sale
nu ia pe nimeni altcineva în căsătorie decât pe Aglauros, aparţinând deci familiei regale din
el (comparaţi cu vicleşugul folosit de Acon- Atena (tab. 4). Celelalte două surori se nu­
tios, v. acest nume). Ctesilla a văzut mărul, pe meau Aglauros şi Pandrosos. Hersei i-a în­
care Hermohares i-1 aruncase în tempul lui credinţat zeiţa Atena pe micuţul Erihtonios (v.
Artemis, a citit jurăm ântul cu voce tare, acest nume). Dând dovadă de indiscreţie, ea a
legându-se astfel chiar prin acest fapt. Ruşi­ desfăcut, împreună cu surorile sale, coşul în
nată, fata a aruncat apoi mărul departe de ea. care era ascuns copilul. Drept pedeapsă, Âtena
Dar Hermohares s-a dus la tatăl Ctesillei şi a a lovit-o cu nebunie şi Herse s-a aruncat de la
cerut-o în căsătorie. Alcidamas a fost de acord înălţimea stâncilor Acropolei. Dar mai exista
şi s-a angajat să i-o dea, luându-1 drept mar­ o altă tradiţie, în care Aglauros trecea drept
tor jdc însuşi Apollo şi atingând laurul sacru. singura vinovată. Herse ar fi scăpat astfel de
Insă timpul a trecut, tatăl Ctesillei şi-a uitat pedeapsă şi, fiind sedusă de către Hermes, ar
jurământul solemn şi a logodit-o pe fiica lui fi avut cu el un fiu, numit Cefal (v. totuşi arti­
cu altcineva. Cum aceasta a adus sacrificii colul consacrat lui Cefal, pentru alte filiaţii ale
zeiţei Artemis cu ocazia logodnei, Hermo­ aceluiaşi erou).
hares a alergat la templu. Tânăra l-a văzut şi
s-a îndrăgostit de el (fiindcă aşa voia Arte­ lui *H ER SILIA 5. Eroină romană din vremea
Romulus. Era de origine sabină, fiind una
mis), iar cu ajutorul doicei sale, a fugit pe din cele mai nobile dintre femeile acestei naţi­
ascuns cu acesta, fără ştirea lui Alcidamas. Au
ajuns amândoi la Atena, unde s-a u căsătorit. uni, răpite de romani. Conform unei tradiţii
consemnate de Plutarh, ea ar fi fost singura
Curând, Ctesilla a avut un copil, dar divini­ deja căsătorită dintre sabinele răpite de ro­
tatea a vrut ca ea să moară aducându-1 pe mani, iar soţul ;ei se numea Hostilius şi ar fi
lume, facând-o astfel să ispăşească încălcarea fost ucis în războiul izbucnit atunci între cele
jurământului faţă de Appllo, âe care se făcuse două popoare. Se mai povestea însă că ea ar fi
vinovat tatăl fetei. în timpul funeraliilor, cei fost căsătorită cu un însoţitor al lui Romulus,
prezenţi au văzut un porumbel zburând din numit tot Hostilius. Cu acesta, ea ar fi avut un
patul mortuar, iar corpul Ctesillei dispăruse, fiu, numit Hostus Hostilius, care a fost apoi
întrebând oracolul, Hermohares şi locuitorii tatăl regelui Tullus Hostilius. în timpul răz­
din Insula Ceos au primit porunca să înte­ boiului dintre sabini şi romani, Hersilia a fost
meieze un cult închinat Afroditei Ctesilla, una dintre cele mai active mediatoare care
noul nume al tinerei divinizate. s-au interpus între cele două părţi şi au readus
H E R M O S1. (Ep/uos-.) Hermos era un nobil pacea.
din Atena, care l-a însoţit pe Tezeü în ex­ După o altă tradiţie, Hersilia ar fi fost chiar
pediţia împotriva Amazoanelor. Atunci când soţia lui Romulus, căruia i-a dăruit doi copii:
Tezeu a întemeiat cetatea Pitopolis, din regi­ o fiică, numită Prima, şi un fiu, Aollius, numit
unea Niceea, pe drumul, de întoarcere, el l-a mai apoi Avilius. După apoteoza soţului ei,
lăsat pe Hermos, împreună cu alţi doi însoţi­ Hersilia ar fi fost lovită de focul ceresc şi
tori, să dea legi noii cetăţi. înălţată la rândul ei printre zei, unde a primit
H E R O 2. ( 'Hpu.) Hero era o tânără fată, numele divin de Hora Quirini, fiind astfel
iubită de către Leandru, pentru care acesta asociată cultului închinat lui Romulus, asimi­
traversa înot, în timpul nopţii, strâmtoarea lat, după moartea sa, zeului Quirinus.
care despărţea cetăţile Sestos şi Abidos (v. H E SIO N E 6. (Hmoi^].) Legendele m i­
Leandru). tologice cunosc trei eroine cu acest nume,
H E R O F IL E 3. {HpcxpLXrj.) Herofile era a toate legate de mare.
doua dintre Sibile (v. Sibile). Ea se născuse în 1. Una din Oceanide şi soţia lui Pro-
Troada, ca fiică a unei Nimfe şi a unui tată meteu, conform versiunii urinate de Eschil,
muritor, un păstor de pe muntele Ida, numit însă ea nu figurează în lista fiicelor lui
Teodoras. Patria sa era cetatea Marpesos. Oceanos dată de Hesiod.
Primele sale oracole au prezis că pieirea 2. Soţia lui Nauplios, corăbierul, împre­
Troiei va veni de la o femeie nutrită în Sparta ună cu care a avut trei fii: Palamede, Oeax şi
(căci se născuse înainte de războiul Troiei). Nausimedon.
Apoi, a călătorit prin lume, la Claros, Samos,
Delos, Delfi, unde a profetizat de flecare dată,
urcată pe o piatră pe care o purta cu ea. A 4 H erse: EUR., Ion., 23 si urm.; 270 si urm.; ET. BYZ.,
j. v. ‘AypccuXti; PAUS., I, 18, 2;’cf. I, 2, 6; APD.,
murit după întoarcerea în Troada şi mormântul , Bibi., III, 14, 3 şi 6; Ov., Met., II, 559; 708 şi urm.
său era arătat călătorilor în dumbrava sacră H ersilia: PLUT., Rom., 14; 18 si urm.; DEN. HAL.,
închinată lui Apollo Sminteeanul. III, 1; MACR., Sat., I, 6, 16; A. GELL., XIII, 23,
. 13; Ov., Met., XIV, 829 şi urm.; LIV., I, 11, 2.
Heslone: 1) ESCH., Rom., 555; scol. la VOdys., X, 2.
2 H erm os: PLUT., Thés., 26. 2) APD., II, 1, 5; EUR, Or., 432. 3) II, V, 649;
, H ero: V. Leandru. HYG., Fab., 89; APD., B ib i, II, 5, 0; III, 12, 3 si
H erofile: PAUS., X, 12 1 şi urm.; SUID., i. v. urm.; TZET., la LYC., 467; ATHEN., II, 41 e.
‘HpocpiĂa. NAEVIUS scrisese o tragedie despre Hesione.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 245

3. Cea mai cunoscută dintre ele esteal lui Tifon şi Ehidna), peste Grădina Zeilor,
fiica regelui Troiei Laomedon (tab. 7). Ea s-a unde creşteau merele de aur, darul făcut odi­
căsătorit cu Telamon şi i-a dăruit un fiu, nioară de către Gaia (Pământul) Herei, la
Teucer. Circumstanţele căsătoriei sale eu fost nunta acesteia cu Zeus (v. Heracles). Ele cân­
deosebite. Cum Laomedon refuzase să-i tau în cor, în ju ra i unor izvoare care izbucneau
plătească lui Poseidon (şi lui Apollo) salariul din pământ, răspândind ambrozie.
pe care îl promisese pentru construirea Hesperidele sunt legate de ciclul eroic al lui
zidurilor de apărare ale cetăţii Sparta, zeul s-a Heracles (v. acest nume): eroul porneşte spre
înfuriat şi a trimis un monstru marin, ce ţinutul păzit de ele, pentru a găsi fructele ne­
devora locuitorii ţinutului. Oracolul consultat muririi, iar căutarea merelor de aur este deja
a răspuns că, pentru a potoli mânia lui Posei­ imaginea alegorică a apoteozei sale.
don, trebuia să fie oferită monstrului, ca sacri­ Interpretarea evhemeristâ a mitului Hes­
ficiu, însăşi fiica regelui. Hesione a fost deci peridelor este următoarea: Hesperidele erau
legată de o stâncă, în aşteptarea monstrului ce şapte tinere fete, fiicele lui Atlas şi Hesperis,
trebuia să o devore, dar exact în acel moment nepoata de frate a acestuia. Ele aveau turme
a sosit în Troada Heracles. Eroul s -a oferit să mari de oi (printr-un joc de cuvinte bazat pe
ucidă monstrul, dacă Laomedon i-a r fi dat ca termenul grecesc |J.fjXa, care putea să însemne
răsplată caii săi. Regele a acceptat, dar îmediat atât „mere“, cât şi „oi“). Regele Egiptului,
după eliberarea şi salvarea fiicei sale, a refuzat Busiris, vecinul lor, trimisese tâlhari să jefu­
să-şi respecte promisiunea (v. Heracles). iască turmele şi să le răpească pe fete. Atunci
Pentru a se răzbuna, Heracles a organizat, când Heracles a venit în acel ţinut, el i-a ucis
după câţiva ani, o expediţie, în cursul căreia a pe tâlhari, luându-le prada, le-a eliberat pe
cucerit cetatea Ţroia. Primul care a trecut Hesperide şi le-a redat tatălui lor, Atlas.
peste zidurile de apărare a fost Telamon şi Acesta, ca răsplată, i-a dat eroului „ceea ce
Heracles i-a dat mâna Hesionei ca răsplată. căuta“ (nu se ştie dacă voia merele sau tur­
Printre captivii troieni, tânăra fată l-a găsit mele de oi). în plus, l-a învăţat astronomie,
pe fratele său Podarces, care va purta mai deoarece, în interpertarea evhemeristă a le­
târziu numele de Priam, şi l-a luat cu ea în gendei lui Atlas, zeul, care sprijinea cerul pe
Grecia, după ce l-a răscumpărat de la Hera­ umeri, ar fi fost primul astronom (v. Atlas).
cles. HESPEROS2. (Eorrepos’.) Hesperos era
Se mai povestea că Hesione, purtând în geniul luceafărului de seară. Trecea drept fiul
pântece copilul lui Telamon, a fugit cu o sau chiar fratele lui Atlas. El a fost cel care a
corabie şi a debarcat în cetatea Milet, unde a urcat primul pe muntele Atlas pentru a ob­
fost primită de regele Arion şi a adus pe lume serva stelele. Acolo a izbucnit o furtună, care
un fiu, num it Trambelos (v. aceste nume). l-a luat pe sus şi, de atunci, a dispărut fară
H E S P E R ID E 1. {Ecrrrep'iSes'.) Hesperidele urmă. Oamenii,’ care îl iubeau datorită
erau „Nimfele înserării“. în Teogonia lui He- bunătăţii sale, şi-au închipuit că el a fost
siod, ele erau fiicele Nopţii. Dar, mai târziu, transformat în stea şi au dat numele său, Hes­
au fost considerate pe rând fiicele lui Zeus şi peros, stelei binefăcătoare, care aducea, în
ale lui Themis, ale lui Forcis şi Ceto, şi, în fîercare seară, odihna nopţii. în această inter­
sfârşit, ale lui Atlas. Nu toţi autorii sunt de pretare evhemeristă a legendelor despre Atlas,
acord cu privire la numărul lor. Cel mai ade­ Hesperos e ra . considerat drept tatăl unei fete,
sea, se spunea că erau trei: Aegle, Eritie şi Hesperis, care s-a căsătorit cu Atlas şi i-a
Hesperaretusa. Numele celei din urmă apare dăruit mai multe fiice, cunoscute sub numele
uneori împărţit în două, făcând referire la două generic de Hesperide (v. acest nume).
Hesperide distincte: Hesperia şi Aretusa (v. La autorii din epoca elenistică, Hesperos
Heracles). era identificat cu astrul Fosforos, pe care ro­
Hesperidele locuiau în Extremul Occident, manii îl numeau Lucifer.
nu departe de Insula Preafericiţilor, la ţărmul H EST IA 3. ( 'Eoriă.) Hestia, zeiţa Căminu­
Oceanului. Pe măsură ce lumea occidentală a lui, a cărei personificare era, a fost prima fiică
fost mai bine cunoscută, mitografii au stabilit a lui Cronos şi a Rheei, fiind sora lui Zeus şi a
mai exact amplasarea ţinutului Hesperidelor şi Herei. Cu toate că a fost curtată de Apollo şi
anume la poalele Muntelui Atlas. de Poseidon, Hestia a obţinut de la Zeus drep­
Funcţia lor esenţială era de a veghea, aju­ tul de a-şi păstra virginitatea pentru tot­
tate de un dragon, fiul lui Forcis şi Ceto (sau deauna. în plus, Zeus i-a acordat onoruri ex­
cepţionale: î se închina un cult în toate, casele
oamenilor şi în templele tuturor zeilor. în timp
H esperide: HÉS., Théog., 215 si urm.; EUR., ce alte divinităţi se plimbau prin lume, Hestia
Hippol., 742 si urm ■si la scol. la v, 742; Herc. fur.,
394 si urm.; PHÉREC., fr. 33, ap. scol. la APOLL.
RH .,’ Àrg., 1396; 1399; HYG., Astr. poét., II, 3; 2 H esperos: II, XXII, 318 si la scol.; DIOD. SIC., III,
ERAT., Cat., 3; ESCH., Prom. dèlivré, fr. 193; 60; IV, 27; TZET., la’ LYC., 879; HYG., Astr.
PAUS., V, 18, 4; APD., Bibl., II, 5, 11; SERV., la Poét., IL 42; Fab., 65.
VIRG., En„ IV, 484; DIOD SIC., IV, 26 si urm. H estia: HES/. Théog., 454; Hym. hom. la Aphr., 22 şi
Cf. B. BONACELLI, Le Esperidi, Cirenaica urm.; P1ND., Ném., XI, 1 si urm.; DIOD SIC., V,
Illustrata, 1933. ■ 68.
 246
rămânea în Olimp. Aşa cum căminul domestic
era centrul religios al’ locuinţelor umane, Hes-
tia era centrul religios al locuinţei divine.
Această imobilitate a Hestiei explică faptul
că ea nu a jucat nici un rol în legendă. Ea a
rămas un principiu abstract, întruchipând
Ideea de Cămin, nem anifestându-se ca o di­
vinitate personală.
H IA C IN T ID E 1. (Taiai'Ş'Ses'.) La Atena,
erau numite Hiacintide tinerele fete ce fuse­
seră oferite ca sacrificiu pjfentru salvarea pa­
triei. în privinţa lor, existati două tradiţii dis­
tincte.
Conform primei variante, ele erau fiicele
spartanului Hiacintos (v. acest nume), stabilit
la Atena. Erau patru la număr: Anteis, Egleiş,
Liteea şi Orteea. în timpul războiului dus de
Minos împotriva Aticii, o epidemie de ciumă
şi o foamete cumplită devasta ţinutul (v. M i­
nos şi Androgeu). Conform unui vechi oracol,
atemenii le sacrificau pe tinerele fete, dar
acest lucru nu a dat nici un rezultat si ei au
fost obligaţi să acepte condiţiile lui Minos (v.
Tezeu).
A lţi' rnitografi le identificau pe Hiacintide
cu fiicele lui Erehteu, Protogema şi Pandora,
care fuseseră oferite ca victime ispăsitoare,
atunci când armata locuitorilor din Esleusis,
condusă de Eumolpos, se apropia de Atena (v.
Erehteu şi Eumolpos). Erau numite Hiacintide
deoarece sacrificarea lor avusese loc pe dealul
numit Hiacintos.
H IA C IN T O S2. [TăniSos') Cel mai adesea,
Hiacintos trecea drept fiul Diomedei şi al lui
Amiclas, fiind, prin tatăl său, nepotul lui
Lacedemon şi al Spartei (tab. 6). în această
genealogie, el era unchiul lui Oebalos (sau al
lui Perieres, după alţi autori) (v. Perieres şi
Oebalos). însă poeţii îl considerau uneori fiul
lui Oebalos. O tradiţie izolată, consemnată de
Aţenodor, îl prezintă ca fiul Muzei Clio şi al
lui Pieros, fiul lui Magnes. Din dragoste pen­
tru el, Tamiris, fiul lui Filammon şi al unei
Nimfe numite Argiope, ar fi „inventat“ homo­
sexualitatea masculină.
Hiacintos era de o mare frumuseţe şi
Apollo s-a îndrăgostit de el. în tr-o zi, când
amândoi aruncau discul, vântul i-a schimbat
direcţia sau discul s-a lovit de o stâncă şi l-a
lovit apoi pe Hiacintos în cap, omorându’- l pe
loc; Apollo a fost profund întristat de această
întâmplare şi, pentru a imortaliza numele
H iacintide: APD., Bibi.. III, 15, 8; DIOD. SIC.,XVII,
15, 2; HYG., Fab., 238; HARPOCR., Lex., s. v.;
DEMONSTH., LX, 27, p. 1397; SLD., s. - 3 H iade: Îl., XVIII, 486 si scol.; HfiSYCH., j. v.;
- V. JKXpBEVOl.
H iacintos: APD., B ib i, I, 3, 3; III, 10, 3 si urm.;
PAUS., III, 1, 3; 19, 4 şi urm.; TZET., là LYC.,
511j Chil., I, 239 şi urm.; Ov., Mèt., X, 162 la 219;
HYG., Fab., 271; SERV., la VIRG., Ecl., III, 13;
En., XI, 18; PALAEPH., 47; NONN.. Dionnys., III,
155 şi urm.; NICANDR., Thèr., 901 şi urm., şi
scol. la 902; LUC., Dial. des Dieux, 14! Cf. M. j,
MELLINCK, Hyakinthos, Utrecht, 1943.
Pierre G R IM A L
prietenului său, a prefăcut sângele scurs din
rana sa într-o nouă floare, numită „Hiacint“
(zambila sau crinul de pădure), ale cărei petale
purtau semne ce aminteau fie de ţipetele de
jale ale zeului (Al), fie de litera iniţială a nu­
melui acestui tânăr (Y).
După unii autori, adevăratul vinovat pentru
drama petrecută ar fi fost Zefiros, rivalul ne­
fericit al lui Apollo la iubirea lui Hiacintos,
care ar fi deviat în mod intenţionat discul pen­
tru a se răzbuna atât pe unul, cât şi pe celălalt.
Alteori, faptul era atribuit lui Boreu, despre
care se spunea că ar fi fost şi el îndrăgostit de
frumosul Hiacintos.
Hiacintos Spartanul, tatăl Hiacintidelor,
despre care pomeneşte Apollodor, nu trebuie
identificat cu eroul iubit de către Apollo, care
nu apare altundeva.
H IA D E3. (TaSeg.) Hiadele, care erau un
grup de stele vecine cu Pleiadele şi a căror
apariţie pe cer coincidea cu perioada ploilor
de primăvară (de unde numele lor, amintind
de verbul uei-v, care însemna „a ploua“, ar fi
fost la început Nimfe, fiicele lui Atlas si ale
unei Oceanide, numită uneori Etra, alteori
Pleione. Uneori se mai spunea că tatăl lor ar fi
fost regele Cretei, Meliseu, sau chiar Hias (v.
acest nume), Erehteu sau Cadmos.
Numărul lor variază de la două la şapte, iar
numele atribuite sunt şi ele foarte diferite, în
funcţie de fiecare autor. Cele mai obişnuite
par să fie: Ambrosia, Eudora, Esile (sau Fe-
sile), Coronis, Dione, Polixo şi Faeo (sau
Phaeo). înainte de a fi transformate în stele,
ele fuseseră doicile lui Dionysos, fiind cunos­
cute sub numele de „Nimfele de pe Nisa“ (v.
Dionysos). însă, de teama Herei, ele ar fi în­
credinţat copilul lui Ino şi ar fi fugit până la
bunica lor, Tethys. Acolo, Zeus le-ar fi pre­
făcut în constelaţie, după ce fuseseră întinerite
de către Medeea.
Se povestea, de asemenea, câ tinerele fete,
dezolate de moartea fratelui lor, Hias (v. acest
nume), se sinuciseseră şi fuseseră transformate
în constelaţie.
H IA M O S4. (Ta/jos'.) Hiamos era fiul lui
Licoros (sau Licoreu) (v. acest nume). El s-a
căsătorit cu una din fiicele lui Deucalion, nu­
mită Melanteia, şi aceasta i-a dăruit o fiică,
Melenis (sau Celeno), care, la rândul ei, a fost
mama lui Delfos, eroul care a dat numele lo­
calităţii Delfi (v. totuşi Delfos). Se spunea că
Hiamos ar fi întemeiat cetatea Hia.
H IA S5. (Tas-.) Hias era fiul lui Atlas şi al
' ETYM. MAGN., 5. v. APD., B ib i, III, 4, 3; HYG.,
Fab., 182; 192; Astr. Poet., II, 21; ERAT., Catast.,
14; VIRG., En., I, 743 si SERV., a d loc.; II, 516;
Ov., Fast., V, 166 si urm.; Met., VII, 297; TZET.,
la LYC., 149; scol. la APOLL. RH., Arg.. III, 226;
. A TH £ n „ XI, 12, p. 490. .
Z H iam os: Scol. Ia EUR., Or., 1097; PAUS., X, 6, 2.
H ias: Scol. la II., XVIII, 486; HYG., Fab., 192; 248;
Astr. poet., II, 21; Ov., Fast., V, 181.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 247

Pleionei. Era fratele Pleiadelor şi Hiadelor. gos, făcând astfel ca zeul să îl ucidă pe acesta
în tr-o zi, în timp ce vâna în Libia, el a fost din urmă. Cu toate că sursele nu ne spun,
omorât fie de un şarpe, care l-a muşcat, fie de pedeapsa lui Hierax a constat în transformarea
un leu sau de un mistreţ. Câteva din surorile sa în pasărea cu acelaşi nume.
sale (cinci sau şapte, în funcţie de autor) au 2. Un alt Hierax era un proprietar bogat
murit de supărare (ori s-au sinucis) şi au fost din ţinutul Mariandinilor, de pe coasta nordică
transformate în stele (v. Hiade şi Pleiade). a Asiei Mici. Hierax o cinstea pe Demetra şi
zeiţa
H IB R IS 1. (TŞpis-.) Hibris era o noţiune ab­ belşug. l-a recompensat trim iţându-i rodnicie şi
stractă, personificarea Lipsei de Măsură şi a provocat Atunci când mânia lui Poseidon a
foamete şi întristare în Troada (v.
Insolenţei. Era considerată mama lui Coros Laomedori), troienii i-au cerut ajutor lui
(îmbuibarea), dacă nu cumva acesta, conform Hierax. Acesta le -a dat mari cantităţi de grâu
jocului de simboluri, putea trece drept tatăl ei. şi orz, salvându-i astfel de foamete. Dar Po­
H ID N E 2. (YSvr].) Hidne era fiica lui Scyllis, seidon l-a pedepsit pentru acest fapt, pre-
locuitor din regiunea Pallene. Tatăl şi fiica făcându-1 în soim, pasăre familiară omului,
erau scufundători plini de îndemânare. Atunci detestată însă de celelalte păsări.
când flota regelui persan Xerxes a invadat HIETTOS®. (rr/TTOs'J Hiettos a fost primul
Grecia, ei au tăiat corzile de la ancorele na­ bărbat care ş-a răzbunat în mod sângeros
velor .Şi multe dintre acestea au fost izbite de pentru un adulter, ucigând uii iubit pe care l-a
coastă’ şi sfărâmate. Drept recompensă, aso­ surprins cu soţia sa. Era originar din Argos şi
ciaţia religioasă a Amfictionilor le-a ridicat victima lui se numea Molouros, fiul lui Aris-
câte o statuie lui Scyllis şi Hidnei. Se mai bas. în urma acestei crime, el s-a exilat şi a
povestea că Hidne fusese iubită de zeul marin găsit adăpost la Orhomenos, fiul lui Min’ias,
Glaucos. din Orhimene. Acolo, el a întemeiat satul care
H ID R A 3 din LERN A . Hidra sau şarpele i-a purtat apoi numele.
din Lerria, fiul lui Tifon si al Ehidnei, era un H IG E E A 7. '(Tyîeia.) Higeea era personifi­
monstru, care va fi ucis de Heracles (tab. 32) carea Sănătăţii; Adesea era considerată drept
(A se vedea descrierea şi legenda sa, precum una dintre
şi diversele tradiţii şi ’ interpretări ale mi- mit distinct,fiicele ,lui Asclepios. Nu avea un
ci apărea doar în miturile referi­
tografilor antici la ărt.’ Heracles). Cu sângele
Hidrei, Heracles şi-a otrăvit săgeţile. Acelaşi toare la Asclepios.
sânge a intrat şi în compoziţia aşa-zisului H ILA ER A . (IXapa.) Una din Leucippide
elixir al dragostei, al cărui secret fusese dat de (v. acest nume), soră cu Phoebe.
Nessos Deianirei. Această otravă, amestecată H IL A IO S8. '(TXaLos-.) Hilaios era unul din
în apa râului Anigros din Elida, îi dădea un Centaurii din Arcadia, care a încercat să o
miros dezgustător, iar toţi peştii prinşi din acel răpească pe Atalantâ (v acest nume). El l-a
râu nu erau buni de m âncat’ datorită faptului rănit grav pe Milanion, unul din pretendenţii
că Centaurul Chiron (sau un alt Centaur), rănit la mâna fetei, şi a fost ucis cu o săgeată de
de o săgeată a lui Heracles, se scăldase în râul către aceasta.
Anigros. Astfel săgeata a căzut în râu, O altă tradiţie consemnează că Hilaios ar fi
otrăvindu-1 pentru totdeauna. luat parte la lupta dintre Centauri şi Lapiţi şi
H IE R A 4. (lepa.) Hiera era soţia Iui Telef. ar fi fost ucis, nu de către Atalanta, ci de
în timpul primei expediţii a grecilor împotriva Tezeu; sau chiar de Heracles, în urma luptei
Troiei şi la debarcarea în Misia (v. Ahile şi cu Folos (v. Heracles).
Telef), ea a condus femeile din acel ţinut în H ILA S9.' (YXai.) Atunci când Heracles
lupta împotriva invadatorilor şi a fost ucisă de lupta împotriva Driopilor, el l-a ucis pe Teio-
către Nireu. damas, regele acestora (v. Heracles) şi l-a
Se spunea că Hiera ar fi depăşit-o pe Elena răpit pe fiul său, Hilas, un tânăr de o mare
în frumuseţe. Ea a avut doi copii împreună cu frumuseţe, de care se îndrăgostise. Hilas l-a
Telef: Tarhon şi Tirsenos. însoţit în expediţia Argonauţilor. Dar, în
H IE R A X 5. (lepat;.) Legenda cunoaşte două
personaje cu acest nume, care însemna’Şoim.
1. Primul era un vorbăreţ care l-a îm­®H iettos: PAUS., IX, 36, 6.
piedicat pe Hermes să o fure pe Io de la Ar- ' H igeea: Scol. la PLUT., 639; 707; PAUS., I, 23; V,
„20,3.
8 Hilaios: APRD., B ibi. III, 9, 2; CALLIM., Hymne la
1 H ibris: PIND., Ol., XIII, 10; HDT., VIII, 77; CIC., Art., PROP., El., I, 1, 13; O v., Art. d'Aim er, II, 191;
, D e leg., II, 11. VIRG., Georg., II, 457; SERV., la VIRG,, En.,
1 H idne: PAUS., X, 19, 1 si urm.; ATHEN., VII, 48, 0 VIII, 294; EL., Hist. Var., XIII, 1, 31 si urm.
, 269 c. a H ilas: APOLL. RH., Arg., I, 1207 si urm.; scol. la v.
H id ra : V. ref. la Heracles, p. 191; adăugaţi PAUS., I, 131; 1207; 1289; 1357; VALER. FL., Arg., III,
. V, 5; 7 si urm. 521 si urm.; Arg. Oprgh., 634 si urm.; THÉOCR.,
H iera: PHILOSTR., Her., II, 18; TZET., la LYC., Id., Ì3, si scol. la v. 46; APD., Bibl., I, 9, 10;
, 1249; Antehom., 275; Posthorn., 558. ANTON.'LIB., Tr., 26; VAL. FLA C., A r g , III, 521
s H ierax: 1) APD., B ib i, II, 1, 3. 2) ANTON. LIB., Tr., si urm.; PROP., I, 20; STRAB., XII, 4, 3, p. 564;
3 (după BOEOS). HYG., Fab., 14.
 248
cursul unei escale în Misia, în timp ce Hera-
cles era plecat să taie un copac pentru a-şi
face o vâslă, fiindcă cea de care se folosise
până atunci se sfărâmase, Hilas a fost trimis să
aducă apă de la un izvor din pădure ori de la
râul (sau lacul) Ascanios. Văzându-1 atât de
frumos, Nimfele l-au atras către ele pentru a-i
oferi nemurirea. Polifem, care coborâse pe
uscat împreună cu Hilas şi Heracles, şi-a dat
seama de dispariţia tânărului. L -a strigat mult
timp, dar în zadar. Heracles i s -a alăturat după
aceea. In acest timp, Argonauţii ridicaseră
ancora, fară sâ-i mai aştepte (probabil la sfatul
Boreazilor; v. acest nume). Polifem a înte­
meiat acolo cetatea Cios, care a fost numită,
mai târziu, Prusa. Heracles, bănuindu-i pe
Misieni că l-au răpit pe Hilas, i-a obligat să-i
trimită ostatici şi le -a poruncit să-l caute, iar
Misienii s-au conformat în mod solemn: în
cursul unei sărbători anuale, preoţii se în­
dreptau într-o procesiune spre muntele diii
vecinătate si strigau de trei ori numele lui
Hilas.
H IL E B IE 1. (EiXefiiri.) Atunci când unul din
pretendenţii la mâna lui Io, Lircos, fiul lui
Foroneu, a primit de la Inahos porunca de a
pleca în căutarea tinerei fete, care fusese cres­
cută de Zeus (v. Io), el a pornit să străbată
lumea. N egăsind-o şi tem ându-se să se în­
toarcă la Argos fără ea, tânărul s-a stabilit la
Caunos, în Caria, unde s -a căsătorit cu Hile-
bie, fiica regelui din acel ţinut. Deoarece nu
aveau copii, Lircos s -a dus să consulte ora­
colul şi a ajuns astfel să-şi înşele nevasta (v.
Lircos, 1). Socrul său nu l-a iertat pentru acest
lucru şi a încercat să-l alunge. Hilebie a rămas
însă credincioasă soţului ei şi l-a ajutat şă
triumfe.
H IL L O S 2. '(YXXos'.) Hillos era fiul lui Hera­
cles şi al Deianirei, cel puţin în tradiţia ac­
ceptată în general (tab. 15 şi 16). Heracles îl
numise astfel datorită unui rau din Lidia, aflu-
ent al râului Hermos, şi care îşi trăgea la rân­
dul său numele de la’ un Gigant, fiul Gaiei,
numit Hillos, ale cărui oase fuseseră scoase la
lumina zilei când râul ieşise din matcă. Hera­
cles văzuse acest râu în vremea sclaviei sale la
regina Omfala. însă putem remarca faptul că
această tradiţie nu ţine seama de cronologia
obişnuită, deoarece se admitea adesea că Hil­
los se născuse cu mult timp înaintea exilului
lui Heracles în Lidia (v. Heracles).
Anumiţi mitografi considerau că Hillos ar
fi fost fiul lui Heracles şi al Omfalei, dar ver­
siunea este aberantă, ca şi cea, mai târzie,
conform căreia Hillos s-ar’ fi născut din iubi­
H ilebie: PARTH., Erat., 1, după APOLL. RH., si
, NICETOR.
Hillos: PAUS., I, 35, 7 si urm.; 32, 5; 41, 3; VIII, 5, 1;
LACT., la STAT., Théb., VIII, 507; APOLL. RH.,
Arg., IV, 538 si urm.; ET. BYZ., .v. v. ‘'Wuiwv;
APD., B ib i, II, 7, 7; 8, 1 si urm.; HDT., VIII, 131;
IX, 27; THUCYD., I, 9, 2; DIOD. SIC., IV, 57;
EUR., Hèracl., 859; ANT. LIB., Tr„ 33.
Pierre G R IM A L
rea lui Heracles cu Melite, o Nimfă din ţinutul
Feacilor, pe care Heracles o îndrăgise în tim­
pul exilului său (necunoscut, în general, mi-
tografilor, în versiunea tradiţională). Acest
Hillos a pornit, apoi, în fruntea unui grup de
Feaci, să fondeze o colonie în Illiria. Acolo, el
a fost ucis, în urma unui conflict cu locuitorii
ţinutului, privitor la turmele de boi. Hillos
dăduse numele Hilleenilor din Epir.
Cel mai adesea, se admitea că Deianira îl
născuse pe Hillos la Calidon, în prima pe­
rioadă a căsătoriei sale cu Heracles. El era
deja mare în vremea exilului la Ceix (v. Hera­
cles). Lui i-a cerut Heracles, în timp ce era pe
moarte, să o ia în căsătorie pe Iole, iar atunci
când Heraclizii au fost nevoiţi să se refugieze
în Atica, pentru a scăpa de ura lui Euristeu, ei
s-au strâns în jurul lui Hillos, care (cel puţin,
după unii autori) l-a ucis cu mâna lui pe
Euristeu (v. Heraclizi). Apoi, el s-a stabilit la
Teba, împreună cu bunica sa (v. Alcmena). El
a încercat apoi să realizeze „întoarcerea“
copiilor lui Heracles în Peloponez. Dar, inter­
pretând greşit un oracol (v. Heraclizi), el a
murit luptând cu Echemos (v. acest nume).
După moartea lui Heracles, Hillos a fost adop­
tat de către Egimios, regele Dorienilor (v.
Egimios) şi, în această calitate, a dat numele
unuia din cele trei triburi doriene.
H IL O N O M E 3. '(TXompiT].) în timpul luptei
dintre Lapiţi şi Centauri, la nunta lui Piriti-
toos, Centauriţa Hilonome, căsătorită cu Cen­
taurul Cillaros, s-a sinucis cu aceeaşi săgeată
ce provocase moartea soţului ei, căruia nu
voia să -i supravieţuiască.
H IM A L IA 4. ţlfiaXia.) Himalia, al cărei
nume însemna Morăriţa, era o Nimfă din In­
sula Rodos, cu care s-a unit Zeus, luând în­
făţişarea unei ploi roditoare, după victoria sa
împotriva Titanilor. Himalia i-a dăruit lui
Zeus trei fii, ale căror nume evocă trei ac­
tivităţi legate de cultura grâului: Sparteus
(Semănătorul), Cronios (Cel Care Coace
Recolta) şi Citos (poate „Brutarul“, deşi literal
„Gol pe Dinăuntru“, putând să însemne cel
care punea grâul în siloz sau în cuptor). în
timpul potopului care a acoperit Insula Rodos,
fiii Himaliei şi ai lui Zeus au scăpat refugi-
indu-se pe înălţimile insulei.
H IM E N E O S5. '(T/iemios'■) Himeneos era
zeul care conducea cortegiul nupţial. Se pare
că fusese, la origine, personificarea cântecului
de nuntă (comparaţi cu zeul Iacchos).
? Hilonom e: Ov., Met., XII, 393 si urm.
’ H im alia: DIOD. SIC., V, 55. ’
Him eneos: Scol. la PIND., Pyth., III, 96; IV, 313;
SERV., la VIRG., Ecl., VIII, 30; En„ I, 651; IV,
99; 127; NONN., Dion., IV, 88 si urm.; XXXVIII.
137; TZET., C hil, XII, 596; SEN., Medee, 110 si
urm.; EUSY. la VII, XVIII, 493; scol. la EUR.,
Ale., 1; APD., B ibi, III, 10, 3; LACT., la STAT.,
Theb., III, 283; ANT. LIB., Tr„ 23; SUID., 5. v.
© anupiţ; CATULLE, LXII, 7 si 26; ATHEN.,
XIII, 603 d.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Tradiţiile diferă în legătură cu originea sa:
uneori trecea drept fiul unei Muze (Caliope,
Clio sau Urania) şi al lui Apollo, alteori era
socotit fiul lui Dionysos şi al Afroditei. Câ­
teodată, tatăl său era considerat Magnes sau
Pieros.
Pentru a explica invocarea numelui lui Hi-
meneos în timpul nunţilor, au fost imaginate
mai multe mituri. Se povestea, de exemplu, că
Himeneos era un tânăr atenian, atât de frumos,
încât era luat drept fată. Cu toate că erg[ de
condiţie modestă, el iubea o tânără atenian| de
origine nobila şi, disperat că nu se va pptea
niciodată căsători cu ea, o urmărea peste» tot,
de la distanţă. Era singura satisfacţie pe care o
putea oferi pasiunii sale. Dar, într-o zi, când
fetele de neam nobil plecaseră la Eleusis, pen­
tru a aduce sacrificii zeiţei Demetra, a avut loc
o incursiune a piraţilor. Toate fetele au fost
răpite, printre ele fiind şi Himeneos, luat drept
femeie. După ce au traversat marea, piraţii au
debarcat „pe o coastă pustie şi, obosiţi, au
adormit. în timpul somnului lor,’ Himeneos i-a
ucis pe toţi şi, lăsându-le pe tinerele fete în
siguranţă, s -â dus singur la Atena, oferindu-
se să le aducă înapoi pe fetele răpite, cu sin­
gura condiţie ele a i se acorda mana celei pe
care o iubea. înţelegerea a fost încheiată şi
fetele au fost redate fam iliilor lor. în amintirea
acestei fapte eroice, numele lui Himeneos era
invocat în timpul fiecărei nunţi, ca fiind de
bun augur.
O altă legendă explica altfel intervenţia lui
Himeneos în ritul nupţial. Himeneos, fiul lui
Magnes, era un foarte abil muzician. El cânta
la nunta lui Dionysos şi a Alteei, murind în
timpul ceremoniei. Pentru a -i perpetua memo­
ria, de atunci s-a hotărât invocarea numelui
său la toate nunţile.
O legendă apropiată de cea precedentă
povestea că Himeneos, care era de o mare
frumuseţe, fusese iubit de Hesperos (v. acest
nume). In timp ce cânta la nunta Ariadnei cu
Dionysos, el şi-a pierdut pe neaşteptată vocea,
în amintirea acestei întâmplări,’ fiecare nuntă
avea propiul său „cântec al lui Himeneos“.
Uneori se mai povestea că Himeneos, un tânăr
foarte frumos, murise în ziua nunţii sale,
legându-si definitiv numele de ceremonia
nupţială. t)e altfel, Asclepios l-a r fi readus la
viaţă după puţin timp.
Toate legendele concordă în privinţa fru­
museţii tânărului, care a fost iubit de Apollo
sau de Tamiris ori de Hesperos (într-adevăr,
în momentul în care se înălţa Luceafărul de
Seară, se interpreta Cântecul de Nuntă).
Atributele lui Himeneos erau făclia sau
torţa (torţele cântecului de nuntă...), o coroană
de iflori, uneori un flaut (asemena celui cu care
era acompaniat cortegiul nupţial).
H IM E R O S 1. (l/j.epos'.) Geniul Himeros era
personificarea dorinţei în iubire. îl însoţea pe
Eros în cortegiul Afroditei, iar în Olimp trăia
alături de Charite şi de Muze. Fiind o simplă
^ H im eros: HÉS,, Théog., 64; 201.
249
zeitate abstractă, Himeros nu figurează, ca
personaj concret, în nici o legendă.
Un alt personaj cu acelaşi nume era fiul lui
Lacedemon (v. acest nume)!
H IM N O S . (Yytvo?.) Himnos era un păstor
din Frigia, care se îndrăgostise de Nicaea, o
Nimfă ce o însoţea pe zeiţa Artemis. Dar
aceasta nu voia să cunoască iubirea. El s-a
hotărât în cele din urmă să -i declare oasiunea
sa şi ea, iritată, l-a ucis cu o săgeată. întreaga
natură l-a plâns pe Himnos, ba chiar şi Arte­
mis, care nu ştia totuşi nimic despre iubire (v.
Nicaea).
H IP E R B O R E E N I3. '(Ynepjiâpeiot.) Hiper-
boreenii erau un popor mitic, ce vieţuia în
nordul extrem, „dincolo de Vântul din Nord“
(locul din care sufla Boreu). Legenda lor era
legată de cea a lui Apollo.
După naşterea lui Apollo, Zeus, tatăl său,
i-a poruncit’să se ducă la Delfi, dar el, în carul
său tras de lebede, a zburat la Hiperboreeni,
unde a rămas o vreme. D e-abia după aceea,
zeul şi-a făcut intrarea solemnă în Delfi (v.
Apollo). La fiecare nouăsprezece ani, perioadă
la capătul căreia astrele încheiau o mişcare
completă de revoluţie si reveneau în aceeaşi
poziţie, el se întorcea la Hiperboreeni şi, în
fiecare noapte, între echinocţiul de primăvară
şi apariţia pe cer a Pleiadelor, era auzit
cântându-şi propriile imnuri şi acompani-
indu-se cu lira sa.
Atunci când i-a masacrat pe Ciclopi,
făuritorii fulgerului cu care Zeus îl ucisese pe
fiul său Asclepios (v. Apollo şi Asclepios),
Apollo a ascuns săgeata, de care se folosise
pentru a se răzbuna, în marele templu rotund
închinat lui în cea mai importantă cetate a
Hiperboreenilor. Alţi autori consemnază că
această săgeată, de o mărime deosebită, ar fi
zburat singură în acel loc, după ce formase, pe
cer, constelaţia Săgetătorului. Şi că, purtat
chiar de aceeaşi săgeată, un Hiperboreean,
numit Abasis, a străbătut întregul pământ, fără
mâncare; săgeata fermecată îl asigurase toată
mâncarea necesară.
Legenda atribuia unor întemeietori Hiper­
boreeni un anumit număr de practici ale cul­
tului închinat lui Apollo. Nu numai Leto,
mama lui Apollo, s-ar fi născut printre Hiper­
boreeni şi ar fi venit apoi să-şi aducă pe lume
H im nos: NONN., Dion., XV, 169 si urm.
H iperboreeni: HDT., IV, 32 si urm.; PAUS., I, 4, 4;
18, 5; 31, 2; III, 13, 2; V, 7, 7 si urm.; X, 5, 7 şi
urm.; ET. BYZ., j. v.; CIC., D e Mat. Deor., III, 23;
APOLL. RH., Arg., IV, 611 şi urm.; ERAT.,
Catast., XXIX; HYG., As/r., pûêt., II, 15; PLUT.,
De Mus., 14; STRAB., I, p. 107; PS. PLAT.,
Axiochos, p. 371 si urm.; POMP. MELA, III, 5;
PLIN., Hist. Nat., ÌV , 12, 188 si urm.; JAMBL.,
Vie de Pyth., 23 si urm.; DIOD SIC., II, 47. V.
ROHDE, Pysché. Cf. Ch. PICARD, La Crète et les
légendes hyperboréennes, Rev. Arch., 1927, p. 358
si urm.; ID. C. R. A. I. 1923, p. 238; B. C. H„ 1924,
p. 247; T. SELTMAN, în Cl. Quart., 1928, p. 155-
160.
 250
copiii în Insula Delos, dar „obiectele sacre“
ap o llin ice, venerate la Delos, proveneau tot de
acolo. în acest sens, există două tradiţii dis­
tincte, amândouă consemnate de Herodot: fie
aceste „obiecte sacre“ ar fi fost aduse în
Delos, ascunse în paie de grâu, de două tinere
fete, numite Hiperohe şi Laodice, însoţite în
această călătorie de o escortă formată din cinci
bărbaţi. Fetele ar fi murit la Delos, unde li se
aduceau onoruri divine. Conform celeilalte
variante, „obiectele sacre“ ar fi fost încre­
dinţate de către Hiperboreeni sciţilor, vecinii
lor, şi, din aproape în aproape., spre vest, au
ajuns pe ţărmul Mării Adriatice. Apoi, s-au
deplasat spre sud, trecând permanent dintr-o
cetate în alta şi .intrând în Grecia prin cetatea
Dodona din Epir. De acolo, au traversat Gre­
cia continentală, au ajuns în Eubeea, la Caris-
tos, au trecut din insulă în insulă, mai întâi în
Tenos şi, în cele din urmă, în Delos, la capătul
călătoriei lor.
Se povestea că două fete Hiperboreene, Ar­
geş şi Opis, veniseră în Delos cu „zeităţile“
(adică Leto şi Ilitia), în momentul naşterii
celor doi copii ai lui Zeus, Apollo şi Artemis,
aducând ofrande Ilitiei, ca să obţină pentru
Leto o naştere rapidă si uşoară.
Şi la £)elfi, HiperSoreenii au jucat un rol
important. Oracolul de acolo ar fi fost înte­
meiat de un Hiperboreean, numit Olen, primul
profet al lui Apollo, care s-a r fi gândit la
folosirea „ hexametrului în transmiterea ora­
colelor. în timpul încercării Galaţilor de a
ataca Delfi, între alte intervenţii miraculoase
care i-au îngrozit pe duşmani^ au fost două
fantome înarmate, ce nu erau nimeni alţii
decât eroii Hiperboreeni Hiperohos si
Laodocos (ale căror nume amintesc de numele
celor două fete, compatrioatele lor, menţionate
în legenda din Delos amintită mai sus).
Hiperboreenii mai figurează şi în legenda
lui Perseu, în cea a lui Heracles' (cel puţin în
versiunea care situează Grădina Hesperidelor
în nordul extrem) (v. Heracles). Dar, mai ales
începând din epoca clasică, ţinutul lor era
prezentat de preferinţă ca o regiune ideală, cu
o climă blândă, temperată, o adevărată Utopia.
Acolo, solul producea două recolte pe an.
Locuitorii aveau obiceiuri plăcute, trăiau în
aer liber, pe câmpuri şi în dumbrăvi sacre, iar
longevitatea lor era deosebit de mare. Atunci
când bătrânii considerau că s-au bucurat des­
tul de viaţă, se aruncau în mare de la înălţimea
unei faleze, veseli, având capul încununat cu
flori şi găseau o moarte fericită în valuri. Se
mai atribuia Hiperboreenilor o bună cunoaş­
tere a magiei. Ei se puteau deplasa prin văz­
duh, găseau comori etc. Pitagora trecea drept
o încarnare a lui Apollo Hiperboreeanul.
H IP E R IO N 1. ţYvepîwv.) Hiperion era unul
1 H iperion: HES., Theog., 134; 371; APD., Bibi., I, 1,
4; 2, 2; PIND., Isthm., IV, 1, si la scol.; scol. la
APOLL. RH., Arg., IV, 54; CIC., De Nat. Deor.,
III, 54; Odys., I, 24; II., XIX, 398; Ov., Met., VIII,
565; XV, 406; Fast., I, 385.
Pierre G R IM A L
dintre Titani, fiul lui Uranos şi al soţiei sale,
Gaia (tab. 5, 12 şi 14). Din căsătoria cu sora
lui, Titanida Theia, s-au născut Soarele (He-
lios), Luna (Selena) şi Aurora (Eos).
Uneori, numele de Hiperion era folosit pen­
tru desemnarea Soarelui însuşi. în limba
greacă veche, acest nume însemna „Cel Care
Merge pe Deasupra (Pământului)“.
H IPE R M E ST R A 2. '(Ympijcrrpa.) Cunoaş­
tem trei personaje mitologice cu acest nume. ’
1. Dintre toate Danaidele, Hipermestra
(sau Hipermnestra) a fost singură care şi-a
cruţat soţul (v. Danaide), numit Linceu.
Deoarece nesocotise astfel poruncile tatălui
său, Danaos, ea a fost chemată la judecată de
acesta, dar se pare că a fost achitată de tribu­
nalul din Argos. Hipermestra a părăsit ţinutul
împreună cu soţul ei, de la care avea un fiu,
Abas. Eschil a ales ca subiect al uiiei tragedii,
astăzi pierdute, Judecarea Hipermestrei.
2. Fiica lui Testios şi a soţiei sale Eu-
rithemis. Avea drept surori pe Alteea şi pe
Leda (tab. 24).
3. Fiica lui Tespios (sau Testios, v.
acest nume) şi mama lui Amfiaraos (tab. 1).
H IP E R O H O S 3. '(Ynepoxos,) Hiperohos a
fost, alături de Laodocos, unul dintre cei doi
apărători supranaturali ai templului din Delfi,
atunci când acesta a fost atacat de Galaţi (v.
Hiperboreeni). Acelaşi nume purta, între alţii,
şi tatăl lui Oenomaos (V. acest nume).
H IPN O S4. (Y ttuos'.) Hipnos era personifi­
carea Somnului. Era fiul Nopţii si al lui Ereb
sau Astreu) şi fratele geamăn al lui Tanatos
Moartea). Hipnos nu a depăşit niciodată sta­
diul de pură abstracţie. Homer îl înfăţişa ca
locuind pe Insula Lemnos. Mai târziu, se
spunea că locuia m ult mai departe: în Infern,
după Vergiliu, în ţinutul Cimmerienilor, după
Ovidiu, care face o descriere bogată în
amănunte a palatului său fermecat, unde totul
si toate dorm. Era adesea înfăţişat ca fiind
maripat, străbătând rapid pământul şi marea
pentru a adormi fiinţele. O singură legendă se
referă la una din aventurile sale: îndrăgostit de
Endimion, el i-a r fi acordat darul de a dormi
cu ochii deschişi, pentru a putea să privească
fără încetare ocfiii iubitului său.
2 H ip erm estra: 1) PIND., Nein., X, 6; HYG., Fab.,
31;34; NONN., Dion., III, 308; scol. la V II, IV,
171; PAUS., II, 19, 6; 20, 5 si urm.; 21, 1; 25, 4;
Ov., Her., XIV; HÖR., Odes, III, U , 33 si urm.;
scol. la ESCH., Or., 862. V. Dattaides si Ed.
MEYER, In Philologus, 1889, p. 185. S.’ RO­
BERTSON, The end o f the Supplices, trilogy o f
Aeschylus, Cl. Rev., 1924, p. 51-53. 2) APD., Bibl.,
I, 7, 10. 3) DIOD. SIC., IV, 69 si urm.; PAUS., II,
, 21,2. .
: H iperohos: PAUS., I, 4, 4.
H ipnos: 11, XIV, 230 si urm.; 270 si urm.; XVI, 672;
HES., Theog., 211; 758; HYG., Fab. prel.; SEN.,
Here, fur., 1073 si urm.; CAT., LXIII, 42 si urm.;
PAUS., X, 35, 4; Ov., Met., XI, 592 si urm. VIRG.,
En., VI, 278; 390; ATHEN, XIII, 564.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 251

H IP P E 1. (Inm).) Cea mai cunoscută dintre cunosc mai multe eroine cu acest nume, două
eroinele cu acest nume era fiica Centaurului dintre ele fiind mai importante.
Chiron. Hippe a fost sedusă de Eol, fiul lui 1. Cea mai cunoscută era fiica regelui
Hellen. Atunci când a venit vremea să nască, cetăţii Pisa din Elida, Oenomaos (tab. 2).
ea a fugit pe Muntele Pelion, de teama tatălui Tradiţiile diferă în privinţa numelui mamei
său, dar acesta a uim ărit-o. Hippe i-a rugat pe - sale: când se spunea că era fiica Pleiadei Ste-
zei să poată păstra copilul în taină şi a fost rope, când a Danaidei Euritoe, când a
transformată intr-o constelaţie ce avea forma Evaretei, sora lui Leucippos. Hippodamia era
unui cal (v. şi Melanippe). de o mare frumuseţe şi o mulţime de peţitori o
ceruseră în căsătorie.’ Dar Oenomaos nu voia
H IP P O 2. (I jnraj.) în Leuctres trăia un om, să-şi căsătorească fiica. Unele variante ale
numit Scedasos, care avea două fiice: Hippo şi legendei ne asigură că un oracol îi prezisese că
Molpia. Cele două fete au fost violate de doi va muri de mâna ginerelui său, astfel încât nu
spartani sau lacedemonieni, numiţi Frourarhi- dorea să mai aibă un ginere. Alţi autori
das şi Partenios. De ruşine, Hippo şi Molpia susţineau că Oenomaos era el însuşi îndrăgos­
s-a u ’ spânzurat. Scedasos a încercat să obţină tit de Hippodamia. Oricum, pentru a îndepărta
de la spartani pedepsirea vinovaţilor. peţitorii, tatăl s-a gândit la următoarea strata­
Nereuşind, el s -a sinucis şi a blestemat cetatea gemă: el a pus mâna fiicei sale ca premiu al
Sparta! Acesta ar fi fost imul dintre motivele unei curse ele care. Fiecare peţitor trebuia să o
pentru care, în vremea lui Epaminondas, asu­ ia pe tânăra fată pe carul său şi Oenomaos
pra cetăţii s -a abătut mânia cerească. încerca să îl prindă cu carul propriu. Punctul
Pentru Hippo-Ocyrrhoe, v. Ocyrrhoe. de sosire era altarul lui Poseidon din Corint.
Se spunea că el o urca pe Hippodamia pe carul
H IP P O C O O N 3. (I TnroKooiu.) Hippocoon concurenţilor săi pentru a-1 face mai greu sau
era un fiu natural al lui Qebalos si al unei pentru a distrage atenţia conducătorului de
Nimfe, numite Batia. Era originar din Sparta car. Lui Oenomaos nu îi era greu să îi prindă
si era frate vitreg cu Tindar şi Icarios (tab. 19). din urmă, deoarece avea cai deosebit de iuţi
fiin d mai în vârstă decât frăţii săi, la moartea (v. Oenomaos). Apoi, învingător fiind, el tăia
tatălui lor, Hippocoon i-a ostracizat şi a pre­ capul şi răstignea trupul peţitorului în poarta
luat puterea. A avut doisprezece fii,’ Hippo- casei, pentru a -i îngrozi pe viitorii pretendenţi
coontizii, care l-a u ajutat să -i deposedeze de la mâna fiicei sale.
drepturi pe Tindar şi Icarios. Hippocoon şi fiii Dar, atunci când l-a văzut pe Pelops, Hip­
săi erau oameni violenţi. D ar ei au stârnit podamia s-a îndrăgostit de frumuseţea tânăru­
mânia lui Heracles, care a pornit război îm­ lui. Ea şi-a asigurat sprijinul lui Mirtilos,
potriva lor şi i-a ucis (v. Heracles). Heracles conducătorul de car al tatălui ei, care era şi el
l-a pus p e’ Tindar pe tronul Spartei. După îndrăgostit de Hippodamia, şi l-a determinat
unele tradiţii, Icarios l-a r fi ajutat pe Hippo­ pe acesta să schimbe cuiele obişnuite de la
coon să îi ia regatul lui Tindar (v. Icarios). roţile carului lui Oenomaos cu’ nişte cuie
H IP P O C R E N E 4. (IrnTOKpijwi.) Calul făcute din ceară, care nu au întârziat sa cedeze
Pegas, aflându-se pe M untele Helicon, nu în timpul cursei şi au provocat accidentul fatal
departe de dumbrava sacră a Muzelor, a lovit (v. Pelops). Se mai spunea că, pentru a obţine
cu copita o stâncă, din care a ţâşnit un izvor bunăvoinţa lui Mirtilos, Pelops îi promisese
(v. Pegas), num it Hipgocrene, ceea ce în­ acestuia o noapte cu Hippodamia, sau chiar
semna Izvorul Calului. In jurul acestui izvor Hippodamia ar fi fost cea care a făcut o ase­
se adunau Muzele pentru a cânta şi a dansa. Se menea promisiune vizitiului.
Mai târziu, se povestea că Mirtilos încer­
considera că apa lui favoriza inspiraţia po­ case să o violeze pe Hippodamia, în timp ce se
etică. afla cu Pelops şi cu soţia lui în car, iar Pelops
Pausanias consemnează, de asemenea, la se depărtase puţin pentru a căuta apă de băut.
Trezen, u n alt Izvor al Calului, care îşi avea C ân d ' s-a întors, Hippodamia s -a plâns lui
originea tot într-o lovitură de copită în ’stâncă Pelops, care l-a aruncat pe Mirtilos în mare.
dată de calul divin Pegas. Se mai spunea că Hippodamia ar fi fost cea
H IP P O D A M IA 5. (ImroSapeia.) Legendele care a încercat să-l seducă pe vizitiu, în ab­
senţa lui Pelops. Şi, pentru că Mirtilos o re­
fuzase, ea l-a învinuit faţă de soţul său. Acesta
1 H ippe: HYG., Astr. poét., II, 18; ERATOSTH., l-a ucis, iar Mirtilos, în timp ce îşi dădea su­
. Catast., 18; Fr. tr„ gr., Nauck, p. 404.
1 H ippo: PAUS., IX, 13, 5; cf. XEN., Hell., VI, 4, 7;
PLUT., Pél., 20; Amat. Narr., 3, 1 si urm.
3 H ippocoon: PAUS., II, 2, 3; III, 1,’ 4 si 5; scol. la 10, 6 şi urm.; 14, 6; 17, 7; VI, 20, 17; 21, 6 la 11;
EUR., Or.. 477; DIOD. SIC., IV, 33; scol. la II., II, VUI, Î 4 , 10 si urm.; scol. la Vil., II, 104; APD.,
, 580; EUST., la VIL, p. 293, 10. V. art. Héraclès. Bibi., III, 10, 1; Ep„ II, 3 si urm.; TZET, la LYC„
* H ippocrene: HÉS., Théog., 6; STRAB., VIII, 6, 21, 149; 156; Ov., Her., VIII, 70; Ib„ 367 si urm,; Ars.
p. 379; IX, 2, 25; p. 410; PAUS., IX, 31, 3; cf. II, am., II, 7-8; PROP., I, 1, 19-10; HYG., Fab., 84;
. 3 1 ,9 ; Ov„ Met.. V, 256 si urm.; ANT. LIB., Tr. 9. 253; PARTH., Erot., 15; SERV., la VIRG., Georg.,
H ippodam ia: 1) PIND., 0/., !, 67-90, si scol. ad loi.; III, 7; PLUT., Parai., 33; SOPH., trag: pierdută
SOPH., EL, 504 si urm., si scol. la 504; EUR., Or., Oenomaos (NAUCK, Fr. Tr. Gr., p. 185); G.
988 si urm., si scol. la 982; 990; scol. la APOLL. DEVEREUX, în Studi e Materiali..., 1965; p. 3-25.
RH.,'Arg., I, 752; DIOD. SIC., IV, 73; PAUS., V, 2) V. Pirithoos.
 252 Pierre G R IM A L

fletul, a proferat blesteme asupra casei lui 1. Cu Amazoana Melanippe sau An-
Pelops. Acele blesteme ar fi fost la originea tiope, sau chiar Hippolite, Tezeu a avut un fiu,
nenorocirilor care s-au abătut asupra Pelo- care l-a numit Hippolit. De la mama sa,
pizilor (v. Atreu, Tiest, Agamemnon şi tab. 2). ppolit moştenise pasiunea pentru vânătoare
în onoarea Hippodamiei, Pelops a instituit şi exerciţii fizice de forţă. Dintre toate di­
la Olimpia o sărbătoare închinată Herei, zeiţa vinităţile, el o cinstea în mod cu totul deosebit
căsătoriei, care se ţinea la fiecare cinci ani. pe Artemis. Dar o dispreţuia pe Afrodita, iar
Referitor la copiii Hippodamiei şi ai lui zeiţa s-a răzbunat pentru acest lucru stârnind
Pelops, tradiţiile diferă. Uneori se spunea că în inima Fedrei, cea de-a doua soţie a lui
au avut şase fii: Atreu, Tiest, Pitteu, Alcatoos, Tezeu, o vie pasiune pentru acest tânăr. Fedra
Plistene şi Chrysippos. Alteori se spunea că au i s-a oferit, însă Hippolit a refuzat-o.
avut trei’s pezece ni: Atreu, Tiest, Dias, Ci- Tem ându-se că el îi va spune lui Tezeu, Fedra
nosouros, Corintos, Hippalmos, Hippasos, şi-a sfâşiat hainele, a spart uşa de la camera ei
Cleon, Argeios, Alcatoos, Heleios, Pitteu şi si a pretins că Hippolit încercase să o violeze.
Trezen, precum şi trei fiice: Nicippe, Lisidic’e ’’Tezeu s-a înfuriat atât de puternic, încât
si Astidamia, care s-a r fi căsătorit toate trei cu nevrând să-şi ucidă el însuşi fiul, a făcut apel
fiii lui Perseu (tab. 31). Dar Chryisippos era la Poseidon, care îi promisese că îi va înde­
considerat cel mai adesea ginerele Hippoda­ plini trei dorinţe. La rugămintea sa, zeul a
miei, ucis de către Atreu şi Tiest (v. Chrysip­
pos). Pentru a se răzbuna,’ Pelops ar fi ucis-o trimisatunci
un m onstiu marin, care a ieşit din valuri
când Hippolit conducea carul de luptă
cu mâna lui pe Hippodamia.
Uciderea lui Chrysippos era uneori poves­ pe malul mării, la Trezen, a, speriat caii si a
tită îii felul următor: deoarece Atreu şi Tiest provocat moartea tânărului. într-adevăr, Hip­
refuzaseră să -l ucidă pe Chrysippos, ’Hippo­ polit a fost tras de atelaj, a căzut din car şi,
damia a hotărât să o facă ea însăsi, folosind având picioarele prinse în hăţuri, a fost lovit
pentru aceasta sabia lui Laios, care isi petrecea de stânci. Aflând răul pe care îl produsese,
noaptea ca oaspete al lui Pelops. £ a a lăsat Fedra s-a spânzurat.
arma în trupul lui Chrysippos, încercând să Se mai povestea că, la rugămintea lui A r­
îndrepte bănuielile asupra lui Laios. Dar temis, Asclepios i-a redat viaţa tânărului.
Chrysippos, desi rănit mortal, a avut timp să Zeiţa l-a transportat apoi în Italia, la sanctua­
dezvăluie adevărul. Hippodamia a fost alugatâ rul său de la Aricia, pe malul lacului Nemi (v.
de Pelops si ostracizată din Elida. S -a refiigiat Diana). în mitologia romană, Hippolit a fost
atunci la M edeea, în Argolida, unde ar fi identificat cu zeul Virbius, însoţitor al Dianei
murit. Mai târziu, la recomandarea unui ora­ la Aricia.
col, Pelops i-a r fi adus cenuşa la Olimpia, 2. Hippolit era şi numele unui Gigant,
unde. Hippodamia avea, într-a’d evăr, un mic care, în Gigaritomahie,’a luptat cu Hermes şi a
altar, în incinta sacră (Altis). fost ucis de acesta. Zeul folosea celebra cască
2. Hippodamia se numea şi fiica lui a lui Hades, ce îl făcea invizibil.
Adrast (sau Boutes), soţia lui Pirit’oos, pentru H IP P O L IT E 3. (/ TTTToĂVTTj.) Legendele
care a izbucnit lupta dintre Centauri şi Lapiţi cunosc mai multe eroine cu acest nume, cea
(v. Piritoos şi tab.l şi 23).
Alte eroine cu acest nume sunt prezentate mai căreia
cunoscută fiind regina Amazoanelor,
Heracles a venit să-i ia centura (v.
la art. Brîseis (care se numea, în realitate,
Hippodamia) şi Phoenix. Heracles). Ca Amazoană, ea era fiica lui Ares,
iar mama ei se numea Otrere. Acestei regine i
H IP P O L O H O S 1. (I mroXâxos'.) Cunoaştem se atribuia uneori şi expediţia împotriva lui
doi eroi cu acest n u m e .. Tezeu (v. acest nume). Alteori era considerată
1. Primul era fiul lui Bellerofon şi al mama lui Hippolit (v. acest nume), dar, cel
Filonoei (sau Anticlia). L -a avut drept fiu pe mai adesea, legendele admit că a fost ucisă de
Glaucos, care a luptat împotriva cetăţii Troia, către Heracles.
în fruntea luptătorilor din Licia (tab. 35).
2. Un alt Hippolohos era fiul troianului H IP P O M E D O N 4. (InmpeStov.) Hippome-
Antenor. împreună cu fraţii săi, Glaucos şi dori era unul din cei şapte şefi care au atacat
Acamas, după căderea Troiei, el s-a stabilit la
Cirene. 3 H ippolite: I) EURIP., Hippollyte, passim; DIOD.
H IP P O L I T 2. (InmAuto".) Legendele cu­ SIC., IV, 62; scol. la VOd., XI, 321; Ov., Hér., IV;
Mètam., XV, 497 si urm.; Fast., VI, 737 si urm.;
nosc cel puţin două personaje mitologice nu­ VIRG., EN., VII, 765 si urm.; SERV., la VIRG.,
mite astfel. En., VI, 445; VII, 761;' SÉN., Ph. et Hip.; APD.,
B ibi, III, 10, 3; TZET, la LYC., 1329; PAUS., I,
22, 1 şi urm.; II, 27, 4; II, 32, 3 şi 10. Cf. S.
1 H ippoiohoc: 1) II, VI, 196 si urm., si scol. la 156; REINACH, în Cultes, Mythes et Reli'g., III, p. 54-
APD., B ib i, II, 3, 2; T Z E T ^ Hom., Ì23. 2) Scol. la 67; K. KERÉNYI, Hippólytos, Sziget, II, 1936, p.
PIND., Scol. la PIND,, Pyth., V, 108; TZET, Ia 33-34; W. FAUTH, Hippolytos und Phaidra...,
LYC. 874. . W iesbaden, 1959.
2 H ippolit: Scol. la II., III, 189; HYG., FAb„ 30; 163; H ippom edon: APD., Bibi., III, 6, 3 si 6; DIOD. SIC.,
223; APOLL. RH,, Arg., II, 775; DIOD. SIC., II, IV, 65; E SC H ., Sept, passim ; EUP., Phén., 125 si
46; IV, 16; APD., B ibi, II, 5, 9; PAUS., I, 41, 7; urm.; scol. Ia v. 126; PAUS., X, 10, 3; X, 38, 10;
PLUT., Thés., 27. HYG., Fab., 70.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Teba alături de Adrast (v. acest nume). Con­
form tradiţiei obişnuite, el era fiul lui Aris-
tomahos şi nepotul de frate al lui Adrast.
Bunicul său era Talaos (tab. 1). Având o
statură gigantică, el a căzut în timpul asedierii
cetăţii Teba, ucis de Ismarios. Se spunea că ar
fi locuit într-un castel situat în Lema. în vre­
mea lui Pausanias,, călătorilor li se arătau încă
ruinele acestuia. Fiul său, Polidoros, a fost
unul dintre Epigoni şi a participat la cucerirea
Tebei, împreună cu Âlcmeon (v. acest nume).
H IP P O M E N E S 1. (I Tnrofievrjs-.) Despre
Hippomenes, fiul lui Megareu şi al Meropei,
se povestea aceeaşi întâmplare atribuită şi lui
Melanion (v. acest nume). El voia să o ia în
căsătorie pe Atalanta, dar tânăra fată nu voia
să se mărite şi îi forţa pe toţi pretendenţii să
lupte cu ea intr-o cursă cu care de luptă,
ucigându-i pe cei pe care îi depăşea. Asta
până în ziua în care Hippomenes a aruncat în
timpul cursei, în faţa Atalantei, trei mere de
aur primite de la Afrodita. Acest gest i-a adus
victoria (v. Atalanta). Ca şi Melanion, el a fost
prefăcut în leu, din acelaşi motiv. Cibelei i s-a
făcut milă de Hippomenes şi de Atalanta,
legându-i la carul său, sub noua lor înfăţişare
de lei.
H IP P O T E S 2. (lTTiTOTTjS'-) Cunoaştem doi
eroi cu acest nume.
1. Primul era unul dintre Heraclizi (v. acest
nume). Se trăgea din Antiohos, fiul pe care
Heracles îl avusese cu Meda, fiica lui Filas,
regele Driopilor (v. Filas). Antiobios avusese
-un fiu, numit ca şi bunicul său tot Filas, care
era tatăl lui Hippotes. Prin mama sa, Leipefile,
el şe trăgea din Iolaos (tab. 31). El a participat
la expediţia Heraclizilor, conduşi de Temenos,
împotriva Peloponezului (v. Heraclizi). In
timpul luptelor, pe când se găsea la Naupact,
el a ucis, din greşeală, un prezicător, pe care
l-a luat drept spion, ceea ce a provocat mânia
lui Apollo împotriva armatei Heraclizilor. Ca
pedeapsă, Hippotes a fost ostracizat timp de
zece ani.
Hippotes a avut un fiu, numit Aletes (v
acest nume).
2. Alt Hippotes era fiul regelui Corintu­
lui, Creon, care i-a primit pe Iason şi pe
Medeea, ostracizaţi de către Acast. Atunci
când Medeea i-a ucis pe Creon şi pe fiica sa
(v. Iason), Hippotes a chem at-o în faţa unui
tribunal din Atena, însă ea a fost achitată (v. şi
Medos).
1 H ippom enes: APD., B ib i, III, 9, 2; EUSY., la 1
XXIII, 683; scol. la V ii, II, 764; la THÉOCR., III,
40; VIRG., Catalect., XI, 25; Ov., Mét., X, 560 si
urm.; HYG., Fab., 185; SERV., la VIRG., En„ III,
, 113; Ecl., VI, 61; scol. la EUR., Phén., 150.
H ippotes: 1) APD., B ib i, II, 8, 3; PAUS., III, 13, 3;
DIOD. SIC., V, 9; CONON, Narr., 26; scol. la
PIND., O i, XIII, 17. 2) Scol. la EUR., Méd., 20;
DIOD. SIC., IV, 55; HYG., Fab., 27.
253
H IP P O T O E 3. (ITnrodoii].) între alte eroine
cu acest nume, mitografii o menţionează pe
fiica fiului lui Perseu, M estor (tab. 31) şi a
Lisidicei, una din fiicele lui Pelops. Ea a fost
răpită de Poseidon şi dusă în Insulele Echi-
nade. Acolo, Hippotoe i-a dăruit zeului un fiu,
Tafios, care va fi tatăl lui Pterelas, regele
Teleboenilor (v. Amfitrion).
H IPSIC R E O N 4. '(TtpLKpeajp.) Teofrast po­
vestea că un locuitor din cetatea Milet, numit
Hipsicreon, avea ca prieten pe un anume
Promedon, din Naxos. Si într-o zi, pe când
acesta se afla la prietenul său, Neera, soţia lui,
s-a îndrăgostit de el. Cât timp a fost de faţă
soţul, ea şi-a ascuns pasiunea, dar într-o zi,
când Hipsicreon era plecat, Neera a profitat şi
i-a făcut cunoscută iubirea sa. Promedon a
refuzat să o asculte, invocând datoriile sacre
ale calităţii sale de oaspete. Atunci, Neera i-a
pus pe servitori să o închidă în camera oas­
petelui şi a făcut în aşa fel încât acesta a con­
simţit în cele din urmă să-i facă voia. A doua
zi, Promedon, îngrozit de ceea ce se petrecuse,
a plecat spre Naxos, şi Neera l-a urmat. Hip­
sicreon, când a aflat,’ şi-a cerut înapoi soţia,
care s-a refugiat atunci în altarul Pritaneu din
Naxos şi a refuzat să-şi urmeze bărbatul. Lo­
cuitorii din Naxos l-au sfătuit să-şi convingă
soţia, însă i-au interzis să folosească forţa
pentru a o smulge din lăcaşul sfânt. însă Hip­
sicreon s-a considerat jignit de acest sfat şi i-a
convins pe locuitorii din Milet să declare răz­
boi cetăţii Naxos.
H IP S IP IL E 5. '{Ytpi ttvXt).) Fiica lui Toas şi a
Mirinei, Hipsipile era, prin tatăl său, nepoata
lui Dionysos şi a Anadnei (v. Ariadna şi
Toas). Prin mama ei, se trăgea din Creteu şi,
prin urmare, era urmaşa lui Eol (tab. 8). Toas
domnea peste Insula Lemnos, în vremea când
femeile ae acolo deciseseră să-i ucidă pe toţi
bărbaţii. într-adevăr, deoarece neglijaseră
cultul Afroditei, ele au fost pedepsite de zeiţă
cu un miros îngrozitor. Bărbaţii le părăsiseră
şi căutau femei captive şi străine. Pentru a se
răzbuna, femeile din insulă i-au masacrat pe
toţi bărbaţii. Doar Hipsipile nu s -a îndurat
să-şi ucidă tatăl şi, în noaptea stabilită, ea l-a
ascuns într-un cufăr (alţi autori consemnau că
l-a îmbrăcat cu ornamentele statuii lui Diony-
3 H ippothoe: APD., B ibi, II, 4, 5; TZET., la LYC„
, 932; scol. la APOLL. EH., Arg., I, 747.
H ipsicreon: PARTH., Erot., 18; PLUT., Virt., Mul.,
55 H ipsipile:
17' Ii, VIII, 468, si la scol.; XII, 41; XXIII,
747; APOLL. RH., Arg'., I, 608 si urm.; scol. la v.
609; 615;769; scol. la PIND. Ol., IV, 32 c; arg. de
Nem., II; PIND., Pyth., IV, 253 si urm.; APD.,
B ib i, I, 9, 17; III, 6, 4; VAL. FLACC., Arg.. II, 242
şi urm.; HYG., Fab., 15; 74; 254; ESCH., Trad,
pierdută Hipsipile; SOPH., id„ Lemnienele; EUR.,
id. Hipsipile (fragmente regăsite, ap. Pap.
d ’Oxyrrh., scol. la STAT., Theb., IV, 740; 770; V,
29; STAT., Theb., V, 494 si urm.; ANTH. PAL.,
III, 19; PROP., I, 15, 17 şi urm. Cf. G. DUMEZIL,
Le Crime des Lemniennes..., Paris., 1924.
254
sos şi l-a dus a doua zi de dimineaţă la mare,
ca şi cum ar fi fost zeul, pe care avea să-l
purifice după crima din timpul nopţii). Ea l-a
urcat într-o ambarcaţiune improvizată si Toas
a fost salvat până la urmă (v. legenda sa).
în calitatea ei de fiică a fostului rege, Hip-
sipile a fost aleasă regină de către femeile din
Lemnos. în acea vreme au debarcat Argo­
nauţii. După unii autori, fie au fost primiţi cu
ospitalitate de locuitoarele insulei, ne acestea
ar fi început prin a se opune cu arma în mână
la debarcarea lor. D ar s-au mai îmblânzit
atunci când eroii s-au angajat să se unească cu
ele. Hipsipile a devenit astfel iubita lui lason.
Ea a organizat apoi jocuri funebre în onoarea
lui Toas (care, în mod oficial, era considerat
mort) şi, în general, a tuturor bărbaţilor m a­
sacraţi din insulă.
Din iubirea cu lason, Hipsipile a avut doi
fii: Euneos, care este amintit în Iliada lui
Homer (v. Euneos), şi un altul, numit când
Nebrofonos (sau Nefronios), când Toas, ca şi
bunicul său (tab. 21).
Mai târziu, după plecarea Argonauţilor,
femeile au aflat că regina lor îşi cruţase tatăl şi
au vrut să o ucidă pentru ceea ce considerau
că fusese o trădare. D ar Hipsipile a fugit pe
ascuns, noaptea, şi a fost răpită de piraţi, care
au vândut-o ca sclavă lui Licurg, regele cetăţii
Nemeea. Acolo, în serviciul lui Licurg si a
soţiei sale Euridice, ea a fost însărcinată să
aibă grijă de fiul lor, micuţul Ofeltes. Dar,
atunci când au trecut Cei Şapte Comandanţi
(din expediţia împotriva Te’bei) şi i-au cerut
să le arate un izvor unde. să-şi potolească
setea, ea l-a scăpat din ochi pe copil şi acesta
a fost sugrumat de un şarpe mostruos (v. Ar-
hemoros şi Amfiaraos). De mânie, Euridice şi
Licurg au vrut să o dea pe Hipsipile pe mâna
călăului. Dar tocmai atunci au apărut cei doi
fii al Hipsipilei, Euneos şi Toas cel Tânăr,
care îşi căutau mama. AmiSaraos, unul dintre
Cei Şapte, i-a făcut să se recunoască unii pe
ceilalţi, datorită unei crengi de viţă de vie din
aur, pe care tinerii o purtau cu ei şi care fusese
darul făcut odinioară bunicului lor Toas de
către Dionysos. Ba mai mult, Amfiaroas a
liniştit-o pe Euridice şi a obţinut de la ea per­
misiunea ca Hipsipile’să se întoarcă în Insula
Lemnos, împreună cu fiii săi. Aceasta a fost
versiunea urmată de Euripide, în tragedia sa,
parţial pierdută astăzi, numită Hipsipile. în
plus, pentru a explica felul în care se
despărţise Hipsipile de copiii ei, Euripide îşi
imaginase că aceştia se îmbarcaseră pe nava
Argo, atunci când tatăl lor plecase, la un an de
la naşterea lor (fiindcă erau gemeni); ei ar fi
fost apoi aduşi în Tracia de către Orfeu, care îi
crescuse. Acolo, îşi regăsiseră bunicul, pe
Toas. Aceste aventuri romaneşti nu aparţineau
în mod evident legendei primitive, ci erau
pure ficţiuni literare şi combinaţii ulterioare.
H IR IE U 1. '(Ypiev??.) Hirieu era tatăl lui
1 H irieu: APD., Bibi., III, 10, 1; ET. BYZ., ,v. v„ "Fpia;
scol. la V II, XVIII, 486 la l 'Od., V, 121;
Pierre G R IM A L
Nicteu, a l lui Licos şi, după unele tradiţii, al
lui Orion. El însusi era fiul lui Poseidon şi al
Pleiadei Alcione. fel întemeiase cetatea Hiria,
din Beoţia, peste care domnea, şi avea ca soţie
pe Nimfa Clonia (tab. 25).
Legendele târzii îl înfăţişau pe Hirieu drept
un bătrân plugar, care îi primise cu ospitalitate
pe Zeus, Poseidon şi Hermes, în coliba sa.
Cum aceştia, drept răsplată, se oferiseră să-i
împlinească orice dorinţă, el le-a cerut un fiu.
Zeii i-au dăruit un fiu, urinând în pielea unui
bou pe care bătrânul îl sacrificase în cinstea
lor. Acest fiu a fost numit Orion (v. acest
nume).
După unele tradiţii, pentru Hirieu con­
struiseră arhitecţii Trofonios şi Agamede
cunoscuta clădire pentru păstrarea unui tezaur,
care le-a provocat pieirea (v. Agamede).
H IR N E T O 2. '(Tpyrjdbj.) Himeto era fiica lui
Temenos şi soţia lui Deifontes (v. acest nume
şi tab. 16). Ea a fost eroina tragediei, astăzi
pierdute, a lui Euripide, intitulată Temenidele.
* H IR P I SO RANI3. „Lupii de pe Soracte“
erau preoţii care celebrau, pe Muntele Soracte,
situat la nord de Roma, anumite ceremonii, în
cursul cărora dansau, cu picioarele goale, pe
cărbuni aprinşi. în legătură cu originea acestei
confrerii a „lupilor“, se povestea o legendă
curioasă. în timp ce locuitorii de pe Muntele
Soracte ofereau un sacrificiu în cinstea lui Dis
Pater, au apărut lupii şi au smuls din flăcări
bucăţile de came ale victimelor. Oamenii i-au
urmărit si, după o cursă lungă, i-au văzut
dispărând într-o peşteră, de unde ieşea o du­
hoare insuportabilă, care, nu numai că i-a ucis
pe urmăritori, dar a răspândit şi o epidemie în
tot ţinutul. A fost întrebat oracolul şi li s-a
răspuns că, pentru a domoli mânia zeilor, lo­
cuitorii trebuiau „ să. se facă asemenea lupi­
lor“, adică să trăiască din jafuri.
Această legendă poate fi comparată cu
riturile romane ale Lupercilor (v. acest nume).
H IS T O R IS 4. (laropiş.) O legendă locală
atribuie uneori lui Historis, fiica prezicătorului
te ban Tirezias, vicleşugul care i-a permis lui
Galintias (v. acest ’ nume) să-i grăbească
Alcmenei naşterea lui Heracles şi a lui Ificles,
când aceasta era împiedicată să nască din
cauza complotului pus la cale de Hera şi Ilitia.
Cum Ilitia era aşezată pe pragul casei, cu
mâinile încrucişate, îm piedicând-o pe Alc-
mena „să se deznoade“, Historis a ieşit brusc
din casă, strigând de bucurie şi spunând că
Alcmena tocmai fusese eliberată de chinuri.
Zeiţa a crezut şi s-a depărtat furioasă, ceea ce
PARTHEN., Erot., 20; HYG., Fab., 157; 195; Ov„
Fast., V, 495 şi urm.; NONN., Dion., XIII, 96 şi
, urm.
H im eto : V. Deifontes; cf. STRAB., VIII, 8, 5, p. 389,
citând EPHORE (fr. 16); NAUCK, Tr. Gr. Fr„ p.
, 463.
. H irp i Sora ni: SERV., la VIRG., En„ XI, 785.
H istoris: PAUS., IX, 11, 3.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C A ŞI R O M A N Ă
i-a permis Alcmenei să pună capăt durerilor şi
să aducă pe lume cei doi fii gemeni, Heracle’s
şi Ificles.
H O M O L O E U S 1. tpiioXuevs-.) Homoloeus
era unul din fiii Niobei şi ai lui Amfion. El l-a
ajutat pe tatăl lui să ridice zidurile de apărare
ale cetăţii Teba şi a dat numele său unei porţi
a cetăţii.
H O M O N O IA 2. (Ofiovoia.) Personificarea,
pur abstractă, a Concordiei. Avea un altar pe
Olimp. La Roma, era cunoscută sub numele
de Concordia, noţiune abstractă care apărea
adesea în ideologia oficială, în special pe
monezi, unde apariţia ei marchează potolirea
unei revolte sau încheierea unui război civil.
La poalele Capitoliului, Concordia avea un
templu, care îi fusese închinat de către Ca-
millus şi simboliza acordul încheiat între pa­
tricieni şi plebei.
*H O N O S3. La Roma, Honos era personifi­
carea virtuţii morale, aşa cum Virtus era per­
sonificarea curajului războinic. Avea mai
multe temple chiar în Roma.
H O PL A D A M O S4. (OrrAăSapos-.) Hoplada-
mos era unul dintre giganţii care, conform
unei legende arcadiene, o însoţeau pe Rhea
atunci când îl purta în pântece pe Zeus, pentru
a o proteja de Cronos, în cazul în care acesta
ar fi atacat-o.
♦H O R A Ţ IU 5. Legendele romane cunosc
trei eroi cu ’acest nume, dintre care cel puţin
unul este pur mitic, iar doi sunt prezentaţi ca
personaje „istorice“ .
1. în timpul războiului dintre romani şi
etrusci, al cărui început a fost marcat de lupta
dintre Brutus şi Arruns Tarquinus, cele două
armate pierduseră un mare num ăr de oameni
şi nu se ştia cine era învingător. Ambele ar­
mate îşi instalaseră taberele pe câmpul de
luptă, aproape de Pădurea din Arsia. La un
moment dat, din pădure s -a auzit o voce di­
vină, care a anunţat: „Etruscii au pierdut un
om în plus; romanii sunt învingători !“. Cu­
prinşi de panică, etruscii au fugit. Eroul cinstit
in Pădurea din Arsia se numea Horaţiu şi vo­
cea sa pusese duşmanul pe fugă.
2. U n alt îioraţiu, cunoscut mai ales sub
numele de Horaţiu Chiorul (Horatius Cocles),
a apărat singur, puţin mai târziu, singurul pod
ce lega Roma de malul drept al Tibrului, îm­
potriva atacurilor eţruscilor. în urm a unei răni
la şold, primite în timpul acestei lupte, el a
1 Hom oloee: Scol. la EUR., Phén., 1119.
, H om onoia: PAUS., V, 14, 9.
. H onos: CIC., D e Leg., II, 58 si urm.
. H opladam os: PAUS., VIII, 36, 2.
s H o ra tiu : 1) DEN. HAL., V, 16; 882 si urm. 2) LIV.,
II, ’10; PLUT., Publ., 16; cf. G. DUMÉZIL, Mitra,
Varuna, p. 120; G. DE SANCTIS, în Riv. Fil. Istr.
Cl., 1935, p. 289-301. 3) LIV., I, 25 si urm.;
FLORUS., I, 3; DEN. HAL.; III, 5 la 22. V. G.
DUMÉZIL, Horace et les Curiaces, Paris, s. d.
(1942).
255
rămas şchiop. I s-a ridicat o statuie la Volca-
nal, lâ poalele Capitoliului. Probabil că
această statuie a unui personaj chior şi şchiop
(zeul Vulcan însuşi ?) s-a aflat la originea
acestei legende.
3. In sfârşit, desi lupta celor trei Horaţi,
campioni ai Romei, împotriva celor trei Cu-
riaţi, campioni al Albei, era considerată în
general drept un eveniment istoric, există sufi­
ciente motive să credem că această povestire
era transpunerea unui străvechi mit de iniţiere,
căruia îi găsim un echivalent în legendele
celtice (v. lucrarea lui G.Dumezil, citată la
note).
H O R E 6. (Qpai.) Se numeau Hore, printr-o
traducere abuzivă a denumirii latine Horae,
divinităţile Anotimpurilor. Foarte târziu, ele
au ajuns să personifice Orele Zilei.
Horele sunt fiicele lui Zeus si Themis. Ele
erau surori cu Moirele (zeiţele £)estinului, tab.
40). Erau trei la număr şi se numeau: Eunomia
(Disciplina), Dice (Justiţia) şi Eirene (Pacea).
Totuşi, atenienii le numeau: Thallo, Auxo si
Cârpo, trei nume care evocau noţiunile de
înmugurire, creştere şi fructificare. Horele
aveau un dublu aspect: ca divinităţi ale
Naturii, ele dominau ciclul vegetaţiei; ca di­
vinităţi ale ordinii (fiice ale lui Themis,
Justiţia), ele asigurau menţinerea ordinii în
societate.
în Olimp, ele jucau diverse roluri: vegheau
la porţile locuinţei zeilor, uneori se spunea că
o crescuseră pe Hera, ale cărei servitoare erau.
Ele dezlegau caii de la carul Herei şi, la unii
autori, îndeplineau aceeaşi sarcină pe lângă
Soare. Horele făceau parte din suita Afroditei,
având un rang asemănător cu cel al Charitelor,
dar figurau şi în cortegiul lui Dionysos. în
legendele referitoare la Persefona, Horele erau
printre colegele sale de joacă. în sfârşit, şi lui
Pan, zeul pădurilor şi al turmelor, îi plăcea să
le aibă în preajmă.
Horele erau reprezentate cu înfăţişarea unor
tinere fete, pline de graţie, ţinând adesea în
mână câte o floare sau o plantă. Dar, ele erau
considerate fiinţe abstracte, cu o înfăţişare
personală nesigură, şi nu jucau aproape nici un
rol în legende. Abia’într-o alegorie târzie, una
din Hore apare ca soţie a lui Zefir (Vântul din
Vest, vântul primăverii prin excelenţă), cu
care a avut un fiu, Carpos (Fructul).
*H O STIU S7. Numit uneori şi Hostus Hos-
tilius, Hostius era un latin, originar din colonia
Medullia, întemeiată de„ către locuitorii din
Alba în ţinutul sabinilor. în timpul domniei lui
6 H ore: HÉS., Théog., 901 si urm.; II., V, 749; VIII,
393; PIND., fr. 30; Ol., XIII, 6 si urm.; Ov., Mét.,
II, 118; PAUS., II, 20 5; IX, 35, 2; HYG., Fab.,
183; APOD., B ib i, I, 3, 1; Hym. orph.. 10, 4;
7 SERV., la VIRG., E cl, V, 48.
H ostius: DEN, HAL., III, 1; LIV., I, 12, 2 si urm.; 22,
1; AUR. VICT., De Vir. Ili, II, 7; PLUT., Rom., 14
si 15; PLIN., Hist. Nat., XVI, 5, 11; MACR., Sat.,
1 6, 16.
256
Romulus, el venise să locuiască la Roma.
Atunci când au fost răpite femeile sabine, el
s-a căsătorit cu Hersilia (v. acest nume),
având cu ea un fiu, ce va fi tatăl regelui Tullus
Hostilius. în cursul luptei împotriva sabinilor,
care a avut loc pe câmpia Forumului, Hostius
s -a distins prin vitejia dovedită în primele
rânduri ale armatei romane. A căzut primul şi
moartea sa a creat o clipă de panică printre
romani, până când lupiter Stator a intervenit şi
a restabilit situaţia.
Hostius luptase deja cu multă vitejie la
cucerirea Fidenei, când fusese răsplătit cu o
cunună de laUr, prima distincţie atribuită la
Roma.
H T O N IA 1. (Xdouîa.) Sunt două personaje
cu acest nume.
1 H tonia: 1) PAUS., II, 35, 4 si urm.; EL., H. An., XI,
4. 2) APD., B ib i, III, 15, 1; HYG., Fab., 46; 238.
Pierre G RIM A L
1. A Fiica lui Foroneu şi sora lui Clime-
neU. împreună cu fratele său’, ea a fondat un
templu închinat zeiţei Demetra, în cetatea
Hermione. O tradiţie din Argos o considera pe
Htonia fiica lui Colontas. Cum acesta refuzase
să o primească pe Demetra şi să o venereze,
Htonia îl blamase pe tatăl său pentru
nelegiuirea lui. Casa lui Colontas fusese arsă
de zeiţă, iar Htonia a fost dusă la Hermione.
Tânăra a întemeiat în această cetate un sanc­
tuar, în care Demetra era onorată sub numele
de Demetra Htonia (adică Demetra Sub­
pământeană).
2. Una din fiicele lui Erehteu (tab. 11).
Ea s-a căsătorit cu unchiul său Boutes sau,
într-o altă variantă, fusese oferită ca victimă
ispăşitoare în timpul luptei împotriva lui Eu-
molpos şi a locuitorilor din Eleusis, ori s-a
sinucis alături de surorile sale, atunci când
sora lor mai mare, Protogenia, fusese sacrifi­
cată (v. Erehteu).

IA C C H O S . (Ja/cxos'-) Iacchos era zeul
care conducea, în m od mistic, procesiunea
iniţiaţilor în Misterele din Eleusis. Numele său
pare să nu fie decât strigătul ritual „Iacche“,
scos de credincioşi. Acest strigăt a devenit
nume, iar sub acest nume a fost pus un zeu.
Tradiţiile diferă în legătură cu personalitatea
lui Iacchos, al cărui nume îl aminteşte pe cel
purtat de Dionysos, Bâcchos. El poate fi con­
siderat drept un intermediar între zeiţele
Eleusine şi Dionysos.
Uneori, era prezentat drept fiul zeiţei De-
metra, care şi-ar fi însoţit mama în căutarea
surorii sale, Persefona (v. Demetră). El a fost
cel care, prin râsul său, în faţa gesturilor lui
Baubo, a făcut-o pe zeiţă să râdă (v. Baubo).
Cel mai adesea, Iacchos era considerat fiul
Persefonei şi nu al Demetrei. în această
situaţie, el nu ar fi fost decât reîncarnarea lui
Zagreus (v. acest nume), fiul Persefonei şi al
lui Zeus. Intr-adevăr, Hera, geloasă pe iubirile
soţului ei şi neputând să se răzbune pe el, i-a
îndemnat pe Titani să-l atace pe micuţul Za­
greus, fiul rivalei sale, în timp ce acesta se
juca. Zagreus a „încercat să scape şi a luat di­
verse înfăţişări. în cele din urmă, atunci când a
luat înfăţişarea unui taur, a fost prins de ur­
1 Iacchos: DIOD. SIC., III, 64, 1 si urm.; LUCR., IV,
1160; ARNOB., Adu. Pag., III, 10; V, 25; scol. la
ARISTOPH., Gren., 324; la EUR., Troy., 1230;
TZET., la LYC., 355; PROCLUS, Comment. au
Tim., 200 d; PAUS., VIII, 37, 5; I, 37, 4;
HESYCH., s. v. E a5a?ioţ; NONN., Dion., X LV III,
870 si urm.; si XXXI, 66 si urm.; EUST., la II,
629; 962, 60;’ STRAB., X, 3, 10, p. 468; Hymm.
hom. la Dem.; SERV., la VIRG., Georg., I, 166; cf.
HDT., VIII, 65.
I
măritorii săi, care l-au sfâşiat, i-a u pus
bucăţile într-un cazan şi au început să-l
fiarbă. Zeus a alergat în ajutorul fiului său, dar
prea târziu. El i-a ucis cu o lovitură de trăsnet
pe Titanii criminali, l-a însărcinat pe Apollo
să adune pe Muntele Pamas bucăţile împrăşti­
ate din trupul fiului său şi, atunci când Atena
i-a adus inima copilului, care mai bătea încă,
Zeus a înghiţit-o, după care l-a regenerat pe
Zagreus şi i-a dat numele de Iacchos.
Alteori, Iacchos trecea drept soţul Deme­
trei; sau chiar fiul lui Dionysos, pe care îl
avusese cu Nimfa Aura (v. acest nume) din
Frigia. Aura avusese de la Dionysos doi copii
gemeni, dar îl devorase pe unul, în nebunia ei.
Cel de-al doilea, micul Iacchos fusese salvat
de o altă Nimfă, iubită a zeului, şi încredinţat
Bacchantelor din Eleusis, care l-au crescut. Se
spunea că Atena însăşi l-a alăptat, în timp ce
Aura s-a aruncat în râul Sangarios (acelaşi
care a jucat un rol în legenda lui Agdistis şi
Attis) şi s-a prefăcut într-o fântână.
în sfârşit, câteodată, Iacchos şi Bacchos
erau identificaţi, declarându-se că această
dualitate era un mister.
Iacchos era reprezentat ca un copil ajuns la
adolescenţă, purtând în mână o torţă şi călău­
zind procesiunea Misterelor din Eleusis, în
timp ce dansa.
IA ER A 2. (Impa.) Una din fiicele lui Ne-
reu. De asemenea, la Vergiliu, era numele
unei Driade de pe Muntele Ida din Frigia, care
a avut de la Alcanor doi gemeni, Pandaros şi
Bitias, care figurau printre însoţitorii lui Enea.
2 Ia e ra : HYG., Fab., Pr„ 8 (Rose); II, XVIII, 42
VIRG., En„ IX, 673.
258
IA L E M O S . (faĂeţxos'.) Ialemos era fiul lui
Apollo si al Calliopei; el efa frate cu Hime-
neos şi Orfeu (într-o versiune a legendei aces­
tuia; v. Orfeu). Aşa cum Himeneos personifica
cântecul nupţial, ’ialemos personifica bocetul
şi cântecul trist pentru fiinţele care muriseră
tinere. Era considerat inventatorul acestui gen.
Uneori, el era identificat cu Linos, care murise
tânâr şi căruia i se cântase acest gen de bocet.
IA L M E N O S2. (IdXfj.euog-.') Ialmenos şi
fratele său, Ascalofos, erau fiii lui Ares; mama
lor era Astiohe, fiica lui Actor (tab. 33). Ial-
menos şi Ascalofos au domnit peste cetatea
Orhome’n din Beoţia şi, în timpul domniei lor,
M inienii au participat la expediţia împotriva
Troiei. Contingentul lor număra treizeci de
nave.
După cucerirea Troiei, Ialmenos s -a întors,
cu navele sale, dar, în loc să revină în patria
sa, s-a stabilit pe coasta Pontului Euxin
(Marea Neagră), unde a fondat o colonie
Aheeană, numită încă, în vremea lui Strabon,
„Aheenii din Pont“, care considera drept
metropolă cetatea Orhomen.
Ialmenos si fratele său figurează şi. printre
Argonauţi. Ialmenos apare şi între pretendenţii
la m âna Elenei şi s -a legat prin jurăm ântul lor
comun să participe la război pentru a o
recăpăta (v. Elena).
IA L IS O S3. (lâXvoos-.) Ialisos a dat numele
cetăţii omonime din Insula Rodos. Prin tatăl
său, Cercafos, el descindea din Helios (zeul
soarelui) şi din Nimfa Rode (v. Cercafos).
Căsătorit cu Dotis, el a avut o fiică, Sime, care
a dat numele unei insule situate între Rodos şi
Cnide.
IA M B E4. (la'fiftrj.) Iambe, fiica lui Pan şi a
Nimfei Echo, era servitoare la Eleusis, în casa
lui Celeos şi a Metanirei, atunci când Demetra
a trecut pe acolo, în căutarea Persefonei.
Iambe a prim it-o şi a făcut-o să râdă cu glu­
mele sale. Acest rol este atribuit uneori lui
Baubo şi nu lui Iambe.
IA M O S5. (Ja/uos'.) Iamos era un erou din
Olimpia, strămoş mitic al familiei sacerdotale
a Iamizilor. Ascendenţa sa divină este ur­
mătoarea : Pitane, fiica zeului-râu Eurotas, a
avut de la Poseidon o fiică, Evadne, care a fost
1 Ialem os: PIND., citat de scol. la EUR., Rhes., 892;
scol. la EUR., Or„ 1375; Suppl., 281; scol. la
PIND., Pyth., IV, 313; la APOLL. RH., Arg., IV,
2 1304'
Ialm enos: II, II, 511 si urm.; si EUST., ad loc.;
PAUS., IX, 37, 7; HYG., Fab’., 97; 159; TZET.,
Pasth., 87; STRAB., IX, 2, 42 p. 416; APD., B ib i,
1,9, 16; III, 10, 8.
Ialisos: PIND., Ol., VII, 136; scol. la DIOD. SIC., V,
57; TZET., la LYC., 923.
Iam be: Hymm. hom. la Dem., 195 si urm.; APD.,
B ib i, I, 5, 1; DIOD. SIC., V, 4; ETYM. MAGN., s.
, v. lo.|i8r|.
s lam o s: PAUS., VI, 2, 5; PIND., O l, VI, 46 si urm.; si
la scol.
Pierre G R IM A L
crescută de Epitos, tatăl său „uman“ (v. Epi-
tos, 3 şi Evadne, 1). Evadne a fost iubită de
Apollo, de la care a avut un fiu. De ruşine că a
fost sedusă, Evadne şi-a abandonat ’copilul;
însă doi şerpi au venit’şi l-a u hrănit cU miere.
Evadne î- a regăsit într-o zi, salvat astfel în
mod miraculos, culcat printre violetele înflo­
rite. I-a dat, deci, numele de Iamos (Copilul
cu Violete). Epitos a întrebat atunci oracolul
din Delfi şi Zeus i-a răspuns că micul Iamos
va deveni un prezicător celebru si va fi părin­
tele unui lung şir de preoţi şi de prezicători.
Când s-a făcut mare, Iamos s-a dus într-o
noapte pe malul râului Alfeu şi l-a chemat pe
tatăl său, Apollo, şi pe bunicul său, Poseidon.
Apollo i-a răspuns şi i-a poruncit să îi ur­
meze vocea. L -a condus atunci până în locul
numit Olimpia şi i-a spus să se stabilească
acolo şi să-l aştepte pe Heracles, care va
întemeia Jocurile’ Olimpice, ce vor deveni mai
târziu celebre. Apollo l-a învăţat să înţeleagă
limbajul păsărilor şi să interpreteze semnele
furnizate de victime.
IA N ISC O S6. (Jamoros'.) Erau doi eroi m i­
tologici cu acest nume.
1. Fiul lui Asclepios, în anumite tradiţii,
prin urmare, fratele lui Macaon şi Podalirios.
Era originar din Tesalia, din ţinutul Perrhe-
bilor.
2. Un alt Ianiscos era un descendent al
atenianului Clitios. Clitios i-o dăduse pe fiica
sa, Feno, în căsătorie regelui Lamedon din
cetatea Sicione. Apoi, atunci când Adrast,
unul din urmaşii lui Lamedon, a părăsit tronul
din Sicione (v.’ Adrast), locuitorii l-au chemat
să domnească pe Ianiscos, care a venit din
Atica. La moartea sa, Faestos i-a urmat la tron
(v. acest nume).
IA N TE7. (Iau0rj.) Două eroine au purtat
acest nume.
1. Numele de Iante (Fata cu Violete) era
purtat de o fiică a lui Oceanos.
2. Tot Iante se numea şi o eroină din
Creta, soţia lui Ifis (v. acest nume).
*IANUS8. Ianus era unul dintre cei mai ve­
chi zei din Panteonul Roman. Era înfăţişat ca
având două feţe opuse, una privind în faţă şi
cealaltă în spate. Legendele sale erau pur ro­
mane şi erau legate de originea cetăţii.
După anumiţi mitografi, Ianus era de fel
din Roma, unde ar fi domnit odinioară împre­
ună cu Camese, un rege mitic, căruia nu i se
6 laniscos: 1) Scol. la ARISTOPH., Plut., 701. 2)
7 -PAUS., II, 6, 6.
' Ian te: 1) HÉS„ Théog., 349; PAUS., IV, 30, 4;
. HYG., Pr. 6 (Rose). 2) Ov., Met., IX, 666 si urm.
8 lan u s; VARR., L. L., V, 156; VII, 27; MÂCROB.,
Sat., I, 9, 17; Ov., Métam., XIV, 778 si urm., Fast.,
I, 259 si urm.; VIRG., En., VIII, 319 si urm., si
358; PLUT., Qu. gr„ 41; SERV., la VIRG., En’.,
VIII, 319; AUGUST., Ciu. D., VII, 4; SOLIN., II, 5
si urm.; LYD., De Mens., IV, 2. Cf. P. Qrimal, Le
dieu Janus et les Origines de Rome, Lettres
d ’Humanité, IV; L. A. HOLLAND, Janus and the
bridge, Am. Acad. în Rome, 1961.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
cunoştea decât numele. După alţii, Ianus ar fi
fost un străin, originar din Tesalia. Exilat la
Roma, el ar fi fost bine primit de regele
Camese, care şi-a r fi împărţit regatul cu el.
Ianus ar fi construit atunci o cetate pe colina
care a luat numele de Ianiculus (astăzi Giani-
colo), de la numele zeului. Venit în Italia îm ­
preună cu soţia sa, numită Camise sau Ca-
maseme, el ar fi avut mai mulţi copii, în spe­
cial Tiber, cel care a dat numele râului Tibru.
Mai târziu, după moartea lui Camese, Ianus a
domnit singur peste Latium; el ar fi fost cel
care l-a primit pe Saturn, atunci când acesta a
fost alungat din Grecia de către fiul său, lupi-
ter (v. Cronos şi Zeus). în timp ce Ianus dom­
nea peste Ianiculus, Saturn domnea peste Sa-
turnia, un sat situat pe înălţimile Capitoliului.
Acestei domnii ale lui Ianus i se atribuie
caracteristicile obişnuite ale vârstei de aur:
cinstea perfectă a oamenilor, belşugul, pacea
desăvârşită etc. Ianus ar fi inventat folosirea
navelor,’ pentru a veni din Tesalia în Italia; tot
el a r fi introdus utilizarea monedei. De fapt,
cele mai vechi monezi romane din bronz,
aveau pe avers efigia lui Ianus şi reversul
reprezenta o provă de navă. Ianus i-a r fi civi­
lizat pe primii locuitori din Latium, Aborige­
nii (binefacere atribuită şi lui Saturn). înainte
de domnia lui, aceştia duceau o viaţă de m ize­
rie şi nu cunoşteau nici cetăţile, nici legile,
nici ’ cultura solului. Ianus i-a învăţat toate
aceste lucruri.
După moarte, Ianus a fost divinizat si per­
sonalităţii sale divine i s-au ataşat alte le­
gende, fără legătura aparentă cu cele prece­
dente. I se atribuia, în m od special, un m ira­
col, care a salvat Rom a de cucerirea sabină. In
vremea când Romulus şi însoţitorii săi răpi­
seră femeile sabine, TitUs Tatius şi sabinii au
atacat noua cetate. în tr-o noapte, Tarpeia,
fiica paznicului de pe Capitoliu (v. Tarpeia),
ar fi dat cetăţuia pe mâna sabinilor. Aceştia au
escaladat înălţimile Capitoliului şi erau pe
punctul de a -i învinge pe apărători, când Ianus
a făcut să ţâşnească în faţa asediatorilor un
izvor cu apă caldă, care i-a îngrozit şi i-a pus
pe fugă. Pentru a comemora acest miracol, s-a
hotărât ca poarta templului lui Ianus să
rămână mereu deschisă în vreme de război,
pentru ca zeul să poată veni oricând în ajutorul
romanilor. Poarta nu era închisă decât dacă
pacea domnea peste Imperiul Romei.
Se mai spunea că Ianus s-a r fi căsătorit cu
Nimfa Iutuma, al cărei sanctuar şi izvor se
găseau nu departe de propriul său templu, în
Forul Roman. Cu Iutuma, Ianus ar fi avut un
fiu, num it Fons (v. acest nume) sau Fontus,
zeul izvoarelor.
în poemul său burlesc despre Transfor­
marea împăratului Claudius în dovleac (Apo-
colocynthosa), Seneca povestea că Ianus,
orator iscusit, obişnuit cu dezbaterile din fo­
rum şi expert în arta de a întoarce lucrurile pe
toate feţele, a pledat în favoarea lui Claudius.
Dar era în mod evident vorba de o alcătuire
259
literară ironică despre personalitatea unui zeu
care nu mai era luat în serios.
IA P E T 1. (laneros'.) Iapet era unul dintre
Titani, fiul lui Uranos (Cerul) şi al Gaiei
(Pământul) (tab. 5). El aparţinea aşadar primei
generaţii divine si era unul din fraţii m ai mari
ai lui Cronos. £>upă cum menţiona Hesiod,
Iapet s-a căsătorit cu Climene, una din fiicele
lui Oceanos şi ale lui Tethys, cu care ,a avut
patru copii: Atlas, Menoetios, Prometeu şi
Epimeteu. De el se leagă deci Deucalion,
părintele neamului omenesc, după potopul
universal, legătură stabilită prin intermediul
lui Prometeu (tab. 5, 12 şi 38). După alte
tradiţii, soţia lui era Asia, o altă fiică a lui
Oceanos. în alte variante, aceasta era numită
Asopis, fiica lui Asopos şi nepoata lui
Oceanos, sau chiar Libia.
împreună cu ceilalţi Titani, Iapet a fost
aruncat de Zeus în Tartar.
IA PIX 2. (fa m f.) Iapix este eroul care a dat
numele poporului Iapigilor, din Italia Meri­
dională. Legenda sa a îmbrăcat diverse forme
în funcţie de surse. Uneori, era prezentat ca
fiul lui Licaon si fratele lui Daunos (sau
Daunus) şi al lui feucetios. Alţi autori îl con­
siderau un erou din Creta, fiul lui Dedal şi al
unei localnice, venit în Sicilia şi apoi în sudul
Italiei, în urma evenimentelor care au urmat
morţii lui Minos (v. Dedal şi Minos). Iapix
trecea drept şeful cretanilor care îl urmaseră
pe Minos, iar după moartea acestuia au încer­
cat să revină în patrie. Ei au fost aruncaţi de
furtună în zona Tarent, unde s-au şi stabilit. O
variantă a acestei tradiţii spune, pur şi simplu,
că Iapix, un erou din Creta, fratele lui Icadios
(v. acest nume), a venit în Italia Meridională,
în timp ce fratele său a fost dus de un delfin
până la poalele Muntelui Pamas, unde a fon­
dat templul şi oracolul din Delfi.
IARBAS3. (lapfias'.) Iarbas era un rege in­
digen african, fiul lui Iupiter Am m on si al
unei Nimfe din ţinutul Garamanţilor. El dom­
nea peste un popor numit Getuli. El este cel
care i-a cedat Didonei teritoriul pe care ea a
fondat Cartagina (v. Didona). Dar, îndrăgostit
de regină şi gelos pe Enea, care avea m ai mult
noroc decât el, Iarbas a atacat noua cetate,
după moartea Didonei, alungând-o pe Anna
(v. acest nume).
1 Iap et: II., VIII, 479; HÉS., Théog., 18; 134; 407;
HYG., Pré/:, 4 si 11 (rose); APD., Bibl., I, 2, 3;
scol. la LYC., Alex., 1283; PROCLOS, la HES.,
Trav., 48; ET. BYZ., i. v. ‘AyxLdXq; TZET., la
, LYC., 128.3.
laspix: ANTON. LIB., Tr„ 31; STRAB., VI, 3, 2, p.
279; PLIN., N. H., Ill, 11, 16; HDT., VII, 170;
SOLIN., II, 7; SERV. la VIRG., En., III, 332 (citât
CORNIFICIUS LONGUS), si XI, 247, V. J.
, BÉRARD, Colonisation, p. 449 si urm.
Ia rb a s: VIRG., En., IV, 36; 196; 326; SERV., la
VIRG., En., I, 367; IV, 36; Ov„ Hér., VII, 125;
Fast., III, 552; JUSTIN, XVIII, 6.
 260
I n a h o s ~ M e li a
Fegeu E g ia le u
I ( m o rt f ă ră c o p ii)
I I
P ro n o o s A genor
(s a u T e m e n o s ) (s a u A x io n ) ( m o r t f â ră c o p ii)
11
P e la s g o s IIa so s ~ L e u c a n e
I I
P o sé id o n ~ L arissa
P e la s g o s II A heos F tio s
T a b e l g e n e a lo g ic n r . 17
IARD A N O S . (lapSavoş1.) Iardanos sau Iar-
danas era un rege al Lidiei, tatăl Omfalei. O
tradiţie îl prezintă ca pe un magician care l-a
determinat, prin farmece, pe duşmanul său,
regele Camblites (sau Camb’les), să-şi
devoreze propria soţie, provocându-i o foame
nestăpânită.
IA SIO N 2. (laalăju.) Iasion era un fiu al lui
Zeus şi al Electrei (tab. 7 şi 25). Prin mama sa,
el descindea din Atlas. împreună cu fratele său
Dardanos, el locuia în Insula Samotrace, cu
toate că, în anumite legende, el apărea ca fiind
de origine din Creta. O trăsătură comună tu­
turor acestor tradiţii era iubirea lui Iasion
pentru zeiţa Demetra. Dar, uneori, această
iubire nu este împărtăşită şi Iasion încearcă să
o violeze pe zeiţă (sau un simulacru al
acesteia; cf. Ix io r i), ceea ce a atras imediat
mânia lui Zeus şi el a pierit trăsnit. Mai ade­
sea, autorii sunt’de acord că dragostea a fost
împărtăşită şi că Iasion s-a iubit cu Demetra
pe „un teren lăsat în paragină şi apoi arat de
trei ori“. El a avut cu zeiţa un fiu, Ploutos
(Belşugul sau Bogăţia), care parcurgea
pământul, răspândind peste tot belşugul.
Diodor povestea că Iasion era fratele, nu
' Ia rd a n o s: APD., Bib., II, 6, 3; NIC. DAM., în Frg.
, Hist. Gr., III, 372, 28 (Miiller).
Iasion: Od., V, 125 si urm., si scol. ad loc.; Ov., Met.,
IX, 422; Am., III, 10, 25; HÉS., Théog., 969 şi
urm.; scol. la APOLL.-RH., Arg., I, 916; STRAB.,
VII, fr. 50; APD., Bibi., III, 12; 1; TZET., la LYC.,
29; VIRG., En., III, 167, si SERV., ad loc.; DIOD.
SIC., V, 48 si urm.
Pierre G R IM A L
F o r o n e u ~ T e le d ic e
I
1 T I
A p is C ar N io b e ~ Z e u s
|
A rg o s
P e ira s o s F o rb a s ~ E u b o e a
I I '
(M e s s e n e ) T rio p a s ~ S o s is (sa u S o is)
! 1
A g e n o r M e s s e n e — L ic c a o n
I
îo C ro to p o s
S te n e ïa s P s a m a te ~ A p o llo
i i
G e la n o r L in o s
numai al lui Dardanos, ci şi al Harmoniei, care
locuia tot în Insula Samotrace. Iasion a fost
iniţiat de către Zeus în misterele insulei şi a
iniţiat, la rândul său, numeroşi eroi. în timpul
nunţii surorii sale cu Cadmos, el s-a întâlnit
cu Demetra, care s-a îndrăgostit de el şi i-a
dăruit sămânţa grâului. Mai târziu, Iasion s-a
căsătorit cu Cibele şi a avut cu ea un fiu, nu­
m it Coribas, cel care a dat numele Cori-
banţilor.
lA SO 3. (/aaoj.) Iaso, care însemna Vinde­
carea, trecea drept una din fiicele lui Ascle-
pios, zeul medicmei, şi sora Higeei. Ea avea
un sanctuar la Oropos. ’
IASO N . (laaaii'.) Iason era fiul lui Eson
v. acest nume). El era originar din cetatea
olcos şi făcea parte dintre urmaşii lui Eol
(tab. 1 şi 21). Tradiţiile diferă în privinţa nu­
melui mamei sale. Cel mai adesea, este numită
Alcimede, fiica lui Filacos, sau Polimede,
fiica lui Autolicos şi, prin urmare, mătuşa lui
Ulise. Conform legendei celei mai răspândite,
3 Iaso: PAUS., I, 34, 3; ARISTOPH., Plut., 701, si la
scol.; HÉSYCH., s. v.
Iason: HÉS., Théog., 992 şi urm.; PIND., Pyth., IV,
passim, şi scol.; AP. RHOD., Argon., de I, 5 la
sfârşit; VALÉR. FLAC., Arg., passim., APD.,
B ib i, I, 8, 2; I, 9, 16; 18; 9, 23; 24 si urm., III, 13; 7
si urm.; DIOD. SIC., IV, 40 si urm.’; PAUS., II, 3, 8
si urm.; V, 17, 9 si 10; LYC., Alex., 1310; TZET.,
la LYC., 175; HYG., Fab., 12 si 13; Ov., Hér., VI;
XII, SERV., la VIRG., E d., IV, 34; STAT., Thèb.,
III, 516; V. şi referinţele de la art. Argonauţi,
Medeea. Cf. W. DEONNA, în Rev. Hist. re!., 1935.
p. 50-72; G. DUMÉZIL, op. cit., la art. Hypsipyle.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
N io b e ~ Z e u s
i H
P e la s g o s ~ M e lib o e a (sa u D e ia n ira )
L ic a o n
!------------------ — !
5 0 fii C a llisto
T a b e l g e n e a lo g ic n r . 18 ( d u p ă A P O L L O D O R )
Eson, căruia puterea îi revenea în mod legitim,
fusese alungat din cetatea Iolcos de către
fratele său vitreg, Pelias, fiul lui Tiro şi al lui
Poseidon. Se mai povestea că Eson ar fi în­
credinţat puterea lui Pelias până când fiul său
ar fi ajuns la vârsta majoratului. Iason a fost
crescut de Centaurul Chiron, care l-a învăţat
artă medicinei, ca pe toţi ucenicii săi. Când a
ajuns la vârsta bărbăţiei, Iason a plecat din
Pelion, unde trăia Centaurul, şi s^a întors la
Iolcos. Portul săli era ciudat: era acoperit cu o
piele de panteră, ţinea câte o lânce m fiecare
mână şi, mai ales, piciorul său stâng era gol.
în acest fel, Iason a ajuns în piaţa publică
(agora) din îolcos, chiar în momentul in care
unchiul său celebra un sacrificiu. Văzându-1,
fără să-l recunoască, lui Pelias i s -a făcut
totuşi frică, fiindcă un oracol îl sfătuise „să se
teamă de omul care nu ar fi avut decât un
picior încălţat“. Iason a rămas cinci zile şi
cinci nopţi 1a tatăl său. în a şasea zi, el s-a
prezentat la Pelias şi i-a cerut să -i predea
puterea, care îi aparţinea în mod legitim. Pe­
lias i-a cerut atunci să-i aducă Lâna de Aur,
care îl purtase pe Frixos prin văzduh. Era
vorba de o blană de berbec, consacrată de
către Eetes, regele din Colchos, lui Ares, şi
care era păzită de un dragon. Pelias se gândea
că Iason nu se va mai întoarce vreodată din
această expediţie. După o altă versiune, Iason
ar fi fost cel care s-a r fi condamnat singur să
treacă prin această încercare. Atunci când s-a
prezentat în faţa lui Pelias, acesta a observat
că nu avea decât un picior încălţat şi a înţeles
că pericolul anunţat de oracol era aproape. I-a
poruncit lui Iason să se apropie şi l-a întrebat
ce pedeapsă i-a r da unui supus’ care ar con­
spira împotriva regelui. Iason a răspuns că l-a r
trimite să aducă Lâna de Aur. Răspunsul s-a
întors împotriva lui, deoarece Pelias s -a grăbit
să-i poruncească exact acest lucru. Poeţii
pretindeau că ideea acestei încercări i-a r fi
fost sugerată lui Iason de către Hera, care
dorea să găsească un mjloc de a o face pe
M edeea să vină din Colchida pentru a-1 ucide
261
N ee ra ~ S trim o n
i
A rg o s ~ E v a d n e
E c b a so s P ira s E p id a u ro s C ria so s ~ M e la n to
! !----------------- ---------------- !
A genor F o rb a s C le o b o e a
I
A rg o s ~ Ism e n e
I
la s o s
• . p
io
pe Pelias, de care era nemulţumită, căci nu-i
dădea onorurile la care credea că era îndrep­
tăţită.
Trimis astfel să aducă Lâna de Aur, Iason a .
cerut ajutorul lui Argos, fiul lui Frixos şi, la
recomandarea Atenei, Argos a construit nava
Argo, ce avea să-i ducă pe Iason şi pe însoţi­
torii săi în Colchida (v. Argonauţi) '.
întors din Colchida cu Lâna de Aur si
căsătorit cu Medeea (v. Argonauţi si Medeea),
Iason i-a dat blana de berbec lui jPelias. Din
acel moment tradiţiile prezintă în m od diferit
desfăşurarea evenimentelor. Fie că a domnit în
locul ’lui Pelias, fie că s-a întors liniştit în
cetatea Iolcos, dăruindu-i Medeei un fiii, nu­
mit Medeios, fie, în sfârşit, Medeea, prin far­
mecele sale, a provocat moartea lui Pelias,
convingându-le pe fiicele sale să-l fiarbă în-
tr-u n cazan, sub pretextul de a-1 întineri (v.
Medeea şi Peliade). Toate fiicele lui Pelias, în
afară de Xlcesta, cea mai tânără dintre ele, au
participat la această crimă. Uciderea lui Pelias
era prezentată drept răzbunarea lui Iason, fie
datorită uzurpării căruia îi fusese victimă, fie
din cauza morţii lui Eson, care ar fi fost pro­
vocată de către Pelias (îl constrânsese, intr-a­
devăr, să se sinucidă (v. Eson). în urma morţii
lui Pelias, Medeea şi iason au fost alungaţi din
Iolcos şi obligaţi să se refugieze în Corint.
Acolo, ei au trăit fericiţi şi liniştiţi timp de
zece ani. însă Iason s-a plictisit de Medeea. El
s-a logodit cu Glauce (sau Creuse), fiica
regelui Creon. Medeea i-a luat martori pe zeii
în numele cărora Iason îi jurase cândva
credinţă şi i-a trimis în dar Glaucei o rochie
de nuntă care a răspândit în venele ei un foc
violent. Creon a fost şi el atins de acest
blestem şi întregul palat regal a ars, în timp ce
Medeea ’ i-a ucis pe cei doi copii pe care îi
avea cu Iason si a fugit într-un car fermecat,
dăruit de Zeul Soarelui, care a dus-o în
văzduh.
în acest timp, Iason voia să revină la Iolcos,
unde domnea Acast, fiul lui Pelias. Pentru
aceasta, el a încheiat o alianţă cu Peleu, care
avea de ce se plânge împotriva lui Acast (v.
262 Pierre G R IM A L

Peleit) si, cu ajutorul Dioscurilor, el a devastat eroi cu acest nume.

cetatea.’ Apoi, lason, ori chiar fiul său, Tessa- 1. Icar era fiul lui Dedal şi al unei
los, au domnit în Iolcos. sclave a lui Minos, numită Naucrate. Atunci
lason mai figura şi printre eroii care au luat când Dedal i-a arătat Ariadnei mijlocul prin
parte la vânătoarea mistreţului din Calidon (V. care Tezeu putea să regăsească drumul prin
Megară). labirint (v. Ariadna), iar Tezeu l-a ucis pe
LASOS . (laaos'.) lasos sau Iasios, era un Minotaur, Minos, iritat,„i-a închis pe Dedal şi
nume purtat de cel puţin trei eroi mitologici. pe fiul său în labirint. Insă Dedal, care nu-şi
1. Unul din ei era regele Argosului; însă epuizase resursele inventive, a făcut pentru el
tradiţiile au păreri diferite privind numele şi fiul său aripi, pe care ei le-au fixat de umeri
tatălui său. Uneori, lasos era unul din fiii lui gu ceară, Apoi, amândoi şi-au luat zborul,
Triopas (tab. 17), alteori este prezentat că fiul înainte de a pleca, Dedal şi-a sfătuit fiul să nu
lui Argos şi nepotul lui Agenor (tab. 18). Şi zboare prea jos, dar nici să hu se înalţe prea
înţr-una şi în cealaltă din aceste două tradiţii, sus. Dar Icar, plin de orgoliu, nu a ascultat
lasos era considerat ca fiind tatăl lui Io, iubita recomandările tatălui său; el a urcat în văzduh,
lui Zeus. atât de aproape de soare, încât ceara s-a topit
în tradiţia care îl prezintă drept fiul lui si imprudentul zburător s-a prăbuşit în mare,
Triopas, lasos ar fi împărţit cu fraţii săi terito­ in apropierea Insulei Samos. Marea s-a numit
riul Peloponezului. El a obţinut regiunea ves­ de atunci Marea Icariană.
tică, ce cuprindea Elida, în timp ce Pelasgos a O altă versiune povestea că, ucigându-si
primit partea estică şi a fondat cetatea Larissa nepotul şi discipolul, numit Talos (v. Dedat),
din Peloponez. Cat despre Agenor, el a Dedal a fugit la Atena. Fiul său, Icar, a fost şi
moştenit cavaleria tatălui său, cu ajutorul el exilat şi a pornit în căutarea tatălui. D ar a
căreia nu a întârziat să -i deposedeze de naufragiat în apropiere de Insula Samos, iar
moştenire p e fraţii săi. marea înconjurătoare a prim it un nume derivat
1. Un alt lasos era fiul regelui Licurg si din numele său (ca în versiunea obişnuită).
aparţinea Dinastiei Arcadiene, în calitate de Corpul lui Icar a fost aruncat de valuri pe ţăr­
nepot al lui Arcaş (tab. 26). Fiica lui se numea mul Insulei Icaria, unde Heracles l-a îngropat.
Atalanta (v. acest nume).
3. Acelaşi nume era purtat de un lo­ Se mai spunea că Icar si Dedal fugiseră din
cuitor din Beoţia, tatăl lui Amfion, regele Creta în nave cu pânze, fiecare cu a sa, după
cetăţii Orhomen, căsătorit cu Persefone, fiica ce Dedal inventase folosirea pânzelor pentru
lui M inias (să observăm că soţia celui prece­ navigaţie. însă Icar nu a ştiut să manevreze
dent, Climene, mama Atalantei, era tot fiica propria navă si aceasta s-a scufundat. Sau că,
lui „Minias). in timp ce debarca pe Insula Icaria, el a sărit
în sfârşit, lasos sau Iasios, apare adesea în neatent din navă şi s-a înecat. Toate aceste
locul lui Iăsion (v. acest nume). variante aveau drept scop diminuarea carac­
terului miraculos al aventurii, suprimând epi­
IC A D IO S2. (ItcâScas'.) Icadios era fiul lui sodul aripilor.
Apollo şi al Nimfei Licia. N ăscut în Asia, el, a Mormântul lui Icar era arătat călătorilor pe
dat ţinutului în care a văzut lumina zilei nu­ un promontoriu din Marea Egee. Se mai
mele mamei sale, Licia, şi a fondat acolo ce­ povestea că Dedal ridicase două coloane, una
tatea Patara, în interiorul căreia a construit în onoarea fiului său şi cealaltă purtând pro­
templul şi oracolul lui Apollo. Apoi, a vrut să priul său nume, în Insulele Chihlimbarului, şi
se ducă in Italia, dar a naufragiat şi un delfin că reprezentase, pe porţile templului din Cu-
l-a dus până la poalele M untelui Pam as, unde mes (pe care îl închinase lui Apollo), cu pro­
a fondat o cetate, pe care a num it-o Delfi, în priile sale mâini, tristul sfârşit al fiului său.
amintirea „delfinului“ (Ae\<f>(s-, în greceşte), Uneori, Icar trecea drept inventatorul pre­
salvatorul său. lucrării lemnului.
Se mai povestea că Icadios era un locuitor 2. Legenda mai cunoaşte un alt Icar, re­
din Insula Creta, fratele lui Iapix, cel care a gele Cariei, care avusese drept iubită pe
dat numele Iapigilor (v. Iapix).
Teonoe, fiica lui Testor şi sora lui Calchas (v.
IC AR3. (JKapos'.) Legendele cunosc doi Teonoe).
IC A R IO S4. (iKctpios',) Cunoaştem doi eroi
cu acest nume.
lasos: 1) PAUS., II, 16, 1; scol. la EUR., Or„ 920;
scol. la VII., III, 75; APD., B ib i, II, 1, 2. 2) APD.,
B ib i, III, 9, 2; HYG„ Fab., 70; 99; scol. la EUR., uri'aoi; PLIN., H. N., VII, 56, 168; SUÉT., Nero,
Phen., 150. 3) Od., XI, 281 si urm.; PAUS., IX, 36, , 12. 2) HYG., Fab., 190.
, 8; X, 29, 5. Icarios: 1) ATHÉN., XIV, 10; EL., Nat. An., VII, 28;
i Icadios: SERV., la VIRG., En., III, 332. V. Lapys: LUC., De la danse, 40; HYG., Astr. Poet., II, 4;
Ic ar: 1) II, 145 si scol. ad loc.; APD., Ep., I, 12; Fab., 130; APD., B ib i, III, 14, 7; P A U S .,, 5, 2-4;
STRAB., XVI, 1, 19, p. 639; LUC., Le Coq, 23; scol. la II., XXII, 29; SERV., la VIRG., Georg., I,
ARRIEN, Anab., VII, 20, 5; HEN., Mem., IV, 2, 67; 218; II, 389; Ov., Mét., VI, 126; X, 451. 2)
33. DIOD. SIC., IV, 77, 9; TZEY., C hil, I, 498 si APD., B ibi, I, 9, 5; III, 10, 3 si urm.; TZET., la
urm.; SEVERUS, Narrat:, 5 (!n WESTERMANN, LYC., 511; scol. la EUR., Or., 457; PAUS., III, 1,
Myth., p. 373); Ov., Met., VIII, 183 si urm.; HYG., 4; 12, 1; 20, 10 şi urm.; VIII, 34, 4; STRAB., X, 2,
Fab., 40; SERV., la VIRG., En., VI, 14; PAUS., 9, p. 452; 24, p. 461; Od., II, 52; XV, 15, si scol. ad
IX, 11, 4 si urm.; ET. BYZ., 5. v. ‘HXeKTptSes loc.; ATHÉN., XVIII, 597 e.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 263

1. Primul era un atenian, tatăl Erigonei,

despre care se spunea că răspândise cultivarea
viţei de vie în Grecia (v. Erigonei), în timpul
domniei regelui Pandion al Atenei.
2. Un alt Icarios era fiul lui Perieres şi,
prin urmare, un descendent al eroului
Lacedemon. Tradiţiile diferă în privinţa nu­
melui tatălui său. Uneori, în loc de Perieres,
tatăl său ar fi fost Oebalos (tab. 6). în această
versiune, Perieres era tatăl lui Oebalos şi
acesta îl avea ca tată pe Eol (tab! 8 şi Peri­
eres).
Icarios şi Tindar, fratele său, aveau un frate
vitreg, Hippocoon, pe care tatăl său îl avusese
cu o Nimfă, numită Batia. Acest Hippocoon,
ajutat de fiii lui, i-a alungat din Lacedemonia
(Sparta). Ei s-a u refugiat în cetatea Pleuron, la
curtea regelui Testios, şi au rămas acolo până
când Heracles i-a ucis pe Hippocoon si pe fiii
săi (v. Heracles şi Cefeu). Tindar s-a întors la
Sparta, unde a preluat puterea, în timp ce
Icarios a rămas în Acamania. Acolo, el s-a
căsătorit cu „Policaste, fiica lui Ligeos, şi a
avut cu ea trei copii: o fiică, Penelope, şi’doi
fii, Alizeu şi Leucadios, cel care a dat numele
Insulei Leiicadia. O altă tradiţie - susţinea că
Icarios ar fi revenit în Sparta cu fratele său şi

Tabel genealogic nr. 19

s-a r fi căsătorit cu o Naiadă, numită Periboeâ,
care i-a dăruit cinci fii: Toas, Damasippos,
Imeusinos, Aletes si Perileos, şi o fiică,
Penelope (tab. 19). Se povestea că Icarios a
pus-o pe fiica sa drept prem iu la o cursă pe
care a organizat-o între pretendenţii la mâna
acesteia. Ulise a ieşit învingător, dar se spunea
că Tindar, tatâl Elenei şi unchiul Penelopei, 1-
ar fi căsătorit până la urmă cu ea. Pentru a-1
răsplăti pe Ulise pentru sfatul bun pe care i-1
dăduse, de a -i lega prin jurăm ânt pe toţi pre­
tendenţii la m âna Elenei, în speranţa de a evita
orice contestare după ce ea şi-ar fi ales. soţul,
Tindar a obţinut pentru el mana nepoatei sale.
După căsătorie, Icarios i- a cerut lui Ulise să
se instaleze împreună cu soţia sa la curtea lui.
Ulise a refuzat, dar cum Icarios insista, Ulise a
invitat-o pe Penelope să aleagă între tatăl său
şi el. Penelope nu a răspuns nimic, dar a roşit
si, din pudoare, şi-a acoperit faţa cu vălul.
Icarios a înţeles că fiica sa alesese, s -a depăr­
tat şi a ridicat, pe locul unde se petrecuse
această scenă, un sanctuar închinat Pudorii.
O tradiţie locală din zona Spartei susţinea
că Icarios luptase împotriva fratelui său, Tin­
dar, aliindu-se cu Hippocoon şi ajutându-1
să -l alunge din Sparta, punând la cale o
revoltă. Tindar s -a r fi refugiat atunci în ce­
tatea Pellene (v. Tindar).
IC M A L IO S 1. (IK/uaĂios'.) Icmalios era un
meşteşugar din Insula Itaca, care a făcut „di­
vanul Penelopei şi l-a ornamentat cu fildeş şi
cu argint.

1 Icm alios: Od., XIX, 57; EUST., 1855; 16 şi urm.

 264 Pierre G RIM A L

ID A 1. (ISr].) Erau două eroine cu acest îndrăzneţ dintre oameni, după cum consemna
nume. Iliada, aparţinea familiei lui Perieres, prin
1. Ida era una din fiicele lui Meliseu, tatăl său, Afareu. Mama sa era Arene, fiica lui
care, împreună cu sora sa, Adrasteia, l-a Oebalos. A avut doi fraţi, Linceu şi Pisos (tab.
hrănit pe micuţul Zeus, în Insula Creta. N u­ 19). Idas era vărul Dioscurilor, precum şi al
mele său este identic cu cel al muntelui din Leucippidelor, Hilaera, Phoebe, şi Penelope.
Creta unde s-a desfăşurat copilăria zeului (v. Idas şi Linceu au participat la’expediţia Ar­
Zeus şi Amalteed). gonauţilor, alături de Iason. Idas a jucat un rol
2. ' Ida mai era şi o fiică a lui Coribas, deosebit în două momente ale călătoriei: la
care s -a căsătorit cu regele Cretei, Licastos şi Mariandini, la curtea regelui Licos, atunci
i-a dăruit un fiu, Minos cel Tânăr. când prezicătorul Idmon a fost ucis de un
. ID A E A 2. (ISaia.) Idaea, nume care în­ mistreţ, Idas l-a răzbunat, ucigând animalul.
semna „Cea care vine de pe M untele Ida“ sau Apoi, el a încercat, dar în zadar, sâ-i ia tronul
„Cea care trăieşte pe Muntele Ida“, a fost regelui Misiei, Teutras. El a fost învins de
purtat de cel puţin două eroine. către Telef (v. Auge şi Telef).
.1. O Nimfă care, unită cu zeul-râu Sca- Idas si Linceu figurează si printre vânătorii
mandru, a avut un fiu, Teucer, care a fost re­ mistreţului din Calidon. idas era socrul lui
gele Teucrilor, pe coasta Asiei, în faţa Insulei Meleagru, care s-a căsătorit cu fiica sa, Cleo-
Samotrace (tab. 7). patra Alcione.
2. Una din fiicele lui Dardanos şi, prin Idas o răpise pe Marpesa, fiica lui Evenos,
urmare o strănepoată a Nimfei precedente, fiul lui Ares, pe un car înaripat, primit în dar
purta şi ea acelaşi nume. Ea s -a căsătorit cu de la Poseidon. Evenos l-a urmărit, dar nu l-a
Fineu,’ regele Trâciei, căruia i-a fost a doUa putut ajunge şi s-a sinucis (v. Evenos). Idas a
soţie. Ea a fost răspunzătoare de nenorocirile revenit liniştit în Mesena, patria sa. Dar
care s-au abătut asupra lui Fineu (v. acest Apollo o iub’ea pe Marpesa şi a vrut să o scape
nume), calom niindu-i copiii pe care îi avusese de soţul ei. Idas s-a apărat şi l-a ameninţat pe
cu prima soţie, Cleopartra, fiica lui Boreu (v. zeu. A intervenit Zeus, care i-a despărţit pe
Boreazi). combatanţi şi a dat tinerei fete dreptul de a
alege să iubească pe cine dorea. Marpesa l-a
ID A E O S 3. (/Satos'.') Cunoaştem cel puţin ales pe Idas (v. Apollo). O tradiţie puţin
şase eroi mitologici cu acest nume, legat ne de diferită susţine că Apollo a râpit-p pe
Muntele Ida din Creta, fie de cel din Troada. Marpesa de la soţul ei si a ţinut-o o vreme
1. Unul din fiii lui Priam, regele Troiei. „fără ca ea să protesteze^. Idas a reuşit în cele
2. U n fiu al lui Paris şi al Elenei. din urmă să o redobândească.
3; Un conducător al carului de luptă al Răpirea Marpesei de către Idas era uneori
lui Priam. înlocuită, în legendă, printr-o cursă de care de
4. U n fiu al eroului Troian Dares. luptă, al cărei premiu era tânăra fată (com­
5. U n Coribant. paraţi cu legenda Penelopei şi cu cea a Hippo-
6. Intr-o versiune mai puţin cunoscută a damiei). Evenos îi ucidea pe concurenţii pe
legendei lui Dardanos, acesta, căsătorit cu care îi învinsese.
Chryse, a avut doi fii, Dimas şi Idaeos. Mai Idas mai eră celebru şi prin lupta cu verii
târziu, Idaeos s -a stabilit pe coasta frigiană, la săi, Castor şi Pollox. Această luptă cuprindea
poalele muntelui care a fost numit, de la nu­ două episoade distincte, uneori izolate, alteori
mele său, Ida. El a fost cel care a introdus în mai mult sau mai puţin legate unul de celălalt.
acel ţinut cultul Mamei Zeilor (Cibele), în Castor şi Pollux organizaseră împreună cu
timp ce Dardanos s-a stabilit în Troada. Idas şi Linceu o expediţie de ja f în Arcadia, de
IDÂS4. ( / Sas'.) Idas, cel mai puternic şi mai unde s-au întors cu mai multe turme. îm ­
părţirea prăzii a fost încredinţată lui Idas.
Acesta a tăiat un bou, l-a împărţit în patru
Id a : 1) APD„ Bìbl., I, 1, 6; PLUT., Qu. Symp., 3, 9, 2, părţi şi a hotărât că acela care îşi va termina
, 2. 2) DIOD. SIC., IV, 60. primul partea sa va lua jumătate din pradă, iar
Idaea: 1) APD., B ibi, III, 12, 1; DIOD. SIC., IV, 75; cel care va termina al doilea va lua restul.
TZET., la LYC., 29; SERV., la VIRG., En„ III,
109; 2) Scol. la APOLL. RH., Arg., II, 178 (citant Apoi, cât ai clipi, şi-a înghiţit partea sa de bou
SOPH., în tragedia pierdută Fineu; Tr. gr. fir.-, si a m âncat-o, fară a se opri, şi pe cea a frate­
NAUCK, p. 226); SOPH., Ant., 980; DIOD. SIC., lui său. în acest fel, Idas şi-a însuşit întreaga
. IV, 43; Ov., Remed., 454. pradă. Nemulţumiţi, Di’o scurii au atacat
Idaeos: 1) PTOL. HÉPH., 5, p. 192 (West). 2) TZET., Mesenia, ţinutul verilor lor, luând boii care
la LYC., 851; Hom., 166; 311. 3) II, XXIV, 325; faceau obiectul disputei şi încă mulţi alţii.
VIRG., En„ VI, 485. 4) II, V, 11. 5) NONN., Apoi, au organizat o ambuscadă şi i-a u aştep­
, Dionys., XIV, 34. 6) DEN. HAL., I, 61.
Idas: II., IX, 553-564, si scol.; EUST., p. 776, 12; tat pe Idas şi pe fratele său. însă acesta, cu
APD., B ib i, l, 8, 2; 9, 16; I, 7, 8 şi urm.; III, 11, 2; privirea sa pătrunzătoare, l-a zărit pe Castor,
APOLL. RH., Arg., I, 151 si urm., II, 817 si urm.;
HYG., Fab., 14; 80; 100; Ov., Mét., VIIÌ, 305;
Fast., V, 699 la 714; PROP., I, 2, 17; PIND., III, 13, 1; IV, 2, 6 şi. urm.; 3, 1; V, 18, 2 (inscr. 4e
Olymp., I, 109 si urm.; Nem., X, 60 si urm., si scol.; la ciste de Cupsélos); THÉOCR., XXII, 137-211;
VACCHYL., Dith., XX, SIMON., fr. 216; PAUS., CLÉM., ALEX., Protrept., 9, 32.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
care se ascunsese în scorbura unui stejar
bătrân.I l-a arătat lui Idas, care l-a ucis cu o
lovitură de lance. Pollux i-a urmărit şi l-a ucis
pe Linceu, dar Idas l-a atacat cu’ o piatră
uriaşă, smulsă, se spunea, de pe mormântul
tatălui său, Afareu, şi l-a doborât, lăsându-1
fără cunoştinţă. Atunci Zeus, venind în ajuto­
rul fiului său, l-a ucis pe Idas cu o lovitură de
trăsnet, iar pe Pollux l-a dus în ceruri.
Celălalt episod al luptei este legat de
răpirea Leucippidelor. Linceu şi Idas erau
logodiţi cu verişoarele lor, Hilaera şi Phoebe,
fiicele lui Leucippos. Dar Castor şi Pollux
le-au răpit pe tinerele fete (v. Dioscuri). Idas
si Linceu au hotărât să se răzbune. Castor a
fost ucis de către Linceu. Pollux, la rândul
său, l-a doborât pe Linceu şi Idas era pe
punctul de a-1 ucide atunci cand Zeus a pus
capăt luptei, ca şi în episodul precedent. Alte
versiuni povestesc în mod diferit lupta: Castor
şi Linceu au decis să încheie conflictul printr-
o luptă în doi. Castor a fost cel care a obţinut
victoria, apoi şi-a ucis adversarul. Idas a vrut
să-şi răzbune fratele şi era pe punctul de a-1
ucide pe Castor, atunci când trăsnetul lui Zeus
l-a ucis. Pollux nu a jucat nici un rol în
această versiune.
Hygin a consemnat că Linceu fusese ucis
de Castor şi, cum Idas voia să-l îngroape,
Castor încerca să -l împiedice, sub pretext că
Linceu nu dovedise curaj în luptă şi că „mu­
rise ca o m uiere“. Indignat, Idas a luat sabia
pe care Castor o purta la brâu şi i-a străpuns
pântecele. Sau l-a strivit sub coloana pe care o
ridica pe mormântul lui Linceu. El însuşi a
fost apoi ucis, la rândul său, de către Pollux.
ID M O N 1. (JSţiiov) Idmon era unul dintre
Argonauţi. El a fost prezicătorul însărcinat să
interpretaze semnele prevestitoare ale ex­
pediţiei. Trecea drept unul din fiii lui Apollo,
dar tatăl său „uman“ ' era Abas, fiul lui
Melampous (tab. 1). Mama lui era Asteria, sau
Cirene. Uneori, Idmon era identificat cu Tes-
tor, fiul lui Apollo şi al Laotoei, şi tatăl lui
Calchas. Idmon nu ar fi fost, în acest caz,
decât un epitet, derivat dintr-o rădăcină care
însemna „a vedea“. într-adevăr, Idmon în­
semna Clarvăzătorul.
Aventurile sale alături de Argonauţi sunt
povestite în mod diferit, în funcţie de autori.
Câteodată, se admitea că el a ajuns la Colchos;
alteori se povestea că fusese ucis de un m is­
treţ, în timpul unei escale făcute la Marian-
dini. Idomon îşi prevăzuse propria moarte şi,
cu toate acestea, nu a ezitat să se alăture ex­
pediţiei (v. Argonauţi).
ID O M E N E U 2. (ISo/ievevs'.) Idomeneu era
1 Idm on: APOLL. RH„ Arg., 1, 142 şi urm.; II, 815 şi
urm.; 844 si urm.; si scol. la 485; scol. la I, 139; II,
815; III, 525; 1372; IV, 76; HYG., Fab., 14; 18;
248; AOD., B ib i, I, 9, 23; O s.-Ov., Ibis, 506.
Idom eneu: II, 645 şi urm.; III, 230 şi urm.; IV, 263 şi
urm.; VII, 161 şi urm.; XIII, 307 şi urm.; 445 şi
urm.; 500 şi urm.; XVI, 345; XVIII, 605 şi urm.;
265
un rege al Cretei, fiul lui Deucalion şi nepotul
lui Minos (tab. 28). El era frate vitreg al lui
Molos, fiul lui Deucalion şi al unei concubine.
Molos era tatăl tovarăşului său de arme, Me-
rion (V. acest nume), idomeneu fiindu-i deci
unchi.
Idomeneu figurează printre pretendenţii la
mâna Elenei. Legat prin jurământul lor
comun, el a trebuit să participe la războiul
împotriva Troiei, unde s-a distins printre eroii
de primă importanţă. El conducea contingen­
tul din Insula Creta, cuprinzând optzeci de
nave şi reprezentând şase cetăţi: Cnossos,
Gortine, Lictos, Milet,’ Licastos, Festos şi
Ftion. Idomeneu a fost unul din cei nouă co­
mandanţi militari care s-au prezentat să se
angajeze într-o luptă în doi împotriva lui
Hector, atunci când se credea că disputa putea
fi astfel încheiată între troieni şi aheeni.
Victimele pe care Idomeneu le -a răpus pe
câmpul de luptă sunt numeroase. El s-a distins
în apărarea navelor. Principalul său adversar a
fost Deifob, apoi a luptat cu Enea. în timpul
luptelor din jurul cadavrului lui Patroclu, a
avut intenţia de a-1 ataca pe Hector, dar a fugit
atunci când acesta, venind spre el, l-a ucis pe
conducătorul carului de luptă al lui Merion,
Coeranos. Idomeneu a căutat refugiu în tabără.
După evenimentele povestite în Iliăda,
Idomeneu a obţinut o victorie la un concurs de
pugilat în timpul jocurilor funebre organizate
in onoarea lui Ahile. A fost unul dintre eroii
care au pătruns în cetate în interiorul Calului
Troian şi figura printre judecătorii însărcinaţi
să „decemeze“ armele lui Ahile.
Dintre întoarcerile acasă descrise în
Odiseea, cea a lui Idomeneu a fost una din
cele mai fericite. Dar, cu toate că mormântul
său era arătat călătorilor în Insula Creta, le­
genda lui a cunoscut şi alte evenimente care
au marcat în mod dramatic sfârşitul vieţii sale.
O primă versiune povestea cum soţia sa,
Meda, a fost îndemnată de Nauplios să cedeze
iubirii Iui Leucos, fiul lui Talos. Acesta fusese
abandonat la naştere, dar Idomeneu îl crescuse
şi îi încredinţase casa în lipsa lui. Apoi, Leu­
cos a ucis-o pe Meda, precum şi pe fiica lui
idomeneu şi a acesteia, Clisitera, cărora li se
adaugă uneori şi cei doi fii, Ificlos şi Licos. La
întoarcere, Idomeneu l-a r fi orbit pe Leucos,
reluându-şi tronul. Dar, conform altor autori,
Leucos ar fi fost cel care l-a alungat şi l-a
forţat să se exileze.
însă alte versiuni povesteau că, în timpul
călătoriei de la Troia până în Creta, flota lui
XXIII, 450 si urm.; Od., III, 191; XIII, 259 si urm.;
LYC., Alex'., 431; PAUS., V, 25, 9; APD., B ibi,
III, 3, 1; Ep„ III, 13; VI, 10; HYG., Fab., 81; 97;
270; QUINT. SM., I, 247; IV, 284; V, 134 si urm.;
XII, 320; TZET., la LYC., 384 şi urm.; VIRG., En„
III, 121 si urm.; 400 si urm.; XI, 264 si urm.;
SERV., la VIRG., En„ III, 121; XI, 264; Myth. Lat.
(Bode), I, p. 59; 145 si urm.; DIOD. SIC., V, 79;
VARR., ap. PROB., la’VIRG., E cl, VI, 51; PTOL.,
Nou. Hist., 5.
 266 Pierre G R IM A L

Idomeneu a fost prinsă de furtună. Regele a sau chiar fiul unic al lui Cronos, într-o le­
jurat atunci că îi va sacrifica lui Poseidon gendă feniciană,. Mama sa era o Nimfă, nu-
prima fiinţă umană pe care ar întâlni-o în ' mită Anobret. In cursul unui război care a
regatul său, dacă s-a r întoarce viu şi devastat ţinutul, Cronos şi-a sacrificat fiul,
nevătămat. Scăpând, prim a fiinţă umană pe împodobit cu ornamente regale, ca ofrandă
care a văzut-o după debarcare a fost fiul său pentru salvarea statului.
(sau fiica sa, în alte variante). Credincios IFIANASA4. (Ifadwcrcra.) Cel puţin trei
jurământului său, Idomeneu l-a sacrificat. eroine au purtat acest nume.
Unii autori ne asigură că el a făcut doar un 1. O fiică a regelui Proetos din Argos,
simulacru. Oricum ar fi fost, a izbucnit o epi­ lovită de nebunie, împreună cu sora sa, şi
demie de ciumă, care a devastat Insula Creta. vindecată de către Melampous (v. Proetide si
Pentru a domoli mânia zeilor, locuitorii l-au tab. 1).
exilat pe Idomeneu, care prin actul său de 2. Una din fiicele lui Agamemnon, în
cruzime o stârnise, idomeneu s-a dus atunci în forma cea mai veche a legendei sale (v. Aga­
sudul Italiei şi s -a stabilit la Salente, unde a memnon si tab. ,2). Deosebită la început de
ridicat uri templu închinat zeiţei Atena.
Se mai povestea despre Idomeneu ur­ Ifigenia, ffianaşa a ajuns în cele din urmă să
mătoarea anecdotă: Thetis şi M edeea îsi dis­ fie 3. confundată cu aceasta.
Ifianasa era şi numele soţiei lui Endi-
putau premiul pentru cea mai frumoasă femeie mion, mama lui Etolos.
şi l-au ales pe Idomeneu drept arbitru. Acesta
â decis în favoarea zeiţei Thetis, ceea ce a IF IC L E S 5. (IfaKĂijs-.) Ificles era fiul lui
înfuriat-o pe Medeea. Ea a declarat că „toţi, Amfitrion şi al Alcmenei (tab. 31). Ascen­
cretanii erau mincinoşi“ şi ă blestemat neamul denţa sa eră pur umană. Fratele său geamăn,
lui Idomeneu, condamnandu-1 să nu spună Heracles, era fiul lui Zeus şi al Alcmenei.
niciodată adevărul. Aceasta este originea unui Această diferenţă s-a observat încă de la
proverb care spune că toţi cretanii sunt minci­ prima încercare prin care a trebuit să treacă
noşi. Heracles. Doi şerpi, trimişi de Hera, au
pătruns
ID O T E E A 1. (EÎSodea.) Legendele cunosc copii, încă în camera unde se odihneau cei doi
foarte mici. Văzând şerpii, lui Ifi-
cel puţin trei eroine care purtau acest nume. cles i s-a făcut frică şi a început să ţipe. Hera­
1. Una dintre ele era fiica lui Proteu. Ea cles a prins şerpii si î-a sugrumat pe amândoi
a fost cea care l- a sfătuit pe Menelaos să-l în acelaşi timp. Mai târziu, Ificles l-a însoţit
interogheze pe tatăl său, în Egipt (v. Menelaos pe Heracles în câteva din „muncile“ sale. A
şi Elena). luptat alături de el împotriva locuitorilor din
2. Alta era fiica regelui Cariei, Euritos, Orhomen, ceea ce i-a adus drept răsplată, din
si soţia lui Miletos, fondatorul cetăţii Milet.
Idoteea era mama lui Caunos şi a lui Biblis (v. partea regelui Creon, căsătoria cu cea mai
mică dintre fiicele sale, în timp ce Heracles
Caunos). s-a căsătorit cu cea mai mare, Megara. Pentru
3. Tot Idoteea se numea şi a doua soţie această căsătorie, Ificles a trebuit să îsi
a regelui orb Fineu. Ea era sora lui Cadmos. părăsească prim a soţie, Automedusa, care îi
Legendele descriu ura ei împotriva ginerilor dăruise un fiu, Iolaos (v. acest nume). în tim­
săi şi pedeapsa primită pentru asta (v. Fineu). pul nebuniei sale,
Uneon, în loc de Idoteea, a doua soţie a lui pe copiii săi, avuţi Heracles i-a ucis nu numai
cu Megara, ci si doi dintre
Fineu purta numele de Euritia sau Idaeea. fiii lui Ificles. Acesta a reuşit să-i salveze de
ID Y IA 2. (ISvîa) Idyia era una din fiicele lui la masacru pe fiul mai mare’ Iolaos, precum şi
Oceanos, pe care Eetes, regele Colchidei, a pe Megara.
luat-o de soţie, în a doua căsătorie. Ea era în timp ce Euristeu îl trata pe Heracles cu
mama Medeei. Cel mai adesea, ea nu este multă cruzime, el se arăta binevoitor faţă de
considerată şi mama lui Apsirtos, dar unele Ificles, care era şi el obligat să-l slujească (v.
versiuni o prezintă drept prima soţie a lui Euristeu). Un pasaj din Hesiod lasă chiar să se
Eetes şi, în acest caz, apare ca fiind mama înţeleagă faptul că Ificles i-a r fi jurat de
celor doi copii (v. Eetes). bunăvoie supunere lui Euristeu şi I-ar fi
IE O U D 3. (leovS.) Ieoud era fiul mai mare părăsit pe Heracles, în timp ce Iolaos a rămas
credincios unchiului său.
Ificles a fost împreună cu Heracles în ex­
Idoteea: I) DEN. LE PÉRIÉG., 259; Odys., IV, 365- pediţia împotriva Troiei; el figurează şi în lista
440; NONNOS, Dionys., I, 37; 43; 102;
ATNTHOL., IX, 474. 2) ANTON. LIB., Transf.
30. 3) Scol. la SOPH., Antig., 972; la APOLL. RH., 4 Ifianasa: 1) APD., B ib i, II, 2, 2; scol. la Od„ XV,
Arg., II, 178; DIOD. SIC., IV, 43; APD., Bibi., III, 225. 2) II., IX, 145; 287; SOPH., El., 157 si scol.;
, 15, 3; scol. la Odys., XII, 70. . LUCR., De R. Nat., I, 85. 3) APD., B ib i, I, 7, 6.
Idyia: HÉS., Théog., 352; 959; APOLL., RH., Arg., 9 Ificles: APD., B ib i, II, 4, 8 si urm.; II, 7, 3; I, 8, 2;
III, 242 si scol. ad loc.,1 scol. la IV, 323; APD., I, scol. la Od„ XI, 266; 269; la II., XIV, 323; TZET.,
9, 23; LŸG., Fab., 25; TZET., la LYC., 174; 798; la LYC., 33; 38; 839; HÉS., Bouclier, 48 si urm.;
, 1024. 87 si urm.; THEOCR., Idylle, 24; NICOLAS DE
J Ieoud: EUSEB., Prép. Ev., I, 10, 30; IV, 16, 11 DAMAS, fr. 20; DIOD. SIC., IV, 33 si urm.; 48;
(citant PHILON DE BYB.). PAUS., VIII, 14, 9 si 10.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
vânătorilor mistreţului din Calidon. El a murit
în războiul împotriva fiilor lui Hippocoon,
luptând alături de fratele său. Se mai povestea
că a pierit în urma unei răni primite în timpul
luptei împotriva Molionizilor (v. legenda lor şi
Boufagos). Mormântul său era arătat
călătorilor în cetatea Feneea din Arcadia.
Acolo ar fi fost transportat, după ce a fost
rănit, şi a murit.
IF IC L O S 1. (ItfiiKĂos'.) Cel puţin patru eroi
mitologici au purtat acest nume.
1. Ificlos era fiul lui Filacos, regele
cetăţii Filace din Tesalia. Prin bunicul din
partea mamei, Deion, era din neamul lui Deu-
calion şi al lui Eol (tab.8 şi 20).
El a’fost eroul unei aventuri curioase: fiind
tânăr, a fost lovit de impotenţă, iar tatăl său
l-a întrebat pe prezicătorul Melampous, fiul
vărului sâu, care avea unele obligaţii faţă de el
(v. M elampous şi Bias), în legătură cu leacul
necesar pentru această infirmitate. MelampoUs
a sacrificat doi tauri, pe care i-a tăiat în
bucăţi, iar bucăţile le -a lăsat păsărilor de
pradă. Apoi, s -a aşezat în apropiere, să asculte
ce spuneau vulturii care devorau cadavrele.
A ceştia povesteau că odinioară, în timp ce
castra nişte berbeci, Filacos pusese cuţitul plin
de sânge’ lângă Ificlos şi copilul, speriat, luase
arma şi o înfipsese ’ într-un stejar sacru.
Scoarţa’ crescuse în jurul lamei şi o acoperise
în întregime. Vulturii au mai spus că, de s-a r
găsi cuţitul şi s-a r pregăti o băutură cu rugina
care acoperea lama, Ificlos s-a r vindeca, bând
din ea zece zile la rârid. A r fi avut atunci un
fiu. Melampous a regăsit cuţitul, a preparat
băutura prescrisă, iar Ificlos a avut un fiu, pe
care l-a numit Podarces.
Ificlos era renumit pentru viteza lui; el
putea să alerge peste un lan de grâu, fără să
încline spicele. De asemenea, el a obţinut
premiul la cursa de alergare în cadrul jocurilor
funebre organizate în onoarea lui Pelios.
El a luat parte la expediţia Argonauţilor,
împreună cu nepotul său, Iason (tab. 20). în
unele variante a fost chiar confundat cu el.
2. Un alt Ificlos, fiul lui Testios, şi
fratele Alteei (tab. 24), care a participat ia
vânătoarea mistreţului din Calidon şi la ex­
pediţia Argonauţilor.
3. Ificlos se numea şi un fiu al lui
Idomeneu, regele Cretei. în lipsa acestuia, el a
fost ucis de către Leucos (v. Idomeneu).
4. Acelaşi nume apare şi într-o legendă
din Insula Rodos. Era unul din conducătorii
invadatorilor dorieni, care a pus capăt domi-
1 Ificlos: 1) APD., Bibi., I, 9, 12; III, 10, 8; Ep., III, 13;
Od., XI, 287 si urm.; scol. ad loc., si 292; EUST.,
la HOM., p. ’1685; APOLL. RH., Arg., I, 45 si
urm., si scol. ad loc.; HYG., Fab., 14; 103; 251;
PAUS.', IV, 36, 2 si urm.; V, 17, 10; X, 31, 10. Cf.
MANNHARDT, Antike E ald-und Feldkulte, p. 30
si urm. 2) APOLL. RH., Arg., I, 190 si urm., si
scol. la I, 201; APD., Bibi., I, 9, 16; HYG., Fab.,
14. 3) TZET., la LYC., 1218. 4) ATHEN., VIII,
360 (citat ERGIAS DE RHODES).
267
naţiei feniciene, în felul următor. Fenicienii
pierduseră aproape întreaga insulă şi nu mai
rezistau decât în cetăţuia Ialisos, sub comanda
prinţului fenician Falantos. Un oracol îl asigu­
rase pe acesta că nu ar putea fi îndepărtat din
fortăreaţă atâta timp cât corbii erau negri şi nu
ar fi fost nici un peşte în apa cisternei din care
beau asediaţii. Ificlos a aflat conţinutul acestui
oracol şi a hotărât să submineze încrederea
adversarilor. L -a corupt pe un servitor al lui
Falantos (alte variante susţin că fiica acestuia,
Dörcia, din dragoste pentru Ificlos, ar fi ac­
ceptat să-i facă jocul) şi a dat drumul în
fortăreaţă unor corbi cărora le albise penele cu
ipsos; apoi, a strecurat pe ascuns câţiva peşti
în cisterna cu apă de băut. Văzând aceste
semne, Falantos si-a pierdut curajul si a
capitulat. Astfel a luat sfârşit dominaţia feni­
ciană asupra Insulei Rodos. ’
IFID A M A S2. (I^iSâ/uas'.) Cunoaştem doi
eroi cu acest nume.
1. Ifidamas era unul dintre copiii
troianului Antenor (v. acest nume), avut cu
Teano, fiica regelui Traciei, Ciseu. A fost
crescut de acesta şi s-a căsătorit cu una din
fiicele sale, care îi era aşadar mătuşă. La puţin
timp după căsătorie, e l’a plecat la Troia, cu
douăsprezece nave. A fost ucis de Agamem­
non şi fratele său mai mare, Coon, a încercat
să-l răzbune; nu a reuşit decât să-l rănească
pe rege, care s-a retras pentru o vreme din
luptă. Dar Coon a fost el însuşi ucis pe ca­
davrul fratelui său.
2. Ifidamas se numea şi unul din fiii re­
gelui Busiris, care a fost ucis în acelaşi timp
cu tatăl său, pe altarul lui Zeus, de către Hera-
cles (v. Busiris).
IF IG E N IA 3. (I (pLyeueLa.) Ifigenia era una
din fiicele lui Agamemnon şi ale Clitemnestrei
(tab. 2), dar ea nu apare, cel puţin sub acest
nume, în epopeea homerică Iliada (v. Aga­
memnon). Abia o dată cu epopeile ciclurilor
2 Ifidam as: 1) PAUS., IV, 36, 4; V, 19, 4; I I. XI, 221
si urm.; EUST., la HOM., p. 480, 1. 2) APD., B ibi,
, ÎI, 3, 11; scol. APOLL. R H .,^ g ., IV, 1396.
Ifigenia: APD., Ep„ III, 21 şi urm.; PROCL., ap. Ep.
gr. fr. (Kinkel), p. 19 (Cântece cipriote); EUR.,
Iph. ă Aulis; Iphig. en Tauride; TZET., la LYC.,
103; 143; 183; 194; 1374; Antehom., 191; scol. la
II., I, 108; XIII, 626; HYG., Fab., 98; 120 si urm.;
238; 261; Ov., Mét., XII, 24 la 38; DICT. CR., Gu.
de Tr„ I, 19-22; PAUS., I, 33, 1; 43, 1; II, 22, 7;
35, 1; III, 16, 7; VII, 26, 5; IX, 19, 6; ANTON.
LIB., Tr., 27; SERV., la VIRG., En., I, 116; XI,
267; LUCR., I, 85 şi urm.; CIC., De Off., III, 25;
Tr. pierdută ESCH., Ifigenia, NAUCK, Fr. tr. gr,,
p. 23; scol. la ARISTOPH., Lys., 645; SOPH., trag.
pierdută Chrysès., NAUCL, fr., p. 229; ET. BYZ.,
s. v. XpuCTÓTToXts; Et. Magn. s. v. I <±>l s ; DIOD. SIC.,
IV, 44; HDT., IV, 104. Cf. P. E. ARIAS. I
monumenti d e ll’ Ifigenia in Aulide, B o ll d e ll’ Ist.
naz. del Dramma antico, 1930, p. 89-96; S.
FAZIO, Ifigenia nella poesia..., Paierme, 1932; L.
SECHAN, în Rev. Et. Gr„ 1931, p. 368-426; P.
CLÉMENT, în Ant. Class., 1934, p. 393-409; A.
BASCHMAKOFF, în B. A. G. B„ 1939, p. 3021.
268 Pierre G R IM A L

eroice, legenda Ifigeniei s-a dezvoltat, mai

O ales o dată cu tragicii greci, care i-au consa­
■3' crat numeroase piese de teatru. Agamemnon
co
stârnise mânia zeiţei Artemis şi flota aheană
era obligată să rămână în Aulis, din cauza
lipsei vânturilor, calmul atmosteric fiind neo­
bişnuit de lung. Fiind întrebat, prezicătorul
Calchas a răspuns că mânia zeiţei nu putea fi
domolită decât dacă Agamemnon ar fi con­
simţit să i-o sacrifice pe fiica sa Ifigenia, care
se găsea atunci la Micene, ca şi mama ei.
Agamemnon a refuzat la început, dar influ­
enţat de părerea generală şi, mai ales, de Me-
nelaos şi Ulise, el a trebuit să cedeze şi a
facut-o pe.fiica lui să.vină, sub pretextul de a
o logodi cu Ahile, iar Calchas a pregătit-o
pentru sacrificiu pe altarul lui Artemis. Dar
zeiţei, în ultima clipă, i s-a făcut milă de
tânăra fată şi a înlocuit-o cu o căprioară. Apoi
a dus-o în Tauri da (în Peninsula Crimeea de
astăzi), unde a num it-o preoteasă în templul
ei. Aceasta este legenda, în forma ei cea mai
simplă si cea mai cunoscută. însă, un mare
număr de variante s-au suprapus şi au ajuns
uneori să-i schimbe sensul.
Locul de sacrificiu a fost schimbat; nu mai
era Aulis, ci uri loc numit Brauron , în Atica,
şi, în loc de o căprioară, zeiţa ar fi înlocuit-o
Tabel genealogic nr. 20

cu un urs. Ifigenia însăşi, în momentul sacrific

ciului, s-a r fi transformat în taur sau în ju-
nincă, într-o ursoaică, ba chiar într-o femeie
bătrână, şi ar fi dispărut sub această înfăţişare.
Se explica dispariţia ei prin faptul că toţi cei
de faţă ar fi întors privirea, refuzând să vadă
săvârşirea unui sacrificiu atât de cumplit. O
versiune „raţionalistă“ explică fenomenul prin
faptul că scrificiul ar fi fost întrerupt de
apariţia, bruscă a unui animal, taur, junincă,
căprioară, sau chiar a unei femei bătrâne, şi,
în faţa acestui semn prevestitor, preotul a de­
clarat că sacrificiul nu era necesar şi că zeii
nu îl acceptau. Ifigenia ar fi fost astfel salvată.
în Taurida, Ifigenia a rămas mulţi ani în
slujba zeiţei. Ea avea obligaţia să-i sacrifice
pe toţi străinii pe care un naufragiu i-a r fi
adus în acel ţinut. Până într-o zi când a re­
cunoscut în cei doi străini care erau conduşi la
locul de sacrificiu, pe fratele său Oreste şi pe
Pilade, trimişi de oracolul din Delfi în Taurida
să caute statuia zeiţei Artemis, a cărei preo­
teasă era chiar Ifigenia. Părăsindu-şi obli­
gaţiile sacerdotale, ea le -a dat statuia şi a
fugit cu ei în Grecia.
Pe drumul de întoarcere are loc o aventură,
dezvoltată de Sofocle în tragedia (astăzi pier­
dută) Chryses. Ifigenia şi fratele ei, împreună
cu Pilade, au debarcat în cetatea Smintion, pe
coasta Troadei, unde Chryses era preotul lui
Apollo. Chryses avea pe lângă el un fiu al
fiicei sale, Chryseis, şi al lui Agamemnon, pe
care fiica sa îl avusese în perioada captivităţii
în tabăra grecilor (v. Chryses şi Chryseis).
Acest nepot purta aceslaşi nume ca şi bunicul
său şi avea să-i urmeze în funcţia’ de mare
preot. El trecea drept un fiu al lui Apollo. La
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
sosirea fugarilor, urmăriţi de Toas, regele
Tauridei, el i-a reţinut la început şi se
pregătea să-i predea lui Toas, atunci când
bunicul său i-a dezvăluit secretul naşterii sale.
Atunci, Chryses l-a ucis pe Toas şi a mers
împreună cu sora şi fratele său până la Mi-
cene. O altă versiune o prezintă chiar pe Ifi-
ginia drept fiica lui Chryseis şi nu a Clitem-
nestrei. Ea ar fi fost răpită de nişte piraţi sciţi,
în cursul călătoriei de întoarcere, atunci când
Agamemnon se întorcea în Grecia, după
cucerirea Troiei. Chryses cel Tânăr ar fi murit
în Bitinia, în cetatea Chrysopolis, numită ast­
fel în amintirea lui. O altă variantă, deosebit
de absurdă, o prezintă pe Ifigenia drept fiica
pe care Tezeu a avut-o de la Elena, atunci
-când a răpit-o, înaintea căsătoriei acesteia (v.
Tezeu şi Elenă). Salvată de către Dioscuri,
fraţii ei, Elena le -a jurat că rămăsese fecioară.
De fapt, ea dăduse naştere în taină unei fiice,
Ifigenia, pe care a încredinţat-o surorii sale,
Clitemnestra, care a crescut-o ca şi cum ar fi
fost a ei.
Se povestea fie că Ifigenia ar fi murit la
Megara, unde avea un sanctuar, fie că Artemis
ar fi făcut-o nemuritoare, identificând-o cu
zeiţa Hecate, ba chiar că ar fi dus o viaţă mis­
terioasă, căsătorită cu Ahile, în Insula Leuce
(Insula Şerpilor de astăzi), aflată la vărsarea
Dunării în M area Neagră (v. Ahile). Astfel
s-ar fi realizat căsătoria dintre Ifigenia şi
Ahile, concepută de Agamemnon, ca pretext
mai întâi, apoi dorită de însuşi Ahile şi poate
chiar de tânăra fată, dar pe care sacrificiul o
anulase.
IF IM E D IA 1. (I(pL/jeSeia.) Fiica lui Triops,
din neamul Canacei (tab. 10). Ifimedia s-a
căsătorit cu unchiul ei, Aloeu, şi a avut trei
copii, doi fii, numiţi generic Aloazi, Efialtes şi
Otos, şi o fiică, Pancratis. Ifimedia era în­
drăgostită de Poseidon şi se ducea adesea la
mare, tum ându-şi apă în sân, astfel încât Po­
seidon i-a împlinit dorinţa şi i-a dăruit doi fii,
al căror tată „uman“ era Aloeu. Conform altor
autori, Aloazii erau, în realitate, născuţi de
Gaia (Pământul), ca majoritatea giganţilor, iar
Ifimedia nu ar fi fost decât doica lor.
în tr-o zi, în timp ce Ifimedia şi fiica ei,
Pancratis, celebrau serbările lui Di’onysos pe
Muntele Drios din Ahaia, ele au fost răpite de
către doi piraţi din Insula Naxos (numită
atunci Strongile), traci de origine, numiţi Scel-
lis şi Cassamenos, sau Sicelos şi Hegetoros (v.
Pancratis). Din dragoste pentru cele două
femei, ei s-au luat la bătaie şi s-au ucis unul
pe altul. Regele din Naxos, Agassamenos, a
dat-o pe Ifimedia unuia dintre prietenii săi si a
păstrat-o pentru el pe Pancratis. Aloeu şi-a
trimis cei doi fii în căutarea surorii şi mamei
lor. Cei doi giganţi au atacat Insula Naxos,
1 Ifim edia: Od., XI, 305 si urm.; PIND., Pyth., IV, 156;
scol. la APOLL. RH., Arg., I, 482; la II, V, 385;
HYG., Fab., 28; DIOD. SIC., V, 50 şi urm.;
PARTH., Narr., 19.
269
i-au alungat pe tracii care se instalaseră acolo
şi au domnit asupra insulei. Mormântul Ifime-
diei era arătat călătorilor la Antedon.
IF IS I2. (HIcpis'.) Trei eroi mitologici au
purtat acest nume.
1. Ifis era numele unui erou din Argos,
fiul lui Alector, tatăl lui Eteocle (tab. 36), unul
din cei Şapte Comandanţi care au atacat Teba,
şi al Ev’a dnei, soţia lui Capaneu. După o altă
tradiţie, consemnată de Pausanias, Ifis ar fi
fost fiul lui Alector şi fratele lui Capaneu. Cei
doi copii, ca şi Capaneu, au avut un sfârşit
nenorocit; Eteocle a murit în faţa cetăţii Teb’a,
Evadne s-a aruncat pe rugul aprins al soţului
ei, pe care trăsnetul l-a lovit în momentul în
care urca pe zidul de apărare (v. Capaneu).
Ifis a fost astfel lovit în copiii săi, deoarece îl
sfătuise odinioară pe Polimce să o corupă pe
Erifile, soţia lui Amfiaraos, dăruindu-i
colierul Harmoniei (v. Erifile). Nemaiavând
copii, la moartea sa, Ifis şi-a lăsat regatul
moştenire fiului lui Capaneu,’ Stenelos.
i. Ifis se numea şi un alt locuitor din
Argos, fiul unui alt Stenelos, un fiu al lui
Perseu (tab. 31) şi fratele lui Euristeu, care a
participat la expediţia Argonauţilor.
3. Ifis se numea şi iubitul Anaxaretei,
tânăra fată din cetatea ’Salamina din Cipru,
prefăcută în stană de piatră de către Afrodita
(v. legenda sa).
IF IS I I 3. (HI<pLS‘.) Numele feminin Ifis a
fost purtat de trei eroine.
1. Una din fiicele lui Tespios, care s-a
unit cu Heracles (v. acest nume).
2. O fată captivă din Sciros, iubită de
Patroclu.
3. în sfârsit, Ifis era fiica lui Ligdos şi a
Teletousei, doi iocuitori din cetatea Festos din
Creta. înainte de naşterea copilului, Ligdos i-a
poruncit Teletousei să-l abandoneze dacă ar fi
o fată. Când era aproape să nască, ea a avut o
viziune, în care i-a apărut zeiţa Isis, care i-a
cerut să crească acel copil, indiferent ce sex ar
avea. Aducând pe lume o fată, Teletousa a
hotărât să o crească asemenea unui băiat. A
num it-o Ifis, care era si nume de băiat, si a
îmbrăcat-o ca pe un băiat. D ar Ifis a fost
curând iubită de o tânără fată, numită Iante,
care credea că este băiat, asa cum credea toată
lumea. Cele două fete au fost logodite. Mama
lui Ifia era într-o mare încurcătură; a amânat
căsătoria sub diverse pretexte, dar în cele din
urmă nu a mai putut da înapoi. Atunci a ruga­
t-o pe Isis să o scoată din încurcătură. Zeiţei i
s-a făcut milă de ea şi a transform at-o pe Ifis
în băiat. Şi astfel căsătoria a putut avea loc (v.
şi Galateea, 2).
2 Ifis I: 1) PAUS., II, 18, 5; X, 10, 3; APD., Bibi., III,
6, 3; ESCH., Sept. c. Th., 458 si urm. 2) Scol. la
APOLL. RH.,Arg„ IV, 223, 228; DIOD. SIC., IV,
28; VAL. FL., Arg., I, 441; VII, 423. 3) V.
naxarete
3 Ifis II: 1) APD., Bibi., II, 7, 8. 2) II, IX, 667; PAUS.,
X, 25. 3) Ov., Met., IX, 666 si urm. V. Iante.
270
IF IT O S 1. ( h/fiTos".) Legendele cunosc patra
eroi care au purtat acest nume.
1. Fiul lui Naubolos, un principe din
Focida. Ifitos era tatăl lui Schedios şi Epistro-
fos, comandanţii contingentului focidian venit
la Troia în tabăra grecilor. El a luat parte,
împreună cu Iason, la expediţia Argonauţilor.
2. Cel mai cunoscut erou cu numele Ifi-
tos era fiul lui Euritos, care apare în ciclul
eroic al lui Heracles. Legenda lui este com ­
plexă si formată din straturi diferite. El figura,
in unele variante, printre Argonauţi, alături de
Clitios (v. acest nume). Ca fiu al lui Euritos,
regele din Oechalia, era el însuşi un arcaş .
celebru (v. Euritos). După moartea’ tatălui său’,
se povesteşte în Odiseea, el a moştenit arcul
divin, dăruit de Apollo, de care se servea tatăl
său, şi l-a dăruit lui Ulise. Ca o dovadă de
respect, cei doi eroi şi-au schimbat între ei
cadouri, în cetatea Messene, unde s-au întâlnit
la curtea lui Orsilohos. La rândul său, Ulise
i-a dăruit lui Ifitos o sabie şi o lance. Cu arcul
primit de la Ifitos, la întoarcerea de la Troia,
Ulise îi va ucide pe pretendenţii la mâna
Penelopei.
în această versiune a legendei, Euritos m u­
rise înaintea fiului său, fiind ucis de către
Apollo, deoarece dorise să rivalizeze cu el în
îndemânarea la mânuirea arcului. Uneori,
moartea lui Euritos era atribuită lui Heracles,
în timpul cuceririi cetăţii Oechalia (v. Iole). în
acelaşi timp cu Euritos, Heracles i-a r fi ucis şi
pe cei patru fii ai săi, inclusiv Ifitos. D ar se
mai povestea că Ificlos ar fi fost singurul din­
tre fraţi care a fost de partea lui Heracles, ex­
primând părerea că trebuia să i se acorde mâna
Iolei, pe care o câştigase la concursul de tir cu
arcul. Această comportare explica faptul că el
scăpase din masacru după căderea cetăţii.
Chiar şi aşa, el a fost ucis tot de către Hera­
cles. Xtunci când Ulise l-a întâlnit, la
Messene, Ifitos tocmai căuta iepele (sau boii,
în alte variante) pe care le furase Heracles sau
pe care Autolicos le furase şi i le încredinţase
lui Heracles. Acesta a refuzat să-i dea înapoi
animalele şi l-a ucis pe Ifitos. O altă versiune
povestea ca Heracles era doar bănuit de furt şi
că Ifitos a venit să -i ceară ajutorul pentru a-şi
regăsi animalele. Heracles a promis, dar a
înnebunit, asa cum se mai întâmplase, şi l-a
aruncat pe ifitos de pe zidul de apărare al
cetăţii Tirint. Pentru a ispăşi această crimă,
Heracles a trebuit să fie vândut ca sclav (v.
Omfald).
1 Ifitos: 1) APD., I, 9, 16; II, 518, si scol la v. 517;
XVIII, 306; APOLL RH., Arg., I,’ 207 şi urm.; IV,
529 si urm.; 1547 si urm.; PAUS., X, 4, 2; 36; 10;
HYG., Fab., 14; 97. 2) APD., B ib i, II, 6, 1 si urm.;
APOLL. RH., Arg., I, 86 şi urm.; II, 114;’HYG.,
Fab., 14; Od., VIII, 226 si urm.; XXI, 11 si urm.;
TZET., Chil., II, 417-423; scol. la EUR., Hippol.,
545; la SOPH., Trach., 266; DIOD. SIC., IV, 31;
scol. Ia II., II, 336; V. 392; PAUS., X, 13, 8. 3)
APD., II, 5, 1. 4) PAUS., V, 4, 4 si urm.; cf.
PLUT., Lycurg., 1; 23 si urm.; EUSEBÉ, Chron., I,
p. 1 9 2 /
Pierre G R IM A L
3. Un alt Ifitos a fost victima ucisă de
către Copreu, crainicul lui Euristeu (v. Co-
preu).
4. La limita dintre timpurile mitologice
si timpurile istorice, mai cunoaştem un alt
ifitos, regele Elidei, contemporan cu Licurg,
legislatorul Spartei, care a reorganizat Jocurile
Olimpice, căzute în desuetudine de la organi­
zarea lor de către Heracles şi de la moartea
regelui Oxilos (v. acest nume). Ifitos, care se
dusese la oracolul din Delfi pentru a cere un
remediu împotriva diverselor flageluri, epi­
demii, dezbinări politice, care devastau Grecia
în acea vreme, a primit recomandarea şă reîn­
fiinţeze Jocurile Olimpice. în acelaşi timp,
Ifitos i-a convins pe locuitorii din Elida să-i
închine un cult lui Heracles, pe care ei con­
tinuau să îl considere inamicul Tor. Printr-o
înţelegere cu Licurg, din Sparta, Ifitos a reali­
zat un început de uniune panelenă cu ocazia
serbărilor de laudă (panegirii) din Olimpia,
ceea ce a constituit un prim remediu împotriva
fărâmiţării politice de care suferea Grecia.
IH T IO C E N T A U R I2. (Ix&voKevraupoi.)
Ihtiocentaurii sau „Centaurii-Peşti“ erau fiinţe
marine care par să nu fi existat în poveştile
populare, dar care constituiau o temă destui de
răspândită în arta plastică elenistică şi romană.
Corpul, până la talie, era cel al unui bărbat, ca
şi în cazul Centaurilor. Partea de jos era cea a
unui peşte. Aceste fiinţe aveau adesea labe
asemănătoare cu cele de leu, Ihtiocentaurii
figurau în cortegiul divinităţilor marine,
alături de Hippocampi, de caii marini etc.
*ILIA 3. (lÂt'a.) Ilia era numele pe care îl
purta, foarte adesea, Rea Silvia, mama lui
RomUlus şi a lui Remus. Anumiţi mitografi
antici s-au străduit să distingă, dintre versi­
unile legendei privind fondarea Romei, pe
cele în care mama lui Romulus era numită
Rea, de cele în care era numită Ilia (adică
femeia de pe Muntele Ilion, nume generic dat
femeilor din Troia). După părerea mi-
tografilor, numele Ilia ar fi fost rezervat le­
gendelor în care mama lui Romulus era fiica
lui Enea şi a Laviniei. Dar legenda rămâne
aceeaşi, oricare ar fi fost filiaţia personajului.
R ea-llia a fost iubită tot de Marte, care i-a
dăruit cei doi gemeni, şi Amulius, regele Al­
bei, o condamnase să fie Vestală, de teama
copiilor pe care ar fi putut să-i aibă, dacă s-ar
fi căsătorit, ori ar fi ţinut-o închisă, ba chiar ar
fi aruncat-o în Tibru. Se povestea că zeul
râului a obţinut divinizarea ei şi a luat-o în
căsătorie (v. Rea).
Ih tic en ta u ri: TZET., la LYC., 34; 886; CLAUDIEN,
Noces de H. et de M., 144 si urni.
Ilia: VIRG., En„ I, 274; VII; 659; SERV., la VIRG.,
En„ I; 273; III, 333; VI, 778; HYG., Fab., 252;
FESTUS, p. 267 M; PLUT., R om ul, 2; CONON,
Narr., 48; EL., Hist., Var., VI, p. 510 si urm.;
DEN. HAL., Ant. Rom., I, 73; CIC., De Div., I, 20,
40; PORPHYR., la HOR., Carm., I, 2; Ov., Fast.,
II, 598; cf. art. Romulus şi Rea Silvia.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C À ŞI R O M A N Ă
IL IO N E . (/ÂLot^j.) Ilione era fiica mai
mare a lui Priam şi a Hecubei. Ea s -a căsătorit
cu Polimestor (v. Deipile şi Polimestor).
IL IO N E U 2. (IĂioveus-.) Cunoaştem patru
eroi mitologici care au purtat acest nume.
1. Cel mai mic dmtre fiii Niobei şi ai lui
Amfion.
2. Fiul troianului Forbas.
3. Unul din însoţitorii lui Enea.
4. U n bătrân din Troia, ucis de către Di-
omed în timpul jefuirii cetăţii.
IL IT IA 3. (EiĂeidvia.) Ilitia era geniul fe­
minin care avea grijă de naşterea copiilor. Ea
era fiica lui Zeus şi a Herei şi sora Hebei, a lui
Ares şi Hefaistos. Slujitoare credincioasă a
mamei sale, ea acţiona conform sentimentelor
acesteia. De exemplu, Ilitia a încercat să le
împiedice pe Leto (v. acest nume) şi pe
Alcmena (v. Galintias) să nască.
Uneori, poeţii vorbeau despre Ilitii, con­
cepute ca o pluralitate de genii, în acest caz.
IL L IR IO S 4.(//Uijo/cţs'.) Illirios era ultimul
născut dintre fiii lui Cadmos şi al Harmoniei,
pe care l-au avut în timpul expediţiilor îm ­
potriva Ilirilor. El a fost cel care a dat numele
regiunii Iliria (v. şi Galateeă).
IL O S 5. (I ăos-.) Legendele cunosc trei eroi
mitologici cu acest nume.
1. Primul era unul din cei patru copii ai
lui Dardanos (tab. 7). El a murit fără urmaşi.
2. Numele apare din nou după două’ ge­
neraţii, fiind purtat de unul din cei patru copii
ai lui Tros şi ai Callirhoei (tab. 7): Cleopatra,
Ilos, Assaracos şi Ganimede. Căsătorit cu
Euridice, menţionată de Apollodor ca o fiică a
lui Adrast, el a avut un fiu, Laomedon. Acesta
a avut, la rândul lui, cinci fii, printre care şi
Podarces, numit Priam, şi trei fiice, printre
care Hesione. în afară de Laomedon, Ilos a
mai avut o fiică, Temiste, care s -a căsătorit cu
Capis (fiul lui Assaracos) şi a fost, prin ur­
mare, bunica lui Enea. Acest Ilos a fost
strămosul comun al ramurii lui Priam şi ai
celei a lui Enea, din dinastia regală a Troie’i.
El a fondat cetatea Troia (Ilion), în ur­
1 Ilione: VIRG., En„ I, 653; SERV., la VIRG., En„ III,
15; 49; I, 653; HYG., Fab., 90; 109; 240; 243; 254;
. HOR., Sat., II, 3, 61, si scol.
llioneu: 1) Ov., Met., v f , 261. 2) II, XIV, 489 si urm.
3) VIRG., En„ 1, 120; 521; IX, 501. 4) WUINT.a legendei, Mereros şi Feres nu mai erau cei
, SM., XIII, 181.
Ilitia: I i, XI, 271; XIX, 119; HES., Theog., 922;
PIND., Nem., VII, 2; APD., Bibi., I, 3, 1; DIOD.
SIC., V, 72; Ov., Met., IX, 285 şi urm.; ANTON.
. LIB., Tr„ 29; Hym. horn. ă Delos, 98 si urm.
* Ilirios: APD., B ib i, III, 5, 4; ET. BYZ.,'.v. v. ‘IWaipia; Elida şi deţinea de la strămoaşa lui, Medeea,
„ cf. STRAB., VII, 7, 8, p. 326.
3 Ilos: 1) APD.; Bibi., III, 12, 2; 2) APD., ibid., 11, XX,
215 şi urm.; 232 şi urm.; ET. BYZ., s. v. ‘ATioXmjxjs
şi ’IJaov; LYC., Alex., 29; TZET., ad loc., DIOD.
SIC., IV, 74 si urm.; PLUT., Parall. min. gr. et
rom., 17; J>AUS., II, 22, 3. 3) Od„ I, 259; II, 328; si
EUST., în două pasaje; cf. STRAB., VIII, 3, 5, p.
338 (despre cetatea Efira).
271
mătoarele condiţii; fiind originar din Troada,
el s-a dus în Frigia să participe la jocurile
organizate de un rege din acel ţinut. Acolo, a
obţinut premiul, care consta în cinci sclavi
tineri de ambe sexe. Regele, la recomandarea
unui oracol, a mai adăugat o vacă bălţatâ şi l-a
sfătuit să urmeze animalul, să se stabilească în
locul în care se va opri şi să întemeieze o ce­
tate. Vaca s-a îndreptat spre nord şi s-a oprit
la poalele unei coline cunoscute sub numele
de Colina lui Ate, din Frigia. Acolo căzuse
Ate (Greşeala), atunci când a fost aruncată din
cer de către Zeus (v. Ate). Ilos a construit
acolo o cetate, pe care a num it-o Ilion (vii­
toarea Troie). Această cetate se ridica în câm­
pia Scamandrului, nu departe de Dardanos,
cetatea de pe Muntele Ida, întemeiată de Dar­
danos (v. acest nume).
La câtva timp de la fondarea Ilionului,
Zeus, ascultând rugăciunea lui Ilos, i-a trimis
un semn, pentru a -i dovedi simpatia şi pentru
a -i confirma opţiunea în această situaţie. în-
tr-o dimineaţă, el a găsit în faţa cortului său o
statuie coborâtă în mod miraculos din cer.
Statuia, cunoscută sub numele de Palladion,
avea o înălţime de trei coţi şi picioarele sale
erau împreunate; în mâna dreaptă ţinea o
lance, iar în cea stângă o furcă de tors şi un fus
(v. Palladion). O înfăţişa pe zeiţa Atena
Pallas. Ilos a construit un templu pentru a
adăposti statuia. Era marele templu al Atenei
din Troia. După alte tradiţii, statuia a căzut
prin acoperişul templului, atunci când acesta
nu era încă terminat, şi s-a aşezat singură pe
locul potrivit pentru ritual. într-o altă versiune
se povestea că, în timpul unui incendiu, Ilos a
salvat statuia, scoţând-o din templul în flăcări;
dar a fost orbit, pentru că n u -i era permis să
vadă acea imagine divină. Totuşi, Atena s-a
lăsat înduplecată de rugăciunile sale şi i-a
redat vederea, în cele din urmă, deoarece sa­
crilegiul fusese justificat.
Ilos, conform anumitor autori, ar fi luptat
împotriva lui Tantal si Pelops, care erau
răspunzători de răpirea fiului său Ganimede, şi
le-ar fi interzis să se mai întoarcă în Troia.
3. Un al treilea erou numit Ilos este citat
în Odiseea, m enţionându-se că făcea parte din
neamul lui Iason. în general, se considera că
era fiul lui Mermeros şi nepotul lui Feres II,
fiul lui Iason şi al Medeei. în această versiune
doi fii ai Medeei, ucişi de aceasta (sau de către
locuitorii din Corint), în timpul uciderii
Glaucei (v. Medeea şi Iason şi tab. 21).
Acest Ilos domnea în cetatea Efira din
secretul unor otrăvuri care nu dădeau greş.
înainte de a pleca spre Troia, Ulise s-a dus
să-i ceară o cantitate de otravă în care să-şi
înmoaie vârfurile săgeţilor, pentru a fi sigur că
vor fi mortale. însă Ilos, tem ându-se de legile
divine, i-a răspuns printr-un refuz.
272
IM B R A S O S . (l/j/Bpaaos'.) Două personaje
mitologice au purtat acest nume.
1. Imbrasos era un râu din Insula
Samos, al cărui zeu, ce purta acelaşi nume, era
fiul lui Apollo şi al Nimfei Ocyrrhoe.
2. Era si’ numele unui conducător trac,
al cărui fiu, Piroos, a jucat un rol în Iliada.
IN A C H O S2. (Imxos'.) Inachos era un zeu-
râu din Argolîda. Se povestea că a domnit
cândva peste ţinutul Argosului şi a avut cu
Melia, fiica lui Oceanos, doi fii: Foroneu şi
Egialeu (tab. 17). El însuşi era fiu lui Oceanos
şi al lui soţiei sale Tethys; după spusele celor
din Argos, el ar fi trăit înaintea apariţiei nea­
mului omenesc, fiul său, Foroneu, fiind primul
om. După alte legende, el ar fi fost contempo­
ran cu Erihtonios şi Eumolpos (v. aceste
nume), care trăiau la Atena şi Eleusis. Ba
chiar, el ar fi strâns oamenii după potopul lui
Deucalion şi i-a r fi stabilit în câmpia râului
care îi va purta numele, în amintirea acestei
binefaceri. Atunci când Hera şi Poseidon
şi-au disputat autoritatea asupra ţinutului, Ina-
chos a fost ales ca arbitru al disputei, alături
de Cefisos şi Asterion. El a decis în favoarea
zeiţei. Iritat, Poseidon l-a blestemat, astfel
încât albia râului Inachos era seacă toată vara
şi nu se umplea cu apă decât în vremea
ploilor. Inachos (sau fiul său, Foroneu) a ridi­
cat primul templu închinat zeiţei Hera, în ce­
tatea Argos.
în afară de Foroneu si Egialeu, se mai
spunea că a avut o fiică, Micene, cea care a
dat numele cetăţii Micene, si, uneori, alţi doi
fii, Argos şi Pelasgos (v. tab. 17, unde se dă
filiaţia cea mai obişnuită a acestora), precum
şi Casos (v. Amice). Mai des (şi aceasta este
versiunea favorită a tragicilor greci) i se
atribuia şi paternitatea lui Io, considerată alte­
ori drept fiica lui Iasos (v. Io). Aventurile
acestei fiice i-a u provocat o mare tristeţe. Se
spunea chiar că el ar fi încercat sâ-1 urmăreas­
că pe Zeus, răpitorul fiicei sale. Dar, acesta a
trimis împotriva lui o Erinie, numită Tisifone,
care l-a chinuit atât de tare, încât s -a aruncat
în râul numit până atunci Haliacmon. Âcel râu
a primit atunci numele de Inachos. într-o altă
variantă, Zeus l-a r fi trăsnit, provocând se­
carea albiei râului Inachos.
*IN CU BI3. Incubii erau demonii din fol­
clorul roman, despre care se spunea că veneau
în timpul nopţii şi se aşezau pe pieptul celor
1 Im b raso s: 1) ATHEN., VII, 283 e. 2) II., IV, 520.
Inachos: APD., B ib i, II, 1, 1 si urm.; PAUS., II, 15, 4
şi urm.; TZET., la LYC., ’] 78; HYG., Fab., 124;
143; 145; 155; 235; 274; Ov., Met., I, 583; ESCH.,
Prom., 590; 636; 663; 705; SOPH., drama satirică
pierdută, v. NAUCK, Tr. gr. fr„ p. 149 si urm., si
referinţele; PLUT., D e fl„ XVIII, p. 1032. V. şi Io,
, şi Foroneu.
Incubi: HOR., Epodes, V, 95 şi urm.; TERT., De An.,
44; MACROB., Songe de Scip., I, 3, 7; PETR.,
Sat., 38; PLIN., H. N„ XXV, 4, 29; XXX, 10, 84;
AUG., D e civ. D„ XV, 23.
Pierre G RIM A L
care dormeau, dându-le vise urâte. Uneori, ei
se uneau cu femeile adormite. Erau înfăţişaţi
ca nişte demoni ce purtau pe cap bonete
conice, pe care le pierdeau uneori în timpul
zbenguielilor. Omul care găsea una din aceste
bonete obţinea imediat puterea de a descoperi
comorile ascunse.
* IN D IG E Ţ I4. „Zeii indigeţi“ erau, la
Roma, o categorie de divinităţi extrem de
numeroase, care îi cuprindea pe toţi aceia a
căror funcţie era limitată la îndeplinirea unui
act precis şi, în general, nu aveau o existenţă
de sine stătătoare în afara acelui act. De e-
xemplu, ei erau „puterile“ care însoţeau fiinţa
umană de la naştere (ba chiar din momentul
concepţiei) până la moarte, de la Conseuius
(zeul concepţiei), la Nenia (zeiţa bocetului
funebru). Printre ei se afla zeiţa care îl învăţa
pe copil să meargă, Abeona, care îi călăuzea
primii paşe departe de casa familială, Adeona,
care îl conducea înapoi către casă; Potina,
zeiţa care îl făcea să bea etc. De asemenea,
întreaga serie de „zei agresti“, care răspun­
deau de diferitele stadii ale culturii şi ale
vegetaţiei: Segetia (de la segetes, spicele
recoltate), Lacturnus, ce făcea să urce „lap­
tele“ în spicul care se forma etc. Unele dm
aceste divinităţi, cum ar fi Flora, Proserpina,
au dobândit din ce în ce mai mult o
personalitate mai puternică, mai ales sub
influenţa mitologiei elene (v. Flora şi
Proserpina-Persefona). Alte divinităţi
„indigete“ erau legate de anumite locuri: Ianus
de porţi şi de uşi, Cliuicola de străzile în
pantă, Cardea de balamalele (cardines)
porţilor. Erau zei de acest fel în toate locurile:
in bucătării, în temniţe şi în multe alte locuri.
Alţii erau însărcinaţi să-l călău-zească, pe
călător, împiedicându-1 să o ia pe drumul
greşit. După spusele Părinţilor Bise-ricii, care
au consemnat în mod deosebit „amintirea“
zeilor indigeţi, era vorba de „o puzderie de
zei“, de o mulţime nenumărată, despre care ei
credeau că înjoseau sau degradau măreţia
divinităţii. Cu zeii indigeţi, oamenii erau încă
foarte aproape de „mentalitatea magică“, care
cerea prezenţa unui principiu supranatural
eficient în , fiecare acţiune pe care o
îndeplineau. în epoca clasică, acest fenomen
nu mai constituia decât o reminiscenţă în
dreptul (în esenţă conservator al) Pontifilor şi
un obiect de interes pentru istorici, cum ar îi
Varron, ale căror opere au fost sursa autorilor
creştini. Studierea acestor zei ţine mai mult de
istoria religiilor decât de mitologie.
IN D O S 5. (/uSos".) Cunoaştem trei eroi care
au purtat acest nume.
1. Indos era eroul care a dat numele In­
diei: fiul Terrei (Gaia), el ar fi fost ucis de
Indigeţi: AUG., De Ciu. D„ IV, 8; VI, 1 si urm.;
TER], Ad. Nat., II, 1 si urm.; CENSOR., 'De Die
Nat., II, 2 şi urm.; SERV., la VIRG., Georg., I, 21,
5 Indos: 1) NONN., Dion., XVIII, 21; PLUT., De fl„ 4.
2) PLUT. Ibid. 25. 3) HYG., Fab., 274.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 27 3

către Zeus; dar era vorba de o legendă târzie şi Se povestea că un vis îi poruncise lui Io să se
artificială. De asemenea, legenda conform ducă pe malul lacului din Lem a şi să se lase
căreia acelaşi personaj, soţul Nimfei Calauria, îmbrăţişată de Zeus. Io a povestit visul tatălui
ar fi fost tatăl fluviului Gange (v. Egiptos şi său, care a întrebat oracolul din Dodone şi pe
Nilos), este o prelucrare recentă. cel din Delfi. Oracolele i-au răspuns să as­
2. Un tânăr indian, de mare frumuseţe, culte porunca, dacă nu voia să fie trăsnit, îm ­
care a violat-o pe fiica regelui Oxialces şi, preună cu întreaga sa casă. Zeus s -a unit cu
apoi, a evitat pedeapsa, aruncându-se în flu­ tânăra fată şi, curând, Hera a bănuit aventura.
viul M ausolos, care s -a num it de atunci încolo Atunci, pentru a o scăpa pe Io de gelozia soţiei
Indos. sale, Zeus a tranform at-o într-o juninc'ă de un
3. Hygin, atribuia unui rege al Sciţiei, alb miraculos şi i-a jurat Herei că nu iubise
numit Indos, inventarea banilor, a căror uti­ niciodată acest’ animal. Hera i-a cerut să i-1
lizare ar fi fost introdusă în Grecia de către ofere şi Io s-a trezit astfel consacrată rivalei
Erehteu. sale, care a încredinţat-o lui Argos cel cu o
IN O . (1 vio.) v. Leucoteea.
sută de ochi (v. Argos), o radă a tinerei fete,
care trebuia să o păzească.
* IN S U L A T IB E R IN Ă 1. Se povestea la Atunci au început încercările pentru Io. Ea
Roma că, în timpul expulzării Tarquinilor, rătăcea în apropiere de cetatea Micene, apoi
partea din m oşia lor care se întindea imediat la prin Eubeea. Şi, peste tot pe unde trecea,
nordul cetăţii a fost consacrată lui M arte şi a pâmăntul făcea’ să apară pentru ea plante noi.
devenit Câmpul lui Marte. Dar, cum era vre­ Dar lui Zeus i s-a făcut milă de iubita sa (pe
mea secerişului, şi acea câmpie era acoperită care se ducea uneori să o întâlnească, sub
cu grâu copt, s -a hotărât să se arunce în Tibru înfăţişarea unui taur) şi l-a însărcinat pe Her-
acel grâu care, fiind consacrat zeului, nu putea mes să o scape de paznicul său. Folosind
să fie consumat fără a se comite un sacrilegiu. bagheta sa magică, Hermes a adormit cinci­
Apa avea nivelul scăzut şi snopii de spice s-au zeci din ochii lui Argos, în timp ce ceilalţi
oprit pe bancurile de nisip, dând naştere In­ cincizeci dormeau în mod firesc. Apoi, l-a
sulei Tiberine, la poalele Palatinului. ucis cu bâta sa. Dar moartea lui Argos nu a
Conform unei alte versiuni, Câmpul lui scăpat-o pe Io, căreia Hera i-a trimis un tăun
Marte nu aparţinea Tarquinilor, ci fusese con­ care să o chinuie. Insecta se prindea de
sacrat de bunăvoie de către proprietara sa, coastele sale şi o înfuria. Atunci, Io pornea să
Vestala Tarquinia. rătăcească de-a lungul şi d e -a latul Greciei.
Ea a început să străbată ţărmurile golfului
I O 2. (Iot.) O tănără fată din cetatea Argos, care, datorită ei, a primit numele de Golful
preoteasă la templul Herei, care a fost iubită Ionic; apoi a trecut marea prin strâmtoarea
de Zeus. Tradiţiile diferă în legătură cu per­ care desparte Europa de Asia, aceasta primiiid
soana tatălui ei, însă toate sunt de acord că era numele de Bosfor, adică „Vadul Vacii“. în
o prinţesă din casa regală din Argos si o des­ Asia, ea a mai rătăcit mult timp şi a ajuns în
cendentă a lui Inachos, fiul lui Oceanos. Egipt, unde a fost bine primită şi â dat naştere
Uneori, tatăl ei ar fi fost Iasos (tab. 17), alteori fiului pe care îl purta în pântec de la Zeus,
(aceasta fiind versiunea preferată de tragicii micul Epafos (v. acest nume şi tab. 3), care
greci), Inachos, zeul-râu (v. legenda sa). în avea să dea naştere unui neam numeros, din
sfârsit, câteodată tatăl său ar fi fost Piren rândul căruia vor face parte şi Danaidele. Io
(probabil fratele lui Bellerofon; în acest caz, si-a reluat înfăţişarea iniţială şi, după o ultimă
îo ar fi aparţinut casei regale din Corint). în încercare de a-şi’ regăsi fiul, răpit de Cureţi, la
varianta în care era considerată fiica lui Ina- porunca Herei, ea s-a întors să domnească în
chos, mama sa era Melia; ca fiică a lui Iasos, Egipt, unde a fost adorată sub numele de Isis.
avea ca mamă pe Luecane. Istoricii au încercat, încă din antichitate, să
Iubirea lui Zeus pentru Io se datora fie pur interpreteze legenda din perspectivă istorică şi
si simplu frumuseţii tinerei fete, fie farmecelor au explicat că Io era fiica regelui Inachos şi că
făcute de Iynx, fiica lui Echo (v. legenda sa). fusese răpită de piraţi si dusă în Egipt; dacă nu
cumva fusese iubita capitanului de navă feni­
cian şi nu fugise de bunăvoie. Se mai spunea
I Insula T ib e rin ä: LIV., II, 5; PLUT., Popl., 8. că Io,’ răpită de piraţi şi dusă în Egipt, ar fi fost
1 IO : APD., Bibl., II, 1, 3 si urm.; PAUS., II, 16, 1; III, cumpărată de regele acelei ţări, care i- a trimis
18, 13; cf. I, 25, 1; LUC., Dial, des Dieux, III; Ov„ tatălui ei, Inachos, ca despăgubire, un taur, ce
Mét., I, 583 si urm.; HYG., Fab., 145; 149; 155; a fost adus de soli. Când solii au ajuns în Gre­
ESCH., Supp 'l., 41 §i urm.; 291 si urm.; 556 si urm.; cia, Inachos murise. Neştiind ce să facă cu
Prom., 589 si urm.; 640 si urm.; SUID., ,s\ v. ‘Ia> si taurul, solii l-au prezentat, în schimbul unor
"I aïs; scol. la APOLL. RH., Arg., II, 168; scol. la
Od., II, 120; PLIN., H. H., XVI, 239; HÉS., f. 47; sume de bani, locuitorilor, care nu mai
DIOD. SIC., I, 13, 5; I, 25; III, 74; V, 60; PARTH., văzuseră niciodată aşa ceva. După încheierea
Narr., 1; MART., Epigr., XI, 47, 4; HDT., I, 1; 11, vieţii sale pământeşti, Io a fost prefăcută în
41; HYG., Astr. pot., II, 21. Cf. A. SEVERYNS, Le constelaţie. Sursa povestirlor referitoare la Io
cycle épique et l ’épisode d ’lo, Mus. Belge, 1926, p. şi la urmaşii săi a fost o epopee, astăzi pier­
131 si urm.; Ch. JOSSERAND, în An t. Class., dută, numită Danaida.
1937,’ p. 259;, U. PESTALOZZA, art. cit., la art.
Fiera', cf. J. BÉRARD, în Syria, 1952.
274 Pierre G R IM A L

IO B A T E S 1. (1ofia-nis'.') Iobates era un rege strangulând un bărbat“, adică o viţă de vie

al Liciei, care a jucat un rol important în le­ căţărându-se pe un stejar verde. Iocastos mur­
genda lui Acrisios şi în cea a lui Bellerofon. ise fiindcă fusese muşcat de un şarpe.
Acrisios îl alungase pe fratele său geamăn, IO D A M A 5. (loSafia.) Iodama era fiica lui
Proetos, din regatul Argos (v. Acisios). Proe- Itonos şi, prin urmare, nepoata lui Amfiction,
tos s-a refugiat în Licia, la curtea regelui Io­ din neamul lui Deucalion (tab. 8). Era preo­
bates, care i-a dat în căsătorie pe fiica sa, teasă a Atenei
Anteia, numită şi Stenebeea (v. acest nume) şi Beoţia. într-o Itonia, în regiunea Coronoe din
a organizat o expediţie pentru a -i obţine un perită de egidanoapte, zeiţa i-a apărut, aco­
sa, şi ea a fost prefăcută în
regat. Astfel, Acrisios domnea în Argos şi stană de piatră. Iodama avea un altar în templu
Proetos în Tirint. în acest timp, crezând că si, în fiecare zi, chiar şi în vremea lui
Bellerofon a vrut să-i seducă soţia, Proetos
l-a trimis pe acesta la, Iobates, căruia i-a cerut ice ’ausanias, o femeie repeta de trei ori, în timp
în secret să-l ucidă. însă, Bellerofon a trecut cereîntreţineafoc“.
focul ritual: „Iodama este vie şi
cu uşurinţă încercările la care l-a supus regele Iodama a fost iubită de Zeus, care i-a dăruit
(v. bellerofon) si s-a căsătorit cu cea d e-a o fiică, numită Tebe (v. acest nume), pe care
doua fiică a lui Iobates, numită uneori Zeus a căsătorit-o cu Ogigos.
Filonoe, alteori Casandra, sau Alcimene, ba
chiar Anticlia. La moartea sa, Iobates a lăsat zes,O olegendă curioasă, consemnată de Tzet-
prezintă pe Iodama drept sora Atenei.
regatul lui Bellerofon.
Aceasta, având un caracter războinic, şi-a ucis
IO B E S2. (lofir/s'-) Iobes era unul din fiii pe sora, din greşeală, în timp ce făcea exerciţii cu
care Heracles i-a avut cu una din fiicele lui armele (cf. legenda despre Pallas).
Tespios, numită Certe.
IO L A O S 6. (foAaos’.) Iolaos era un nepot al
IO C A S T A 3. (lo/caom).) Iocasta era numele lui Heracles. El era fiul lui Ificles, fratele
pe care îl purta, în operele tragicilor greci, vitreg al eroului, şi al Automeduzei, fiica lui
soţia lui Oedip. Tradiţia homerică îi dădea Alcatoos (tab. 31). întreaga sa viaţă, el şi-a
numele de Epicasta. Ea era fiica tebanului însoţit unchiul la împlinirea „muncilor“ sale şi
Menoeceu şi sora Hipponomei şi a lui Creon. a fost conducătorul carului său de luptă. Iolaos
Iocasta se căsătorise prima dată’ cu Laios şi a a intervenit, de exemplu, în lupta împotriva
avut un fiu, Oedip (v. acest nume). Mai târziu, Hidrei din Lema, apoi în lupta împotriva lui
fără să-şi recunoască fiul şi nici acesta pe ea, Cicnos, fiul lui Ares. El l-a ajutat pe Heracles
Iocasta s -a căsătorit cu Oedip şi a avut mai să-i ia armele lui Cicnos. L -a însoţit în ex­
mulţi copii (tab. 3). Atunci când şi-a dat pediţia pentru aducerea boilor lui Gerion, în
seama de incestul săvârşit fără voie,’ ea s-a atacul împotriva Troiei, şi, în general, chiar
spânzurat. atunci când mărturiile literare n u -i menţio­
O altă tradiţie povestea că Iocasta ar fi avut nează prezenţa în timpul unuia din episoadele
cu Oedip doi fii, Frastor şi Laonitos, care au ciclului eroic heraclean, monumentele figu­
fost ucişi în războiul împotriva cetăţii Or- rative nu uită să -l înfăţişeze alături de
chomene şi a urmaşilor lui Minias. După Heracles (de exemplu, la He’s peride, în lupta
moartea Iocastei, Oedip s-a r fi căsătorit cu cu Anteu, în căutarea Cerberului, în Infern
Eurigania (v. acest nume), etc.). A fost alături de el şi printre Argonauţi.
IO C A S T O S 4. (1âtcaoTQS".) Iocastos era un Apare şi, printre vânătorii mistreţului dm
fiu al lui Eol, zeul vânturilor sau fiul A m ei şi Calidon.’ în sfârşit, el a obţinut, cu atelajul
al lui Poseidon (v.Eol, 2 şi 3), care domnea în eroului, premiul la cursa carelor de luptă din
Italia. Se considera că Iocastos fondase cetatea cadrul primelor Jocuri Olimpice, în momentul
Rhegium din Calabria. Totuşi, o altă tradiţie instituirii lor de către Heracles, precum şi la
susţinea că cetatea fusese fondată de Chalcidi- jocurile funebre celebrate în onoarea lui Pelias
eni, alungaţi din ţara lor de o foamete, care (v. Glaucos, 3).
s-au instalat „în apropierea mormântului lui Atunci când Heracles a vrut să se căsă­
Iocastos“, mai exact în locul în care au văzut, torească cu Iole, el a cedat-o pe soţia sa,
aşa cum le indicase un oracol, „o femeie Megara, nepotului său, care s-a căsătorit cu ea
şi i-a dăruit o fiică, numită Leipefile (sau

1 Iobates: APD., Bibi., II, 2, 1 si urm.; II, VI, 169, si

scol. la vers 155; DIOD. SIC., VI, 7, 8; HYG.,
Fab., 57; SOPH., trag. pierdută cu acest nume.
, (Nauck, fragmente 275 si urm.).
, Iobes: APD., II, 7, 8.
Iocasta: Od„ XI, 271-280, şi scol.; APD., B ibi, III,
5, 7 la 9; SOPH., Oed. Roi, passim, el scol.; EUR.,
Phen., 1 la 62; scol. la versurile 53; 1760; DIOD.
SIC., IV, 64; PAUS., IX, 2, 4; 5, 10 si urm.; X, 5, 3
, şi urm.; HYG., Fab., 66 şi 67.
Iocastos: TZET., la LYC., 45; 738 (citant CALLIM.);
HERACL. LEMB., D e Re Pub., 25 (fr. hist. gr., II,
p. 219); DIOD. SIC., V, 8; scol. la Odys., II, 2 şi 6.
5 Iodam a: PAUS., IX, 34, 1 si urm.; TZETZ., la LUC.,
. 355; 1206; ET. MAGN., i. v. ‘I™ ns. V. Itonos.
B Iolaos: APD., B ib ii, II, 4, II, 4, 11; 5, 2; 6, 1; PAUS.,
1, 19, 3; 29, 5; 44, 10; V, 8, 3 si urm.; 17, 11; VII,
2, 2; VIII, 14, 9; 45, 6; IX, 23] 1; 40, 6; X, 17, 5;
HfiS., Bouclier 74 si urm.; Theog., 317; TZET., la
LYC., 830; DIOD. SIC., IV, 24; 29; 30; 31; 33; 38;
V, 15; PIND., Nem., III, 36; Isthm., I, 14; HYG.,
Fab., 14; 173; 273; STRAB., V, 2, 7, p. 225; EUR.,
Pyth., IX, 137; cf. J. BERARD, Colonisation, p.
434 si urm.; G. PICARD, Hannibal, Paris, 1967, p.
32 si urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Iubirea Părăsitei), desigur în amintirea di­
vorţului mamei sale.
Iolaos, tovarăş de victorii, a fost şi tovarăş
în exilul impus lui Heracles de către ’Euristeu,
şi a părăsit cu el cetatea Tirint, pentru a se
refugia în Arcadia (v. Heracles). L -a urm at şi
atunci când Heracles a urcat pe Muntele Oetâ,
pentru sacrificiul final şi apoteoză.
După moartea lui Heracles, el a venit în
ajutorul Heraclizilor şi s -a străduit să le
găsească un loc unde aceştia să se poată sta­
bili. Iolaos i-a luat în Sardinia pe mulţi dintre
ei, în special, pe cei mai mulţi dintre nepoţii
regelui Tespios (v. Heraclizi şi Tespios) şi pe
unii din Atena. El a fondat mai multe cetăţi,
mai cunoscută fiind Olbia. L -a chemat pe
Dedal, care a construit edificii impunătoare, ce
existau încă în epoca lui Diodor. Se povestea
fie că a murit în Sardinia, fie că a revenit în
Sicilia, unde a întemeiat un mare număr de
sanctuare în onoarea lui Heracles, care fusese
divinizat. EI însuşi a avut un cult în Sardinia şi
în alte: locuri, iar populaţiile pe care el le-a
stabilit în insulă au primit numele de Ioleeni.
La bătrâneţe (sau chiar după moartea sa,
fiindcă el a înviat special pentru a împlini
acestă faptă eroică), Iolaos l-a pedepsit pe
Euristeu, care îi urmărea cu ura să pe Hera­
clizi, şi se spunea chiar că l-a ucis. Zeus şi
Hebe îi redaseră, pentru o zi, la rugămintea
lui, tinereţea şi forţa.
I O L E 1. (Joătj.) Iole era fiica regelui Euri-
tos, din cetatea Oechalia. Tatăl ei o propusese
drept premiu al unui concurs de tir cu arcul,
care a fost câştigat de Heracles (yJEuritos şi
Heracles); însă regele nu i- a acordat premiul
eroului, tem ându-se ca acesta să nu înnebu­
nească, curn i se mai întâmplase, şi să ucidă
copiii pe care ar fi putut să -i aibă cu fiica sa.
Heracles a trebuit să cucerească cetatea
Oechalia şi să o ia cu forţa pe tânăra fată, pe
care o ţinea captivă. Aflând acest lucru,
Deianira i-a trimis lui Heracles haina fatală
(v. Deianira) şi astfel Iole a fost, în m od indi­
rect, cauza morţii eroului. în momentul urcării
pe rug, Heracles a încredinţat-o pe Iole fiului
său, Hillos.
Anumite versiuni o prezintă pe Iole
rezistând iubirii lui Heracles victorios, şi
preferând să -l vadă m asacrându-i părinţii şi
rudele sub ochii ei, mai degrabă decât să
cedeze. Sau Iole ar fi încercat să se sinucidă în
timpul cuceririi cetăţii, aruncându-se de pe
zidul de apărare. D ar hainele sale de mari
dimensiuni au susţinut-o şi ea a căzut fără să
păţească nimic. Heracles’ a trim is-o atunci
Deianirei, ca roabă, însă Deianira, văzând-o
atât de frumoasă, a simţit gelozia trezindu-se
şi a preparat licoarea mortală.
1 Iole: APD., B ib i, II, 6, 1; 7, 7; HYG., Fab., 31; 35;
36; SOPH., Trachin., passim., si scol.; DIOD. SIC.,
IV, 31; ATHÉN., XIII, 560 c; PLUT. P arali, 308.
275
IO N . (/ùjv.) Ion este eroul care a dat nu­
mele Ionienilor. El era din neamul lui Deu-
calion, nepotul lui Doros şi al lui Eoi, şi fiul
lui Xoutos si al Creusei ’.(fiica lui Erehteu)
(tab. 8 şi 11).’
Xoutos, tatăl lui Ion, fusese alungat din Te-
salia de cei doi fraţi ai săi, Eoi şi Doros. El s-a
stabilit în Atica, la Atena, unde s -a căsătorit
cu Creuse. La moartea socrului său, Erehteu,
el a fost alungat din Atica şi s-a stabilit pe
coasta nordică a Peloponezului (în ţinutul
Egialos, devenit mai târziu Ahaia). După
moartea lui Xoutos, cei doi fii ai săi, Achaeos
si Ion, s-au despărţit. Achaeos s-a întors în
Tesalia, în timp ce Ion se pregătea să-i atace
pe locuitorii din Egialos. Regele acelui ţinut,
Selinos, i-a dat în căsătorie unica lui fiică,
Helice, si l-a desemnat urmaş la tron. La
moartea lui Selinos, Ion a preluat puterea. El a
fondat o cetate, pe care a num it-o Helice,
după numele soţiei sale, şi a dat locuitorilor
regatului său numele de ’„Ionieni“. în acea
vreme, atenienii, care erau în război cu lo­
cuitorii din Eleusis, l-au chemat în ajutor pe
Ion şi l-au ales comandantul lor. Ion a răspuns
chemării lor, dar a murit în Atica. Urmaşii lui
Ion au păstrat puterea în Egialos, până în ziua
în care urmaşii lui Achaeos, reveniţi în Te­
salia, i-au alungat şi au dat ţinutului numele
de Ahaia. Aceasta èra versiunea consemnată
de Pausanias. Strabon n e -a transmis o versi­
une puţin diferită, care explică şi diversele
migraţii ale neamurilor elene. După căsătoria
cu fiica lui Erehteu, Xoutos a fondat, în Atica,
cetatea Tetrapole, formată din patru cetăţi mai
mici, Oenoe, Maraton, Probalint şi Tricorint.
Unul din fiii săi, Achaeos, a comis o crimă
involuntară şi a fugit în cetatea Sparta; el a dat
locuitorilor din acea regiune numele de Ahei,
în timp ce Ion îi învingea pe traci, care luptau
sub comanda lui Eumolpos (v. acest nume).
Ceea ce i-a adus un renume atât de mare,
încât atenienii l-a u ales rege. Ion a împărţit
Atica în patru triburi şi a organizat politic
ţinutul. Când a murit, ţinutul i-a luat numele.
Mai târziu, atenienii au trimis o colonie în
Egialos şi au impus acelui ţinut numele de
Ionia. Dar au fost alungaţi, în vremea Hera­
clizilor, de către Ahei, care au num it-o Ahaia.
Euripide a scris o tragedie, Ion, care folosea
aceste elemente legendare: Ion nu era, în acea
piesă, fiul lui Xoutos, ci al lui Apollo si al
Creusei, cea mai mică dintre fiicele lui Ere­
hteu. Apollo a iubit-o pe Creuse într-o peşteră
de pe Acropole şi tot acolo s-a născut copilul.
Dar Creuse nu’ a vrut să-l crească şi l-a
părăsit, încă de la naştere, într-un coş, în mij­
locul stâncilor, gândindu-se că Apollo îi va
purta de grijă. Ceea ce s-a şi întâmplat. Co­
2 Ion: HDT., VII, 94; IX, 44; APD., B ib i, I, 7, 3; scol.
la II., I, 2; STRAB., VIII, 7, 1, p. 383; IX, 1, 18, p.
397; PAUS., I, 31, 3; II, 14, 2; 26, 1; VII, 1 ,2 la 2,
3; 4, 2; 25, 8; EUR., Ion, passim ; scol. la
ARISTOPH., Nuées, 1468; Ois., 1527; SOPH.,
trag. pierdută Creuse, frg. de Nauck, p. 164.
 276
pilul a fost adus de către Hermes la Delfi şi
încredinţat preotesei templului.
M ai târziu, Creuse s -a căsătorit cu Xoutos,
drept mulţumire pentru ajutorul dat familiei
sale în războiul împotriva urmaşilor lui Chal-
codon. Dar, neavând copii cu Creuse, Xoutos
s -a dus la Delfi să ceară sfatul oracolului. I
s-a răspuns să înfieze primul copil pe care
l-a r vedea în timp ce va intra în templu. Acel
copil era fiul Creusei. Ascultând recom an­
darea zeului, Xoutos l-a înfiat, însă Creuse nu
voia să -l primească pe micul străin, pe care
nu-1 cunoştea. Ea se gândea chiar să-l
otrăvească; în sfârşit, datorită coşului în care
fusese găsit copilul şi pe care preoteasa îl
păstrase, Creuse ş i-a ’recunoscut în cele din
urmă fiul, în vinele căruia curgea sângele
Erehtizilor.
IO N IO S 1. (loutos'.) Erau doi eroi mitologici
care purtau acest nume.
1. Eroul care a dat numele M ării Ionice
(mai adesea, Eschil îndeosebi, atribuie numele
trecerii lui Io; înainte, Golful Ionic s-a r fi
numit „Marea lui Cronos şi a Rheei“ . Ionios
era fiul regelui Iliriei, Adrias, cel care a dat
numele Mării Adriatice.
2. Un alt Ionios era un fiu al lui Dyr-
rhachos (care a dat numele cetăţii Dyrrha-
chium, Durazzo de astăzi). Dyrrhachos era
atacat de propriii săi fraţi, atunci când Hera-
cles tocmai trecea prin acel ţinut şi i-a venit în
ajutor. Dar, în timpul luptei, eroul l-a ucis din
greşeală pe fiul aliatului său. Trupul acestuia a
fost aruncat în mare, care s -a num it de atunci
Marea Ionică.
I O P E 2. ( / 07777.) Două eroine au purtat acest
nume.
1. Una din fiicele lui Ificles, fratele
geamăn al lui Heracles, care a fost soţia lui
Tezeu. Dar nu are o legendă propriu-zisă.
Poate era pur şi simplu vorba de o încercare
de a -i uni pe cei doi eroi printr-o înrudire
oarecare.
2. Iope era şi numele uneia din fiicele
lui Eol, căsătorită cu Cefeu, tatăl Andromedei,
într-o variantă mai puţin cunoscută a le­
gendei. Cel mai adesea, mam a Andromedei se
numea Casiopeea. D ar acel Cefeu domnea nu
în Etiopia, ci în Fenicia (v. Amdromedă). Iope
a dat numele cetăţii Ioppe.
IO X O S 3. (/wfos'.) Ioxos era nepotul lui
Tezeu şi fiul lui Melanippos şi al Perigounei,
fiica tâlharului Sinis. Urmaşii lui Ioxos con­
siderau sorbestreaua sau cebareaua şi ţelina
drept plante sacre, deoarece odinioară, Perig-
oune, în clipa în care Tezeu îl ucidea pe Sinis,
fugise şi se ascunsese în tufele acestor plante
lonios: 1) Scol. la APOLL. RH., Arg., IV, 308;
TZET., la LYC., 630; scol. la PIND., Pyth., Ili,
120; SERV., la VIRG., En., Ili, 211. 2) APPIEN,
, B ell Ciu., II, 39.
lope: 1) PLUT., Thés., 29. 2) ET. BYZ., s, v. ‘[ótrn;
, DEN. PER. fr. 910; CONON, Narrai., 40.
3 loxos: PLUT., Thés. 8.
Pierre G R IM A L
si le promisese, dacă o ascundeau bine, să nu
le facă niciodată rău.
IP H IA N A S S A . V. Ifianasa.
IP H IC L E S . V. Ificles.
IP H IC L O S . V. Ificlos.
IP H ID A M A S . V. Ifidamas.
IP H IG E N IA . V. Ifigenia.
IF IM E D IA . V. Ifimedia.
IP H IS . V. Ifis.
IP H IT O S . V. Ifitos.
IR IS 4. (Ipis~.) Iris era fiica lui Taumas şi a
Electrei; ea era din neamul lui Oceanos, atât
din partea mamei cât şi din cea a tatălui. Era,
rin urmare, sora Harpiilor (tab. 32). Iris sim-
oliza curcubeul si, p e un plan mai general,
legătura dintre Pământ şi Cer, dintre zei şi
oameni, pe care o reprezintă Curcubeul. Cel
mai adesea, ea era înfăţişată cu aripi şi îm ­
brăcată într-o pânză uşoară care, văzută în
soare, se colora în culorile curcubeului.
Uneori, trecea drept soţia lui Zefir şi mama lui
Eros.
Iris era însărcinată, ca şi Hermes, să ducă
mesajele, poruncile ori sfaturile zeilor. Era în
mod special în slujba lui Zeus si, mai ales, a
Herei, alături de care apărea în calitate de
slujitoare. Câteodată, şi alte divinităţi au re­
curs la serviciile sale.
IR O S 5. (Ipos'.) Cunoaştem doi eroi care au
purtat acest nume.
1. Iros era fiul lui Actor, regele cetăţii
Opont, şi tatăl eroilor Euridamas şi Eurition,
participanţi la expediţia Argonauţilor (v. şi
Eurition, considerat fiul lui Actor). Atunci
când Peleu l-a ucis din greşeală pe Eurition,
cu a cărui fiică se căsătorise, el i-a oferit lui
Iros, în compensaţie, turme de oi şi de boi.
însă Iros nu a acceptat; un oracol l’-a sfătuit
atunci pe Peleu să dea drumul acelor turme,
care au fost atacate si devorate de un lup.
Printr-o intervenţie a divinităţii, acel lup a fost
prefăcut în stană de piatră, care era arătat
călătorilor la graniţa dintre Locrida si Focida.
2. Iros se numea şi cerşetorul obraznic,
despre care am inteşte’ Odiseea, împotriva
căruia Ulise a trebuit să lupte, spre
amuzamentul pretendenţilor (v. Ulise).
ISC H E N O S6. (Icrxeuos’.) Ischenos era un
locuitor din Olimpia, fiul lui Gigas şi nepotul
lui Hermes şi al Hiereiei. într-o vreme de
foamete, oracolul a recomandat drept remediu
sacrificarea unui nobil din ţinut. Ischenos s-a
oferit pe loc şi de bunăvoie ca victimă, ceea ce
44 Iris: HÉS., Tjéog., 266; 780; 784; ALCÉE, fr. 13 B
(Bergh); II., III, 121; VIII, 397 şi urm.; XVIII, 166;
XXIV, 77 şi urm.; XV, 143 şi urm.; Hym. hom. la
A p o i, 102; VIRG., En., IV, 694 şi urm.; IX, 5 la
20; EUR., Herc., 822 si urm.; GA LLIM I Hymmne
. la Délos, 22 si urm.; THÉOCR., XVII, 134.
s Iros: 1) APOLL. RH., Arg., I, 72 si scol.; TZET., la
LYC., 175; scol. la 1'II, XXIII, 88; ANTON, LIB.,
. 38. 2) Od.. XVIII, 1 si urm.; HRG., Fab., 126.
Ischenos: TZET., la LYC., 38; 42-43; PAUS., VI, 20,
8.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
i- a adus mari onoruri. A fost îngropat pe
Colina lui Cronos, nu departe de arena sau
stadionul p e care se desfăşurau Jocurile Olim-
ice. în cinstea lui s-au organizat jocuri fune-
E re.
Oamenii din Olimpia i-au dat, după'
moarte, porecla de Taraxippos, adică „Tulbură
Cai“, deoarece, întotdeauna, în apropierea
mormântului său, caii deveneau agitaţi, în
timpul curselor. Acest fenomen era atribuit
influenţei sale oculte sau chiar umbrei unui
laur, care crescuse din întâmplare acolo şi,
m işcându-se la nivelul solului, înspăimânta
animalele (v. Taraxippos).
IS C H IS 1. (laxv?.) Ischis era un arcadian,
prin tatăl său, Elatos, nepotul lui Arcaş (v. şi
Lapiţi). El s -a căsătorit cu Coronis, fiica re­
gelui Flegias, în timp ce aceasta îl purta deja
in pântece pe Asclepios, fiul lui Âpollo (v.
Asclepios). Pentru această crimă, Ischis a fost
ucis de către zeu în acelaşi timp cu soţia sa.
Uneori, iubitul lui Coronis, în loc de Ischis, se
numea Alcioneu.
IS IS 2. (Icn?.) Deşi Isis, care era o zeiţă
egipteană, nu aparţinea mitologiei elene şi cu
atât mai puţin celei germane, cultul său şi, o
dată cu el, miturile sale s-au răspândit atât de
mult în lumea greco-rom ană, încă de la
începutul erei noastre, încât este imposibil să
nu o menţionăm.
în panteonul egiptean, Isis era soţia lui
Osiris si mama lui Horos, Zeul Soarelui. Set,
Zeul Umbrei, l-a ucis pe Osiris şi Horos, a
doua zi l-a răzbunat. în timpul nopţii, are loc
căutarea lui Osiris de către Isis (v. Nemanous)
şi bocetele, până în momentul răzbunării. Isis,
ca mamă a zeilor, victorioasă asupra puterilor
nopţii, a fost foarte repede sărbătorită prin
misterii şi, prin acest aspect, cultul ei s-a pre­
tat la diverse identificări în religia elenă. M i­
tului său (cel al căutării lui Osiris) şi icono­
grafiei sale (Isis era adesea reprezentată sub
înfăţişarea unei vaci, susţinând simbolul
lunii)’ i s -a ataşat povestea lui Io (v. acest
nume). De asemenea a fost asimilată cu zeiţa
Demetra care, şi ea, îşi căutase fiica răpită de
Hades, Zeul Infernului şi al Lumii Nopţii.
Acest lucru a fost cu atât mai uşor cu cât De­
metra era şi ea o M amă şi era sărbătorită prin
misterii. Isis, aşa cum apărea, de exemplu, în
vremea lui Apuleius, era un principiu univer­
sal: ea domnea asupra mării, asupra fructelor
pământului, asupra morţilor; zeiţă a magiei, ea
răspundea de transformările lucrurilor şi fi­
inţelor, ale elementelor etc. în jurul eij s-a
format sincretismul religios din secolul al
doilea d. Hr., cel puţin pentru divinităţile
feminine.
Ischis: PIND., Pyth., III, 8 si urm., si scol. la 14 si
urm.; 60; Ov., Mét., II, 542 si urm.; ANT. LIB.,
- Tr„ 20; v. Asclépios. Cf. CIC., De Nat. D., III, 22.
Isis: V. PLUT., D e Is. et Os., passim ; APULÉE,
Métam., XI. Cf. Fr. CUMONT, Le Symbolisme
funéraire..., idex, s. v.
277
ISM EN A . (lofirji^rj.) Cunoaştem două ero­
ine cu acest nume.
1. Ismena se numea mama lui Iasos, în
genealogia în care acesta trecea drept fiul lui
Argos (tab: 18). Ea era fiica lui Asopos.
' 2. O altă Ismena era sora Antigonei, fi­
ind, ca şi aceasta, fiica lui Oedip şi a Iocastei
(tab. 29j. După o tradiţie mai puţin cunoscută,
Ismena era iubită de Teoclimenos, un tânăr
teban, şi, în cursul unei întâlniri, a fost ucisă
de Tide’u , la instigarea Atenei (v. Tideu).
ISM EN O S4. ' (Icrprjuos-.) Legendele cunosc
trei eroi cu acest nume.
1. Ismenos era zeul râului cu acelaşi
nume din Beoţia. Ca toate râurile, el era fiul
lui Oceanos şi al lui Tethys. Uneori, era con­
siderat fiul lui Asopos şi al Metopei.
2. Un alt Ismenos (sau Ismenios), era
un locuitor din Teba, fiul lui Apollo si al N im ­
fei Melia (v. acest nume). El a avut două fiice,
Dirce şi Strofie, două fântâni din ţinutul Te-
bei.
3. în sfârşit, Ismenos se numea şi cel
mai mare dintre fiii Niobei si ai lui Amfion. El
a fost ucis, o dată cu ceilalţi copii ai Niobei,
de săgeţile lui Apollo. Fiind rănit mortal, el
s-a aruncat în râul care a primit de atunci nu­
mele său.
ISSA5. (/acra.) Două eroine cu acest nume
apar în legendele mitologice.
1. Issa era o tânără fată din Lesbos, al
cărei tată se numea Macareu. Ea a dat numele
cetăţii Issa, din Insula Lesbos. A fost iubită de
un zeu, fie de Hermes, fie de Apollo, poate
chiar de amândoi. Lui Hermes, i se atribuia
paternitatea fiului ei Prilis, uri prezicător din
Lesbos.
2. Issa era şi numele purtat de Ahile în
timp ce trăia ascuns printre fiicele regelui
Licomed, în cetatea Sciros (v. Licomed). în
această perioadă a vieţii sale, Ahile mai era
numit uneori Pyrrha, alteori Cercisera.
ISTM IA D ES6. (ladpiaSr/?.) Istmiades era
soţul Pelargei, fiica lui Potneu. Deoarece
Cultul Cabirilor fUsese desfiinţat o dată cu
expediţia Celor Şapte Comandanţi împotriva
Tebei, el şi soţia sa au fost cei care l-a u rein­
trodus în Beoţia. Atunci când Pelarge a murit,
un oracol din Dodona a recomandat locuito­
rilor să-i atribuie onoruri divine datorită ze­
lului pe care îl dovedise faţă de zei.
3 Ism ena: 1) APD., B ibi, II, 1, 3. 2) SOPH. Ant.,
passim; APRD., Bibi., III, 5, 8; Argum ent la
, VAntigone de SOPH.
* Ism enos: 1) HYG., Fab. pr.; APD., B ib i, III, 12, 6;
DIOD. SIC., IV, 72. 2) PAUS., IX, 10, 5;
CALLIM., H. la Délos, 76. 3) APD., Bibi., III, 5, 6;
. Ov., Mét., 224; HYG., Fab., 11; PLUT., De fl., 2.
0 Issa: 1) ET. BYZ., s. v.; TZET., la LYC., 219; Ov.,
Mét., VI, 124. 2) HÉPHAEST., Nou. Hist., 1
. (WESTERMANN, p. 183).
B Istm iades: PAUS., IX, 25, 7 si urm.
278
IS T R O S 1. (fcrrpoş-.) Istros era personifi­
carea fluviului cu acelaşi nume (Dunărea de
astăzi). Ca toate fluviile şi râurile, el era fiul
lui Oceanos şi al lui Tethys. Doi dintre fiii săi,
numiţi Heloros şi Acteos, au luptat în Misia,
alături de Telef,’ în momentul debarcării gre­
cilor.
IT A C O S 2. (iTto/ur).) Itacos este eroul care a
dat numele Insulei Itaca. El era fiul lui Ptere-
las şi al Amfimedei, făcând deci parte din
neamul lui Zeus. A avut doi fraţi, Neritos şi
Polictor, care au emigrat cu el din Insula
Corfu şi au fondat cetatea Itaca din insula cu
acelaşi’nume. In m od deosebit, lui şi fraţilor
săi li se datora amenajarea şi consacrarea iz­
vorului de la care veneau să ia apă locuitorii
Insulei Itaca.
IT A L O S 3. (IraXos".) Italos este eroul care a
dat numele Italiei. Tradiţiile privind originea
şi patria sa sunt foarte diferite. Uneori, era
considerat regele unui teritoriu situat la ex­
tremitatea sudică a regiunii Bruttium. în
această versiune, Italos ar fi fost originar din
Oenotris. El domnea peste ţară cu atâta drep­
tate şi înţelepciune, dând legi poporului său şi
civilizându-1 atât de mult încât, din re­
cunoştinţă, regatul său a fost num it Italia.
Acest nume a fost preluat progresiv de în­
treaga parte sudică a peninsulei numite până
atunci Ausonia şi apoi întreaga peninsulă.
Conform altor variante, bunul rege Italos
era originar din Sicilia, din Lucania, Liguria
sau Corciră, ba chiar ar fi fost un nepot al lui
Minos, fiul fiicei sale, Satiria (v. acest nume).
Confuzia creată de aceste legende era ex-
tremă.Italos era legat şi de ciclul eroic al lui
Ulise şi al Circei: el ar fi fost un fiu al Pene-
lopei şi al lui Telegonos (v. Circe, Ulise şi
Leucaria).
IT IL O S 4. ( I tvâos-.) Itilos era fiul Aedonei
şi al tebanului Zetos, în legenda privighetorii
(v. Aedond), conform versiunii dm zona Te-
bei. El a fost ucis de către mam a sa, care cre­
dea că îl ucide pe Amaleu, fiul mai mare al
cumnatei sale Niobe. Aedona era geloasă pe
Niobe, care avea mulţi copii, în timp ce ea nu
avea decât doi, Itilos şi Neis.
IT IS 5. ( I tus'.) Itis era fiul Procnei, în vari­
l Istros: HES., Theog., 339; TZET., Anleh., 21 A.
Itacos: Od., XVII, 207 si urm.; scol, ad Iod., EUST.,
, la HOM., 1817,43. ’
Italos: DEN. HAL., I, 12; 35; 73; STRAB., VI, 1, 4,
p. 254; THUC., VI, 44, 2; ARISTOTE, Polit., VII,
9, 2; TZET., la LYC., 1232; SERV., la VIRG., Eli.,
. I, 2; 533; HYG., Fab., 127.
Itilos: Od., XIX, 518 si urm.; scol. ad loc.; EUST., p. .
1875, 15; PAUS., IX, 5, 9; X, 32, I I ; HES., Trav., ' Itonos: PAUS., IX, 1, 1; 34, 1; V, 1, 4.
5 568 şi urm.; EL., Hist.. Var., XII, 20.
Itis: ESCH., Suppl., 47 şi urm.; Agam, 141 şi urm.;
HYG., Fab., 45; 239; 246; SOPH., trag. pierdută
Tereu, v. NAUCK, Tr. g r.fr., fr. 519 şi urm.; Ov.,
Met., VI, 411 si urm.; APD., B ib i, III, 14, 8;
CONON, Narr., 31; scol. la VIRG., Ecl., VI, 78;
Myth. lat., ed. Bode, I, 4, 2; p. 217.
Pierre G R IM A L
anta cea mai recentă a legendei privighetorii,
aşa cum a fost ea prelucrată mai ales de către
tragicii greci. Tatăl lui Itis nu ar fi fost Zetos,
ca în versiunea precedentă (v. Itilos), ci Tereu,
regele Traciei, care se căsătorise cu Procne,
fiica regelui Atenei, Pandion. Cu Itis, legenda
încetează să mai fie tebană şi devine atică (v.
Tereu). După ce a fost ucis şi carnea sa a fost
servită la masă lui Tereu, Itis a fost prefăcut în
pasăre (probabil un fazan).
în sfârşit, exista o legendă din zona M i­
letului, foarte apropiată, a, cărei eroină era
Aedona (v. acest nume). în acea versiune,
Aedona a fost prefăcută în privighetoare, dar
fiul său, Itis, nu pare să fi suferit o soartă
asemănătoare.
IT O M E 6. (/âoj/jT}.) Itome era o Nimfă de pe
Muntele Itome din Mesenia. Conform unei
legende locale, ea ar fi fost însărcinată să-l
crească pe micul Zeus, împreună cu o altă
Nimfă, numită Neda, si amândouă aveau obi­
ceiul de a-1 scălda în fântâna Clepsidra, aflată
în apropiere. Exista un sanctuar al lui Zeus
Itomas, în care, în amintirea obiceiului, se
aducea în fiecare zi apă din fântâna Clepsidra.
Oamenii veneau să primească oracole de la
sanctuarul lui Zeus Itomas.
IT O N O S7. ( / tcovos-.) Itonos era un fiu al lui
Amfiction (tab. 8), fiind deci din neamul lui
Deucalion. Cu Nimfa Melanippe, el a avut trei
copii: Boeotos, Chromia şi Iodama. Uneori i
se atribuia înfiinţarea cultului Atenei Itonia (v.
Iodama).
* IU L IA L U PE R C A 8. Tzetzes consemna,
referitor la sacrificarea Ifigeniei, că un miracol
analog celui care o salvase pe tânăra fată, în
ultima clipă, a avut loc şi la Roma. Iulia Lu-
perca a fost eroina acestei întâmplări. Era o
tânără romană care trebuia sacrificată, ca vic­
timă ispăşitoare, în cadrul unui sacrificiu ofi­
cial. în momentul în care sacrificatorul a ridi­
cat cuţitul asupra ei, un vultur s-a năpustit
peste preot, i-a smuls cuţitul şi l-a lăsat să
cadă asupra unei juninci care păştea în apro­
pierea templului. Juninca a fost imediat sacri­
ficată şi Iulia Luperca, fiind salvată, a fost
tratată cu respect.
*IU L U S 9. Iulus era un alt nume al fiului lui
Enea, Ascaniu (v. acest nume). Din el susţinea
că s-ar fi tras familia sau ginta Iulia, căreia îi
aparţinea Iulius Caesar şi, prin adopţie, Au-
gustus. Iulus a fondat cetatea Alba din Latium,
metropola Romei.
6 Itom e: PAUS., III, 26, 6; IV, 12, 7 şi urm.; 33, 2 şi
urm.
“ Iulia L uperca: TZET., la LYC., 183 (fin.).
s Iulus: VIRG., En., I, 288; IV, 274; VI, 364;789;
SERV., la VIRG., Georg., III, 35; SUET., Cés., 81;
JUV., Sat., XII, 70; DEN. HAL., I, 70,4 si urm.;
FEST., p. 340, art. Silvi; EUSÉB., Chron., I, p.
389; De orig., genti rom., p. 155; cf. RIBEZZO,
R iv .I.G .I., 1930, p. 74.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Originea acestui nume era explicată în
modul următor: în timpul luptelor care au
urmat morţii lui Enea, Ascaniu a preluat co­
manda armatei confederate a poporului latin
(formată din Aborigeni şi din soldaţi troieni)
şi i-a asigurat victoria împotriva Rutulilor şi
aliaţilor lor, Etruscii (v. Mezenţiu). Drept re­
compensă, i s -a acordat supranumele de
Iobum (poate ar trebui să citim: lolum sau
Iovlom), un diminutiv de la Iupiter. Ascaniu ar
fi devenit deci „Micul Iupiter“. Această eti­
mologie era deja consemnată de către Cato în
lucrarea sa Originile. Vom observa că regele
Latinus se considera că s-a r fi identificat, la
moartea sa, cu zeul Confederaţiei Latine,
Iupiter Latial (v. Latinus).
Uneori, Iulus era un personaj deosebit de
Ascaniu, fiind considerat nu fiul, ci nepotul lui
Enea si fiul lui Ascaniu. După moartea tatălui
său, el ar fi fost înlăturat de pe tronul cetăţii
Alba de către Silvius, unchiul său, fiul lui
Enea şi al Laviniei, devenind preot.
*IUNONA1. Iunona era zeiţa romană
asimilată Herei. La origine şi în tradiţia ro­
mană, ea personifica ciclul lunar şi figura în
Triada venerată la început pe Quirinal, apoi pe
Capitoliu, şi care îi cuprindea pe Iupiter, pe
Iunona şi Minerva. D ar mai avea şi alte sanc­
tuare, în special sub epitetul de Moneta, adică
,^zeiţa care atrage atenţia“ sau ,^eiţa care te
fa c e să -ţi am inteşti", Iunona avea un cult în
Citadelă, pe vârful Arx din partea nord-estică
a Capitoliului. Iunonei Moneta i se atribuia
salvarea Romei cu ocazia invaziei galilor din
anul 390 î. Hr. Gâştele care erau crescute în
incinta sanctuarului ei au fost cele care au dat
alarma şi i-a u permis lui Manlius Capitolinus
să salveze Colina şi să -i respingă la timp pe
invadatori.
Iunona mai era venerată şi sub alte epitete:
sub cel de Lucina, ea avea’ grijă de naşterea
copiilor; în acest sens, ea amintea mai degrabă
de zeiţa Artemis decât de Hera (v. totuşi, în
legenda lui Heracles, un complot al flerei
pentru a o împiedica pe Alcmena să nască). La
depunerea ofrandelor aduse Iunonei Lucina nu
trebuia să asişti decât având toate nodurile
desfăcute, deoarece existenţa unei legături, a
unei centuri, a unui nod etc., pe corpul celor
prezenţi putea să împiedice femeia pentru care
se aduceau sacrificii să nască uşor.
Iunona era, în sens foarte general, protec­
toarea femeilor şi, în special, a celor care
aveau un statut juridic recunoscut în cetate,
adică femeile căsătorite legitim. în onoarea ei
1 Iu n o n a: VARR., L. £., V, 158; Ov., Fast., III, 177 si
urm.; VI, 183; MACROB., Sat.. I, 12, 30; LIV.,
VII, 28, 7; SERV., la VIRG., En„ VIII, 638; 652;
IV, 518; CIC., D e Nat. D., II, 27, 69; PROP., Elég.,
V, 8, 3 si urm. (Iunona din Lanuvium); cf. ELIEN,
Hist. An.. XI, 16; PLIN., N. H., II, 16; SÉN., ad
Luc., 110; C. I. L., VI, VI, 2099. Cf. V.
BASANOFF, Junon falisque et ses cutes la Rome,
R. H. R., 1941, p. 110-141.
279
se celebra o sărbătoare, numită Matronalia,
care se ţinea la Calendele lui Marte (1 martie).
Data acestei sărbători era explicată în diverse
feluri. Uneori se considera că ar fi fost aniver­
sarea lui Marte, zeul războiului (Ares, fiul
Herei, la greci), fiul Iunonei, alteori că ar fi
fost aniversarea păcii restabilite între romani
şi sabini. Această ultimă ocazie amintea, în-
tr-adevăr, rolul jucat de femeile sabine, care
s-au aruncat între taţii lor şi noii lor soţi, re­
stabilind astfel concordia între cele două
popoare.
In timp ce fiecare bărbat avea propriul său
Genius, fiecare femeie avea propria sa Iuno,
adevărat „dublu“ divin, care personifica fe­
minitatea şi o proteja. Zeiţele înseşi aveau
propriile lor Iuno. Inscripţiile citează o Iuno
Deae Diae, o Iuno a zeiţei Virtus etc.
în sfârşit, Iunona a jucat un rol în legenda
referitoare la surorile lui Horaţiu. Ei, în cali­
tatea sa de Iuno Sororia, protectoare deci a
surorii lui Horaţiu, i-a fost oferit un sacrificiu
de purificare după crimă (v. Horaţiu).
*IU PIT E R 2. Iupiter era Zeul roman asimi­
lat lui Zeus. Era marele zeu prin excelenţă al
panteonului roman. Apărea drept divinitatea
cerului, a luminii diurne, a vremii, precum şi
al trăsnetului şi tunetului. El domnea la Romă,
pe Capitoliu, care îi era consacrat în mod spe­
cial, şi mai ales pe pe vârful sud-estic (Capi-
toliul’ propriu-zis). Vergiliu povestea cum,
odinioară, acel loc era acoperit de stejari (ar­
bore consacrat lui Iupiter) şi cum ciobanii
simţeau în mod vag o prezenţa divină pe acele
stânci. înaintea predominanţei cetăţii Roma,
totuşi, cultul principal al Confederaţiei Latine
era adus lui Iupiter „Latial“, al cărui sanctuar
se ridica, nu la Roma, ci pe vârful Monte
Cavo de astăzi, un munte împădurit care
domină sistemul de lacuri din apropiere de
Alba (Lacul Nemi, Lacul Albano). Iupiter
Capitoîinul era, în mare măsură, moştenitorul
acestui Iupiter străvechi, zeul suprem al Con­
federaţiei Cetăţilor Latine (v. si Latinus).
Pe Capitoliul din Roma, îupiter avea mai
multe culte: cel mai celebru, care a ajuns să le
eclipseze pe celelalte, cultul lui Iupiter cel
Foarte Bun şi Foarte Mare, nu era cel mai
vechi. El a fost mutat, la o dată relativ recenta,
de pe Quirinal pe Capitoliu, în acelaşi timp cu
celelalte divinităţi ale Triadei, Iunona şi Mi-
nerva. înainte de asta, pe Capitoliu se afla un
sanctuar al lui Iupiter Feretnanul, atribuit lui
Romulus, în care se consacrau „prăzile
bogate“, adică armele oricărui comandant
militar inamic ucis în luptă de un comandant
2 Iu p ite r: VARR., L. L., V, 52; FEST., p. 189; LIV., I,
10, 4 si urm.; 12, 3; IV, 20; X, 37, 14; XLI, 16, 1 si
urm.; Ov., Fast., III, 283 si urm.; VI, 793 si urm.;
PLUT., Numa. 15; PLIN., H. -N.; III, 69; DEN.
HAL., II, 50; VIRG., En.. III, 679; VIII, 346 si
urm.; SERV., la VIRG., En., XII, 135; VI, 855; la
Georg., III, 332; SUET., Aug., 29. Cf. C. KOCH,
Der römische Juppiter, Francfort, 1937.
 280
roman. Templul lui Iupiter Feretrianul era
considerat unul din cele mai vechi* dacă nu
chiar cel mai vechi din Roma. Se spunea că
Romulus ar fi fost primul care a consacrat în
acel temmplu „prăzi bogate“ : cele ale regelui
Acron; apoi, s-a păstrat amintirea unei a doua
consacrări, cea pe care a făcut-o A. Comelius
Cossus, în anul 426 î. Hr., cuprinzând armele
regelui din Veies, TolumniUs.
De asemenea, i se atribuia lui Romulus
fondarea unui alt sanctuar , al- lui Iupiter, în
care zeul era invocat sub epitetul de Stator.
Acest nume era explicat printr-o legendă cu
formă istorică. în timpul bătăliei dintre ro­
manii conduşi de Romulus şi sabinii ale căror
femei fuseseră răpite, sabinii erau în avantaj şi
îi respingeau pe romani străbătând Forumul
Roman. Atunci, Romulus, înălţându-şi armele
spre cer, i-a promis lui Iupiter că-i va ridica
un templu chiar în locul în care se afla, dacă
zeul i-a r opri pe inamici. Aceştia au început
curând să dea înapoi şi au fost alungaţi.
Romulus şi-a ţinut promisiunea. Templul lui
Iupiter Stator (qui sistit: care opreşte) se ridica
la poalele Palatinului, în locul în care, mai
târziu, se va construi arcul de trium f ăl îm ­
păratului Titus. O legendă asemănătoare a fost
consemnată la o dată mai recentă: M. Atilius
Regulus ar fi fost cel care a făcut un jurăm ânt
analog celui făcut de Romulus, în cursul unei
lupte cu Samniţii, în anul 294 î. Hr.
Ca zeu al fulgerului, trăsnetului si tunetu- -
lui, Iupiter era invocat sub epitetul Elicius (de
la verbul latinesc elicere, „a atrage“). El era
cel care atrăgea fulgerul din cer şi, mai ales,
permitea vrăjitorului să îl facă să coboare. Lui
Numa, regele magician, i se atribuia intro­
ducerea acestui cult.
O dată cu dezvoltarea si consolidarea in­
stituţiilor politice ale cetăţii Roma, Iupiter a
dobândit un loc din ce în ce mai important în
cadrul religiei romane. El apărea drept puterea
supremă, „prezidentul“ sfatului zeilor (Dii
Consentes), cel de la care emana orice autori­
tate. Este posibil ca această concepţie, care
datorează mult asimilării cu Zeus, să fi fost
influenţată, la origine, de ideile religioase ale
etruscilor. Această predominanţă a lui Iupiter
se traducea prin rangul acordat preotului său,
flam inul Dialis, a cărui soţie era „flam inica"
Iunonei. Căsătoria dintre flamin şi flaminică
simboliza uniunea cuplului divin; ea trebuia
celebrată în formele cele mai solemne şi nu
putea fi anulată prin divorţ. Copleşit de
onoruri, flaminul D ialis era legat printr-o
serie de interdicţii foarte complexe, care dove­
desc vechimea funcţiei sale.
Zeu al Capitoliului, Iupiter era, în vremea
republicii, divinitatea căruia consulul, la pre­
luarea mandatului, îi adresa mai întâi rugăciu­
nile. Tot lui, comandanţii militari întorşi în­
vingători îi purtau într-o procesiune solemnă
coroana triumfală, lui îi consacrau victimele
rituale (taurii albi). Iupiter era garantul res­
pectării tratatelor; el veghea asupra relaţiilor
Pierre G R IM A L
internaţionale, prin intermediul Colegiului
Fecialilor. Din ce în ce mai puţin sensibili în
concepţia pe care o aveau despre Iupiter, ro­
manii au ajuns să -i uite străvechile atribuţii
„meteorologice“, a căror amintire nu mai era
păstrată decât în unele expresii, cum ar fi „sub
d io “, adică „sub cerul liber“ sau „în aer liber“.
în vremea Imperiului, împăraţii se puneau
de bunăvoie sub protecţia lui Iupiter, unii
voind chiar să fie consideraţi drept o încarnare
a acestuia. Augustus, de exemplu, primul îm ­
părat, pretindea că a avut visuri trimise direct
de zeu şi povestea cu plăcere cum fusese pro­
tejat ca prin minune de un trăsnet, în timpul
războiului pe care îl ducea în Spania. împotriva
Cantabrilor: micul sclav care mergea în faţa
litierei sale, cu o făclie în mână, fusese ucis, în
timp ce el însuşi, aflat în interiorul litierei,
fusese cruţat. în semn de mulţumire, Augustus
ridicase pe Capitoliu un templu consacrat lui
Iupiter Tonnant. Mai târziu, Caligula şi-a
arogat cele două epitete ale lui Iupiter Cap’ito-
linul, Optimus Maximus, Cel Foarte Bun, Cel
Foarte Mare, şi a legat palatul său de pe
Palatin, printr-un pasaj direct, de sanctuarul
zeului de pe Capitoliu.
în fiecare cetate provincială, prima grijă a
arhitecţilor romani era să ridice un Capitoliu
asemănător celui din Roma, unde instalau
Triada, în mijlocul căreia trona Iupiter. Astfel,
zeul reprezenta legătura politică între cetatea-
mamă, Roma, şi cetăţile-fiice, care erau
imaginea redusă a acesteia.
*IU STIŢIA 1. Personificarea Justiţiei, în
Roma antică. -Ea nu era, totuşi, echivalentă
zeiţei greceşti Themis (v. acest nume), ci
Dicei, precum şi Astreei, care juca un rol în
legenda Vârstei de A ur (v. această legendă).
Atunci când crimele omenirii au pus-o pe
fugă pe Iustiţia şi au obligat-o să părăsească
pământul, unde trăia în mod firesc printre
muritori, ea s-a refugiat în ceruri şi a devenit
constelaţia Fecioarei.
*IUTURNA2. Iutuma, al cărei nume stră­
vechi avea forma „Diuturna ", era o nimfa a
izvoarelor care, la origine, era venerată pe
malul râului Numicius, nu departe de Lavi-
nium. Apoi, cultul său a fost transferat la
Roma, o dată cu extinderea dominaţiei cetăţii
şi cu decăderea Confederaţiei Latine. Oamenii
numeau „bazinul Iutumei“ un izvor situat în
Forumul Roman, nu departe de templul
Vestei, lângă templul lui Castor şi Pollux, a
căror soră era. Iutuma era considerată, ca
majoritatea zeiţelor diferitelor izvoare, o di­
vinitate războinică. I se ridicase un templu pe
1 lu stitia: Ov., Fast., I, 249 si urm.; Mét., I, 150;
VIRG., Géorg:, II, 474; HYG., Fab., 130; Astr.
, poét,, II, 25.
1 lu tu rn a : CIC., Pro Cluent., 101; SERV., la VIRG.,
Eri., XII, 139; Ov., Fast., I, 463 sì urm.; II, 583 si
urm.; VARR., L. L„ V, 71; VIRG., En„ XII, 134 si
urm.; 222 si urm.; 446 si urm.; 843 si urm.;
ARNOB., Adu. Gent., 3, 29.’ ' ’
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 281

Câmpul lui Marte, într-o regiune mlăştino­

asă şi plină cu apă, înainte ca lucrările lui
Agrippa, din timpul domniei lui Augustus, să
o fi desecat.
Poeţii din epoca imperială o prezentau pe
Iutum a drept fiica regelui mitic Daunus şi
sora lui Tumus, adversarul lui Enea. Vergiliu
o înfăţişează luând parte la luptă alături de
fratele ei. Iubită candva de Iupiter, ea a
primit ca recompensă darul nemuririi şi
domnea peste izvoarele şi cursurile de apă
din Latium.
Ovidiu făcea aluzie la aceeaşi legendă a
iubirii dintre Iupiter şi Iutuma, refenndu-se
la întâmplarea Larei şi a Larilor (v. Lard). El
povestea cum nimfa căuta să se ascundă
intr-o mie de feluri pentru a scăpa de iubirea
zeului, astfel încât, m cele din urmă, Iupiter
a strâns toate nimfele din Latium şi le-a
cemt să -l ajute la prinderea fugarei.
In sfârşit, într-o legendă mai puţin cunos­
cută, Iutum a trecea drept soţia zeului Ianus
şi mama lui Fontus, zeul izvoarelor (v. Ianus

(v. şi tab. 1)
şi Fontus).
* IUVENTUS1. Iuventus era zeiţa tinereţii
şi, mai ales, protectoarea adolescenţilor, in
momentul în care, îmbrăcând toga virilă, ei
încetau să mai fie copii şi deveneau bărbaţi.
Iuventus avea o capelă ’în interiorul cellei
rezervate zeiţei Minerva, din templul Triadei

Tabel genealogic nr. 21

Capitoline. Âcea capelă, anterioară intro­
ducerii Triadei pe Capitoliu, dovedeşte ve­
chimea cultului zeiţei Iuventus la Roma. Mai
târziu, Iuventus a fost mai mult sau mai
puţin asimilată zeiţei Hebe (v. acest nume),
msă ea a păstrat întotdeauna trăsături spe­
cific romane. în vermea Imperiului, cultul
zeiţei Iuventus servea la constituirea aso­
ciaţiilor de tineri, a „Colegiilor Tinerilor“,
formaţiuni pre-m ilitare pe care se sprijinea
politica imperială.
Atunci când un tânăr împlinea vârsta m a­
joratului şi îmbrăca toga virilă, el aducea
zeiţei ca ofrandă o monedă.
IX IO N 2. (Igitov.) Există variante extrem
de diferite privind genealogia Iul Ixion. Cel
mai adesea, era considerat fiul lui Flegias şi,
prin urmare, fratele lui Coronis (v. acest
nume). Uneori, trecea drept fiul lui Ares, al
lui Aeton, al lui Antion sau al lui Pision.
M ama sa era Perimele (tab. 23).

1 Iuventus: DEN. HAL., III, 69; LIV., V, 54, 7;

FLOR., I, 1; AUGUST., Civ. £>., IV, 23 şi urm.; VI,
1; CIC., De N. D.. I, 112; Ov., Pont., I, 10, 12; cf.
Fast., VI, 65 şi urm. (asimilare cu Hebe).
Ixion: APD., Ep„ I, 20; PIND., Pyth., II, 39 şi urm.; şi
scol. ESCH., Eumen., 440; 718; trag. pierdută Ixion
(Nauck, Tr. gr. fr„ p. 22); SOPH., Philoct., 679 şi
unu.; scol. la I i , l, 268; EUR., trag. pierdută Ixion,
Nauck, ibid., p. 389 si urm.; scol. la EUR., Phen.,
1185; APOLL. RG., Arg., III, 62, şi scol.; DIOD.
SIC., IV, 69; HYG., Fab., 14; 62; LUC„ Dial. des
Dieux, VI, p. 216 si urm., si Ia scol.; VIRG.,
Georg., IV, 484; STRAB., IX ,'5, 19, p. 439. V. şi
Centauri, şi G. DUMEZIL, op. cit., ad loc.
282
Ixion era un rege din Tesalia, care domnea
peste Lapiti. El s-a căsătorit cu Dia, fiica lui
Deioneu. In momentul în care a cerut mâna
tinerei fete, el i-a făcut lui Deioneu mari pro­
misiuni. Dar, atunci când acesta, după căsăto­
rie, i-a cerut cadourile convenite, Ixion l-a
împins într-o groapă umplută cu cărbuni
aprinşi. El a devenit astfel vinovat nu numai
de încălcarea jurământului, ci şi de crimă asu­
pra unui membru al familiei sale, ceea ce ni­
meni înaintea lui nu îndrăznise să comită,
pentru că membrii aceleiaşi familii erau uniţi
printr-o legătură religioasă’ şi aduceau sacrifi­
cii aceloraşi divinităţi protectoare. Groaza
stârnită de această crimă a fost atât de mare,
încât nimeni nu a consimţit să îl purifice pe
Ixion, conform obiceiurilor. Dintre toţi zeii,
doar lui Zeus i s -a făcut milă de el şi l-a puri­
ficat, eliberându-1 astfel de nebunia care îl
cuprinsese ca urmare a crimei sale. însă Ixion
a manifestat o ingratitudine extremă faţă de
binefăcătorul său. El a îndrăznit să se în­
drăgostească de Hera si a încercat să o
violeze. Zeus (sau chiar ftera) a dat unui nor
înfăţişarea zeiţei. Ixion s -a unit cu acea fan­
tom ă şi a dat naştere unui fiu, Centauros, tatăl
P ierre G R IM A L
Centaurilor, sau chiar ar fi adus pe lume Cen­
taurii înşişi. în faţa aceşţui nou sacrilegiu,
Zeus a hotărât să-l pedepsească pe Ixion. L -a
legat de o roată care ardea, rotindu-se fără
încetare, şi l- a aruncat astfel în văzduh.
Deoarece, atunci când îl purificase, Zeus îi
dăduse să guste ambrozie, care l-a făcut ne­
muritor, Ixion trebuie să-şi suporte pedeapsa
fără speranţa de a se mai opri vreodată. In­
gratitudinea sa a prefăcut astfel bunătatea
binefăcătorului său într-o agravare a pedepsei.
Adesea, pedeapsa lui Ixipn era plasată în
Tartar, alături de marii criminali.
Ixion a fost tatăl lui Piritoos, prietenul lui
Tezeu.
IYNX1. Qvy(.) Iynx era fiica lui Pan şi a
Nimfei Echo. Se spunea că ea ar fi fost cea
care ar fi stârnit iubirea lui Zeus pentru Io,
făcându-1 pe zeu să bea un elixir de dragoste.
Drept pedeapsă, ea a fost prefăcută de către
Hera, fie în stană de piatră, fie într-o pasăre
numită „iynx“, care era folosită în jurămintele
de dragoste.
1 Iynx: SUID., s. v. îvX£; scol. la THEOCR., II, 17; la
PIND., Nem., IV, 56.
JA N U S . V. Ianus. JU N O N A . V. Iunona.
J A P E T . V. lapet. J U P IT E R . V. Iupiter.
JA S O N . V. lason. JU S T IT IA . V. Iustifia.
JO C A S T A . V. Iocasta. JU T U R N A . V. Iuturna.
J U L IA L U P E R C A . V. Iulia Luperca. JU V E N T U S . V. luventus.
 K
K E R E . (Kijzpes'.) Kerele era genii care au
jucat un rol important în Iliada lui Homer [în
traducerea românească a lui George Mumu,
sunt numite „sorţile morţii am are" n. trad.].
Ele reprezentau, în general, în scenele de
bătălie şi de violenţă, Destinul care îl lua pe
fiecare erou în momentul morţii sale. Erau
înfăţişate ca fiinţe înaripate, negre, cu dinţi
mari albi, groaznice, cu unghii lungi şi as­
cuţite. Ele sfâşiau cadavrele şi beau sângele
morţilor şi ale răniţilor. M antaua lor era pătată
de sânge’ omenesc. Cu toate acestea, ele nu
erau doar acele „Walkyrii“ ale câmpului de
luptă. Câteodată, anumite expresii homerice
arată că erau concepute şi ca Destine coexis­
tente fiecărei fiinţe umane, personificând nu
doar felul morţii sale, ci şi felul vieţii pe care
o încheia. Astfel, Ahile a avut de ales între
două Kere, una care i-a r fi asigurat o viaţă
lungă şi fericită în patria sa, departe de glorie
şi de război, şi cealaltă, pe care el a ales-o,
care îi aducea o faimă nepieritoare în faţa
cetăţii Troia, cu preţul unei morţi premature.
De asemenea, Kerele lui Ahile şi Hector au
fost cântărite de Zeus, în faţa celorlalţi zei,
pentru a şti care din ei trebuia să moară în
1 K ere: II., I, 228; 416 şi urm.; II, 302; III, 454; VIII,
70 şi urm. (probabil interpolat după XXII, 209); IX,
410 si urm.; XI, 330 si urm.; XVIII, 114 si urm.;
535 şi m ; XXI, 102; 209 şi urm.; XXIII, 78 şi
urm.; HÉS., Thêog., 211; 217; Trav., 92; Bouclier,
156; 249 şi urm.; ESCH., Sept., 760; 1055; SOPH.,
Oed. R„ 469 şi urm.; Phil., 42; 1166; EUR., Her.,
870; E l, 1298 şi urm.; Phén., 950; PLAT., Lois,
937 d; APOLL. RH., Arg., IV, 1485; 1665 si urm.;
PHOTIOS, I, p. 186 Nb.
lupta ce avea să îi opună pe cei doi eroi.
Talerul cu soarta lui Hector a coborât spre
Infern şi, imediat, Apollo l-a lăsat pe erou în
voia sorţii neînduplecate.
De bine de rău, Kerele au primit o genealo­
gie în Teogonia lui Hesiod, unde apar drept
„fiice ale Nopţii“; dar, în acelaşi pasaj, la dis­
tanţă de câteva versuri, poetul vorbeşte de o
Keră, sora lui Tanatos şi a lui Moros (Moartea
şi Trecerea în Lumea Cealaltă), şi de mai
multe Kere, surorile Moirelor (Parcele sau
Ursitoarele) (v. Moire). Este vorba probabil de
o interpolare sau poate contradicţia ţine de
caracterul popular mai vag al concepţiei des­
pre Kere, imaginate fie ca o divinitate unică,
fie ca o putere imanentă individului. Astfel, în
Iliada, o singură Keră era atribuită troienilor şi
alta aheenilor. Deşi pasajul ar putea să fie mài
târziu decât ansamblul în care a fost inserat,
nu e mai puţin sigur faptul că noţiunea de
Keră putea să aibă o valoare colectivă.
în epoca clasică, Kerele păreau să existe
mai ales ca reminiscenţe literare; ele tindeau
să se confunde cu alte divinităţi asemătoare:
Moirele şi chiar Eriniile, de care se apropiau
prin caracterul lor infernal şi sălbatic. în tra­
gedii, ele nu erau decât împrumuturi din epo­
peea homerică. într-un fragment poetic, Pla­
ton le considera genii rele care, asemenea
Harpiilor, murdărerau tot ce atingeau în viaţa
oamenilor. Este posibil ca tradiţia populară să
le identifice în cele din urmă cu sufletele
malefice ale morţilor, care trebuiau îmbunate
prin sacrificii. Acestea aveau loc, de exemplu,
la sărbătoarea Anthesteriilor.
 LA BD A CO S .{AdfiSaicos-.) Labdacos, fiul
lui Polidoros şi nepotul lui Cadmos (tab. 3 şi
29) era, prin mama sa, Nicteis, nepotul lui
Htonios, unul dintre oamenii ieşiţi din dinţii
dragonului ucis de Cadmos (v. acest nume şi
Spartoi). Cum tatăl său, Polidoros, murise
lăsându-1 în vârstă de numai un an, regenţa a
fost asigurată de bunicul său, Nicteu. La
moartea acestuia, i-a urm at la tron fratele lui
Nicteu, Licos, iar, în cele din urmă, Labdacos
a ajuns rege. După el, a domnit fiul său, Laios,
tatăl lui Oedip (v. totuşi Laios).
Domnia lui Labdacos a fost marcată de un
război împotriva regelui Atenei, Pandion,
pentru o dispută de frontieră. în timpul acestui
război, Tereu, regele Traciei, a venit în ajuto­
rul lui Pandion (v. acest nume). După o
tradiţie consemnată doar de Apollodor, Lab­
dacos a murit, ca şi Penteu, sfâşiat de Bac-
chante, fiindcă, asemenea lui, combătuse cul­
tul lui Dionysos.
LA BR A N D O S2. (AdŞpauSos'.) Labrandos
era unul dintre Cureţi. însoţit de tovarăşii săi
Panamoros şi Palaxos, el s-a dus în Caria şi a
petrecut prima noapte pe malul râului care se
va numit, din acestă cauză, Heudonos (de la
verbul eu8etv, care însemna „a dormi“).
L A C E D E M O N 3. (AaKeSatfioK)- Fiul Tai-
1 L abdacos: SOPH., Oed. la Col., 221; Antig., 594;
HDT., V, 59; PAUS., II, 6, 2; IX, 5, 4 si urm.;
EUR., Phen., 8; HYG., Fab., 76; APD., B ib i, III,
2 5 ,5 .
, L ab ra n d o s: Et. Magn., p. 390 1.
L acedem on: Scol. la V II, XVIII, 586; la 1'Od., VI,
103; la EUR., Or„ 615; la PIND., Pyth., III, 14; la
APOLL. RH., Arg., IV, 1091; PAUS., III, 1, 2 si 3;
13; 8; 18, 6; 20, 2; VII, 18, 5; IX, 35, 1; APD.,
getei şi al lui Zeus (tab. 6 şi 25), Lacedemon
se căs’ă toritse cu Sparta, fiica regelui Eurotas.
Acesta a murit fără să aibă urmaşi pe linie
bărbătească şi i-a lăsat lui regatul, lacedem on
a dat numele său poporului „Lace-
demonienilor“, iar numele soţiei sale cetăţii
Sparta, capitala regatului.
Copiii lor au fost Amiclas, care a domnit
după el în Sparta, şi Euridice, soţia lui Acri-
sios. Uneori, se mai adăugau Asine şi
Himeros, care si-ar fi violat sora şi, din re-
muşcare, s-ar fi aruncat în râul Maraton, care
a primit de atunci numele de Himeros, înainte
de a ajunge să se numească Eurotas.
LACJLST ADES*.(AaKeoTaSrjs'.) Atunci
când Falces, fiul lui Temenos, a ocupat cetatea
Sicione, regele Lacestades, care era, ca si tatăl
său, Hippolitos, vasalul lui Argos, a domnit
împreună cu el (v. Temenos şi Heraclizi).
LA C IN IO S5. Lacinios a fost eroul care a
dat numele capului Lacinion de pe teritoriul
coloniei greceşti Crotona din sudul Italiei. Era
considerat fie un rege al ţinutului, venit din
Corciră, Care îl primise pe Croton, când acesta
rătăcea în exil, fie un tâlhar, fiul Nimfei Ci-
rene, care încercase să fure boii lui Heracles,
atunci când eroul se întorcea din Eritia cu
B ib l, II, 2, 2; III, 10, 3; ET. BTZ., 5. v. Koivr\ si
AaKeSalniDF; HYG., Fab., 155; TZET., la LYC'.,
219; NONN., Dion., XXXII, 66; Ps. PLUT., De
, Fl„ 17.
Z Lacestades: PAUS., II, 6, 7.
L acinios: ET. BYZ., j. v.; TZET., la LYC., 856;
1106; SERV., la VIRG., En„ III, 552; Etym.
Magn., 555, 17; scol. la THfiOCR., IV, 33; DIOD.
SIC., IV, 24. Cf. J. BERARD, Colonisation.... p.
428.
286
turmele lui Gerion (v. Heracles). După ucide­
rea lui Lacinios, Heracles fondase un templu
închinat zeiţei Hera Lacinia, situat pe pro­
montoriul Lacinion. Se mai susţinea că tem­
plul fusese ridicat chiar de Lacinios, cu scopul
de a-1 jigni pe Heracles prin venerarea inami­
cei sale.
L A C IO S1. (Aataos'.) Lacios şi fratele său,
Antifemos, primiseră de la oracolul din Delfi
porunca de a merge, unul către răsărit şi
celălalt către apus, şi să fondeze fiecare câte o
cetate. Antifemos a întemeiat cetatea Gela, în
Sicilia, iar Lacios a fondat cetatea Faselis, la
graniţa dintre Licia şi Pamfilia. El a cumpărat
terenul necesar cetăţii plătind cu peşte sărat (v.
Cilabras).
LA C O N 2. (AaKajv.) Achaeos şi fratele său
Lacon erau fiii regelui Lapatos, care, înaintea
morţii sale, a împărţit regatul între ei. Astfel,
una din cele două părţi s -a numit Laconia şi
cealaltă a primit numele de Ahaia. Lacon l-a
avut ca urmaş, după câteva generaţii, pe regele
Tespios (v. acest nume).
LA D O N 3. (AaScoi'.) Cunoaştem două per­
sonaje mitologice cu acest nume.
1. Zeul râului Ladon din Arcadia. Ca
majoritatea râurilor, el era fiul lui Oceanos şi
al lui Tethys. Căsătorit cu Stimfalis, el a avut
două fiice, Dafne (v. legenda sa) şi Metope,
soţia zeului-râu Asopos (v. acest hume). Se
mai spunea că Dafne nu era fiica lui Stimfalis,
ci a Gaiei (Pământul).
2. Ladon era şi numele unui dragon, fiul
lui Forcis şi Ceto, care păzea merele de aur
din grădina Hesperidelor. După alte tradiţii,
acest dragon era fiul lui Tifon şi al Ehidnei,
sau chiar fiul Gaiei. El avea o sută de capete.
După ce Ladon a fost ucis de Heracles, Hera
l-a trecut în rândul constelaţiilor.
L A E R T E 4. (AdepTr]?.) Laerte era celebru
mai ales pentru că era tatăl lui Ulise. El era
fiul lui Arcisios şi al Chalcomedusei (tab. 39),
fiind, prin urmare, din neamul lui Deucalion,
prin strămoşul său, Deion. Familia lui era
originară din Cefalonia; bunicul său era Cefal,
1 L acios: ET. BYZ., s. v. FéXa; Etym. Magn., p. 225;
, ATHÉN., VII, 297 e si urm.
L acon: JEAN D ’ANTIOCHE, ap. MÜLLER, Hist.
, Gr. Fragni., IV, p. 549.
L ad o n : 1) HES., Théog., 344; APD., Bibi., Ili, 12, 6;
DIOD. SIC., IV, 72; PAUS., V ili, 20, 1; 43, 2; X,
7, 8; scol. la PIND., Ol., VI, 140; 143 si urm.;
SERV., la VIRG., En., II, 513; III, 91; £c/.,’lll, 63;
TZET., la LYC., 6; scol. la VIL, I, 14. 2) HÉS.,
Théog., 333 şi urm.; scol. la APOLL. RH., Arg.,
IV, 1396; APD., Bibi., II, 5, 11; HYG., Fab., 30;
4 As tr. Poét., II, 3.
L ae rte : II., H, 173; III, 200 (în cele două pasaje apare
doar patronimicul lui Ulise: Laertiade); Od., I, 189
şi urm.; XI, 187 şi urm.; XVI, 138 şi urm.; XXIII,
359 şi urm. şi XXIV, 205 şi urm.; DIOD. SIC., IV,
48; CIC., Cato mai., XV, 54; Ov., Hér., I, 98; 113;
HYG., Fab., 173; scol. la 1’Od., XVI, 118; XXIV,
270; EUSTAT., p. 1796, 34.
Pierre G R IM A L
cel care dăduse numele insulei (v. Cefal).
Laerte s-a căsătorit cu Anticleea (v. acest
nume), fiica lui Autolicos, nu înainte ca
aceasta să se fi unit cu Sisif, ceea ce a permis
uneori ca Ulise să fie considerat fiul acestuia
şi nu al lui Laerte (v. Laerte).
în lipsa lui Ulise, Laerte, disperat, a avut o
bătrâneţe tristă. Retras la ţară, pe moşia sa, el
nu a intervenit în evenimentele care s’- a u des­
făşurat în jurul Penelopei. Era însoţit doar de o
slujnică bătrână, de soţul ei şi de copiii lor.
Acolo l-a găsit Ulise, la întoarcerea sa. Atena
l-a întinerit cu ajutorul unei băi magice şi i-a
dat forţa de a-şi ajuta fiul să respingă rudele
pretendenţilor ucişi. El a fost cel care l-a ucis
cu o suliţă scurtă pe Eupites, tatăl lui Anti-
noos.
Din căsătoria lui Laerte cu Anticleea s-a
mai născut, în afară de Ulise, o fiică, numită
Ctimene (v. acest nume), deşi, uneori, se vor­
bea despre Ulise ca despre „fiul unic“ al lui
Laerte.
LAETUSA5. (Aaedwa.) în versiunea mitu­
lui despre Tereu şi Procne, consemnată de
Hygin, Laetusa era soţia regelui Traciei,
Lmceu, căruia Tereu i-o încredinţase pe
Filomela, cumnata sa. Laetusa, o prietenă a
Procnei, i-a dezvăluit acesteia nelegiuirea
soţului său şi a fost la originea răzbunării
Procnei (v. Tereu şi Procne).
LA IO S6. (Aaios\) Fiul lui Labdacos şi
strănepotul lui Cadmos, Laios era tatăl lui
Oedip (tab. 3 şi 29). Cum Labdacos a murit
atunci când Laios era încă mic, tatăl său, Nic-
teu, şi apoi fratele lui, Licos, âu asigurat re­
genţa (v. şi Labdacos). Licos a fost ucis de
către Zetos şi Amfion, care îşi răzbunau
mama, Antiope (v. acest nume şi’Amfion), şi
au ocupat regatul Teba. Laios ’ s-a refugiat
atunci la curtea regelui Pelops. Acolo, el a
făcut o pasiune pentru tânărul Chrvsippos, fiul
lui Pelops, „inventând“ astfel (cel puţin după
unii autori) dragostea împotriva firii. El l-a
răpit pe tânăr şi a fost blestemat de Pelops. Se
mai povestea că Oedip şi el îl iubeau amândpi
pe Chrysippos şi au ajuns şă şi-l dispute. în
cursul acestei rivalităţi, Oedip l-a r fi ucis pe
Laios, aceasta fiind prima manifestare a
blestemului lui Pelops sau a mâniei Herei faţă
de aceste iubiri ticăloase.
Atunci când Amfion şi Zetos au dispărut, la
rândul lor, Amfion după uciderea copiilor
L aetusa: HYG., Fab., 45 (Rose corectată prin
s Lathusa).
Laios: HDT., V, 59 şi urm.; EUR., Phen,, passim ;
scol. aux. . 13, 26, 39, 66, 1760, etc.; ESCH., trilo­
gia parţial pierdută Laios, Oedip, Sept, dramă satir.
Le Sphynx (v. NAUCK, Tr. Gr. Fr., p. 28); SOPH.,
Oed. Roi, passim; HYG., Fab., 9; 66; 76; APD.,
Bibi., III, 5, 5; 7 si urm.; PAUS., IV, 8, 8; IX, 2, 4;
5, 6-12; 15; 26, 3-4; X, 5, 3 -4; IX, 5, 2; 3; 5; 6;
NICOL. DAMAS, fr. 14 si 15 (MÜLLER, Hist. Gr.
fr., III, p. 365 si urm.; cf. IV, p. 545); ATHEN.,
XIII, 603 a; PLUT., Parall., 83; STAT., Theb.,
VII, 354 şi urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 287

E g ialeu
I
E u ro p s
I
T e lh is
I
A p is
I
T e lx io n
I
E g iro s

Tourimahos
I
L e u c ip p o s
I
C a lh in ia ~ P o se id o n
I
P e ra to s
I
P le m m n e o s
I
O rto p o lis
I
C h ry so rth e ~ A p o llo
I
C o ro n o s C litio s E re h te u

C o ra x L am edon ~ Feno - M e tio n

I I
A re tire ~ D io n y so s Z e u x ip p e ------------------------------ S ic io n
(ta b . 2 0 ) | |
F l i a s -------------------- H t o n o f î l e ------------------------ H e rm e s
I I
A n d ro d a m a s P o lib o s
I
L isia n a sa ~ T a la o s
(ta b . 1)

T a b e l g e n e a lo g ic n r . 2 2 , d u p ă tra d iţia d in S icio n (P A U S A N IA S , II, 5 , 6)

Niobei, iar Zetos de supărare, la moartea fiului
său, Laios a fost chemat pe tron de către lo­
cuitorii din Teba. :
în funcţie de tradiţii, soţia lui Laios, deci
m am a lui Oedip, ar fi fost fie Iocasta (sau
Epicasta), fiica lui Menoeceu, fie Euricleea,
fiica lui Ecfas. în ultima versiune, Iocasta ar fi
fost cea d e -a doua soţie a lui Laios şi, în acest
fel, Oedip s -a r fi căsătorit doar cu’ mam a sa
vitregă şi nu cu m am a sa adevărată (v. Oedip).
în diferite variante ale legendei, mama lui
Oedip şi soţia lui Laios ar fi fost Eurigania,
fiica lui Hiperfas, Eurianasa, tot fiica lui
Hiperfas, sau chiar Astimeduza, fiica lui
Stenelos (v. Astimeduza, Epicaste, Euricleea,
Eurigania).
Condiţiile concepţiei şi naşterii lui Oedip
sunt prezentate pe larg în articolul dedicat
acestui personaj mitologic. Laios nu a putut să
scape de oracolul care îi prezisese că va fi ucis
de fiul său. A fost ucis de Oedip nu departe de
Delfi, la răscrucea drumurilor care duceau la
cetăţile Daulis şi Teba.
Tradiţia susţinea că Laios se dusese să în­
trebe oracolul din Delfi şi era însoţit de
prietenul său, Naubolos, atunci când a fost
ucis, împreună cu acesta, de către Oedip.
LA M ED O N 1. (AapieSiov.) Lamedon era un
rege din cetatea Sicione, urmaş al lui Egialeu
(tab. 22). Era fiul lui Coronos şi fratele lui
Corax. D ar Corax a murit fără să aibă copii şi
1 L am edon: PAUS., II, 5, 8; 6, 3 şi urm.
 288 Pierre G R IM A L

tesalianul Epopeu i-a urmat la tron. însă locuia, după Odiseea, pe coasta Italiei, în a-
Epopeu a fost rănit mortal în lupta împotriva propiere de Formia. Familia Aelii Lamia din
lui Nicteu, în legătură cu Antiope (v. acest Roma pretindea că titlul său de nobleţe se
nume). Când a murit, fratele lui Lamedon, trăgea de la acest erou.
Corax, a devenit rege. Lamedon a fost ultimul 2. Lamos se numea şi fiul lui Heracles
urmaş în linie directă al lui Egialeu, în Si- şi al Omfalei, cel care a dat numele cetăţii
cione’. El a dat-o pe fiica sa, Zeuxippe, în greceşti Lamia.
căsătorie lui Sicion, pe care îl chemase în
ajutor împotriva Aheenilor (v. Sicion). Lame­ L A M PE T IA 3. (Aajinerir).) Cunoaştem trei
don s-a căsătorit cu Feno, fiica lui Clitios din eroine numite astfel.
Atena, şi această căsătorie avea să explice, 1. Helios, zeul soarelui, a avut, cu
mai târziu, faptul că atenianul Ianiscos, un Nimfa Neera, două fiice, Lampetia şi Faetousa
urmaş al lui Clitios, a domnit peste Sicione (v. (tab. 14). Aceste două fiice păzeau turmele
Ianiscos). tatălui lor în Insula Trinacria (Sicilia). Ele au
fost cele care i-au dezvăluit lui Helios că în­
L A M IA 1. (Aa/uia.) Două eroine au purtat soţitorii lui Ulise îi uciseseră şi îi mâncaseră
acest nume. boii (v. Ulise).
1. Lamia, fiica lui Poseidon, a fost 2. O tradiţie izolată o prezenta pe Lam-
iubită de Zeus şi a avut o fiică, Sibila Libiană petia drept soţia lui Asclepios şi mama lui
(v. Sibila). Macaon, Podalirios, Iaso, Panaceu şi Egle.
2. Tot Lamia se numea un monstru fe­ 3. Ţot Lampetia se numea şi una dintre
minin, despre care se spunea că „răpea copii şi fiicele lui Helios, cunoscute sub’ numele de
servea doicilor ca sperietoare. în acest sens, Heliade (v. acest nume), după anumite tradiţii.
erau diverse legende.
De exemplu, Lamia era o tânără originară L A M PE T O S4. (AafiTTfTos'.) Lampetos era
din Libia, fiica lui Belos şi a Libiei. Zeus a un erou din Insula Lesbos, fiul lui Iros. El a
iubit-o şi s-a unit cu ea. Insă, de fiecare dată fost ucis de către Ahile, alături de Hicetaon şi
când aducea pe lume un copil, Hera, geloasă, Hipsipilos, fiii lui Lepetimnos, în momentul
făcea în aşa fel încât să moară. în cele din cuceririi cetăţii Metimna.
urmă, Lamia a ajuns să se ascundă într-o LA M PO S5. (Adjim s'.) Lampos era un fiu al
peşteră izolată şi, de disperare, a devenit un troianului Laomedon. A avut un fiu, numit
m ostra gelos pe’mamele mai fericite decât ea, Dolops. Lampos a dat numele cetăţii Lam-
cărora le răpea şi le devora copiii. Pentru a o poneia din Troada.
persecuta şi mâi mult, Hera a privat-o de
somn, astfel încât lui Zeus i s-a făcut milă de L A M PSA C E6. (Aapipaicrj.) Lampsace era
ea şi i-a permis să-şi scoată si să-şi pună fiica regelui Bebricilor, Mandron, care „dom­
ochii la loc, atunci când voia. Érau dèci m o­ nea în cetatea numită atunci Pityousa. în ab­
mente (mai ales când bea mai mult vin) în senţa regelui, colonii veniţi din Focida, care se
care Lamia dormea, punându-şi ochii într-o instalaseră în acea cetate,’ erau aproape să fie
vază aşezată l|n g ă ea. Atunci’ nu se temea masacraţi de către locuitori, care pregătiseră
nimeni de ea. I n restul timpului, ea rătăcea, un complot împotriva lor. însă, Lampsace a
fără să doarmă, zi şi noapte, pândind copiii putut să-i prevină la timp, pe ascuns, astfel
pentru a -i devora. încât colonii i-au ucis pe toţi indigenii şi au
Erau numite Lamii geniile feminine care se ocupat cetatea. în timpul luptelor, Lampsace a
prindeau de tineri si le sugeau sângele. m unt. I s-au acordat onoruri divine şi numele
Legenda lui AÌcioneu (v. acest nume, 2) Lampsaca.ei a fost dat cetăţii care, de atunci s’- a numit
menţionează un monstru feminin numit La­
mia, care trăia în munţii din apropiere de LA O C O O N 7. (AaoKoaii/.) Legendele cu­
Delfi. De asemenea, Lamia era şi un alt nume nosc doi eroi cu acest nume.
al monstrului Gelo (v. acest nume).
L A M O S2. (Aa'/uos\) Doi eroi au purtat acest • L am petia: 1) Od., XII, 132; 375; EUST. la Hom.,
nume. 1717, 27 si 34; TZET., la LYC., 740; scol. Ia
1. Lamos era un rege al Lestrigonilor ARISTOPH., Plut., 701; NONN., Dion., XXVII,
198; XXXVIII, 170. 2) HYG., Fab., 154; 156; Ov.,
(v. acest nume), populaţia antropofagă ce Met., II, 349; scol. la 1’Od.. XVII, 208.
. L am petos: PARTH., Erot., 21.
L am pos: //., XV, 526; XX, 238; EUSTAT., la Hom.,
L am ia: 1) PAUS., X, 13, 1; PLUT., De Pvth.. or., 9. 1030, 22; cf. MÜLLER, Hist. gr. fr., I, 14, 210.
2) Scol. la APOLL. RH., Arg., IV, 828; la L am psace: ET. XYZ., s. v. Ad|i'l'aKos; PLUT., Des
ARISYOPH., Paix, 758; Guêpes, 1035; Chev., 693; Vert. des Fern., p. 255 a si urm.; MÜLER, Hist. gr.
DIOD. SIC., XX, 41; STRAB., I, 2, 8, p. 19; 7 fr., I, 33, 6.
PHILPSTR., Vie d ’A poll, IV, 25; ANTON. LIB., Laocoon: 1) ACTINOS (fr. 49 ap. KINKEL, Ep. gr.
Tr„ 8; scol. la THÉOCR., XV, 40; SUID. si fr.}; DEN. HALL., I, 48, 2; QUINT. SM.,
, HÉSYCH., i. v. Posthorn., XII, 449 si urm.; APD., Ep., 4, 17 si
L am os: 1) Odys.. X, 81; si scol. ad loc.; EUST., urm.; TZET., la LYC., 347; VIRG., En., II, 199 si
1649; 10; Ov„ Met.. XIV, 233; HOR., Odes, III, urm., si SERV., au v. 201; HYG., Fab., 135; cf.
17; Scol. la ARISTOPH., Paix, 758; HÉSYCH. si MACROS., Sat., V, 2, 4; PETR., Satir., 89. Cf. E.
SUID., i. v. 2) Ov„ Hér.. IX, 54; ET. BYZ., s. v. BIVKEL, in Rh. Mus., 1942, p. 19-27. 2) HYG.,
Aa(na. Fab.. 14; scol. la APOLL. RH.,^l/-g., I, 191.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
1. Laocoon, fiul lui Capis (după o ipo­
teză puţin verosimilă), sau mai degrabă al lui
Antenor (după mărturia lui Tzetzes), era preo­
tul lui Apollo Timbreeanul din Troia. Soţia sa,
Antiope; i-a dăruit doi fii, Etron şi Melantous,
sau Antifas şi Timbraeos. Laocoon şi-a atras
mânia zeului pe care îl slujea, iubindu-se cu
soţia în faţa statuii consacrate, ceea ce consti­
tui^ un sacrilegiu.
In timpul debarcării grecilor la Troia? tro­
ienii îl bătuseră cu pietre pe preotul lui Po-
seidon, sub pretextul că nu ştiuse să asigure,
prin sacrificii, protecţia templului, şi să îm­
piedice astfel sosirea flotei inamice. în m o­
mentul în care grecii s-au făcut că se reîm-
barcă, lăsând un cal de lemn pe ţărm, troienii
l-au însărcinat pe Laocoon să ofere un sacrifi­
ciu lui Poseidon, cerându-i să aducă furtuni
pe drumul parcurs de flota inamică. Dar, când
preotul era pe punctul de a -i sacrifica lui Po­
seidon un taur gigantic, doi şerpi enormi au
ieşit din mare şi s-au încolăcit m jurul celor
doi fii ai săi. Laocoon a sărit în ajutorul fiilor
săi, dar toţi trei au pierit sugrumaţi de şerpi,
care s-au dus apoi să se încolăcească la pi­
cioarele statuii Atenei, din templul aflat în
citadelă. în faţa acestei minuni, troienii şi-au
amintit că Laocoon se opusese introducerii în
cetate a calului de lemn lăsat de greci, îi
sfătuise să-l ardă şi chiar aruncase în el o
suliţă scurtă, care făcuse ca pântecul statuii să
răsune, arătând că ar fi fost gol pe dinăuntru.
Ei şi-au imaginat că Laocoon fusese pedepsit
pentru acea acţiune, considerată un sacrilegiu
(când, de fapt - dar ei nu puteau să o ştie -
Apollo răzbuna un alt sacrilegiu, profanarea
templului său). Locuitorii cetăţii nu au ezitat
să consacre divinităţii calul de lemn şi se ştie
că acea decizie a fost cauza distrugerii’Troiei.
Tradiţia a consemnat numele celor doi
şerpi, care s-a r fi nuniit Porce şi Chariboea.
2. Mai exista un alt Laocoon, fratele lui
Oeneu, din Calidon, fiul lui Portaon şi al unei
servitoare. El l-a însoţit pe M eleagru în ex­
pediţia Argonauţilor (tab. 24 şi 27).
LA O D A M A S1. (AaoSdfias'-') Laodamas era
fiul lui Eteocle si aparţinea generaţiei Epigo­
nilor (tab. 37). £>upă regenţa lui Creon, el a
devenit regele Tebei şi a fost nevoit să în­
frunte atacul celei de’- a doua expediţii îm­
potriva cetăţii Teba (v. Alcmeon). O tradiţie
povestea că a pierit în bătălia de la Glissas,
după ce îl ucisese pe Egialeu, fiul lui Adrast.
O altă tradiţie susţinea că el ar fi scăpat, în
seara dinaintea bătăliei, cu o parte a armatei
tebane, şi s-a r fi refugiat în Ilina.
LA O D A M IA 2. (AaoSâ/j.eia.) Mai multe
1 L aodam as: APD., Bibi., III, 7, 3; PAUS., I, 39, 2; IX,
, 5, 13; 8, 6; 9, 5; 19, 3; cf. HDT., V, 61.
L aodam ia: 1) IL, VI, 197 si urm., si la scol.; APD.,
Bibi., III, 1, 1; SERV.,' la VIRG., En., I, 100;
NONN., Dion., VII, 127; DIOD. SIC., V, 79 (cu o
variantă a numelui). 2) II., II, 698 si urm., şi
EUST., p. 325; Ov., Hér., XIII; Art. d'aimer, III,
17; Trist., I, 6, 20; Pont., III, 1, 110; Rem., 723;
HYG., Fab., 103; 104; 243; 251; 256; TZET.,
289
eroine au purtat numele de Laodamia.
1. Fiica lui Bellerofon, care a avut cu
Zeus un fiu, Sarpedon, cel puţin în tradiţia
homerică (tab. 35), fiindcă, cel mai adesea,
Sarpedon trecea drept fiul lui Zeus şi al Eu­
ropei (tab. 28 şi Sarpedon). Ea a m unt tânără,
fiind ucisă de o săgeată trasă de zeiţa Artemis,
care se mâniase pe ea.
2. O altă Laodamia, fiica lui Acast, era
soţia lui Protesilas (v. acest nume),’ primul
erou grec mort în faţa zidurilor Troiei. Abia se
căsătorise, atunci când soţul ei plecase şi se
ştia că îl iubea nebuneşte. Aflând vestea morţii
sale, ea le-a cerut zeilor să îi redea soţul pen­
tru numai trei ore. La rândul său, Protesilas îşi
exprimase aceeaşi dorinţă. Atunci când Prote­
silas, readus la viaţă pentru timpul stabilit, a
trebuit să plece din nou în lumea lui Hades,
Laodamia s-a sinucis în braţele sale.
Se povestea, de asemenea, că Laodamia
făcuse un manechin din ceară cu chipul soţu­
lui ei mort şi avea obiceiul să îl îmbrăţişeze în
taină. Dar tatăl ei a observat şi a aruncat ma­
nechinul în foc. Laodamia s-a aruncat după el
şi a fost arsă de vie. Euripide a prelucrat, în-
tr-o tragedie astăzi pierdută, „romanul“ Lao-
damiei şi al lui Protesilas.
3. ’ Una dintre fiicele lui Alcmeon se nu­
mea tot Laodamia.
LA O D IC E3. (AaoSiKTj.) Cel puţin patru
eroine au purtat numele de Laodice.
1. Soţia lui Elatos (v. avest nume), fiica
regelui Ciprului, Ciniras.
2. Laodice se numea si o eroină legată
tot de Insula Cipru. Era fiica arcadianului
Agapenor, care întemeiase cetatea Pafos din
Cipru, unde fusese aruncat în urma unui nau­
fragiu, la întoarcerea de la Troia. Laodice
trimisese din Cipru în Tegeea, cetatea sa na­
tală, o rochie ca ofrandă închinată Atenei. Tot
în Tegeea, ea a fondat un templu pentru zeiţa
Afrodita Pafiana.
3. între fiicele lui Agamemnon şi ale
Clitemnestrei figurează şi o Laodice, care, la
tragicii greci şi în formele mai recente ale
legendei, a fost înlocuită de Electra (v. acest
nume şi tab. 2).
4. ’ Laodice era şi numele „celei mai fru­
moase dintre fiicele lui Priam şi ale Hecubei“.
Ea s-a căsătorit cu Helicaon. Autorii de după
Homer povesteau că, fiind încă tânără fată, ea
s-a îndrăgostit de Acamas, imul din fiii lui
Tezeu, când acesta a venit în solie, la Troia,
pentru a o cere pe Elena (v. Acamas). Ea a
Antehom., 227; 246; Chil., II, 52; SERV., la VIRG.,
En., VI, 447; APD., Ep., III, 30; LUC., Dial, des
Morts, 23; trag. pierdută a lui EUR., cf. NAUCK.,
Tr. g r.fr., 2 e éd., p. 563 si urm.; scol. ARISTID.,
, p. 671 si urm. 3) scol. la 17L, XVI, 175.
3 L aodice: 1) APD., Bibi., III, 9, 1. 2) PAUS., VIII, 5,
3; 53, 7. 3) II., IX, 145, si scol. ad loc.; 287. 4) II.,
III, 124; VI, 252; HYG., Fab., 90; 101; APD.,
Bibl., III, 12, 5; Ep., V, 23; PARTH., Erol., 16;
TZET., la LYC., 314; 447; 495; Posthorn., 736;
PLUT., Thés., 34; Cim., 4; PAUS., X, 26, 3;
QUINT. SM., Posthorn., XIII, 544 si urm.
290 Pierre G R IM A L

P e n e u ~ C re u se (sa u F ilira )

I I : I '
E u rin o m o s A p o llo n ~ S tilb e H ip se u ~ T ric c a (sa u C h lid a n o p e ) A n d reu
| !--------r _ J ---- j r1— 1-----------------!
O rsin o m e ~ L ap ites E n e u (?) C e n ta u fo s A stia g e u C ire n e ~ A p o llo n T e m isto
I I (tab . 3 3 )
j | : |— |
F o rb a s P e rifa s ~ A stia g e T rio p a s L e sb o s A riste u
I __ L
I : “ I
A u g ia s A c to r A n tio n ~ P e rim e le E u rig a n ia A lţi sase co p ii
I
Ix io n ~ D ia
. 1
P irito o s ~ H ip p o d d a m ia

P o lip o e te s

Tabel genealogic n r. 23
avut un fiu, Mounitos. Mai târziu, după căde­ caii divini pe care îi avea si îi promisese ero­
rea Troiei, fugind din faţa învingătorilor, ului. Heracles s-a întors in fruntea unei ar­
Laodice a fost înghiţită de pământ. mate, a cucerit Troia, ajutat de Telamon, şi 1-â
L A O D O C O S 1. (AaoSoicos'.) între alţi eroi ucis nu numai pe Laomedon, ci şi pe fiii săi, în
cu acest nume, cel mai cunoscut era unul din­ afară de Priam (v. Heracles).
tre cei trei fii ai lui Apollo si ai Ftiei, fratele O tradiţie mai recentă, consemnată de Dio-
lui Doros si Polipoetes. El domnea alături de dor din Sicilia, povestea că Heracles îi trimi­
ei în ţara Cureţilor, la nord de Golful Corint. sese pe Telamon şi Ificles la regele Laome­
Cei trei fraţi l-a u primit pe Etolos, care fusese precum don, pentru a -i cere să i-o dea pe Hesione,
alungat din Elida, dar, ca răsplată pentru os­ şi caii promişi. D ar Laomedon i-a
pitalitatea lor, au fost ucişi, Etolos luându-le aruncat în temniţă pe solii lui Heracles şi a
încercat să-i omoare p e Argonauţi, printre
regatul.
care se găsea atunci şi Heracles. Toţi fiii săi au
L A O M E D O N 2. (AaofieScois.) Laomedon, intrat în acest complot, în afară de Priam (Po­
unul dintre primii regi ai Troiei, era fiul lui darces), care s-a opus acestei idei şi a spus că
Ilos şi al Eundicei (tab. 7). El a avut mai mulţi trebuia să fie cinstiţi faţă de oaspeţii lor. Dar
copii, printre care Priam, numit la început nimeni nu a fost de aceeaşi părere cu el.
Podarces, şi Hesione (v. acest nume, 3). Atunci, Priam a trimis doua săbii în închi­
Tradiţiile diferă în legătură cu numele soţiei soarea în care se aflau Telamon si Ificlos şi
sale: Strimo (sau Stimona), Rhoeo, Placia, i-a informat despre gândurile lui 'Laomedon.
Toosa, Leucippe, Zeuxippe. Laomedon a ur­ Astfel înarmaţi, cei doi întemniţaţi au ucis
mat pe tronul Troiei tatălui său, Ilos. El a con­ gardienii şi s-au alăturat Argonauţilor. Aceştia
struit zidurile de apărare ale cetăţii şi, pentru au venit să atace Troia şi Heracles, prin actele
asta,-ar fi recurs la două divinităţi, Âpollo şi sale de vitejie, a asigurat victoria. El a cucerit
Poseidon, care au fost ajutaţi de un muritor, cetatea, l-a ucis pe Laomedon şi pe toţi
numit Eac (v. acest nume si Apollo). duşmanii săi, l-a suit pe tron pe tânllrul Priam
Legenda lui Laomedon este povestea şi a pornit, împreună cu însoţitorii săi, în cău­
situaţiilor în care şi-a încălcat cuvântul. El a tarea Lânii de Aur. Această tradiţie este ab­
refuzat să plătească celor doi zei răsplata cu­ surdă, deoarece majoritatea autorilor plasează
venită, ceea ce a atras asupra ţării sale tot felul cucerirea Troiei în timpul unei expediţii inde­
de calamităţi (v. Hesione). Apoi, după ce pendente de cea a Argonauţilor (v. Heracles).
Heracles ucisese monstrul marin trimis de Mormântul lui Laomedon se găsea la Troia,
Poseidon ca pedespsă, şi a eliberat-o astfel pe în faţa Porţii Scheene, iar un oracol spusese că
Hesione, Laomedon a refuzat să-i dea ca plată cetatea nu putea fi cucerită atâta timp cât acest
mormânt rămânea întreg.
. L aodocos: APD., Bibl., I, 7, 6. Se considera uneori că Laomedon ar fi fost
L aom edon: II., VI, 23; XX, 237; XXI, 441-457; tatăl lui Ganimede şi, pentru a-1 despăgubi
PIND., Ol„ VIII, 41, si la scol. ad loc.; DIOD. după răpirea fiului său, Zeus i-a r fi dat fie o
SIC., IV, 35 si mai ales 49; APD., Bibl., II, 6, 4; III, viţă de vie din aur, fie nişte cai divini - exact
12, 3 si 8; SERV. la VIRG., En„ II, 241; Ov., Met., cei pe care el îi oferise ca’răsplată lui Hercales
XI, 696; STRAB., XIII, 1, 32, p. 596; scol. la (v. Ganimede).
EUR., Tr„ 822; Or., 1391; TZET., la LYC., 34;
528; 1341; SOPH., Ajax, 1302.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
L A O N IT O S . (AaovuTop.) Anumiţi mi-
tografi atribuie lui Oedip şi locastei doi fii,
numiţi Laonitos şi Frastor. Amândoi au pierit
în lupta susţinuta de locuitorii din Teba îm­
potriva Miiiienilor şi a regelui lor Erginos (v.
acest nume). în această versiune, Oedip ar fi
avut o a doua soţie, Eurigania, care l-a r fi
dăruit patru copii: Eteocle şi Polinice, Anti-
gona şi Ismena. Cea d e -a treia soţie s-a r fi
numit ’A stimeduza.
L A O N O M E 2. (Aaoi'âfir7.) Două eroine au
purtat acest nume.
1. într-o versiune mai puţin cunoscută a
legendei lui Heracles, eroul avea o soră, fiica
Alcmenei şi a lui Amfitrion. Ea s-a căsătorit
cu un Argonaut, numit uneori Eufemos, alte­
ori Polifem.
2. în plus, mama lui Amfitrion era câ­
teodată numită Laonome. Ea ar fi fost fiica lui
Gouneu.
L A P IT I3. (Aamdai) Lapiţii erau un popor
din Tesafia, care aparţine atât istoriei, cât şi
mitologiei. La origine, ei locuiau în „Munţii
Pindului, de la Pelion până la Ossa. îi alun­
gaseră din acele locuri pe primii locuitori, care
se numeau Pelasgi. îi mai găsim menţionaţi pe
Lapiţi la Olenos şi Elis, în Rodos şi Cnida.
Lapiţii, sau cel puţin familia cea mai im­
portantă dintre ei, treceau drept urmaşi ai zeu-
lui-râu din Tesalia, Peneu, şi ai Nimfei Creuse
(sau Filira). Peneu a avut doi fii, Hipseu si
Andreu, şi o fiică. Aceasta, fiind iubită de
Apollo, l-a născut pe Lapites, cel care a dat
numele Lapîţilor. La rândul său, Lapites a fost
tatăl lui Forbas, Perifas, Triopaş şi Lesbos (cel
puţin dacă legenda, aşa cum a fost consemnată
de Diodor din Sicilia, nu a fost alterată). Din
Perifas s-a r fi tras Ixion (v. acest nume). Dar,
mai adesea, Ixion era prezentat ca făcând parte
dintr-o altă familie lapită, cea a lui Flegias.
Tot dintre Lapiţi făceau parte şi Caeneu (v.
acest nume) şi fiul său Coronos. Caeneu avea
un frate, Ichis, amândoi fiind copiii lui Elatos
(tab. 9). Aceste nume se regăsesc în legendele
arcadiene (v. Ischis şi Coronos).
Lapiţii apăreau într-un număr mare de le­
gende, cea mai cunoscută povestind lupta dusă
de ei împotriva Centaurilor (v. acest nume). Si
Heracles a luptat împotriva lor, în numeîe
inamicului lor, Egimios (v. Heracles). Mi-
tografii îi citează pe Lapiţi printre vânătorii
mistreţului din Calidon (v. Meleagru) şi prin­
tre Argonauţi (mai ales Caeneu, Coronos,
1 L aonitos: Scol. la EUR., Phén., 53; citând pe
PHÉRÉCYDE
2 L aonom e: 1) Scol. la PIND., Pyth., IV, 76; TZET., la
LYL., 8, 86; scol. la APOLL. RH., Arg.. I, 1241. 2)
PAUS., VIII, 14, 2; APD., Bibi., II, 4, 5; scol.Ta Ä ,
, XIX, 116.
L apiti: II, II, 738 şi urm.; XII, 128 şi urm.; XXIII,
83è si urm.; PIND., Pyth., IX, 25 si la scol.; APD.,
B ib i, I, 8, 2; scol. la II.. I, 266; Ov., Met., VIII, 303
şi urm.; XII, 250 şi urm.; HYG., Fab., 173, Sursa
principală: DIOD. SIC., IV, 69 şi urm.; V, 81. V. şi
art. citate în text.
291
Mopsos, Piritoos - prietenul lui Tezeu - Aste-
rion, Polifem, Leonteu, Polipoetes şi Faleros).
*LARA4. După Ovidiu, Lara era o Nimfă
din Latium, care s-ar fi numit în realitate Lala,
adică „Vorbăreaţa“. Deoarece lupiter o iubea
pe Iutuma şi aceasta căuta prin toate mij­
loacele să fugă de el, zeul le -a adunat pe toate
Nimfele din ţinut şi le-a rugat să-l ajute să-şi
împlinească dragostea. Ele trebuiau să* o reţină
pe sora lor şi să o împiedice să sară în apă
când o urmărea lupiter. Toate celelalte au fost
de acord, însă Lara s-a dus peste tot şi a spus
tuturor intenţiile lui lupiter, a prevenit-o pe
Iutuma şi s-a dus chiar să -i povestească totul
lunonei.’De mânie, lupiter i-a smuls limba şi
a încredinţat-o lui Mercur să o ducă în Infern,
unde avea să fie Nimfa apelor din regatul
morţilor. Pe drum, Mercur a violat-o şi i-a
dăruit doi gemeni, cunoscuţi sub numele de
Zeii Lari (v. acest nume).
*LA REN TIA . V. Acca Larentia.
*LA RIS. Ca zei romani (fără îndoială, de
origine etruscă), însărcinaţi în mod special să
vegheze la răscruci şi în curţile oamenilor,
Larii nu aveau o mitologie propriu-zisă. Le­
genda naşterii lor, aşa cum este povestită de
Ovidiu (v. Lara), care îi consideră fii lui Mer­
cur, însemna pur şi simplu că Larii aveau
funcţii analoge celor ale lui M ercur-Hermes,
zeu al răscrucilor şi al belşugului casnic. Se
mai spunea că Lar Familiaris (protectorul
fiecărei case), era tatăl regelui Servius Tullius.
într-o zi, când o sclavă am Tanaquil, soţia lui
Tarquin, se afla în apropierea focului, din
cenuşa vetrei a apărut şi s-a înălţat un falus.
Din unirea acelui falus cu slujnica s -a născut
cel care avea să fie, mai târziu, regele Servius
(v. acest nume).
Larii erau înfăţişaţi cu chipul unor adoles­
cenţi, ţinând în mână un com al abundenţei şi
rotindu-se uşor pe vârful piciorului. Veşmin­
tele lor erau scurte, aşa cum era potrivit pentru
nişte zei sprinteni.
LA R IN O S6. (.Aapivos.) Larinos era un cio­
ban din Epir care, în timpul trecerii lui Hera­
cles cu boii lui Gerion, primise de la erou
câţiva boi în dar (sau reuşise să-i fure). El a
păstrat acea rasă de boi, care era încă renumită
în epoca clasică.
LA RISSA 7. (Aapiaoa.) Larissa era o eroină
4 L a ra : Ov., Fast., II, 583 si urm.; LACT., Inst. Div., I,
. 20,35.
a L ari: Plin., H. N„ XXXVI, 204; VARR., L. L., V, 61;
ARN., dv. Gent.. V, 18; cf. LIV., I, 39. Cf. E.
TABELING, M ater Larum, Francfort, 1932; R.
„ VALLOIS, în Rev. Arch., 1924, p. 21-36.
L arinos: ATHÉN., IX, 376 si urm.; scol. la FIND.,
Ném., IV, 82; la ARISTOPH., Paix. 925; Ois., 465;
TZET., C hii, VIII, 270; SUID. si PHOTION, j. v.
7 Aapivoi Boes.
L arissa: PAUS., II, 24, 1; scol. la APOLL. RH., Arg.,
I, 40 (citant HELLANICOS); SERV., la VIRG.,
En., II, 192; ET. BYZ., 5. v. <M[a; DEN. HAL., I,
17.
 292
considerată uneori ca fiind originară din Ar-
gos, alteori din Tesalia. Numele său încerca să
explice omonimia dintre cetatea tesalianâ
Larissa şi citadela din Argos. Uneori trecea
drept mama lui Pelasgos, rod al iubirii sale cu
Zeus, sau cu Poseidon. Câteodată, şra consi­
derată fiica lui Pelasgos (tab. 17). In primul
caz, în afară de Pelasgos, Larissa ar mai fi
avut doi fii, Aceos şi Ftios, care au emigrat
din Argolida, ducându-se în Tesalia (v. şi
Piasos).
LA S1. (Aas-.) Las era un străvechi erou lo­
cal din Peninsula Taiget, din Peloponez. Lo­
cuitorii povesteau că fusese ucis de Ahile (sau
de Patroclu), când acesta venise să-i ceară lui
Tindar mâna fiicei sale Elena (dar Ahile nu
figurează în lista pretendeţilor la mâna Elenei,
în versiunea cea mai răspândită).
*LA TIN U S2. în tradiţia romană, Latinus,
regele Aborigenilor (cea mai veche populaţie
a Italiei, era eroul care a dat numele Latinilor.
Legenda sa a fost de timpuriu elenizată.şi
legată de ciclul Troian, în vremea constituirii
mitului roman al lui Enea (v. acest nume). Cu
toate acesteâ' anumiţi mitografi şi mai ales
Vergiliu s-au străduit să-i păstreze caracterul
indigen. Iată de ce sunt atestate două tradiţii
distincte privind originea lui Latinus: tradiţia
„elenizantă“ îl considera un fiu al lui Ulise şi
al Circei, sau chiar un nepot de-al lui Ulise
(tatăl său, în acest caz, ar fi fost Telemah şi
mama sa Circe) (v. Telemah). Tradiţia latina,
din contră, îl prezintă drept fiul străvechiului
zeu indigen Faunus şi al zeiţei Mintumilor,
Marica. In sfârşit, o dată cu dezvoltarea le­
gendei lui Hercule (Heracles), o altă genealo­
gie s -a suprapus peste primele două: atunci
când Heracles s -a întors de la Gerion, el ar fi
adus o tânără Hiperboreeană, pe care o
primise ca ostatică de la tatăl ei. Trecând prin
Italia, el a dat-o în căsătorie regelui Faunus,
care domnea peste Aborigeni. Acea tânără se
numea Pallanto. Se considera că ea ar fi dat
numele colinei Palatin, sau că acest nume
provenea de la Pallantea (prima Romă, satul
fondat pe colină de către Evandru). Când s-a
căsătorit cu Faunus, Pallanto era însărcinată
cu Hercule şi a născut un fiu, care a devenit
regele Latinus. Alte variante îl prezintă pe
Hercule dând naştere lui Latinus cu soţia re­
gelui Faunus sau chiar cu fiica acestuia.
Tradiţia nu e mai puţin complexă în
legătură cu aventurile lui Latinus, despre care
l L as: PAUS., III, 24, 10.
L atinus: HÊS., Théog., 1011 si urm. (pasaj interpo­
lat); scol. la APOLL. RH. Ar'g., III, 200; ET. BYZ.,
s. v. ïïpaLV€(jTos; DEN. HAL., I, 43 şi urm.; 57 şi
urm.; 72; FEST., p. 194; 209; 220, s. v. Romam,
Palatium; HYG., Fab.. 127; PLUT., Rom., 2; LIV.,
I, 1, 6 şi urm.; VIRG., En., VII si urm., passim;
SERV., la VIRG., En., I, 2; 6; 84; 267; 273; III,
148; IV, 620; VI, 760; VII, 58; 659; 678; X, 76; XI,
743; 316; XII, 164; TZET., la LYC., 1232; 1254;
VARR., L. L„ V, 144; SOLIN., II, 14; AUGUST.,
Civ. Del., XVIII, 16; scol. Bob. în CIC., Pro
Plane., p. 256. V. discutarea surselor în J.
PERRET, Légende troyenne, p. 526 şi urm.
Pierre G RIM A L
există două cicluri legendare. într-unul,
Latinus îl primeşte pe Enea cu ospitalitate,
atunci când acesta debarcă pe coasta Latiu-
mului, în cealaltă, luptă împotriva lui. De
exemplu, se povestea că el acordase imi­
granţilor o moşie (de 680 de hectare, dacă ne
bazăm pe un fragment din Cato, păstrat de
Servius, în comentariul său la Eneida). în plus,
Latinus i-a oferit mâna fiicei sale, Lavinia.
Dar Troienii începuseră să jefuiască teritoriul
din jur, astfel încât Latinus a trebuit să lupte
împotriva lor, aliindu-se cu regele Rutulilor,
Tumus. în cursul unei bătălii decisive, Tumus
şi Latinus ar fi murit amândoi, capitala Abori­
genilor, numită în acea versiune Laurolavi-
nium, ar fi fost cucerită şi Enea ar devenit
regele ei. Cele două popoare, Aborigenii şi
imigranţii troieni, s-au unit într-unul singur,
care a luat numele de Latin, în amintirea re­
gelui Latinus.
în a doua variantă, Enea ar fi ajuns pe
coasta latină la doi ani după căderea Troiei şi
ar fi început imediat să construiască o cetate.
Regele ţinutului, Latinus, care era în război cu
Rutulii, a venit, în fruntea unei armate, şi a
încercat să împiedice instalarea coloniei
troiene pe teritoriul său. El a sosit în cursul
serii în apropierea taberei troienilor. Văzân-
du-i pe însoţitorii lui Enea înarmaţi în stil
grecesc şi pregătiţi de luptă, s-a hotărât să
amâne confruntarea pentru a doua zi. Dar, în
timpul nopţii, a văzut în vis o divinitate indi­
genă, care l-a avertizat că ar fi fost în interesul
său să se alieze cu străinii. La rândul său,
Enea a fost invitat de proprii săi zei Penaţi să
încheie un tratat cu Latinus. în acest fel, a
doua zi dimineaţa, alianţa a fost încheiată.
Aborigenii au cedat troienilor, iar aceştia, în
schimb, s-au angajt să-i ajute împotriva
Rutulilor. Enea s-a căsătorit cu Lavinia si a
dat noii sale cetăţi numele de Lavinium. t)ar
această căsătorie a declanşat un război îm ­
potriva lui Tumus, care, în’acea versiune, nu
era Rutul, ci Tirenian, fiind nepotul reginei
Amata, soţia lui Latinus. în cursul luptei care
a urmat, Latinus a fost ucis, dar şi Tumus, iar
Enea, ca soţ al Laviniei, a devenit regele Abo­
rigenilor. Noul popor şi-a luat numele de
Latin, ca şi în versiunea precedenta.
în Eneida, Vergiliu a prezentat o versiune
care uneşte cele două variante. Enea a fost
bine prim it de Latinus, pe care prezicătorii îl
sfatuiseră să-şi dea fiica în căsătorie unui erou
străin. Când solii lui Enea au sosit în cetatea
sa, regele a înţeles că oracolul avea să se îm­
plinească si a oferit imediat străinului mâna
Laviniei. Dar, înainte ca alianţa dintre Latinus
şi troieni să poată fi încheiată solemn, s-a
produs un accident. în cursul unei vânători,
Ascaniu, fiul lui Enea, a ucis un cerb înblân-
zit, ceea ce a declanşat o luptă între troienii
care-1 însoţeau pe Ascaniu şi ciobanii Abori­
geni, indignaţi de această crimă. Amata, care
voia să dea mâna Laviniei lui Tumus, regele
Rutulilor, şi Tumus însuşi, l-au împins pe
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Latinus în război împotriva troienilor. Latinus
a refuzat şi s -a închis în palatul său, în timp ce
chiar Iunona a deschis porţile templului răz­
boiului (templul lui Ianus din Roma, care
rămânea închis în timp de pace şi nu se
deschidea decât la începutul ostilităţilor -
Vergiliu transpunea astfel în cetatea lui
Latinus un obicei roman) şi Tumus, urcându-
se în citadelă, a ridicat fanionul care chema
poporul sub arme. în timpul războiului care a
urmat, Latinus s -a ţinut la distanţă, mărgi-
nindu-se să ceară troienilor un armistiţiu pen­
tru îngroparea morţilor, încercând să-l facă pe
Tumus să se răzgândească, pentru că dorea
să-l înfrunte pe Enea într-o luptă în doi. După
moarte lui Tumus, el a încneiat pacea cu
troienii.
Două mărturii ne aduc la cunoştinţă o le­
gendă conform căreia regele Latinus ar fi
dispărut în cursul unei lupte împotriva lui
Mezenţiu, regele din Caere, şi a devenit zeul
lupiter Latinus, al cărui cult’ era celebrat, în
epoca istorică, de Confederaţia Latină, pe
muntele care domina Lacul Nemi.
*LA TIN U S SILV IU S1. în succesiunea
regilor Albei, Latinus Silvius era al patrulea
după Ascaniu. Tatăl său, era Aeneas (Enea)
Silvius, bunicul său era Postumus Silvius, iar
străbunicul era Ascaniu. Latinus Silvius a
domnit timp de cincizeci de ani şi a fondat
numeroase cetăţi în cadrul Confederaţiei
Latine.
*LAUSUS . Lausus era fiul lui Mezenţiu
(regele din Caere), care a luptat alături de
Tumus împotriva lui Enea. El a fost ucis de
acesta (v. totuşi Mezenţiu). Numele lui se
regăseşte în crohica regilor Albei şi a fost
purtat de fiul lui Numitor, pe care l-a ucis
Amulius.
*LA V IN IA . Lavinia era fiica regelui
Latinus si a Amatei. Ea era logodită cu Tumus
înainte de venirea lui Enea în Latium. A fost
dată de tatăl său eroului troian (v. Latinus şi
Enea). în onoarea ei, Enea a „numit Lavinium
cetatea pe care a fondat-o. însă, în Eneida,
Ascaniu nu mai este decât ginerele său, fiind
deja mare la sosirea lui Enea. Eneida nu
omeneşte nici un copil al Laviniei si al lui
E nea, dar mitografii povestesc ca, după
moartea acestuia, Lavinia a adus pe lume un
fiu al eroului, numit Silvius (v. Ascaniu), în
gospodăria ciobanului Tyrrhus sau Tyrrhenus.
Ascaniu a cedat atunci cetatea Lavinium frate­
1 L atinus Silvius: Ov., Mét., XIV, 611; Fast., IV, 41 $i
urm.; DEN. HAL., I, 71; DIOD. SIC., VII, 17;
TZET., la LYC., 1232; SERV., la VIRG., En., VI,
, 767.
1 L ausus: VIRG., VII, 649; X, 426; 790 si urm.; DEN,
HAL., I, 65 (cf. MÜLLER, Hist. gr. Fr., III, p.
, 174); Ov., Fast., IV, 54,
J L avinia: TITE-LIV E, I, 1, 3; DEN. HAL., A. R., I,
59; 60; 70; VIRG., En., VI, 764; VII, 52 si urm.;
XII, 194; Ov,, Mét., XIV, 449; 570; TZET., la
LYC., 1232; SERV., la VIRG., En., I, 2; 259; 270;
VI, 760; VII, 51; 484; PLUT., Rom., 2; EL., Nat.
an., XI, 16; STRAB., V, p. 229.
293
lui său vitreg şi el a pom it să fondeze cetatea
Alba. Dar, cum Ascaniu a murit fără să lase
urmaşi, Silvius i-a urmat la tron.
Tradiţia „scurtă“ privind fondarea Romei
(cea care suprimă domniile intermediare, de la
Enea la Romulus) o considera pe Lavinia
mama unei fete numită Aemilia sau Emilia,
care a avut cu zeul Marte un fiu, Romulus.
în sfârşit, o legendă de inspiraţie pur greacă
povestea că Lavmia era fiica preotului Anios
(v. acest nume), care îl urmase pe Enea ca
prezicătoare în călătoria sa spre Apus şi m u­
rise în locul în care eroul a fondat cetatea
Lavinium (această legendă se baza, fără în­
doială p e un joc de cuvinte, Lavinia fiind
legată de vinum şi asemănată cu numele Oeno,
în care se regăsea rădăcina grecească cu sen­
sul de „vin“. Se ştie că cele trei fiice ale lui
Anios erau numite Oenotrophoi, adică
„Podgorenele“) (v. Anios).
L EA G R O S4. (Aeàypoç.) Leagros era un
aliat al Heraclidului Temenos. Ajutat de
prietenul său, Ergieos, un urmaş al lui Dio-
med, şi la îndemnul lui Temenos, el a furat
statueta Palladion, care era păstrată în Argos.
Apoi, certându-se cu Temenos, s-a dus să
ofere statuia regilor Spartei (Lacedemona),
care au acceptat bucuroşi această relicvă, a
cărei posesie asigura securitatea cetăţii în care
se afla. Ei au aşezat-o lângă cetate, în apro­
piere de sanctuarul Leucipiaelor. Şi, cum ora­
colul din Delfi îi sfătuise să aducă drept
paznic pe unul dintre cei care răpiseră statuia,
ei au înălţat alături un templu închinat lui
Ulise, care era aproape un erou naţional pentru
ei, datorită originii soţiei sale, Penelopa (v.
Penelopa şi Palladion).
LEAND RU5. (AéaSpoç.) Leandru era un
tânăr din Abidos, iubit al unei preotese a
Afroditei, numită Hero, care trăia în Sestos,
cetatea situată pe celălalt pial al Hellespontu-
lui, în faţa cetăţii Abidos. în fiecare noapte, el
traversa strâmtoare înot, călăuzit de o lampă
pe care Hero o aprindea în tum ul casei în care
locuia. Dar, într-o noapte furtunoasă, lampa
s-a stins şi Leandru nu a mai putu găsi ţărmul
pe întuneric. A doua zi, valurile mării i-au
aruncat cadavrul la baza turnului lui Hero.
Aceasta s-a aruncat în gol, nevrând să-i su­
pravieţuiască iubitului ei.
L E A R C H O S6. (Aéapxpç.) Learchos şi
Melicerte erau cei doi fii ai lui Ino şi Atamas.
Atunci când Atamas a fost lovit cu nebunie de
Hera, care voia să-l pedepsească astfel fiindcă
îl răpise în taină pe micul Dionysos, el l-a ucis
î L eagros: PLUT, Qu. gr., 48.
0 L ean d ru : Ov., Hér., XVIII; XIX; MUSÉE, Poème
sur Héro et L., ed. Ronge, Munich, 1939; ANTH.,
. V, 231; 263; IX, 215; 387; VIRG., Géorg., III, 258.
L earchos: APD., B ibi, 1, 9, 1 şi urm.; III, 4, 3;
PAUS., I, 44, 7; IX, 34, 7; TZET., la LYC., 21;
229; scol. la APOLL. RH., Arg., II, 1144; HYG„
Fab., 1 şi 2; Ov., Met., IV, 512 şi urm.; Fast., VI,
489 şi urm.; SERV., la VIRG., En., V, 241; LACT.,
Ia STAT., Théb., I, 12.
 294 Pierre G R IM A L

gu o săgeată pe Learchos, luându-1 drept cerb. si el în lebădă şi a reuşit să o îmbrăţişeze.

In altă variantă, el l-a r fi luat drept pui de leu Nemesis a făcut apoi un ou, pe care l-a aban­
si l-a r fi aruncat de pe o stâncă. Mai cunoaş­ donat. Un păstor l-a găsit şi l-a adus Ledei,
tem o versiune, în care Atamas ar fi aflat des­ care l-a aşezat cu grijă în’tr-o lădiţă. Când
pre crima săvârşită de Ino faţă de copiii pe Elena a ieşit din ou, a considerat-o fiica ei,
care el i-a avut cu Nefele, Frixos si Helle, şi, fiindcă era foarte frumoasă.
voind să o ucidă pe Ino, l-a ucis din greşeală Cel mai adesea şi, în special, începând cu
pe Learchos (v. Atamas şi tab. 3 şi 33).’ Eu- Euripide, se admitea că Leda însăşi, din iubi­
ripide a scris o tragedie pe’această temă. rea cu Zeus, a făcut un ou (sau chiar două),
din care au ieşit două „cupluri“: Pollux şi
LEB E A D O S1. (A efiea S o ş.) Dintre toţi fiii Clitemnestra, Castor si Elena (v. Dioscuri). în
lui Licaon, doar Eleuter şi Lebeados nu au Sparta, în templul Leucippidelor (v. acest
participat la nelegiuirea tatălui lor, care i-a nume), călătorilor li se arăta găoacea unui ou
oferit lui Zeus să mănânce carnea unui copil, uriaş, care trecea drept oul făcut de Leda.
pentru a -i pune la încercare clarviziunea.
După catastrofa, ei au fugit în Beoţia, unde au L E IM O N 3. {AeL/ioju.) Atunci când Apollo
fondat cetăţile Lebadeea şi Eleuteres. Această şi Artemis au vrut să răzbune refuzurile su­
întâmplare explica originea alianţei din ar- ferite de mama lor, Leto, în timp ce îi purta în
cadieni şi locuitorii celor două cetăţi. pântec, când nimeni pe lume nu voia să o
LED A2. (A rjSa .) După tradiţia cea mai primească, ei au venit în Peloponez, în regatul
cunoscută, Leda era fiica regelui Etoliei, Tes- lui Tegeates. Acolo, ei au fost primiţi de unul
tios, şi a lui Eurithemis. Ea descindea, prin din fiii acestuia, Scefros, care i-a vorbit zeului
urmare, din Etolos, şi, pe linie paternă, din deoparte. El a fost observat de unul din fraţii
Calice, una din fiicele lui Eol. Ea era din nea­ săi, Leimon, care şi-a imaginat că l-a vorbit
mul lui Deucalion (tab. 2, 13, 19 şi 24). Su­ de rău faţă de zeu. De mânie, el şi-a ucis
rorile ei erau Alteea, mama lui M eleagru, şi fratele, dar Artemis l-a străpuns imediat cu o
Hipermesţra. Alte tradiţii amintesc şi de alte săgeată. Când şi-au dat seama că divinităţile
surori: Clitia şi Merlanippe. Se mai povestea, erau în palatul lor, Tegeates şi Maera, soţia sa,
de asemenea, că Glaucos, fiul lui Sisif, trecea le-au oferit sacrificii. însă, Âpollo şi Artemis
prin Lacedemona (Sparta), căutând caii pe nu s-au lăsat înduplecaţi, au plecat şi ţara a
care îi pierduse. Acolo, el s -a unit cu Pantidia, fost lovită de foamete. Oracolul din Delfi a
care s -a căsătorit curând cu Testios şi i-a răspuns că trebuia să i se acorde onoruri fune­
dăruit o fiică, numită Leda, care trecea drept bre lui Scefros şi s-a instituit în cetatea
fiica lui Testios (această legendă se apropie de Tegeea o sărbătoare anuală în onoarea lui, în
legenda naşterii lui Ulise, care ar fi fost rodul care se mima urmărirea lui Leimon de către
iubirii furate de Sisif) (v. Sisif). preoteasa zeiţei Artemis.
Atunci când Tindar, alungat din Lacede­
mona de către Hippocoon şi fiii săi (v. legenda L E IM O N E 4. {Aeificourj.) O legendă ate­
lor), s -a refugiat m Etoli’a, la curtea regelui niană mai puţin cunoscută pomeneşte de Lei-
Testios, acesta l-a primit cu ospitalitate şi i-a mone, fiica lui Hipgomenes, un nobil, poate
dat mâna fiicei sale, Leda. Mai târziu, ea şi-a chiar regele Atenei. în momentul în care tatăl
urmat soţul în Lacedemona, când Heracles’l-a său a observat că nu-şi păstrase fecioria, ci
reaşezat pe Tindar pe tron (v. Heracles). avea un iubit înainte de a se căsători, a închi­
Cu Tindar, Leda a avut mai mulţi copii: s-o, fără hrană şi însoţită doar de un cal, în-
Timandra, care s -a căsătorit cu Echemos (v. tr-o casă izolată.’ Acolo, calul a devenit furios
legenda sa); Clitemnestra, soţia lui Agamem- şi, împins de foame, a devorat-o pe tânăra fe­
non (v. Clitemnestra); Elena şi Dioscurii (v. meie.
aceste nume). Dintre aceşti copii (cărora tragi­ L E IP E F IL E 5. {A ei nec^Ăr].) Leipefile era
cii greci le-o mai adaugi pe Pheobe), unii au fiica lui Iolaos, nepotul de frate al lui Heracles
făcuţi cu Zeus, care a luat înfăţişarea unei (tab. 31). Prin căsătoria cu Filas, fiul lui An-
lebede pentru a se uni cu ea. D ar se mai tiohos, el însuşi fiul lui Heracles, Leipefile a
povestea că Elena era, în realitate, fiica lui unit în persoana fiului lor, Hippotes, o dublă
Zeus şi a lui Nemesis. Zeiţa încercase să fugă ascendenţă heracleană (v. Hippotes şi Aletes).
de iubirea Părintelui Zeilor si se prefăcuse in
gâscă, pentru a scăpa de el. 2eus se prefăcuse L E IT O S 6. (Aifiros"-) Leitos era un con­
ducător militar din Teba, fiul lui Alectrion
(sau Alector), care conducea un detaşament
1 Lebeados: PLUT., Qu. gr„ 39. venit în războiul împotriva Troiei. Illada îl
L eda: APD., Bìbl., I, 7, 10; III, 10, 5 si urm.; PAUS., prezintă în timp ce-1 ucidea pe troianul Fila-
III, 1, 4; 13, 8; 16, 1; 21, 2; SERV.,’ la VIRG., En„ cos şi era, la rândul lui, rănit de către Hector.
VIII, 130; scol. la APOLL. RH., Arg., I, 146; la
EUR., Or., 447; STRAB., X, p. 461; HYG., Fab.,
77; Od., XI, 298 si urm.; PROP., I, 13, 30; JEAN 3 Leim on: PAUS., VIII, 48, 4; 53, 1 şi urm.
D ’ANT., fr. 20; TZET., la LYC„ 88; 511; EUR., Leim one: ESCHINE, în Tim., 182, si scol.;
Iphig. la Aulis, 49 si urm.; Mèi., 17 si urm.; 214; CALLIM fr. 457.
257; 2249; Or., 1387; scol. la PIND., Ném., X, 150. I Leipefile: HES., fr. 54, ap. PAUS., IX, 40, 6.
Cf. M. DELLA CORTE, Leda e Latona, A. A. N., Leitos: II., II, 494; VI, 35-36; XVII, 601-604; EUR.,
XIII (1933-34), p. 325-337; G. CATINELLA, Il Iph., à Aul., 259 si urm.; HYG., Fab., 97; 113;
mito di Leda.., Bari, 1937. PAUS., IX, 39, 3; APD., B ib i, I, 9, 16.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 295
 296
El a fost cel care a adus de la Troia cenuşa lui
Arcesilaos. Numele său figurează şi printre
Argonauţi.
L E L E X 1. (Ae\e£.) Lelex era eroul care a
dat numele Lelegilor. El a fost primul rege al
Laconiei si „se născuse din pământ“. A avut
doi fii, Mîles şi Policaon. Fiul său mai mare,
Miles, i-a urmat pe tronul Laconiei, pe care
l-a lăsat apoi propriului său fiu, Eurotas
(zeul-râu cu acest nume). Fiul mai mic, Poli­
caon, s -a căsătorit cu Messene, fiica regelui
Argosului Triopas, şi a obţinut regatul
Messeniei, pe care l-a numit astfel după nu­
mele soţiei fui (v. Messene).
O altă tradiţie îl consideră pe Lelex drept
tatăl şi nu bunicul lui Eurotas.
Lelex mai era prezentat ca un erou din
Leucade, bunicul lui Teleboas, cel care a dat
numele Teleboenilor (v. Amfitrion).
Acelaşi nume apare şi în legendele din
Megara, unde Lelex trecea drept un fiu al lui
Poseidon si al Libiei, venit din Egipt să dom­
nească în Megara. El a avut un fiu, Cleson, ale
cărei fiice, Cleso şi Tauropolis, au recuperat
corpul lui Ino, adus de valurile mării pe ţărmul
Megarei, după sinuciderea tinerei femei (v.
Palaemon).
Lelex a avut şi u n alt fiu, Bias, care a fost
ucis de către Pilas (v. acest nume).
L E M U R I2. Lemurii erau, la Roma, fan­
tomele morţilor şi erau celebraţi la sărbătoarea
Lemuria, ce avea loc în fiecare an la 9 mai şi
în cele două zile impare care urmau (11 şi 13
mai). Sărbătoarea se desfăşura noaptea: cu
picioarele goale, tatăl familiei ieşea din casă,
îşi spăla mâinile în apă de izvor şi arunca,
întorcând capul, boabe de fasole (sau de bob),
spunând: „Prin aceste boabe, mă răscumpăr pe
mine si pe ai m ei“. El pronunţa această for­
mulă de nouă ori, fără să privească în urmă, în
timp ce Lemurii, după cum se credea,
strângeau boabele. Apoi, cel care oficia îşi
purifica încă o dată mâinile şi lovea un obiect
din bronz strigând: „Umbre ale strămoşilor,
duceţi-vă de aici“. Atunci putea să privească
înapoi, deoarece Lemurii, satisfăcuţi, plecau
pentru un an.
Referitor la originea numelui de Lemuria,
Ovidiu povestea că acea sărbătoare se numea
la început „ Remuria “ şi că era celebrată în
onoarea zeilor mani ai’ lui Remus, ucis de
Romulus. Dar era vorba, în m od evident, de o
construcţie mitologică bazată pe un calambur
etimologic.
LEO N A SSA 3. (Aecomaaa.) Leonassa,
adică Leoaica, era nepoata lui Hillos, într-o
1 Lelex: PAUS., I, 39, 6; 42, 7; 44, 3; III, 1, 1; 12, 5;
IV, 1, 2; ET. BYZ., s. v. AaKeSaî|xcov; scol. la
EURIP., Or., 615; APD., Bibl., III, 10, 3; STRAB.,
, VII, p. 322.
L em uri: Ov., Fast., V, 419 çi urm.; SERV., En., I,
271; 292; PERS., Sat., V, 185 ?i scol. Cf. E.
JOBBÉ-DUVAL, Les morts malfaisants..., Paris,
, 1924.
Leonassa: Scol. la EUR., Andr., 24; cf. 32.
Pierre G R IM A L
tradiţie mai puţin cunoscută. Ea s-ar fi
căsătorit cu Neoptolem şi i-a r fi dăruit mai
mulţi copii: Argos, Pergâmos, Pandaros, Do-
rieu, Genoos, Eurilochos şi Danae, toţi eroi şi
eroine care aveau, în tradiţiile mai cunoscute,
cu totul alţi părinţi (tab. 16).
LEO N TEU S4. (AeovTeus-.) Leonteus era un
comandant militar Lapit, fiul lui Coronos şi
nepotul lui Caeneu (tab. 9). El a însoţit un alt
Lapit, numit Polipoetes, fiul ui Piritoos, în
războiul împotriva Troiei. în această calitate,
el apare de mai multe ori în Iliada. El figura
printre războinicii care au intrat în calul de
lemn lăsat de greci. De asemenea, mitografii
l-au trecut pe lista pretendenţilor la mâna
Elenei (v. acest nume).
După cucerirea cetăţii Troia, Leonteus l-a
însoţit pe Calchas pe drumul de uscat (v. Cal-
chas). Atunci când Calchas a murit, el s-a
întors la Troia, iar de acolo a revenit în patria
sa.
Mitografii mai citează un frate al lui Leon­
teus, Andremon, care se căsătorise cu una din
fiicele lui Pelias, numită Amfmome, precum şi
o soră, Liside.
L E O N T IC H O S5. (A e o n x o s'.) Leontichos
şi Radine sunt eroii unei poveşti de dragoste
cântate de Stesihoros. Radine era o tânără fată
a lui Samos din Trifilia, care era logodită cu
un tiran din Corint. însă iubea un tânăr din
ţara sa, numit Leontichos. Când ea a plecat, pe
mare, să se mărite cu logodnicul ei, Leonti­
chos a urm ărit-o pe uscat. Dar tiranul i-a ucis
pe amândoi şi a trimis înapoi cadavrele lor
într-un car. Totuşi, el s-a căit pentru cruzimea
sa şi i-a îngropat într-o incintă pe care le-a
consacrat-o. Iubiţii decepţionaţi veneau acolo,
chiar în vremea lui Strâbon, pentru a cere
fericire în dragostea lor.
L E O N T O FO N O S6. (AeovTotfiovos~.) După
uciderea pretendenţilor la mâna Penelopei, în
Itaca, se povestea că Ulise, acuzat de rudele
celor morţi, ar fi supus disputa arbitrajului lui
Neoptolem, fiul lui Ahile, iar acesta l-a r con­
damnat la exil. Ulise s-a retras atunci în Eto-
lia, la curtea regelui Toas, fiul lui Andremon,
cu a cărui fiică s-a căsătorit. Din această
căsătorie s-a născut Leontofonos, adică Cel
care ucidea Lei, un erou despre care nu avem,
de altfel, nici o altă informaţie. O altă legendă
pomeneşte un fiu al lui Ulise, numit Leon-
tofron, şi eroul l-a r fi avut cu Evippe (tab. 39).
4 L eonteus; 11., II, 738 şi urm.; XII, 130 şi urm.; XXIII,
837 şi urm.; HYG., Fab., 81; 97; 114; QUINT.
SM., VII, 487; XII, 323; TZET., Posth., 646; la
LYC., 427; 980; 1047; APD., Bibi., III, 10, 8; Ep„
VI, 2; DIOD. SIC., IV, 53; ET. BYZ., s. v.
, <t>i\aî8cu.
8 L eontichos: STRAB., VIII, 3, 20, p. 347
. (STÉSICHORE, fr. 44); PAUS., VII, 5, 13.
0 Leontofonos: APD., Ep„ VII, 40; EUSTATH., p.
1796,51.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 297

L E O S . (Aecos'.) Leos era un erou care a dat

numele tribului atic al Leontizilor. El era fiul
lui Orfeu şi avea, la rândul său, un fiu, numit
Cliantos, şi trei fiice, Fasiteea, Teope şi Eub-
oule. Pentru a scăpa ţara de o foamete, el şi-
a oferit cele trei fiice, încă fecioare, drept vic­
time ispăşitoare, deoa-rece oracolul din Delfi
poruncise’să se facă sacrificii omeneşti pentru
readucerea belşugului. Atenienii au ridicat un
sanctuar în onoarea celor trei fiice ale lui
Leos.
L E P R E O S 2. (Aerrpeos'.) Legenda lui
Lepreos este legată de ciclul eroic al lui Hera-
cles şi, în mod special, de „munca“ eroului la
grajdurile lui Augias. Lepreos era fiul lui Cau-
con şi al Astidamiei (care era fiica lui Forbas
şi sora lui Augias) (tab. 23). El îl sfătuise pe
Augias să n u -i plătească lui Heracles
„salariul“ convenit pentru curăţirea grajdurilor
regale (v. H eracles); el mai spusese că Augias
ar fi trebuit să-l lege pe erou cu lanţuri şi să-l
întemniţeze. De asemenea, atunci când ’Hera­
cles s-a întors pentru a se răzbuna pe Augias,
el a venit şi la casa lui Caucon pentru a-1
pedepsi pe ’ Lepreos.Dar Heracles s-a lăsat
înduplecat de rugăminţile Astidamiei şi s-a

Tabel genealogic nr. 25

mulţumit să organizeze între el şi Lepreos o
întrecere cu trei probe: mâncare, băutură şi
aruncarea discului. Lepreos a fost întrecut la
toate probele. Atunci, de furie, el a luat armele
si amândoi au luptat până când Lepreos a
murit.
LESB O S3. (Aea/3os■.) Lesbos era fiul lui
Lapites (tab. 23). La recomandarea unui ora­
col, el s-a exilat pe Insula Lesbos, unde s-a
căsătorit cu Metimna, fiica regelui acelui ţinut,
numit M acareu (sau Macar) (v. acest nume).
El a fost cel care a dat numele insulei.
L E S T R IG O N I . (A olcrrpvyoi'es'.) La sase
zile după ce fusese impins de Eol, Zeul Vân­
turilor, Ulise a ajuns în ţinutul Lestrigonilor.
Acest popor era format din giganţi antro­
pofagi, care îi devorau pe străini. Ei locuiau
într-o cetate despre care se spunea că fusese
fondată de un anume Lamos. Sosind, Ulise a
pătruns cu navele sale într-un port spaţios şi
sigur, unde a ancorat. Ulise a coborât pe uscat
şi a trimis doi dintre însoţitorii săi în recunoa­
ştere. Curând, cei doi marinari au întâlnit, la

1 L eo s: PAUS., I, 5, 1 si 2; X, 10; 1; SUID. et PHOT.,

s. v. eTTtrjyuiJ.oi si AecoKopiov, si HfiSYCH., scol. la
THUCYD., I, ’20; ELIEN, 'Hist. Var., XII, 28;
DIOD. SIC., XVIII, 15; ARISTIDE, Or„ XIII, p.
191 si scol., pa. 111 si urm.; CIC., De Nat. Deor.,
2 III, 19, 50.
L e p re o s : Scol. la CALLIM., Hymne la Zeus, 39;
ATHßN ., X, 411 C si urm.; EL., Hist., Var., I, 24;
, cf. PAUS., V, 5, 4.
I Lesbos: DIOD. SIC., V, 81.
4 L estrigoni: Odys.. X, 81 la 132; 199; XXIII, 318 ?i
urm., si scol. la X, 81, 82, 86, etc.; HfiSYCH., s. v.
Ad|ios; A. GELL., N. A., XV, 21; LYCOPHR.,
Alex., 662, si TZET., ad. loc.; Ov., Met., XIV, 233
si urm.; HYG., Fab., 125.
 298
poarta cetăţii, o tânără fată care lua apă de la
fântână. Au întrebat-o cine era regele ţinutu­
lui. Fata i-a condus la ea acasă şi l-a chemat
pe tatăl său, Antipates, care a venit fugind din
locul în care se afla şi a ucis imediat pe unul
dintre cei doi marinari. Apoi a strigat şi i-a
c h e m a t pe toţi compatrioţii săi. A ceştia’ s-au
repezit spre port şi au început să aiunce cu
pietre enorme asupra navelor, care au fost
toate strivite şi scufundate, afară de cea în care
se afla Ulise, care a reuşit să scape.
Se pare că ţinutul Lestrigonilor ar trebui
identificat cu regiunea Formia, situată la
limita dintre Latium şi Campania.
L E T H A E A 1. (Ar/dala.) După o aluzie a lui
Ovidiu, se pare că Lethaea a fost, într-o le­
gendă astăzi pierdută, soţia lui Olenos. Ea
pretinsese că rivalizează în frumuseţe cu o
zeiţă, iar soţul ei încercase să o scape de
pedeapsă spunând că a fost greşeala lui. Dar
au fost amândoi prefăcuţi în stane de piatră.
L E T H E 2. (Arj&rj.) Lethe, Uitarea, era fiica
zeiţei Eris (Discordia) şi, conform unei
tradiţii, mama Charitelor (Graţiilor). Ea dă­
duse numele unui izvor, Izvorul Uitării, situat
în Infern, din care beau morţii pentru a -şi uita
viaţa pământească. De asemenea, în ’ con­
cepţiile filozofilor, pe care le -a consemnat
Platon, înainte de a reveni la viaţă şi de a-şi
regăsi un trup, sufletele beau din acest izvor,
care le ştergea din amintire ceea ce văzuseră
în lumea subterană.
în apropiere de oracolul lui Trofonios, de la
Lebadeea, în Beoţia, existau două izvoare din
care trebuiau să bea cei veniţi să consulte
oracolul: Izvorul Uitării (Lethe) şi Izvorul
Amintirii (Mnemosine).
Lethe a devenit o alegorie, Uitarea, sora
M orţii şi Somnului, fiind, în această calitate,
menţionată adeseori de poeţi.
L E T O 3. (A tjtoj.) Leto, mama lui Apollo şi
Artemis, al căror tată era Zeus, făcea parte din
prima generaţie divină. Ea era într-adevăr
fiica Titanului Coeos şi a Titanidei Phoebe.
Avea două surori: Asterîa şi Ortigia (tab. 38).
Se povestea că, atunci când Leto era însăr­
cinată cu gemenii divini, Hera, geloasă, in­
terzisese locuitorilor şi locurilor din întreaga
lume sâ-i acorde azil pentru naşterea celor doi
1 L ethaea: LACT. PLAC., Fab., X, 1; cf. Ov., Mét., X,
, 68 si urm.
L ethe: HÉS., Théog., 227 si urm.; scol. la II., XIV,
276; la Odys., XI, 51; ÀNTHOL. PAL-, VII, 25;
PLAT., Rép„ X, 621; VIRG., En., VI, 705; 715;
Ov., Pont., II, 4, 23; PAUS., IX, 39, 8. Cf. M. P.
NILSSON, Die Quellen der Lethe..., Eranos, 1943,
p. 1-7; cf. G. NARDUCCI, in Cirenaica illustrata,
3 1 9 3 2 ^ . 6-7.
L eto: HÉS., Théog., 404 si urm.; Hymne hom., I, 62;
APD., Bibi., I, 2, 2; scol. la APOLL. RH., Arg., I,
308; CALLIM., Hym. à Délos, passim ; PIND., fr.,
87; HYG., Fab., 40; LIBAN., Narr., XIX,
ANTON. LIB., Transf, 25; Ov., Mét., VI, 313 si
urm. Cf. U. PESTALOZZA, Pagine di religione
mediterranea, Milan, 1942.
Pierre G R IM A L
copii. Astfel, Leto rătăcea fără a putea să se
oprească vreodată. în cele din urmă, Delos,
care era până atunci o insulă plutitoare,
stearpă, şi nu avea de ce să se teamă de mânia
Herei, a consimţit să o primească. Ca răsplată,
insula a fost fixată de fundul mării prin patru
coloane, care o susţineau trainic. Ş i-a schim­
bat şi numele (deoarece până atunci se numea
Ortigia, nume pe care îl purta printre N e­
muritori), iar pentru că ZeUl Luminii (Apollo)
se născuse acolo, s-a numit Delos, adică
„Strălucitoarea“.
După o altă legendă, Hera jurase că Leto nu
o să nască în nici un loc unde străluceau razele
soarelui. La porunca lui Zeus, Boreu a adus-o
atunci pe tânăra femeie la Poseidon, care,
înălţând valurile mării, a făcut un fel de boltă
lichidă deasupra insulei. Apărată astfel de
soare, Leto a putut să nască, în ciuda jurăm ân­
tului făcut de rivala şi inamica sa.
Durerile naşterii âu durat nouă zile si nouă
nopţi. Toate zeiţele veniseră să o asiste pe
Leto, în afară de Hera şi de Ilitia, zeiţa naşte­
rilor, care rămăsese în Olimp, absenţa ei îm ­
piedicând împlinirea evenimentului. în sfârşit,
îris a fost trimisă ca mesageră a zeiţelor şi,
prom iţându-i Ilitiei un colier de aur şi de
chihlimbar, lung de nouă coţi, a convins-o să
vină pentru a asista la naştere. în acest fel s-au
putut naşte cei doi copii divini.
De asemenea, se mai povestea că, pentru a
scăpa de Hera, Leto luase înfăţişarea unei
lupoaice şi se refugiase la Hiperboreeni, unde
trăia în mod obişnuit. Această întâmplare ex­
plică epitetul bîzar de „Licogenes“, adică
„Născut de Lupoaică“, aplicat uneori lui
Apollo.
Tot în Licia, „Ţara Lupilor“, era plasat un
alt episod referitor la aceeaşi naştere. Cu cei
doi nou-născuţi, Leto s-ar fi dus în Licia şi
s-a r fi oprit în apropierea unui izvor sau a
unui iaz, pentru a-şi spăla copiii. Dar ciobanii
din vecinătatea au’ îm piedicat-o şi zeiţa i-a
prefăcut atunci în broaşte.
Mai târziu, Leto a fost o mamă foarte iubită
de copiii ei, care s-a u străduit să o apere prin
toate mijloacele. Pentru ea, Apollo şi Artemis
au masacrat fiii şi fiicele Niobei ’ (v. acest
nume). L -au ucis pe gigantul Titios, care a
încercat să o violeze (v. Titios). în sfârşit,
pentru că, încă de la naşterea sa, şarpele Piton
o ameninţase, Apollo l- a ucis, la Delfi (v.
Apollo).
LEU CA D IO S4. (A evK aSios \) Conform unei
tradiţii consemnate de Strabon, Leucadios,
Alizeu şi Penelope erau toţi trei copiii lui
Icarios şi ai Policastei (v. o altă tradiţie în tab.
19 şi în articolul Penelope). Icarios fusese
alungat de Hippocoon din Lacedemona, unde
domnea împreună cu fratele său Tindar (v.
Icarios). Dar când Tindar a fost reaşezat pe
tronul Lacedemonei de către Heracles’ Icarios
4 Leucadios: STRAB., X, 452; 461.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
a rămas în Acamania, unde înfiinţase un mic
stat. Fiul său, Leucadios, a dat numele cetăţii
Leucade, iar Alizeu pe cel al cetăţii Alizia.
LEUCARIA1. (AevKapia.) Leucaria era
soţia regelui Italos, mam a lui Auson, eroul
care a dat numele Ausoniei (vechiul nume al
Italiei). Uneori era considerată mama lui
Rhomos, eroul care ar fi dat numele Romei,
după anumite tradiţii. Ea ar fi fost fiica regelui
Latinus şi s-a r fi căsătorit cu Enea (prin ur­
mare, s-a r fi identificat cu Lavinia, v. acest
nume).
LEUCASPIS2. (AevKaams'.) Leucaspis era
un principe din Sicilia, care a început lupta cu
Heracles, atunci când eroul traversa insula,
întorcându-se de la Gerion. El a fost ucis îm­
preună cu mai mulţi nobili sicilieni, în lupta
împotriva eroului Li s-au adus onoruri divine..
LEUCATAS3. (AeuKaras•.) Leucatas era un
tânăr iubit de Apollo. Pentru a scăpa de ur­
mărirea zeului, el s -a aruncat în mare de la
înălţimea falezei, în Insula Leucade, şi a dat
numele ţinutului.
LEUCE4. {Aev/cq.) Numele de Leuce apare
de mai m ulte ori în legendele mitologice.
1. Leuce, Bălaia, era o Nimfă, fiica lui
Oceanos şi Tethys. Ea a fost iubită de Hades,
care a răp’it-o şi a dus-o în Infern. Dar Leuce
nu era nemuritoare. Când i-a venit sorocul, ea
a murit, şi Hades, pentru a o imortaliza, a
prefăcut-o într-un plop alb, care se înălţa în
Câmpiile Elizee. Acestui plop i-a luat Hera­
cles coroana cu care şi-a împodobit capul,
atunci când s -a întors din Infern.
2. Leuce era şi numele Insulei Albe (In­
sula Şerpilor de astăzi), situată la vărsarea
Dunării în M area Neagră (Pontul Euxin).
Acolo, înconjurat de mai mulţi eroi, Ahile
ducea, alături de Elena (Ifigenia sau chiar
Medeea), o viaţă de serbări şi lupte (v. Ahile).
LEUCIPPE5. (AevKLTrm?.) Cel puţin patru
eroine mitologice au purtat numele de Leu-
cippe.
1. Soţia lui Laomedon şi mama lui
Priam, în anumite tradiţii (v., din contră, tab.
7).
2. Soţia regelui Testios şi mama lui Ifi-
clos (v. acest nume).
3. De asemenea, fiica lui Testor şi sora
lui Calchas şi a Teonoei (v. acest nume).
4. în sfârşit, mama lui Euristeu.
1 L eu c aria : TZET., la LYC., 702; PLUT., Rom., 2;
, DEN. HAL., I, 72.
, L eucaspis: DIOD. SIC., IV, 23.
* L eucatas: SERV., la VIRG., En„ III, 271.
4 L euce: 1) SERV., la VIRG., E c l, VII, 61, 2) PIND.,
Ném., IV, 79; STRAB., II, 125; VII, 306; scol. la
EUR., Iph. Taur., 436; ET. BYZ„ .v. v. ‘AxîXAaos
Spó|ios; TZET., la LYC., 186; 188; ANTON. LIB.,
. Tr„ 27; CONON, Narr.. 18; POMP. MELA, II, 7.
8 L eucippe: 1) APD., Bibi.. III, 12, 3; TZET., la LYC.,
18. 2) HYC.,Fa£>., 3. 3) HYG., Fab., 190. 4) Scol.
la//., XIX, 116.
299
L E U C IP P ID E . (AevKiTnriSai.) Leucip-
pidele era fiicele lui Leucippos, fratele lui
Jindar, al lui Icarios şi al lui Afareu (tab. 19).
în realitate, Leucippos avea trei fiice, Hilaera,
Phoebe şi Arsinoe, dar erau numite prin nu­
mele generic de Leucippide doar primele
două, care se căsătoriseră cu cei doi fraţi Dios-
curi, Castor si Pollux., verii lor buni (deoarece
erau fiii lui "findar) (v. Dioscuri).
Toată povestea Leucippidelor se rezumă la
lupta care i-a opus, pentru ele, pe Dioscuri şi
pe cei doi fii ai lui Afareu, îdas şi Linceu.
Această legendă prezintă forme foarte diverse,
dintre care cea mai veche pare a fi următoarea:
în cursul unui ospăţ oferit, la Sparta, de către
Dioscuri, lui Enea si Paris, care veniseră în
vizită la Menelaos (cu scopul ascuns de a o
răpi pe Elena), fiii lui Afareu, încinşi de vin,
le-au reproşat verilor lor, Castor şi Pollux, că
se căsătoriseră cu soţiile lor fără să fi plătit
suma cuvenită lui Afareu. Astfel jigniţi, Cas­
tor şi Pollux au răspuns şi discuţia a degenerat
în bătălie. Unul dintre Dioscuri a fostucis; dar
Idas şi Linceu au pierit amândoi. în cursul
luptei) Dioscurii s-au ascuns în scorbura unui
stejat (v.Dioscuri şi, mai ales, Idas).
In formele cele mai recente ale legendei,
Leucippidele erau logodite cu cei doi fii ai lui
Afareu şi ar fi fost răpite de Dioscuri. Aceasta
este versiunea consemnată de Teocrit, în idila
sa despre Dioscuri, fiind mult mai favorabilă
lui Castor şi Pollux decât o alta, conform
căreia, în cursul căsătoriei lor cu Leucippidele,
verii acestora le-au răpit, violând astfel legile
ospitalităţii.
O altă tradiţie, consemnată de către
Pausanias, le prezenta pe Leucippide drept
fiicele lui Apollo. Leucippos nu ar fi fost, în
acest caz, decât tatăl lor „um an’. Să notăm că
sora lor, Arsinoe, l-a r fi avut pe zeu ca iubit şi
Idas, unul din fiii lui Afareu, a rivalizat cu
Apollo în legătură cu Marpessa (v. Apollo şi
Idas).
Leucippidele aveau un sanctuar în cetatea
Sparta.
L E U C IP P O S 7. (Aeikimros-.) Cel puţin
cinci eroi au purtat acest nume.
1. Cel mai cunoscut era tatăl Leucip­
pidelor, Hilaera şi Phoebe (v, Leucippide şi
g
L eucippide: PIND., Ném., X, 55 şi urm., şi scol. la
114; LYC., Alex., 549; 562 si urm., si scol. la 535;
APD., B ib i, III, 11, 2; THÉOCR., Id„ XII, 137 si
urm.; TZET., Chil.. II, 48; PAUS., III, 16, 1; Ov„
Fast., V, 699 si urm.; PROP., I, 2, 15 si urm.;
7 HYG., Fab., 80.’
L eucippos: 1) APD., B ib i. I, 9, 5; III, 10, 3 si urm.;
TZET., la LYC., 511; PAUS., I, 18, 1; III’ 12, 8;
17, 3; 18, 11; 26, 4; IV, 2, 4; 3, 2; 31, 6; 9; 12;
HYG., Fab., 80; Ov„ Fast., V, 702; THÉOCR., Id„
XXII, 137 si urm.; scol. la II., III, 243. 2) PAUS.,
VIII, 20, 2; PARTH., Erot., 15. 3) PAUS., II, 5, 5;
PIND., Ol., VI, 46 si urm., si scol.; cf. HYG-, Fab.,
157. 4) DIOD. SIC., V, 52’. 5) PARTHÉN., Erot..
5. Cf. HÉRN, Die Griindungsgeschichte von
Magnesia am Mainandros, Berlin, 1894.
300
tab. 19). El era, conform tradiţiilor, fiul lui
Perieres (sau al lui Oebalos) şi al Gorgofonei,
una din fiicele lui Orfeu (tab. 31). S -a
căsătorit cu Filodice, una din fiicele lui Ina-
chos. în afară de Hilaera şi de Phoebe, Leu­
cippos a mai avut o fiică, Arsinoe care, după o
tradiţie, a fost iubita lui Apollo, căruia i l-a
dăruit pe Asclepios (v. Coronis). Leucippos
domnea în Mesenia.
2. Un alt Leucippos era un fiu al regelui
Pisei, Oenomaos. îndrăgostit de Dafne, el s-a
prefăcut în fată, însă vicleşugul i-a adus
pieirea (v. Dafne).
3. Fiul regelui din Sicione, Thouri-
machos. El a avut o fiică, numită Calchinia,
căruia Poseidon i-a dăruit un fiu, Peratos,
adoptat de Leucippos, care nu avea fii şi l-a
lăsat moştenitor al tronului în cetatea Sicione.
4. Leucippos era şi numele unuia din
fiii eroului Naxos, cel care dăduse numele
Insulei Naxos. El a avut un fiu, numit Smer-
dios, sub domnia căruia Tezeu a părăsit-o pe
Ariadna (V. Ariadna şi Tezeu).
5. în sfârşit, tot Leucippos se numea si
eroul uiiei poveşti de dragoste consemnate de
Partenios, după Hermesianax. Acesta era fiul
lui Xantios, un urmaş al lui Bellerofon. Era un
bărbat viguros şi un excelent războinic, faima
lui fiind răspândită în toată Licia. însă mânia
Afroditei s-a abătut asupra lui şi s -a în­
drăgostit de sora sa. O vreme, a rezistat
patimei, dar curând şi-a dat seama că nu-i
putea face faţă. S -a dus şi a căutat-o pe mama
sa şi i-a cerut,să aibă milă de el şi să-l ajute
să-şi satisfacă dorinţa, altfel se va arunca în
tăişul săbiei sale. M ama a consimţit şi curând
Leucippos a devenit iubitul surorii lui.
Această iubire a durat până în ziua în care
cineva i-a denunţat logodnicului tinerei fete.
Acesta s -a dus atunci la Xantios, însoţit de
tatăl său şi de mai mulţi nobili din ţinut, şi i-a
dezvăluit că fiica lui avea un iubit, fără a -i
preciza totuşi că acela era Leucippos. Xantios
s-a înfuriat şi a jurat sâ-1 pedepsească pe
amantul fiicei sale, dacă l-a r putea prinde
asupra faptului. I s -a răspuns că nimic nu era
mai uşor şi a fost dus la camera tinerei fete.
Aceasta, văzându-1 intrând, s -a ascuns, astfel
încât Xantios, crezând că are d e-a face cu cel
vinovat, a lovit-o cu sabia, fără să o recunoas­
că. De durere, tânăra a scos un ţipăt. Leucip­
pos a venit în grabă şi, nerecunoscându-1 în
agresor pe propriul tată, l-a ucis. în urma
acestei crime, Leucippos a trebuit să părăseas­
că ţara şi, în fruntea unei colonii din Tesalia,
s-a stabilit în Insula Creta. Mai târziu, gonit
de tovarăşii săi, el s-a întors în Asia Mică,
unde a fondat cetatea Cretineon, în regiunea
Miletului.
Se spunea că, din iubire pentru Leucippos,
Leucofrine, fiica lui Mandrolitos, îşi trădase
propria cetate, Magnezia pe M eandhi, în fa­
voarea inamicilor săi, pe care îi comanda Leu­
cippos.
Pierre G R IM A L
LEU C O N . (AeuKOiv.) Leucon era unul din
fiii lui Atamas din a treia căsătorie, cu
Temisto, o fiică a lui Hipseu (v. Atamas). El a
avut ca fraţi pe Eritrios, Schoeneu şi Ptoos. A
avut un fiu, numit Eritras, care a fondat ce­
tatea Eritreea din Beoţia, şi două fiice, Evippe,
soţia lui Andreu, şi Pisidice, mama lui Argen-
nos (tab. 33).
LEU C O FA N ES2. {AevKcxjmuqs') Fiul Ar­
gonautului Eufemos şi strămoşul Battiazilor
din Cirene (v. Eufemos).
LEU C O S3. (Afîkos'.) Leucos era un lo­
cuitor din Creta, fiul lui Talos, pe care tatăl
său îl abandonase la naştere. Idomeneu l-a
găsit şi l-a crescut ca pe fiul său. Atunci când
Idomeneu a plecat în războiul împotriva
Troiei, el şi-a încredinţat regatul şi familia lui
Leucos, prom iţându-i mâna fiicei sale, Clisi-
tera. Dar Leucos s-a lăsat influenţat de Nau-
plios, care căuta să se răzbune pe toţi coman­
danţii militari ai grecilor pentru moartea fiului
său, Palamede (v. Nauplios), şi a sedus-o pe
soţia lui Idomeneu, Meda, pe care apoi a uci­
s-o, împreună cu toţi copiii lui Idomeneu.
Apoi, a preluat tronul Insulei Creta. Atunci
când s-a întors din război, Leucos l-a alungat
şi l-a forţat să se exileze (v. Idomeneu).
LEU C O SIA 4. (AevKoaia.) Leucosia se nu­
mea una din Sirene, cea care a dat numele
unei insule situate în faţa Golfului Paestum.
LE U C O T E E A 5. (AevKodea.) Leucoteea a
fost numele primit de Ino, fiica lui Cadmos,
după transformarea sa în zeiţă marină (tab. 3).
Ea era căsătorită cu Atamas, fiindu-i a doua
soţie. într-adevăr, Atamas mai fusese căsătorit
cu Nefele. Legendele vorbesc de gelozia
manifestată de Ino faţă de cei doi copii ai Ne-
felei, Frixos şi Helle, şi despre aventurile sale
cu Temisto, cea de-a treia soţie a lui Atamas
(v. acest nume).
Mai târziu, după moartea Semelei, sora sa
(v, Dionysos), Ino l-a convins pe Atamas să-l
primească pe micuţi Dionysos şi să-l crească
L eucon: APD., Bibl., I, 9, 2; scol. la APOLL. RH.,
Arg., II, 1144; NONN., Dion., IX, 312 si urrn.;
, PAUS., VI, 21, 11; IX, 34, 5.
Leucofanes: Scol. la PIND., Pvth., IV, 455; TZET., la
, LYC., 886.
-L eucos: TZET., la LYC., 384; 431; 1093; 1218;
1222; scol. Ia II, II, 649; la Odys., XIX, 174;
, EUST. p. 1860, 39.
L eucosia: STRAB., VI, 252; 258; TZET., la LYC.,
5 122-
Leucoteea: Od., V, 333 §i urm.,.^i scol. la 334; scol.
la II, VIII, 86; HYG., Fab., 2; 4; 5; Ov., Met., IV,
539 $i urra.; Fast., VI, 480; HES., Theog., 976;
PIND., Pyth., XI, 3; Ol., II, 28; scol. la EUR.,
M6d., 1284; Medee, 1282 si urm.; EUR., tragedia
pierdutä Ino; DIOD. SIC., IV, 2; TZET., la LYC.,
107; 229-231; PAUS., I, 44, 7; II, 1, 3; IX, 5, 2;
SERV., la VIRG., Bn., V, 241. Cf. Th. ZIELINSKI,
Flebilis Ino, Eos, XXXII, (1929), p. 121 si urm.; G.
MEAUTIS, Sappho et Leucothia, R. E. A., XXXII
(1930), p. 333-338.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
împreună cu copiii lor, Learchos şi Melicerte.
Dar Hera, în mânia sa, şi pentru a -i pedepsi că
primiseră în casa lor un fiu născut din iubirile
adultere ale lui Zeus, i-a lovit cu nebunie pe
Atamas si pe Ino. M ama şi-a aruncat fiul mai
mic, M elicerte, într-un cazan cu apă clocotită,
în timp ce Atamas l-a ucis pe Learchos cu o
ţepuşă de vânătoare, luându-1 drept cerb. Ino
s-a aruncat în mare cu trupul neînsufleţit al lui
Melicerte. Divinităţilor marine li s-a făcut
milă de ea şi au prefacut-o într-o Nereidă, în
timp ce copilul a devenit micul zeu Palemon.
Ino, numită de atunci Leucoteea, adică Zeiţa
Albă, zeiţa valurilor înspumate, şi fiul său
Palemon veneau în ajutorul marinarilor, pe
care îi călăuzeau în vreme de furtună. Sisif a
instituit Jocurile Istmice în onoarea lui M eli­
certe (v. Melicerte şi Palemon).
La Roma, Leucoteea a fost identificată cu
M ater Matuta, al cărei templu se găsea în Fo­
rum Boarium, nu departe de Portul Romei.
Palemon a fost identificat cu zeul Portunus,
zeul porturilor, care avea un sanctuar în
aceeaşi zonă.
Mai exista o altă Leucoteea, tot zeiţă
marină, originară din Insula Rodos (v. Halia).
L E U C O T O E 1. (AevKodây.) Leucotoe era
numele dat uneori Leucoteei (v. acest nume).
De asemenea, era numele rivalei unei iubite a
Soarelui (Helios), Clitia. Ea a fost prefăcută în
heliotrop, un fel de floarea-soarelui (v. Cli­
tia).
* L IB E R 2. Liber era corespondentul italic
al lui Dionysos, cu care a fost identificat
foarte timpuriu. Numele său, care însemna
„liber“ în limba latină, a fost apropiat, într-a-
devăr, de unul din epitetele obişnuite ale lui
Dionysos: Lyaeos, „Eliberatorul“ sau „Cel
Care Dezleagă“. în onoarea sa era celebrată
sărbătoarea Liberalia. Ca majoritatea străve­
chilor divinităţi rustice latine, Liber nu avea o
mitologie proprie. La poeţi, el apărea pur şi
simplu ca un echivalent al lui Dionysos.
Liber avea o divinitate feminină asociată, o
paredră, numită Libera, şi legată adeseori de
Zeiţa Ceres. Mitografii latini o identificau cu
Ariadna divinizată (v. Ariadna).
*L IB E R T A S3. Libertas era, la Roma, per­
sonificarea Libertăţii. Fiind un concept politic
pur abstract, Libertas nu avea un mit propriu-
zis.
*L IB IT IN A 4. Libitina era zeiţa romană în­
sărcinată să supravegheze modul în care se
împlineau datoriile faţă de morţi. Avea sanc­
tuarul într-o dumnbravă sacră, situată probabil
1 Leucotoe: V. CUtia.
2 L ib e r: CIC., De Nat. Deor., II, 62; PAULUS, p. 115;
VARR., citât de SAINT AUGUSTIN, Cité de
Dieu, VII, 21; CIC., Verrines, V, 187; Ov., Fast.,
, V, 187; HYG., Fa&„ 224.
L ib ertas: CIC., De Nat. Deor., II, 61; Ov., Fast., IV,
. 623 si urm.
L ibitina: PLUT., Numa, 12.
301
în sudul Romei, în regiunea Aventin. Acolo se
adunau anteprenorii de pompe funebre (libiti-
narii). Prin jocul unei false etimologii, Libi­
tina fiind apropiată de Libido (Pasiunea),
această străveche zeiţă a fost asimilată lui
Venus, iar numele de Libitina a devenit un
simplu epitet al acesteia. Ea nu avea o le­
gendă.
L IB IA 5. (AtjBiM].) Libia era Nimfa care a dat
numele părţii de nord a Africii (inclusiv Ci-
renaica). în general, era asociată cu Io, a cărei
nepoată ar fi fost. Ea era, într-adevăr, fiica lui
Epafos, el însuşi fiul lui Io şi al lui Zeus (v. Io
şi tab. 3). Din iubirea ei cu Poseidon s-au
născut doi fii, Agenor şi Belos, cei doi eroi
mitici ai Feniciei şi Egiptului. Din Libia, prin
intermediul lui Âgenor, descindea Cadmos
(tab. 3)
Există unele variante introduse în această
genealogie: uneori, era considerată o fiică si
nu o nepoată a lui Io. Cu Poseidon, în afară de
Belos si Agenor, Libia ar mai fi avut şi alţi
copii: Enialos (care nu era decât un epitet al
lui Ares), Busiris, tiranul egiptean (v. acest
nume), Lelex şi Phoenix (considerat, în ge­
neral, drept nepotul său, fiul lui Agenor), ba
chiar Atlas (Gigantul cu acest nume, care
susţinea cerul pe umerii săi) (v. Atlas). O
tradiţie recentă, raţionalistă, o prezenta pe
Libia ca fiica lui Oceanos şi sora Asiei, a Eu­
ropei şi a Traciei.
L IC A O N 6. {AiKdwv.) Cunoaştem trei eroi
care au purtat numele de Licaon.
1. Unul din fiii lui Priam şi al Laotoei
(tab. 34). Mai întâi, el a fost luat’prizonier de
către Ahile, într-o noapte în care tăia crengile
în livada lui Priam. Ahile l-a vândut apoi în
Insula Lemnos. Dar Eetion din Imbros l-a
răscumpărat şi l-a trimis pe ascuns înapoi la
Troia. După zece zile de la întoarcerea sa,
Licaon l-a întâlnit pe Ahile din nou, pe câm­
pul de luptă de pe malul râului Scamandru. în
zadar l-a rugat pe erou să accepte o răscum­
părare, fiindcă Ahile l-a ucis fără milă.
2. Un alt Licaon, mai celebru decât pri­
mul, era un erou din Arcadia, fiul lui Pelasgos.
5 L ibia: ESCH., Suppl, 319; HDT., IV, 45; APD.,
B ib i, II, 1, 4; PIND., Pyth., IV, 25; scol. la 24 si
25; scol. la 11, I, 42; EUST., ä l'Odys., 1485 7;
HYG., Fab., 149; 157; 160; PAUS., IV, 23, 10;
scol. la EUR., Phen., 5; 158; TZET., Chil., VII,
350; la LYC., 894; 1283; PLIN., Hist. Nat., VII,
6 56-
6 L icaon: 1) II, III, 333; XX, 81; XXI, 34 si urm.;
XXII, 46 si urm,; XXIII, 746 si urm.; APD., B ibi,
III, 12, 5; Epic. g r.fr., ed. Kinkel, p. 20. 2) HfiS.,
fr. 71; STRAB., V, p. 221; APD., B ib i, III, 8, 1 si
urm.; scol. la EUR., Or„ 1642; 1684; PAUS., VIII,
2, 1 si urm.; DEN. HAL„ I, 11, 13; HYG., Fab.,
176; 225; Astr. poet., II, 4; Ov., Metam., I, 196 si
urm.; TZET., la LYC., 482; NIC. DAMAS, fr. 43;
SUID., s. v. NONN., Dionys., XVIII, 20 si urm.;
ERAT., Catast., 8. Cf. J. BERARD, Colonisation,
p. 459 si urm.; KRETSCHMER, in Glotta, XXI, p.
241 §i urm.
302
M ama sa era o Oceanidă, Meliboea, sau, după
alte versiuni, Nimfa Cilene (tab. 17 şi 18). Li-
caon i-a urmat tatălui său pe tronul Arcadiei.
Cu mai multe soţii, el a avut cincizeci de fii.
N u toţi mitografii erau în acord privind nu­
mele şi numărul lor exact: Pausanias şi Apol-
lodor ’n e-au lăsat liste foarte diferite. De e-
xemplu, la Pausanias, Nictimos era cel mai
mare dintre ei; la Apollodor, el era prezentat
drept cel mai mic, iar cel mai mare se numea
Menalos.
Iată lista dată de Apollodor: Menalos,
Tesprotos, Helix, Nictimos, Peucetios; Cau-
con, Necisteu, Hopleu, Macareu, Macednos,
Horos, Polichos, Acontes, Evemon, Ancior,
Canetos, Protoos, Linos, Coreton, Teleboas,
Fisios, Fassos, Ftios, Licios, Fineu, Eumetes,
Harpaleu, Porteu, Platon, Haemon, Cinetos,
Leon, Harpâlicos, Heraeu, Titanos, Manti-
noos, Cleitor, Stimfalos, Orchomenos.
Vedem că, cel mai adesea, fiii lui Licaon
erau eroii care au dat numele unui mare număr
de cetăţi din Peloponez.
Pausanias dă următoarea listă: Menalos,
Helisson, Nictimos, Macareu, Pallas, Licios,
Aliferos, Heraeu, Mantineu, Orchomenos,
Oresteu, Figalos, Trapezous, Daseatas,
Acacos, Tocnos, Hipsas, Tegeates, Cromos,
Charisios, Tricolonos, Peretos, Aseatas, Su-
mateu, Oenotros.
Denys din Halicamas îl mai citează pe
Peucetios care, împreună cu fratele său Oeno­
tros, a trecut în Italia, unde ei au dat numele a
două popoare: Oenotrienii şi Peucetienii. De­
nys din Halicamas distingea, de altfel, doi eroi
cu numele de Licaon; primul era fiul lui
Ezeios şi tatăl Deianirei. Această Deianira
s-a r fi căsătorit cu Pelasgos şi ar fi avut un
fiu, al doilea Licaon, tatăl celor cincizeci de
băieţi, pe care i-a r fi dăruit Nim fa Cilene. Ca
toate legendele genealogice şi aceasta este
foarte complexă şi pare să fi variat de la cetate
la cetate şi de la epocă la epocă, în funcţie de
nevoia unor explicaţii mitologice ori eti­
mologice şi de datele locale.
După unele variante, Licaon era un rege de
o mare smerenie, ca şi tatăl său „Pelasgos, şi
fusese adeseori vizitat de zei. Insă fiii săi
voiau să ştie dacă într-adevăr străinii pe care
îi vedeau venind la curtea tatălui lor erau zei.
Ei au ucis un copil şi au amestecat carnea lui
cu cea a victimei pregătite pentru un banchet,
îngroziţi, zeii au trimis o furtună, care i-ă
trăsnit pe vinovaţi. Dar, cel mai adesea, Li­
caon şi fiii săi treceau drept nişte necredin­
cioşi. Zeus a dorit într-o zi să se convingă
singur cât de mare era necredinţa lor şi, luând
înfăţişarea unui ţăran, a venit să ceară ospi­
talitate regelui. Acesta l-a primit, însă voind
să vadă dacă oaspetele său era în realitate un
zeu, i-a servit carnea unui copil sau a unui
ostatic pe care îl ţinea la curtea sa. în alte
variante, era vorba de carnea unuia din pro­
priii săi fii, Nictimos, ori a nepotului său, A r­
caş, fiul lui Callisto şi al lui Zeus (v. Callisto).
Pierre G R IM A L
Indignat de o astfel de mâncare, Zeus a răstur­
nat masa plin de furie şi i-a trăsnit pe Licaon
si pe fiii săi, unul după’ altul. Gaia (Pământul)
însăşi a intervenit la timp pentru a -i opri
braţul şi a-1 salva pe cel mai mic dintre copii,
Nictimos. Acesta a fost cel care i-a urmat la
tron lui Licaon. Conform altor legende, Li­
caon ar fi fost transformat în lup.
Această ultimă versiune trebuie pusă în re­
laţie cu practica sacrificiilor umanş în onoarea
lui Zeus Licianul din Arcadia. într-adevăr,
acolo, o victimă umană era sacrificată şi cei
prezenţi „se împărtăşeau“ mâncând din trupul
victimei. Ei se transformau atunci în lupi şi
păstrau această înfăţişare timp de opt ani, după
care îşi reluau chipul omenesc dacă, în toată
această perioadă, nu mâncau came de om.
3. Mai era un Licaon, fiul lui Ares şi al
Pirenei, care a fost ucis de Heracles (v. acest
nume).
L IC A S T O S 1. (Avtcacrros'.) Trei eroi m i­
tologici au purtat numele de Licastos.
1. Un erou din Insula Créta, într-o
tradiţie consemnată de Diodor. Licastos era
tatăl lui Minos II (v. acest nume, mai ales
pentru distincţia dintre cei doi Minos, unul fiul
lui Zeus şi al Europei, celălalt fiul lui Licas­
tos), pe care l-a avut cu Ida, fiica lui Coribas.
în această tradiţie, el însuşi era fiul lui Minos I
şi al Itonei, fiica lui Lictios.
2. Un alt Licastos era fiul lui Ares şi al
Filonomei. Aceasta, fiica lui Nictimos, 1-âr fi
născut în taină, în acelaşi timp cu un alt fiu,
numit Parrhasios, şi i-a r fi abandonat pe cei
doi copii pe Muntele Erimant, deoarece îi era
teamă de tatăl ei. Copiii au fost crescuţi de
păstori şi, mai târziu, au domnit peste Arcadia.
3. ’ Despre un alt erou numit Licastos, v.
Eulimene.
L IC H A S 2. (Ai'xcfS’-) Lichas era însoţitorul
lui Heracles, cel care l-a însoţit până la
moarte, pe Muntele Oeta. El i-a fost crainic în
timpul războiului împotriva Oechaliei (v.
Heracles), apoi Heracles l-a însărcinat să o
găsească pe Deianira, după victoria sa, pentru
a -i cere o robă nouă, pentru a putea oferi un
sacrificiu în mod demn lui Zeus. în acelaşi
timp, după anumite versiuni, Lichas a adus-o
pe Iole, ca roabă, la Deianira. Sau că el i-a r fi
povestit Deianirei că soţul ei se îndrăgostise
de Iole. Prin el a trimis Deianira tunica sau
haina impregnată cu sângele lui Nessos.
Atunci când Heracles a îmbrăcat acea tunică
otrăvită, în primul rând s-a înfuriat pe Lichas,
luându-1 de un picior şi aruncându-1 în văz­
duh. Lichas a fost transformat în piatră, luând
înfăţişarea Insulelor Lichade (adică Insulele
1 L icastos: 1) ET. BYZ., 5. v.; EUST., la Hon., p. 313,
13; DIOD. SIC., IV, 60. 2) PLUT., Parall., 36.
Lichas: SOPH., Trach., passim ; scol. la APOLL.
RH., Arg., I, 1213; APD., Bibi., II, 7, 7; DIOD.
SIC., IV, 38; STRAB., IX, 426; Ov„ Met., IX, 211
si urm.; HYG., Fab., 36; SEN., Here, sur l Oeta,
817 si urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
cu Cochilii de Scoici), cărora le-a dat şi nu­
mele.
L IC IM N IO S 1. (AiKvuiăoş.) Licimnios era
fiul lui Electrion, unul din fiii lui Perseu, şi al
unei sclave frigiene, numită Media (tab. 31).
Era aşadar fratele vitreg al Alcmenei şi
unchiul lui Heracles. Legenda sa ţine de ciclul
eroic al lui Heracles.
Licimnios şi-a petrecut copilăria la Mi-
cene, la curtea tatălui său. în timpul războiului
pornit de Tafieni împotriva lui Electrion,
Licimnios, fiind încă mic, a fost singurul din­
tre toţi copiii acestuia care a scăpat din masa­
cru. La m oartea lui Electrion, ucis accidental
de către Amfitrion (v. acest nume), Licimnios
l-a însoţit pe acesta în exil, la Teba, împreună
cu sora sa Alcmena. Acolo, el s -a căsătorit cu
Perimede, sora lui Amfitrion, si a avut cu ea
mai mulţi copii: Oenos (care a fost, mai târziu,
ucis de fiii lui Hippocoon, în Sparta, şi a fost,
prin moartea sa, cauza expediţiei pornite de
Heracles împotriva acestei cetăţi) (v. Hera­
cles), Argeios si Melas, care l-au însoţit pe
Heracles în răzbiul împotriva cetăţii Oechalia
(v. Heracles) şi au căzut în luptă. Heracles,
care îi jurase lui Licimnios că îi va aduce
înapoi fiul, a incinerat cadavrul lui Argeios şi,
pentru a -şi ţine jurământul, i-a adus urna cu
cenuşa fiului.
După m oartea lui Heracles, Licimnios a
împărtăşit soarta celorlalţi Heraclizi. El s-a
refugiat’ în cetatea Trachis şi a participat la
bătălia împotriva lui Euristeu (v. Heraclizi).
M ai târziu, el s -a alăturat lui Hillos, în prima
expediţie împotriva Peloponezului, care s-a
terminat dezastruos. Dar locuitorii din Argos
l-au invitat pe Licimnios, precum şi pe Tlep-
tolemos, unul din fiii lui Heracles, să locu­
iască în cetatea lor. Acolo, în cursul unei dis-
ute, Licimnios a fost ucis cu o lovitură de
âtă de către Tleţptolemos. Sau ar fi fost ucis
accidental, atunci când Tleptolemos voia să
lovească un sclav (sau un bou) cu o creangă
de măslin. Moartea lui Licimnios seamănă cu
cea a lui Electrion, care fusese ucis în acelaşi
fel de către Amfitrion (v. acest nume).
L IC IO S 2. ( A vkios '.) Licios (al cărui nume
era un epitet al lui Apollo) a fost fiul lui Clinis
din cetatea Babilon. El a fost transformat în
corb, fiindcă, împotriva voinţei lui Apollo,
sacrificase un m ăgar pe altarul său, după cum
era obiceiul la Hiperboreeni. La origine, cor­
bul era alb, dar a devenit negru din cauza in­
discreţiei sale (v. Clinis şi Coronis).
L IC O 3. (Aivcco?) U na din cele două surori
ale Cariei, fiica regelui Lacedemonei, Dion.
1 Licim nios: II., II, 662 şi urm.; scol. ad loc., PIND.,
Ol., VII, 27 si urm., si scol. la 46; 449; DIOD.
SIC., IV, 38; 57; 58; APD., Bibi., II, 4, 5 si urm.; 1,
3 si 7; 8, 2; EUST., p. 316, 1; STRAB., XIV,
, p. 653; TZET., la I I, p. 103.
, Licios: ANTON. LIB., Tr., 20.
3 L ieo: SERV., la VIRG., E cl, VIII, 29.
3 03
împreună cu surorile sale, ea a prim it de la
Apollo darul profeţiei. Dar a încercat să îm ­
piedice iubirea dintre Caria şi Dionysos si,
pentru asta, a fost prefăcută în stâncă (y.
Dion).
L IC O FR O N 4. (ĂvKocppojv.) Licofron era
fiul lui Mestor. în urma unei crime, el a trebuit
să-şi părăsească patria, Citera, şi l-a însoţit pe
Aiax, fiul lui Telamon, în războiul împotriva
Troiei. El a fost ucis de către Hector.
L IC O M E D 5. (AvKOfifjSris'■) Licomed era re­
gele Dolopilor, din Insula Sciros. El domnea
in vremea războiului împotriva Troiei şi The-
tis a venit să-l ascundă la el pe Ahile, pentru
a-1 sustrage sorţii, deoarece ştia că va pieri,
dacă va pleca la război împotriva Ilionului.
Licomed l-a ascuns în harem, printre fiicele
sale, după ce l-a îmbrăcat în haine de fată.
Ahile s-a îndrăgostit de una din fiicele rege­
lui, Deidamia, şi i-a dăruit un copil, Neop-
tolem, zis Pyrrhus (v. Neoptolem). Printre fete,
Ahile era cunoscut sub numele de Pyrrha, Issa
ori chiar Cercisera. Ahile a fost descoperit în
cele din urmă de către Diomed si Ulise, care
au venit în solie la Licomed (v. Ahile).
Licomed a mai jucat un rol în legenda lui
Tezeu. Atunci când Tezeu s-a refugiat la
curtea sa, după uciderea Pallantizilor - sau
după moartea lui Hippolit ori din alte motive,
după alţi autori -, lui Licomed i-a fost teamă
ca noul venit să nu câştige afecţiunea si ad­
miraţia suspuşilor săi si să nu -i ia regatui. Sau
nu ar fi vrut s’ă -i dea bunurile pe care Tezeu i
le lăsase în păstrare. Sub pretextul prieteniei,
l-a dus cu el la înălţimea unei faleze, de unde
l-a aruncat în mare (v. Tezeu).
L IC O P E U 6. (A vK u n evs '.) Licopeu era unul
din fiii lui Agrios. Era frate cu Tersit, Onches-
tos, Protoos, Celeutor şi Melanippos (tab. 24
şi 27). împreună cu ei, Licopeu a participat la
expediţia împotriva lui Oeneu, căruia i-a u luat
regatul Calidon. Mai târziu, el a fost ucis de
Diomed, venit din Argos în ajutorul lui Oeneu
(v. Diomed).
După o altă tradiţie, Licopeu ar fi fost ucis
în acelaşi timp cu Alcatoos, unchiul său, de
către Tideu, care a trebuit, în urma acestei
crime, să fugă din Etolia în Argos.
L IC O R E U 7. (A UKupevs'.) Licoreu era fiul
lui Apollo si al Nimfei Coricia (cea care dă­
duse numele unei grote situate pe Muntele
Pamas, mai sus de Delfi). Licoreu era regele
unei cetăţi numite Licoreea, situată pe M un­
tele Pamas, el fiind fondatorul acesteia.
4 L icofron: II., XV, 429 si urm.
s Licom ede: APD., B ib i, III, 13 , 8; PTOL. HÉPH.,
Nov. Hist., 1; SOPH., Philoct., 24 3; PLUT., Thés.,
. 35 ; PAUS., I, 17 , 6; TZET., la LYC., 1324 .
Licopeu: APD., B ib i, I, 8, 6; HYG., Fab., 17 5 ;
7 DIOD. SIC., IV, 65; EUST., la Hom., 9 7 1, 7.
2, 6,L icoreu: PAUS., X, 6, 2 ; scol. la APOLL. RH., Arg.,
II, 7 1 1 ; EUR., Bacch., 559; ET. BYZ., 5. v.
AuKwpaa; Etym. Magn., p. 5 7 1 , 4 7; HYG., Fab.,
16 1.
304
Licoreu a avut un fiu, Hiamos, a cărui fiică,
Celeno, i-a dăruit lui Apollo un fiu, numit
Delfos (v. Hiamos şi Delfos).
L IC O S 1. (A v k o s -.) Cunoaştem cel puţin opt
eroi mitologici cu acest nume, dintre care trei
făceau parte din neamul lui Atlas şi al Pleia­
delor (tab. 25).
1. Primul era fiul lui Celeno şi al lui Po-
seidon. El a fost dus de către tată! său în In­
sula Preafericiţilor.
2. Cel d e-al doilea, după o altă tradiţie,
era fiul aceleiaşi Celeno şi al lui Prometeu,
fratele lui Chimereu (v. acest nume şi tab. 38).
Se spunea că Menelaos ar fi ajuns’ oaspetele
lui Paris în timp ce aducea o ofrandă la mor­
mântul lui Chimereu.
3. Eroul cel mai cunoscut dintre cei care
au purtat numele de Licos a fost un nepot al
Pleiadei Alcione şi a lui Poseidon (tab. 25). El
era fiul lui Hirieu si al Nimfei Clonia şi, cel
puţin conform tradiţiei celei mai obişnuite,
unchiul Antiopei. O versiune diferită îi con­
sidera pe N icteu şi pe Licos fiii lui Htonios,
unul din „Spartoi*, adică unul din războincii
ieşiţi din dinţii, dragonului ucis de Cadmos (v.
acest nume). în sfârşit, uneori, Antiope era
considerată fiica lui Licos şi nu nepoata şa de
frate. în acest caz, pentru’ a răzbuna răpirea
Antiopei, Licos ar fi cucerit cetatea Sicione.
Dar, cel mai adesea, această expediţie era
explicată în m od diferit: Licos ar fi întreprin­
s-o pentru a răzbuna moartea fratelui său (v.
Antiope).
Apollodor consemna că Nicteu şi Licos
trebuiseră să fugă din Eubeea, patria lor,
deoarece îl uciseseră pe fiul lui Ares şi al lui
Dotis, Flegias. Ei se refugiaseră în cetatea
Hiria din Beoţia şi, de acolo, au plecat la
Teba, unde regele Penteu i-a primit. Penteu
i-a încredinţat lui Licos funcţia de „Pole-
m arh“, adică de comandant al armatei. La
moartea lui Penteu, Licos ar fi preluat puterea.
O altă tradiţie povestea că Licos asigurase
regenţa la moartea Iui Labdacos, deoarece fiul
1 Licos: 1) Scol. la //., XVIII, 486; ERATOSTH.,
Catastér., 23; APD., Bibi., III, 10, 1; HYG., Astr.
Poét., II, 21. 2) LYC., Alex., 132, si TZET., ad
loc.; scol. la II., V, 64; EUST., ă Hom., p. 521, 27.
3) APD., Bibi., III, 5, 5; 10, 1; cf. HYG., Fab., 157;
Astr. Poét., II, 21; scol. la APOLL. RH „ Arg.. IV,
1090; HYG., Fab., 7 si 8; EUR., trag. pierdută
Antiope; PROPERCE, IV, 15, 12; scol. la STAT.,
Théb., IV, 750; PAUS., II, 6, 1 la 3; IX, 5, 4 la 8;
16, 7; cf. art. Lamédon. 4) EUR., Héraclès fur., si
SEN., H ere. fur.; SERV., la VIRG., En., V ili, 30Ó.
S) DIOD. SIC., V, 56; HÉSYCH., j. v. TZET.,
Chil., VII, 124; XII, 836. 6) STRAB., IX, 392;
SOPH., fr. 872; APD., Bibl., III, 15, 5 si urm.; scol.
la ARISTOPH., Guêpes, 1223; la L ys.,’S i; HDT., I,
173; VII, 92; ET. BYZ., s. v. A uklcx ; PAUS., I, 19,
3; IV, 1, 6 la 9; 2, 6; 20, 4; X, 12, 11. 7) APD.,
Bibl., I, 9, 23; II, 5, 9; APOLL. RH., Arg., II, 720 şi
urm., şi scol. la 758; 780; 789; VAL. FLACC.,
Arg., IV, 733 şi urm.; HYG., Fab.. 14; 18; TZET.,
Chil., Ili, 806 şi urm. 8) JUBA, ap. Fr. Hist. Gr.,
III, 472, 23 = PLUT., Parali., 23.
Pierre G RIM A L
acestuia, Laios, era încă prea tânăr pentru a
putea domni (v. Laios).
Există încă o legendă, consemnată de Hy-
gin, după un poet tragic recent (probabil o
tragedie latină), care îl prezintă pe Licos drept
soţul Antiopei. Licos ar fi repudiat-o pe
aceasta, deoarece îl luase ca iubit pe Epafos şi,
apoi, fusese iubită de Zeus. La rândul său,
Licos se căsătorise cu Dirce, aşa cum se spune
în tradiţia obişnuită, şi această era geloasă pe
Antiope, pe care o bănuia că nu rupsese orice
relaţie cu primul ei soţ. Chiar a pus să fie
băgată în temniţă, dar, la porunca lui Zeus,
Antiope a fost eliberată în mod miraculos şi a
fugit pe Muntele Citeron, unde a dat naştere
celor doi fii ai săi, Amfion şi Zetos. Mai
târziu, aceştia i-au pedepsit pe E)irce şi Licos.
în legătură cu răzbunarea lui Amfion şi Ze­
tos, se povestea fie că cei doi tineri l-au ucis
pe Licos, fie că, la porunca lui Hermes, ei
s-au mulţumit să-i ia regatul.
4. în piesa intitulată Heracles furios a
lui Euripide, autorul introduce un personaj,
numit tot Licos, care, în absenţa lui Heracles,
cucerise regatul Tebei, de unde era pe punctul
să o alunge pe Megara, atunci când s-a întors
eroul. Acel uzurpator venise din Eubeea şi era
un urmaş al fiului lui Nicteu, numit tot Licos.
Se pare că Euripide a imaginat acest personaj
din elemente disparate, pe modelul lui Licos,
unchiul Antiopei.
5. Un alt Licos era unul dintre Telchini,
primii locuitori ai Insulei Rodos. Având pre­
sentimentul potopului care ameninţa să vină
(în vremea lui Deucalion), Licos a fugit cu
fraţii săi. El a ajuns în Licia, unde a introdus
cultul lui Apollo Licianul, în valea râului
Xant.
6. Licos se numea şi unul din cei patru
fii ai lui Pandion. El era fratele lui Egeu. La
întoarcerea în Atena a fiilor lui Pandion, Licos
a obţinut o parte din Atica, dar a fost curând
alungat de Egeu şi s-a refugiat în Mesenia.
Era un preot şi un prezicător renumit. I se
atribuia întemeierea cultului lui Apollo
Licianul. Licos l-a iniţiat pe Afareu în mis­
terele Marilor Zei. După o altă versiune, el a
emigrat în Licia, dând chiar numele ţinutului.
7. Licos era şi un rege al Mariandinilor,
populaţie de pe coasta occidentală a Asiei
Mici. El i-a primit cu ospitalitate pe Argo­
nauţi, când au trecut pe. acolo. Era fiul lui
Dascilos şi, prin el, nepotul lui Tantal, ceea ce
explică simpatiile sale pentru greci. A organi­
zat funeralii măreţe celor doi Argonauţi care
tocmai muriseră, Tifis şi Idmon. Iar pentru a
călăuzi nava Argo, le-a dat pe propriul său fiu,
Dascilos. Deoarece suferise din cauza
vecinilor săi, Bebricii, Licos le era recunos­
cător Argonauţilor pentru că îl uciseseră pe
regele acestora, Amicos (v. Argonauţi), cu atât
mai mult cu cât Amicos îi ucisese fratele,
Otreu, care era angajat într-o expediţie de
represalii, atunci când Argonauţii l-au scăpat
de inamicul său.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 305

Licurg I ~ Cleofile (sau Eurinome) Mini as

I (tab. 9)
i ; ~ ~ i i : ” ~ i
Anceea ~ Ios Epohos Amfidamas lasos ~ Climene

Agapenor Melanion Antimahe ~ Euristeu Atalanta ~ Melaniori

(tab. 31) |
Partenopeos

T abel g e n e a l o g i c n r . 2 6
In plus, Heracles, întorcându-se din ex­ tr-o tetralogie (ansamblu de trei tragedii şi o
pediţia în ţinutul Amazoanelor (v. Heracles), dramă, n.tr.) astăzi pierdută, consacrată lui
l-a sprijinit pe Licos într-un război împotriva Licurg, Dionysos era un personaj adult, care
Bebncilor, l- a ucis pe fratele Iui Amicos, hotărăşte să se răzbune, m timp ce se con­
Migdon, şi i-a dat lui Licos o parte din regatul turează personalitatea lui Licurg: acesta, rege
Bebricilof. al Edonienilor din Tracia, era prezentat drept
8. Legendele mai cunosc încă un Licos,fiul lui Drias. Atunci când Dionysos a vrut să
fiul lui Ares, rege al Libiei, care avea obiceiul traverseze Tracia pentru a lupta împotriva
să -i sacrifice pe străini tatălui său. La întoar­ indienilor, Licurg a refuzat să-i dea permisi­
cerea sa de la Troia, Diomed a fost aruncat de unea de trecere. El le -a capturat pe Baccantele
un naufragiu pe ţărmul lor. Licos l-a luat pri­ care îl însoţeau pe zeu, precum şi pe Satirii din
zonier si era pe punctul de a-1 sacrifica, atunci cortegiul său. Dionysos însusi s-a refugiat în
când fiicei sale, Callirhoe, i s -a făcut m ilă de mare, la Tethis, fiica lui >îereu. însă Bac­
el şi I-a eliberat. însă Diomed nu a răspuns la cantele au fost dezlegate în chip miraculos şi
iubirea tinerei fete. El a fugit şi ea, părăsită, Licurg a fost lovit de nebunie. Crezând că fiul
s -a spânzurat. său, Drias, era o buturugă de viţă de vie,
Licurg l-a lovit cu securea şi l-a ucis. După
L IC U R G 1. (A vicovpyos'.) Cel puţin patru săvârşirea crimei, el şi-a recăpătat raţiunea.
eroi au purtat numele de Licurg. Dar pământul a devenit sterp şi un oracol a
1. Un descendent al lui Arcaş, fiul lui indicat locuitorilor că singurul mijloc de a-i
Aleos şi al Neerei (tab. 9). La moartea tatălui reda Fecunditatea ar fi fost îndepărtarea lui
său, i-a urm at pe tronul Arcadiei şi a trăit Licurg de la tron. Supuşii au împlinit reco­
până la o vârstă foarte înaintată. Prin fiul său mandarea oracolului şi l-au dus pe Muntele
lasos, Licurg era bunicul Atalantei, cel puţin Pangeu, unde l-au legat de patru cai, care l-au
într-o versiune a legendei acesteia, şi al lui rupt în bucăţi.
Melanion, care reuşise să se căsătorească cu Legenda consemnată de Hygin diferă foarte
tânăra fată (tab. 26).’ mult de versiunea precedentă: Licurg îl expul­
2. Tot Licurg se numea un rege al Tra- zase pe Dionysos din regatul său, con-
ciei, care a jucat un rol în legenda lui Diony- testânau-i natura divină. Apoi, după ce a băut
sos. Iliada îl dă deja ca exemplu pentru vin şi s-a îmbătat, a încercat să-şi violeze
pedepsele care îl aşteaptă pe oricine îi sfidează propria mamă. Pentru a împiedica să i se mai
pe zei. El l-a alungat pe Dionysos, care venise întâmple o asemenea ruşine, el a încercat să
scoată din pământ toate buturugile de vie, dar
în Tracia cu doicele sale. L -a speriat atât de Dionysos l-a lovit cu nebunie şi i-a ucis soţia
puternic pe zeu, încât acesta a sărit în mare, de şi fiul. Atunci Dionysos l-a lăsat pradă pante­
unde a fost salvat de Thetis. Dar zeii nu l-au relor în Munţii Rodopi şi (dar Hygin nu o
iertat. Zeus l-a orbit. în această versiune, Dio­ spune) a fost probabil sfâşiat de fiare.
nysos era încă un copil fricos, repede îngrozit Diodor cunoştea o versiune evhemeristă
de violenţa lui Licurg. (concepţie, conform căreia personajele m i­
La tragicii greci şi începând cu Eschil, în- tologice ar fi fost oameni divinizaţi după
moarte, n.tr.) a legendei. Pentru el, Licurg era
1 L icurg: 1) II., VII, 142 si urm., si scol. la II, 209 si regele părţii din Tracia învecinate cu Helles-
VII, 8; PAUS., VIII, 4,'10. 2) II., VI, 129 si urm.; si pontul. Cum Dionysos proiectase să treacă din
scol.; APD., B ib i, III, 5, 1; TZET., la LYC., 273; Asia în Europa cu armata sa, el a încheiat un
HYG., Fab., 132; SOPH., Antig., 955 si urm.; tratat de alianţă cu Licurg. Pe baza acestui
SERV., la VIRG., En„ III, 14; ESCH., tetral. pier­ tratat, Baccantele traversaseră strâmtoarea şi
dută intitulată Licurgia; v. NAUCK, fr. 56 şi urm.; pătrunseseră în Tracia. însă noaptea, Licurg a
SOPH., Antig., 955 si urm.; APD., Bibi., III, 5, 1; poruncit soldaţilor lui să le ucidă pe Bac­
HYG., Fab., 132; Ov„ Met., IV, 22; DIOD. SIC., I, chante şi pe Dionysos însuşi. Un bărbat, numit
20; III, 65; NONN., Dion., XII, 1 si urm.; 3) HYG.,
Fab., 15; 74; 273; APD., Bibi., l’ 9, 14; III, 6, 4; Charops (v. acest nume), i-a dezvăluit zeului
PAUS., II, 15, 3; III, 18, 12; STAT., Theb., V, 660. complotul pus la cale de Licurg. Speriat, Dio-
 306
nysos a hotărât să-şi păstreze grosul trupelpr
pe coasta asiatică şi a trecut el însuşi înapoi. In
absenţa sa* Licurg’ le -a atacat pe Bacchante şi
le-a ucis. Insă Dionysos a revenit în forţă şi a
înfruntat armata tracă. L -a prins pe Licurg,
i-a scos ochii şi l-a crucificat, după ce l-a
chinuit în mii de feluri. Diodor mai spunea că
acest episod era uneori plasat la Nysa (despre
acest ţinut, v. Dionysos), în Arabia, şi nu în
T racia..
Nonnos, în Dionysiacele sale, a dezvoltat
excesiv episodul lui Licurg, arătând că s-a r fi
certat cu Bacchantele şi, mai ales, cu una din­
tre ele, Ambrosia, care s -a prefăcut într-un
butuc de viţă de vie pentru a-1 încolăci şi a-1
sugruma. Hera a trebuit să-l elibereze agitând
deasupra Bacchantelor sabia lui Ares.
3. Un alt Licurg, numit uneori si Licos,
era regele cetăţii Nemeea. Era fratele fui Feres
(sau Pronax, v. acest nume), şi a avut cu Am-
fiteea (sau cu Euridice) un copil, numit
Gfeltes. Băiatul, care fusese încredinţat doicei
sale, Hirsipile (v. acest nume), a fost sugrumat
de un şarpe, în apropierea unui izvor (v. Am -
fiaraos). Mormântul acestui Licurg era arătat
călătorilor în Nemeea, într-o dumbravă sacră,
închinată lui Zeus.
4. Licurg, legislatorul-Spartei, nu apar­
ţine legendei, ci istoriei. '
L ID O S1. (AvSos-.) Lidos este eroul care a
dat numele Lidienilor din Asia Mică. El trecea
drept fiul lui Atis, care era si el fiul lui Manes,
în versiunea consemnată de Herodot. Denys
din Halicamas îi atribuie o genealogie mai
complicata: din Zeus şi Gaia s-a r fi născut
Manes. Acesta, unit cu’ Oceanida Callirhoe, a
avut un fiu, Cotis, care s -a căsătorit cu Halie
(sau Halia), fiica unui localnic, Tullos. Cotis a
avut doi copii, Adies şi Atis. Atis s -a căsătorit
cu Calliteea şi a avut doi fii, Lidos şi Tyr-
rhenos.
Lidos domnea în acel ţinut înainte de veni­
rea Heraclizilor. Era fratele lui Tyrrhenos,
eroul care a dat numele Tyrrhenienilor (sau
Etruscilor) (v. Tirrhenos).
După unele tradiţii, Lindos ar fi făcut parte
din dinastia Heraclizilor, adică a urmaşilor lui
Heracles şi ai unei slujnice a Omfalei, care au
preluat puterea după dinastia lui Manes.
L IG IS 2. (Aiyvs\) Ligis este eroul care a dat
numele Ligurilor. El era fratele lui Alebion.
Atunci când Heracles, întorcându-se din ţinu­
tul lui Gerion, trecea prin sudul Galiei, Ligis a
încercat să -i ia turmele pe care eroul le adu­
cea. Ligis şi Ligurii, însoţitorii săi, l-au atacat
pe Heracles. Acesta şi-a terminat săgeţile şi
era pe punctul de a fi copleşit de adversari.
Adresându-i o rugăciune tatălui său, Zeus i-a
trimis o ploaie de pietre, cu ajutorul cărora lui
Heracles nu i- a fost greu să -i respingă. Câm­
pia din apropierea localităţii Crau stă încă
L idos: HDT., X, 7 si 94; DEN. HAL., I, 27 si urm.;
, STRAB., V, 219; TZET., la LYC., 1351. ’
1 Ligis: EU ST., la DEN. PER., 76.
Pierre G R IM A L
mărturie acelei întâmplări, prin stâncile şi
pietrele care sunt răspândite pe suprafaţa sa (v.
Heracles).
L IL E O S 3. (A/Aaios’.) Lileos era un păstor
din India. Dintre toate divinităţiile, el nu o
recunoştea decât pe Selene (Luna). Ceilalţi
păstori,’ porniţi împotriva lui, au asmuţit doi
lei, care l-au devorat. Dar Selene l-a prefăcut
într-un munte, numit Lileon.
L IM O S4. ( A i'/jos '.) Limos era personificarea
foamei şi trecea drept fiica lui Eris. Fiind o .
simplă noţiune abstractă, personajul nu avea o
legendă propriu-zisă.
L IN C E U 5. (ĂvyKevs-.) Existau doi eroi m i­
tologici cu numele de Linceu, unul era fiul lui
Egiptos, celălalt al lui Afareu.
1. Linceu, -fiul lui Egiptos, s-a căsătorit
cu Hipermestre, una din Danaide, şi era singu­
rul dintre fiii lui Egiptos care a fost scăpat de
logodnica lui, în timpul măcelului (v. Danaide
şi Hipermestre ; tab. 31).
Tradiţiile diferă în legătură cu motivul
acestei clemenţe: fie Hipermestrei i-a r fi re­
pugnat crima, fie s-a r fi îndrăgostit de Linceu,
rie i-a r fi fost recunoscătoare fiindcă i-a res­
pectat fecioria. Deoarece nu a ascultat porun­
cile tatălui ei, Hipermestre a fost chemată la
judecată de către Danaos, însă a scăpat graţie
ajutorului Afroditei, fiind găsită nevinovată.
Drept recunoştinţă, ea a închinat zeiţei o
statuie. In apropiere de Argos, călătorilor li se
arăta o colină pe care s-a r fi refugiat Linceu,
după ce fusese scăpat de logodnica sa, aştep­
tând să afle dacă putea să revină în siguranţă
în cetate. Hipermestre i-a dat semnalul de
întoarcere cu o făclie. în amintirea acestei
întâmplări, locuitorii din Argos celebrau o
sărbătoare a făcliilor pe această colină, numită
Lirceia (de la numele lui Lircos, fiul lui
Linceu; v. şi Lircos, 2).
Mai târziu, Linceu s-a împăcat cu socrul
său şi a rămas căsătorit cu Hipermestre. El i-a
urmat lui Danaos pe tronul Argosului. Cu
Hipermestre a avut un fiu, Abas, tatăl lui Acri-
sios şi al lui Proetos (v. Acrisios).
O ’ altă tradiţie susţinea că Linceu l-a r fi
ucis pe socrul său. Mormântul lui Liceu era
arătat călătorilor în cetatea Argos.
2. Un alt Linceu, fratele lui Idas, era
fiul lui Afareu (tab. 19). Prin bunica sa, Gor-
gofone, el aparţinea urmaşilor lui Perseu.
Linceu a luat parte la Vânătoarea mistreţu­
3 Lileos: PS. PLUT., De FI., XXIV, 4.
Lim os: HES., Theog., 227; Ov., Met., VIII, 790 şi
. urm.
0 L inceu: 1) APD., B ib i, II, 1, 5; PIND., Nem., X, 6,
scol. la 10; ESCH., Prom., 865 si urm.; Ov., Her.,
XIV, 49; 129 si urm.; SERV., ia VIRG., En., X,
498; PAUS., II, 16, 1; 19, 6; 20, 7; 21, 1; 25, 4;
ESCH., trilogie pierdută, cf. NAUCK, p. 11 si
urm.; scol. la EUR., Hec., 886; HYG., Fab., 168. 2)
PIND., Nem., X, 62 si urm., si scol. la 112;
APOLL. RH., Arg., I, 53 si urm .;’APD., B ib i, III,
10, 3; HYG., Fab., 14; TZET., la LYC., 553;
PALAEPH., Incr., 10.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
lui din Calidon (v. Meleagru), şi la expediţia
Argonauţilor, unde a fost utilizat pentru
privirea sa pătrunzătoare (el vedea, de exem­
plu, printr-o scândură de stejar) (cf. Argo­
nauţi). Faptele sale eroice cele mai cunoscute
se refereau la lupta împotriva Dioscurilor, în
legătură cu Leucippidele (v. Dioscuri, Leucip-
pide şi Idas).
M itografii şi-au imaginat o interpretare
evhemeristă a legendei lui Linceu: acesta ar fi
fost primul miner, care urmărise filoanele de
metal, săpând solul şi folosind o lampă. După
ce a adus m inereu! la lumina zilei, s-a r fi
răspândit vestea că poate vedea chiar şi sub
pământ.
L IN C O S 1. {A vy/cos'.) Lincoş era un rege din
Sciţia. Triptolem, fiul lui Ahile, trimis de De-
metra să răspândească peste tot cultura grâu­
lui, s-a oprit la curtea lui. în timpul nopţii, din
gelozie, Lincos a încercat să-l ucidă. Dar,
Demetra l-a salvat pe Triptolem şi l-a pre­
făcut pe Lincos în linx sau ras.
L IN D O S2. (AivSos) Eroul care a dat nu­
mele cetăţii Lindos din Insula Rodos (v. Cer-
cafos).
L IN O S3. (ALpoas'.) Există mai multe le-,
gende despre Linos, având trăsătura comună
de a-1 considera drept un cântăreţ sau per­
sonajul unui cântec celebru.
1. Prim a legendă povestea că Psamate,
fiica regelui Argosului, Crotopos, a avut un
copil cu Apollo (tab. 17). Acel copil, numit
Linos, fusese părăsit la naştere şi crescut de
păstori. Dar, fie Crotopos â aflat întâmplarea
şi a pus câinii să devoreze copilul, fie câinii
păstorilor l-a u ucis accidental pe copil.
Oricum ar fi, Psamate a fost şi ea ucisă de
tatăl ei, iar Apollo, iritat, a trimis un monstru,
Poine, care a devastat ţinutul (v. Crotopos şi
Coroebas). în onoarea lui Linos şi a Psamatei,
a fost instituit un cult, la recomandarea ora­
colului şi s -a încetăţenit obiceiul de a cânta o
„plângere“ (threrie), care amintea povestea
tristă a Psamatei şi a lui Linos. în cursul
acestei sărbători, erau sacrificaţi câinii întâlniţi
pe stradă sau în piaţă.
2. O altă legendă, din zona cetăţii Teba,
pomenea un alt Linos, fiul lui Amfimaros şi al
unei Muze (cel mai adesea Urania, uneori
Calliope sau Terpsichore), care era un
muzician remarcabiî (îşi imaginase, de exem-
1 Lincos: Ov., Met., V, 650 si urm., SERV., la VIRG.,
, En„ I, 323; cf. HYG., F a’b., 259.
L indos: PIND., Od„ 137; DIOD. SIC., V, 57; ET.
, BYZ., s.v .
L inos: 1) PAUS., I, 43, 7; II, XVIII, 570 si scol. la
569; Ps. Ov., Ibis, 478; ANTHOL. PAL., VII, 154;
CONON, Narr., 19 (= CALLIM,, fr. 11); ELIEN,
Hist. An., XII, 34; STAT., Theb., I, 562 si urm.;
SERV., la VIRG., Ecl., IV, 56. 2) PAUS., VIII, 18,
1; IX, 29, 6 si urm.; HfsS., fr. 97; scol. la EUR.,
Rhes., 347; HYG., Fab., 161; APD., B ib i, I, 3, 2;
DIOD. SIC., III, 67; THfeOCR., Id„ XXIV, 103;
ELIEN, Hist. Var., III, 32; TAC.,Ann„ XI, 14.
307
piu, înlocuirea corzilor de in folosite până
atunci la construirea lirelor, prin corzi făcute
din intestine de animale). D ar el a avut or­
goliul să rivalizeze cu Apollo însuşi în arta de
a cânta. Apollo, indignat, l-a ucis.
I se atribuia acestui Linos inventarea rit­
mului, precum şi a melodiei. Uneori, se mai
spunea că el învăţase de la Cadmos alfabetul
fenician, dar dăduse fiecărei litere un nume şi
o formă definitivă.
O altă tradiţie susţinea că acest Linos (sau
un altul, cu acelaşi nume) ar fi fost maestrul
lui Heracles în domeniul muzicii. Dar Hera-
cles era greoi şi spiritul său nu reuşea decât cu
mare greutate să se obisnuiască cu muzica.
Linos îl mai lovea din când în când pe elev,
până într-o zi, când acesta, obosit de atâtea
corecţii primite, a luat un pietroi şi l-a lovit
mortal pe maestrul său. Se mai spunea că-1
ucisese cu instrumentul folosit la atingerea
corzilor lirei (plectru) (v. Heracles).
în epoca clasică, erau citate „scrierile lui
Linos“, diverse tratate filozofice şi mistice
care i se atribuiau.
Pe măsură ce personalitatea lui Linos
evolua, genealogia sa era modificată. De e-
xemplu, a ajuns să fie prezentat drept fiul lui
Hermes (deoarece Hermes era zeul ştiinţei, în
mod special al ştiinţei limbajului), sau un fiu
al lui Oeagru, ceea ce însemna că era fratele
lui Orfeu, cu care tindea din ce în ce mai mult
să fie asimilat.
L IPA R O S4. (Atnapos•■) Liparos era un fiu
al lui Auson, regele mitic al Italiei. Alungat
din ţara sa de fraţii lui, el a fugit cu câţiva
răbomici şi â ajuns în insula pe care a num it-o
Lipara, situată în largul Siciliei. Acolo, el a
întemeiat o colonie care a prosperat. Liparos
l-a primit mai târziu pe Eol, atunci când
acesta a venit pe insulara, şi i-a dat în căsăto­
rie pe fiica sa, Ciane. în schimb, Eol i-a dat
mijloacele de a se întoarce în Italia, pe care
dorea cu ardoare să o revadă. A debarcat pe
coasta italiană, la Sorrente, unde a fost ales
rege de către locuitori. Atunci când a murit,
noii săi supuşi i-a u acordat onoruri divine.
L IR C O S 5. (Aup/cos".) Cunoaştem doi eroi
mitologici cu acest nume.
1. Lircos era eroul unei aventuri
consemnate de Partenios, după Nicaenetos şi
Apollonios din Rodos. El era un fiu al lui
Foroneu, şi fusese trimis, împreună cu alţi
tineri de către Inachos, să o găsească pe Io,
care fusese răpită de Zeus. Pentru că nu au
găsit-o, Lircos nu a îndrăznit să se mai în­
toarcă în Argos şi s-a instalat în cetatea
Caunos, unde regele Egialos i-a dat mâna
fiicei sale, Hilebie, şi o parte din regat. Hile-
bie, care îl văzuse, se îndrăgostise de el si i-a
cerut tatălui său să o căsătorească cu el. Mulţi
4 L iparos: DIOD. SIC., V, 8; ET. BYZ., s. v. Aimîpa;
. PLIN., H. N„ III, 14, 93.
s L ircos: 1) PARTH., E ro i, I. 2) PAUS., II, 25, 5;
HÉ SY C H .,i. v. AupKEÎou 8 t |"[i o s .
 308 Pierre G R IM A L

ani, Lircos a rămas la Caunos, cu soţia sa, dar fiu al regelui Midas. El era Secerătorul prin
nu au avut copii. In cele din urmă, el s -a dus excelenţă. El îi primea pe străinii care treceau
la oracolul din Dodone, şi a întrebat ce trebuia peste moşia lui şi îi invita să secere împreună
să facă pentru a avea urmaşi. Oracolul i-a cu el. Dacă refuzau, îi ucidea sau îi obliga,
răspuns că prima femeie cu care se va uni îi va prin forţă, să lucreze pentru el. Apoi, seara,
dărui un fiu. Bucuros, Lircqs a plecat, gân- când terminau secerişul, le tăia capul şi le
dindu-se că predicţia se referea la soţia sa. aşeza corpul într-un snop de grâu. Sau îi forţa
Dar, în timpul călătoriei, el a făcut escală în să se ia la întrecere cu el, câştigător fiind cel
cetatea Bibastos, la curtea regelui Stafilos, fiul care ar fi secerat mai repede, fel termina întot­
lui Dionysos. Acolo, la banchetul de bună
primire, el s -a îmbătat şi, noaptea, regele Sta- deauna primul şi tăia capul concurentului său.
filos a aşezat-o lângă el pe una din fiicele Heracles, care era atunci în slujba Omfalei, a
sale, Hemiteea, căci aflase conţinutul ora­ trecut prin ţinutul unde trăia Litierses; a ac­
colului si voia cu ardoare să aibă urmaşi pe ceptat provocarea tâlharului şi, adormindu-1
linie bărbătească. Legenda povestea că Rhoeo cu un cântec, i-a tăiat capul. Se povestea că
şi Hemiteea, cele două fiice ale lui Stafilos îşi Heracles hotărâse astfel să scape lumea de
disputaseră onoarea de a petrece noaptea c’u Litierses, fiindcă acesta îl ţinea ca sclav pe
oaspetele, fiindcă Lircos era frumos şi amân­ frumosul păstor Dafnis, care venise acolo
două îl plăcuseră. Hemiteea a reuşit să în­ străbătând lumea să-şi caute iubita, Pimpleea,
vingă. A doua zi dimineaţă, Lircos şi-a dat răpită de piraţi (v. Dafnis).
seama ce făcuse şi l-a copleşit pe Stafilos cu Secerătorii din Frigia (ţara lui Litierses)
reproşuri, acuzânciu-1 că îl înşelase. La ple­ aveau obiceiul să cânte, în timp ce munceau,
care, el i-a dăruit centura Hemiteei, să o în­ un cântec consacrat aventurii lui Litierses, în
credinţeze fiului pe care îl va naşte, ca semn care lăudau îndemânarea sa la secerat. Acel
de recunoaştere. Apoi, a plecat înapoi la cântec purta numele de Litierse.
Caunos. Regele Egialos aflase de aventura sa
si l-a exilat pe Lircos. A izbucnit un război L O C R O S 4. (Ao/cpâs".) Cunoaştem doi eroi
intre susţinătorii săi şi cei ai lui Egialos. Hile- cu numele de Locros.
bie a luat partea soţului împotriva tatălui ei şi 1. Unul din fiii lui Zeus şi al Maerei,
l-a ajutat pe Lircos să obţmă victoria finalâ. fiica regelui Argosului, Proetos, si a Anteiei.
Mult mai târziu, fiul Hemiteei şi al lui Lircos, Maera era una din însoţitoarele zeiţei Artemis.
care se numea Basilos, a venit la Caunos să-şi După iubirea sa cu Zeus, ea a fost ucisă cu o
găsească tatăl şi i-a urmat la tron. săgeată de către zeiţa iritată. Locros a con­
2. Lircos se numea şi un fiu al lui struit zidurile de apărare ale cetăţii Teba îm ­
Linceu (fiul lui Egiptos), care s -a stabilit după preună cu Amfion şi Zetos (v. aceste nume).
tatăl său în satul Linceia, de lângă Argos, şi 2. Celălalt Locros a dat numele
i-a dat numele de Lirceia (v. Linceu, 1). După Locrienilor. Genealogia sa este consemnată în
unele tradiţii, acest Lircos nu era fiul lui mod diferit în funcţie de autori. Uneori, trecea
Linceu, ci un bastard al regelui Abas. drept fiul lui Fiscos, prin urmare, nepotul lui
Etolos şi strănepotul lui Amfiction. Uneori, a
L IS ID IC E 1. (AvcnSi/a].) Lisidice era fiica fost considerat drept fiul lui Amfiction, deci
lui Pelops. Căsătorită cu Mestor, ea a avut o nepotul lui Deucalion (tab. 8). El domnea
fiică, numită Hippotoe. O altă tradiţie o pre­ peste poporul Lelegilor şi le -a dat numele de
zintă drept soţia lui Alceu şi mama lui Amfi­ Locrieni.
trion (în general, soţia lui Alceu era numită Referitor la soţia lui Locros, tradiţiile nu
Astidamia sau Laonome; tab. 31). în tr-o altă sunt mai puţin diverse. De exemplu, se
tradiţie trecea drept mama Alcmenei şi, prin povestea că Opous, un rege din Elida, avea o
urmare, soţia lui Electrion. fată de o frumuseţe remarcabilă, numită Ca-
L IS IP P E 2. (Avai'rrmj.) Lisippe era una din bie. Zeus a răpit-o şi s-a unit cu ea pe M un­
fiicele lui Proetos, care au fost lovite de ne­ tele Menal. Cand a rămas însărcinată, Zeus a
bunie trimisă de divinitate. Ca şi surorile sale, dus-o la curtea lui Locros, care nu avea copii,
ea a fost vindecată de Melampous (v. acest şi i-a dat-o ca soţie. Locros a crescut fiul
nume). născut de Cabie, pe care l-a numit Opous, ca
Tot Lisippe se numea şi soţia lui Cefal (v. pe bunicul copilului. De obicei, soţia lui
acest nume). Locros era numită Protogenia, fiica lui Deu-
calion. Protogenia a avut cu Zeus un fiu, eroul
L IT IE R S E S 3. (Airvepcnjs'.) Litierses era un Etlios, Locros fiind tatăl său „muritor“.
Locros s-a certat cu fiul său, Opous, şi a
Lisidice: APD., Bibi., II, 4, 5; TZET., la LYC., 932; hotărât să-i lase tronul, ducându-se cu câţiva
PAUS., VIII, 14, 2; PLUT., Thés.. 7; scol. la dintre supuşii lui să se stabilească în altă parte.
, PIND., Ol., VII, 49.
L isippe: APD., B ib i, II, 2, 2; scol. la Odys., XV, 225;
, SERV., la VIRG., E d ., VI, 48. 4 Locros: 1) Scol. la Odyss., XI, 325; EUST., p. 1688,
L itierses: POLL., Onom., IV, 54; ATHÉN., X, p. 64. 2) HÉS., ap. STRAB., VII, 322; PIND., Ol.. IX,
415; TZET., Chil., II, 595; W ESTERMANN, p. 68 si urm., si scol. la 62; 64; 72; 79; 85; 86; scol. la
346, 5; SERV., la VIRG., E d ., VIII, 68; scol. la APÒLL. RH., Arg., IV, 1780; EUST., la II. II, p.
THEOCR., Id., VIII; THÊOCT., X, 41; HÉSYCH., 277, 17; PLUT., Qu. gr.. 15; ET. BYZ„ 5. v.
■s. v. Aipuépcrr). 4>îictk o s .
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
A întrebat oracolul unde trebuia să se ducă, iar
oracolul i-a răspuns să se oprească în locul „în
care ar fi m uşcat de o căţea de codru“. Când a
ajuns pe versantul apusean al Muntelui Par-
nas, a călcat din greşeală pe un spin de măceş
(în greceşte „spin de câine“) şi nu a mai putui
merge timp de mai multe zile. A înţeles că
oracolul se împlinise şi s -a stabilit în acel
ţinut, care a luat to t’ numele de Locrida.
Această legendă era destinată să explice, între
altele, existenţa a două ţinuturi cu numele de
Locrida, unul la răsărit şi celălalt la apus de
Muntele Pamas.
L O T IS 1. (Acoris'.) Lotis era o Nim fă iubită
de Priap. Ea refuza cu încăpăţânare iubirea
zeului şi, de mai multe ori, acesta era aproape
să o prindă, însă ea reuşise întotdeauna să
scape. în tr-o noapte, când’ ea dormea, printre
Menadele care îl însoţeau pe Dionysos, Priap,
care intrase în acelaşi grup, a încercat să se
apropie de ea si să o ia prin surprindere. Dar,
în momentul m care a atins-o, măgarul lui
Silen a început să ragă atât de tare încât toată
lumea s -a trezit; Lotis a scăpat, lăsându-1 pe
Priap dezorientat, în timp ce toţi cei de faţă
râdeau de aventura sa nefericită.
Mai târziu, Lotis a cerut să fie prefăcută în
plantă şi a devenit un arbust cu flori roşii,
numit lotos (jujubier) (v. şi Driope).
L O T O F A G I2. Lotofagii erau un popor din
nordul Africii, ce locuiau într-o zonă în care a
ajuns Ulise, după ce a fost abătut din drumul
său de un violent vânt dinspre nord şi dus la
sud de Insula Cipru. Ei l-a u primit pe erou cu
ospitalitate şi i-au dat să mărnânce dintr-un
fruct pe care’ îl foloseau ei înşişi. Era vorba de
fructul de lotos (un fruct meridional, numit
jujubă), care te făcea să-ţi pierzi memoria.
Curând, însoţitorii lui Ulise nu au mai simţit
dorinţa de a reveni în Itaca şi Ulise a trebuit
să-i forţeze să plece înapoi pe mare.
Este posibil ca ţinutul Lotofagilor
(Mâncătorii de Jujube) să fi fost situat pe ţăr­
mul Libiei (Cirenaica).
*L U A 3. Lua era o străveche divinitate ro­
mană, asociată lui Saturn, într-o formulă de
„devotio “ pentru armele inamicilor. Pare să fi
fost o divinitate a „ciumei“ sau, mai general, o
„murdărie“ magică de care se dorea să fie
copleşiţi inamicii.
1 L otis: Ov., Mèt., IX, 340 si urm.; Fast., I, 415 si urm.;
, SERV., la VIRG., Georg., II, 84.
1 Lotofagi: Odys., IX, 82 la 104; HYG., Fab., 125;
PLIN., H. N„ V, 28; HDT., IV, 177. Cf. V.
, BÉRARD, Navigations d'Ulysse, IV, p. 93 si urm.
■* L ua: LIB., XLV, 33, 1; SERV., la VIRG., En., Ili,
139.
309
*LU C IFER . Numele latin al lui Fosforos
(v. acest nume).
*L U N A 4. Luna era zeiţa romană a Lunii.
Ea avea un templu la Roma, dar pare să nu fi
fost niciodată considerată decât o divinitate
secundară. într-o epocă timpurie, ea a fost
asimilată Dianei, al cărui sanctuar se afla în
vecinătate. Nu avea o legendă propriu-zisă.
Acolo unde apărea numele ei? mai ales la
poeţi, Luna traducea pur şi simplu numele
grecesc Selene (v. acest nume).
* L U P E R C I5. Lupercii erau membrii unei
confrerii de preoţi (Luperci, în limba latină)
care celebrau, la Roma, cultul lui Faunus Lu-
percus, în cursul sărbătorii numite „ Luper-
calia" : era vorba de o procesiune, care avea
loc în fiecare an, la 15 februarie, în timpul
căreia Lupercii, goi, ocoleau Palatinul, bătând
cu fâşii tăiate din pielea unei capre sacrificate
femeile întâlnite în drumul lor. In aceşt fel, ei
credeau că acestea deveneau fecunde. înaintea
procesiunii, preotul, după ce sacrificase capra,
atingea fruntea Lupercilor cu cuţitul plin de
sânge şi urma lăsată era apoi ştearsă cu un
ghemot’oc de lână muiată în lapte. în acel
moment, Lupercii trebuiau să scoată un hohot
de râs ritual. Ceremonia mai cuprindea şi sa­
crificarea unui câine.
Sanctuarul lui Faunus Lupercus se afla în
grota Lupercal, situată pe versantul nord-ves-
tic al Palatinului. Conform tradiţiei, în acea
grotă îi alăptase lupoaica pe Romulus şi Re-
mus. Acea grotă sacră, leagăn al Romei, era
umbrită de un smochin, numit Smochinul
Ruminal (v. totuşi Romulus), şi din ea ieşea un
izvor. Grota a fost „restaurată“ de către Au-
gustus, în acelaşi timp cu reorganizarea cul­
tului Lupercilor (v. şi Hirpi Sorani).
*LY M PH A E6. „Lym phae" erau divinităţi
ale izvoarelor, în mitologia populară latina,
încă din cele mai vechi timpuri, ele au fost
identificate cu Nimfele (v. acest nume). Se
retindea că aceste divinităţi loveau cu ne-
unie pe oricine le vedea. în limba latină vul­
gară, „ lymphatus “ însemna „nebun“.
4 L una: VARR,, L. L., V, 74; ST AUGUST., Cité de
D„ IV, 23; DEN. HAL., Il, 50; CIC., De Nat.
. Deor., II, 27.
5 L uperci: Ov., Fast., II, 381 la 421; DEN. HAL., I, 22,
4; 79, 8; VIRG., En., VIII, 343 si SERV., la v. 90 si
343; SUÉT., Au g., 31; PLUT., Rom., 21; Res
Gestae Diui Aug., 19, 1; cf. A. M. FRANKLIN,
The Lupercalia, New York, 1921; J.
CARCOPINO, La Louve du Capitale, Paris, 1924;
G. DUM ÉZIL., M itra-Varuna, p. 13; H. J. ROSE,
. în Mném., LX, p. 385-402.
L ym phae: VARR., L. L„ V, 71; VII, 87; Rer. rust.
lib., I, 1, 6.
 M
M A C A O N . (Maxaăju.) Macaon era fiul lui
Asclepios şi fratele lui Podalirios. în general,
mama sa era numită Epione, fiica lui Merops.
Dar alte tradiţii o mai numesc şi: Arsinore,
Xante, Lampetia, fiica lui Helio’s, sau chiar
Corinis. Macaon figurează printre pretendenţii
la mâna Elenei şi, în această calitate, a luat
parte la războiul’ împotriva Troiei. împreună
cu fratele său, Polidarios, el domnea peste trei
cetăţi din Tesalia: Tricca, Itome şi Oechalia.
El era în fruntea unui contingent’ format din
treizeci de nave. La Troia, împreună cu Po­
dalirios, el s -a consacrat medicmei, artă pe
care o deţinea de la tatăl său. El s -a dovedit
atât de util luptătorilor, încât a fost scutit de
orice obligaţie privind serviciul militar* Era
ţinut în spatele frontului, viaţa lui fiind con­
siderată prea importantă pentru a fi expus
luptelor. I se atribuiau mai multe vindecări,
printre care cea a lui T elef (v. acest nume),
cea a lui Menelaos, care fusese rănit de o
săgeată a lui Pandaros. Macaon însusi a fost
rănit de o săgeată trasă de Paris şi dus in cortul
lui Nestor, vinde a fost îngrijit de Hecamede,
captiva prinsă cândva de Ahile în cetatea
Tenedos şi atribuită lui Nestor. Dar cea mai
cunoscuta vindecare a fost cea efectuată asu-
M acaon: I I, II, 729 si urm.; IV, 193 si urm.; si scol.
la v. 195; XI, 506 si urm.; XIV, 2 si urm.; scol. la
PIND., Pyth., III, 14; I, 109; HYG’., Fab., 81; 97;
108; 113; scol. la ARISTOPH., Plut., 701; DIOD.
SIC., IV, 71; SOPH., Philoct.; PAUS., II, 11, 5; 23,
4; 38. 6; III, 26, 9 si urm.; IV, 30, 3; cf.
W ESTERMANN, Myth.,’p. 128; QUINT. SM., VI,
406 si urm.; DICTYS, II, 6 si urm.; SERV., la
VIRG., En., II, 263; APD., B ib i, III, 10, 8; Ep., V,
1; TZET., la LYC., 911; Posthorn., 520 si urm.;
PR O P .,£/„ II, 1, 59.
pra lui Filoctet (v. acest nume), căruia i-a
tratat o rană greu vindecabilă, provocată de
mai mult timp de o săgeată a lui Heracles.
Macaon figura între războinicii care au in­
trat în pântecele calului de lemn. Se povestea
că Macaon a fost ucis fie de Amazoana Pente-
sileea, fie de Euripilos, fiul lui T elef (v. Eu-
ripilos). Nestor i-a adus cenuşa în Gerenia.
Macaon avea un cenotaf (monument funerar)
în cetatea Tricca, unde figura alături de fratele
său Podalirios.
Macaon a fost căsătorit cu Anticleea, fiica
lui Diocles. El a avut doi fii, Nicomachos şi
Gorgasos. Din alte versiuni, mai erau cunos­
cuţi şi alţi fii ai lui Macaon: Alexanor, Po-
lemocrates, Sfiros şi Alcon.
Tradiţia susţinea că Macaon a fost mai ales
chirurg, în timp ce Podalirios prefera tratarea
bolnavilor prin alte metode. Chiar numele său,
care se referă la cuţit ((idxaipa, în greceşte),
explică specializarea lui M acaon în chirurgie.
M A C A R2. (Ma/cap.) M acar era, în Iliada,
un rege al Insulei Lesbos. Tradiţiile diferă în
privinţa persoanei sale: uneori era considerat
drept unul din fiii lui Helios si al lui Rodos (v.
Heliazi), care a fugit din Rodos după uciderea
fratelui său, Tenages şi s-a refugiat în Insula
Lesbos. Unii autori îl numesc Macareu în loc
de Macar. Alteori, era prezentat ca fiul lui
Crinacos, unul din fiii lui Zeus, şi se spunea că
era originar din cetatea Olenos din, Ahaia.
După potopul lui Deucalion, el a venit în In­
sula Lesbos în fruntea unui grup de ionieni şi
2 M a c ar: Scol. la PIND., O l, VII, 135; DIOD. SIC., V,
56 si urm.; 81 si Urm.; NONN., Dion., XIV, 44; II,
XXIV, 544, si la scol.; STRAB., VIII, 356; XIII,
586; PAUS., X, 38, 4; DEN. HAL., I, 18.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
a altor colonişti sosiţi din diverse regiuni.
Colonia lui M ăcar a prosperat şi, încetul cu
încetul, â trecut sub puterea sa insulele înveci­
nate, care erau pustii în acea epocă. Cam în
aceeaşi vreme, a sosit în Lesbos fiul lui
Lapites, numit Lesbos (v. acest nume), care,
pentru a respecta recomandarea unui oracol al
Pitiei, a venit cu însoţitorii lui să se instaleze
în insula unde domnea Macar. Acolo, el s-a
căsătorit cu fiica acestuia, Metimna, iar cele
două popoare, cei veniţi din Tesalia împreună
cu Lesbos şi ionienii lui M acar au locuit insula
în comun. ’ Lesbos a dat mai târziu numele
insulei.
în afară de Metimna, M acar a mai avut o
fiică, numită Mitilene. Fiecare din ele a dat
numele unei cetăţi din Lesbos.
O altă tradiţie îl considera pe M acar fiul lui
Eol (v. M acareu). Una din fiicele sale, numită
A m nssa, ar fi dat numele cetăţii Amfissa din
Locrida. Ea ar fi fost iubită de Apollo.
M A C A R E U 1. (Mampevs'.) Cunoaştem
două personaje mitologice cu acest nume. ’
1. M acareu era fiul lui Eol şi a iubit-o
incestuos pe sora sa Canace (v. acest nume).
Atunci când pasiunea sa a ajuns să fie cunos­
cută, el s -a sinucis. Acest Macareu, fiul lui
Eol, a fost uneori confundat cu M acar (sau
M acareu), regele Lesbosului.
2. M acareu se numea şi un preot al lui
Dionysos, din Mitilene, care a fost lovit de o
serie de catastrofe ca pedeapsă pentru un sa­
crilegiu. Deoarece un străin îşi încredinţase
aurul zeului şi îl depusese în templu, Macareu
a luat comoara, iar când străinul şi-a cerut
averea înapoi, el l-a ucis chiar în ’ sanctuar.
S -a întâmplat că cei doi fii ai lui se jucau, la
puţin timp după celebrarea sărbătorii Triete-
rizilor, şi se distrau imitând sacrificiul pe care
tatăl lor’tocamai îl oferise. Fiul cel mare a luat
cuţitul sacru şi l-a înfipt în gâtul fratelui său,
apoi, în ciuda ţipetelor acestuia, l-a ars pe
altarul ce rămăsese cald. De mânie, mam a şi-a
ucis fiul dintr-o lovitură. La rândul său,
Macareu şi-a ucis soţia cu o lovitură de toiag,
completând astfel seria crimelor dorite de
divinitate.
M A C A R IA 2. (Ma/capta.) Macaria, „Prea­
fericita“, era singura fiică a lui Heracles (v.
totuşi Mirto). M am a sa era Deianira. Ea a fost
cea care a stins rugul tatălui ei de pe Muntele
Oeta. Mai târziu, ea s -a refugiat, împreună cu
fraţii săi, la Trachis, apoi la Atena, şi cum
oracolul declarase că victoria asupra lui
Euristeu nu era posibilă decât cu preţul unei
1 M a c are u : 1) APD., bibi., I, 7, 3; SERV., la VIRG.,
En„ I, 75; HYG., Fab., 238; 243; EUR., fr. de la
tragedie pierdută E oi (NAUCK, fr. 14 la 42); Ov.,
Hèr., XI, PLUT., P arali, 28, STOB., LXIV, 35. 2)
, ELIEN, Hiat. Var., 13, 2.
M a c aria: Scol. la PLAT., Hipp. maj., 293 a; PAUS.,
I, 32, 6; EUR., Héraclides, 474 si urm.;
ARISTOPH., Chev., 1151 si la scol.; EUST., la
Horn., 1405, 36.
311
victime omeneşti, Macaria s-a oferit pe loc,
asigurând astfel victoria (v. Heraclizii). în
amintirea ei, un izvor din apropiere de Mara­
ton, în Atica, a fost numit Macaria.
M A CED O N 3. (MaKeSwu.) M acedon era e-
roul care a dat numele Macedoniei. Genealo­
gia sa a fost consemnată în moduri foarte di­
verse de către mitografi. Uneori, era consi­
derat un autohton, alteori se spunea că era un
frate a lui Magnes, fiul lui Zeus şi al Teei, ori
unul din fiii lui Eol, ori unul din fiii lui Li-
caon, ba chiar un fiu şi un însoţitor al zeului
Osiris, care fusese pus rege în M acedonia de
către tatăl său, când Osiris cucerise lumea. In
această ultimă tradiţie, consemnată de Diodor,
Macedon era fratele lui Anubis; el era acoperit
cu o armură din piele de lup şi purta capul
acestui animal sub forma unei măşti puse pe
figură.
M A C E L L O 4. (Ma/ceAĂaj) M acello era ero­
ina unei legende mai puţin cunoscute, probabil
din Insula Rodos. Ea şi o altă femeie (mama ei
sau, mai probabil, sora sa Dexiteea) îl primi­
seră la masa lor pe Apollo, pe Zeus şi se pare
că şi pe Poseidon. Când acesta din urmă (sau
chiar Zeus) i-a nimicit pe Telchini (dacă era
vorba de ei în această poveste) fiindcă otrăvi­
seră grâul de sămânţă cu apă din Stix, el le-a
cruţat pe cele două femei şi nu le -a lovit cu
tridentul său. Poate că nu era vorba de Tel­
chini, ci de Flegieni, despre care vorbea Ser-
vius în comentariul la opera lui Vergiliu, şi
care au avut o soartă asemănătoare.
N i se spune că Marcello şi Dexiteea erau
copiii unui anume Damon! Dexiteea s-a
căsătorit cu Minos şi i-a dăruit un fiu, numit
Euxantios, care a întemeiat, în locul în care
Macello şi sora sa îi primiseră pe zei, cetatea
Coresos, adică „Cetatea Tinerelor Fete“.
M A C H A ER EU 5. (MaKaipevs'•) Machaereu,
„Omul cu Cuţitul“, era un preot din Delfi, fiul
lui Daitas, care l-a ucis pe Neoptolem, pentru
că acesta protestase împotriva obiceiului
preoţilor de la Delfi de a lua carnea victimelor
sacrificate lui Apollo (v. Neoptolem şi
Or este).
M A C ISTO S6. (MaiacrTof.) Macistos era
fratele lui Frixos şi, ca şi acesta, fiul lui
Atamas. El a întemeiat cetatea Macistos din
Elida (Trifilia).
3 M acedon: STRAB., VII, 329, fr. 11; HÈS., fr. 29
(LEHTS); ET. BYZ., s. v. MaKfSovió; scol. la V U l,
XIV, 226; EUST., la DEN. PER., 427; DIOD. SIC.,
. I, 18; ELIEN, Nat. des An., X, 48.
M acello: BACCHYL., I (după JEBB., éd. 1905, p.
443 si urm.); NONNOS, Dionys., XVIII, 35 si
urm.; scol. la Ov., Ibis, 457; SERV., la VIRG., En„
. VI, 618. V. art. Telchini.
M achaereu: PIND., Nèm„ VII, 62, si scol. ad loc.,
scol. la EUR., Or., 1654; STRAB., IX, 421; APD.,
Ep„ VI, 14.
M acistos: ET. BYZ., s. v.
 312
M A C R IS . (Mâtcpis'-) Macris era o fiică a
lui Aristeu. împreună cu tatăl ei, Macris l-a
crescut, în Eubeea, pe micul Dionysos, care le
fusese încredinţat de către Hermes. Atunci
când Hera, care domnea peste insulă, l-a
alungat pe zeu, acesta s-a refugiat în^ Insula
Corciră (Corfti), care se numea Macris în acea
vreme, şi a trăit acolo, într-o grotă cu două
intrări, exact cea în care, mai târziu, Iason şi
Medeea aveau să-şi celebreze nunta (v. Iason
şi Alcinoos).
M A EO N 2. {Maiiov.) ■Cunoaştem doi eroi
care au purtat acest nume.
1. Maeort era un locuitor din Teba, fiul
lui Haemon, care a luptat împotriva celor
Şapte Comandanţi. El comanda, împreună cu
Licofontes, ambuscada nefericită in care a
căzut Tideu (v. acest nume). Dintre toţi cei
care organizaseră ambuscada, doar M acaon nu
a fost ucis, deoarece Tideu l-a cruţat. Atunci
când acesta a murit în faţa zidurilor Tebei,
Maeoft l-a îngropat.
O tradiţie preluată de Euripide îl considera
pe M aeon un fiu al lui Haemon şi al Antigonei
(v. acest nume). în general, Haemon apărea
doar ca logodnic al acesteia, dar uneori se
admitea că ar fi avut loc şi căsătoria.
2. U n alt M aeon este cel care a dat nu­
mele familiei din care făcea parte Homer,
numit adesea, în poezie, prin epitetul
Maeonid. Relaţiile sale de rudenie în legătură
cu poetul variază în funcţie de autori: Uneori
ar fi fost tatăl său, căsătorit cu Criteis, si
fratele lui Dios, el însuşi tatăl lui Hesiod. Al­
teori, el ar fi fost tutorele lui Criteis şi nu soţul
ei. în alte variante, apare drept bunicul lui
Homer sau chiar tatăl adoptiv al poetului, care
ar fi fost fiul unui demon (v. Criteis).
M A E R A 3. (Maipa.) Trei personaje mi­
tologice feminine au purtat acest nume.
1. M aera se numea mama lui Locros, 1
(v. acest nume).
2. O eroină din Arcadia, considerată
fiica lui Atlas şi soţia regelui Tegeates, unul
din fiii lui Licabn, care dăduse numele cetăţii
Tegeea. Ca şi soţul ei, ea avea mormântul pe
dealul din mijlocul cetăţii (Agora). Maera,
soţia lui Tegeates, era mam a lui Leimon şi
Scefros, precum şi a lui Cidon, Archedios şi
Gortis (v. Leimon).
3. în sfârşit, Maera era numele unui
câine (sau al unei căţele) al eroului Icarios, cel
care introdusese viţa de vie în Atica şi a fost
sfâşiat de către ţăranii care se îmbătaseră (v.
1 M acris: APOLL. RH., Arg., IV, 1131, si scol. la. v.
, 1131; 1138.
* M aeon: 1) II, IV, 394; APD., B ib i, III, 6, 5; STAT.,
Theb., II, 693; PAUS., IX, 18, 2; EUR., trag. pier­
dută Antigona (NAUCK, p. 322); HYG., Fab., 72;
DIOD. SIC., IV, 65. 2) V. art. Criteis; si
MÜLLER, Hist., gr. fr., I, 46 şi 277; SUID., s. v.
„ '‘Ouripos.
J M a e ra : 1) V. Locros. 2) PAUS., VIII, 48, 6; 53, 2; si
urm. 3) APD., B ib i, III, 14, 7; HYG., Fab., 13Ö;
Astr. poet., II, 4; OV., Fast., IV, 939 şi urm.
Pierre G R IM A L
Icarios şi Erigone). Prin lătrăturile sale, Maera
a condus-o pe Erigone, fiica lui Icarios, la
mormântul tatălui ei. După sinuciderea
Erigonei, el a rămas pe mormânt şi a murit de
disperare, ori s-a aruncat în izvorul Onigros.
Dionysos a prefăcut acest câine credincios
într-o constelaţie: Constelaţia Câinelui. Se
pretindea uneori că Maera ar fi fost un câine al
Iui Orion (v. acest nume).
M A G N ES4. (Mayurjs'-) Magnes era un erou
din Tesalia, care dăduse numele ţinutului
Magnesia. Genealogia sa diferă în funcţie de
variante şi autori. Cel mai adesea, trecea drept
fiul lui Eol şi al Enaretei (tab. 8). Din iubirea
sa cu o Naiadă, Magnes a avut doi fii, Polidec-
tes şi Dictis, care au jucat un rol în legenda lui
Perseu (v. Danae si Perseu). Diverse tradiţii îi
atribuie şi alţi fii: fiinoeu, Alector, Eurinomos,
Pieros.
Alţi mitografi îl prezentau ca fiul lui Zeus
şi al Tiiei şi fratele lui Macedon (v. acest
nume).
Hesiod, după cum comenta Antoninus Li-
beralis, îl considera drept fiul lui Argos şi al
Perinelei, una din fiicele lui Admet (tab. ’33).
în acest caz, Magnes ar fi fost fiul lui Hime-
neos. în sfârşit, se afirma uneori că Magnes
l-a r fi avut ca fiu pe Pieros, tatăl lui Hime-
neos, şi nu pe Himeneos.
M A IA 5. (M ala) Două eroine mitologice au
purtat numele de Maia.
1. O fiică a lui Atlas şi mama lui Her­
mes (tab. 25). Mama sa ar f i’fost Pleione, una
din Pleiade. După o altă tradiţie, numele ma­
mei sale ar fi fost Sterope.
Maia era o Nimfă de pe Muntele Cilene din
Arcadia. Acolo a iubit-o Zeus şi a dat naştere
lui Hermes. Legenda sa este extrem de săracă,
în afară de naşterea lui Hermes, M aia apărea
doar ca doică a lui Arcaş, după moartea m a­
m ei acestuia, Callisto (v. Arcaş).
*2. La Roma, exista o străveche zeiţă nu­
mită Maia, care nu avea desigur, la origine,
nici o legătură cu Maia din mitologia greacă.
Ea apărea uneori ca o divinitate subalternă,
asociată lui Vulcan, zeul Focului. Luna mai îi
era consacrată în mod deosebit. După intro­
ducerea influenţei elenistice, această zeiţă a
fost identificată cu zeiţa omonimă din mitolo­
gia greacă şi a fost considerată mama lui M er­
cur.
M agnes: APD., B ib i, 1,-7, 3; 9, 6; HYG., Astr. Poet.,
II, 2; PAUS., VI, 21, 11; EUST., la Hom., p. 338,
21; scol. la EUR, Phen., 1760; ET. BYZ., s. v.
MaiceSopia; ANTON. LIB., Tr., 23; TZET., la
LYC 831
5 M aia: l j Odys.. XIV, 435; HfiS., Theog., 948; SERV.
Ia VIRG., En., VIII, 130; scol. la PIND., Nem., II,
16; ESCH., Choeph., 813; DIOD. SIC., III, 60;
APD., Bibi., III, 10, 1 si 2; 8, 2. Cf. L.
RADERMACHER, Nordische und hellenische
Sage, F. und F., 1938, p. 39. 2) A. GELL., N. A.,
XIII, 23, 1 si urm.; CENSOR., De die Nat., XXII,
12; MACR.; Sat., I, 12, 19; JEAN LE LYD., Des
Mois, IV, 52.
DICŢIONAR D E MITOLOGIE GREACĂ ŞI R O M A N Ă
M A L C A N D R O S . (MdÂKavSpos'.) Malcan-
dros era un rege din cetatea Byblos, la curtea
căruia Isis a fost sclavă. într-adevăr, Isis
fusese doică pentru copilul reginei din Byblos,
numită Astarte, Saosis, ba chiar Nemanous, în
timp ce căuta trupul lui Osiris.
*M A M ER C U S2. Doi eroi mitologici au
purtat acest nume latin, în care putem re­
cunoaşte numele italic al lui Marte: Mamers
(cf. Mavors).
1. M amercus era un fiu al lui Pitagora,
poreclit Aemilius (adică „Amabilul“), datorită
manierelor sale delicate. Acest Mamercus
Aemilius ar fi fost strămoşul gintei Aemilia. O
altă variantă a legendei îî prezenta nu ca fiul
lui Pitagora, ci al regelui Numa, ale cărui re­
laţii cu Pitagora şi Şcoala Pitagoreică ne sunt
cunoscute (v. Numaj.
2. A doua legendă a fost consemnată de
Plutarh şi s -a inspirat vizibil din mitul lui
Meleagru. Luând înfăţişarea unui păstor,
Marte o lăsase însărcinată pe Silvia, soţia lui
Septimius Marcellus, şi i-a dat o lance, de
care depindea soarta copilului ce avea să se
nască. Când a venit pe lume, acel fiu a primit
numele de Mamers Mamercus. El s-a în­
drăgostit de fiica unui anume Tuscinus, care a
fost apoi ucis de tatăl său „uman“, Septimius.
Şi cum, M amers M amercus doborâse la
vânătoare un mistreţ monstruos, trimis de
Ceres, el i-a dăruit iubitei sale trofeul format
din botul şi colţii animalului. Insă, cei doi fraţi
ai mamei sale, Scymbrathes şi Muthias, indig­
naţi, au luat aceste trofee, iar Mamercus i-a
ucis pe amândoi. Pentru a-1 pedepsi, Silvia a
ars lancea şi Mamercus a murit.
*M A M U RIU S3. Atunci când cerul i-a
trimis un scut sacru regelui Numa, ca semn al
victoriei cetăţii Roma, Numa s-a gândit, pen­
tru a împiedica orice încercare de furt, să mai
facă alte unsprezece scuturi asemănătoare, pe
care le-a încredinţat Salienilor. Făurarul în­
sărcinat a fost un Osc, numit Mamurius, care
nu a cerut altă răsplată decât să fie pomenit în
cântecul pe care Salienii îl cântau în timpul
procesiunii solemne a scuturilor („anciles“).
Numa a fost de acord.
Exista la Roma o sărbătoare, în cursul
căreia, un bătrân, botezat pentru acea ocazie
Mamurius, era bătut cu nuiele albe şi alungat
din cetate. Sărbătoarea era numită Mamuralia
şi era celebrată la 14 mai.
2 M aicandros: PLUT., De Iside et Osir., 15 si urm.
M am ercus: 1) PLUT., Aem., 2; PAUL, p. 23, s. v.
Aemiliam; DEN. HAL., II, 76. 2) PLUT., Paraît,
, 26.
J M am u riu s: PLUT., Numa, 13; FESTUS-PAULUS,
p. 131, 11; Ov„ Fast., III, 389; VARR., L. L„ VI,
45; DEN. HAL., II, 71; JEAN -LE LYD„ Des Mois,
IV, 3,, 6; SERV., la VIRG., En., VII, 188; G.
DUMEZIL, Tarpéia, Paris, 1947; J. LOICQ,
Manurius Veturius..., în Hommages la J. Bayet, p.
401-426.
313
MANDILAS . (MavSvXas'.') Mandilas era
un păstor din Dodone, care furase cea mai
frumoasă oaie a unui păstor învecinat şi o
ţinea ascunsă în staul. Păgubaşul şi-a căutat
oaia peste tot şi nu a găsit-o. In cele din urmă
a întrebat oracolul lui Zeus, aflat în apropiere.
Stejarul sacru i-a răspuns, pentru prima dată,
printr-o voce, spunându-i că vinovatul era cel
mai tânăr dintre păstorii ţinutului. Astfel,
Mandilas, care era într-adevăr cel mai tănăr
păstor din zonă, a fost descoperit şi a trebuit să
înapoieze oaia. însă, indignat împotriva ora­
colului, el a ridicat securea să lovească stejarul
sacru. Deodată, o porumbiţă a ieşit dintr-o
scorbură a copacului şi l-a făcut să-şi
schimbe gândul.
M ANES5. (Mâvr\?) Manes era un rege le­
gendar al Frigiei, după unele tradiţii, fiul lui
Zeus şi al Gaiei (Pământul). Căsătorit cu Cal-
lirhoe’ el a avut trei copii: A tis, Cotis şi
Acmon (v. Lidos şi Tyrrhenos).
*M ANI6. Manii erau sufletele morţilor, în
credinţa romană. Ei erau numiţi şi invocaţi
prin antifrază (printr-un cuvânt cu sens opus,
ca şi Eriniile), manes fiind un cuvânt latin
străvechi cu sensul de „Binevoitorii“. Astfel,
prin simpla lor invocare, flatându-i inocent,
deveneau binevoitori.
Manii constituiau obiectul unui cult. Li se
oferea vin, miere, lapte etc. şi flori. Le erau
consacrate în mod special două sărbători:
rosaria (sau violaria), în care mormintele erau
împodobite cu flori de trandafir sau cu violete,
şi parentalia, care ţinea de la 18 la 21 febru­
arie. Se spunea că sărbătoarea parentalia ar fi
fost introdusă în Italia de către Enea, care o
instituise în onoarea tatălui său, Anchise. Se
povestea că, într-un an, la Roma, oamenii
neglijaseră să celebreze această sărbătoare a
morţilor, iar aceştia se răzbunaseră învadând
cetatea. îşi părăsiseră mormintele şi se
răspândiseră peste tot. N u au fost liniştiţi decât
prin celebrarea riturilor.
Uneori li se atribuia zeilor Mani o
strămoaşă comună, zeiţa Mania, sau Mama
Manilor.’ Această divinitate, foarte vagă,
aparţinea categoriei geniilor populare. Avea
un cult Ia Compitalia, atunci cand erau săr­
bătoriţi Larii răscrucilor.
M ANIA7. (M ana.) M ania era personifi­
carea nebuniei. Era asemănătoare Eriniilor şi
tuturor geniilor infernale, semizeilor şi sem i-
abstracţiilor simple (precum Ate, Eroarea
etc.), care erau agenţii mâniei divine. Mania
1 M andilas: Scol. la Odys., XIV 327.
M anes: HDT., I, 94; IV, 45; ET. BYZ., 5. v. ‘Ai^owa;
, DEN. HAL., I, 27.
M ani: VARR., L. L„ VI, 2; VI, 2; IX, 61; MACR.,
Sat., I, 3, 13; 7, 34 si urm.; SERV., la VIRG., En„
I, 139; II, 268; III, 63; OV., Fast., II, 523 ?i urm.;
CIC., in Pis., VI, 16; in Vol., 14. Cf. J. P.
7 JACOBSEN, Les Manes, trad, fr., Paris, 1924.
M ania: II., XXII, 460; QUINT. SM., V, 451 ?i urm.;
PAUS., VIII, 34; 1; PLAT., Phedr., 265 a.
314
era trimisă, de exemplu, asupra celor care nu
respectau riturile şi le tulburau spiritul. Ea era
cea care îi împingea în catastrofe, crime, în
care omul normal vedea intervenţia divinităţii
(v., de exemplu,. Oreste, Heracles etc.)
M A N T O 1. (Mavrco) Manto, al cărui nume
evoca ideea de divinaţie, de prezicere, era
fiica lui Tiresias. Ca şi tatăl ei, avea darul pro­
feţiei. Legenda o înfăţişează însoţindu-1 pe
tatăl ei orb pe drumurile Beoţiei, după cuceri­
rea Tebei de către Epigoni. însâ Tiresias a
murit la Haliartos, înainte de a ajunge la Delfi,
unde se ducea Manto. Victorioşi, locuitorii din
Argos juraseră într-adevăr, înainte de cuceri­
rea cetăţii, să-i consacre lui Apollo „ceea ce
ar fi fost mai frumos din prada luată“, iar
Manto a fost desemnată ca ofrandă adusă
zeului. Ea a rămas mult timp la Delfi, per-
fecţionându-se în arta divinaţiei şi jucând
rolul Sibilei, până în ziua în care zeul a trim i­
s-o în Asia Mică, unde ea a întemeiat cetatea
Claros. Acolo, M anto s-a căsătorit cu Racios,
un erou originar din Insula Creta, cu care a
avut un fiu (unii mitografi i-1 atribuie lui
Apollo), prezicătorul Mopsos, celebru pentru
rivalitatea sa cu prezicătorul Calchas (v. Cal­
chas şi Mopsos).
O tradiţie diferită o prezintă pe Manto
căsătorită cu Alcmeon şi dăruindu-i un fiu,
Amfilohos cel Tânăr (numit ca şi unchiul său;
tab. 1 şi Amfilohos). Insă Manto, soţia lui
Alcmeon, nu ar fi fost fiica lui Tiresias, ci a
lui Poliidos.
Vergiliu mai amintea de o eroină numită
Manto, care ar fi dat numele cetăţii italiene
M antova (v. Aucnus şi Bianor).
M A R A TO N 2. (MapadtSv.) Maraton era,fiul
lui Epopeu (tab. 10), regele din Sicione. încă
de când trăia tatăl său, el a plecat din Sicione,
fiind alungat de nedreptatea şi violenţa lui
Epopeu. S -a refugiat în Atica, unde a instituit
primele legi. La moartea tatălui său, el s-a
întors în patrie şi a reunit sub puterea sa
cetăţile Sicione şi Corint. A avut doi fii, Si-
cion şi Corintos, care au dat numele celor
două cetăţi.
M araton era eroul zonei atice Maraton (v.
şi Maratos).
M A R A TO S3. (Mdpados\) Un erou numit
Maratos era originar din Arcadia şi îl însoţea
pe Echedemos în expediţia Dios’c urilor îm­
potriva Aticii (v. Dioscuri). Maratos s-a sacri­
ficat de bunăvoie, deoarece un oracol ceruse o
M anto: Scol. la APOLL. RH., Arg., I, 308; EUR.,
Phèn., 834; 953; PAUS., VII, 3, 1 si urm.; IX, 10,
3; 33, 2; VIRG., En„ X , 199; Ov .,'Mét., VI, 157;
IX, 285 si urm.; HYG., Fab., 128; APD., B ib i, III,
7, 4 şi 7; Ep„ VI, 3; DIOD. SIC., IV, 66 (care o a; EUR-, Cycl., 141 şi urm.; NONN., Dion., XV,
cunoaşte pe Dafne); CONON, Narr., VI. Cf. Ch.
PICARD., Ephèse et Claros; A. MOMIGLIANO,
M anto e l ’oracolo di Apollo Ciarlo, R. F. I. C.,
, 1934, p. 313-321.
. M a rato n : PAUS., I, 15, 3; 32, 4; II, 1, 1 ; 6, 5.
M arato s: PLUT., Phés., 32; SUID., .v. v. Mapa0cóv.
Pierre G RIM A L
victimă omenească pentru a asigura victoria
asediatorilor. Numele său a fost dat zonei
Maraton.
M ARIA N D IN O S4. (MaptauSvuos'.) M a ri-.
andinos era regele şi eroul care a dat numele
Mariandinilor, un popo/ ce trăia în Bitinia. Era
un urmaş al lui Eol. în plus, el a domnit şi
peste o parte din Paflagonia si a anexat ţinutul
Bebricilor. Trecea drept fiuf lui Fineu, 3 (v.
acest nume), fiind aşadar un trac. M ama sa ar
fi fost Idaea. Dar uneori, Mariandinos era
considerat fiul lui Cimmerios, al lui Frixos,
sau pur şi simplu un fiu al lui Zeus.
*M A RICA 5. Marica era o Nimfă din Min-
tumes, în Latium, unde avea o dumbravă
sacră. Vergiliu o considera mama regelui
Latinus şi soţia zeului Faunus.
Alteori se considera că Marica nu ar fi fost
decât Circe divinizată.
M ARM AX 6. (Mapţiaf.) Marmax era unul
dintre pretendenţii la mâna Hippodamiei. El a
fost ucis de Oenomaos (v. Hippodamia) şi
îngropat împreună cu cei doi cai, Partenias şi
Erifas.
M A RO N 7. (Mâpaji'.) în Odiseea, Maron,
fiul lui Evantes, era un preot al lui Apollo, în
cetatea tracă Ismaros. Deoarece Ulise îl pro­
tejase pe el şi familia sa împotriva jafului,
Maron i-a dăruit un vin dulce, foarte tare şi
preţios. Cu acel vin a reuşit Ulise să îl îmbete
pe Ciclopul Polifem şi, în cele din urmă, să
scape de el (v. Polifem şi Ulise).
Prin tatăl său, Evantes, Maron era nepotul
lui Dionysos. Euripide îl considera chiar fiul
zeului şi însoţitorul Silenei. La Nonnos, asimi­
larea ciclului dionysiac era şi mai completă:
Maron ar fi fost fiul Silenei şi însoţitorul lui
Dionysos în expediţia împotriva Indiei. în
poem, el apare ca un bătrân, căruia îi tremurau
mâinile şi care nu-şi regăsea vigoarea decât
pentru a bea şi a cânta laude lui Dionysos ori
cântece de petrecere.
Ca prototip al beţivului „perfect“, Maron
figura pe o fântână din Roma, în porticul lui
Pompeius.
M ARPESSA8. (Mapmjooa.) M arpessa era
4 M ariandinos: ET. BYZ., s. v. MapiavSwLa; EUST., la
DEN. LE PER., p. 787, 791; STRAB., XII, 545;
scol. la APOLL. RH., Arg., II, 181; 140; I, 1126; II,
. 723; scol. la ESCH., Pers., 941.
M arica: SERV., la VIRG., En„ VII, 47; XII, 164;
LACT., Inst. Div., I, 21; 23. Cf. W. BORGEAUD,
R Marica, R. E. L„ 1947, p. 85 si urm.
6 M arm ax : PAUS., VI, 21, 7 si 10; scol. la PIND., O l,
, 1,114.
M aron: Odys., IX, 197 si urm.; scol. la v. 197;
EUST., la Odys.. IX, 30; STRAB., VII, fr. 44 şi 44
141 si urm.; XIX, 167 si urm.; 293 si urm.; XXIII,
209 'si urm.; XXXVI,' 290 si urm.; XLIII, 75;
ATHÈN., I, 26 a, 33 d; HYG., Fab.. 116; 125;
. DIOD. SIC., 18 şi 20.
M arpessa: APD., B ib i, I, 7, 7 si urm.; PLUT.,
P arali, 40; II., IX, 557 şi urm.; PÂUS., IV, 2, 7.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
fiica lui Evenos si nepoata lui Ares. M ama sa
era Demonice. tfneori trecea drept fiica lui
Oenomaos si a Alcippei. în timp ce era
logodită cu Idas, ea a fost răpită de Apollo.
D ar Idas l-a atacat pe zeu şi cei doi luptători
nu au fost separaţi decât la intervenţia lui Zeus
(v. Apollo şi Idas). M arpessa a avut dreptul să
aleagă pretendentul preferat şi l-a ales pe Idas,
fiindcă îi era teamă să nu fie părăsită de
Apollo, când va îmbătrâni (cf. Coronis, 1).
Idas şi M arpessa au avut o fiică, numită
Cleopatra, dar pe care ei o strigau Alcione, în
amintirea răpirii Marpessei (tab. 19 şi Melea-
gru).
M A R SIA S1. (Mapavas’.) Marsias era un Şi-
len, a cărui legendă era plasată în Frigia. In
general, el trecea drept inventatorul flautului
cu două tuburi (spre deosebire de syrinx sau
de nai). în această calitate, el figura uneori
printre însoţitorii Cibelei, care cântau şi ei din
flaut şi din tamburină.
Părinţii lui M arsias erau Hiagnis şi Olim-
pos (sau chiar Oeagru). La Atena, se povestea
că flautul fusese inventat în realitate de către
zeiţa Atena, dar văzând într-un pârâu ce mult
îşi deformase buzele după ce cântase cu el, l-a
aruncat cât a putut de departe. O variantă a
legendei susţinea că zeiţa făcuse primul flaut
din oase de cerb, în cursul unui banchet al
zeilor. Dar, Hera şi Afrodita, văzând-o su-
flând, au ironizat felul în care îi deformase
faţa, încât Atena s-a dus imediat în Frigia şi
s - ’a privit în apa unui râu. Acolo, ea şi-a dat
seama că zeiţele aveau dreptate şi a aruncat
flautul departe, ameninţând cu cefe mai cum­
plite pedepse pe oricine l-a r fi luat de jos.
Marsias a fost acela şi pedeapsa i-a fost apli­
cată de Apollo.
M ândru de descoperirea sa şi apreciind că
muzica de flaut era cea mai frumoasă din
lume, M arsias l-a provocat într-adevăr pe
Apollo să cânte la rel, cu lira sa. Apollo a
acceptat provocarea, cu condiţia ca învingăto­
rul să-i poată aplica învinsului tratamentul pe
care l-a r fi vrut. Prima încercare a rămas fără
învingător, dar Apollo l-a provocat pe adver­
sarul său să cânte ţinând instrumentul invers,
aşa cum făcea el cu lira şa. în faţa acestei
„perfecţiuni“ a lirei, M arsias a fost declarat
învins, şi Apollo, agăţându-1 de un pin (sau de
un platan, după consemnarea lui Plinius), l-a
jupuit de viu. După această întâmplare, Apollo
s-a r fi căit pentru mânia lui, şi-ar fi spart lira,
iar pe Marsias l-a r fi prefăcut’în râu.
Supliciul lui Marsias era o temă frecventă
în arta elenistică. Fratele lui M arsias era Babis
(v. acest nume).
1 M arsia s: HDT., VII, 26; DIOD. SIC., III, 58 si urm.;
PAUS., I, 24; II, 7, 9; 22, 9; X, 30, 9; PLUT., De
Mus., 5 si 7; Alcib., 2; Ov., Met., VI, 383 si urm.;
Fast., VI, 696 si urm.; PALAEPH., Incr., 48;
HYG., Fab., 165; scol. la ESCH., Pers., 917;
TZET., Chil.. I, 15; APD., Bibl., I, 4, 2. Cf. S.
REINACH, în Cultes, M ythes et Religions, IV, p.
29-44.
315
*M A RTE2. Marte era zeul roman identifi­
cat cu zeul elen Ares. Dar, el apărea în cele
mai vechi religii italice, existând cu mult îna­
inte de introducerea zeului Ares. în mod
firesc, majoritatea legendelor în care Marte a
jucat un rol, din literatura clasică, nu sunt
decât transpuneri ale miturilor greceşti. De
exemplu, iubirea dintre Marte şi Venus, cân­
tată de Lucreţiu la începutul poemului său
Despre natura lucrurilor, se bazează pe aven­
tura amoroasă a Afroditei şi a lui Ares, aşa
cum fusese descrisă de Homer (v. Afrodita).
La fel, legenda care îl prezintă pe Marte drept
fiul lunonei, aşa cum Ares era fiul Herei. O
tradiţie curioasă, consemnată de Ovidiu,
susţinea că Iunona l-a r fi zămislit pe Marte
fără ajutorul lui Iupiter, graţie unei flori
magice, cu virtuţi „fecundante“, pe care i-o
adusese Flora (v. acest nume).
Este greu să recunoaştem în legende ele­
mentele propriu-zis italice. Aventura sa cu
Anna Perenna (v. acest nume) este probabil
legată de legenda lui Mamurius Veturius,
personificarea anului „vechi“, cel care se du­
cea, atunci când începea anul nou (în luna
martie, conform vechiului calendar roman).
Era vorba atunci de o simbolizare a credin­
ţelor şi a riturilor proprii mitologiei romanice.
în epoca clasică, Marte apărea la Roma ca
zeul războiului. Dar aceasta nu era singura lui
atribuţie. Sărbătorile sale, grupate, în general,
în luna care îi era consacrată, prezentau
trăsături agrare evidente, ceea ce i-a făcut pe
unii mitografi moderni să presupună că, în
perioada primitivă, Marte era un zeu al vege­
taţiei. Cu toate acestea, oricât de ingenios ar fi
acest punct de vedere, el este departe de a fi
unanim acceptat. Marte, zeu războinic, era şi
zeul primăverii, pentru că sezonul războiului
începea o dată cu sfârşitul iernii. Era şi zeul
tinereţii, fiindcă războiul era obiectul de ac­
tivitate al tineretului. El era cel care, în timpul
„primăverilor sacre“, îi ghida pe tinerii care
emigrau din cetăţile sabine, pentru a fonda
cetăţi noi şi pentru a găsi noi locuri unde să se
stabilească. Intr-adevăr, la Sabini, exista obi­
ceiul de a -i consacra lui Marte o „clasă“ în­
treagă de tineri. Tinerii desemnaţi astfel emi­
grau asemenea unor roiuri de albine ce
părăseau vechiul stup şi îşi căutau norocul în
altă parte. Acest obicei era numit „ver sa-
crum adică „primăvara sacră“. Uneori,
aceşti imigranţi erau călăuziţi pe drum de o
pasăre sau un animal; ciocănitoarea verde sau
lupul, de exemplu, amândouă consacrate lui
Marte. Poate că astfel se explică rolul jucat de
lupoaică, animal închinat lui Marte, în mitul
2 M arte: Ov., Fast., III, 525 si urm.; V, 251 si urm.;
Trist., II, 296; A. GELL.,’ N- A., XIII, 23; DEN.
HAL., I, 16; 31; FEST., p. 379; STRAB., V, 4, 12,
p. 250; VIRG., En., IX, 516 şi SERV., ad loc. Cf. J.
CAPCOPINO, Louve du Capitole; ALTHEIN,
Terra Mater, şi Die Gr. Götter; G. HERMANSEN,
Studien über den Italischen und der Romanischen
Mars, Copenhague, 1940.
316
Romei primitive (v. Romulus). Pe baza acestor
elemente, mitografii antici ar fi construit
povestea despre Marte, tatăl celor doi gemeni,
Romulus şi Remus, pe care i-a r fi avut în
urma iubirii sale cu Rea (v. acest nume). Cei
doi copii, abandonaţi apoi pe munte (în acest
caz, „Muntele“ Palatin) aşa cum se întâmpla
în legendele greceşti, ar fi fost hrăniţi de un
lupoaică, animalul sacru trimis de tatăl lor
(Telef, de exemplu, fusese hrănit de o
căprioară) şi ar fi fost crescut de păstori. Ast­
fel se explica faptul că cei doi copii ai Reei au
putut fi numiţi „copiii Lupoaicei“ sau copiii
lui Marte. S -a arătat că aceste legende se dez­
voltaseră în jurul unei statui străvechi, în­
făţişând Lupoaica, la adăpostul căreia apărea
imaginea a doi omuleţi, simbolizând, în
funcţie de epocă, fie neamul sabin şi neamul
latin (cele două elemente etnice reunite în
Roma primitivă, după istoricii romani), fie
poporul roman şi poporul din Campania, după
alianţa dintre Roma şi Capua, împotriva popu­
laţiilor italice din interiorul peninsulei.
în afară de romani, şi alte popoare îl aveau
e M arte ca „strămoş“’: Marsii (populaţie sa-
E ellică, împotriva căreia Roma a trebuit să
lupte mult timp), Marrucinii, Mamertinii etc.
al căror nume indica relaţiile care îi legau de
zeu.
* M A T E R M A T U T A 1. M ater Matuta, zeiţa
dimineţii sau a aurorei, avea un cult la Roma.
Sărbătoarea sa era celebrată la 11 iunie, fiind
numită Matralia. în acest cult erau admise
femeile căsătorite o singură dată şi al căror soţ
trăia încă. Sclavele erau excluse cu cea mai
mare stricteţe.
Templul zeiţei M ater Matuta se înălţa în
Forum Boarium, alături de portul Romei, iar
legenda susţinea că zeiţa nu era alta decât Ino-
Leucoteea (v. acest nume), care ajunsese la
Roma după sinuciderea şi transformarea sa în
zeiţă mannă. Ovidiu povestea că, la sosirea sa,
M ater Matuta întâlnise Bacchantele celebrând
riturile dionysiace în dumbrava sacră a
Stimulei (identificată cu Semele). Dar, la in­
stigarea Iunonei (Hera o duşmănea pe Io, care
fusese doica lui Dionyso’s, v. Ino), Bac­
chantele s-au aruncat asupra ei, mani-
festându-se violent. Alertat de ţipetele sale,
Hercule (Heracles), care tocmai se găsea prin
apropiere, a sărit şi a eliberat-o. Apoi a în-
credinţat-o Carmentei, mama lui Evandru, iar
aceasta a anunţat-o că va avea un cult la
Roma, împreună cu fiul ei, care avea să fie
M a ter M a tu ta : PRISC., II, 53; PAUL., p. 122; 125;
FEST., 158; 161; PLUT., Qu. Rom., 16; 17; Ov„
Fast., 473 si urm.; CIC., Tusc., I, 28; De Nat.
Deor., III, 48; SERV. la VIRG., En„ V, 241; la
Georg., I, 437; AUGUST., Cit. de D„ 18, 14;
LACT., Ist., Div., I, 21; 23; HYG., Fab., 2; 125;
224. Cf. HALBERSTADT, M ater Matuta,
Francfort, 1934; L. CURTIUS, in Rom. Min., 1925,
p. 479-489; H. J. ROSE, in Cl. Qu., 1934, p. 156-
158; M. MARCONI, Riflessi mediterranei..., Coll.
R. Univ., Milano, 1939.
Pierre G R IM A L
venerat sub numele de Portunus (v. acest
nume).
M E A N D R O S 2. (M m a vS p o s •.) Meandros' era
zeul râului cu acelaşi nume din Asia Mică. Ca
toate râurile, el era fiul lui Oceanos şi al lui
Tethys. I se atribuiau mai multe fiice:’ Samia,
eroina care a dat numele Insulei Samos,
situată nu departe de vărsarea râului Mean­
dros, Ciane, mama lui Caunos şi a lui Biblis,
Callirhoe, şi câţiva fii, printre care figurează
Marsias şi Babis.
M E C IS T E U 3. (Mrjn oreu.s’.) Mecisteu era
unul din copiii lui Talaos şi ai Lisimahei (tab.
1). Prin urmare, era fratele’lui Adrast. Fiul său
era Eurial (v. acest nume). El figura printre cei
Şapte Comandanţi militari porniţi împotriva
f e b ei, fiind ucis în faţa cetăţii de către
Melanippos. Fiul său, Eurial, a participat la
expoziţia Epigonilor.
M E C O N 4. (MrjKojv.) M econ era un locuitor
din cetatea Atena, iubit de Demetra. Zeiţa l-a
prefăcut într-un mac (se stie că macul era o
plantă consacrata Demetrei).
M ED EEA 5. (MrjSeia.) Medeea era fiica re­
gelui Colchidei, Eetes (v. acest nume). Prin
urmare, era nepoata lui Helios (Zeul Soarelui),
si nepoata vrăjitoarei Circe. Mama sa era
bceanida Idyia. Dar, uneori, i se atribuia ca
mamă zeiţa Hecate, patroana tuturor vrăji­
toarelor, mai ales în tradiţia urmată de Diodor,
în care Hecate ar fi fost soţia lui Eetes şi
Medeea sora Circei.
în literatura alexandrină şi la Roma,
Medeea devenise tipul vrăjitoarei, un rol pe
care îl jucase deja în tragedia antică şi în le­
genda Argonauţilor.
Fără Medeea, Iason nu ar fi putut să obţină
Lâna de Aur: ea a fost cea care i-a dat alifia
destinată să-l protejeze de arsurile taurilor lui
Hefaistos (v. Argonauţi) şi care a adormit
dragonul prin farmecele sale. O tradiţie târzie,
consemnată de Diodor, ne spune că Medeea
era, în realitate, o prinţesă plină de omenie,
care se opunea politicii tatălui său de a -i ucide
2 M eandros: HÉS., Théog., 339; PAUS., VII, 4, 1; Ov„
, Mét., IX, 450; ET. BYZ., s. v. AXâavSa.
J M ecisteu: APD., Bibl., I, 9, 13 si 16; III, 7, 2; II., II,
565-566; XXIII, 677-678; PAUS., I, 28, 1; IX, 18,
. 1 ;H D T .,1 ,67.
’ M econ: SERV., la VIRG., Géorg., I, 212.
M edeea: HÉS., Théog., 956 si urm.; PIND., Pyth., IV,
15 si urm.; scol. la PIND., Ol„ XIII, 74; HDT.,
VIII, 62; EUR., M édée; passim, si scol.; cf. SÉN.,
Mèdèe; APOLL. RH., Arg., passim; scol. la I,
1289; III, 342; IV, 223; 814; PLUT., Thés., 12;
DIOD. SIC., IV, 45 si urm.; TZET., la LYC., 175;
1315; 1318; H Y G .,’F a 6„ 25; 26; 27; 239; ET.
BYZ., J. v. TO|ieûs; Ov., Mét., VII, 1 si urm.; Hér.,
XII, APD., Bibl., I, 9, 16; 23 si urm.; Ep., V, 5;
PAUS., II, 3, 6 la 11; 12, 1; V, 18, 3; VIII, 11, 2;
DRACONTIUS, în Poet lat. (BAEHRENS), V,
192 si urm.; L. SECHAN, La légende de Médée, R.
E. G., XI (1927), p. 234 si urm. R. JEPPERS,
Medea, New York, 1946.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
toţi străinii ajunşi pe mare în ţinutul său.
tat de opoziţia ei, Eetes a întem niţa-o, de
unde nu i-a fost greu să scape, ceea ce s-a
întâmplat exact în ziua în care Argonauţii au
debarcat pe ţărmul din Colchos. Medeea si-a
legat imediat soarta de soarta lor, făcându-1 pe
Iason să îi promită că o va lua în căsătorie,
dacă vrăjitoarea l-a r fi ajutat să obţină Lâna
de Aur, după care venise de departe. Iason i-a
promis şi, profitând de cunoaşterea ţinutului,
Medeea a reuşit să deschidă templul unde se
afla preţiosul obiect, în timp ce Argonauţii îi
atacau pe soldaţi şi îi puneau pe fugă. Această
tradiţie, de inspiraţie evhemeristă, nu este
decât interpretarea „raţională“ a diferitelor
episoade ale legendei: taurii ce suflau foc erau
soldaţi originari din Tauri da, blana berbecului
nu era decât armura unui om numit Berbecul,
preceptor al tânărului Frixos, fiul lui Atamas,
care se rătăcise.
Oricum ar fi, după obţinerea Lânei de Aur,
Medeea a fugit cu Iason şi cu Argonauţii.
Toate legendele sunt de acord în această
privinţă: el îi promisese să o ia în căsătorie şi
toate crimele ulterioare ale Medeei erau
scuzate sau cel puţin explicate prin încălcarea
jurăm ântului de către Iason. Pentru a-1 urma şi
a -i asigura victoria, M edeea nu numai că-şi
trădase şi abandonase tatăl, ci îl luase ostatic
pe propriul frate, Apsirtos, pe care nu a ezitat
să-l ucidă şi să -l taie în bucăţi, întârziindu-i
astfel pe urmăritorii trimişi de Eetes (v. Argo­
nauţi).
Căsătoria lui Iason cu M edeea nu a fost
celebrată imediat, în Colchida. A fost
întârziată până când au făcut escală la regele
Alcinoos şi, într-un fel, impusă de Arete, soţia
regelui Feacilor, lui Iason şi Medeei: într-a-
devăr, Alcinoos decisese să o predea pe
Medeea trimişilor lui Eetes, care o cereau să o
pedepsească pentru crimă, dar numai dacă nu
ar mai fi fost fecioară. Arete a prevenit-o în
secret pe Medeea despre hotărârea regelui şi
Iason s -a căsătorit cu ea pentru a o salva (v.
Alcinoos şi Argonauţi), în grota lui Macris (v.
acest nume).
Exista o tradiţie foarte târzie, după care
Iason se căsătorise cu M edeea chiar în Col­
chida, unde rămăsese timp de patru ani, îna­
inte de a împlini faptele eroice pentru care
venise. Medeea, preoteasă (ca şi Ifigenia în
Taurida) a zeiţei Artem is-H eca’te, ar fi fost
însărcinată să ucidă ea însăşi pe toţi străinii
care ajungeau pe ţărmul Colchidei. Dar,
văzându-1 pe Iason, ea fusese cuprinsă de o
dragoste bruscă (inspirată direct de Afrodita)
şi scena sacrificiului s-a r fi terminat printr-o
căsătorie. Această versiune, inspirată în mod
evident de povestea Ifigeniei şi a lui Oreste,
nu pare să fie primitivă.
Hesiod pomeneşte un fiu al lui Iason şi al
Medeei, numit Me’d eios (v. acest nume). Alţi
autori amintesc despre o fiică, Eriopis. Mai
târziu, în tradiţia tragică, li se atribuie doi fii,
Feres şi Mermeros. în sfârşit, Diodor con­
3 17
semnează numele lui Tesalos, Alcimenes şi
Tisandros.
întorcându-se în cetatea Iolcos cu Iason,
Medeea a început să se răzbune pe Pelias, care
încercase să scape de Iason, impunându-i
căutarea Lânii de Aur (v. Iason si Pelias). Ea
le -a convins pe fiicele regelui ca era capabilă
să întinerească orice fiinţă vie ar fi vrut, fier-
bând-o într-o licoare magică, al cărei secret îl
deţinea. Sub ochii lor, ea a tăiat în bucăţi un
berbec bătrân, a aruncat bucăţile într-un cazan
pe care îl aşezase pe foc şi, într-o clipă, a ieşit
un miel jucăuş. Convinse de acest exemplu al
măiestriei sale, fiicele lui Pelias l-a u tăiat pe
tatăl lor şi au aruncat bucăţile într-un cazan
pus la dispoziţie de Medeea, din care Pelias nu
a mai ieşit niciodată. în urma acestei crime,
Acast, fiul lui Pelias, i-a izgonit pe Iason şi
Medeea din regatul său. O variantă a aceleiaşi
legende (destinată să explice faptul că întoar­
cerea lui Iason nu ar fi stârnit bănuielile lui
Pelias) susţinea că Medeea ar fi părăsit sin­
gură nava Argo şi a ajuns în Iolcos, îmbrăcată
ca o preoteasă a zeiţei Artemis. După înfăp­
tuirea crimei, fiicele lui Pelias, Peliadele, au
fugit îngrozite de ceea ce făcuseră. Medeea
l-a chemat pe Iason, care a încredinţat regatul
lui Acast, fiul lui Iason, ce îl însoţise, îm ­
potriva voinţei tatălui său, în căutarea Lânei
de Aur. Apoi, ca şi în versiunea precedentă,
Iason şi Medeea s-âu stabilit în Corint.
Corintul era cetatea de origine a lui Eetes
(v. acest nume). Acolo exista un cult al
„copiilor Medeei“, care a putut da naştere
episodului următor al legendei. Iason şi
M edeea au trăit o vreme în Corint, până când
regele Creon a vrut să-i dea eroului fata în
căsătorie. Iason a izgonit-o pe Medeea, dar
aceasta a obţinut o amânare de o zi, pe care a
folosit-o pentru a-şi pregăti răzbunarea. îm ­
bibând o rochie, precum şi ormamentele şi
bijuteriile în otrăvurile pe care le cunoştea, ea
le-a trimis, prin intermediul copiilor săi, feric­
itei rivale, Creuse. Imediat ce le -a îmbrăcat,
fiica lui Creon a fost cuprinsă de un foc miste­
rios. La fel a păţit şi tatăl ei, Creon, care i-a
sărit în ajutor. A luat foc şi palatul. în acest
timp, Medeea şi-a ucis proprii copii în tem­
plul Herei şi apoi a zburat spre Atena, într-un
car tras de cai înaripaţi, dăruit de Helios
(Soarele) bunicului ei (v. Creon). Se spune că
Euripide a susţinut pentru prima dată, despre
copiii Medeei, că ar fi fost ucişi de propria lor
mamă. în versiunea anterioară, ei ar fi fost
ucişi cu pietre de către locuitorii din Corint,
care îi pedepseau astfel pentru că aduseseră
Creusei rochia şi bijuteriile Medeei (v. şi
Mermeros).
Se spunea că Medeea ar fi fugit la Atena,
fiindcă îşi asigurase ajutorul lui Egeu, înainte
de a-şi ucide copiii. Ea îi promisese că era
capabilă să-i dăruiască alţi copii, dacă o va
lua în căsătorie (v. Egeu). Medeea a încercat
în zadar să-l ucidă pe Tezeu, atunci când
acesta a venit pentru a fi recunoscut de tatăl
318
său. Din această cauză, ea a fost izgonită din
Atena. S -a întors în Asia, însoţită de fiul pe
care l-a avut cu Egeu, Medos, cel care a dat
numele Mezilor. Apoi, Medeea s—a întors în
Colchida, unde Perses îi luase tronul lui Eetes
şi ea l-a ucis pe Perses pentru a -i reda regatul
propriului ei tată.
Mai exista o tradiţie conform căreia
M edeea nu ar fi murit, ci ar fi fost dusă în
Câmpiile Elezee, unde s-a r fi căsătorit cu
Ahile (în aceeaşi ipostază mai apar şi alte
eroine: Ifigenia, Elena şi Polixena).
M E D E IO S 1. (MtjSeios'■) Medeios, fiul lui
Iason şi al Medeei, a fost crescut de Centaurul
Chirori. N u ştim nimic altceva despre aven­
turile sale.
M ED O N 2. (MeScjv.) Cunoaştem trei eroi
mitologici care au purtat acest nume.
1. Primul era fiul natural al lui Oileu şi
al Renei. Era originar din Ftiotida, dar a tre­
buit să se exileze în urm a uciderii uneia dintre
rudele soacrei sale, Eriopis. Atunci când
Filoctet fusese lăsat bolnav, pe Insula Lemnos,
el a fost cel care a preluat comanda contin­
gentului compus din luptători din cetăţile
Metone, Taumaci, Meliboea şi Olizon. Medon
a fost ucis de către Enea, în faţa Troiei.
2. Un alt Medon era un crainic al pre­
tendenţilor la mâna Penelopei, în Insula Itaca.
Atunci când aceştia hotărâseră să-i întindă o
cursă lui Telemâc, când se va întoarce din
căutarea lui Ulise. Medon a dezvăluit complo­
tul Penelopei, astfel încât a fost cruţat de Ulise
în timpul masacrării pretendenţilor. Ovidiu şi
Apollodor îl socoteau printre pretendenţi. Cele
două versiuni nu sunt incompatibile între ele.
3. Medon se numea şi fiul lui Pilade şi
al Electrei, fratele lui Strofios (tab. 30).
M ED O S3. (MfjSos'.) Medos era unul din fiii
Medeei. Conform traditiei celei mai
răspândite, tatăl său ar fi fost Egeu (v.
Medeea). Dar, uneori, era considerat fiul unui
rege din interiorul Asiei, cu care M edeea s-a r
fi căsătorit atunci când a fost alungată din
Atena. în ambele versiuni, Medos ar fi dat
numele poporului Mezilor.
Tragicii greci din Atica au complicat le­
genda lui Medos. Adoptând tradiţia care îl
socotea fiul lui Egeu, ei au presupus că Medos
fugise din Atena împreună cu mama sa, dar ar
fi fost întârziat de o furtună şi aruncat pe ţărm
în regatul unchiului său, Perses. Acesta fusese
avertizat de un oracol să nu aibă încredere şi
să se ferească de urmaşii lui Eetes. Medos,
, M edeios: HÉS., Théog., 1000 şi urm.; PAUS., II, 3, 9.
M edon: 1) II, II, 716 şi urm.; XIII, 693 şi urm.; XV,
332 si urm.; XVII, 216 si urm.; EUST., la Hom.,
328, 28. 2) Odys., IV, 677 si urm.; XXII, 357 si
urm.; cf. Ov., Hér., I, 91; ÀPD., Ep., VII, 27. 3)
, PAUS., II, 16,7.
J M edos: APD., Bibi., I, 9, 28; DIOD. SIC., IV, 55 si
56; STRAB., XI, 13, 10, p. 526; PAUS., II, 3, 8;
EUST., la DEN. LE PERIEG., 1017; HYG., Fab.,
27; 244; ET. BYZ., 5. v. MiiSîa.
Pierre G R IM A L
care ştia acest amănunt, fiind adus în faţa lui
Perses de soldaţii care îl prinseseră, şi-a as­
cuns adevărata identitate. El i-a răspuns re­
gelui că era Hippotes, fiul regelui Tebei,
Creon, şi o căuta pe Medeea să o pedepsească
pentru uciderea lui Creon şi a Creusei. Perses
nu l-a crezut pe cuvânt’ şi, aşteptând noi
dovezi, l-a aruncat în temniţă. In aceste
condiţii, o foamete s-a abătut asupra ţării. Iar
Medeea, sosind la curtea lui Perses m carul
său tras de dragoni (v. Medeea), a pretins, în
faţa unchiului ei, că era o preoteasă a zeiţei
Artemis şi venise să scape ţara de foametea
care o copleşea. Fără să o bănuiască de min­
ciună, regele’i-a spus că îl ţinea în temniţă pe
Hippotes, fiul regelui Tebei. Medeea i-a cerut
să-l elibereze şi, când l-a văzut, şi-a recunos­
cut fiul. L -a luat deoparte şi i-a dat o armă, cu
care Medos l-a ucis pe Perses. Apoi a domnit
în locul său.
Legendele mai pomenesc de un Medos, fiul
Nimfei Alfesibeea (v. acest nume).
*M EFITIS4. Mefitis era, la Roma şi în
anumite cetăţi din Italia, divinitatea (feminină)
care aVea grijă de emanaţiile sulfuroase, atât
de abundente în Italia. Se pretindea în acea
vreme că aceste emanaţii era cauzele epi­
demiilor de ciumă şi ale altor molime, astfel
încât Mefitis era uneori considerată zeiţa
ciumei. Avea un templu la Roma, pe Esquilin.
M E G A C L O 5. (MeyaKĂco.) Megaclo era una
din fiicele regelui Macar, din Insula Lesbos.
Cum acesta, violent şi posac, îşi maltrata ade­
seori soţia, Megaclo s-a gândit să le ia ca
servitoare pe Cele Şapte Muze din Lesbos
(Cele Şapte Fecioare ’d in Lesbos), pe care le-a
învăţat’ să cânte din liră. Odată instruite,
tinerele fete au dat concerte în faţa lui Macar,
iar caracterul acestuia s-a îmblânzit şi a ajuns
să-şi trateze soţia mai omenos.
M EG A PEN TES6. (Meyawevdrjs.) Doi eroi
mitologici purtau acest nume, care însemna
„Marele Necaz“, „Marea Supărare“.
1. Primul Megapentes era fiul natural al
lui Menelaos, pe cărei acesta l-a avut în ab­
senţa Elenei, cu o scalvă, numită după unii
Pieris, după alţii Teridae (tab. 13). Menelaos
l-a căsătorit în acelaşi timp cu Hermiona şi
i-a dat ca soţie pe fiica lui Alector, din Sparta.
Ca bastard, Megapentes a fost exclus de
către locuitorii Spartei de la succesiunea la
tronul lui Menelaos, care revenea lui Oreste.
O altă tradiţie susţinea că, după moartea lui
Menelaos, atunci când Oreste era încă rătăci­
tor şi agitat de Erinii (v. Oreste), Megapentes
M efitis: VARR., L. L„ V, 49; FEST., p. 451; SERV.,
. la VIRG., En„ VII, 84; PLIN., Hist., Nat., II, 208.
“ M egaclo: CLÉM. ALEX., Protrept., XI, 24.
6 M egapentes: I) Odvs., IV, 10-12; XV, 100 şi urm.;
EUST., la Hom., 99, 13; 1480; 1; IV, 180 c;
PAUS., II, 18, 6; III, 18, 13; 19, 9. 2) APD., B ib i,
II, 2, 2 si 4; EUST., la Hom., 1481, 4; DIOD. SIC.,
IV, 68; PAUS., II, 16, 3; 18; 4; TZET., la LYC.,
838; scol. la EUR., Phén., 180.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 319

şi fratele său vitreg, Nicostratos (fiul lui Me- Călătorilor care treceau prin cetatea Teba, li
nelaos şi al Elenei; v. totuşi Menelaos) o alun­ se arăta mormântul copiilor Megarei, cărora li
gaseră pe Elena, care s -â refiigiat pe Insula se închinase un cult. Numărul lor varia, în
Rodos, la Polixo (y. Elena). funcţie de autori, de la trei la opt. La fel se
2. Megapentes se numea şi fiul lui Proe-întâmpla şi cu numele lor: Terimachos, Dei-
tos, pe care acesta l-a avut în timpul nebuniei coon, Creontiades (tab. 15) sau Oneites, Oxeu,
fiicelor sale. Conform tradiţiilor, el era tatăl Aristodem, Climenos, Glenos, Polidoros, Ani-
lui Anâxagoras şi al Ifianirei. A domnit mai cetos, Mecistofonos, Patroclos, Toxoclitos,
întâi peste cetatea Tirint, urm ându-i la tron Menebrontes si Chersibios. Toate aceste nume
tatăl său, Proetos. Dar Perseu, după moartea erau grupate m mod diferit, în funcţie de
lui Acrisios, a făcut un schimb, dând regatul tradiţie.
Argosului lui Megapentes şi primind în 2. O legendă izolată şi târzie aminteşte
schimb regatul Tirint (v. Perseu, c f tab. 36). de o altă eroină numită Megara, m am a lui
M E G A R A 1. (Meyapa.) Legendele cunosc Ixion, care ar fi fost ucisă de Forbas şi
două eroine numite Megara. Polimelos, deoarece le refuzase avansurile.
1. Cea mai cunoscută era fiica regeluiMai târziu, Ixion i-a r fi răzbunat moartea.
Tebei, Creon, pe care tatăl său o căsătorise cu M EG A R EU 2. (Meyapeus\) Megareu, eroul
Heracles ca răsplată pentru victoria asupra care dăduse numele cetăţii Megara, era fiul lui
Minienilor din cetatea Orchomene (v. Hera­ Poseidon şi al Oenopei, fiica lui Epopeu (tab.
cles). Dar această căsătorie s -a terminat în 10). El era originar din cetatea Onchestos, din
mod tragic, deoarece Heracles, lovit cu ne­ Beoţia. Uneori, trecea drept fiul lui Apolllo
bunie de către Hera, şi-a ucis copiii avuţi cu sau al lui Egeu.
Megara. în legătură cu această crimă, versi­ Megareu a avut mai mulţi copii: cel mai
unea lui Euripide (tratată în piesa Heracles mare, Timalcos, fusese ucis de către Tezeu, în
furios şi reluată de Seneca, sub acelaşi titlu), timpul expediţiei Dioscurilor împotriva Aticei;
devenită clasică, arăta că, în absenţa lui Hera­ cel mai mic, Evippos, fusese ucis de leul de pe
cles, plecat în Infern să caute Cerberul pentru Muntele Citeron si, pentru a-1 răzbuna, Mega­
Euristeu, un anume Licos venise din Eubeea reu se oferise să dea mâna fiicei sale, Evehme,
să-l detroneze pe Creon şi îl ucisese. Era gata precum si dreptul de a -i urma la tron eroului
să o ucidă pe M egara şi pe copiii ei, atunci care ar fi ucis monstrul. Alcatoos s-a prezen­
când s-a întors Heracles. Eroul l-a ucis pe tat şi au cis leul (v. Alcatoos).
Licos, dar Hera l- a făcut să înnebunească şi a (Jnele variante o consideră pe M erope soţia
ajuns să omoare cu săgeţile trase de el propriii sa şi îi mai atribuie un fiu, Hippomenes, în-
copii, precum şi pe Megara. Era pe punctul de vingătoul Atalantei (v. Hippomenes).
a-1 ucide şi pe Amfitrion, dar Atena a inter­ Atunci când Minos asedia cetatea numită
venit şi l-a cufundat într^un somn profund.
Această versiune nu era totuşi singura pe Nisa, regele Nisos l-a chemat pe Megareu în
care o cunoşteau mitografii. Cei mai mulţi ajutor, iar acesta a murit în luptă pentru aliatul
dintre aceştia’ nu admiteau că Megara fusese său. Mai târziu, când urmaşul acestuia la tron,
ucisă în acest masacru. Ei susţineau că Hera­ Alcatoos, a reconstruit citadela „Nisa“, el i-a
cles a vrut să desfacă acea căsătorie, pe care o dat numele de Megara, în onoarea socrului
însângerase şi a căsătorit-o pe Megara cu său.
Ialaos, nepotul său (v. Heracles). Alţii O altă tradiţie, originară chiar din Megara,
susţineau că, după masacru, Heracles a fugit la nega faptul că cetatea ar fi fost vreodată
Teba, unde a rămas exilat timp de un an. După cucerită. Megareu i-a r fi urmat la tron lui
încheierea acestui termen, el a fost chemat de Nisos, deoarece se căsătorise cu fiica acestuia,
Ificles şi Licimnios, dar nu a vrut să vină. Ifinoe. După Megareu, a urcat pe tron Alca­
Atunci, ’ Ificles şi Licimnios au pornit să-l toos, care îi era ginere.
caute, însoţiţi de Megara. S -au întâlnit cu toţii M E G E S3. (Meyrjs•.) Meges era fiul lui Fileu
în cetatea Tirint. si al Ctimenei, fiica lui Laerte şi sora lui Ulise.
Complet absurdă era varianta conform î ’rin tatăl său, el descindea din Augias (v.
căreia copiii lui Heracles şi ai Megarei ar fi Fileu). în alte variante, mama sa ar fi fost
fost ucişi de către Licos, care era în acel caz Timandra, o soră a Elenei şi a Clitemnestrei,
tatăl Megarei şi care fusese lovit cu nebunie fiica lui Tindar (tab. 19). El figura printre
de Hera, ca pedeapsă pentru că îi dăduse fiica pretendenţii la mâna Elenei şi, în această cali­
în căsătorie lui Heracles. tate, a participat la războiul împotriva Troiei.
El comanda contingentul din cetatea Du-
1 M eg ara: 1) Odys., XI, 269 si urm., si scol. ad loc.; lichium şi din Insulele Echinade. în faţa
EUST., la Horn., p. 1683, 38; PIND., Isthm., IV, 61
si urm.; scol. la IV, 104; PAUS., I, 41, 1; IX, 11, 1,
i la 2; X, 29, 7; EUR., H ér fur., passim ; SÉN., 2 M egareu: PAUS., I, 39, 5 şi 6; 41, 3; 42, 1; HYG.,
H erc.fur.. passim ; APD., Bibi., II, 4, 11 si urm.; II, Fab., 157; 185; ET. BYZ., s. v. Ntacua şi MéXapa;
6, 11; DIOD. SIC., IV, 10 si urm.; 3 Ì; scol. la , Ov., Mèt., X, 605 si urm.; PLUT., Qu. gr., 16.
STAT., Théb., IV, 570; X, 986; HYG., Fab., 31; M eges: IL, II, 625 si urm.; V, 69, X, 110; XIII, 691 si
32; 72; 241; TZET., la LYC., 38; SERV., la VIRG., urm.; XV, 519 si’urm.; XVI, 313; EUST. la H O M ,
En„ V ili, 299; NIC. DAMAS, fr. 20; MOSCHOS, p. 305, 15; HrSYCH., 5. v.; HYG., Fab., 97; APD.,
Id„ IV. 2) ANTHOL. PAL., Ili, 12. B ib i, III, 10, 8; DICT. DE CR., III, 10.
 320
Troiei, el i-a ucis pe Pedeos, Croesmos, Am-
ficlos. Meges însuşi ar fi murit la Troia, dar
Iliada nu vorbeşte de moartea sa. Tradiţia
urmată de Polignot în marea frescă din Delfl îl
înfăţişa printre grecii care se întorseseră de la
Troia’ dar se admitea că fusese rănit şi poate
că ar fi murit chiar în timpul călătoriei. ’
M E L A M P IG O S 1. (MeĂafuruyos'■) Melam-
pigos, adică „Omul cu Fundul Negru“, era
numele unui bărbat misterios faţă de care
mama Cercopilor îşi avertizase fiii. S -a do­
vedit că acel bărbat nu era altul decât Heracles
(v. Cercopi).
M E L A M PO U S2. (MeXdfnrovs\) Melam-
pous, Omul cu Picioarele Negre (deoarece se
spunea că mam a sa, după ce l-a născut, l-a
aşezat la umbră, dar i-a lăsat picioarele ex­
puse la soare, din neatenţie), era fiul lui Ami-
taon şi al Idomenei. El era din neamul lui
Creteu şi al lui Tiro (tab. 1 şi 21). S -a
căsătorit’cu una din fiicele lu Proetos şi a avut
trei fii: M antios, Antifates si Abas, şi două
fiice: Pronoe şi Manto. Diodor ne asigura că
Melampous se căsătorise, în realitate, cu Ifi-
anira, fiica regelui Megapentes, el însuşi fiul
reeelui Proetos (v. Megapentes, 2).
In copilărie, Melampous obţinuse darul di­
vinaţiei în felul următor: găsind un şarpe mort,
el i-a „organizat“ funeralii pe un rug. Puii
şarpelui (care era de fapt şerpoaică), recunos­
cători, şi pentru că îi crescuse, i-au purificat
urechile’ cu limbile lor, încât a ajuns să audă şi
să înţeleagă limba păsărilor şi, în general, a
tuturor animalelor (v. Polifates).
Melampous era nu numai un prezicător, ci
şi un medic, sau mai degrabă era capabil să-i
purifice pe bolnavi şi ' să le redea astfel
sănătatea. El cunoştea,’de asemenea, plantele
magice şi medicinale.
Melampous şi fratele său Bias şi-au părăsit
patria, Tesalia, şi s-au dus în cetatea Pilos din
Mesenia, unde domnea regele Neleu, unchiul
lor. Acolo, Bias a vrut să o ia în căsătorie pe
Pero, fiica lui Neleu. D ar acesta nu a consimţit
să-i dea fiica decât cu condiţia să -i aducă
turmele lui Filacos (după alte variante, Ificlos,
însă acesta era fiul lui Filacos şi a jucat un rol
deosebit în legendă; v. Ificlos). Acele turme se
găseau la Filace, în Tesalia, şi erau bine păzite
de un câine, de care nu se putea apropia nici
un om şi nici un animal. Neputând să fure
singur acele turme, Bias a cerut ajutor lui
Melampous. Acesta a consimţit şi a prevăzut
\ Melampigos: HDT„ VII, 216; TZET., la LYC., 91.
Melampous: Odys., XI, 287 si urm.; XV, 225 si urm.;
scol. la 17/., XIII, 663; là VOdys., XI, 290; XV,
225; la ESCH., Sept, 569; la PIND., Ném., IX, 30;
la APOLL. RH„ Arg., I, 118; 121; 143; SERV., la
VIRG., Ecl., VI, 48; APD., B ib i, I, 9, 11; II, 2, 2;
DIOD. SIC., IV, 68; STAT., Théb., VIII, 277; scol.
la THÉOCR., Id„ III, 43; THÉOPHR., Hist. p i , IX,
10, 4; PLIN., H. N„ XXV, 5, 12; PAUS., IV, 36, 3;
ATHÉN., XI, 498; HDT., IX, 34; PROP., E i, II, 3,
51-54.
Pierre GRIMAL
că va reuşi, precizând însă că avea să fie sur­
prins de stăpân şi nu ar putea obţine turmele
decât după ce va fi ţinut un an în temniţă.
Apoi, el s-a dus la Filace şi, aşa cum
prevăzuse, a fost prins asupra faptului şi
întemniţat într-o colibă. Trecuse aproape un
an, atunci când a auzit carii ce rodeau lemnul
unei grinzi întrebându-se cât timp va mai
rezista acea grindă înainte de a se prăbuşi.
Unul din carii a răspuns că lemnul se subţiase
foarte mult şi o se cedeze curând.Imediat,
Melampous a cerut să fiemutat într-o altă
temniţă şi, într-adevăr, acoperişul colibei s-a
prăbuşit la puţin timp după plecarea sa. în
acest fel, Filacos şi-a dat seama că ţinea
întemniţat un clarvăzător desăvârşit si l-a
rugat să vindece impotenţa fiului său, Ificlos
(v. acest nume); ca răsplată, după vindecare, el
i-a dat turmele dorite, pe care Melampous
le-a adus la Pilos, unde Neleu i-a dat lui Bias
mâna fiicei sale, Pero. O altă tradiţie, cunos­
cută doar de către Properţiu, susţinea că
Melampous fusese el însuşi îndrăgostit de
Pero.
Mai târziu, Melampous a fost chemat de
regele Argosului, Proetos, să-i vindece fiicele,
atinse de o nebunie colectivă (v. Proetide).
Ele rătăceau prin tot Peloponezul şi se credeau
transformate în vaci. Melampous a promis
tatălui lor că le va vindeca, dacă îi va da ca
plată o treime din regatul său. Proetos a re­
fuzat. Atunci, boala s-a agravat. Proetos a
trebuit să ceară, pentru a doua oară, ajutorul
lui Melampous. Acesta a cerut, de această
dată, o treime din regat pentru el şi o altă
treime pentru fratele său. Proetos a acceptat
condiţiile. Atunci, Melampous le -a gonit pe
tinerele fete de pe munte cu ajutorul unor
tineri care dansau şi strigau, forţându-le să
revină în cetatea Sicione. Acolo, le-a purificat
prin rituri magice. Toate s-au vindecat, dar
cea mai mică dintre ele, Ifinoe, a murit de
oboseală. Proetos le-a dat pe celelalte două
fiice ale sale, Ifianasa şi Lisippe, în căsătorie
lui Bias şi Melampous, dând fiecăruia si o
treime din regatul său. în acest fel, urmaşii lui
Amitaon au ajuns să domnească peste ţinutul
Argolidei. Consecinţele acestei împărţiri a
regatului au fost prezentate în articolul despre
Adrast (v. acest nume).
M E L AN C R ER A 3. (MeÂayicpaipa.) Melan-
crera era o poreclă a Sibilei din Cumes, având
sensul de „Cap Negru“. Atribuirea acestei
porecle era explicată în diverse feluri: fie că
era o aluzie la vorbele „confuze“ ale Sibilei
ori la melancolia sa, fie că se referea la o
trăsătură fizică: părul negru sau pielea în­
negrită şi ridată de bătrâneţe etc.
M ELA N EU S4. (MeÂavevs'.) Melaneus era
3 Melancrera: PS ARISTOTE, De mir. ause., 95;
, LYC., Alex., 1278-1280, si TZET., la v. 1464.
Melaneus: PAUS., IV, 2, 2; 33, 5; scol. la SOPH.,
Trach., 354; ET BYZ., s. v . E p e T p ia ; X, 447 si
urm.; ANTON. LIB., Tr„ 4.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
un arcaş celebru, fiul lui Apollo. Căsătorit cu
Oechalia, el a avut un fiu; Euritos (v. acest
nume). A fondat cetatea Oechalia din
Mesenia, pe un teren pus la dispoziţie de Peri-
eres. ' fratele lui Adrast şi l-a rănit mortal pe Tideu,
Exista şi o legendă a lui Melaneus, origi­
nară din Eubeea, în care el trecea drept fiul lui
Arcesilaos şi fondatorul cetăţii Eretria, care
s-a r fi num it la început, după numele său,
Melaneis.
Antoninus Liberalis consemna că Un anume
Melaneus, fiul lui Apollo şi tatăl lui Euritos şi
al Ambraciei (eroina care â dat numele cetăţii
Ambracia), era regele Driopilor şi ocupase
Epirul, unde a domnit.
M E L A N IP P E 1. (MeAdimn;.) . Legendele
cunosc două eroine care se numeau
Melanippe.
1. Fiica Iui Eol, fiul lui Hellen (tab. 8,
în care, totuşi, M elanippe nu figurează printre
copiii lui Eol, ci, conform tradiţiei consemnate
de Pausanias, ca noră a lui Amfiction.
Fiind iubită de Poseidon, Melanippe a avut
doi fii: Boeotos şi Eol. Ea a fost eroina a două
tragedii astăzi pierdute ale lui Euripide (v.
Eol, 2), numite M elanippe înlănţuită şi
Melanippe înţeleapta.
O altă tradiţie, consemnată de Pausanias,
prezintă pe Melanippe ca fiind o Nimfă,
căsătorită cu Itonos, fiul lui Amfiction. A avut
un fiu, numit Boeotos.
M ama Melanippei a fost Hippe, una din
fiicele lui Chiron, care a fost sedusă de Eol pe
Muntele Pelion (v. Hippe).
2. O altă Melanippe era fiica lui Ares şi
sora reginei Amazoanelor, Hippolite. Ea
fusese capturată de către Heracles, însă Hip­
polite a eliberat-o, acceptând condiţiile în­
vingătorului (v. Heracles). Dar, în lupta care a
urm at după încălcarea armistiţiului, în timp ce
Hippolite era ucisă de Heracles, Melanippe
cădea sub loviturile Iui Telamon, însoţitorul
eroului.
M E L A N IP P O S2. (MeAdminros-.) Cel puţin
şase eroi mitologici au purtat acest nume.
1. U n fiu al lui Ares şi al zeiţei Triteia,
fiica zeului Triton. El a fondat cetatea Triteia
din Ahaia, căreia i-a dat numele mamei sale.
2. U n locuitor din Teba, fiul lui Asta-
1 M elanippe: 1) DIOD. SIC., XIX, 53; IV, 67; ERAT.,
Cat., 18; HY G., Fab., 157; 186; 252; Astr. poét., II,
18; NONN., Dion., VIII, 236; scol. la ARISTOPH.,
Lysistr., 139; PAUS., IX, 1, 1; GREG. COR., Rhet.,
VII, p. 1313; DEN. HAL., Rhet., IX, 11 (vol. V, p.
355). 2) APOLL. RG., Arg., II, 966; JUSTIN., II, 4,
23 la 25; DIOD. SIC., IV, 16; TZET., la LYC.
, 1329; scol. la VII., III, 189
i M elanippos: 1) PAUS., VII, 22, 8. 2) APD., Bibl., I,
8, 6; III, 6, 8; ESCH., Sept, 388 si urm.; PIND.,
Ném., XI, 47 si urm., si scol. a d loc.; scol. la VII,
V, 126; XVII,’ 40; TZÈT., la LYC., 1066; PAUS.,
IX, 18, 1; STAT., Théb., VIII, 717 si urm.; Ov.,
Ibis., 427 si urm.; 515 si urm. 3) APD., Bibl., I, 8,
6. 4) PLUT., Thés., 8; PAUS., X, 25, 3. 5) Cf. II..
XV, 546 la 581; VIII, 276; XVI, 695; TZET.,
Posthorn., 554.
321
cos, unul din războinicii apăruţi din colţii
dragonului ucis de Cadmos (v. aces nume). A
luptat de partea tebanilor împotriva Celor
Şapte Comandanţi. L -a ucis pe Mecisteu,
înainte de a fi el însuşi ucis de Amfiaraos, care
i-a tăiat capul şi i l-a dat lui Tideu, care era pe
moarte. Tideu a desfăcut atunci craniul
inamicului său şi i-a mâncat creierul. Văzând
această scenă, Xtena, care era hotărâtă să-i
acorde nemurirea lui Tideu, s-a îngrozit şi a
renunţat. Amfiaraos prevăzuse ce avea să se
întâmple si înadins a dus capul lui Melanippos
la îndemâna lui Tideu, doarece îi cunoştea
sălbăticia. Amfiaraos îi era ostil lui Tideu
fiindcă acesta îndemnase la pornirea ex­
pediţiei, despre care Amfiaraos stia că trebuia
să aibă un sfarsit dezastruos (v. Amfiaraos).
Călătorilor ie era arătat la Teba mormântul
lui Melanippos, dar, în epoca istorică, tiranul
din Sicione, Clisţen, transportase urna cu
cenuşa lui Melanippos de la Teba la Sicione,
unde a aşezat-o în locul celei a lui Adrast.
3. Un alt Melanippos figura printre fiii
lui Agrios, care l-au detronat pe Oeneu, în
Calidon (v. Diomed).
4. Tot Melanippos se numea şi un fiu pe
care Tezeu l-a avut cu Perigoune, fiica lui
o Sinis (v. acest nume). El apărea în galeria
învingătorilor la jocurile din Nemeea, în vre­
mea Epigonilor.
5. In sfârşit, mai mulţi troieni numiţi
Melanippos au căzut luptând pentru apărarea
cetăţii.
6. Un Melanippos, din cetatea Patras, a
iubit-o pe preoteasa zeiţei Artemis, Cometo,
chiar în templu. Pentru acest sacrilegiu, cei
doi iubiţi au fost sacrificaţi (v. Cometo).
M EL A N T IO S3. (MeAddLos-.) Melantios era
un păstor de capre din Itaca, fiul lui Dolios si
fratele servitoarei Melanto (v. acest nume), d a
şi sora lui, el a trădat interesele adevăraţilor
săi stăpâni, Penelopa şi Ulise. Atunci când a
sosit în Itaca, deghizat în cerşetor, Ulise l-a
întâlnit pe Melantios, care s-a jm rtat obraznic
şi a luat partea pretendenţilor. In timpul masa­
crului, el a încercat, în zadar, să aducă arme
pretendenţilor. A fost închis în încăperea în
care se găseau armele şi, după ce au fost
spânzurate servitoarele, â fost adus în curte,
unde i s-au tăiat nasul şi urechile, care au fost
aruncate la câini. Apoi,’ i s-au tăiat mâinile şi
picioarele şi a fost lăsat să moară.
M ELA N TO 4. (.MeAapdu.) Trei eroine mi­
tologice au purtat acest nume.
3 M elantios: Odys., XVII, 216 si urm.; XVIII, 321 si
urm.; XX, 173 si urm.; XXII, 135 si urm.; 182 si
urm.; 474 si urm.; ATHEN., XII, 549 a; HYG.,
Fab., 126; TZET, la LYC., scol. la ARISTOPH.,
Plutus, 312; la THEOCR., Idyl., V, 150; Ov., Her.,
4 1 .95.
* M elanto: 1) TZET., la LYC., 208; Ov., Metam., VI,
120; scol. la ESCH., Eumen., 2. 2) Odys,, XVIII,
321 si urm.; XIX, 65; DIOG. LAERT., II, 8, 4, 79;
PAUS., X, 25, 1. 3) Scol. la EUR., Or„ 932.
322 Pierre G R IM A L

1. Melanto se numea una din fiicele lui

Deucalion, conform unei tradiţii. Iubită de
Poseidori; care luase înfăţişarea unui delfin, ea
ar fi dat naştere eroului ’Delfos, care a dat
numele cetăţii şi templului din Delfi. Alte
tradiţii o numesc pe fiica lui Deucalion
Melanteia şi nu Melanto. Ea ar fi fost nu
mania, ci bunica lui Delfos. Cu zeul-râu Cefiz
ori cu Hiamos (v. acest nume), ea ar fi avut o
fiică, numită fie Melena, fie Melenis, fie
Celeno, care, la rândul ei, ar fi fost mama lui
Delfos (v. acest nume şi tab. 8).
2. Melanto se numea şi servitoarea
Penelopei, pe care aceasta o iubise şi o răs-
făţase în copilărie, dar care, totuşi, a trecut de
partea pretendenţilor. A fost iubita lui Euri-
mac. împreună cu celelalte servitoare, ea a
fost spânzurată după masacrarea preten­
denţilor. Melanto era sora păstorului de capre
Melantios (v. acest nume).
3. O altă Melanto era soţia lui Criasos şi
mama lui Forbas şi a Cleoboei (tab. 18).
M ELA N TO S1. (MeĂaydus'.) Eroul M elan­
Tabel genealogic nr. 27

tos era un descendent al lui Neleu, regele

Meseniei, prin tatăl său, Andropompos. El
fusese alungat din Pilos, ţara sa, la venirea
Heraclizilor şi, la recomandarea unui oracol,
s-a stabilit în Atica, unde a primit cetăţenia şi
a participat la conducerea cetăţii. în acea
vreme, domnea în Atica un urmaş al lui
Tezeu, numit Timoetes, şi atenienii ’ erau în
război cu beoţienii, disputându-şi cetatea
Oenoe. Deoarece războiul părea să fie fără
■ rezultat, s-a hotărât reglementarea diferendu­
lui printr-o luptă directă între cei doi regi.
Regelui Atenei i-a fost team ă însă să se
(v. şi tab. 24)

măsoare cu Xantos, regele Tebei. El a anunţat

în ţara sa că era pregătit să renunţe la tron în
favoarea oricui ar putea şă-1 învingă pe regele
Tebei în luptă directă. Melantos a acceptat
condiţiile şi lupta a avut loc. în momentul în
care trebuiau să înceapă lupta, în spatele lui
Xantos a apărut un războinic cu un scut negru.
Era vorba de Dionysos Melanegis, dar Melan-
tos l-a luat drept un luptător si i-a reproşat lui
Xantos că încalcă condiţiile luptei, recurgând
la ajutor. Surprins, Xantos s-a întors să vadă
cine îi venea în ajutor, şi Melantos a profitat
de neatenţia lui şi l-a străpuns cu o lance.
Asigurând în acest fel victoria atenienilor,
Melantos a devenit regele lor. Atenienii i-au
înălţat un sanctuar lui Dionysos, al cărui ajutor
le fusese de mare folos.
Exista o altă tradiţie, care a fost consem­
nată de Ateneus: fiind alungat din Pilos,
Melantos primise de la Pitia sfatul de a se
stabili în locul unde i s-a r fi oferit să mănânce
un cap şi picioare. Ajungând în Eleusis,
preoţii i-a u oferit tot ce mai rămăsese de la

1 M elantos: PAUS., VII, 1, 9; VIII, 18, 7; scol. la

PLAT., p. 376; HELLANICOS, fr. 10; HDT., V,
65; STRAB., VIII, 359; IX, 393; XIV, 633;
CONON, Narr., 39; scol. la ARISTOPH., Acharn.,
146; la Paix, 890; ATHÉN., III, 96 si urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 3 23

animalul sacrificat, şi anume capul şi p i­ lupte, el s-a retras în locuinţa sa şi a refuzat

cioarele. El a înţeles că oracolul se împlinise să-i mai sprijine pe ai săi. Curând, victoria a
şi s -a stabilit în Eleusis. revenit Cureţilor. Etolienii au fost respinşi si
’ ■M elantos dăduse numele unei mici cetăţi apoi urmăriţi până au ajuns între zidurile de
din Atica. El era fratele lui Codros (v. acest apărare ale cetăţii Calidon, care a fost
nume). asediată Cei mai bătrâni dintre Etolieni au
M E L A S1. (MrjĂas'.) Cunoaştem două per­ venit să-l roage pe Meleagru, dar în zadar.
Rând pe rând, el a rezistat rugăminţilor celor
sonaje mitologice cu acest nume.
. 1. Melas, fiul lui Heracles şi al Omfalei, mai importanţi preoţi din cetate, ale tatălui şi
era adesea confundat în legende cu Hegeleos. în ale mamei sale, care ş-au aruncat în genunchi
Ca şi acesta, se considera că el introdusese sfârşit faţa lui, ale surorilor sale înlăcrimate, în
utilizarea trompetei în acţiunile militare, ale celor mai buni prieteni. Toate
atunci când Heraclizii, conduşi de Temenos, acestea au durat până când cetatea a început să
au pornit o expediţie împotrivă Peloponezului inţa. ardă si Cureţii erau gata să -i jefuiască locu­
(v. Hegeleos). Soţia sa, Cleopatra Alcione, fiica lui Idas
2. i U n alt M elas (MeXas'.) era fiul lui şi a Marpessei, a venit atunci lângă el şi i-a'
Frixos şi al Chalciopei. amintit care ar fi soarta celor asediaţi, dacă
inamicii ar obţine victoria. Tabloul trist des­
M E L E A G R U 2. (MeAeaypos-.) Meleagros cris de soţia sa l-a mişcat pe Meleagru, care
era fiul regelui cetăţii Calidon din Etolia, si-a luat armele şi armura si a pornit la luptă,
Oeneu, şi al Alteei, una din surorile Ledei fau i-a fost greu’să restabilească situaţia, dar
(tab. 24 şi 27). El a fost eroul principal al se pare că a murit în luptă.
aventurii cunoscute sub numele de Mai târziu, această legendă a evoluat şi s-a
„Vânătoarea Mistreţului din Calidon“. complicat p rin incidente dramatice. Războiul
Această aventură era deja descrisă în Iliada, împotriva Cureţilor a trecut pe planul al doilea
unde Phoeiiix, pentru a-1 emoţiona pe Ahile şi şi vânătoarea propriu-zisă a ajuns să fie epi­
pentru a-1 convinge să revină asupra hotărârii sodul principal. Se spunea că Meleagru ar fi
de a nu participa la luptă, povestea trista aven­ fost fiul zeului Ares şi nu al lui Oeneu. Când
tură a lui Melagru, care se dovedise la fel de eroul împlinise şapte zile de viaţă, Moirele
neînduplecat. Regele Calidonului, Oeneu, (Ursitoarele) s-au prezentat în faţa mamei
după cum povestea el, oferise sacrificii tuturor sale, Alteea, şi i-au prezis că soarta copilului
divinităţilor, după strângerea recoltei, dar o depindea de tăciunele care ardea în vatră.
uitase pe Artemis. Zeiţa a trimis atunci îm­ Dacă tăciunele ar fi ars complet, Meleagru ar
potriva ţinutului Calidon un mistreţ deosebit fi murit. Alteea s-a grăbit să scoată tăciunele
de mare, care devasta terenurile cultivate. şi să-l stingă, apoi l-a păstrat într-o cutie
Pefltru a scăpa de acest mistreţ, Meleagru, fiul ascunsă cu grijă (v. Alteea).
regelui, a chemat mai mulţă vânători, care au Mâi târziu, când Meleagru a devenit bărbat,
venit din toate cetăţile învecinate. Animalul a s-a hotărât să scape ţinutul de mistreţul mon­
ucis mai mulţi dintre ei, până când a căzut sub struos trimis de Artemis. Pentru aceasta, el a
loviturile tânărului erou. însă Artemis, a cărei strâns un număr mare de eroi, al căror nume a
mânie nu fusese domolită, a provocat o dis­ fost consemnat de mitografi. A u venit: Drias,
pută între Etolieni si Cureţi (fiindcă vânătorii Afareu, fiul lui Ares, Idas şi Linceu, cei doi fii ai lui
celor două popoare luaseră parte la vânătoare), curii, dindin Mesen’e; Castor şi Pollux, Dios-
în legătură cu pielea şi capul mistreţului. Atâta Tezeu, dinSparta (care erau verii lui Meleagru);
Atena; Admet, din cetatea tesaliană
timp cât M eleagru â luptat alături de com­ Feres; Anceu şi Cefeu, fiii arcadianului
patrioţii săi Etolieni, aceştia ieşeau mereu Licurg; Iason, din Iolcos; Ificles, fratele
învingători. Dar, în cursul bătăliei, Meleagru geamăn al lui Heracles, care venea de la Teba;
i-a ucis pe fraţii mamei sale şi aceasta l-a Piritoos, fiul lui Ixion şi prietenul lui Tezeu,
blestemat, chemând împotriva lui m ânia zeilor venit din cetatea tesaliană Larisa; Telamon,
Infernului, cu cele mai violente blesteme. fiul lui Eac, venit din Insula Salamina; Peleu,
Atunci, tem ându-se de blestemul mamei sale, fratele său, venit din Ftia, şi care şi-a ucis, în
şi încercând să evite loviturile pe care i le cursul acestei vânători, cumnatul, Eurition,
puteau aplica Eriniile, dacă ar fi continuat să fiul lui Actor; Amfiaraos, fiul lui Oecles, venit
din Argos, ca si fiii lui Testios, unchii lui M e­
leagru (tab. 24). Era printre vânători şi o fe­
l M elas: Scol. la VIL, XVIII, 219. meie, Atalanta, fiica lui Schoeneu, venită din
M eleagru: //., IX, 529 si urm.; HYG., Fab., 173; cf. Arcadia. Toţi aceşti vânători au sărbătorit la
14; BACCH., Epinic., V, 93 si urm.; DIOD. SIC., curtea lui Oeneu timp de nouă zile. în ce-a
IV, 34; 48; Ov., Metam., VIII, 270; PAUS., VIII, d e-a zecea, au plecat toţi la vânătoarea mis­
45, 6; X, 31, 3; CALL., H. la Art., 260 şi urm.;
ANT. LIB., Tr„ 2; APD., Bibi., I, 8, 1 si urm.; treţului, nu fără oarecare rezistenţă din partea
LACT., la STAT., Theb., II, 481; EUR., şi SOPH., unora dintre ei, cărora nu le plăcea să aibă o
trag. pierdută, cf. N A U C K ,jr., 2° ed., p. 219 si 525 femeie printre ei. însă Meleagru a reuşit s-i
şi urm.; ATHEN., III, 95 d; IV, 172 e; IX, 402 c; convingă, deoarece se îndrăgostise de Atalanta
SEN., Med., 645 si urm.; 779 si urm. Cf. J. Th. şi voia să aibă un copil cu ea, deşi era căsătorit
KAKRIDIS, MeXaypeia, Phil., 1935, p. 1-25; E. cu Cleopatra.
HOWALD., în Rh. Mus., LXXIII, p. 402-425.
324
Atunci când fiara a fost încolţită, i-a ucis
pe Hileu şi Anceu, iar Peleu l-a lovit din
greşeală pe Eurition cu o lance scurtă şi l-a
omorât. Atalanta a fost prima care a rănit m is­
treţul, lovindu-1 cu o săgeată. Amfiaraos i-a
mai înfipt una în ochi. în cele din urmă, M e­
leagru l-a ucis cu un cuţit, pe care l-a înfipt
dintr-o parte, şi a meritat astfel trofeele
(pielea şi capul) animalului, dar le -a oferit
im ediat,’ cu omagii, Atalantei. Insă fiii lui
Testios, unchii lui Meleagru, au fost indignaţi
de acest gest. Ei au pretins că, dacă M eleagru
nu voia acele trofee, acestea le reveneau lor,
findcă erau rudele sale cele mai apropiate
dintre participanţii la vânătoare. înfuriat, M e­
leagru şi-a ucis unchii şi a asigurat astfel
deţinerea de către Atalanta a trofeelor contes­
tate. Indignată de această crimă, Alteea, mama
lui Meleagru, a aruncat imediat în foc tăciu­
nele vrăjit, iar Meleagru a murit. Când şi-a dat
seama ce făcuse într-o clipă de mânie,’Alteea
s-a spânzurat, în acelaşi timp cu Cleopatra,
soţia eroului.
Se mai povestea că M eleagru era invulne­
rabil şi fusese ucis de o săgeată trasă de însuşi
Apoll’o. Această versiune se potriveşte cu cea
a lui Homer, în care Apollo ar fi luptat într-a-
devăr de partea Cureţilor şi l-a r fi ucis pe
eroul din Etolia.
Printre alte fapte eroice atribuite lui M elea­
gru mai amintim o victorie la jocurile funebre
organizate în cinstea lui Pelias şi participarea
la expediţia Argonauţilor, în care l-a ucis, în
Colchida, pe Eetes, conform versiunii con­
semnate de Diodor.
Se mai povestea că Meleagru s-a r fi întâlnit
în Infern cu Heracles (v. acest nume şi
Deianiră).
M E L E A G R ID E 1. {MeXeaypiSes-.) Melea-
gridele erau nişte tinere femei prefăcute în
bibilici. Cel mai adesea, ele treceau drept su­
rorile lui Meleagru, numite Gorge, Eurimede,
Deianira şi Melanippe, care au plâns atât de
mult moartea fratelui lor (v. Meleagru), încât
Artemis, din compasiune, le -a prefăcut în
păsări. La rugămintea lui Dionysos, două din­
tre ele, Gorge şi Deianira, şi-au păstrat în­
făţişarea omenească. Sau Dionysos le -a r fi
redat celor două femei înfăţişarea omenească
după transformarea lor. Artemis a dus păsările
în Insula Leros.
Mitografii au mărit uneori numărul Melea-
gridelor. în afara celor patru deja menţionate,
ei mai aminteau de: Phoebe, Euridice, Me-
nesto, Erato, Antiope şi Hippodamia.
în privinţa originii’M eleagridelor, exista o
altă tradiţie, din care nu s-au păstrat decât
1 M eleagride: ANTON. LIB., Transf., 2; SOPH., ap.
PLIN., H. N„ XXXVII, 40 si urm.; ELIEN, Hist.
An., IV, 42; V, 27; Ov., Met., VIII, 532 si urm.;
HYG., Fab., STAT., Théb., IV, 103, si LACT., ad
loc.; SUID. şi PHOT., s. v.; EUST., la'17/., X, 544;
cf. Anonyme, ap. WESTERMANN, p. 345, 12 si
urm.; ATHÉN., XIV, 655 c; STRAB., V, 215.
Pierre G R IM A L
unele indicii: conform unei însemnări a lui
Suidas, se pare că o legendă din Insula Leros
considera bibilicile drept însoţitoare ale zeiţei
Iocallis, o divinitate locală, care corespundea
zeiţei elene Artemis. în orice caz, bibilicile
erau crescute ca păsări sacre în jurul teijiplului
zeiţei Artemis din Leros.
Se spunea că lacrimile Meleagridelor, ca şi
cele ale Heliadelor, se prefăceau în „picături“
de chihlimbar.
M E L E S2. (MeÂr;s'.) Meles era un tânăr ate­
nian, iubit de un străin ce locuia în Atena,
numit Timagoras. însă Meles nu a răspuns
decât cu dispreţ pasiunii acestuia. L -a obligat
să-ri suporte toate capriciile şi, pentru a scăpa
de el, l-a provocat să se arunce de pe stâncile
Acropolei. Fără să ezite, Timagoras s-a arun­
cat şi a murit. De disperare pentru ce făcuse,
Meles s-a aruncat şi el de pe stânci şi Tima­
goras a fost astfel răzbunat. în amintirea
acestei aventuri, a fost ridicat un altar închinat
lui Anteros (Iubirea împărtăşită). Străinii care
locuiau la Atena celebrau acolo un cult pro­
priu.
După o altă versiune, consemnată de Sui­
das, Timagoras ar fi fost cel iubit, iar Melitos
(în loc de Meles) iubitul, ar fi fost respins de
acesta. De disperare, Melitos se aruncase de
pe o stâncă. Timagoras l-a urmat şi, astfel, s-a
sinucis peste trupul său.
M E L IA 3. (MeÂta.) Legendele cunosc cel
puţin două erome numite Melia.
1. Una din fiicele lui Oceanos şi sora lui
Ismenos. Fiind iubită de Apollo, îvtelia i-a
dăruit doi fii, Ismenios şi Tenaros. I se închi­
nase un cult în tem plul’lui Apollo Ismenios,
din apropierea cetăţii Teba, iar în Teba era un
izvor care purta numele său.
2. O altă fiică a lui Oceanos, numită tot
Melia, s-a căsătorit cu Inachos şi i-a dăruit
trei fii: Egialeu, Fegeu şi Foroneu ’(tab. 17).
M E L IA D E 4. (MeĂtaSes-.) Meliadele, sau
Nimfele Frasinilor, se născuseră din picăturile
de sânge atunci când Uranos a fost mutilat de
către Cronos (tab. 12). în amintirea naşterii lor
însângerate, lăncile pentru luptă erau făcute
din lemn de frasin, din pădurile în care ar fi
trăit Meliadele. De asemenea, tot din frasini ar
fi apărut neamul oamenilor de bronz, neam
războinic şi aspru, a treia rasă care a populat
pământul. ,
2 M eles: PAUS., I, 30, 1; SUID., j. v. MéXnos.
J M elia: 1) PÀUS., IX, 10, 5; 26, 1; scol. la PIND.,
Pyth., XI, 5; TZET., la LYC., 1211; STRAB., IX,
413; CALLIM., Hymme la Dèlos, 80. 2) Scol. la
VOdys., II, 120; APD., Bibl., II, 1, 1; scol. la 17/., I,
22; la EUR., Oreste. 920; 1239; TZET., la LYC.,
, 177.
M eliade: HÉS., Théog., 176 si urm.; si scol. la v. 187;
Bouclier, 420; Trav., 145; II., XVI, 143; scol. la v.
XXII, 127; cf. PALAEPH., Incr., 36; EUST., la II..
X IX ,321.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
M E L IB O E A . (MeĂi/3oia.) Legendele
cunosc cel puţin trei eroine numite Meliboea.
1. Una din fiicele lui Oceanos,
căsătorită cu Pelâsgos, mama lui Licaon (tab.
18).
2. O altă M eliboea era una din fiicele
Niobei. împreună cu fratele ei, Amiclas, ea a
scăpat de la masacrul copiilor Niobei (v. acest
nume), la rugămintea lui Leto şi s -a refugiat
în Argos. Amiclos şi Meliboea’ au ridicat un
templu închinat lui ileto. Dar pentru că pălise,
în timpul masacrului fraţilor şi surorilor ei,
M eliboea a fost poreclită Chloris (Cea Verde),
fiind numită astfel toată viaţa.
3. O altă M eliboea a fost eroina unei
poveşti de dragoste. Era o tânără care promi­
sese că se va căsători cu un tânăr pe care îl
iubea şi care o iubea, numit Alexis. însă
părinţii’ săi o promiseseră altui logodnic şi
Alexis, de disperare, s -a exilat. în ziua nunţii,
Meliboea s -a aruncat de pe acoperişul casei
sale. Voia să se sinucidă, dar nu a păţit nimic
şi a fugit imediat spre port. Acolo, s-a urcat
pe o navă, ale cărei pânze s-au desfăcut de la
sine şi nava a plecat imediat în larg, ducând-o
până în locul în care se găsea iubitul ei, ce
tocmai pregătea un ospăţ cu prietenii săi. Ei
s-au căsătorit şi, plini de recunoştinţă faţă de
zei, au ridicat’ la Efes un sanctuar încninat
zeiţei Artemis, care era invocată cu epitetele
de Automate şi Epidiaita (pentru că nava por­
nise singură - Automate; fiindcă ea ajunsese
să stea la masă - Epidiaita).
M E L IB O E O S 2. (MeAiŞoios•.) Meliboeos
era numele unui păstor, care l-a găsit pe micul
Oedip, când acesta a fost părăsit pe munte, şi
l-a crescut (v. Oedip).
M E L IC E R T IS 3. (MeĂiKepnjs'-) Melicertis
era fiul cel mic al eroinei Ino, cel împreună cu
care s-a aruncat în mare. în timp ce Ino a
devenit zeiţa Leucoteea, Melicertis a devenit
zeul Palemon (v. Leucoteea şi tab. 3 şi 33).
Existau diverse variante ale legendei
privind moartea şi divinizarea lui Melicertis.
Uneori se povestea că tatăl său, Atamas, îl
aruncase într-un cazan cu apă clocotită, de
unde mam a sa îl scosese, înainte de a se
sinucide împreună cu el; alteori, Ino l-a r fi
pus ea însăşi în cazan, apoi s-a r fi aruncat în
mare, ţinâridu-i cadavrul în braţe. Se mai
spunea că ar fi fugit cu copilul încă viu şi s-ar
fi înecat o dată cu el. Jocurile Istmice erau
celebrate în onoarea lui Palemon-M elicertis.
* M eliboea: 1) APD., B ib i, III, 8, 1; TZET., la LYC.,
481. 2) APD., B ib i, III, 5, 6; PAUS., II, 21, 10. 3)
, SERV., la VIRG., En„ I, 720.
, M eliboeos: SUID., s. v. OÎSittous.
J M elicertis: APD., B ib i, I, 9, 1 si urm.; III, 4, 3;
Argum. la PIND., Isthm., IV, PAUS., I, 44, 7;
EUST., la Hom., p. 1543, 20 si urm.; Ov., Mét., IV,
506 la 542; Fast., VI, 485; HYG., Fab., 2; 4;
TZET., la LYC., 21; 107; 229; scol. la VOdys., V,
334; SERV., la VIRG., En„ V, 241; PLUT., Qu.
rom., 16; PAUS., I, 44; 11; scol. la APO LL. RH.,
Arg., III, 1320; la EUR., Méd., 1274.
325
în această privinţă, se povestea că, din locul
unde Ino se aruncase în mare, între cetăţile
Megara şi Corint, trupul lui Melicertis fusese
adus de un delfin şi agăţat într-un pin. Sisif,
fratele lui Atamas,’ care domnea atunci peste
Corint, a găsit cadavrul şi l-a îngropat. La
porunca unei Nereide, Sisif i-a închinat un
cult, în care era invocat numele de Palemon, şi
a întemeiat Jocurile Isţmice, ca jocuri funebre
în cinstea sa (v. şi Palemon).
M ELISSA 4. (MeAiaoa.) Au existat mai
multe eroine numite Melissa, adică Albina.
1. De exemplu, sora Amalteei, care l-a
hrănit pe micul Zeus, pe Muntele Ida din
Creta (v. Melisseus).
2. O preoteasă bătrână a Demetrei, pe
care zeiţa o iniţiase în misterele sale. Vecinele
sale au vrut să o facă să dezvăluie ceea ce
văzuse în timpul iniţierii sale; dar Melissa a
rămas mută, astfel încât celelalte femei au
sfârtecat-o în bucăţi. Demetra a trimis o epi­
demie de ciumă şi a dat naştere albinelor din
trupul neînsufleţit al eroinei.’
M ELISSEU S5. (MeXiaaevs’.) Legendele cu­
nosc trei eroi cu acest nume.
1. Melisseus era un rege al Cretei, care
domnea asupra insulei în vremea naşterii lui
Zeus. El avea două fiice, Amalteea şi Melissa,
cărora Rhea le încredinţase creşterea micului
zeu, pe care îl ascunsese în peştera de pe M un­
tele Ida. Melisseus a fost primul om care a
oferit sacrificii zeilor. Pe fiica sa, Melisa, el a
făcut-o prima preoteasă a Rheei.
2. Melisseus era şi numele unuia dintre
Cureţi (demonii care au înconjurat leagănul
micuţului, Zeus).
3. în sfârşit, Melisseus se numea şi re­
gele cetăţii Chersonez din Caria, care l-a
primit pe Triopas, fiul lui Helios, şi l-a purifi­
cat după uciderea fratelui său Tenages.
M E L ISSO S6. (MeÂiaaos’.) Melissos era un
locuitor din Argos, care fugise în Corint din
cauza tiraniei regelui Fidon. Melissos avea un
fiu, Acteon, pe care un Heraclid, numit Ar-
chias, a vrut să-l ia cu forţa. Dar Acteon a
murit în cursul acestei aventuri, iar Melissos
s-a sinucis, invocând protecţia zeilor si
blestemându-1 pe ucigaşul fiului său. O
foamete şi diverse epidemii s-au abătut atunci
asupra cetăţii Corint. în fruntea unei delegaţii,
Archias s-a dus la oracol să afle cauza şi a
aflat că zeii pedepseau astfel cetatea pentru
uciderea tânărului Acteon. Pentru a scăpa
oraşul de pata pe care i-o provocase, Archias
M elissa: X) LACT., Ist. div., I, 22. 2) SE R V ., la
. VIRG., En„ I, 430.
5 M elisseus: 1) Cf. Ch. PICARD, Mèi. Radet, 1940, p.
270-284; APD., B ibi, I, 1, 6; LACt., Ist. Div., I,
22; HYG., Astr. poèt., II, 13; DIOD. SIC., XVII, 7.
2) NONN., Dion., XIII, 145 si urm.; etc. 3) DIOD.
SIC., V, 61.
M elissos: PLUT., Narrai, am., II, p. 772; DIOD.
SIC., VIII, 10; scol. la APOLL. RH., Arg., IV,
1212 .
 326
s-a exilat de bunăvoie. El a fondat cetatea
Siracuza.
M E L IT E 1. (MeXLŢq.) Printre alte eroine cu
acest nume, cea mai importantă era o Nimfă
din Corciră, care a fost iubită de Heracles, în
vremea în care eroul era exilat în acea ţară,
după uciderea copiilor săi. M elite i-a dăruit
lui Heracles un fiu, numit Hillos (v. acest
nume).
M E L IT E U 2. (MeXi rev?.) M eliteu era fiul
Nimfei Otreis şi al lui Zeus. Tem ându-se de
mânia Herei, mama sa l-a abandonat într-o
pădure, încă de la naştere. D ar Zeus a pus
albinele să -l hrănească şi a dat poruncă,
printr-un oracol, unui păstor, numit Fagros,
fiul aceleiaşi Nimfe şi al lui Apollo, să crească
copilul pe care îl va găsi şi îl va vedea hrănit
de albine. Fagros a respectat porunca, a luat
copilul, l-a crescut. M eliteu a devenit un erou
viguros, care a supus popoarele vecine şi a
fondat cetatea Meliteea din Tesalia (v. As-
palis, pentru sfârşitul legendei sale).
M E L O S 3. (MfjXos'.) Melos era un tânăr băr­
bat din Insula Delos, care şi-a părăsit patria
pentru a se duce în Insula Cipru, în vremea
domniei regelui Ciniras, care avea un fiu,
numit Adonis (v. acest nume). Ciniras l-a ales
pe Melos ca însoţitor al lui Adonis şi, cum
tânărul i se părea înzestrat cu o fire bună, l-a
căsătorit cu una din rudele sale, numită Pelia.
Din această căsătorie s-a născut un copil, care
a fost num ir Melos, ca şi tatăl său. Afrodita,
care îl iubea pe Adonis, s-a arătat binevoi­
toare faţă de copil şi l-a luat sub protecţia sa,
permiţând să fie crescut în templul ei. Dar
Adonis a fost lovit mortal de un mistreţ. De
disperare, Melos tatăl s-a spânzurat de un
copac, care a luat numele de „melos“ („măr“,
în greaca veche). Pelia s-a spânzurat de ace­
laşi copac. Făcându-i-se m ilă de ei, Afrodita
l-a prefăcut pe Melos într-un fruct (măr), iar
pe soţia sa, Pelia, a transform at-o în porumbel
(porumbeii erau păsările sacre ale Afroditei).
Atunci când a văzut că Melos cel tânăr a ajuns
bărbat şi că era singurul supravieţuitor din
neamul lui Ciniras, Afrodita i-a poruncit să se
întoarcă la Delos. Acolo, Melos a preluat
puterea şi a fondat cetatea Melos. El a fost
primul care i-a învăţat pe locuitorii din Delos
să tundă lâna oilor şi să facă veşminte din ea,
încât oile au primit’ numele de „mela“ (chiar
aşa se numeau în greceşte). Această legendă
explica printr-o singură’ fabulă etimologia a
trei cuvinte.
M E L P O M E N E . (MeXnofievq) Una dintre
Muze (v. acest nume).
1 M elite: APOLL. RH., Arg., IV, 538; scol. la v. IV,
524; 1125; 1149; scol. la SOPH., Trach., 53; ET.
, BYZ., s. v. ‘rXXets.
, M eliteu: ANTON. LIB., Tr., 13.
3 M elos: SERV., la VIRG., E cl, VIII, 37.
P ierre G R IM A L
M E M B L IA R O S . (Me/iftXiapos'.) Mem­
bliaros era numele unui fenician, care l-a
însoţit pe Cadmos în căutarea surorii sale,
Europa. Cadmos l- a lăsat pe Insula Thera
(care se numea atunci Calliste, adică Preafru­
moasa), în fruntea unei colonii pe care a înte­
m eiat-o acolo. Insula Anafe, învecinată cu
Thera, era deseori numită Membliaros, tot
după numele eroului.
M E M FIS5. (MefiipL?.) Memfis era fiica lui
Nilos, zeul fluviului Nil. Căsătorită cu Epafos,
i-a dăruit o fiică, numită Libia (eroina care a
dat numele ţinutului Libiei) (v. acest nume si
tab. 3). Era deci strămoaşa familiei lui Cad­
mos. Cetatea egipteană Memfis fusese numită
astfel în cinstea ei.
M E M N O N 6. (M ijim v .) M emnon era fiul
lui Eos (Aurora) şi al lui Titonos, unul din fiii
lui Laomedon şi, p rin urmare, fratele lui Priam
(tab. 7 şi 14)’. In timpul războiului Troiei,
Memnon a venit în ajutorul unchiului său,
regele Troiei. Crescut de către Hesperide, el
domnea peste Etiopieni.
Faptele sale eroice în faţa Troiei si moartea
sa erau povestite în Mica Iliadă şi în poemul
Etiopida. Memnon a luptat cu Aiâx, dar, ca şi
în lupta dintre Aiax şi Hector, nu s-a putut
detaşa un învingător. Pe câmpul de luptă, el
l-a întâlnit pe Antiloh, fiul lui Nestor, atunci
când acesta, ameninţat de Memnon, îşi che­
mase fiul în ajutor. Prin moartea sa, Antiloh a
salvat viaţa lui Nestor. Dar Ahile a venit să
răzbune moartea prietenului său (v. Antiloh).
Lupta a început între Memnon, fiul Aurorei, şi
Ahile, fiul lui Thetis. Cele două zeiţe,
neliniştite de soarta lor, s-au grăbit să ajungă
la Zeus. Dar acesta a cântărit „sorţile“
(Kerele) celor doi eroi şi soarta lui M emnon a
cântărit mai greu în balanţa divină (v. o
„cântărire a sufletelor“ asemănătoare la art.
Hector). Ahile nu a întârziat să obţină victoria,
dar Aurora a obţinut de la Zeus nemurirea
fiului său, căruia i-a luat cadavrul şi l-a dus în
Etiopia. Lacrimile pe care le-a vărsat Aurora
4 M em bliaros: HDT., IV, 147; PAUS., III, 1, 7; scol. la
PIND., Pyth., IV, 88; ET. BYZ., s. v„ Me(iXtapos şi
. Avâry
“ M em fis: APD., B ib i, II, I, 4; TZET., la LYC., 894.
M em non: Odys., IV, 187 şi urm.; XI, 522; HES.,
Theog., 984 si urm.; Epic gr. fr., ed. KINKEL, p.
33 şi urm.; ALCMAN, fr. 68; PIND., O l, II, 83;
Pyth., VI, 28 şi urm.; Jsthm., V, 41; VIII, 58 şi
urm.; Nem., III, 62 si urm.; VI, 48 si urm.; APD.,
B ib i, III, 13, 3; E p.,’V , 3; QUINT. SM., Posthorn.,
II, 100 si urm.; 235 si urm.; 452 si urm.; 652 si
urm.; TZET., Posthorn., 234; DICT. CR., IV, 6;
PAUS., III, 18, 21; V, 19, 1; scol. la II, VIII, 70;
LACT., Arg., Fab. Ov.( XIII, 3; Ov., Met., XIII;
576 si urm., SERV., la VIRG., En., I, 489; 751;
STRAB., XV, 728; PLUT., D e aud. poet, XVII a
(existând o trag. pierdută de ESCH. intitulată
Memnon); SOPH., trag. pierdută M emnon; TAC.,
Ann., II, 61; PLIN., H. N„ X, 74; XXXVI, 58;
MOSCHOS, Tomb. de Bion, 41 si urm.; DION.
CHRY S..X I, 117.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
sunt picăturile de rouă pe care le vedem în
fiecare dimineaţă pe vegetaţia de pe câmpuri.
O altă tradiţie plasează mormântul lui
M emnon la vărsarea râului Esepous, pe ţărmul
Helespontului. în fiecare an, în acel loc se
adunau păsări, care plângeau moartea eroului:
acele păsări, numite Memnonide, erau consi­
derate fie însoţitorii lui Memnon, transformaţi
astfel după moarte, fie chiar cenuşa eroului,
care primise nemurirea sub înfăţişarea unor
păsări. în fiecare an, acele păsări se’împărţeau
în două stoluri, care luptau între ele şi lupta nu
înceta decât atunci când piereau jum ătate din­
tre ele.
Tradiţiile diferă în legătură cu patria lui
Memnon. Uneori, se spunea că ar fi fost Siria,
alteori, regiunea Suza şi Bactriana din Asia
centrală, ba chiar Egiptul ori ţinutul Tebei din
Egipt. Această ultimă identificare a făcut ca
numele de „colosul lui Memnon“ să fie dat
uneia dintre statuile gigantice ridicate de
Amenotep III şi oamenii îşi imaginau că,
atunci când primele raze de soare ale Aurorei
atingeau această statuie, ea producea o muzică
melodioasă, ca şi cum ar fi salutat lumina
mamei sale (v. şi 'Teutamos).
M EN A D E 1. (MaimSes'.) Menadele (adică
Femeile Posedate) erau Bacchantele divine,
însoţitoare ale lui Dionysos. Erau înfăţişate
goale sau îmbrăcate în voaluri uşoare, care
abia le ascundeau goliciunea; purtau cununi
din iederă, aveau în mână un toiag, uneori un
„cantar“, sau cântau la un flaut cu două tuburi
sau loveau o tobă, dansând cu manifestări
sălbatice.
Menadele personificau spiritele orgiace ale
Naturii. Primele Menade, în legendă, au fost
Nimfele, care l-au hrănit pe zeul Dionysos (v.
acest nume). Posedate de zeu, care le inspira o
nebunie mistică, ele rătăceau pe câmpii, luând
apă din izvoare şi imaginându-şi că iau miere
şi lapte. Zbenguielile lor imitau femeile Bac­
chante, care se închinau lui Dionysos. Me­
nadele domneau peste fiarele sălbatice: de
exemplu, erau înfăţişate ca fiind purtate de
pantere, ţinând pui de’lupi în braţe etc.
Menadele au jucat un rol într-un anumit
număr de legende: cea a lui Licurg, a lui Or-
feu, a lui Penteu, a Miniadelor, fiicele lui Min-
ias (v. aceste nume).
M E N A L O S2. (MaimXos'.) Eroul care a dat
numele M untelui Menalos şi cetăţii M enalon
din Arcadia, era fiul cel mare al lui Licaon (v.
acest nume). Conform unei tradiţii, el şi-ar fi
sfătuit tatăl să -i ofere lui Zeus bucăţi dîntr-un
copil, pregătite precum carnea obişnuită, pen­
tru a-1 pune pe zeu la încercare. Menalos a
fost trăsnit împreună cu tatăl său.
1 M enades: EUR., Bacch. passim; SOPH., Ant., 1150;
ATHEN., V, p. 198; DIOD. SIC., Ill, 64; IV, 3;
, NONN., Dionys., passim ; etc.
1 M enalos: APD., B ib i, III, 8, 1; PAUS., VIII, 3, 1;
scol. la APOLL. RH., Arg., I, 168; 769; la
THEOCR., Idyl., I, 12 9 ; TZET., la LYC., 481.
327
O altă tradiţie îl prezenta pe Menalos, nu ca
pe fiul lui Licaon, ci al lui Arcaş, regele Ar-
cadiei, şi fratele Atalantei (v. acest nume).
M EN ELA O S3. (MeveXaos'.) Menelaos era
fratele lui Agamemnon şi soţul Elenei. După
versiunea cea mai obişnuită (cea urmată de
Iliada lui Homer), Menelaos era fiul lui Atreu,
regele Micenei, şi făcea parte din neamul lui
Pelops (tab. 2). Mama sa, Aerope (v. acest
nume), fiica lui Catreu, era originară din
Creta, fiind adusă la Micene de corăbierul
Nauplios, deoarece tatăl său o alungase după
ce se dăruise unui sclav.
O tradiţie mai recentă susţinea că tatăl lui
Agamemnon şi al lui Menelaos ar fi fost nu
Atreu, ci Flisten, un fiu al lui Atreu (v. Atreu
şi Flisten). Dar chiar şi autorii care îl consi­
derau fiul lui Flisten erau de acord că acesta
murise tânăr şi că Menelaos şi fratele său au
fost crescuţi de către Atreu.
în tinereţea lor, Agamemnon şi Menelaos
au fost trimişi de Atreu în căutarea lui Tiest,
l-au găsit la ’Delfi şi l-a u adus înapoi la M i­
cene. Atreu l-a întemniţat şi a vrut să-l pună
pe Egist să-l ucidă. Insă Egist şi-a recunoscut
la timp tatăl şi l-a ucis pe Atreu (v. Egist).
Agamemnon şi Menelaos au trebuit atunci să
părăsească cetatea Micene, de unde i-a alun­
gat Egist şi s-au refugiat în Sparta la curtea
regelui Tiridar. Acolo, ei s-a u căsătorit cu cele
două fiice ale lui Tindar, Agamemnon cu
Clitemnestra şi Menelaos cu Elena. Condiţiile
în care a avut’loc căsătoria dintre Menelaos şi
Elena au fost prezentate în articolul despre
Elena. Menelaos fusese ales dintre preten­
denţi, fie de Tindar, fie de Elena. Toţi pre-
tendeţii se angajaseră anterior prin jurăm ânt să
vină în ajutor aceluia dintre ei care ar fi ales,
în cazul în care „cineva i-a r fi afectat drepturile
faţă de Elena. în sfârşit, după moartea Dios-
curilor, Tindar şi-a lăsat regatul moştenire lui
Menelaos. Iată de ce, în momentul’ începerii
războiului Troiei, Menelaos domnea în Sparta,
3 M enelaos: II., II, 581 si urm.; III, 21 la 120; 203 si
urm.; 310 la 382; IV,’ 7 si urm.; 93 la 187; V, 49 si
urm.; 561 la 579; VI, 37 la 65; VII, 94 la 122; X,
25 si urm.; XI, 459 si urm.; XIII, 581 si urm.; XVI,
516-519; XV, 540-545; XVI, 311 si’urm.; XVII,
1-60; 89-122; 246-255; 553-581; 656-699; 700 si
urm.; XXIII, 262-652; Odys., III, 286 şi urm.; IV,
271 si urm.; 351 si urm.; SOPH., Àjax; 1295;
EUR.', Or., 16; Hél.,'passim; APD., Bibi., III, 10, 8
şi urm.; 11,2; Ep., II, 15 si urm.; V, 21 si urm.; VI,
29; scol. la V II, I, 7; II, 249; III, 175; IX, 150; la
VOdys., IV, 11; 12; III, 267; HYG., Fab., 78; 88;
95; 97; 108; TZET., la LYC., 103; 132; 136; 149;
202; 851; Antehom., 154 şi urm.; Posthorn., 729 şi
urm.; argum. la THÉOCR., Isyl., XVIII, si scol. la
V., 51; 494 şi urm.; SERV., la VIRG., En., I, 651;
ATHÉN., VI, 232 e si urm.; EUR., Troyennes, 864
si urm.; PAUS., I, 33, 8; II, 13, 3; 17, 3; 18, 6; 22,
6; III, 1, 5; 12, 6; 14, 6; 18, 13; 16; 19, 9; 22, 2; 10;
IV, 1, 4; V, 8, 3; 18, 3; 22, 2; VI, 25, 3; VII, 21, 8;
VIII, 23, 4; 53, 5; X, 16, 4; 25, 2 si urm.; 26, 3; 7;
8; 33, 2; Ov., Met.. XII, 198 si urm.; QUINT. SM.,
XIII, 293; DICT. CR., I, 4; 6-11; II, 20; 26; HDT.,
II, 112 la 120; scol. la ARISTOPH., Guépes, 714.
 328
unde Paris venise să o răpească pe Elena. Din
căsătoria Elenei cu Menelaos, s-a născut
Hermiona (pe care doar Iliada şi Odiseea o
amintesc) si un fiu, Nicostratos (tab. 13).
Autorii tardivi au mai consemnat şi alţi fii,
Etiolas, Tronios, Morrhafios, Flisten cel
Tânăr, si o altă fiică, Melite. Din toţi aceşti
copii, Nicostratos şi Etiolaş aveau un cult în
Sparta, în epoca istorică. In absenţa Elenei,
M enelaos a avut, cu o sclavă, un fiu, Mega-
pentes (v. acest nume), pe care l-a numit ast­
fel din cauza „marii supărări“ de a fi fost
părăsit de soţie. în sfârşit, cu o sclava numită
Cnossia (fără îndoială o femeie din Creta, al
cărei nume amintea de cetatea de origine,
Cnossos), a avut un alt fiu, Xenodamos. Unii
mitografi nu-1 considerau pe Nicostratos un
fiu al Elenei, ci un bastard, ca M egapentes şi
Xenodamos. De această tradiţie se leagă pro­
babil legenda ostracizării Elenei de către
Nicostratos şi Megapentes, după moartea lui
M eenlaos (v. M egapentes şi Elena).
Timp de mai mulţi ani (cel puţin nouă,
deoarece se spunea că Hermiona avea nouă
ani în momentul răpirii Elenei), Menelaos şi
Elena au trăit liniştiţi la Sparta în belşugul
unei curţi bine gospodărite. Acea fericire a
fost distrusă de venirea lui Paris, în timp ce
Menelaos era plecat în Creta, la funeraliile
socrului său, Catreu (v. acest nume). O tradiţie
susţinea că Menelaos ar fi adus el însuşi acea
nefericire asupra casei sale. O epidemie şi o
secetă puternică se abătuseră, într-adevăr,
asupra ţinutului Spartei şi, la îndrumarea unui
oracol, M enelaos s -a dus la Troia să ofere un
sacrificiu pe mormintele celor doi fii ai lui
Prometeu, Licos şi Chimereu (v. Licos). La
Troia, el a fost musafirul lui Paris. Apoi, în
urma unei omucideri involuntare, Paris a tre­
buit să părăsească Troia. El a încercat atunci
să caute adăpost la curtea lui Menelaos; acesta
îl purificase şi îi acordase ospitalitatea. în
absenţa regelui, Paris ar fi fugit cu Elena.
Legendele diferă în privinţa condiţiilor în care
a avut loc răpirea (v. Elenă).
M enelaos a fost avertizat de nenorocirea sa
de către Iris si s -a grăbit să părăsească Creta
pentru a se întoarce la Sparta. Apoi, el i-a
convocat pe toţi pretendenţii care juraseră în
faţa lui Tindar şi a cerut ajutorul fratelui său,
Agamemnon, al lui Nestor, Palamed şi Ulise
(v. acest nume, în privinţa condiţiilor în care
acesta din urmă i-a dat concursul). L -au cău­
tat pe Ahile, pe care Diomed si Ulise l-au
descoperit între fetele regelui Licomed, din
cetatea Sciros (v. Licomed). După aceea, M e­
nelaos şi Ulise s-au dus la Delii pentru a în­
treba oracolul despre oportunitatea de a între­
prinde o expediţie împotriva Troiei. Oracolul
le-a poruncit să ofere mai întâi Atenei Pronoia
un colier pe care Afrodita îl dăruise cândva
Elenei; apoi, Hera a trecut de partea lui M e­
nelaos şi nu a cruţat nici un efort pentru a -i
aduna pe greci împotriva lui Paris, inamicul ei
personal.
Menelaos a participat la expediţie cu
şaizeci de nave şi, cu toate acestea, nu a primit
Pierre G R IM A L
comanda supremă. Această onoare a revenit
fratelui său, Agamemnon, care a fost ales de
către grecii adunaţi în Aulis (v. Agamemnon).
Menelaos era timid, mai puţin iubitor de
onoruri decât Agamemnon; deşi era un răz­
boinic viteaz, capabil să reziste asalturilor
celor mai dure, el a rămas întotdeauna în
planul al doilea. De asemenea, Menelaos era
mai puţin violent decât unul sau altul dintre
eroii adunaţi împotriva Troiei şi duşmanii săi
îl ironizau, reproşându-i că împingea blân­
deţea până la limita moliciunii. Această
blândeţe a lui Menelaos va apărea în iertarea
pe care el o va acorda, în cele din urmă, Ele­
nei, după ce voise să o ucidă; iubirea lui pen­
tru ea a fost mai puternică şi nu a mai putut
să-i reziste, când a văzut-o, după atâţia ani
de absenţă.
Imediat după debarcarea grecilor sau, după
alte tradiţii, în timpul escalei la Tenedos, M e­
nelaos şi Ulise au pătruns ca soli în cetatea
Troia, pentru a o cere înapoi pe Elena şi co­
morile luate de Paris şi pentru a încerca re­
glementarea paşnică a conflictului. Acolo, ei
au fost primiţi de Antenor, care i-a adus în
faţa adunării poporului din Troia. însă Paris si
partizanii săi au respins orice încercare de
compromis; Antimah, unul din prietenii lui
Paris, plătit de acesta, chiar a instigat poporul
să -l ucidă pe Menelaos. Antenor a reuşit to­
tuşi să-l salveze, ajutându-1 să părăsească
cetatea, dar războiul era, de acum încolo, ine­
vitabil.
încă de la începutul Iliadei, a avut loc o
luptă directă între Paris şi Menelaos. Acesta
din urmă şi-a rănit adversarul, astfel încât,
pentru a-1 salva pe Paris, Afrodita l-a învăluit
intr-un nor şi l-a transportat la el acasă. Aga­
memnon le-a atras atenţia troienilor care ur­
măreau lupta că victoria aparţinea în mod
evident fratelui său şi le-a cerut să îndepli­
nească condiţiile stabilite înaintea luptei, con­
form cărora Elena trebuia să aparţină în­
vingătorului. Dar, cum troienii ezitau, Pan-
daros a tras o săgeată împotriva lui Menlaos şi
l-a rănit uşor. Atunci, încăierarea a devenit
generală. Menelaos l-a ucis imediat pe Sca-
mandrios şi a luptat cu Enea, însă fără rezultat.
Seara, când Hector a provocat la luptă pe ori­
care dintre greci, Menelaos a ieşit în faţă şi
voia să accepte, dar a fost reţinut de Aga­
memnon şi de celelalte căpetenii ale grecilor.
în timpul luptei din jurul corăbiilor, Mene­
laos l-a rănit pe Helenos şi i-a ucis pe Pisan-
dros, Hiperenor, Dolops şi Toas. După
moartea lui Patroclu, Menlaos a fost primul
care a venit să lupte pentru apărarea cadavru­
lui său. Acolo el i-a ucis pe Euforbos şi Po-
des. El l-a trimis pe Antiloh să-i ducă lui
Ahile trista veste a morţii prietenului său.
M enelaos a tras cadavrul lui Patroclu departe
de câmpul de luptă, apoi el nu mai apare
aproape deloc până în ultimele cântece ale
Iliadei, în care îl vedem participând la jocurile
funebre celebrate în onoarea lui Patroclu,
luând parte la cursa carelor de luptă.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
îl regăsim pe Menelaos în evenimentele
petrecute după încheierea Iliadei. Atunci când
Paris a fost ucis de o săgeată trasă de Filoctet,
Menelaos a profanat cadavrul. în sfârşit, el a
figurat printre războinicii care au intrat în
calul de lemn. în momentul cuceririi cetăţii
Troia, Menelaos s -a grăbit spre casa lui Dei-
fob, unde ştia că se găsea Elena (fiindcă, după
moartea lui Paris, aceasta se căsătorise cu
Deifob) (v. acest nume şi Elenă). Acolo, a
trebuit să ducă încă o luptă înverşunată, dar a
reuşit „să-l ucidă pe Deifob şi să’ pătrundă în
casa. în privinţa reîntâlnirii dintre Menelaos şi
Elena, există mai multe versiuni. De exemplu,
după Vergiliu, Elena însăsi îi chemase în casă
pe Menelaos si pe Ulise. fea ar fi ascuns toate
armele, ar fi deschis uşa si ar fi asigurat astfel
victoria primului ei soţ. Dar, se mai povestea
că, după uciderea lui Deifob, Menelaos s-a
repezit în casă, a apucat-o pe Elena de păr şi a
târât-o spre corăbii, ca pe o roabă. Grecii i-a r
fi acordat-o ca parte dm pradă, fără a o mai
trage la sorţi, ca pe ceilalţi captivi, încre-
dinţându-i misiunea de a o ucide. Dar Ulise
s-a interpus şi Elena a fost astfel salvată. O
versiune si mai dramatică susţinea că Elena
s-ar fi refugiat lângă un altar existent în casă
şi M enelaos s-a r fi repezit spre ea cu sabia
ridicată. Dar, zărindu-i sânii dezgoliţi, dra­
gostea a pus din nou stăpânire pe el şi s-a
împăcat cu soţia sa (v. Elena).
După victorie, Menelaos s-a grăbit să se în­
toarcă, în timp ce fratele său mai rămânea la
Troia, pentru a oferi un sacrificiu Atenei, de a
cărei mânie se temea (din cauza episodului
referitor la Casandra) (v. acest nume). El a
ajuns în Insula Tenedos, apoi în Lesbos, a
traversat marea până în Eubeea şi s-a îndrep­
tat către Capul Sounion. Acolo, i-a murit pi­
lotul, Frontis, şi Menelaos s -a întors pentru
a -i organiza funeraliile, în timp ce Nestor şi
Diomed, care îl însoţiseră, şi-au continuat
călătoria. Când Menelaos a pornit din nou pe
mare şi a ajuns în dreptul Capului Maieu, a
fost surprins de o furtună, care l- a dus până în
Creta, unde cea mai mare parte a corăbiilor lui
au eşuat. El şi-a continuat drumul până în
Egipt, unde, după consemnările Odiseei, a
rămas cinci ani şi a adunat mari bogăţii.
Părăsind Egiptul, Menelaos a fost reţinut în
Insula Faros, situată la vărsarea Nilului, de un
calm ce împiedica continuarea călătoriei.
Calmul a durat douăzeci de zile şi, la sfârşitul
acestei perioade, foametea a început să devină
ameninţătoare. Divinitatea marină Idoteea (v.
acest nume), fiica zeului marin Proteu, i-a
apărut atunci şi l-a sfătuit să meargă să-i con­
sulte tatăl în legătură cu mijloacele de a reveni
în Sparta. Proteu l-a îndemnat să se întoarcă
în Egipt şi să ofere sacrificii zeilor, ceea ce
M enelaos’ a şi făcut. în cele din urmă, el a
ajuns în Sparta, cu Elena, după opt ani de la
părăsirea Troiei şi, prin urmare, la optsprezece
ani de la începutul războiului.
O altă versiune povestea că, în Egipt, M e­
nelaos ar fi regăsit-o pe adevărata Elena,
329
păzită de Proteu (care ar fi fost rege şi nu di­
vinitate marină), din vremea în care, împreună
cu Paris, ea venise în această ţară (v. Elena).
Paris nu dusese la Troia decât o fantomă, o
Elenă făcută din nori, şi astfel, Elena nu era
vinovată. întregul război al Troiei nu s-a r fi
desfăşurat şi atâta sânge nu ar fi curs decât
pentru un nor. Dar Zeus dorise acest război
pentru a face să se înalţe neamul „semi­
zeilor“, a eroilor născuţ din zeiţe şi din'bărbaţi
muritori sau din zei şi din femei muritoare:
Elena, propria sa fiică; Paris, care era şi el din
neamul său; Ahile, fiul zeiţei The’tis etc.
Această versiune pare să provină de la mi-
tograful Stesichoros. Ea a fost reluată, cu vi­
nele modificări, de către Euripide, în tragedia
sa Elena. în acea piesă, Hera a fost cea care
l-a înşelat pe Pans, dându-i o falsă Elenă.
Adevărata Elenă fusese răpită de Hermes, la
porunca lui Zeus, şi transportată în Egipt, la
curtea lui Proteu, care a fost însărcinat să o
păzească. Atunci când Menelaos a sosit în
Egipt, aducând-o cu el pe falsa Elenă, aceasta
a dispărut în văzduh, şi eroul şi-a regăsit
adevărata soţie.
La sfârşitul vieţii sale, după mulţi ani
petrecuţi alături de Elena, Menelaos a fost dus
în Câmpiile Elizee, ca nemuritor, onoare pe
care i-a acordat-o Zeus pentru că i-a fost
ginere.
O legendă târzie si compusă din elemente
răzleţe povestea că Menelaos şi Elena s-au
dus în Taurida, în căutarea lui Oreste şi că,
acolo, ei au fost sacrificaţi de către Ifigema, pe
altarul zeiţei Artemis.
în vremea lui Pausanias, călătorilor le era
încă arătată, în Sparta, casa în care locuise
odinioară Menelaos. I se închinase un cult,
asemenea unui zeu. Bărbaţii veneau să -i ceară
lui Menelaos bărbăţie în război, în timp ce
femeile se adresau Elenei pentru a avea parte
de frumuseţe şi de farmec.
M EN ESTEU 1. (MeveoOevs'■) Menesteu
făcea parte din familia Erehtizilor. Tatăl său,
Peteos, era, într-adevâr, nepotul regelui Ereh-
teu. El era în exil în timpul expediţiei Dios-
curilor împotriva Aticii, iar Tezeu era în In­
fern cu Piritoos (v. Tezeu). Dioscurii l-au
readus şi l-au instalat pe tronul Atenei. După
întoarcerea lui Tezeu, M enesteu s-a r fi retras
în cetatea Sciros.
Dar existau şi alte versiuni: Descrierea N a­
velor din Iliadd îl prezenta drept comandantul
contingentului atenian. A fost şi printre răz­
boinicii care au intrat în calul de lemn. După
căderea Troiei, Menesteu s-a dus în Melos,
unde a domnit după moartea regelui Polianax.
1 M enesteu: II., II, 546 si urm.; IV, 327 si urm.; XII,
331 si urm.; XIII, 690; TZET., Posthorn., 88; la
LYC., 911; DIOD. SIC., I, 28; HYG., Fab., 97;
PAUS., 1, 1, 2; 3, 3; 17, 5 si urm.; 23, 8; II, 25, 6;
III, 18, 5; PLUT., Thés., 32 si urm.; STRAB., III,
140; VI, 261; DICT. CR., VI, 2 si urm.; APD.,
Bibl., III, 10, 8; Ep., I, 24; III, 11; VI, 15 b.
 330
I se atribuia şi fondarea cetăţii Scilletion,
situată între Crotona şi Caulonia, pe coasta
Bruttium. De asemenea, pe ţărmul Betic, nu
departe de Gades, Strabon amintea de un „Port
al lui Menesteu“.
M E N E S T IO S1. (Mepeaăos'.) Menestios era
unul din comandanţii militari care luptau la
Troia sub comanda directă a lui Ahile, al cărui
nepot era. într-adevăr, el era fiul Polidorei,
sora lui Ahile, fiica lui Peleu, şi al zeului-râu
Spercheios. O tradiţie o prezenta pe Polidora
nu ca fiica, ci ca soţia lui Peleu, în acest caz,
Peleu fiind tatăl „uman“ al lui Menestios, în
timp ce tatăl său „divin“ ar fi fost Spercheios.
în cealaltă versiune, tatăl uman al lui M enes­
tios era Boros, un fiu al lui Perieres.
M E N O E C E U 2. (MevoLKevs•.) Legendele
cunosc doi eroi numiţi Menoeceu.
1. Fiul lui Oclasos şi nepotul lui Penteu.
El era tatăl lui Creon si al Iocastei (v. Oedip si
tab. 29).
2. Un alt Meneoceu, mai celebru decât
primul, era nepotul acestuia şi fiul lui Creon.
In timpul expediţiei Celor Şapte Comandanţi
Militari împotriva Tebei, prezicătorul Tiresias
a anunţat că victoria luptătorilor din Teba nu
ar fi asigurată decât dacă l-a r sacrifica pe
Menoeceu, fiul regelui. Creon, având de ales
între iubirea de tată şi datoria faţă de patria sa,
l-a sfătuit pe fiul lui să fugă, fără să îi spună
motivul acestui sfat. D ar M enoeceu a
descoperit de ce voia tatăl lui să-l îndepărteze,
şi s -a oferit de bunăvoie pentru sacrificiu. Cel
puţin aceasta este versiunea preluată de tragi­
cii greci, aşa cum este tratată în piesa Fenicie-
nele de Euripide. După alte tradiţii, Menoeceu
ar fi fost devorat de către Sfinx sau chiar ar fi
fost sacrificat de Creon însuşi. în apropierea
mormântului său, s-a desfăşurat lupta fatală
dintre cei doi fraţi, Eteocle şi Polinice. Pe
mormântul lui Menoeceu creştea un rodier, ale
cărui rodii aveau culoarea sângelui.
M E N O E T E S 3. (Mei'ol'npr.) M enoetes era
numele purtat de mai mulţi eroi din războiul
troian şi de păstorul ce păzea turmele lui H a­
des în Insula Eritia (v. Geriori). El a fost cel
care l-a anunţat pe Gerion despre furtul pe
care Heracles era pe cale de a-1 comite (v.
Heracles).
Acelaşi păstor s-a întâlnit încă o dată cu
H eracles’ atunci când eroul a coborât în Infern
să aducă de acolo câinele Cerber. A încercat
să-l împiedice pe Heracles să-i fure un bou,
1 M enestios: II., XVI, 173 si scol. ad loc.; APD., Bibi.,
, 0 1 ,1 3 ,4 .
M enoeceu: 1) Scol. la EUR., Phén., 942; SOPH.,
Ant., 156; 211; 1098; APD., Bibi., II, 6, 8; DIOD.
SIC., IV, 67. 2) EUR., Phén., 769; 911 si urm.;
1090 si urm.; PAUS., IX, 25, 1; APD., B ib i, III, 6,
7; PLÙT., Pelop., 21; CIC., Tuse., I, 48, 116; JUV.,
Sat., XIV, 240; STAT., Thèb., X, 773 si urm., cf.
WESTERMANN, Myth., p. 377, 48; scol. la EUR.,
, Phén., 1010; LUC., De la danse, 43.
M enoetes: APD., Bibi., II, 5, 10 şi 12.
Pierre G R IM A L
dar nu a reuşit; a ieşit cu coastele rupte din
această aventură şi ar fi avut o soartă mai
cumplită, dacă Persefona nu ar fi intervenit şi
nu l-a r fi rugat pe Heracles să îl lase să plece.’
M E N O E T IO S4. (MevoLnos-.) Cunoaştem
doi eroi mitologici cu acest nume.
1. Primul era un Gigant, ,fiul lui Iapet şi
al Oceanidei Climene. Menoetios era aşadar
fratele lui Atlas, al lui Prometeu şi al lui
Epimeteu (tab. 38). Din cauza orgoliului şi
brutalităţii sale, el a fost trăsnit de Zeus şi
aruncat în Tartar.
Conform unei alte tradiţii, acest Menoetios
ar fi fost fiul Asiei şi nu al Climenei.
2. Eroul cel mai cunoscut care a purtat
numele de Menoetios a fost tatăl lui Patroclu.
El era fiul lui Actor şi al Eginei (v. aceste
nume si tab. 30). Egine s-a r fi căsători cu
Actor după ce-i dăruise lui Zeus un fiu, Eac,
strămoşul lui Ahile, ceea ce stabilea o înrudire
între Patroclu şi prietenul său Ahile.
Menoetios locuia în cetatea Opont şi îşi
trimisese fiul la curtea lui Peleu, când Patroclu
l-a ucis accidental, în timp ce jucau zaruri, pe
unul din tovarăşii săi, numit Clitonimos.
Mama lui Patroclu şi soţia lui Menoetios
era Stenele, fiica lui Acast. Uneori, în loc de
Stenele, mama lui Patroclu era numită Perio-
pis, fiica lui Feres, sau chiar Polimela, fiica lui
Peleu (ceea ce însemna că Ahile şi Patroclu ar
fi fost veri primari).
Menoetios figura în rândul Argonauţilor,
dar nu a jucat nici un rol în desfăşurarea le­
gendei. Se povestea că el ar fi fost cel care, în
Oponţ, a adus primul onoruri divine lui Hera­
cles. In sfârşit, se spunea că o fiică a lui
Menoetios, numită Mirto, i-a r fi dăruit lui
Heracles o fiică, Eucleia. Această eroină era
onorată de locuitorii din Beoţia şi din Locria,
sub numele de Artemis Eucleia.
M E N T E 5. (Mevdr].) Mente era o Nimfă din
Infern, iubită de Hades. A fost maltratată de
Persefona, care era geloasă, astfel încât zeul a
tranform at-o într-o plantă, menta. Această
transformare a avut loc pe Muntele Trifile din
Bitinia.
M E N T O R 6. (MevTtop.) M entor era fiul unui
locuitor din Insula Itaca, numit Alcimos. Era
un prieten credincios al lui Ulise şi acesta,
plecând la Troia, i-a încredinţat grija de a
veghea asupra intereselor sale. Mentor a vor­
4 M enoetios: 1) HÉS., Théog.. 510; APD., B ib i, I, 2, 3.
2) II, I, 307, etc.; XI, 765; XII, 1, şi scol.; XVI, 13
şi urm.; şi scol. ad loc.; XVIII, 326; XXIII, 84 şi
urm., şi scol. la 86 şi 87; Ov., Fast., II, 39; PIND.,
Ol., IX, 67 si urm., si scol. la v. 104; 109; APD.,
Bibi., I, 9, 4; III, 13, 1; 8; HYG., Fab., 97; APOLL.
RH., Arg., I, 69 si urm.; scol. la v. 72; VAL.
FLAC., Arg., I, 407; VI, 343; DIOD. SIC., IV, 39;
. PLUT., Arist., 20; PAUS., IX, 17, 1.
s M ente: STRAB., VIII, 344; PHOT., s. v. Mîv9a; Ov.,
Métam., X , 729.
M entor: Odys., II, 225 si urm.; III, 22 si urm.; 240 si
urm.; XXII, 235; XXIV, 450 şi urm. ’
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
bit în favoarea lui Ulise în faţa adunării. Zeiţa
Atena a luat de mai multe ori înfăţişarea lui
Mentor, vechi prieten de familie, mai ales
pentru a-1 însoţi pe Telemah, pentru a-1 ajuta
pe Ulise în timpul luptei împotriva preten­
denţilor etc.
* M E R C U R 1. Mercur, zeul roman Mercu-
rius, era identificat cu zeul elen Hermes. Ca şi
Hermes, M ercur îi proteja în mod deosebit pe
negustori (în numele său, găsim într-adevăr
rădăcina cuvântului grecesc merx, care în­
semna „marfă“) şi pe călători. După „eleniza-
rea“ sa, M ercur a fost reprezentat ca mesager
al lui Iupiter şi, în chip amuzant, chiar drept
servitor al acestuia în diferite cuceriri
amoroase (de exemplu, în piesa lui Plaut Am ­
fitrion, în care nu se deosebea de Hermes).
Aşa cum era de aşteptat, primul templu
închinat lui M ercur la ’Roma a fost ridicat în
valea Marelui Circ, pe versantul colinei
Aventin şi nu departe de portul Romei, care
era centrul comercial. Data tradiţională a
fondării acestui templu era considerată anul
496 î.Hr., cu trei ani înainte de construirea
templului zeiţei Ceres (identificată cu De-
metra), aflat în apropiere. Aceste două sanctu­
are erau înălţate în afara Pomeriumului (in­
cinta sacră a cetăţii), ceea ce pare să indice
originea străină a zeului sau cel puţin a cultu­
lui său.
Ca şi Hermes, M ercur avea ca atribute ca­
duceul’(nuiaua), pălăria cu boruri largi, san­
dalele înaripate, precum şi o pungă, sim­
bolizând câştigul obţinut din comerţ.
Asemenea majorităţii zeilor romani, Mer­
cur nu avea un mit propriu-zis. Atunci când
apărea, într-o legendă, el părea o simplă „tra­
ducere“ a lui Hermes. De exemplu, în
tradiţiile care îl considerau tatăl lui Evandru
(v. acest nume). De asemenea, Mercur trecea
drept tatăl Larilor (v. Lard). Această legendă
putea fi explicată prin faptul că Larii, ca şi
M ercur-Herm es, erau zei ai răscrucilor.
M E R IO N 2. (Mrjpiorjs-.) Merion era fiul lui
Molos, un locuitor din Insula Creta, care era el
însusi fiul bastard al lui Deucalion Cretanul
(v. beucalion). M erion era, în războiul îm­
potriva Troiei, cel mai credincios însoţitor al
lui Idomeneu, comandând alături de el contin­
gentul cretan. Era menţionat în lista preten­
denţilor la mâna Elenei şi, în această calitate, a
participat la războiul împotriva Troiei.
1 M e rcu r: PLAUT, Amfitrion, passim ; PLUT., Parall.,
38; SERV., la VIRG., En., I, 170; VIII, 130; Ov„
, Fast., II, 607 şi urm.
M erion: II., II, 645 si urm.; IV, 253 si urm.; V, 59;
IX, 83; X, 196; 260 si urm.; XIII, 159 si urm.; 246
si urm.; 528; 267; 643-659; XIV, 514; XVI, 342 şi
urm.; 603; 608; XVII, 620; 700 şi urm.; XXIII, 112
si urm.; 262 si urm.; 850 si urm.; 884 la 897;
i>IOD. SIC., V, 59; 79; APD., B ib i, III, 3, 1;
HYG., Fab., 81; 97; PAUS., V, 25, 9; PLUT.,
Marc., 20; ET. BYZ., .5. v. Kp^aoa; PLIN., H. N. V.,
29.
331
în faţa zidurilor cetăţii Troia, Merion a re­
alizat mai multe fapte eroice. A asistat la con­
siliul de război din timpul nopţii, l-a rănit pe
Deifob, i-a ucis pe Atamas şi pe Acamas, pe
Harpalion, Moris, Hippotion, Laogon, şi a
scăpat de loviturile lui Enea. A participat la
luptele din jurul cadavrului lui Patroclu şi s-a
angajat să adune lemnele pentru rugul aces­
tuia. A luat parte la trei probe în cadrul
jocurilor funebre organizate de Ahile- în cin­
stea prietenului său: cursa carelor de luptă,
tragerea cu arcul şi aruncarea suliţei. Fiind
cretan de origine, tvlerion a fost învingător la
tragerea cu arcul, Insula Creta fiind consi­
derată ţinutul arcaşilor.
După căderea l ’roiei, Merion l-a însoţit pe
Idomeneu şi a ajuns, teafăr şi fericit, la Cnos-
sos. O legendă mai târzie îl prezenta ducându-
se în Sicilia, unde a fost primit de colonii
cretani stabiliţi la Heracleea Minoa şi la En-
gyon, cetate în care, în epoca istorică, Merion
avea un cult. I se atribuia şi fondarea cetăţii
Cressa din Paflagonia.
Merion trecea drept un dansator talentat.
M E R M E R O S 3. ( M e p ^ e p o ? .) Mermeros era
unul din cei doi fii ai Medeei şi ai lui Iason.
împreună cu fratele său, Feres, el a fost ucis
de Medeea, în Corint, ca răzbunarea pentru
infidelitatea lui iason (tab. 21).
După o altă tradiţie, Mermeros şi Feres ar fi
fost omorâţi cu pietre de către locuitorii din
Corint, pentru că aduseseră fiicei lui Creon
darurile otrăvite ce au provocat pieirea ei şi a
regelui.
In sfârşit, se mai povestea că Mermeros,
fiul mai mare al lui Iason şi al Medeei, murise
în alt fel: urm ându-şi tatăl în Corciră, unde
fusese exilat după uciderea lui Pelias (v.
Medeea), el ar fi fost ucis de o leoaică în
cursul unei vânători desfăşurate în Epir.
M E R O P E 4. (Merovph.) Legendele cunosc
cel puţin două eroine cu numele de Merope.
1. Prima dintre ele era o Pleiadă, fiica
lui Atlas şi a Pleionei. Ea s-a căsătorit cu un
muritor, numit Sisif (tab. 25), regele Corintu­
lui, cu care a avut un fiu, Glaucos (v. acest
nume). Dintre toate Pleiadele, Merope a fost
singura care s-a căsătorit cu un muritor, astfel
încât steaua în care s-a prefăcut, din conste­
laţia Pleiadelor, strălucea mai slab decât
astrele reprezentate de surorile sale.
2. Mai celebră era Merope, fiica regelui
Arcadiei, Cipselos, care s-a căsătorit cu Hera-
clidul Cresfontes (tab. 16). Cipselos o dăduse
în căsătorie lui Cresfontes pentru a -şi asigura
2
M erm eros: EUR., Medee, passim, si scol. la 10; 276;
APD., B ibi, I, 9, 28; HYG., Fab.. 25; 239; TZET.,
laL Y C ., 175; 1318; PAUS., II, 3, 6 şi urm.
M erope: 1) APD., B ib i, I, 9, 3; III, 10, 1; Ov., Fast.,
IV, 175; scol. la VII, VI, 153; XVIII, 486; DIOD.
SIC., III, 60; SERV., la VIRG., Georg., I, 138;
scol. la PIND., Nem., II, 16. 2) EUR., trag. pierdută
Cresfontes, rezumată în HYG., Fab., 137; 184;
APD., B ibi, II, 8, 5; PAUS., IV, 3, 3; 8, 54.
332
alianţa Heraclizilor şi pentru a-şi păstra rega­
tul (v. Heraclizi).
La împărţirea Peloponezului între Hera­
clizi, Cresfontes a obţinut Mesenia (v. Cres­
fontes). Merope a fost obiectul unei aventuri
din care Euripide a realizat o piesă, astăzi
pierdută, dar a cărei intrigă este posibil să fie
reconstituita. Cresfontes care, în alte tradiţii,
fusese ucis în urma unei răscoale a supuşilor
săi, în această tragedie ar fi fost asasinat de
către Polifontes, unul din Heraclizi. în acelaşi
timp, Polifontes îi ucisese pe cei doi fii mài
mari ai lui Cresfontes şi se căsătorise cu vă­
duva acestuia, Merope, împotriva voinţei sale.
Merope reusise să -l salveze pe fiul ei cel mic,
Epitos, trimiţându-1 în Etolia, să stea în gazdă.
A rămas în legătură cu el prin intermediului
unui bătrân servitor credincios, care călătorea
pe ascuns. D ar Polifontes ştia că tânărul Epi­
tos nu era mort, ceea ce îl neliniştea. A pus să
fie căutat, pentru a evita ca el să vină într-o zi,
ca răzbunător, şi să -i ceară socoteală. El a
oferit o răsplată bogată oricui l-a r ucide pe
Epitos.
în acest timp, Epitos creştea si se gândea să
răzbune moartea tatălui si a fraţilor săi. Luând
numele de Telefontes, el a venit să-l caute pe
rege şi să-i ceară recompensa, asigurându-1 că
reuşise să-l ucidă pe Epitos. Regele nu l-a
crezut pe cuvânt şi i-a cerut să rămână o
vreme la el, ca oaspete, până când va cerceta
adevărul afirmaţiilor sale. Tocmai atunci,
Merope îl primise pe servitorul care păstra
legătura cu fiul ei şi bătrânul o anunţase că nu
mai ştia unde se aha Epitos; acesta dispăruse
în mod misterios de câteva zile. Merope nu
s -a îndoit că străinul primit de rege era într-a-
devăr, aşa cum pretindea, ucigaşul fiului ei. A
pătruns deci noaptea în camera în care dormea
falsul Telefontes, hotărâtă să -l ucidă. Ridicase
deja pumnalul asupra lui, când bătrânul servi­
tor a apărut şi i-a oprit braţul, deoarece îl
recunoscuse în pretinsul ucigaş pe fiul Me-
ropei, adevăratul Epitos. Acesta s-a înţeles
atunci cu mama sa pentru a găsi mijlocul de a
se răzbuna si de a-1 ucide pe Polifontes. M er­
ope purta doliu, cât mai în văzul lumii, iar
Polifantes nu s-a mai îndoit că fiul ei era într-
advăr mort. în plus, Merope, care se arătase
până atunci ostilă lui Polifantes, s-a apropiat
de el, ca şi cum pierduse orice speranţă si se
resemnase cu soarta sa. Bucuros, regele a
hotărât să celebreze un sacrificiu pentru ier­
tare, la care l-a invitat pe falsul Telefontes, ca
oaspete de onoare, cerându-i să ucidă el însuşi
victima. Dar, în altar, în loc să ucidă victima,
Epitos l-a lovit pe Polifontes şi a răzbunat
dintr-o lovitură pe tatăl şi pe fraţi săi, precum
şi îndelungata suferinţă a mamei sale. Apoi,
nu i-a fost greu să fie recunoscut ca rege.
M E S O P O T A M IA 1. (MeaoTrom/uia.) Meso-
1 M esopotam ia: Cf. HERSCHER, Erot. script., I, 224.
Pierre G R IM A L
potamia era personificarea, feminină, a ţării cu
acelaşi nume. Se povestea că era fiica unei
preotese a Afroditei şi sora zeilor-fluvii Tigru
şi Eufrat. Afrodita o înzestrase, la naştere, cu
o mare frumuseţe. Trei tineri au cerat-o în
căsătorie; pentru a alege, ea a apelat la
hotărârea unui arbitru, Bochoros, renumit
pentru corectitdinea şi dreptatea sa. Mesopo­
tamia le făcuse daruri’ celor trei tineri. Unuia îi
dăduse o cupă, altuia îi pusese o coroană pe
cap, iar pe cel de-al treilea îl îmbrăţişase.
Ultimul gest i s-a părut lui Bochoros cea’mai
serioasă dovadă de dragoste şi a decis în fa­
voarea celui de-al treilea. însă tinerii rivali nu
au acceptat decizia; au luptat între ei şi au
murit toţi trei, iar Mesopotamia a rămas
necăsătorită.
M E S S A P O S 2. (Meaaavos■.) Messapos era
un erou beoţian, Care a dat numele Muntelui
Messapion, de pe coasta Beoţiei, spre Eubeea.
El s-a dus în sudul Italiei, unde a dat numele
ţinutului Messapienilor.
Mai exista un erou ilirian, numit Messapos
ori Messapios, care, conform unei alte tradiţii,
ar fi fost adevăratul erou care a dat numele
ţinutului Messapienilor.
M E S S E N E 3. (Mrjcrorjvr].) Messene era fiica
regelui Argosului, Triopas. Era nepoata lui
Forbas (conform unei alte tradiţii, ar fi fost
fiica sa, tab. 17). Ea s-a căsătorit cu Policaon,
cel mai tânăr dintre fiii regelui Spartei
(Lacedemona), Lelex. Cum fiul cel mare al lui
Lelex, Miles, moştenise regatul, Messene şi-a
îndemnat soţul să obţină un domeniu în altă
parte. Cu ajutorul soldaţilor din Sparta şi din
Argos, Policaon a cucerit regiunea pe care a
num it-o Mesenia, de la numele soţiei sale.
Capitala ţării a fost stabilită la Andania, unde
Policaon a introdus cultul zeiţelor Demetra şi
Persefona, unde Caucon îl adusese din
Eleusis. Policaon şi Messene au avut parte de
onoruri divine în Mesenia.
M E S T R A 4. (Mijcrrpa.) Mestra era fiica lui
Erisihton (v. acest nume). Pentru a asigura
hrana necesară tatălui ei, pe care Demetra îl
lovise cu o foame nepotolită, Mestra se vindea
ca sclavă. Dar, cum primise de la iubitul său,
Poseidon, darul de a se transforma după voia
ei, ea scăpa de fiecare dată cu uşurinţă de la
stăpânul său şi se întorcea acasă’, pentru a o
lua de la capăt. Acestui mit i-a fost dată o
interpretare „raţionalistă“. Mestra, o fată de o
mare frumuseţe, s-ar fi oferit oricărui trecător
pentru a -i asigura existenţa tatălui său, un
2 M essapos: STRAB., IX, 405; ET. BYZ., 5. v.
MeaCTamov; SERV., la VIRG., En„ VIII, 9;
NICANDRE, fr. 55, 1. Cf. F. ALTHEIM, în A. R.
W„ 1931, p. 22-32; cf. Ph. Woch., 1932, p. 430-
, 432.
M essene: PAUS., IV, 1, 1 la 2, 1; 6; 3, 9; 26, 8; 27, 6;
. 31, 11; scol. la EUR., Or., 932.
* M estra: TZET., la LYC., 1393; Ov., Mét., VIII, 739
şi urm.; ANTON. LIB., Tr„ 17; PALAEPH.,
Încred., 24.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
leneş, care se ruinase făcând ospeţe. în acele
vremuri depărtate, nu se foloseau banii, astfel
încât M estra era plătită în natură: i se dădeau
boi, oi, păsări, etc. Din această cauză, se
obişnuia să se spună că Mestra „se trans­
forma“ în oaie, bou, pasăre de curte, etc.
Aceste întâmplări au dat naştere legendei
metamorfozelor profitabile ale tinerei fete.
M E T A 1. (Mjjra.) Meta era numele primei
soţii a lui Egeu, cu care nu a putut avea copii.
Era fiica lui Hoples, el însuşi unul din fiii lui
Ion, eroul care dăduse numele unuia din
triburile atice, al Ionienilor.
M E T A B O S2. (M e T a fîo s ’.) în Eneida, Me-
tabos era un rege al Volscilor, neam de origine
etruscă, care domnea în cetatea Privemum.
Era tatăl Camillei şi fusese exilat de către
supuşii săi, împreună cu ea (v. Camillă).
Se’rvius considera că numele acestui rege
barbar ar fi fost la originea numelui cetăţii
Metapont, din Grecia Mare (Sicilia). După
legenda grecească, acest Metabos ar fi fost nul
lui Alibas (v. Metapontos).
M E T A N IR A 3. (Merdvapa.) Metanira era
soţia regelui Celeos din cetatea Eleusis. în
timp ce zeiţa Demetra îşi căuta fiica, Metanira
a prim it-o în palatul regal, luând-o ca servi­
toare (v. Celeos, Demetra, Demofon, Trip-
tolemeu).
Uneori, Metanira trecea drept soţia lui Hip-
potoon, un erou atic, fiul lui Poseidon şi al
Alopei, eroul care dăduse numele tribului
atenian al Hippotoontizilor.
M E T A PO N T O S4. (Merânovros'.) M eta­
pontos a fost eroul care a dat numele cetăţii
M etapont din Grecia Mare. în forma barbară,
acest nume ar fi fost Metabos (v. acest nume),
iar cetatea s-a r fi numit odinioară Metabon,
înainte de a avea numele de M etapont.,
Metapontos era considerat fiul lui Sisif şi
nepotul lui Eol. Dar, mai adesea, trecea drept
tatăl adoptiv al lui Eol cel Tânăr şi al lui
Boeotos. El ar fi fost cel care ar fi prim it-o pe
Ame, fiica lui Eol cel Bătrân, atunci când
aceasta era însărcinată şi tatăl ei o izgonise.
Pentru ea, ar fi alungat-o pe prima lui soţie,
Siris, trim iţând-o să locuiască în cetatea Siris,
învecinată cu Metapontul. Apoi, Eol cel Tânăr
si fratele său, fiii Amei, ar fi ucis-o pe Siris,
la îndemnul mamei lor, şi ar fi fugit, unul în
1 M eta: APD., Bibl., III, 15, 6; ATH&N., XIII, 556 f;
TZET., la LYC., 494; HDT., V, 66; EUR., Ion.
. 1575 si urm.
‘ M etabos: STRAB., VI, 265; ET. BYZ., s. v.
M cT am n m o i'; SERV., la VIRG., En„ XI, 540; cf.
VIRG., En„ XI, 540; 564; HYG., Fab., 252 (v. art.
Camilla); EUST., la DEN. PER., 368; Etym.
, Magn., p. 579, 29.
M e tan ira: Hym. horn, la Dem., 101; 185 si urm.;
PAUS., I, 39 1 si 2; APD., Bibl., I, 5, 1; NONN.,
Dion., XIX, 80 si urm.; Ov., Fast., IV, 539.
M etapontos: V., ref. la Metabos, si Eoe; J.
BERARD, Colonisation, p. 344 si urm.
3 33
Beoţia (căreia i-a r fi dat numele), celălalt în
Insulele Eoliene (v. alte versiuni ale aceleiaşi
legende, prelucrată de Euripide în tragedia,
astăzi pierdută, Melanippe înlănţuită, la art.
Eol, 2).
M ETIM N A 5. {Mr)dvţim.) Metimna a fost
eroina care a dat numele cetăţii omonime din
Insula Lesbos. Era fiica lui Macar, soţia lui
Lepetimnos, mama lui Hicetaon şi a lui Heli-
caon, eroi care au fost ucişi de către Ahile,
când acesta a cucerit Lesbosul.
M E T IO C H O S 6. (Mr/TLOxps'■) Metiochos
era un tânăr originar din Frigia, care se în­
drăgostise de o tânără fată, Partenope, ce
făcuse jurământ de castitate. Partenope îl
iubea şi ea, dar nu voia să îşi încalce jurăm ân­
tul. Ş i-a tăiat părul si a plecat în exil. A ajuns
în campania şi, acolo, s-a consacrat lui Dio-
nysos. Ei îi datora cetatea Neapole numele său
grecesc de Partenope.
M E T IO N 7. (M ?nW .) Metion era un erou
atic, a cărui genealogie prezintă mai multe
variante. Cel mai adesea, el figura printre fiii
lui Erehteu si ai Praxiteei (tab. 11). Era
căsătorit cu Alcippe, iar fiii săi î-au alungat de
pe tronul Atenei pe regele Pandion II, fiul lui
Cecrops cel Tânăr (prin urmare, nepotul lui
Metion* tab. 11) şi au domnit în locul său. în
această tradiţie, IVIetion ar fi fost tatăl lui Eu-
palamos, fiind aşadar bunicul lui Dedal (v.
acest nume).
într-o altă legendă, Metion ar fi fost nu
tatăl, ci fiul lui Eupalamos, deci nepotul şi nu
fiul lui Erehteu. Căsătorit cu Ifinoe, l-a r fi
avut ca fiu pe Dedal. I se atribuia uneori şi
paternitatea lui Musaios (v. acest nume).
în sfârşit, Metion a jucat un rol indirect în
tradiţia referitoare la Sicion. El ar fi fost, în-
tr-adevăr, tatăl eroului Sicion, chemat de
Lamedon să-i urmeze pe tronul cetăţii (v.
Sicion şi tab. 22).
M E T IS8. (M fjns'.) Metis (al cărei nume în­
semna „Prudenţă“ sau, în sens peiorativ, „Per­
fidie“) era o divinitate din prima generaţie,
fiica lui Oceanos şi a soţiei sale, Tethys. Tre­
cea drept prima soţie (sau prima iubită) a lui
Zeus. Ea îi dăduse zeului leacul datorită Căruia
Cronos a trebuit să scoată toţi copiii pe care-i
înghiţise (v. Cronos). Apoi, Metis fiind însăr­
cinată, Gaia şi Uranos i-a u spus lui Zeus că,
după ce i-ar fi dăruit o fată, avea să-i dăru­
iască un băiat care, mai târziu, îl va detrona,
asa cum îl detronase el pe Cronos. Atunci, la
sfatul Gaiei (sau chiar al lui Metis), Zeus a
5 M etim na: PARTH., Etot., 21; ET. BYZ., s. v.; DIOD.
SIC V 81
î M etiochos: EUST., la DEN., PER., 358.
7 M etion: APD., Bibl., III, 15, 5 si 8; PAUS., I, 5, 3; 4;
II, 6, 3; DIOD. SIC., IV, 76; PLAT., Ion, 533 a;
scol. la SOPH., Oed. Col., 468; la DEN. THR., în
. BE1CKER, Anecd., 783, 12.
M etis: H âS., Theog., 358; 886 si urm.; APD., Bibl., I,
2 ,1 ; 3, 6.
334
înghiţit-o pe Metis şi a adus astfel pe lume o
fiică, zeiţa Atena (v. acest nume).
*M E Z E N T IU 1. în legenda privind Origi­
nea Romei, NÎezenţiu era un rege etrusc, care
domnea în Caere si care a luptat împotriva lui
Enea. Formele legendei sale sunt foarte
diferite. în tradiţia cea mai veche, a cărei
primă mărturie a fost tratatul (astăzi pierdut)
intitulat Originile, scris de Cato în secolul al
doilea î. Hr., Mezenţiu a fost chemat de Tur-
nus, după ce acesta suferise prima înfrângere
în luptele purtate cu Enea şi Latinus (v. acest
nume). Pentru a-1 determina pe M ezenţiu să-l
ajute, Tumus i-a r fi promis jum ătate din
recolta de vin a ţinutului latin, precum şi a
propriului său teritoriu. La rândul său, Enea
făcuse acelaşi jurăm ânt lui Iupiter. Jurământul
făcut zeului a avut mai multă eficienţă decât
promisiunea lui Tumus, iar Mezenţiu si Tur-
nus au fost ucişi. în această bătălie, Ènea a
dispărut în mod misterios, fiind chemat printre
zei, şi fiul său, Ascaniu, i- a urmat la tron.
Promisiunea făcută lui Iupiter a fost respectată
şi astfel se explica originea sărbătorii Vinalia,
celebrată în fiecare an, în cursul căreia se
ofereau lui Jupit.er primele cantităţi din vinul
obţinut de fiecare podgorean.
Versiunea consemnată de Denis din Hali-
camas era mult diferită. După căsătoria cu
Lavinia şi construirea cetăţii Lavinium, Enea
si Latinus au fost nevoiţi să respingă atacurile
Rutulilor, conduşi de Tumus, nepotul Amatei.
în prima bătălie, Tumus şi Latinus au fost
ucişi. Rutulii au chemat atunci în ajutorul lor
pe ÎVIezenţiu şi pe Etrusci, care se temeau de
instalarea unui stat puternic atât de aproape de
graniţele lor, la vărsarea Tibrului. A început o
bătălie sângeroasă; la căderea nopţii, nici una
din părţi nu obţinuse victoria. Dar, s-a obser­
vat că Enea dispăruse. Ascaniu a preluat co­
manda, însă Troienii şi Latinii erau în dificul­
tate. Ascaniu s-a interesat de condiţiile
încheierii unui armistiţiu. Mezenţiu a cerut
întreaga producţie de vin a ţinutului latin. As­
caniu a jurat atunci că îi va da lui Iupiter tot
vinul din ţinut şi, profitând de o noapte fără
lună, a pornit un atac plin de succes. Lausus,
fiul lui Mezenţiu a fost ucis. Armata etruscă
s -a retras în dezordine, iar M ezenţiu a aflat în
acelaşi timp vestea înfrângerii sale şi a morţii
fiului său. A fost rândul lui să ceară’un armis­
tiţiu. Ascaniu i-a acordat liberă trecere cu
restul armatei sale şi, de atunci, M ezenţiu a
rămas un aliat al Latinilor.
La Vergiliu, figura lui Mezenţiu era mai
nuanţată, dar legenda propriu-zisă a fost sim­
M ezentiu: SERV., la VIRG., En., I, 259, 267; IV,
6 2 0 ;’VI, 760; IX, 742; MACR., Sat.. III, 5, 10;
PLIN., H. N„ XIV, 88; O v , Fast., IV, 877 si urm.;
LIB., I, 1 la 3; DEN. HAL., I, 64 si urm.'; II, 5;
VIRG., En., VII, 647 la 817; VIII, 470 şi Urm.; IX,
586 si urm.; X, 768; XI, 1 si urm.; JUSTIN, XLIII,
1 ,1 0 ; DION. CASS., fr. 4, 1 b; PLUT., Qu rom.,
45.
Pierre G R IM A L
plificată. Mezenţiu era tot regele cetăţii Caere,
dar a fost alungat de supuşi, din cauza tiraniei
sale. A găsit refugiu la curtea lui Tumus şi a
luptat alături de acesta, împreună cu fiyl său,
Lausus. Amândoi au fost ucişi de Enea. în nici
un moment, Vergiliu nu face aluzie la pro­
misiunea de a consacra vinul din ţinutul latin,
nici lui Mezenţiu, nici lui Iupiter. Merită re­
marcat faptul că, în descrierea făcută de Ver­
giliu, doar Mezenţiu era inamicul lui Enea, în
timp ce Etruscii erau de partea Troienilor,
aşadar de partea Romei. Nu era vorba de o
întâmplare, dacă ne gândim la ascendenţa
etruscă a lui Mecena, ai cărui strămoşi dom­
neau peste cetăţile etrusce, şi care era acum
unul din prietenii cei mai apropiaţi ai lui Au-
gustus.
M ICEN EU S. (MvKeuevs\) Miceneus a fost
eroul care a fondat cetatea Micene si i-a dat
numele. El trecea, în anumite tradiţii (de care
se îndoia în mod expres Pausanias), drept
nepotul lui Foroneu şi nul lui Sparton.
M IDAS2. (Midas'.) Midas era un rege din
Frigia şi eroul mai multor povestiri populare.
Se povestea mai ales că, într-o zi, îl găsise pe
Silen, izolat şi adormit, după o beţie zdravănă.
Când zeul s -’a trezit, Midas i-a cerut să-i vor­
bească şi să-l înveţe înţelepciunea. Silen i-a
spus atunci povestea celor două cetăţi, situate
în afara lumii şi numite, una Eusebes, Cetatea
Credincioasă, şi cealată Machimos, Cetatea
Războinică. în’ prima, locuitorii erau întot­
deauna fericiţi şi îşi încheiau viaţa într-un
hohot de râs. Locuitorii Cetăţii Războinice îşi
petrecea viaţa în mijlocul luptelor; se năşteau
complet înarmaţi. Aceste două popoare’ for­
m au două regate puternice şi erau foarte
bogate. Aveau atâta aur şi argint, încât aceste
metale preţioase erau pentru ei aşa cum este
fierul penţni noi. Odată, aceste două popoare
hotărâseră să viziteze lumea noastră. Ei tre­
cuseră oceanul şi ajunseseră la Hiperboreeni,
care erau, aşa cum ştie fiecare, cei mai fericiţi
dintre muritori (v. tiiperboreeni). Dar, văzând
trista situaţie în care erau aceştia şi aflând, în
plus, că erau cei mai fericiţi din lumea noastră,
nu au vrut să meargă mai departe şi s-au în­
tors în ţinuturile lor.
Aceasta a fost parabola adusă la cunoştinţă
de Silen lui Midas.
Exista şi o altă versiune a întâlnirii dintre
regele Midas şi Silen, cea consemnată de
Ovidiu în Metamorfozele sale. Rătăcindu-se,
Silen adormise departe de cortegiul lui Diony-
sos, în Munţii Frigiei. Fusese găsit de nişte
M idas: HDT., VIII, 138; EL., Var. Hist., III, 18; Ov„
Met.. XI, 85 si urm.; SERV., la VIRG., E cl, VI,
13; En., X , 142; HYG., Fab., 191; 274; scol. la
ARISTOPH., Plut., 287; DIOD. SIC., III, 59; PS.
PLUT., De fluv., 10; XEN., Anab., I, 2, 13; PLIN.,
Hist. Nat., VII, 57; CIC., Tuse., II, 114. Cf. R.
LEHM ANN-NITSCHE, K önig M idas hat
Eselohren, 2. E.. 1936, p. 281-303; cf. Anthropos,
1938, p. 288.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
ţărani, care nu l-au recunoscut, ci l-au dus
înlănţuit la regele lor. Midas, care fusese odin­
ioară iniţiat în Misterele lui Dionysos, a văzut
imediat cu cine are d e-a face. L -a dezlegat,
l-a primit cu mari onoruri şi a pornit să-l
însoţească pentru a-1 găsi pe Dionysos. Silen
i-a mulţumit regelui şi s -a oferit, pentru a-1
răsplăti, să -i îndeplinească orice dorinţe. Ime­
diat, Midas i- a cerut ca tot ce atingea să se
transforme în aur. Apoi, cum zeul îi acceptase
dorinţa, s -a întors acasă bucuros şi a vrut
să-şi pună în aplicare noua înzestrare. Toate
au mers bine până la vremea prânzului. Atunci
când a vrut să ducă o bucată de pâine la gură,
a dat de o bucată de aur. De asemenea vinul se
schimba în metal. înfometat şi murind de sete,
Midas l-a implorat pe Dionysos să-i ia înapoi
acest dar periculos. Dionysos a fost de acord
şi i-a spus să-şi spele capul şi mâinile în iz­
vorul râului Pa’c tol. Midas a îăcut cum i s-a
cerut si darul primit l-a părăsit. Dar, apele
râului Pactol au rămas încărcate cu fire de aur.
O altă poveste, foarte apropiată, a fost re­
dată de PÎutarh. Midas plecase să viziteze o
provincie îndepărtată a regatului său şi se
pierduse în milocul unui pustiu. N u găsea o
picătură de apă de băut pentru el şi oameni săi.
Fiindu-i milă, Gaia (Pământul) a făcut să
ţâşnească un izvor, dar, în loc de apă, curgea
un val de aur. Leacul fusese zadarnic. Midas
l-a implorat atunci pe Dionysos, care a pre­
făcut izvorul de aur într-o fântână ţâşnitoare,
ce a primit numele de Izvorul lui Midas.
Midas a mai jucat un rol într-o altă le­
gendă, cea a lui Pan (sau M arsias) şi a lui
Apollo. Midas rătăcea prin pădurile de pe
Muntele Tmolojs, în momentul în care zeul
muntelui tocmai judeca disputa dintre Marsias
şi Apollo. Tmolos dăduse sentinţa şi îl de­
clarase pe Apollo învingător. Fără să fi fost
rugat, Midas a declarat că sentinţa era ne­
dreaptă. Din cauza mâniei, Apollo a făcut să-i
crească, de o parte şi de alta a capului, o pere­
che de urechi de măgar. După o altă versiune,
Midas fusese ales judecător alături de alţii şi
ar fi fost singurul care a decis în favoarea lui
Marsias. Alteori, i se atribuia lui Midas in­
ventarea naiului („flautul lui Pan“).
Oricum ar fi fost, Midas îşi ascundea foarte
bine urechile stânjenitoare sub o mitră şi doar
omul care îi îngrijea părul cunoştea această
taină, însă îi era interzis, sub ameninţarea cu
moartea, să spună cuiva. Bietul om, copleşit
sub povara unui asemenea secret, nu s-a mai
putut abţine şi, făcând o gaură în sol, a în­
credinţat Gaiei taina că regele Midas avea
urechi mostruoase. Atunci, trestiile care
creşteau în apropiere, au început să repete
secretul regelui şi să şoptească, în vântul care
le mişca: „Midas, regele M idas, are urechi de
m ă g a r...“.
3 35
M ID IA S1. (Mei Si a?.) Midias era un te-
salian, al cărui fiu, Euridamas, îl ucisese pe
Trasillos. Simon, fratele acestuia, îl ucisese pe
Euridamas şi îi târâse cadavrul în jurul mor­
mântului. Astfel se spunea că a apărut obiceiul
tesalian care consta în a târâ cadavrul uciga­
şului în jurul mormântului victimei sale. Aşa a
procedat Ahile, care a târât cadavrul lui Hec-
tor în jurul mormântului lui Patroclu. Această
grijă sau obligaţie era în general lăsată în
seama celui mai bun prieten al victimei sau
celei mai apropiate rude.
M IEN O S2. (Mur/i/os'.) Mienos a fost eroul
care a dat numele unui munte. El era fiul lui
Telestor şi al Alfesibei. M ama lui vitregă s-a
plâns tatălui, pretinzând că făcuse pentru ea o
pasiune vinovată. Mienos s-a retras pe un
munte si, deoarece tatăl său îl urmărea cu un
grup de servitori, el s-a aruncat de la
înălţimea unei faleze. Muntele a primit de
atunci numele său.
M IG D O N 3. (MvySoju.) Cunoaştem doi eroi
mitologici cu acest nume.
1. Iliada amintea de un rege Migdon,
care domnea peste o parte din Frigia, pe
malurile râului Sangarios. în timpul unui atac
al Amazoanelor, regele Priam i-a venit în
ajutor lui Migdon. Drept recunoştinţă, el a
venit să apere Troia atunci când grecii au ata­
cat cetatea. Migdon era tatăl eroului Coroebos
(v. acest nume, 2).
2. Un alt Migdon era fratele lui Amicos
(v. acest nume), fiind ca şi acesta, regele Be-
bricilor. A fost învins de Heracles, chemat în
ajutor de Licos, cu care era în război. în rega­
tul său, cucerit de erou, Heracles a fondat
cetatea Heracleea Pontului.
M ILA S4. (MuÂas'.) Milas era numele unuia
dintre Telchini (v. acest nume), considerat
inventatorul morii pentru grâu. De asemenea,
el a dat numele său unui munte din Insula
Rodos.
M IL E S5. (MvĂrjS'.) Miles era un erou din
Laconia, socotit inventatorul morii (v. şi M i­
las). în tradiţia laconiană, el era fiul regelui
Lacedemonei (Spartei), Lelex şi al Peridiei.
Avea doi fraţi, Policaon, Boumolchos, şi o
soră, Terapne. Miles a avut un fiu, Eurotas.
Unele tradiţii îl considerau pe Eurotas fiul lui
Lelex (tab. 6).
1 M idias: Scol. la VII., XXII, 397.
2 M ienos: PS. PLUT., De F I, 8, 3.
3 M igdon: 1) II., III, 185 si urm., si scol. Ad. Loc.;
EIJST., la Odys., X, '552; EUR., Rhes., 539;
SERV., la VIRG., En„ II, 341; PAUS., X, 27, 1;
PS. PLUT., De. Fl„ 12, 1. 2) APD., Bibi., II, 5, 9;
scol. La APOLL. PH., Arg., II, 786.
4 M ilas: ET. BYZ., s. v. MuXaima ctKpa; HESYCH., s.
v.
5 M iles: PAUS., HI, 1, 1; IV, 1, 1; III, 20, 3; scol. la
EUR., Or., 615.
 336 Pierre G R IM A L

M IL E T O S . (M ÎX tjtos-.) Miletos a fost ero­ Tradiţiile susţineau că Minerva fusese una

ul care a fondat şi a dat numele cetăţii Milet din divinităţile introduse la Roma de regele
din Asia Mică. Tradiţiile privind genealogia sa Numa.
erau foarte diferite. Sărbătoarea Minervei era celebrată la 19
După Ovidiu, Miletos era fiul lui Apollo şi martie (Quinquatries). Şcolile erau închise în
al Deionei. Alungat de Minos, el a trecut în acea zi. Atributele zeiţei erau asemănătoare cu
Asia Mică, unde a fondat cetatea Milet. Acolo, cele ale zeiţei elene Pallas Atena, care veghea
s-a căsătorit cu Ciane, fiica zeului-râu Mean- activitatea intelectuală şi, mai ales, cea şco­
dru, şi a avut cu ea doi copii, Caunos şi Biblis lară. Pe Esquilin, exista o capelă închinată
(v. aceste nume). Minervei Vindecătoarea, Minerva Medica,
O altă tradiţie îl considera fiul lui Acacallisunde arheologii au găsit mai multe ofrande (ex
(v. acest nume) şi nepotul lui Minos (tab. 28). voto), care dovedeau că acest cult era încă
El era fiul lui Apollo şi mama sa îl „aban­ activ în vremea imperiului. Minerva nu apărea
donase la naştere, de teama lui Minos. în pă­ în nici o legendă propriu-zis romană (v. totuşi
dure, el fusese hrănit de o lupoaică, apoi găsit Nerio şi Anna Perennd).
de păstori. Mai târziu, Minos, care nu ştia cine
era, impresionat de frumuseţea sa, a vrut să-l celeMtrei IN IA D E4. (MiuvdSes'.) Miniadele erau
fiice ale regelui Minias, care domnea
violeze. La sfatul lui Sarpedon, Miletos a fugit peste cetatea Orhomen şi se numeau Leu-
în timpul nopţii şi a ajuns în Caria, unde a cippe, Arsippe şi Alcitoe (sau Alcatoe). Erau
fondat cetatea Milet. Acolo, s-a căsătorit cu eroinele unei legende destinate să arate cu ce
fiica regelui Euritos, Idoteea, care i-a dăruit pedeapsă lovea Dionysos pe oricine refuza să
doi copii, Caunos si Biblis.
în sfârşit, în aite variante, Miletos trecea participe la procesiunile cultului său. Existau
drept fiul Âriei, fiica lui Cleochos, iar tatăl său mai multe versiuni ale legendei lor, însă toate
era tot Apollo. Fusese abandonat la naştere de aveau ca element comun faptul că cele trei
surori, în timpul unei sărbători închinate lui
către mama sa. Apoi a fost primit de Cleo­ Dionysos, rămăseseră acasă, torcând şi
chos, care l-a crescut. Fiind, deosebit de fru­ brodând, în vreme ce femeile din Orhomen
mos, Minos voia să -l violeze. Miletos a fugit (sau din Teba, în funcţie de versiune) parcur­
în Insula Samos, unde a fondat o primă cetate geau muntele m anifestându-se ca Bacchante.
numită Milet, după care a plecat în Caria,
unde a întemeiat a doua cetate cu acelaşi Dar şi pedeapsa varia în funcţie de versiunea
urmată.
nume. Uneori, se povestea că în jurul scăunelelor
M IM A S2. (Mi'fxas'.) Mimas era unul din Gi­ fără spătar pe care stătuseră Miniadele cres­
ganţii (Titanii) care au luptat împotriva zeilor. cuse iederă şi viţă de vie, în timp ce, de pe
A fost trăsnit de Zeus sau ucis de Hefaistos, acoperiş, curgea lapte şi miere. Lumini miste­
care a aruncat în el proiectile din metal înroşit rioase au apărut în sălile palatului şi peste tot
în foc. au început să răsune răcnete de animale săl­
*M IN ERV A 3. Minerva era zeiţa romană batice şi sunete de flaut şi de tobe. în­
identificată cu Atena din mitologia elenă. Nu spăimântate, Miniadele' au fost cuprinse de o
pare să fi făcut parte dintre străvechile di­ nebunie mistică, l-au luat pe micuţul Hippa-
vinităţi ale Panteonului Latin, dar a apărut la sfâşiat, sos, fiul uneia dintre ele, Leucippe, şi l-au
început în Etruria şi a fost introdusă în Triada luându-1 drept un pui de căprioară.
numită Capitolină,’unde figura alături de lupi- Apoi, şi-au făcut coroane din iederă şi s-au
ter şi Iunona. Unul din cele mai vechi temple alăturat celorlalte femei din procesiunea de pe
ale sale se ridica pe Muntele Caelius, colina lilieci. munte. Se mai spunea că ar fi fost prefăcute în
pe care se aşezase odinioară contingentul
etrusc venit în ajutorul lui Romulus, sub co­ diferite: O altă versiune prezenta elemente destul de
manda lui Caelius Vibenna. Acest templu înainte de a le pedepsi, Dionysos
purta numele de Minerva Capta (adică M i­ însuşi venise să le găsească, luând înfăţişarea
nerva luată Captivă) şi probabil că fusese D unei tinere fete, şi le reproşase indiferenţa lor.
construit pentru a adăposti o statuie a zeiţei Dionysos ar Miniadele îşi bătuseră joc de zeu. Atunci,
Minerva, capturată în cetatea Faleri, la cuceri­ în taur, în panteră s-a prefăcut sub „ochii lor, pe rând,
rea acesteia de către romani. şi în leu. în acelaşi timp, din
scăunelele pe care stătuseră curgea, lapte şi
vin. Ca şi în versiunea precedentă, Miniadele
1 M iletos: Ov., Mét., IX, 443 si urm.; NONN., Dion.,
au fost cuprinse de un delir, care le -a făcut
XIII, 546; PARTH., E rot.,’ 11; CONON, Parr., 2;să-l sfâşie pe micul Hippasos.
ANTON. LIB., Tr., 30; scol. la THÉOCR., VII, M IN IA S5. (.Miuvas-.) Minias, regele cetăţii
115; HYH., Fab., 2432; scol. la APOLL. RH.,
, Arg., I, 185; APD., Bibi., III, 1, 2; PAUS., VII, 2, 5.
M im as: EUR., Ion., 215; APOLL. RH., Arg.. III, 4 M iniade: ANTON. LIB., Tr., 10; PLUT., Qu, gr., 38;
1227 si la scol., ad loc.; HOR., Od., III, 4, 53; . EL., Hist. Var., III, 42; Ov., Mét., IV, 1 si urm.
, PRD., Bibi., I, 6, 2. M inias: PAUS., IX, 36, 4 la 6; X, 29, 6; scol. la VII,
M inerva: VARR., L. L„ V, 74; SERV., la VIRG., II, 511; XX, 227; la PIND., Isth., I, 79; IV, 122; la
En„ I, 42; XI, 259; Ov., Fast., III, 835 si urm.; AP. RH., Arg., I, 45; 230; la VOd., XI, 326; TZET.,
JUV., Sat., X, 115 şi urm. la LYC., 874. Cf. F. VIAN, La triade des rois
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Orhomen din Beoţia, cel care dăduse numele
Minienilor, nume purtat de locuitorii acelei
cetăţi în epoca homerică. M inias trecea drept
fiul sau, uneori, nepotul lui Poseidon. în al
doilea caz, tatăl său ar fi fost Chryses, fiul
zeului, iar m am a sa Chrysogeneia, fiica lui
Halmos (tab. 20). M inias era foarte bogat şi,
printre greci, era considerat primul om căruia
l-a fost necesară deţinerea unui „tezaur“.
Cu Eurianassa, fiica lui Hiperfas, M inias a
avut un mare număr de copii, fiecare din ei
jucând un rol în legendă. în afară de fiul şi
urmaşul său la tronul cetăţii Orhomen,
Orhomenos (v. Climenos, 2), mai erau: Ci-
parissos, Leucippe, Arsippe şi Alcathoe,
cunoscute sub numele de cele trei „Miniade“,
care au fost lovite cu nebunie de Dionysos (v.
Miniade), Elara, mama lui Titios (v. acest
nume), Aretireea, mama lui Flias, fiu avut cu
Dionysos (tab. 22), în sfârşit, Climene, care a
fost soţia lui Filacos si bunica lui Iason (tab.
20 ).
M IN O S 1. (Mtvcos-.) Minos era un rege al
Cretei, despre care se spunea că trăise cu trei
generaţii înainte de războiul Troiei. Cel mai
adesea, el trecea drept fiul Europei şi al lui
Zeus, fiind crescut de regele Cretei, Âsterion
sau Asterios (v. Europa). Uneori, era consi­
derat unul din fiii lui Âsterion şi ar fi avut doi
fraţi, Sarpedon şi Radamante (tab. 3 şi 28).
După moartea lui Âsterion, Minos a domnit
singur peste Insula Creta. Se povestea că,
atunci când şi-a exprimat pretenţia de a lua
singur puterea, fraţii săi i-au făcut greutăţi.
Minos a răspuns că zeii îi hărăziseră regatul şi,
pentru a dovedi acest lucru, el a afirmat că
cerul îi va acorda tot ce va cere. Oferind un
sacrificiu lui Poseidon, el i-a cerut zeului să
facă să apară un taur din mare, prom iţându-i
să sacrifice animalul drept recunoştinţă. Po­
seidon a trimis taurul, ceea ce i-â adus lui
d ’Orchomène, în Mél. Dumézil, Bruxelles, 1960, p.
215-224.
1 M inós: II, XIII, 449 si urm.; XIV, 322 şi urm.; scol.
la XII, 292; Odys., XI, 568 şi urm.; EUST., la
VOdys., XVII, 523; XI, 568; XIX, 178; II.. 321;
HDT., I, 171 si urm.; VII, 170 şi urm.; APOLL.
RH., Arg., II, 516; IV, 1564; si scol.; scol. la III,
1087; IV, 433; PAUS., I, 1, 2; 4; 17, 3; 19, 4; 22, 5;
24, 1; 27, 9 si urm.; 39, 5; II, 30, 3; 31, 1; 34, 7; III,
2, 4; 18, 11; 16; V, 25, 9; VII, 2, 5; 3, 7; 4, 5 si
urm.; VIII, 53, 4; 8; IX, 11, 4; 16, 4; HYG., Fab’.,
41; STRAB., VI, 3, 6, p. 282; X, 4, 9, p. 477; XII,
8, 5; p. 573; DIOD. SIC., IV, 60 şi urm. (care dis­
tinge doi Minos, unul, fiul lui Zeus, şi un altul, ne­
potul celui dintâi, eroul legendelor legate în mod
obişnuit de acesta); V, 78 şi urm.; PLAT., Minos, p.
318 si urm.; Georgias, 523 si urm.; LACT. PLAC.
la STAT., Théb.. IV, 530; V, 441; VII, 187; scol. la
CALLIM., Humme la Zeus, 8; TZET., Chil., I, 473;
546; II, 293 si urm.; la LYC., 1301; ANTON. LIB.,
Tr., 41; APD., B ib i, III, 1, 2 si urm.; 15, 1; II, 5, 7;
CONON, Narr., 25; scol. la EUR., Or., 1643;
ATHÉN., XIII, 601 e şi urm.; SUID., s. v. V. G.
GLOYZ, La Civilisation Egéenne, 2e éd., Paris,
1937, şi bibliografia citată.
337
Minos puterea, fără să mai fie contestat, însă
regele a neglijat să sacrifice animalul,
deoarece era foarte frumos şi voia să-l
păstreze de prăsilă. L -a trim is,’ deci, în tur­
mele sale. Dar Poseidon s-a răzbunat, făcând
taurul să devină furios, astfel încât Heracles a
trebuit mai târziu să-l ucidă, la rugămintea lui
Minos (sau chiar la porunca lui Euristeu) (v.
Heracles). Conform legendei, ar fi fost vorba
de acelaşi taur pentru care Pasifae,' soţia lui
Minos, ar fi făcut mai târziu o pasiune vino­
vată (v. Minotaur şi Tauros).
Minos s-a căsătorit cu Pasifae, fiica lui He-
lios (Zeul Soarelui) şi a lui Perseis (tab. 14). O
altă tradiţie susţinea că el se căsătorise cu
Crete, una din fiicele lui Âsterion. Copiii săi
legitimi au fost: Catreu, Deucalion, Glaucos,
Androgeu, numit şi Eurigies, Acalle, numită şi
Acacallis, Xenodîce, Ariadna şi Fedra. Dar
Minos a avut şi mai mulţi copii din flori: cu o
Nimfă numită’Paria (sau originară din Insula
Păros ?), Eurimedon, Chryses, Nefalion şi
Filolaos (v., în privinţa lor, Eurimedon). Cu o
altă Nimfă,, Dexiteea, Minos a avut un fiu,
Euxantios. în sfârşit, în diferite tradiţii aber­
ante, îi mai erau atribuiţi şi alţi copii.
Minos ar fi fost implicat într-un număr
mare de aventuri amoroase si uneori era con­
siderat inventatorul practicilor homosexuale,
îndeosebi al pederastiei. Exista o tradiţie con­
form căreia Minos, si nu Zeus, l-a r fi răpit pe
micuţul Ganimede, t)e asemenea, el ar fi fost
iubitul lui Tezeu, s-ar fi împăcat cu el după
răpirea Ariadnei şi i-ar fi dat în căsătorie pe
cea de-a doua fiică a şa, Fedra (v. şi Miletos).
Printre iubirile sale feminine’ legendele
amintesc de Britomartis, care a preferat să se
arunce în mare decât să-i cedeze (v. Bri­
tomartis); apoi Periboea, o tânără fată, ce
făcea parte din primul tribut pe care l-a dus
din Atena, după moartea lui Androgeu (v.
acest nume). Iubitele sale au fost atât de nu­
meroase încât Pasifae, soţia sa, era extrem de
supărată şi i-a făcut farmece, astfel că toate
femeile pe care le iubea mureau, devorate de
scorpioni ori de şerpi ce ieşeau din trupul lor.
El a fost eliberat de acest blestem de către
Procris, care a consimţit să împartă patul cu el,
în schimbul unui câine vrăjit şi a unei lănci
magice (v. Procris), pe care Klinos le avea.
într-adevăr, Procris cunoştea o plantă, „rădă­
cina Circei“, care a rupt farmecele.
Se considera că Minos ar fi fost primul rege
care i-a civilizat pe locuitorii din Insula Creta,
domnind asupra lor cu dreptate şi cu blândeţe
şi dându-le legi foarte bune. Aceste legi erau
atât de remarcabile, încât se credea că fuseseră
inspirate direct de către Zeus: la fiecare nouă
ani, Minos se ducea să consulte zeul, în
peştera de pe Muntele Ida din Creta, unde
Zeus fusese crescut, şi acolo ar fi primit in­
strucţiunile. în funcţiile sale de legislator,
Minos era adesea comparat cu fratele său,
Radamante, pe care îl alungase, din gelozie,
şi faţă de care el nu ar fi fost decât un simplu
338 Pierre G R IM A L

imitator. în Infern, amândoi judecau sufletele

morţilor, fiind ajutaţi de către Eac (v. acest
nume).
Sub numele lui Minos era personificată în
legende „talasocraţia“ cretană care, începând
din al doilea mileniu înainte de Hristos, şi-a
exercitat stăpânirea asupra întregului spaţiu al
Mării Egee. Astfel, nu este de mirare că mi-
tografii îi atribuiau dominaţia asupra unui
mare număr de insule situate m jurul Cretei şi
chiar asupra provinciei Caria, din Asia Mică.
Se spunea că Minos ar fi condus mai multe
expediţii militare, în mod special împotriva
Atenei, pentru a răzbuna moartea fiului său,
Androgeu. în cursul acestui război, el a cucerit
cetatea Megara (v. Nisos şi Scylla). Şi, cum
obţinuse victoria, în urma’ unei epidemii de
ciumă care îi decimase pe locuitorii Atenei,
Minos le-a cerut un tribut anual de şapte tineri
şi şapte tinere, destinaţi ca hrană pentru M ino­
taur. Mai târziu, Minos s-a dus în Sicilia, în
fruntea unei armate, pentru a-1 căuta pe
Dedal, si l-a„găsit la regele Cocalos (v. Dedal
si Cocalos). Insă a murit acolo, ucis în baie de
fiicele regelui, la îndemnul lui Dedal. Soldaţii
cretani, care veniseră cu el, au fondat în Sicilia
cetatea Heracleea Minoa. Mai târziu, cretanii
au organizat o expediţie de represalii îm­
Tabel genealogic nr. 28

potriva Siciliei, dar au fost înfrânţi şi obligaţi

să ridice ancora. Apoi, au fost aruncaţi de o
furtună pe ţărmul Iapigilor şi s-au stabilit
acolo. Mai târziu, o parte dintre ei, obligaţi să
se exileze în urma unor neînţelegeri interne,
au ajuns în Macedonia. Oracolul le poruncise
să se stabilească acolo unde li s-a r n oferit să
mănânce pământ şi apă. Or, atunci când au
sosit în Bottia, care era o regiune a Macedo­
niei, ei au găsit nişte copii şare tocmai se ju ­
cau făcând turte din noroi. în m od foarte se­
rios, copiii le-au oferit să mănânce din
„turtele“ lor. Imigranţii au recunoscut atunci
că oracolul se împlinise şi au cerut regelui
acelui ţinut să le cedeze un teren, pe care
acesta l-a şi acordat.
în cetatea Heracleea Minoa, exista un
„mormânt al lui Minos“, despre care se spunea
că fusese ridicat de însoţitorii lui Minos în
amintirea regelui lor. într-o încăpere din inte­
riorul mormântului se găsea cenuşa lui Minos.
în cea de-a doua sală, era un sanctuar consa­
crat Afroditei. Acel mormânt a fost dărâmat
de Teron, în momentul întemeierii cetăţii
Agrigent. Urna cu cenuşa lui M inos a fost
atunci adusă în Creta (v. şi Minotaur, Pasifae,
Tezeu).
M IN O TA U R 1. (MtwoTavpos'.) Era numit

M in o tau r: APD., B ib i, III, 1, 4; 15, 8. DIOD. SIC., I,

61; IV, 61; 77; PLUT., Thés., 15 si urm.; 19; 21;
PAUS., I, 22, 5; 24, 1; 27, 10; III, 18, 11; 16;
VIRG., En., V, 588, si SERV., ad loc.; scol. la
VIRG., En., VI, 21; HYG., Fab., 40;41; 42; cf. II.,
XVIII, 590 si urm.; Ov., Met., VIII, 167; Hér., IV,
115 si urm.; CALLIM., Hymne la Délos, 310 si
urm.;’ PLAT., Phédon, 58 a; STRAB., X, 4, 8, p.
477.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Minotaur un monstru, „care avea trupul de
bărbat şi capul de taur. în realitate, se numea
Asterios ori Asterion şi era fiul Pasifaei, soţia
lui Minos, şi al unui’ţgur trimis acesteia de
Poseidon (v. Minos). îngrozit şi ruşinat, la
naşterea acestui monstru, născut din’ iubirea
împotriva naturii a soţiei sale, Pasifae, Mjnos
l-a pus pe arhitectul şi inventatotul atenian
Dedal, venit la curtea lui, să-i construiască un
palat imens (Labirintul), compus din săli şi
culoare atât de întortocheate, încât oricui, în
afara lui Dedal, îi era imposibil să regăsească
drumul de întoarcere. Acolo, Minos a închis
monstrul. Şi în fiecare an (în alte versiuni, la
fiecare trei ani, ba chiar la fiecare nouă ani), îi
dădea drept hrană şapte băieţi şi şapte fete,
reprezentând un tribut pe care îl impusese
cetăţii Atena. Tezeu s -a oferit voluntar să facă
parte din grupul celor şapte tineri şi, cu ajuto­
rul Ariadnei, a reuşit nu numai să ucidă ani­
malul, ci şi să găsească drumul pentru a reveni
lă lum ina’zilei (v. Ariadna, Tezeu şi, pentru o
interpretare evhemeristă, Tauros).
Această legendă păstrează amintirea civili­
zaţiei „minoice“, care pare să fi avut un cult al
taurului, şi a palatelor imense, cum au fost
cele descoperite de Evans în cursul săpăturilor
arheologice de la Cnossos şi din alte locuri.
Labirintul era, într-adevăr,’ „palatul dublei
securi“ (Ăa/3pvs', în greceşte), simbol pe care îl
găsim gravat aproape peste tot p e monumen­
tele minoice şi care avea probabil o semnifi­
caţie „solară“ .’
M IR IC E 1. (MvpLKŢj.) Mirice, adică
Tâmarice (Cătină R o şie i era fiica regelui
Ciprului, Ciniras, care a fost prefăcută într-un
arbust de cătină roşie. Legenda este
asemănătoare celei referitoare la Myrrha sau
Smirna, care era tot fiica lui Ciniras.
M IR IN A 2. (Mvpiua.) M irina era o Amazoa­
nă, care a obţinut mari victorii în fruntea aces­
tui neam de femei războinice. Ea a declarat
război Atlanţilor, care locuiau într-un ţinut
situat la ţărmul Oceanului, unde se spunea că
se născuseră zeii. Cu ajutorul unei armate de
trei mii de Amazoane, care luptau pe jos, şi de
douăzeci de mii care luptau călare, ea a cucerit
mai întâi teritoriul din jurul unei cetăţi atlante,
numită Cerne. Apoi, a cucerit cetatea,
trecându-i pe toţi bărbaţii prin sabie şi luând
copiii şi femeile în captivitate. Apoi, cetatea a
fost distrusă din temelii. Ceilalţi Atlanţi, în­
spăimântaţi, au capitulat imediat. M irina i-a
tratat atunci cu generozitate, a încheiat un
tratat de alianţă cu ei, a construit o cetate, pe
care a num it-o Mirina, în locul celei pe care o
distrusese şi a dăruit-o prizonierilor şi tuturor
celor care doreau să locuiască în ea.’ Atlanţii
i-au cerut atunci Mirinei să -i ajute în lupta
împotriva Gorgonelor (v. acest nume). în
1 M irice: HÉSYCH., ,s\ v.
M irin a: II., II, 814, si scoi, ad loc.; TZET., la LYC.,
243; STRAB., X lll, 3, 6, p . 623; DIOD. SIC., Ili,
54 si urm.
339
cursul primelor lupte, care au fost foarte în­
verşunate, Mirina a obţinut victoria, însă
multe Gorgone au scăpat. Apoi, într-o noapte,
Gorgonele ţinute prizoniere într-o tabără a
Amazoanelor au luat armele paznicelor lor şi
au ucis pe multe dintre ele. Curând, Amazo­
anele şi-au revenit şi le-au măcelărit pe cap­
tivele ’revoltate. Mirina a adus mari onoruri
supuselor sale care pieriseră în această luptă şi
le-a ridicat un mormânt compus din' trei gor­
gane de înălţime egală, care, m epoca istorică,
erau cunoscute încă sub numele de M ormin­
tele Amazoanelor. în ciuda înfrângerii lor,
Gorgonele au reuşit să-şi restabilească puterea
şi se spunea că, mai târziu, Perseu, apoi Hera-
cles, au trebuit să lupte împotriva lor.
Faptele eroice atribuite Mirinei nu se li­
mitează la aceste două războaie. M ai târziu,
după ce a cucerit cea mai mare parte a Libiei,
ea a trecut în Egipt, în epoca în care domnea
Horos, fiul lui Isis. Mirina a încheiat cu el un
tratat de prietenie. Apoi, a organizat o ex­
pediţie împotriva arabilor; a devastat Siria şi,
mergând spre nord, a întâlnit o delegaţie de
locuitori din Cilicia, care s-au supus de
bunăvoie. A trecut Munţii Taurus luptând, a
traversat Frigia şi a ajuns în regiunea Caic,
unde şi-a încheiat expediţia.
în cele din urmă, Mirina a fost ucisă de re­
gele Mopsos, un trac alungat din ţara sa de
regele Licurg.
Această legendă era o construcţie „istorică“
şi nu constituia un mit propriu-zis, ci o inter­
pretare a elementelor mitice, combinate astfel
încât să formeze o poveste cât de cât coerentă
(v. şi Gorgone) în care alături de mituri, s-a r
putea aprecia activitatea „raţionalistă“ a mi-
tografilor evhemerişti.
Mirina, regina Amazoanelor, a fost amintită
în Iliada, dar Mirina era numele „din lumea
zeilor“, în timp ce numele ei omenesc era
Batieia. Se spunea că fusese căsătorită cu
regele Dşrdanos (tab. 7) şi că ar fi fost fiica lui
Teucer. între tradiţiile referitoare la această
eroină domnea cea mai mare confuzie, ma­
joritatea versiunilor fiind consemnate târziu.
M IR M E X 3* (Mup/urjf.) M irmex era o tânără
din Atena, care meritase stima şi afecţiunea
zeiţei Atena, datorită bunei ’ purtări şi
îndemânării sale. D ar M irmex a vrut să treacă
drept inventatoarea plugului (care fusese, în
realitate, inventat de Atena însăşi). Pentru a o
pedepsi, zeiţa a prefăcut-o în furnică, fiinţă
scormonitoare, dar socotită dăunătoare
recoltelor. Mai târziu, Zeus a prefăcut-o din
nou în fiinţă umană, împreună cu întregul
neam al furnicilor (v. Eac).
M IR M ID O N 4. (MvpfiiSui'.) Mirmidon,
strămoşul şi eroul care a dat numele Mirmi­
donilor (popor din Tesalia, peste care domnea
Ahile), era fiul lui Zeus şi al Eurimedusei. S-a
l M irm ex: SERV., la VIRG., En„ IV, 402.
M irm idon: SERV., la VIRG., En„ II, 7; scol. la II,
XVI, 177.
 340
căsătorit cu Pisidice, una din fiicele lui Eol
(tab. 8) şi a avut doi fii, Actor (v. acest nume)
si Antifos, şi o fiică, Eupolemia, prin interme­
diul căreia, era bunicul Argonautului Etalides.
O altă tradiţie îl considera fiul lui Diopletes
si nepotul lui Perieres. Prin soţia sa, Polidora,
el era ginerele lui Peleu şi cumnatul lui Ahile.
M IR SO S 1. (M v p a o s Mirsos era eroul unei
legende consemnate numai de Nonnos, în
lucrarea sa Dionysiacele. Era unul din fiii lui
Aretos, care a pornit, fară să vrea, împotriva
lui Dionysos. Mirsos avea trei fraţi, Licos,
Glaucos şi Perifas, precum şi o soră,
Melaneea. Toţi erau muţi. în timpul nunţii lui
Aretos, în momentul în care logodnica, Lao-
bie, era în curs de a face un sacrificiu zeiţei
Afrodita, după obicei, o scroafă a fătat, cu
mare zgomot, nu purceluşi, ci peşti. Un
prezicător, întrebat, în tainâ, a dezvăluit că
acel fenomen prezicea, pentru Aretos şi Lao-
bie, un num ăr egal de copii muţi, ceea’ce s-a
şi întâmplat, de fapt. D ar Dionysos, când a
ajuns învingător, a acordat copiilor lui Aretos
darul vorbirii.
M IR T IL O S 2. (MvpnĂos'.) Mirtilos era, în
versiunile dramatice ale legendei lui Pelops,
vizitiul lui Oenomaos, trădător al stăpânului
său, care a scos pana (sau cuiul) ce fixa roata
carului pe osie şi a înlocuit-o cu o pană făcută
din ceară. El i-a permis astfel lui Pelops să
obţină victoria asupra lui Oenomaos, ai cărui
cai divini nu ar fi putut să fie învinşi altfel (v.
Pelops şi Hippodamiă).
Mirtilos era fiul lui Hermes şi al Faetousei,
una din fiicele lui Danaos şi ale Climenei.
Motivele trădării sale ar fi fost mai multe: fie
s-a r fi îndrăgostit de Hippodamia, fie ar fi fost
cumpărat de aceasta, ba chiar ar fi fost plătit
de Pelops. După victoria acestuia şi răpirea
Hippodamiei, Mirtilos a fost ucis de Pelops,
care l-a aruncat în mare (după unele versiuni,
Mirtilos ar fi dat numele M ării Mirto, care
scaldă ţărmurile sudice ale Aticii).
în timp ce murea, Mirtilos l-a blestemat pe
Pelops si neamul său şi aceasta ar fi fost origi­
nea nefericirilor care i-a u copleşit pe urmaşii
săi (v. Pelops şi tab. 2). în privinţa morţii safe,
existau două versiuni principale: fie câ, pe
drum, ar fi încercat să o violeze pe Hippo­
damia, fie Pelops l-a r fi ucis ca să n u -i mai
dea preţul convenit pentru trădarea sa (v. H ip­
podamiă).
După moartea sa, Hermes l-a prefăcut pe
fiul său, Mirtilos, într-o constelaţie, numită
Aurige.
1 M irsos: NONN., Dion., XXVI, 250 si urm.
M irtilos: Scol. la II.. II, 104; la SÔPH., El., 505; Ia
APOLL. RH., Arg., I, 752; SOPH., trag. pierdută
Oenomaos: Electre, 508 şi urm.; EUR., Or., 988 şi
urm.; scol. la 990; 998; HYG., Fab., 84; Astr. poét.,
II, 13; DIOD. SIC., IV, 73; Ps. Ov., Ibis, 369 şi
urm.; APD., Ep., II, 6 si urm.; PAUS., VIII, 14, 10
şi urm.; SERV., la VIRG., Géorg., III, 7.
Pierre G R IM A L
M IR T O . (MvpTOj.) Mirto era numele unei
fiice a lui Menoetios, fiind aşadar sora lui
Patroclu. Cu Heracles, ea a avut o fiică, nu­
mită Eucleia (v. totuşi Macaria). Eucleia a
murit fecioară şi a fost adesea asociată cu zeiţa
Artemis în numeroase sanctuare din Beoţia şi
din Locrida.
M ISC E L O S4. (MvoKeAos■.) Miscelos era
fondatorul cetăţii Crotona din Italia. în
privinţa lui, existau mai multe legende. Con­
form celei mai vechi tradiţii, Miscelos era un
Aheean, originar din Ripes, care a vrut să
fondeze o colonie în Grecia Mare (Sicilia).
Apollo i-a poruncit, prin intermediul ora­
colului din Delfi, să fondeze cetatea Crotona.
Dar, sosind în acel ţinut, Miscelos a văzut
cetatea Sybaris, care exista deja, şi a revenit
să-l întrebe pe zeu dacă era necesar să fon­
deze o nouă cetate în aceeaşi regiune. Ora­
colul i-a răspuns: „Miscelos cu spatele scurt
(deoarece era puţin cocoşat), acţionând îm­
potriva zeului, o să ai parte de lacrimi; acceptă
darul care ţi s-a făcut“. Miscelos a respectat,
până la urmă, oracolul.
O altă tradiţie, consemnată de Ovidiu,
susţinea că cetatea Crotona fusese fondată
datorită intervenţiei lui Heracles, care odi­
nioară fusese primit de eroul Croton, la întoar­
cerea sa de la Gerion. M ulţum indu-i pentru
ospitalitatea sa, Heracles îi promisese că, mai
târziu, se va ridica o cetate care-i va purta
numele. Pentru această, l-a anunţat în vis pe
Miscelos, un erou din Argos, să meargă şi să
fondeze o colonie în Grecia Mare. Dar, în acea
vreme, legile din Argos interziceau expatri­
erea. Miscelos nu a ţinut seamă de visul său,
la început. Heracles a revenit şi l-a ameninţat
cu pedepse cumplite. Miscelos s-a resemnat
să încalce legile, dar a fost chemat în faţa
justiţiei şi toate voturile judecătorilor i-au fost
defavorabile. Toţi au pus în urnă câte o piatră
neagră, ceea ce însemna condamnarea la
moarte. Atunci, Miscelos l-a rugat pe Hera­
cles să-l scoată din necazul în care intrase.
Prin minune, pe loc, toate pietrele negre au
devenit albe şi Miscelos a fost achitat. I s-a
permis atunci să plece şi să fondeze o colonie,
şi în acest fel s-a stabilit amplasamentul
cetăţii Crotona.
M ISEN O S5. (Miarjyos'.) Misenos era un în­
soţitor al lui Ulise, care a dat numele său
Capului Misene din Campania. După o altă
tradiţie, el era însoţitorul lui Hector, care,
după moartea acestuia, se ataşase de Enea şi îl
însoţise în călătoriile sale. El’ era trompetistul
. M irto: PLUT., Arist., 20.
Miscelos: Hist. gr. fr., II, p. 14, fr. 4 (HIPPYS DE
RHÉGIUM); STRAB., VI, 1, 12, p. 262; DIOD.
SIC., fr. VIII, 17; Ov., Mét., XV, 12 şi urm.; cf. J.
s BÉRARD, Colonisation, p. 164 si urm.
5 M isenos: STRAB., I, 2, 18, p. 26; VIRG., En,, VI,
163 si urm.; si SERV., la v. III, 239. Cf. J.
HUBÂUX, în Ant. Class., 1933, p. 153-164/
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
armatei. în tr-o zi, când flota era ancorată la
ţărmul Campaniei, Misenos i-a provocat pe
toţi zeii, pretinzând că el cântă la trompetă
mai bine decât oricare nemuritor. Triton, zeul
marin care cânta şi el dintr-o cochilie de melc
marin, l-a surprins şi l-a aruncat în mare,
unde Misenos s -a înecat. A fost îngropat pe
ţărm, în locul care a prim it numele său.
M N E M O N 1. (Mi^fiuu.) Lăsându-1 pe
Ahile să plece în războiul împotriva Troiei,
mama sa îi dăduse un servitor, numit Mnemon
(„cel care îşi aminteşte“ sau „cel care te face
să-ţi aminteşti“), însărcinat să-l ferească de
un accident faţă de care îl prevenise deja un
oracol: dacă Ahile ar fi ucis un fiu al lui
Apollo, el ar fi murit la Troia. Dar nu se ştia
care era acel fiu al lui Apollo. Mnemon fusese
însărcinat să-i amintească fără încetare lui
Ahile să fie atent, înainte de a ucide pe cineva,
şi să se asigure că victima sa nu descindea din
Âpollo. Ori, la Tenedos, Ahile l-a ucis pe
eroul Tenes (v. Ahile), care era fiul lui Apollo,
şi, începând din acel moment, nu a mai putut
să scape de soarta sa. Pentru a-1 pedepsi pe
Mnemon, Ahile l-a ucis cu o lovitură de
lance.
M N E M O SIN E 2. (Mwj/uoovvr}.) Mnemosine
era personificarea Memoriei. Era fiica lui
Uranos şi a Gaiei, şi făcea parte din grupul
Titanizilor (tab. 5 şi 12). Zeus a iubit-o, în
Pierie, timp de nouă nopţi la rând, şi, după un
an, ea a născut nouă fiice, cunoscute sub nu­
mele de Muze.
Exista un izvor numit Mnemosine („al
M emoriei“), în faţa oracolului din Trofonios
(v. Lete).
*M N ESTEU S3. (Mvqadev,?.) Mnesteus era
unul din însoţitorii lui Enea, care a participat
la jocurile nautice organizate de erou şi a
obţinut premiul al doilea. Enea a dat numele
său gintei romane a Memmiilor, printr-un joc
etimologic (cele două nume, unul în greceşte
şi celălalt în latineşte, trimit la rădăcina unui
cuvânt cu semnificaţia „a-şi aminti“).
*M O A R TEA 4. (Mors.) în timp ce, în Gre­
cia, Moartea era personificată printr-un geniu
masculin, numit Tanatos (v. acest nume), la
Roma, ea era considerată drept o zeiţă, Mors,
sau, mai degrabă, o pură noţiune abstractă,
personificată. M oartea nu avea o legendă pro-
priu-zisă.
*M ODIUS FA B ID IU S5. în cursul unei
sărbători a zeului sabin Quirinus, din regiunea
1 M nem on: LYC., Alex., 241 si urm., si TZET., au v.
, 232; cf. PLUT., Qu. gr., 28.
M nem osine: h £ S ., Theog., 54 şi urm.; 135; 915 şi
, urm.
M nesteus: VIRG., En„ V, 116 si urm.; XII, 127;
, SERV., la v. V, 117.
M o artea: CIC., De Nat. Deor., III, 17, 44; SERV., la
. VIRG., En„ XI, 197.
s M odius F abidius: DEN. HAL., II, 48.
341
Reate (astăzi Rieti), în epoca în care Aborige­
nii locuiau încă aici, o tânără fată de neam
nobil dansa, împreună cu ceilalţi, în cinstea
zeului. La un moment dat, inspirată de acesta,
ea a pătruns în sanctuar şi a ieşit de acolo
însărcinată. I-a dăruit zeului u n ’ fiu, care a
crescut rapid şi a ajuns să aibă o statură ex­
traordinară. Acest tânăr bărbat, numit Modius
Fabidius, se distingea prin faptele sale război­
nice. în cele din urmă, el a dorit să fondeze o
cetate şi să constituie un regat. Cu un grup de
însoţitori, el a fondat cetatea Cures, num ind-o
astfel fie de la numele tatălui său (Quirinus),
fie de la substantivul „lance“, care, în limba
sabină, se spunea „curis“ (v. Quirinus).
M O IR E 6. (Moipai.) Moirele (Parcele) erau
personificarea destinului fiecărei persoane, al
soartei care îi revenea în această lume. La
origine, fiecare fiinţă umană are „ mo ira “ sa,
ceea ce însemna „p a rte a “ sa (de viaţă, de
fericire, de nenorocire etc. Mai târziu, această
noţiune abstractă s-a transformat repede în-
tr-o divinitate, şi a tins să semene cu o Keră,
fără a deveni totuşi vreodată, ca aceea, un
demon violent şi sângeros (v. Kere). Imper­
sonală, Moira este la fel de inflexibilă ca des­
tinul; ea întruchipa o lege pe care nici măcar
zeii nu o puteau încălca, fără să pună în peri­
col ordinea lumii. Moira era cea care îm ­
piedica o divinitate sau alta să vină în ajutorul
unui anumit erou pe câmpul de luptă, atunci
când acestuia „îi sosea ceasul“.
încetul cu încetul, se pare că s-a dezvoltat
ideea unui Moire universale, dominând des­
tinul tuturor oamenilor şi, mai ales după
epopeile homerice, a apărut ideea celor trei
Moire, a celor trei surori, Atropos, Cloto şi
Lachesis, care stabileau durata vieţii de la
naştere până la moarte, pentru fiecare muritor,
cu ajutorul unui fir, pe care una îl torcea, a
doua îl înfăşură pe fiis şi a treia îl tăia, în mo­
mentul care corespundea momentului morţii.
Aceste trei divinităţi torcătoare erau fiicele lui
Zeus şi ale lui Themis. Ele erau surorile Hore­
lor (v! acest nume). Conform unei alte gene­
alogii, ele erau fiicele Nopţii, ca şi Kerele, şi
aparţineau, prin urmare, primei generaţii di­
vine, cea a forţelor elementare ale lumii.
Moirele tindeau uneori să formeze un grup cu
Ilitia, care era şi ea o divinitate legată de mo­
mentul naşterii.’ De asemenea, apăreau numite
alături de’ Tihe (Soarta, Norocul), care în­
truchipa o noţiune apropiată.
Moirele nu aveau o legendă propriu-zisă.
Ele nu erau decât simbolizarea unei concepţii
6 M oire: II, IV, 517; V, 83; 613; XII, 116; XVI, 433 si
urm.; 849 si urm.; XIX, 87; XX, 128; XXIV, 132;
209; Odys., Ill, 269; XI, 292; HES., Theog., 217;
901 si urm.; Hymne orph., 59; 43; 7; cf. STOB.,
Eel., I, 5, 12; PIND., Ol., X , 52; Pyth., IV, 145;
ESCH., Eumen., 956 §i urm.; Prom., 511 si urm.;
EUR., Ale., 12; 52; ARISTOPH., Ois.. 1734 si
urm.; Gren., 453. Cf. E. LEITZKE, M oira und
Gottheit im alten Griech. Epos., Diss. Göttingen,
1930.
 342
despre lume, pe jum ătate filozofică, pe
jum ătate religioasă (v. şi Parcele).
M O L IO N IZ I1. (MoXiomSai.) Molionizii
erau doi fraţi gemeni, Euritos si Cteatos, al
căror tată „uman“, era Actor, fratele regelui
Elidei, Augias (tab. 23). Tatăl lor „divin“ era
Poseidon şi mama lor era Molione, fiica ero­
ului Molos, de la numele căruia a fost format
patronimul, cu care erau desemnaţi în general.
Ei s-a r fi născut dintr-un ou de argint,
asemănător celui din care ar fi ieşit copiii
Ledei (v. acest nume). Uneori, se considera că
nu formau decât o singură fiinţă mostruoasă,
cu două capete pe un singur trup. în Iliada,
unde sunt descrise primele lor fapte eroice, ei
apăreau ca doi bărbaţi separaţi, de o statură şi
o forţă considerabile, dar omenosi.
în tinereţea sa, Nestor se confruntase cu ei,
în cadrul luptelor dintre Neleu şi Epeienii din
Elida, vecinii săi. Era aproape’ să-i ucidă şi
Poseidon a trebuit să -i salveze, ascunzându-i
într-un nor.
Pe aceşti eroi, care erau nepoţii săi, i-a
chemat Augias în ajutor atunci când a fost
atacat de către Heracles. în tr-o versiune a
legendei, Molionizii au fost mai întâi victo­
rioşi, dar Heracles i-a ucis folosind un vi­
cleşug (v. Heracles).
M olionizii se căsătoriseră cu două dintre
fiicele lui Dexamenos, numite Teronice şi
Terefone, şi au avut doi fii, Amfimacos şi
Talpios, care au comandat contingentul Epe-
ienilor în războiul împotriva Troiei.
M O L O R H O S 2. (MoĂopxos'.) M olorhos era
un păstor din vecinătatea Nemeei, care l-a
primit cu ospitalitate pe Heracles, atunci când
acesta venise să ucidă leul care devasta ţinu­
tul. El a fost primul care i-a acordat zeului
onoruri divine (v. Heracles).
M O L O S3. (MoÂos•.) Molos era un locuitor
din Creta, fiul bastard al lui Deucalion (tab.
28), şi tatăl lui Merion, prietenul şi însoţitorul
lui idomeneu. în cursul unei sărbători cele­
brate în Creta, în vremea lui Plutarh, oamenii
plimbau un manechin fără cap, căruia i se
dădea numele de Molos. Se spunea că era
vorba de tatăl lui Merion, care voise să violeze
o Nimfa. Trupul său fiisese găsit decapitat,
după o vreme, şi ritualul comemora această
întâmplare.
Molos a fost bunicul M olionizilor (v. acest
1 M olionizi: II, II, 621; XI, 709 la 752; XXIII, 638 si
urm.; scol. la v. XI, 709; XXIII, 638 si 699; EUST.,
la II., XI, 749; PAUS., V, 1, 10 si urm.; 2, 1 si
urm.; 5; 3, 3; VIII, 14, 9; ATHfiN., II, 57 si urm'.;
APD., B ib i, II, 7, 1; PIND., Ol., X , 26 si urm.; cf.
VAN DER KOLF, s. v. Molione, R. E„ X V I-1, 3 -
7; A. H. KRAPPE, The Molionides, Mel. H. G.
W ood, Londres, 1933, p. 133-146; R. CANTIENI,
„ op. cit. (la art. Nestor).
1 M olorhos: SERV., la VIRG., Georg., III, 19; PROB.,
, ad loc.; APD., Bibi., II, 5, 1; CALLIM., Aitia, I, 9.
■* M olos: I I , X, 269; DIOD. SIC., V , 79; PLUT., De
def. or., 14; APD., B ib i, III, 3, 1.
Pierre G R IM A L
nume), dar este probabil că acest Molos, pur
imaginar, nu a fost inventat decât pentru a
explica originea patronimului, a cărui semnifi­
caţie rămânea confuză.
M O L O S S O S 4. (MoĂoaaos'.) Molossos sau
Molottos era fiul lui Neoptolem (Pyrrhus) şi,
prin urmare, nepotul lui Ahile. M ama sa era
Andromaca, soţia lui Hector, pe care Neop­
tolem o obţinuse ca sclavă dintre captivii
troieni. Euripide a introdus legenda lui Molos­
sos într-o scenă din tragedia sa Andromaca.
Copilul, născut în cetatea Ftie, unde Neop­
tolem se întorsese după căderea Troiei, fusese
abandonat în taină de mama sa. Dar nu a murit
si, în cursul unei călătorii la Delfi, Neoptolem
î-a găsit şi l-a recunoscut. însă Hermiona, cu
care se căsătorise Neoptolem, geloasă pe acest
copil, deoarece ea nu putea să aibă copii, a
început să-i persecute pe Andromaca şi pe
Molossos. Andromaca a reuşit o vreme să-şi
ascundă fiul, în templul zeiţei Thetis, dar
Hermiona a ajuns să-i descopere secretul şi
era p e punctul de a -i ucide pe Andromaca şi
pe fiul ei, când intervenţia lui Peleu i-a salvat
pe amândoi. Apoi, atunci când Neoptolem a
fost ucis de către Oreste, Thetis, văzând în
acest copil singurul vlăstar din neamul lui Eac,
i-a poruncit Andromacăi să se stabilească
împreună cu el în Epir. Acolo, Andromaca s-a
căsătorit cu regele Helenos, iar Molossos i-a
urmat acestuia pe tronul Epirului, dând lo­
cuitorilor acelui ţinut numele de Moloşi.
O tradiţie pomenea de doi fraţi ai lui Mo­
lossos, născuţi tot din Andromaca şi din
Pyrrhus (Neoptolem), Pielos şi Pergamos.
M O L P A D IA 5. (MoXnaSia.) Molpadia era
una dintre Amazoanele care veniseră să atace
Atica. Cu o săgeată, ea a ucis-o pe Antiope,
Amazoana care se căsătorise cu Tezeu, dar a
fost ucisă chiar de mâna lui Tezeu.
Pentru o altă Molpadia, fiica lui Stafilos, v.
Parthenos.
M O L P IS 6. (MâXms'.) Molpis era un nobil
din Elida care, în cursul unei perioade de
foamete ce se abătuse asupra ţării sale, s-a
sacrificat de bunăvoie, la recomandarea unui
oracol, pentru a domoli mânia zeilor. I s-au
acordat onoruri divine.
M O L P O S 7. (M oX ttos'.) Molpos era un
cântăreţ din flaut de pe Insula Tenedos, care a
depus mărturie falsă împotriva lui Tenes, când
soacra acestuia îl acuzase că a încercat să o
violeze. Pe Insula Tenedos, cântăreţii din flaut
nu aveau voie să intre în templul care îi fusese
consacrat lui Tenes (v. Cicnos şi Tenes).
4 M olossos: EUR., Androm., passim; scol. la Odys., III,
188; SERV., la VIRG., En„ III, 297; PAUS., I, 11,
. 1 si urm.
“ M olpadia: PAUS., 1, 2, 1.
“ M olpis: TZET., la LYC., 159.
‘ M olpos: PLUT., Qu. gr., 28; TZET., la LYC., 232;
234; ET. BYZ., s. v. TeveSos; EUR., trag. pierdută
Tenes; DIOD. SIC., V, 83.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 343

M O M O S . (.Mciîfios’•) Momos era personifi­ şarpe, în Libia. Mopsos a dat numele cetăţii
carea (feminină a) Sarcasmului. Ea era fiica Mopsion din Tesalia. Mitografii îl confundau
Nopţii şi sora Hesperidelor, în Teogonia lui uneori cu celălalt Mopsos.
Hesiod. ’ Atunci când Pământul, copleşit de 2. Celălalt Mopsos era fiul lui Manto şi
greutatea pe care o purta, deoarece oamenii se nepotul lui Tiresias (v. aceste nume).
înmulţeau prea repede, i-a cerut lui Zeus să le Tradiţiile diferă mult în privinţa identităţii
mai micşoreze numărul, Zeus a trimis asupra tatălui său. Adesea, era considerat fiul lui
omenirii un război: războiul Tebei. Dar, cum Apollo (dar aceasta era soarta comună a m a­
acest mijloc rămânea insuficient, Zeul Zeilor jorităţii prezicătorilor). Tatăl său „uman“ era
s-a gândit să -i trăsnească pe oameni sau să-i considerat uneori Racios din Argos, pe care
înece. Momos l-a sfătuit atunci să încerce un Manto îl întâlnise în timp Ce ieşea din templul
mijloc mai sigur: să o dea pe Thetis în căsăto­ de la Delfi, fiind astfel desemnat de către zeu
rie unui m uritor şi să aducă pe lume o fiică ca soţ al ei. Cu Racios, Manto ar fi plecat în
(Elena) care ar fi creat discordie între Asia şi Insula Claros. O altă tradiţie povestea că
Europa. Astfel, se explica, uneori, originea Manto plecase spre Claros singură, la porunca
războiului Troiei. lui Apollo şi că, pe drum, fusese răpită de
piraţii cretani, care au condus-o la căpetenia
*M O N ETA 2. M oneta (Cea Care Aver­ lor, Racios. Din această căsătorie s-a r fi năs­
tizează, Cea Care înştiinţează) era supranu­ cut Mopsos.
mele Iunonei onorate pe culmea nordică a I se atribuia lui Mopsos fondarea cetăţii
Capitoliului din Roma. Fusese numită astfel Colofon. El era prezicătorul oracolului lui
deoarece, în timpul invaziei galilor din anul Apollo din Insula Claros şi, în această calitate,
390 î. Hr., gâştele sacre, care erau crescute în a intrat în competiţie’ cu celălalt mare
jurul sanctuarului zeiţei Iunona, au dat alarma prezicător al templului (după bunicul său,
prin zgomotele lor, atunci când inamicul Tiresias), Calchas, care se întorsese atunci din
încerca să ocupe colina, prin surprindere, războiul împotriva Troiei (v. Calchas). M op­
printr-un atac nocturn. Templul Iunonei sos a ieşit învingător cu multă uşurinţă şi Cal­
Moneta se înălţa pe locul unde fusese casa lui chas s-â sinucis de supărare. După moartea lui
M anlius Capitolinus, apărătorul Capitoliului, Calchas, Mopsos s-a alăturat lui Amfilohos,
care a fost distrusă după condamnarea la care îl însoţea pe acesta, în timp ce însoţitorii
moarte a proprietarului ei, bănuit că are aspi­ lor s-au împrăştiat în Pamfilia, Cilicia şi Siria.
raţii monarhice. Mopsos şi Amfilohos au fondat cetatea Mal-
în acest templu se băteau monezile. Se los, iar după mai multe întâmplări au ajuns să
povestea că, în timpul războiului lui Pyrrhus, lupte şi s-au ucis unul pe celălalt (v. Amfilo­
romanii, tem ându-se că nu le vor ajunge hos).
banii, au cerut sfatul Iunonei. Aceasta le-a M O R FE U 4. (Mopfevs•■) M orfeu era unul
răspuns că nu o să le lipsească niciodată banii din cei o mie de copii ai Somnului (Hipnos).
dacă vor duce războaiele în conformitate cu Numele său (derivat din cuvântul grecesc cu
dreptatea. Mulţumind pentru acest sfat, s-a sensul de „formă“) îi indica şi funcţia: el era
decis baterea monedelor sub auspiciile zeiţei însărcinat să ia forma fiinţelor umane şi să se
Iunona Moneta. arate oamenilor adormiţi, în visele lor. Ca
M O PSO S3. (Moipos'.) între alţi eroi cu acest majoritatea divinităţilor somnului şi ale
nume, doi au fost deosebit de celebri, mai ales viselor, Morfeu era înaripat. El avea aripi
pentru calitatea lor de prezicători. mari, care băteau repede si fără să facă zgo­
1. Primul M opsos era un Lapit, fiul luimot şi care îl purtau până fa marginile pămân­
Ampix şi al lui Chloris. El a participat la ex­ tului,’ într-o clipă.
pediţia ’ Argonauţilor, al cărei prezicător M O R G E S5. (Mopytjs".) Atunci când regele
obişnuit ar fi fost, după Idmon. A figurat prin­ Italos a ajuns foarte bătrân, el a avut ca suc­
tre concurenţii la jocurile funebre celebrate în cesor pe un anume Morgeş, care a domnit
onoarea lui Pelias, precum şi printre vânătorii peste ţinutul cuprins între Tarent şi Paestum,
Mistreţului din Calidon. Â murit în cursul numit atunci „Italia“. Sub domnia sa, poporul
expediţiei Argonauţilor, fiind muşcat de un a primit numele de Morgeţi. în tr-o zi, Morges
a văzut venind la el un bărbat, exilat din Roma
(?), care se numea Sicelos. Morges l- a primit,
1 M om os: HÉS., Théog., 214; scoi la //., I, 5 si urm. i-a dat o parte din regatul său şi, în acea parte,
1 M oneta: LIV., IV, 7; VI, 20; VII, 28; PLUT., Rom., locuitorii au luat numele de Siculi.
20; Ov., Fast., VI, 183 si urm.; MACROB., Sat., I, Morges avea o fiică, numită Siris, care s-a
, 12, 30; SUID., s. v. Movr|Ta. căsătorit cu Metabos (numit şi Metapontos, v.
M opsos: 1) HÉS., Boucl., 181; Ov., Mét., VIII, 316; acest nume). El a fost fondatorul cetăţii Mor-
XII, 456; APOLL. RH., Arg., I, 65 si scol. ad loc.; gantion şi al multor alte cetăţi.
80; IV, 1518 si urm.; HYG., Fab., 14; 173; PAUS.,
V, 17, 10; STRAB., IX, p. 44; LYC., Alex., 881 si
urm.; 2) STRAB., IX, p. 675; XIV, 642 si urm’.;
668; 675 si urm.; CONON, Narr., 6; CIC., D e Div., ? M orfeu: Ov., M ét XI, 635 si urm.
I, 40, 88; scol. la APOLL. RH., Arg., I, 308; M orges: DEN. HAL., I, l’2, 3; 73, 4 si 5; STRAB.,
PAUS., VII, 3, 2; IX, 33, 1; SERV., la VIRG., Ecl., VI, 257; Etym. Magn. p. 714, 21; cf! J. BÉRARD,
IV, 72; APD„ Ep„ VI, 2; 4; 19. Colonisation, p. 467 şi urm.
 344 Pierre G R IM A L

_M O R IA . (Mof)ia.) Moria era o femeie din adăpost în apropierea portului, căruia aceştia,
Lidia, eroina unei aventuri miraculoase, care recunoscători, i-au dat numele binefăcătorului
aminteşte reînvierea lui Glaucos, fiul lui Mi- lor.
nos (v.’ Glaucos). în tr-o zi, pe când fratele 2. Un alt Mounihos a fost eroul unei le­
său, Tilos, se plimba pe ţărmul Insulei Her- gende iliriene. Era fiul lui Drias şi îi urmase la
mos, el a atins un şarpe, din neatenţie. Şarpele tron tatălui său, ca rege al Moloşilor (v. Mo-
l-a muşcat de faţă şi Tilos a murit pe loc. lossos). Era un prezicător excelent şi un om
Moria, ’ care văzuse de departe cumplita drept. împreună cu soţia sa, numită Lelante, el
moarte a fratelui său, a chemat în ajutor pe a avut mai mulţi copii: Alcandros, care era un
Gigantul Damasen (v. acest nume), fiul Gaiei prezicător şi mai bun decât el, Megaletor,
(Pământul). Damasen a apucat un arbore, pe Fileos, şi o fiică, Hiperippe. Toţi erau buni şi
care l-a dezrădăcinat dintr-o mişcare şi a virtuoşi şi erau iubiţi de zei datorită evlaviei
strivit şarpele. Atunci, femela şarpelui s - a ’dus lor. In’t r-’o noapte, tâlharii le-au atacat cetatea
în grabă către o pădure din apropiere şi s-a si, cum Mounihos şi ai săi nu puteau rezista,
întors purtând în gură o plantă, pe care a întreaga familie s-â aruncat de la înălţimea
aşezat-o în nările cadavrului. Imediat, şarpele turnurilor şi a dat foc casei. Zeus nu a putut
a fost readus la viaţă si a fugit. permite ca’ aceşti oameni atât de evlavioşi să
Moria, învăţând din exemplul şarpelui, a moară astfel şi i-a prefăcut în păsări.
cules planta (iarba şarpelui) şi l-a readus pe Hiperippe, căreia îi era frică de foc şi se arun­
Tilos la viaţă, cu ajutorul ei. ’Se pare că acea case în apă, a fost prefăcută într-uri cufundar
plantă era numită „balis“ . (sau pescăruş); Mounihos a devenit şoim,
Alcandros, ausel, iar Megaletor şi Fileos,' care
M O R M O 2. (Mop/jco.) Mormo era un demon au fugit de-a lungul zidului şi s-au ascuns în
feminin, cu care erau speriaţi copiii. Era nisip, au fost prefăcuţi în păsărele; mama lor,
acuzat că îi muşcă pe copiii răi, iar, în alte Lelante, a fost transformată într-un soi de
variante, că îi făcea să şchiopăteze. Era uneori ciocârlie (sau de ciocănitoare).
identificată cu Gelo (v.’ acest nume), ba chiar
cu Lamia (v. acest nume şi Mormolice). M O U N ITO S6. (A/om ros.) Mounitos era
fiul născut din iubirile ascunse ale Laodicei,
M O R M O L IC E 3. (Mop/uoÂuKŢ).) Lupoaica „cea mai frumoasă dintre fiicele lui Priam“, cu
Mormo, Mormolice, era, ca şi Mormo (v. Acamas, unul din fiii lui Tezeu, care venise în
acest nume), un geniu înfricoşător, cu care solie la Troia, înaintea izbucnirii războiului,
erau speriaţi copiii. Ea trecea drept doica lui pentru a o cere pe Elena (v. Acamas şi
Aheron, ceea ce indica faptul că, în credinţele Laodice). El a fost încredinţat de tânăra fe­
populare, ea era pusă în relaţie cu lumea meie Etrei, care era străbunica lui, iar după
morţilor şi a fantomelor. căderea Troiei, Etra l-a dat tatălui său. însă
Mounitos a murit în timpul unei vânători, în
M O T O N E 4. (Modcjwj.) Motone era fiica lui Tesalia, muşcat de un şarpe.
Oeneu, conform unei legende locale din
Mesenia. Ea a fost eroina care a dat numele *M UCIUS SCA EVOLA7. După alungarea
cetăţii Motone, numită Pedasos, în epopeea Tarquinilor, atunci când Roma era asediată de
homerică. Atunci când, după războiul îm- regele etrusc Porsenna, un locuitor numit
otriva Troiei, Diomed l-a adus pe Oeneu, Mucius a hotărât să -l ucidă pe acesta. Pentru
unicul său, în Mesenia, regele a iubit o fe­ a-şi realiza scopul, el s-a strecurat în tabăra
meie din acel ţinut şi a avut o fiică, numită inamică, dar, necunoscându-1 pe rege, s-a
Motone, iar în cinstea sa, a schimbat numele înşelat şi a ucis cu pumnalul un alt inamic. A
cetăţii Pedasos, care s -a numit de atunci M o­ fost imediat prins şi dus în faţa lui Porsenna.
tone. S -a întâmplat ca exact în acel moment să fie
adus un vas cu cărbuni aprinşi, destinaţi cele­
M O U N IH O S5. (Mowixos'.) Legendele brării unui sacrificiu. întinzând mâna dreaptă,
cunosc cel puţin doi eroi numiţi Mounihos. Mucius a ţinut-o deasupra focului, lăsând-o
1. In Atena, Mounihos a fost eroul caresă ardă. Plin de admiraţie, Porsenna a poruncit
a dat numele portului M ounihia (unul din îndepărtarea vasului şi i-a înapoiat el însuşi
porturile militare din Pireu). El trecea drept un inamicului sabia care’- i fusese luată. Mucius
rege al Aticii, fiul lui Panteucles. El îi primise i-a spus atunci - ceea ce nu era adevărat - că
pe M inieni, atunci când aceştia fuseseră alun­ trei sute de romani ca şi el, aşteptau ocazia să
gaţi de o invazie a tracilor, şi le oferise împlinească ceea ce nu reuşise el şi că fusese
desemnat prin tragere la sorţi pentru prima
încercare. înspăimântat, Porsenna a încheiat
1 M o rìa: NONN., Dionys., XXV, 451 şi urm.; cf. imediat un armistiţiu cu Roma.
, PLIN., H. N„ XXV, 14. Mucius, devenit ciung în urma sacrificiului
M orm o: XÉN., Hellén., IV, 4, 17; THÉOCT., XV, său, a fost numit Scaevola (adică Stângaciul).
, 40, şi scol.
M orm olice: STRAB., I, p. 19; cf. Hist., Gr. fr.
, (MÜLLER). I, 430.
. M otone: PAUS., IV, 35, 1 şi urm. 6 M ounitos: TZET., la LYC., 495 si urm.; cf. PAUS.,
M ounihos: 1) EUR., Hippol., 761; cf. scol. la DÉM., 7 X, 26, 8; PARTH., Ero t.. 16. ’
Sur la Couronne, p. 73 c (= Hist. gr.fr., IV, 657 a). M ucius Scaevola: PLUT., P ubi, 27 şi urm.; LIV. II,
2) ANTON. LIB., Tr., 14; cf. Ov„ Met., XIII, 717. 12 şi urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
M U SA IO S . (Movcraios'.) în funcţie de
tradiţii, Musaios era prietenul, elevul,
stăpânul, fiul sau pur şi simplu contemporanul
Iui Orfeu, el părând să nu fie decât o „du­
blură“ a acestuia, în legendele atice. Tatăl său
era Antifemos sau Eumolpos, al căror nume
indica faptul că erau cântăreţi (Antifemos,
conform numelui său, ar fi fost inventatorul
„cântecului pe mai multe voci“), aşa cum
Musaios era muzicianul tip, p rin excelenţă.
M ama lui ar fi fost Selene şi ei ar fi fost cres­
cut de Nimfe.
Musaios trecea drept un mare muzician,
capabil să vindece bolile cu ajutorul muzicii
sale; de asemenea, era prezicător şi i se
atribuia introducerea în Atica a misterelor din
Eleusis. Unele versiuni ale legendei sale îi
atribuiau şi inventarea versului dactilic. El ar
fi fost elevul lui Linos sau chiar al lui Orfeu
(v. aceste nume). încă din Antichitate,
Musaios era considerat autorul unor poeme de
inspiraţie mistică.
M U Z E 2. (Movaai.) Muzele erau fiicele
Mnemosinei şi ale lui Zeus (v. M nemosine).
Erau nouă surori, rodul a nouă nopţi de dra­
goste. Alte tradiţii le considerau fiicele Har-
moniei sau chiar fiicele lui Uranos şi ale Gaiei
(Cerul şi Pământul). Toate aceste genealogii
erau în m od evident simbolice şi erau în re­
laţie mai mult sau mai puţin directă cu unele
concepţii filozofice privind primatul Muzicii
în Univers. De fapt, muzele nu erau decât
Cântăreţe divine, ale căror coruri şi imnuri îi
bucurau pe Zeus şi pe toţi zeii, dar ele se ocu­
pau de Gândire’ sub toate aspectele sale:
elocinţă, putere de convingere, înţelepciune,
istorie, matematică, astronomie. Hesiod lăuda
binefacerile lor: ele erau cele care îi însoţeau
pe regi şi le dictau cuvinte convingătoare,
cuvintele necesare pentru împăcarea certurilor
si pentru restabilirea păcii între oameni.
Muzele le dădeau regilor darul blândeţii, care
îi făceau să fie iubiţi de supuşii lor. De aseme­
nea, spunea Hesiod, era suficient ca un
cântăreţ, adică un servitor al Muzelor, să cele­
breze faptele eroice ale oamenilor din trecut
sau ale zeilor pentru ca oricine avea necazuri
şi griji să le uite imediat.
Cel mai vechi cântec ale M uzelor era cel pe
care ele l-au cântat după victoria Zeilor Olim-
pieni asupra Titanilor, pentru a sărbători naş­
terea unei noi ordini.
1 M usaios: PAUS., I, 14, 3; 22, 7; 25, 8; IV, 1, 5; X, 5,
6; 7, 2; 9, 11; 12, 11; STRAB., X, 3, 17, p. 471;
DIOD. SIC., IV, 25; SERV., ia VIRG.„ En., VI,
667; ATHEN., XIII, 597 c; SUID., s. v.;
HARPOCRATION, s. v.; scol. la ARISTOPH.,
, Gren., 1033; PLAT., Apoi., 41 a; HDT., II, 53.
i M uze: II., I, 406; Odys., XXIV, 60; HÉS., Théog., 35
şi urm.; 915; Hymne horn. à Hermès, 429; la A p o i,
189 si urm.; PIND., Pyth., III, 88 si urm.; scol. la
Ném'., III, 16; PAUS., I, 2, 5; IX,’ 29, 2 si urm.;
EUR., Méd., 834; DIOD. SIC., IV, 7; PLUT., Qu.
conv.. VIII, 716 F; SERV., la VIRG., E c l, VII, 21.
Cf. P. BOYANCÉ, Le Culte des Muses, Paris,
1936.
345
Existau două grupuri principale de Muze:
cele din Tracia, de la „Pierie“, şi cele din
Beoţia, care s-ar fi aflat pe versanţii Muntelui
Helicon. Primele, din vecinătatea Olimpului,
purtau adesea, în poesie, numele de Pieride.
Ele erau legate de mitul lui Orfeu (v. acest
nume) şi de cultul lui Dionysos, care ajunse­
seră să aibă o importanţă deosebită în Tracia.
Muzele de pe Muntele Helicon erau plasate
mai direct sub dependenţa lui Apollo. Zeul era
cel care le dirija cântecele, în jurul izvorului
Hippocren (v. acest nume).
Mai existau şi alte grupuri de Muze în alte
ţinuturi. Uneori’ erau grupuri formate din trei,
cum ar fi Charitele, în special la Delfi şi Ia
Sicion. în Insula Lesbos, exista un cult adus
celor Şapte Muze.
începând din epoca clasică, numărul de
nouă Muze s-a impus şi lista următoare este în
general admisă: Calliope, prima dintre toate ca
demnitate, apoi Clio, Polhimnia (sau Poli-
himnia), Euterpe, Terpsihore, Erato, Mel-
pomene, Thalia şi Urania. Doar încetul cu
încetul fiecare dintre ele a primit o funcţie
determinată, care varia, de altfel, în funcţie de
autori. însă, în general, Calliope era consi­
derată Muza poeziei epice; Clio a istoriei;
Polhimnia a pantomimei; Euteipe a cântecului
din flaut; Terpsihore a poeziei lirice şi a dan­
sului; Erato a liricii corale; Melpomene a tra­
gediei; Thalia a comediei şi Urania a astrono­
miei.
Muzele nu aveau un ciclu legendar pro-
priu-zis. Ele apăreau în calitate de „cântăreţe“
Ia toate marile serbări ale zeilor. A u fost
prezente la nunta lui Thetis cu Peleu, la cea a
lui Cadmos cu Harmonia etc. Din contră,
fiecăreia dintre ele îi era atribuită o aventură
amoroasă. De exemplu, Calliope era mam a lui
Orfeu etc. (v. indice, cf. totuşi Pieride).
M YCEN EUS. V. Miceneus.
M YENOS. V. Mienos.
M YGDON. V. Migdon.
M YLAS. V. Milos.
M Y LES. V. Miles.
M Y R IC E. V. Mirice.
M YRINA. V. Mirina.
M Y RM EX . V. Mirmex.
M Y RM ID O N . V. Mirmidon.
M Y R R H A 3. (Mvppa.) Legenda Myrrhei,
fiica regelui Ciprului, Ciniras, aminteşte de
iubirile sale vinovate si de transformarea sa în
arborele de smirnă (v. Adonis). Uneori era
numită Smirna.
M YRSOS. V. Mirsos.
M Y R TILO S. V. Mirtilos.
M Y RTO . V. Mirto.
M ISC E L O S. V. Miscelos.
g
M y rrh a : v. art. Adonis.
 N
NAIADE . (NaiSe?.) Naiadele erau N im ­
fele elementului lichid, ale apei. Ca Nimfe, ele
erau fiinţe feminine, înzestrate cu o mare lon­
gevitate, dar muritoare (v. Hamadria.de şi
Nimfe). Aşa cum Hamadriadele personificau
viaţa misterioasă a arborelui de care erau le­
gate, Naiadele întruchipau divinitatea izvoru­
lui sau a cursului de apă în care locuiau.
Uneori, nu exista decât o singură Nim fă a
izvorului, alteori acelaşi izvor avea mai multe
Nimfe, considerate ca surori, egale între ele.
Genealogia lor era diferită în funcţie de mi-
tografi şi de, legende. Homer le spunea „fiicele
lui Zeus“. în alte legende, erau socotite din
neamul lui Oceanos. Cel mai adesea, erau pur
şi simplu fiicele zeului-râu în care locuiau:
astfel, fiicele lui Asopos (v. acest nume) erau
Naiade. Toate izvoarele celebre aveau propria
lor Naiadă, care avea un nume şi o legendă
anume. De exemplu, Nimfa Âretusa din
Siracuza, despre care se povestea că era o
Nimfa din Ahaia, însoţitoare a zeiţei Artemis
si, ca şi protectoarea sa, dispreţuia dragostea,
în tr-o zi, în care vânase cu mai multă ardoare
decât de obicei, ea a întâlnit u n râu cu ape
limpezi şi răcoroase şi a dorit să se scalde în
el. în timp ce înota, fară să fie nimeni în prea­
jm ă, din apă s-a auzit o voce. Era Alfeu, zeul
N aiade: HESYCH., s. v.; scol. la II.. XX, 8; EUST.,
la Od.. I, 14; la II, VI, 420; PS. SERV., la VIRG.,
Ecl., X, 62; PAUS., III, 25, 2; VIII, 4, 2; X, 33, 4;
CALLIM., Hymne la Art., 13 si urm.; Ov., Met., II,
441; V, 576 si urm.; PORPH., Antr. Nymph., 10;
12; LACT., l'a STAT., Theb., IV, 684; scol. la
THfiOCR., XIII, 44; FEST.-PAU L., o, 120;
Anthol. p a l, VI, 203; HYG., Fab., 182; Ov., Fast.,
IV, 761; TAC., Ann., XIV, 22; APD., Bibi., I, 7, 5;
9, 6; III, 01, 3; 4; 9; 14, 6; Ep., II, 13.
râului, care se „simţea cuprins de dor pentru
frumoasa fată. înspăimântată, Aretusa a fugit
aşa cum era; cursa a durat mult timp, până
cand Aretusa, epuizată, a rugat-o pe Artemis
să o salveze. Zeiţa a învăluit-o într-un nor şi,
de frică (deoarece Alfeu nu voia să plece dîn
locul unde dispăruse cea pe care o iubea),
Aretusa s-a prefăcut într-un izvor. Pământul
s-a deschis atunci, pentru a evita ca zeul să-şi
amestece apele cu cele ale izvorului si să se
unească cu Aretusa sub noua ei înfăţişare.
Călăuzită de Artemis, Aretusa a parcurs dru­
mul subteran şi a ajuns în Siracuza, în Insula
Ortigia, care era închinată zeiţei.
Caracterul recent al acestei legende, in­
venţie a poeţilor alexandrini, este evident.
Legenda era destinată să explice existenţa a
două izvoare cu acelaşi nume: unul situat în
Elida şi celălalt în Sicilia. A fost creată pe
baza schemei obişnuite a urmăririi pasionate şi
a metamorfozei. Xstfel de invenţii, totuşi, nu
erau posibile decât pentru că Naiadele’ erau
personaje feminine în imaginaţia elenă si pen­
tru că fiecare izvor, fiecare curs de apă avea
propria sa Naiadă.
Se considera uneori că Naiadele aveau pu­
teri vindecătoare: bolnavii beau apa izvoarelor
care le erau consacrate sau, mai rar, se scăldau
în ele. Câteodată, baia era considerată un sa­
crilegiu şi cine îndrăznea să se scalde risca să
provoace mânia şi răzbunarea zeiţelor, care se
manifestau printr-o boală misterioasă. Chiar
la Roma, împăratul Nero, scăldându-se în
izvorul din Marcia (unul din apeductele cele
mai apreciate ale Cetăţii Eterne), a fost cu­
prins de un fel de paralizie şi de febră, care nu
l-a u părăsit decât după câteva zile. Acele
afecţiuni erau atribuite nemulţumirii Naiadelor
protectoare ale apei sfinte. Un alt risc pentru
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
cel care nemulţumea Naiadele era nebunia;
oricine vedea Naiadele, de exemplu, era
„posedat“ de ele şi lovit de rătăcire (cf. Lym-
phae).
Multe genealogii prezentau o N aiadă la
origine. De exemplu, soţia lui Endimion,
mam a lui Etolos; soţia lui Magnes, cea a lui
Lelex, a lui Oebalos, a lui Icarios, a lui
Erehtonios, a lui Tiest etc. Ele aveau astfel un
rol important în legendele locale şi intervenţia
lor perm itea lâgarea mai directă a’unui anumit
erou de cetatea sau de ţinutul respectiv. N aia­
dele erau deosebit de numeroase în tradiţiile
din Peloponez.
NANA1. (Nava.) Nana era, în legenda
frigiană refentoare la Attis, fiica zeului-râu
Sangarios, cea care a cules în sân fructul
magic ce i-a adus fecunditatea (v. Agdistis şi
Attis).
NANAS2. (Nâvas•.) Nanas era fiul lui Teu-
tamides, un rege al Pelasgilor din Tesalia. El
descindea din Pelasgos, prin Frastor şi Amin-
tor, străbunicul şi, respectiv, bunicul său. Sub
domnia sa, înainte de războiul Troiei, Pelasgii
fuseseră alungaţi din Tesalia de invaziile gre­
ceşti şi au traversat M area Adriatică. Acolo, ei
au’cucerit cetatea Crotona si s-au stabilit în
Italia. Schim bându-si numele, s-au numit de
atunci Tyrrhenieni. Cu toate acestea, Herodot
îi deosebea pe Pelasgii imigraţi în Italia de
Tyrrhenienii originari, după părerea lui, din
Asia Mică.
N ANNACOS3. (NdwaKOSv) Nannacos era
un rege din Frigia, care trăia în vremurile
străvechi, înainte de potopul lui Deucalion. El
prevăzuse potopul şi a organizat rugăciuni
publice pentru a fi ’ocoliţi de această catas­
trofă. Rugăciunile erau însoţite de lacrimi şi
de cântece de jale, astfel încât expresia „la­
crimile lui Nannacos“ rămăsese proverbială.
O altă legendă legată de numele său
povestea că Nannacos a trăit trei sute de ani şi
un oracol prezisese că, atunci când el va muri,
tot neamul său va pieri. Când a murit, supuşii
lui au bocit cu mult zgomot. Curând a venit
potopul şi oracolul s-a împlinit.
NANOS4. (Nai/os•-) Cunoaştem doi eroi m i­
tologici cu acest nume.
1. Nanos era regele indigen din Marsi­
lia, a cărui fiică s-a căsătorit cu Euxenos,
căpetenia imigranţilor din Focida.
2. După consemnările mitografului
Tzetzes, Nanos era numele „tyrrhenian“ al lui
Ulise (având în limba din acel ţinut sensul de
„Rătăcitorul“), din vremea aventurilor aces­
tuia în Italia şi a contactelor sale legendare cu
lumea tyrrheriiană (v. Ulise).
1 N ana: ARNOB., Adv. Gent., V, 6 şi urm.; cf. PAUS.,
, VII, 17, 10, şi art. A ttis si Agdistis.
I N anas: DEN. HAL., I, 28;'cf. HDT., I, 57.
* N annacos: SUID., ş. v. HÉRONDAS, III, 10; ET.
BYZ., s. v. ‘AvvaKÒs.
4 N anos: X) ATHÉN., XIII, 576 a. 2) LYC., Alex., 1242
şi urm.; şi TZET., la 1244. V. şi Ulise.
347
N A O S . (Naos-.) Naos trecea drept
strănepotul regelui Eumolpos din cetatea
Eleusis (v. Eumolpos). La porunca oracolului
din Delfi, el ar fi introdus în Arcadia misterele
zeiţei Demetra, însă tradiţiile arcadiene
susţineau că aceste mistere fusese introduse în
acel ţinut chiar de Demetra.
N A RCIS6. (Nd/aaaos■) Narcis era un tânăr
frumos, care dispreţuia dragostea. Legenda sa
a fost consemnată în moduri diferite, în
funcţie de autori. Versiunea cea mai cunoscută
este cea cuprinsă în Metamorfozele lui Ovidiu.
Narcis era fiul zeului Cens şi al Nimfei
Liriope. La naşterea sa, părinţii l-a u întrebat
pe prezicătorul Tiresias, care a răspuns că
„acest copil va trăi până la adânci bătrâneţi,
dacă nu se va vedea singur“. Ajuns la vârsta
bărbăţiei, Narcis a devenit obiectul pasiunii
unui mare număr de tinere fete şi de Nimfe,
dar a rămas insensibil. în cele din urmă,
Nimfa Echo s-a îndrăgostit de el, însă nu a
obţinut mai mult decât celelalte. Disperată,
Echo s-a retras în singurătate, unde a slăbit, şi
din fiinţa ei nu a mai rămas curând decât o
voce care gemea. Fetele tratate cu dispreţ de
Narcis au cerut răzbunare cerului. Nemesis
(zeiţa răzbunării divine) le -a auzit şi a făcut în
aşa fel încât, într-o zi foarte călduroasă, după
o vânătoare, Narcis să se aplece deasupra unui
izvor pentru a se spăla. Acolo, el şi-a zărit
faţa, atât de frumoasă, şi s-a îndrăgostit ime­
diat de sine însuşi. Devenind insensibil faţă de
lume, s-a aplecat asupra propriei persoane,
lăsându-se să moară. Chiar şi când trecea râul
Stix, el căuta să-şi admire trăsăturile iubite. în
locul în care a murit Narcis, a crescut o floare,
căreia i s-a dat numele său, de „ narcisă “.
Versiunea beoţiană a legendei era destul de
diferită. Acolo, se spunea că Narcis era un
locuitor din cetatea Tespies, nu departe de
Muntele Helicon. Era tânăr şi foarte frumos,
dar dispreţuia bucuriile dragostei. Era iubit de
un tânăj bărbat, numit Ameinias, dar el nu-1
iubea. îl respingea fără încetare si chiar a
ajuns să-i trimită în dar o sabie. Ascultător,
Ameinias s-a sinucis cu acea sabie în faţa
porţii lui Narcis. în timp ce murea, el a invo­
cat împotriva lui Narcis blestemele zeilor.
Intr-o zi, tânărul si-a văzut chipul în apa unui
izvor şi s-a îndrăgostit de el însuşi. Disperat
de pasiunea sa, Narcis s-a sinucis! Locuitorii
din Tespios aduceau un cult Iubirii, a cărei
putere se manifesta prin această întâmplare. în
locul în care s-a sinucis Narcis şi unde iarba a
fost îmbibată cu sânge, a apărut o floare, nar­
cisa.
I N aos: PAUS., VIII, 15, 1 si 3.
6 N arcis: PAUS., IX, 31, 6 si urm.; cf.
WESTERMANN, Myth. gr. p. 378 (Apendice, 50);
Ov., Met., III, 339 la 510; CONON, Narr., 24;
Myth. Vat., II, 180; NONN., Dion., LXVIII, 582 si
urm.; TZET., Chil., I, 9; 11; la II., p. 139; PROB.,
la VIRG., E el, II, 48; STRAB., IX, 10, p. 404. Cf.
A. EWSSELSKI, Narkissos oder das Spiegelbild,
Archiv. Orientalni, 1935, p. 37-63; 328-350.
 348 Pierre G R IM A L

Pausanias consemna că Narcis avea o soră durată neverosimilă. în plus, dacă îl prezentau
geamănă, cu care semăna foarte bine. Cei doi pe acest Nauplios drept un nepot al lui
tineri erau foarte frumoşi. Tânăra fată a murit; Danaos, acest fapt îi obliga să-i „lungească“ si
Narcis, care o iubea mult, a resimţit o mare mai mult viaţa. Probabil că, pentru a scăpa de
durere şi, într-o zi, când s-a văzut în apa unui aceste imposibilităţi, mitografii au fost nevoiţi
izvor, a’crezut mai întâi că o vede pe sora sa şi să disţingă două personaje cu acelaşi nume,
acest lucru l-a consolat în supărarea lui. Cu separate de cinci generaţii.
toate că ştia foarte bine că nu era al surorii Acest Nauplios (fie că este sau nu deosebit
sale chipul pe care îl văzuse, Narcis se de precedentul) avea ca trăsătură esenţială a
obişnuise să se privească în apa izvoarelor, legendei sale faptul că era tatăl lui Palamede
pentru a se consola de pierderea sa. Ceea ce, (v. acest nume). Soţia sa era uneori Filira,
spunea Pausanias, ar fi dat naştere legendei, alteori Hesione sau Climene (în acest caz, era
aşa cum era povestită în m od obişnuit. vorba de fiica lui Catreu, v. acest nume). în
Această versiune era o încercare de interpre­ afară de Palamede, ceilalţi doi fii ai lui Nau­
tare raţionalistă a mitului preexistent. plios, Oeax şi Nausimedon.
Mai exista o tradiţie obscură, conform Nauplios a fost eroul călător prin excelenţă.
căreia Narcis ar fi fost originar din cetatea Era un navigator remarcabil şi regii au recurs
Eretria din Eubeea. El ă f fi fost ucis de un de multe ori la serviciile sale pentru a trimite
anume Epops (sau Eupo ?) şi, din sângele lui, în exil anumiţi membri ai familiilor lor, care
ar fi apărut floarea numită narcisă. încetaseră să le placă. Găsim astfel două le­
N A U PL IO S1. (NaihrMos'.) Tradiţiile cunosc gende asemănătoare, în care el juca acelaşi
doi eroi cu acest nume, dar care erau adesea rol. Prima este legenda lui Telef: Aleos, tatăl
confundaţi. Augei, îi încredinţase tânăra femeie, care
1. Primul, strămos al celui de-al doilea, fusese sedusă de Heracles, cu porunca de a o
era fiul pe care Poseiaon i l-a dăruit uneia îneca. în timp ce o ducea spre cetatea Nauplia,
dintre fiicele lui Danaos, Amimone (v. acest Auge l-a născut pe micuţul Telef. Dar lui
nume). Acest Nauplios era considerat fondato­ Nauplios i-a fost milă de mamă şi, în loc să o
rul cetăţii Nauplia. El a avut doi fii: Damastor, înece, a dat-o negustorilor, care au dus-o în
bunicul lui Dictis şi Polidectes, şi Proetos, Misia (v. Auge şi Telef).
bunicul lui Naub’olos şi, prin urmare, De asemenea, Catreu i-a încredinţat două
străbunicul celui de-al doilea Nauplios. din fiicele sale, Aerope şi Climene, fie pentru
2. Nauplios II sau Nauplios cel Tânăr că acestea se iubiseră cu nişte sclavi, fie pen­
era cel mai cunoscut (tab. 2). Trecea drept tru că un oracol îl anunţase’că ar putea să fie
urmaşul lui Nauplios I, având următoarea ucis de unul dintre copiii săi. El îi poruncise să
filiaţie: Nauplios I, Proetos, Lemos, Naubolos, le înece. Dar Nauplios le-a salvat. A dat-o pe
Clitoneos, Nauplios II. El a luat parte la ex­ Aerope în căsătorie lui Atreu (sau Flisten, în
pediţia Argonauţilor, al căror pilot a devenit, funcţie de tradiţii) (v. Aerope), iar el însuşi s-a
după moartea lui Tifis (v. acest nume şi Argo­ căsătorit cu Climene.
nauţi). Pe el, mitografii (cel puţin unii dintre Mai târziu, fiul său, Palamede, s-a alăturat
ei) îl desemnau drept tatăl lui Palamede. Dar armatei greceşti împotriva Troiei, dar curând a
alţii, în special Apollodor, îl identificau pe fost ucis cu pietre (v. Palamede). De atunci
tatăl lui Palamede cu Nauplios I. Prin această încolo, viaţa lui Nauplios a fost consacrată
precizare, ei întâmpinau dificultăţi cro­ grijii de a se răzbuna. A început prin a veni în
nologice, pentru că aventurile lui Palamede şi, preajma soţiilor tuturor eroilor plecaţi la
prin urmare, faptele criminale ale tatălui său, Troia, una câte una, şi prin a le îndemna să-şi
se petreceau în vremea războiului Troiei şi se găsească iubiţi. A reuşit mai ales în demer­
întindeau de la naşterea lui Agamemnon până surile sale pe lângă fclitemnestra, soţia lui
la întoarcerea grecilor din război. Mitografii Agamemnon, pe lângă Meda, soţia lui Idome-
au fost obligaţi să admită că Nauplios a trăit neu, şi pe lângă Egiale, soţia lui Diomed. Mai
foarte mult şi chiar să atribuie vieţii sale o târziu, a încercat şi cu Penelopa, dar în zadar,
între timp, el se răzbunase şi mai cumplit pe
un mare număr de căpetenii’ militare greceşti.
N auplios: 1 şi 2. PAUS., I, 22, 6; II, 38, 2; IV, 35, 2; Atunci când convoiul principal al flotei gre­
VIII, 48, 7; scol. la APOLL. RH., Arg., IV, 1901; ceşti, care se întorcea de la Troia, ajunsese în
APD., B ib i, II, 1, 5; 7, 4; III, 2, 2; Ep„ VI, 7 la 11; dreptul Stâncilor Rotunde (Gire), din apro­
HYG., Fab., 116; 117, 169; 249; 277; STRAB., pierea Capului Cafareu, în sudul Eubeei, Nau­
VIII, 6, 2, p. 368; APOLL. RH., Arg., I, 134 şi plios a aprins, în timpul nopţii, un foc mare pe
urm.; II, 826 şi urm.; scol. Veron. la VIRG., En„ II, faleza stancoasă. Grecii, crezând că se aflau în
88; EUR., Iphig. la A u l, 198; DIOD. SIC., IV, 33; apropierea unui port, au mers în direcţia lu­
SOPH., Ajax, 1295 şi urm.; trag. pierdută a lui
Eschil, Palamede; cf. SOPH., Nauplios TTupKÓcus minii şi navele lor s-au strivit de stânci. în
(Nauck, 2‘ ed., p. 223); EUR., H e i, 767 si urm.; acest naufragiu a pierit Aiax, fiul lui Oileu.
1126 şi urm.; scol. la Or., 432; LYC., Alex'., 381 si Moartea lui Nauplios, după consemnarea
urm.; 1093 şi urm.; TZET., la LYC., 386; 992; lui Apollodor, ar fi fost provocată de o trădare
1093; SERV., la VIRG., En„ XI, 260; Ov., Met., asemănătoare celei de care el se făcuse vino­
XIV, 472 şi urm.; Trist., I, 1, 83; V, 7, 35 şi urm.; vat faţă de flota grecească. Dar nu cunoaştem
PLUT., Qu. gr. 33 scol. la Odys., IV, 797.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
amănuntele acestei aventuri. De asemenea, se
mai povestea că, în cursul încercării sale de a
o arunca pe Penelopa în braţele pretendenţilor,
el fusese înşelat de Anticleea, mama lui Ulise;
aceasta îl anunţase de moartea unuia dintre fiii
săi şi, de durere, Nauplios s-a r fi sinucis.
N A U SICA A 1. (Navat/cda.) Nausicaa a fost
eroina uneia dintre cele mai celebre legende
povestite în Odiseea lui Homer. Era fiica re­
gelui Feacilor, Alcinoos şi a Aretei (v. acest
nume). De ea s -a folosit Atena pentru a -i face
pe Feaci să -i dea lui Ulise mijloacele necesare
pentru a se întoarce în Itaca. într-adevăr,
Ulise fusese victima unui nou naufragiu, după
ce părăsise insula pe care locuia Calipso.
Fusese aruncat, plin de vânătăi, după ce îno-
tase îndelung, pe o insulă necunoscută.
Adormise într-o dumbravă, pa malul unui râu.
în timp ce dormea, Atena i-ă trimis un vis
fiicei regelui, Nausicaa. Tânăra fată a visat că
una dintre prietenele sale îi reproşase că e
neglijentă şi o invitase să meargă cât mai
curând să spele rufele întregii familii la râu.
Dimineaţa, Nausicaa a cerut voie părinţilor ei
să m eargă la spălat. Părinţii i-au dat voie bu­
curoşi si ea a plecat, pentru toată ziua, cu ser­
vitoarele sale, într-o căruţă trasă de catâri.
Fetele au început să spele rufele si, în timp ce
acestea se uscau, întinse pe iarbă, ele s-au
apucat să se joace cu mingea, pe mal. Deo­
dată, mingea le -a scăpat şi a căzut în apă. Au
scos un strigăt, care l-a trezit pe Ulise. Eroul,
care era complet gol, s-a acoperit cu crengi şi
a apărut în faţa fetelor. Servitoarele au fugit
înspăimântate. Doar Nausicaa a rămas pe loc.
Ei i s -a adresat Ulise cu vorbe meşteşugite,
prefăcându-se că o lua drept o divinitate sau o
Nimfă a râului. Nausicaa i-a răspuns şi i-a
promis că-1 ajută. I-a dat de mâncare, i-a
împrumutat haine, le-a mustrat pe servitoare,
spunându-le să le fie ruşine că le fusese frică,
în loc să primească un oaspete trimis de zei.
Când s -a lăsat seara, Nausicaa s -a gândit să
se întoarcă în cetate. I-a arătat lui Ulise dru­
mul spre palat şi s-a întors cu servitoarele, în
căruţă. Rolul ei se terminase, dar, în străfundul
inimii, fusese impresionată de nenorocul şi
mai ales de frumuseţea eroului. A mărturisit
că i-a r place să -l aibă drept soţ şi Alcinoos
era gata să fie de acord. Dar Ulise era căsătorit
în Itaca; el trebuia să plece şi nici nu se
gândea la o altă căsătorie. Astfel s-a încheiat
episodul.
M itografii şi-au imaginat, mai târziu, că
Telemah, fiul lui Ulise, s-a r fi căsătorit cu
Nausicaa şi ar fi avut din acea căsătorie un fiu,
numit Persepolis (v. şi acest nume).
N A U SIT O O S2. (Navcridoos-.) Cel puţin trei
1 N ausicaa: Odys., VI, passim; VII, 1 şi urm.; VIII,
461 si urm.; EUST., la Odys., XVI, 18, citant
HELLANICOS si ARISTOTE; DICT. CRET., VI,
2 6 -
N ausitoos: 1) Odys., VI, 7 si urm.; VII, 56 si urm.;
VIII, 565; scol. la O d ys.,'V II, 56; APOLL. RH„
349
eroi mitologici se numeau Nausitoos, legen­
dele lor fiind legate de mare.
1. Primul era fiul lui Poseidon si al
Periboei, fiica regelui Eurimedon, care dom­
nea peste un popor de Giganţi (v. Eurimedon).
Nausitoos domnea peste Feaci, atunci când
aceştia nu locuiau încă în Insula Corfu, ci în
Hip’eria. Alungaţi de Ciclopi, Feacii au venit,
sub conducerea lui Nausitoos, să se stabileas­
că la Scheria, în Insula Corfu. Nausitoos a fost
tatăl lui Alcinoos şi al lui Rexenor, şi, prin
acesta, bunicul Aretei, soţia lui Alcinoos.
2. Un alt Nausitoos a fost pilotul lui
Tezeu. El a pilotat nava care l-a dus pe erou
în Creta, împotriva Minotaurului. Tezeu i-a
ridicat o capelă.
3. în sfârşit, Nausitoos era unul din
copiii lui Ulise şi ai lui Calipso. El a avut un
frate numit Nau’sinoos. O altă tradiţie îl con­
sidera fiul lui Ulise şi al Circei, şi fratele lui
Telegonos (v. Ulise).
NAU TES3. (NavTijş.) Nautes era un bătrân
troian, care l-a însoţit pe Enea în Italia. în
Sicilia, a fost alături de el şi l-a sfătuit să nu
rămână pe insulă, ci să ajungă în Latium. O
tradiţie independentă de Eneida lui Vergiliu
povestea că Nautes a primit de la Diomed
Palladionul, atunci când oracolul i-a poruncit
lui Diomed să dea înapoi statuia miraculoasă
troienilor lui Enea. Gmta romană Nautii era
considerată ca fiind formată din urmaşii lui
Nautes.
NAXOS4. (Na'fos'.) Naxos a fost eroul care
a dat numele Insulei Naxos. în legătură cu
identitatea sa, existau cel puţin trei tradiţii
distincte: conform uneia, era un locuitor din
Caria, fiul lui Polemon, care se instalase pe
insulă în fruntea unei colonii cariene, cu două
generaţii înainte de Tezeu. Insula se numea
atunci Dia şi Naxos i-a dat numele său.
O altă legendă îl prezenta drept fiul lui
Endimion şi al Selenei. în sfârsit, în a treia
legendă trecea drept fiul lui Apollo şi Acacal-
lis, aceasta din urmă fiind o versiune din In­
sula Creta (v. Acacallis).
N ECESSITA S5. Numele, care însemna, în
latineşte, „Necesitatea“, era personificarea
obligaţiei absolute si a forţei de constrângere a
hotărârilor destinufui, fiind o divinitate „sa­
vantă“. în Grecia, ea figura doar, sub numele
de Ananke, în teogonia orfică, în care, împre­
ună cu fiica sa, Adrasteia, ar fi fost doica lui
Zeus. Era fiica lui Cronos, asemenea Iustiţiei
Arg., IV, 539 ?i urm.; si scol. 2) PLUT., Thés., 17.
, 3) HÉS., Théog., 1017;’cf. HYG., Fab., 125.
J N autes: VIRG., En., V, 704 si urm.; SERV., la
VIRG., En., 166; III, 407; V, 704; DEN. HAL., VI,
. 69; FEST., p. 166; Nyth. Vat., I, 142.
4 Naxos: DIOD. SIC., V, 51; ET. BYZ., s. v., si i. v.
KvSiima.
Nécessitas: Orph., fr. 36 (Abel): Argon. Orph., 12 si
urm.; STOB., Eel., I, 49; 4, 4 çi urm.; PLAT., Rep„
X, 617 c si urm.; ESCH., Prom., 517; EUR., Hél..
513; HOR., Carm., I, 35, 17 si urm.
350
(Dice). Avea trei copii, Eter, Chaos şi Ereb.
Necessitas apărea în construcţiile cos­
mogonice şi metafizice ale filozofilor. De
exemplu, în mitul platonic din dialogul R e­
publica^ Ananke era mama Moirelor (v. acest
nume). încetul cu încetul, şi îndeosebi în cred­
inţele populare, Ananke a devenit o divinitate
a morţii: Necesitatea de a muri. Dar, la poeţi şi
în special la tragicii greci, ea rămânea în­
truchiparea Forţei Supreme.
La Roma, Ananke a devenit Necessitas,
alegorie poetică ce nu pare să fi avut o exis­
tenţă proprie în afara aluziilor pur literare.
NEDA1. (NeSa.) Atunci când Rhea l-a năs­
cut pe Zeus, în munţii din Arcadia, ea a vrut să
se purifice şi să-şi scalde copilul, dar nu era
nici un curs de apă în tot ţinutul în acea
vreme. Albiile răunior erau secate şi nici un
izvor nu curgeâ, în supărarea sa, Rhea a izbit
pământul cu sceptrul său, im plorând-o pe
Gaia (Pământul). Curând, un izvor abundent a
izbucnit, în apropierea locului în care se va
ridica, mai târziu, cetatea Lepreion. Rhea i-a
dat numele de Neda, în onoarea unei Nimfe,
fiica mai mare a lui Oceanos, după Stix şi
Filira.
O tradiţie consemnată de Cicero o prezenta
pe Nimfa Neda, din Arcadia, drept mama a
patru Muze, cele mai vechi: Telxinoe, Aoide,
Arche şi Melete, pe care le-ar fi avut cu Zeus.
N E FA L IO N 2. (NrjţpaĂiujv.) Nefalion era
unul dintre fiii lui Minos şi ai Nimfei Paria
(tab. 28). Se stabilise în Insula Păros, cu fraţii
săi, Eurimedon, Chryses şi Filolaos, si cu
nepoţii săi, cei doi fii ai lui Androgeu, Âlceu
şi Stenelos, în vremea în care Heracles pleca
spre ţinutul Amazoanelor pentru a obţine cen­
tura reginei Hippolite (v. Heracles). Atunci
când Heracles a făcut escală în Insula Păros,
fiii lui Minos i-au ucis doi însoţitori. Indignat,
Heracles i-a ucis imediat pe fiii lui Minos şi
ceilalţi locuitori ai insulei au trimis o dele­
gaţie, oferindu-i în compensaţie dreptul de a
alege doi dintre ei şi să -i ia în locul celor doi
însoţitori morţi. Heracles a acceptat şi i-a luat
cu el pe Alceu şi Stenelos. Apoi şi-a continuat
drumul.
N E FE L E 3. (Necpeikr) .) Două eroine au pur­
tat acest nume, care însemna „Nor“.
1. Cea mai cunoscută era Nefele, prima
soţie a lui Atamas şi mama lui Frixos şi a
Hellei. Atamas o părăsise pentru a se căsători
cu Ino (v. Atamas).
2. Nefele era, adesea? numită în sens
propriu şi desemna atunci „Norul“ magic
modelat ele Zeus după chipul Herei, pentru a
4 Neleu: X) II., XI, 671 şi urm.; Odys., XI, 235 şi urm.;
1 N eda: CALLIM., Hym. ä Zeus, 15 si urm.; PAUS.,
IV, 33, 1; VIII, 31, 4; 38, 3; 47, 3; CIC., D e Nat.
, Deor., III, 54 (text incert).
3 Nefalion: APD., Bibi.. II, 5, 9; III, 1, 2.
Nefele: 1) V. Athamas. 2) V. art. Ixion; Centauri. 3)
EUST., la Odys., X I, 320, ARISTOPH., Nuees,
passim.
Pierre G R IM A L
înşela dorinţele criminale ale lui Ixion. Din
unirea lui Ixion cu acel nor, s-au născut Cen­
taurii (v. Ixion şi Centauri). ■
Norii au jucat un anumit rol în mitologie.
Aristofan a făcut din ei personajele uneia din­
tre comediile sale şi le -a făurit o genealogie:
erau fiicele lui Oceanos (ca toate divinităţile
apei; în greceşte norii erau de genul feminin).
Ele locuiau fie pe crestele Olimpului, fie în
grădinile lui Oceanos, în ţinutul Hesperidelor,
fie la izvoarele îndepărtate ale Nilului, în ţinu­
tul Etiopienilor. La Aristofan, se făcea, pro­
babil, trimitere la unele credinţe orfice sau,
mai sigur, a fost o creaţie personală a unui mit
poetic, pe baza unor elemente folclorice destul
de vagi.
în legenda lui Cefal (v. acest nume), în lo­
cul Brizei, uneori, era invocată de către
vânător Nefele (Norul) şi Procris s-a înşelat în
privinţa acestui nume.
N ELEU 4. (NrjĂevs'.) Doi eroi mitologici au
purtat acest nume.
1. Neleu era fiul lui Tiro şi al lui Posei-
don (tab. 21). Prin mama sa, el descindea din
Salmoneu şi, prin urmare, din Eol (v. Sal-
moneu şi tab. 8). El era fratele geamăn al lui
Pelias şi fratele vitreg al copiilor lui Tiro şi
Creteu,Eson, Feres şi Amitaon.
La naştere, Neleu şi Pelias au fost aban­
donaţi de mama lor şi lîrăniţi de o iapă pe care
Poseidon a trim is-o să aibă grijă de ei. O altă
tradiţie susţinea că unul dintre copii fusese
însemnat pe faţă de o lovitură de copită si apoi
a fost primit de negustorii de cai. Ei î-a r fi
numit Pelias pe copilul care purta cicatricea
(de la cuvântul grecesc pelion, care însemna
„livid“). Pe celălalt l-au numit Neleu. Când
s-au făcut mari, cei doi copii şi-au regăsit
mama, care era maltratată de soacra sa, numită
Sidero. Pelias şi Neleu au atacat-o pe Sidero,
dar nu au putut să o ucidă la început, fiindcă
s-a refugiat în templul Herei. Pelias a pătruns
totuşi în sanctuar şi a ucis-o pe altar. Mai
târziu, cei doi fraţi şi-au disputat puterea.
Neleu a fost exilat de fratele său şi a ajuns în
Mesenia, unde a fondat cetatea’ Pilos. S -a
căsătorit cu Chloris, una din fiicele lui Amfion
(fiul lui Iasos din Orchomene) şi a avut cu ea
o fiică, Pero, şi doisprezece fii:T auros, Aste-
rios, Pilaon, Deimachos, Euribios, Epilaos,
Frasios, Eurimenes, Evagoras, Alastor, Nestor
şi Periclimenos.
Neleu a 'ju cat un rol în ciclul eroic al lui
Heracles. Acesta a condus o expediţie îm ­
potriva sa, sub pretextul că Neleu refuzase
să-l purifice pentru uciderea lui Ifitos (v.
XV, 229 si urm.; APD., Bibi., I, 9, 5 si urm.; 8 si
urm.; II, 6, 2; 7, 3; PIND., Pyth., IV, 31; 68; scol. la
II.. X, 334; PAUS., II, 2, 2; IV, 2, 5; 3, 1 si urm.;
15, 8; 36, 1 si urm.; V, 8, 2; IX, 36, 8; X, 10, 1; 29,
5; 31, 10; HÉS., Fr., 33; scol. la PIND., Ol., IX, 3;
Ov., Mét., XII, 530 şi urm. 2) PAUS., VII, 2, 1 şi
urm.; X, 10, 1; STRÀB., p. 632 şi urm.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä 351

Heracles). în acel război au pierit unsprezece N EM ESIS . (Nefj.ecns'.) Nemesis era în ace­
dintre fiii lui Neleu: doar Nestor a scăpat din laşi timp o divinitate şi o noţiune abstractă. Ca
masacru, deoarece era absent (v. Nestor). divinitate i se atribuia un mit: fiind iubită de
După alte tradiţii, Neleu ar fi fost şi el printre Zeus, Nemesis, care era una dintre fiicele
victime ori se povestea că ar fi supravieţuit zeiţei Nix (Noaptea), căuta să evite îm ­
morţii fiilor săi. în cea d e-a doua versiune, se brăţişarea zeului. Pentru aceasta, ea a luat mii
spunea că a m urit din cauza unei boli, în de înfăţişări şi a ajuns să se prefacă în gâscă.
Corint, şi a fost înmormântat acolo. D ar Zeus s-a’ transformat în lebădă şi s -a unit
Despre celelalte războaie susţinute de cu ea. Nemesis a făcut un ou, pe care păstorii
Neleu, în special împotriva Epeienilor, v. l-au luat şi l-au dat Ledei. Din acel ou ar fi
Nestor şi Molionizi. ieşit Elena şi Dioscurii (v. Leda si Elena).
2. A existat şi un alt Neleu, urmaş al ce­Această legendă era legată de valoarea de
lui dintâi, fiul regelui Atenei, Codros. I se simbol a zeiţei Nemesis: ea personifica, în­
atribuia fondarea cetăţii Milet, în fruntea unei tr-adevăr, „Răzbunarea divină“ - uneori divi­
colonii ioniene, venită din Atica, la care s-au nitatea care, ca şi Eriniile, pedepsea crimele,
alăturat mai mulţi mesenieni, alungaţi din ţara dar, mai adesea’, puterea însărcinată să do­
lor de invazia Heraclizilor (v. Codros). molească orice „lipsă de măsură“, de exemplu,
excesul de fericire la un muritor sau orgoliul
N EM A N O U S1. (Nefidvous'.) Nemanous era, regilor
în legenda lui Isis, soţia regelui din Biblos, mentală etc. Aici găsim o concepţie funda­
care a prim it-o pe zeiţă atunci când aceasta deasupra acondiţiei spiritului elen: oricine se ridica
sale, în bine sau în rău, se
căuta coşciugul ce cuprindea trupul soţului ei, expunea represaliilor zeilor, deoarece tindea,
Osiris. într-adevăr, Isis aflase despre de fapt, să răstoarne ordinea
coşciugul care ar fi fost aruncat de valurile pericol echilibrul universal lumii, să pună în
şi, pentru asta,
mării pe ţărm, în apropierea cetăţii Biblos, şi trebuia pedepsit, dacă se dorea’ca
aşezat pe un arbore, care a crescut si l-a ridi­ rămână ceea ce era. Astfel, Cresus,Universul să
prea fericit
cat deasupra solului. Acel copac fusese do­ de bogăţiile şi de puterea sa, a fost antrenat de
borât la porunca regelui Malcandros şi folosit
drept coloană pentru a susţine acoperişul Nemesis într’-o expediţie împotriva lui Cirus,
palatului regal din Biblos. Astfel, cosciugul’se care l- a dus la prăbuşire.
La Ramnont, o mică cetate situată nu de­
găsea ascuns, fără ca nimeni să fi ştiut, la parte de Maraton, pe coasta strâmtorii care
înălţinea acoperişului, în palatul regelui. Isis a desparte
venit la Biblos şi, pentru a pătrunde la rege, a sanctuar Atica de Eubeea, Nemesis avea un
celebru. Statuia zeiţei fusese sculp­
început să intre în vorbă cu servitoarele. Ea tată de Fidias
s-a îmbrăcat ca o femeie săracă şi le -a dat Păros, adusă dedintr-un bloc de m armură de
perşi cu scopul de a face din
servitoarelor un parfum care le impregna părul el un monument triumfal, după cucerirea
cu un m iros atât de plăcut (mirosul divin de Atenei. Ei se arătaseră prea siguri de victoria
ambrozie), încât regina a dorit să o cunoască
pe femeia care era în stare să dea părului un lor (semn al lipsei de măsură) şi nu au mai
farmec aşa de puternic. Apoi regina a luat-o reuşit să cucerească vreodată Atena. Nemesis
pe Isis în’ slujba sa, ca doică a copiilor. Noap­ dbătăia
in ’ Ramnont îndemnase armata ateniană în
de la Maraton.
tea, zeiţa îl aşeza pe sugarul aflat în grija sa în
foc, pentru a -i înlătura partea mortală a trupu­ N E O PT O L E M 3. (NeojrrâAeiios'.) Neop-
lui şi a-1 face nemuritor. Ba mai, mult, îl
hrănea punându-i degetul în gură. în timpul
nopţii, copilul fiind aşezat pe foc, Isis, sub Nem esis: II., III, 156; VI, 335, etc.; Odys., I, 350; II,
înraţişarea unei rândunici, se rotea în jurul 136; XXIII, 40, etc.; HES., Théog., 223; Trav., 200;
coloanei care purta coşciugul lui Osiris, ATHÉN., VIII, 334 b si urm.; Cl. ALEX.,
scoţând ţipete jalnice. în cursul uneia din Protrept., II, 26; APD., B ibi, III, 10, 7; TZET., la
LYC., 88; ESCH., Sept., 233 si urm.; SOPH.,
aceste scene ciudate, a sosit Nemanous, care a Philoct., 601 si urm.; Elect., 792 si urm.; PAUS., I,
scos un ţipăt de spaimă, la vederea fiului ei 33, 2 si urm.;’ HDT., I, 34. Cf. K. KERENYI, art.
aşezat în mijlocul flăcărilor. Isis a dezvăluit , cit. (s. v. Helena).
imediat cine era în realitate, însă a prevenit-o N eoptolem : II., XIX, 326 si urm.; Odys., IV, 5 si urm.
pe regină că fiul ei nu va mai fi vreodată ne­ si scol. ad loc.; Ill, 188 si urm.; XI, 503 si urm.;
muritor. A spus motivul pentru care venise PIND., Ném., VII, 58 si scol.; APD., B ibl.,'ill, 13,
personal la Biblos şi i-a fost dat imediat trupul 8; Ep., V, 10 si urm.; VI, 5; 12 si urm.; VII, 40 si
urm.; EUST.,’ la Hom., p. 1463, 36; SOPH.,
neînsufleţit al lui’ Osiris. Deschizând coş­ Philoct., passim; EUR., Oreste, passim; Androm.,
ciugul, Isis a scos ţipete atât de puternice, passim si scol.; Troy., 1125 sì urm.; PAUS., I, 11,
încât copilul cel mai mic al reginei Nemanous 1; 13, 9;’33, 8; II, 5, 5; 23, 6; 29, 9; III, 20, 8; 25, 1;
a murit. E a a plecat apoi cu acel coşciug şi l-a 26, 7; IV, 17, 4; X, 7, 1; 16, 4; 23, 2; 24, 4; 6; 25, 9;
luat cu ea pe fiul mai mare al reginei, care, de 26, 4; 27, 1 si urm.; HYG., Fab., 97; 108; 112; 113;
altfel, nu a întârziat să moară, pentru că o 114; 122; 123; 193; VIRG., En., II, 500 si urm.; Ili,
văzuse pe zeiţă în timp ce bocea peste trupul 333; SERV., la VIRG., En., II, 166; 10, 297 si
urm.; DICT. CRET., VI, 7 si urm. V. art.
soţului ei. Hermione. Cf. Th. ZIELINSKI, De Sophoclis fabu-
Ùtàgnota, Eos, 1924, p. 59-73; J. FON-TENROSE,
1 N em anous: PLUT., D e Is. et Osir., 15 şi urm. The cult and myth o f Pyrrhos at Delphi, in Univ. o f
352 Pierre GRIMAL

tolem, adică Tânărul Războinic, era fiul lui Troia şi să se întoarcă pe uscat. Din acest mo­
Ahile şi al Deidamiei, fiica regelui din Sciros, tiv, Neoptolem a trecut prin Tracia, unde s-a
Licomed. El a fost conceput în vremea în care întâlnit cu Ulise, şi de acolo s-a dus în Epir, în
Ahile era ascuns de mama sa între fiicele lui ţinutul care, mai’ târziu, a primit numele de
Licomed (v. Ahile). Cum Ahile purta atunci „Ţinutul Moloşilor“ (v. Molossos).
porecla de Pyrrha (Roşcovana, fiindcă era ’ O altă tradiţie, consemnată de Servius, în
deghizat în fată), numele de Pyrrhos (Roşco­ comentariul său la Eneida, susţinea că acel
vanul) a rămas legat de fiul său. Legenda îl sfat îi fusese dat lui Neoptolem, nu de Thetis,
cunoaşte sub cele două variante: Pyrrhos şi ci de către prezicătorul Helenos, care l-a în­
Neoptolem. soţit de bunăvoie. Aceasta ar fi fost originea
Născut după plecarea tatălui său la război prieteniei care i-a unit pe cei doi şi care l-a
împotriva Troiei, Neoptolem a fost crescut de determinat pe Neoptolem, în clipa morţii, să
bunicul său, Licomed. După moartea lui Ahile i-o încredinţeze pe Andromaca, cerându-i să
şi capturarea prezicătorului Helenos (v. acest o ia de soţie.
nume), grecii au ştiut, de la acesta, că cetatea Pentru a explica faptul că Neoptolem nu
nu va putea fi vreodată cucerită dacă Neop­ s-a stabilit în Ftiotida, în regatul tatălui său,
tolem nu va veni să lupte în mijlocul lor. O mitografii şi-au imaginat că, în absenţa lui
altă condiţie era, de altfel, deţinerea arcului şi Ahile, Peleu îşi pierduse tronul, care îi fusese
a săgeţilor lui Heracles. Ei au trimis deci o luat d e ,Acast ’(v. Peleu şi Acast). Neopţolem
primă solie să -l caute pe Neoptolem la Sciros. s-ar fi dus, în acest caz, direct în Epir. Dar şi
Ulise, Phoenix şi Diomed au fost însărcinaţi aici, legendele diferă. De exemplu, se
să-l convingă şi să-l aducă. Licomed s -a opus povestea că, în Epir, el răpise o nepoată a lui
la plecarea tânărului, însă acesta, credincios Heracles, numită Leonassa şi i-a dăruit opt
tradiţiei părinteşti, i-a urmat pe solii greci. în copii, care, stabiliţi în ţinut, au devenit
drumul spre Troia, el i-a însoţit în Insula strămoşii Epiroţilor. Se mai spunea că, după
Lemnos, unde se găsea Filoctet, bolnav, inca­ ce debarcase în Tesalia, la întoarcerea de la
pabil de a ieşi p n n forţe proprii din situaţia Troia, îşi incendiase navele, la sfatul zeiţei
tragică în care îl lăsase cândva Agamemnon, Thetis, şi se stabilise apoi în Epir, pentru că, în
la sfatul lui Ulise (v. Filoctet). D ar Filoctet acel ţinut, aflase împlinirea oracolului încre­
deţinea armele lui Heracles şi Neoptolem s-a dinţat de Helenos. Intr-adevăr, Helenos îl
străduit, împreună cu Ulise ’si Phoenix, să-l sfătuise să se stabilească în ţinutul în care
convingă şi să -l aducă la Troia. El a reuşit în casele ar avea temelii din fier, pereţi din lemn
cele din urmă. şi acoperiş de pânză. Or, în Epir, indigenii
în faţa Troiei, întreaga armată greacă a trăiau în corturi, care aveau ţăruşii cu vârfuri
regăsit în Neoptolem un nou Ahile. El a făcut din fier, pereţii îmbrăcaţi în lemn şi erau
numeroase fapte eroice: l-a ucis pe Euripilos, acoperite cu pânză.
fiul lui Telef, şi, de bucurie, a inventat un dans In majoritatea versiunilor precedente,
războinic ce purta numele său, pyrrhic. A Neoptolem era căsătorit cu Hermiona. Dar nu
făcut parte dintre eroii care au pătruns în calul a avut copii din acestă căsătorie, în vreme ce
de lemn şi au cucerit cetatea Troia. în timpul Andromaca i-a dăruit trei fii, Molossos, Pielos
luptelor decisive, Neoptolem i-a ucis pe şi Pergamos. Geloasă pe fecunditatea unei
EVasos şi Astinoos, i-a rănit pe Coroebos şi concubine, Hermiona l- a chemat pe fostul ei
Agenor,’ apoi 1- a aruncat pe micuţul Astiana’x logodnic, Oreste, să o răzbune. în tradiţia cea
dintr-un turn al cetăţii: astfel, Hector fusese mai simplă, acesta l-a r fi ucis pe Neoptolem
ucis de Ahile, iar fiul său de către Neoptolem. în Ftia sau în Epir. Dar, în versiunea adoptată
Din prada de război, Neoptolem a obţinut-o de tragicii greci, legenda se complica. Oreste
pe Andromaca, văduva lui Hector (v. Andro- şi-ar n pus în practică răzbunarea la Delfi,
maca). Pentru a cinsti amintirea tatălui său, el având un dublu motiv. Ucigându-1 pe Neop­
a sacrificat-o pe Polixene chiar pe mormântul tolem, nu numai că a răzbunat-o pe
acestuia. Hermiona, ci l-a pedepsit si pe rivalul său,
Această parte a legendei a fost consemnată care îi răpise logodnica (v. Hermiona şi
aproape la fel de toate sursele mitografice. Oreste). Neoptolem se dusese la Delfi să con­
însă, după întoarcerea de la Troia, versiunile sulte oracolul şi întrebase de ce nu avea copii
încep să fie foarte diferite: Tradiţia homerică din căsătoria sa cu Hermiona. Sau pentru a
era simplă: Neoptolem, ca şi Menelaos, a avut consacra zeului o parte din prada adusă de la
o întoarcere fericită. M enelaos i-a dat în Troia. Ori să-i ceară socoteală lui Apollo
căsătorie pe fiica sa Hermiona şi cei doi s-au pentru ostilitatea faţă de tatăl său - ostilitate
dus să trăiască în Ftiotida, ţinutul lui Peleu şi care îi provocase moartea, deoarece săgeata
al lui Ahile. Poemele întoarcerile (de la Troia) trasă de Paris fusese ghidată de zeu (v. Ahile).
povesteau că Neoptolem scăpase de soarta Oreste a provocat o revoltă, în cursul căreia
comună a grecilor la intervenţia zeiţei Thetis, Neoptolem a fost ucis. La Delfi, era obiceiul
care îl sfătuisesă mai rămână câteva zile la ca preoţii să ia cea mai mare parte din carnea
victimelor oferite spre sacrificiu, nemailăsând
aproape deloc celui care aducea sacrificii.
California Publ. in Class. Archaeol., IV, 3 (1960),
Neoptolem s-a ridicat împotriva acestui obicei
p. 191-266. V. de asemenea Pyrrhos. şi voia să-i împiedice pe preoţi să-i ia victima
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
care o sacrificase. Unul dintre preoţi, numit
achaereu (v. acest nume), l-a ucis cu o lovi­
tură de cuţit, pentru a face să fie respectate
privilegiile castei sacerdotale. în sfărsit, se
mai pretindea că locuitorii din Delfi l-a r fi
ucis pe N eoptolem chiar la porunca Pitiei:
Apollo continua să-şi manifeste mânia faţă de
Ahile până şi la urmaşii acestuia. Neoptolem a
fost înmormântat în pământul templului din
Delfi şi i s-a u acordat onoruri divine.
*N EPTU N i. Neptun era zeul roman iden­
tificat cu Poseidon. Numele său, cu etimologie
obscură, pare să fi fost foarte vechi în limba
latină. Zeu al elementului acvaţic, el nu avea o
legendă propriu-zisă, înainte de asimilarea cu
Poseidon (v. acest nume). Sărbătoarea sa era
celebrată în toiul verii, Ia 23 iulie, în perioada
de maxim ă secetă. Neptun avea un sanctuar în
valea Circului Mare, intre Palatin şi Aventin,
care era odinioară străbătută de un pârâu cu
destulă apă, pe cursul căruia se ridicase capela
zeului,
în tradiţia romană, se considera că Neptun
avea o divinitate subalternă asociată, numită
uneori Salacia, alteori Venilia.
N E R E U 2. (Nrjpevs'.) Nereu era unul dintre
„Bătrânii M ăni“ - câteodată Bătrânul Mării,
prin excelenţă. El era fiul lui Pontos (Valul
Mării) şi al Gaiei (Pământul), fiind, p n n ur­
mare, frate cu Taumas, Forcis, Ceto şi Euribie
(tab. 32). Soţia lui Nereu se numea’ Doris, o
altă fiică a lui Oceanos, împreună cu care a dat
naştere Nereidelor (v. acest nume). în plus,
legenda m ai amintea de un fiu al său, numit
Nerites (v. acest nume).
Nereu era unul din personajele care apărea
cel mai m ult în folclorul marin al Greciei. Mai
vechi decât Poseidon, care era din generaţia
zeilor olimpieni, Nereu era socotit pnntre zeii
forţelor elementare ale Universului. Ca m a­
joritatea divinităţilor marine, Nereu deţinea
puterea de a se preface în tot felul de animale
sau fiinţe. Această putere i-a folosit mai ales
atunci când a încercat să scape de întrebările
puse de Heracles, care îl întreba cum putea să
ajungă în ţinutul Hesperidelor (v. Heracles).
în general, Nereu era considerat un zeu
binefăcător şi binevoitor pentru marinari. Era
înfăţişat cu tarb ă, adesea albă, călărind pe un
Triton şi înarmat cu un trident.
N E R E ID E 3. (NrjpTji'Ses-.) Nereidele erau di-
1 N eptun: VARR., L. L., V, 72; VI, 19; CIC., D e Nat.
Deor., II, 66; SERV., la VIRG., En., VIII, 285. Cf.
, L. DELATTE, în Ant. Class., 1935, p. 45-47.
N ereu: II, XVIII, 35; 49; 141; HÉS., Théog.. 233 si
urm.; APD., Bibi., I, 2, 6; II, 5, 11; HYG., Fab.,
pref., 8 (Rose); 157; EL., Hist., An., XIV, 28; Arg.
, Orph., 336; PIND., Isthm.. VI, 8; ESCH., Fr.. 174.
J N ereide: HDT., II, 50; II., XVIII, 31 si urm.; Odys.,
XXIV, 47; HYG., Fab.. pref., 8 (Rose); cf. 59; 64;
106; APD., B ib i, I, 2, 7; cf. VIRG., Géorg., IV,
336, HÉS., Théog., 243 si urm.; PROP., Elég.; IV,
7, 68; cf. Fr. IM HOFF-BLUM ER, ap. Rev. Suisse
de Numismatique, 1924, p. 173-421; Fr. FISCHER,
Nereiden und Okeaniden in Hesiods Theogonie,
353
vinităţi marine, fiicele lui Nereu şi ale soţiei
sale, Doris, deci nepoatele lui Oceanos (tab.
32). Ele se pare că personificau valurile
nenumărate ale mării. Numărul lor era în ge­
neral de cincizeci, dar ajungeau uneori până la
o sută. N e-au fost transmise patru liste ale
Nereidelor, care se completează reciproc. Iată,
în ordine alfabetică, lista ce rezultă din com­
pararea surselor noastre; Acteea, Agave,
Amateea, Amfinome, Amfitoe, Amfitrita,
Apseudes, Autonoe, Callianassa, Callinira,
Calipso, Ceto, Climene, Cranto, Cimatolege,
Cimo, Cimodoce, Cimotoe, Dero, Dexamene,
Dione, Doris, Doto, Dinamene, Eione, Erato,
Eucrate, Eudore, Eulimene, Eumolpe, Eunice,
Eupompe, Evagore, Evame, Galateea, Galene,
Glauce, Glauconome, Halie, Halimede, Hip-
ponoe, Hippotoe, laera, lanasa, lanira, Ione,
Laomedia, Liagore, Limnoreia, Lisianasa,
Nera, Melite, Menippe, Nausitoe, Nemertes,
Neomeris, Nesea, Neso, Oritia, Panope,
Pasiteea, Ferousa, Plexaure, Polinoe, Pon-
tomedousa, Pontoporeia, Pronoe, Proto, Pro-
tomedia, Psamate, Sao, Speio, Thalia,
Temisto, Thetis, Toe. Această listă globală,
care cuprindea şaptezeci şi şapte de nume,
arată diversitatea’ tradiţiilor’ supuse capriciilor
individuale ale mitografilor şi ale poeţilor.
Picturile de pe vase mai înfăţişau şi alte N e­
reide, de exemplu: Nao, Ponto’media, Calice,
Choro, Iresia, Cimatoteea, Eudia, etc.
Printre aceste Nereide care, în general, nu
jucau nici un rol individual în legende, unele
aveau o personalitate mai accentuată decât
surorile lor. Astfel, mai întâi Thetis, mama lui’
Ahile (v. Thetis şi Peleu), apoi Amfitrita, soţia
lui Poseidon, Galateea (v. acest nume), Oritia,
în sfârsit, care trecea drept fiica regelui
Atenei, ferehteu.
Se spunea că Nereidele trăiau pe fundul
mării, în palatul tatălui lor, aşezate pe tronuri
de aur. Toate erau deosebit de frumoase. îsi
petreceau timpul torcând, filând şi cântând.
Poeţii şi le imaginau jucându-se’ în valuri,
lăsând să le plutească pletele, înotând încoace
şi încolo printre tritoni şi delfini.
Cel mai adesea, Nereidele apăreau în le­
gende ca spectatoare, mai rar ca actriţe. Ele
plângeau, împreună cu sora lor, Thetis,
moartea lui Ahile şi cea a lui Patroclu. Ele
i-au arătat lui Heracles cum va obţine de la
Nereu informaţiile necesare privind drumul
către ţinutul Hesperidelor (v. Heracles). Erau
prezente la eliberarea Andromedei de către
Perseu etc. (v. şi Cassioppea).
* N E R I0 4. în tradiţia romană (si, desigur,
italică), Nerio era soţia lui Marte. Ea personi­
fica vitejia (aceasta era semnificaţia numelui
Diss., Halle, 1934; Ch. PICARD., art. cit. (s. v. Si-
Fßtie').
4 N erio: GELL., XIII, 23, 2; JEAN LE LYD., Des
Mois, IV, 42; cf. Ov., Fast., III, 846 si urm.;
PLAUT., Truc., 515; LIV., LXV, 33, 2;
PORPHYR., la HOR., Epit., II, 2, 209.
 354
său, în care găsim o străveche rădăcină indo-
europeeariă). I se consacrau uneori prăzile
luate de la inamic, la fel ca pentru M arte sau
Vulcan. N erio părea să fi fost, în anumite
tradiţii, identificată cu Minerva, care era şi ea
o zeiţă războinică, după imaginea zeiţei elene
Pallas. Despre aventurile amoroase dintre
Marte şi M inerva-Nerio, v. Marte şi Anna
Perenn'a,
N E R IT E S 1. (NrjpÎTTjs’-) Nerites era fiul lui
Nereu si al soţiei sale Doris, un erou ce apărea
des în legendele marinarilor. Se povestea mai
ales că era un tânăr, de o mare frumuseţe, care
stârnise iubirea Afroditei, în vremea când
aceasta trăia încă în mare. Dar, atunci când
zeiţa şi-a luat zborul către Olimp, Nerites a
refuzat să o urmeze, deşi ea îl înzestrase cu
aripi. De mânie şi de indignare, Afrodita l-a
transformat într-o scoică, incapabilă să se
mişte, prinsă de stânca sa, şi aripile i le -a dat
lui Eros, care a acceptat să-i fie însoţitor.
O altă versiune a legendei lui Nerites era
următoarea: fiind iubit de Poseidon, îl urma cu
cea mai mare viteză. însă Helios (Soarele),
gelos pe viteza cu care se deplasa pe valuri,
l-a prefăcut în scoică.
NESSO S2. (Neaaos'.) Nessos era un Cen­
taur, fiul lui Ixion şi al Nefelei. El a participat
la lupta Centaurilor împotriva lui Folos şi
Heracles (v. acest nume), si, alungat de erou,
s-a stabilit pe malul râului fevenos, unde înde-
linea funcţia de podar (trecea oamenii cu
acul). Acolo l-a întâlnit pentru a doua oară
pe Heracles, când eroul a venit, însoţit de
Deianira, să treacă râul. Heracles a trecut înot,
dar a încredinţat-o pe Deianira lui Nessos,
care a încercat să o violeze. Chemat în ajutor,
Heracles l-a străpuns pe Centaur cu o săgeată.
In timp ce murea, pentru a se răzbuna pe
Heracles, a cărui victimă fusese de două ori,
i- a încredinţat Deianirei un pretins secret,
asigurând-o că, dacă vreodată soţul ei nu ar
mai iubi-o, nu ar avea decât să îmbibe un
veşmânt în lichidul pe care i l-a dat (şi care
era un amestec din propriul sânge şi din
sperma împrăştiată în timpul tentativei de
viol), şi Heracfes să îmbrace veşmântul. Nes­
sos i-a spus că acel veşmânt va acţiona ca un
elixir şi îi va reda fidelitatea lui Heracles. Asa
se explica moartea eroului: lichidul dat de
Nessos era, în realitate, o otravă puternică.
Atunci când Heracles a îmbrăcat haina im­
pregnată cu acel lichid, haina s -a lipit de tru­
pul lui şi, de fiecare dată când încerca să o
sm ulsă, scotea în acelaşi timp şi fâşii de came.
în cele din urmă, Heracles, de’ durere, s -a ars
singur pe rug (v. Heracles şi Deianira).
„ N erites: EL., Hist. An., XIV, 28; Etym. Magn., s. v.
Nessos-. HYG., Fab., 34; APD., Bibl,, II, 5, 4; 7, 6;
SOPH., Trach., 580 si urm.; SEN., Here, sur
I ’Oeta, 491 si urm.; SERV., la VIRG., VIII, 300;
scol. la STAT., Theb., XI, 235; Ov., Met., IX, 101
si urm.; Her., IX, 141 si urm.; scol. la APOLL.
RH„ Arg., I, 1212. Cf. Ch. DUGAS., in R. E. A.,
1943, p. 18-26.
Pierre G R IM A L
N E STO R . (Necrruip.) Nestor era cel mai
mic dintre fiii lui Neleu şi Chloris (tab. 21). El
a fost şi singurul supravieţuitor după masa-,
crarea celorlalţi fraţi de către Heracles (v.
Neleu). Nestor a trăit până la o vârstă foarte
înaintată (mai mult de trei generaţii), prin mila
lui Apollo. Mama sa, Chloris, era într-adevăr
una dintre Niobide, fiicele lui Amfion şi ale
Niobei. Fraţii şi surorile sale fuseseră ucişi de
Apollo şi Artemis. Pentru a-si răscumpăra,
într-un fel, această crimă, Apollo i-a acordat
lui Nestor dreptul de a trăi anii de care îi
privase pe unchii şi pe mătuşile sale.
Aşa cum apărea în Iliada şi în Odiseea,
Nestor era tipul bătrânului înţelept, încă viteaz
pe câmpul de luptă, dar excelent mai ales la
sfaturi. El domnea peste cetatea Pilos.
Ca să explice motivul pentru care Nestor nu
fusese ucis în tinereţe de către Heracles,
tradiţiile au folosit mai multe variante: uneori
se spunea că el fusese crescut în cetatea Gere-
nia din Mesenia, departe de fraţii săi, alteori se
pretindea că Neleu şi ceilalţi unsprezece fii ai
săi încercaseră să fure boii lui Gerion, pe care
Heracles îi aducea cu mare greutate. Doar
Nestor se abţinuse să participe la această ten­
tativă. Drept răsplată, eroul l-a r fi cruţat şi
i-a r fi dat regatul Meseniei.
Apoi, Nestor a jucat un rol important în
luptele dintre compatrioţii săi din cetatea Pilos
şi vecinii lor din Epeios. El i-a atacat de mai
multe ori pe vecini, ca pedeapsă pentru jafu­
rile săvârşite pe teritoriul său. în cursul uneia
dintre aceste lupte, Nestor era aproape să-i
ucidă pe Molionizi şi ar fi făcut-o, dacă Po­
seidon nu i-a r fi învăluit într-un nor, pentru
a -i salva (v. Molionizi). I se mai atribuia şi
uciderea Gigantului Ereutalion din Arcadia, pe
care l-a provocat la o luptă în doi. De aseme­
nea, el a luat parte la lupta Lapiţilor împotriva
Centaurilor, la vânătoarea Mistreţului lui
Calidon şi, în anumite versiuni tâTzri, la ex­
pediţia Argonauţilor. Dar, mai presus de orice,
longevitatea sa i-a permis să joace un rol im ­
portant în războiul Troiei. După răpirea Ele­
nei, Menelaos i-a cerut imediat sfatul, iar
Nestor l-a însoţit în toată Grecia, pentru a-i
aduna pe eroi. El însuşi a asigurat un contin­
gent format din nouăzeci de nave şi a pornit la
război însoţit de cei doi fii ai săi, Antiloh şi
Trasimedes.
3 N estor: II., I, 247; II, 76 şi urm.; 336 la 368; 432 la
440; 591 şi urm.; IV, 293 şi urm.; VI, 66 şi urm.;
VII, 123 si urm.; 170 si urni.; 232 si urm.; VIII, 80
la 159; IX, 52 si urm .;92 si urm.; 162 Ia 181; X, 73
la 176; 180 la 271; 531 la’553; XI, 517 la 520; 618
la 642; 645 la 804; XIV, 1 şi urm.; XV, 367 la 378;
659 şi urm.; XXIII, 304 şi urm.; 615 la 652; Odys.,
III, Ì65 si urm.; 452 si urm.; HYG., Fab., 10;
APD., B ib i, I, 9, 9; II, 7, 3; Ep„ VI, 1; PAUS., II,
2, 2; 18, 7 si urm.; III, 26, 8 si 10; IV, 3, 1 la 7; 31,
11; 36, 2 la 5; V, 25, 8; X, 25, 2; 11; 26, 1; 4; 29,
10; Ov., M it., VIII, 313; XIII, 210 si urm.; Ep. gr.
fr. (Kinkel), p. 18; QUINT SM., II, 243 si urm.;
VAL. FL., Arg.. I, 380; III, 143 şi urm.; VI, 569 şi
urm. Cf. R. CANTIENI, Die Nestorerzăhlung in
XI. Gesang der Ilias, Diss Zurich, 1942.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
înaintea evenimentelor povestite de lliada,
ştim că a participat la cucerirea Insulei Tene-
dos de către Ahile. Partea sa de pradă a fost
fiica lui Arsinoos, Hecamede. în timpul dis­
putei dintre Ahile şi Agamemnon, el a inter­
venit şi s -a străduit până la capăt să readucă
înţelegerea în tabăra grecilor.
Mai târziu, poemele epice povesteau cum
Nestor fusese atacat de M emnon si apărat de
fiul său, Antiloh, care îsi sacrificase viaţa
pentru a -şi salva tatăl. Ahile îl ucisese, în cele
din urm ă pe M emnon si îl răzbunase pe Anti­
loh (v. acest nume si h/temnon).
După cucerirea ’l’roiei, N estor s -a întors cu
bine la Pilos, fiind unul dintre puţinii eroi care
au avut o întoarcere fericită. Soţia sa
(Euridice, fiica lui Climenos, după infor­
maţiile din Odiseea - tab., 33, Anaxibia, fiica
lui Cratieu, după Apollodor) trăia încă. Tele-
mah, fiul lui Ulise, venise să-i ceară sfatul,
când nu ştia nimic despre soarta tatălui său.
N u ni s - â păstrat nici o tradiţie referitoare la
moartea sa, dar mormântul lui Nestor era
arătat călătorilor în cetatea Pilos. Fiii lui
Nestor erau: Perseu, Stratxchos, Aretos, Ehe-
fron, Pisistratos, Antiloh, Trasimedes. A avut
şi două fiice, numite Pisidice şi Policaste.
N IC E E A 1. (Ni/caia.) Niceea era o Naiadă,
fiica râului Sangarios şi a zeiţei Cibele. Res­
pingea iubirea şi n u -i plăcea decât vânătoarea.
Astfel, atunci când un păstor din Frigia, numit
Himnos, a curtat-o, ea nu şi-a manifestat
decât dispreţul. Fiindcă nu s -a resemnat cu
nereuşita sa, Niceea l-a ucis cu o săgeată.
Atunci, Eros, indignat ca si toţi ceilalţi zei, i-a
inspirat o pasiune pentru Niceea lui Dionysos,
care o văzuse goală, în timp ce se scălda. Dar,
Niceea nu a cedat nici zeului, pe care l-a
ameninţat cu aceeaşi soartă ca si păstorul
Himnos, dacă nu o iasă în pace. fMonysos a
prefăcut în vin apa unui izvor din care bea
Niceea şi, când N aiada s -a îmbătat, nu i- a fost
greu să o iubească. Din această dragoste s-a
născut o fiică, Telete. Niceea a vrut, mai întâi,
să se sinucidă, dar a ajuns să se împace cu
Dinysos şi au avut alţi copii, printre care un
fiu, num it Satiros. Când s -a întors din India,
Dionysos a fondat în cinstea ei cetatea Niceea.
N IC O M A H O S 2. (NiKOfiaxos'.) Nicomahos
era un nepot al lui Asclepios şi fiul lui Ma-
caon. M am a sa era Anticleea, fiica lui Diocles.
După m oartea tatălui său, Nicomahos şi
fratele său Gorgasos au condus cetatea Feres
din Mesenia. Mai târziu, Istmios, fiul lui
Glaucos, le -a ridicat un sanctuar celor doi
fraţi, cunoscuţi ca eroi vindecători.
N IC O ST R A T E 3. (Nucoorpa'-rr).) Nicostrate
1 Niceea: NONN., Dion., X V , 169 la XVI, 405.
, N icom ahos: PAUS., IV, 3, 10; 30, 3.
N icostrate: PLUT., Rom., 21; Qu. Rom., 56; AUREL.
VITC., Orig., 5; SERV., Ia VIRG., En„ VIII, 51;
181; SOLIN., I, 10 şi urm.; STRAB., V, 230. V.
Evandre şi Carmenta.
355
era unul din numele purtate, în Grecia, de
mama lui Evandru, numită la Roma Carmenta
(v. acest nume şi Evandru). în unele versiuni,
Nicostrate era mama lui Evandru (iar tatăl era
Hermes), în altele era soţia acestuia şi fiica lui
Hermes.
N IC O STR A TO S4. (NiKocrrpaTos-.) Nicos-
tratos era fiul Elenei şi al lui Menelaos. Cum
poemele homerice afirmau în mai multe rân­
duri că Hermiona era unica lor fiică, se ad­
mitea, în general, că Nicostratos s -a născut
după întoarcerea de la Troia. De asemenea,
s-a încercat rezolvarea acestei dificultăţi,
printr-o altă versiune: el ar fi fost fiul lui M e­
nelaos şi al unei sclave, având în acest caz un
frate, numit Megapentes (v. Elena, Megap-
entes, Menelaos şi tab. 13).
N IC T E U 5. (Nincrev?.) Nicteu era numele
mai multor eroi, dintre care cel mai celebra a
fost tatăl Antiopei (v. acest nume). în general,
el era considerat fratele lui Licos (v. acest
nume), şi fiul lui Hirieu şi al Cloniei (tab. 25).
Era, aşadar, urmaşul lui Poseidon şi al Pleia­
delor. Dar mitografii, confiindându-i pe cei
doi Licos - unul, fiul lui Poseidon şi al lui
Celeno, celălalt, fiul lui Hirieu şi nepotul lui
Poseidon şi al Alcionei (tab. 25) - l-a u con­
siderat uneori pe Nicteu fiul lui Celeno şi al
lui Poseidon. Existau totuşi alte versiuni apa­
rent incompatibile cu aceasta. De exemplu,
Licos şi Nicteu ar fi fost fiii lui Htonios, unul
din oamenii născuţi din dinţii, dragonului ucis
de Cadmos (v. acest nume). în această versi­
une, ei au fugit din Eubeea (probabil un sat cu
acest nume din Beoţia), pentru că-1 uciseseră
pe Flegias (v. acest nume). S -au stabilit la
Teba şi au devenit prietenii regelui Penteu. Au
exercitat chiar şi regenţa un anumit timp (v.
Laios şi Labdacos). Dar Nicteu, atunci când
fiica să, Antiope, a fugit împreună cu Epopeu
în cetatea Sicione, el s-a sinucis şi 1- a rugat
pe Licos să -l răzbune (v. Licos şi Antiope). O
variantă a aceleiaşi tradiţii, consemnată de
Pausanias, susţinea’că Nicteu ar fi fost ucis pe
câmpul de luptă, într-o expediţie împotriva
cetăţii Sicione, după răpirea Antiopei. Epopeu
a fost şi el rănit în aceeaşi luptă şi nu a
întârziat să moară.
N IC T IM E N E 6. {NvKTLvevrj) Nictimene era
fiica regelui Epopeu, din Insula Lesbos, sau
chiar a unui rege al Etiopiei, numit Nicteu. Ea
fusese iubită de tatăl său, fie că împărtăşise
această dragoste incestuoasă, fie că fusese
constrânsă de el. De ruşine, ea a fugit în pă­
dure, unde zeiţei Atena i s-a făcut m ilă de ea
4 N icostratos: HÉS., Fr., 122 (Rz); scol. la II., III, 175;
EUST., la II, p. 400, 32; scol. la SOPH., El., 539;
. PAUS., II, 18, 6; III, 18, 13; 19, 9.
s Nicteu: APD„ B ibi, III, 5, 5; 10, 1; STRAB., IX,
404; HYG., Astr. Poèt., II, 11; Fab., 14; 157;
K PAUS., II, 6, 1 si urm.; IX, 5, 5.
N ictim ene: HYG.’, Fab., 204; 253; Ov„ Mèt., II, 590
si urm.; SERV., la VIRG., Giorg., I, 403; WEST.,
p. 348.
 356
şi a prefăcut-o într-o cucuvea. Iată de ce
această pasăre fugea de lumină şi de privirile
oamenilor şi nu apărea decât noaptea.
N IC T IM O S 1. (NuKTifios'.) Nictimos era
acela dintre fiii lui Licaon pe care rugăciunile
lui Ge îl salvaseră de răzbunarea lui Zeus (v.
Licaon). El i-a urmat tatălui său pe tronul
Arcadiei. în timpul acestei domnii a avut loc
potopul lui Deucalion. Urmaşul său a fost
Arcaş (v. acest nume).
N IK E 2. (Nî/cq.) Nike era personificare Vic­
toriei. Era înfaţişatâ cu aripi şi zburând cu
mare viteză. Hesiod o considera fiica Titanu­
lui Pallas. Ea aparţinea, aşadar, primei gene­
raţii divine, anterioară ’ zeilor olimpieni.
Tradiţiile mai recente o prezentau însă ca o
tovarăşă de joacă a zeiţei Pallas Atena. Ea ar fi
fost crescută de Palans (în această tradiţie,
eroul care a dat numele Palatinului) (v.
Palans), care îi consacrase un templu pe vâr­
ful colinei Palatine din Roma (era templul
care, în epoca istorică, se înălţa lângă Clivus
Victoriae, adică „Urcuşul Victoriei“, nu de­
parte de Biserica San 'Teodoro). Această le­
gendă s -a născut din relaţiile care uneau, în
Atena, pe zeiţele Atena şi Nike, precum şi din
omonimia dintre Titanul Pallas şi apelativul
zeiţei Atena (v. Pallas). De fapt, la Atena,
Nike nu era decât un epitet al Atenei.
N IL E U 3. (NeiXevs'.) în tradiţia evhemeristă
urmată de Diodor din Sicilia, regele N ileu
domnea asupra Egiptului. El a dat numele
fluviului Nil, care înainte se numea Egiptos.
Această onoare îi fusese rezervată de poporul
său, recunoscător pentru numeroasele lucrări
de irigaţii, întreprinse de Nileu în deşert, pen­
tru a mări fertilitatea solului.
N IL O S 4. (NeiAos".) în tradiţiile greceşti,
Nilos era zeul fluviului egiptean Nil. Ca toate
fluviile, era fiul lui Oceanos. Dar, curând, s-a
conturat o legendă mai exactă care lega fluviul
de ciclul lui Io. Epafos, fiul lui Io, s-a r fi
căsătorit cu Memfis, fiica lui Nilos, iar din
unirea lor s-a r fi născut Libia, mama neamului
lui Agenor şi Belos (tab. 3). Grecii şi-l
reprezentau pe Nilos ca pe un rege care fertili­
zase Egiptul, canalizând fluviul, construind
diguri etc. (v. Nileu).
N IM F E 5. (Nvfj.0ai.) Nimfele erau „tinere
1 N ictim os: APD., B ib i, III, 8, 1 si urm.; TZET., la
. LYC., 481; PAUS., VIII, 3 ,1 . ’
1 Nike: HES., Theog., 383; SERV., la VIRG., En., VI,
, 134; APD., B ib i, I, 2, 4; DEN. HAL., I, 33.
Nileu: DIOD. SIC., I, 19; 63; scol. la THfiOCR., Id.,
. VII, 114.
Nilos: HES., Theog., 338; scol. la LYC,,A lex., 119 şi
576, si TZET., ad loc.; scol. la APOLL. RH., Arg.,
. IV, 276; APD., B ib i, II, 1, 4.
N im fe: II, XX, 8 si urm.; XXIV, 615, etc.; Odys., X,
348 şi urm.; XVII, 240; etc.; scol. la II, XX, 8;
PORPHYR., Antre des Nymph., passim ; Myth.
Vat., II, 50; III, 5, 3; v. şi legendele specifice (la in­
dice).
Pierre G R IM A L
femei“ care populau câmpia, pădurile şi apele.
Ele erau spiritele câmpurilor şi ale naturii în
eneral, personificând fecunditatea si graţia,
E î epopeile homerice, treceau drept fiicele lui
Zeus. Erau considerate divinităţi secundare,
cărora li se adresau rugăciuni şi care puteau să
fie de temut. Locuiau în grote, vinde îşi petre­
ceau viaţa torcând şi cântând. Adesea, Nim­
fele erau însoţitoare’ale unei divinităţi impor­
tante (mai ales Artemis) sau ale uneia dintre
ele, cu un rang mai înalt, cum ar fi Calipso ori
Circe.
Printre Nimfe existau mai multe categorii,
deosebite după mediul în care trăiau. Nimfele
Frasinilor (Meliadele, v. acest nume) par să fi
fost cele mai vechi; ele erau fiicele lui Uranos
şi nu ale lui Zeus. Apoi, Naiadele (v. acest
nume), care trăiau în izvoare şi în cursurile de
apă. Nereidele erau adesea considerate N im ­
fele mării calme. Foarte des, Naiadele unui
râu sau fluviu treceau drept fiicele acestuia.
De exemplu, fiicele lui Asopos etc. în munţi
trăiau Nimfe specifice, numite Oreade. în
crânguri şi dumbrăvi trăiau Nimfele numite
Alseide (clin cuvântul grecesc âXaog-, care în­
semna „dumbravă sacră“). Alte Nimfe erau
legate de un loc anume, ba chiar de un anumit
arbore, cu ar fi Hamadriadele (v. acest nume).
Nimfele au jucat un rol important în le­
gende. Divinităţi familiare imaginaţiei popu­
lare, ele apăreau, asemenea zânelor noastre, în
numeroase povestiri folclorice. Le găsim
foarte des ca soţii ale unui erou care a dat
numele unei cetăţi sau unui ţinut (v., de exem­
plu, legenda Eginei şi a lui Eac, cea a Nimfei
Taigete etc.; v. indexul, art. Nimfe). De ase­
menea, ele apăreau destul de des în miturile
„de dragoste“ (v. Dafne, Echo, Callisto etc.).
Iubiţii lor obişnuiţi erau spiritele masculine ale
naturii; Pan, Satirii, Priap etc. Deseori, zeii cei
mari nu le dispreţuiau favorurile; ele au fost
iubite de Zeus, de Apollo, de Hermes, de Dio-
nysos etc. Uneori, ele însele se îndrăgosteau şi
răpeau băieţi tineri, cum ar fi Hilas.
NIN O S6. (N lvos-.) Ninos era fondatorul
mitic al cetăţii Ninive şi al Imperiului Babilo­
nian. Era considerat fiul lui Belos, sau chiar al
lui Cronos (Belos, zeul Bel, era într-adevăr
identificat cu zeul elen Cronos). El trecea
drept inventatorul artei militare şi primul care
a strâns mari armate. Ninos s-a aliat cu regele
Arabiei, numit Arieos şi, împreună, au cucerit
întreaga Asie, în afară de ţinutul locuit de
indieni. Bactriana i-a rezistat mult timp, dar,
în cele din urmă, a putut să o cucerească da­
torită vicleniei puse la cale de soţia unuia
dintre vizirii săi. Această femeie se numea
Semiramis şi Ninos a luat-o în căsătorie (v.
Semiramis).’ După moartea sa, Semiramis i-a
urmat la tron.
6 Ninos: HDT., I, 7; cf. ALEX. POLYPH., fr. 3; DIOD.
SIC., II, 1 si urm.; 20 si urm.; ET. BYZ., s. v.;
CONON, Narr., 9.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
Herodot n e -a dat o altă genealogie a rege­
lui Ninos. După el, acesta ar fi fost un urmaş
al lui Heracles. El era nepotul lui Alceu, fiul
lui Heracles si al Omfalei. însă această gene­
alogie, care îl „întinereşte“ pe regele Ninos cu
câteva generaţii, era o interpretare „istorică“ a
legendelor anterioare.
N IO B E 1. (Ntoffl.) Niobe era numele purtat
de două eroine distincte, dar pe care tradiţiile
tind să le confunde.
1. U na din ele era o tânără fată din Ar-
gos, fiica lui Foroneu şi a Nimfei Teledice (în
alte variante, Cerdo sau Peito). Niobe a fost
prima dintre femeile muritoare care a fost
iubită de Zeus. Cu el, a născut pe Argos si
(după Acousilaos) pe Pelasgos (tab. 17 şi 18).
Niobe, fiica primului om (v. Foroneu) a fost
prima femeie muritoare, „mama celor vii“.
2. Cealaltă Niobe era fiica lui Tantal şi,
prin urmare, sora lui Pelops. S -a căsătorit cu
Amfion şi i-a dăruit şapte fii şi şapte fiice,
după cum susţineau cei mai mulţi dintre mi-
tografi. Cei şapte fii se numeau: Sipilos,
Eupinitos, Ismenos, Damasihton, Agenor,
Fedimos şi Tantal. Cele şapte fiice erau: Eto-
deea (sau Neera), Cleocloxa, Astiohe, Ftia,
Pelopia, Asticratia, Ogigia. Numărul copiilor
era diferit, în funcţie de variante şi autori. în
tradiţia homerică, era vorba de iioisprezece
copii, şase fii şi şase fiice; în sfârşit, Herodor
din Heracleea nu socotea decât cinci: doi fii şi
trei fiice. Prin căsătorie, Niobe figura printre
eroinele din Teba.
Fericită şi mândră de copiii săi, Niobe a de­
clarat, într-o zi, că ea era superioară zieţei
Leto, care nu avusese decât un fiu si o fiică.
Zeiţa a auzit-o, s -a simţit jignită şi fe-a cerut
copiilor ei, Apollo şi Artemis, să o răzbune,
ceea ce au şi făcut. Artemis le -a ucis pe fete,
iar Apollo pe băieţi, amândoi zeii folosind
drept arme arcul şi săgeata. Se spunea că doar
doi copii au fost salvaţi, un băiat şi o fată.
Fata, din cauza groazei pe care i-o provocase
moartea fraţilor şi surorilor salfe, a devenit
palidă şi a primit numele de Chloris. Ea s-a
căsătorit, mai târziu, cu Neleu. în versiunea
legendei, aşa cum este povestită în Iliada,
1 Niobe: 1) APD., B ib i, II, 1, 1; TZET., la LYC., 111;
scol. la EUR., Or., 932; PAUS., II, 21, 2; HYG.,
Fab., 145; DIOD. SIC., IV, 14; DEN. HAL., I, 11;
cf. PLIN., H. N„ IV, 17 (izvorul Niobe din Argos).
2) II, XXIV, 599 si urm.; scol. la 604; APD., B ibi,
III, 5, 6; EL., Hist., Var., XII, 36; DIOD. SIC., IV,
74; PAUS., I, 21, 3; II, 21, 9; V, 11, 2; 16, 4; VIII,
2, 5 si 7; Ov., Met., VI, 146 si urm.; LACT. PLAC.,
la STAT., Theb., III, 191; EUR., Phen., 159; scol.
ad Ipc.; SOPH., Antig., 822 şi urm.; El., 150 şi
urm.; trag. pierdută ESCH., Niobe (cf. Tr. gr. fr„
Nauck, 2e ed. p. 50 si urm. si p. 228 si urm.);
TZET., la LYC., 111;’scol. la PLAT., Tim., 22 a;
PARTH., Erot., 33. Cf. E. LIENARD, Les
Niobides, Latomus, 1938, p. 20-29; W.
SCHADEW ALDT, Die Niobe des Aischylos,
Heidelberg, 1934.
357
copiii Niobei au rămas fără să fie înmormân­
taţi timp de zece zile. în a unsprezecea zi, zeii
înşişi i-au îngropat. în versiunea mai recentă,
Ni’ofee, în durerea sa, a fugit la curtea tatălui
său, Tantal, la Sipilos (sau pe Muntele Sipil
din Asia Mică), unde a fost prefăcută în stâncă
de către zei. Dar ochii ei continuau să plângă
şi călătorilor le era arătată stânca ce fusese
cândva Niobe şi din care curgea un izvor.
. Exista o altă legendă a Niobei, care explica
în mod diferit uciderea copiilor săi. Niobe era
fiica lui Âssaon, care o măritase cu un asirian,
numit Filottos; acesta fusese ucis în cursul
unei vânători şi Assaon s-a îndrăgostit de fiica
sa. Niobe a refuzat să-i accepte dragostea.
Atunci Assaon şi-a invitat nepoţii (în număr
de douăzeci) ş i’ în timpul mesei, a dat foc
palatului. Au ars cu toţii şi Assaon, plin de
remuşcări, s-a sinucis. Niobe, fie a fost pre­
făcută în stană de piatră, fie s-a aruncat db la
înălţimea unei stânci.
N IR E U 2. (Ntpevf.) Doi eroi mitologici au
purtat numele de Nireu.
1. Primul era unul dintre pretendenţii la
mâna Elenei. Era de o mare frumuseţe, însă de
neam umil. Era fiul lui Charopos şi al Nimfei
Agleea, şi domnea peste Insula Sime. în des­
crierea navelor din Iliada, Nireu figura în
fruntea unui contingent format din numai trei
nave. în timpul luptei dintre Ahile şi Telef, în
Misia (la prima expediţie, în care debarcarea a
eşuat) (v. Ahile), Nireu a ucis-o pe soţia lui
Telef, Hiera, care lupta alături de soţul ei. în
faţa cetăţii Troia, Nireu a fost ucis de fiul lui
Telef, Euripilos. Mormântul său era arătat
călătorilor în Troada. Dar o altă tradiţie
susţinea că Nireu ar fi participat la călătoriile
lui Toas, după cucerirea Troiei.
2. Un alt Nireu era un locuitor din Ca-
tana, care, în urma unei decepţii în dragoste,
se aruncase de pe o stâncă din Leucade. D ar a
fost scos din apă de pescari şi salvat, ca prin
minune. în acelaşi timp cu el, pescarii au scos
din plasa lor şi o ladă plină cu aur. Nireu a
pretins că era aurul său. Apollo, însă, i-a
apărut în vis şi l-a sfătuit să se mulţumească
cu viaţa şi să nu ceară o comoară care n u -i
aparţinea.’
N ISA3. (Nuaa.) Nisa era una dintre Nimfele
care l-au crescut pe micuţul Dionysos, pe
Muntele Nisa. Uneori trecea drept o fiică a lui
Aristeu. împreună cu celelalte doici ale zeului,
la rugămintea acestuia, Nisa a fost întinerită
de Medeea.
2 N ireu: 1) II., II, 671 si urm.; HYG., Fab., 81; 97;
DIOD. SIC., V, 53; EUR., Iphig. à A u l, 204;
TZET., Antehom., 278; la LYC., 1011; Quint. SM„
VI,372 si urm.; VII, 11 si urm. 2) PTOLÉM.
HEPH., VII, ap. WESTERMANN, Myth. gr., p.
, 159, 13 si urm.
3 Nisa: HYG., Fab., 183; SERV., la VIRG., E c l, VI,
15; DIOD. SIC., III, 70.
358
N ISO S1. (Nîcroţr.) Legendele au cunoscut
trei eroi numiţi Nisos.
1. Primul, era unul din cei patru fii ai
regelui Atenei, Pandion II (tab. 11). Se năs­
cuse în Megara, în timp ce tatăl său era în exil,
alungat din Atena de fiul lui Metion. M ama sa
era Pilia, fiica regelui Megarei. După moartea
tatălui său, Nisos s -a întors, împreună cu fraţii
lui, să cucerească Atica. După victorie, a
primit cetatea Megara (v. şi Sciron). Deşi
anumite tradiţii considerau ca Nisos a avut o
fiică, numită Ifinoe, care s -a căsătorit cu
Megareu, fiul lui Poseidon, cel mai adesea - şi
aceasta este forma cea mai cunoscută a le­
gendei - fiica lui Nisos era Scylla (v. acest
nume), care şi-a trădat tatăl, din dragoste
pentru Minos. în această legendă, Nisos ar fi
fost prefăcut în vultur de mare.
2. Nisos (în latineşte Nisus) era numele
unui însoţitor al lui Enea, celebru pentru prie­
tenia sa faţă de Eurial. Legenda sa pare să
pornească de la Vergiliu. în timpul jocurilor
funebre celebrate în onoarea lui Ancnise, el a
făcut în aşa fel încât să asigure victoria
prietenului său. în războiul împotriva
Rutulilor, Nisus şi Eurial au pornit în recu­
noaştere în tabăra’adversă, în cursul nopţii. Ei
l-au ucis pe Rhamnes, dar, la întoarcere, au
fost urmăriţi de un grup de cavaleri. S -au
refugiat în pădure, dar au fost separaţi unul de
celălalt. Sim ţindu-şi prietenul ameninţat, N i­
sus şi-a părăsit ascunzătoarea şi a murit,
încercând să răzbune moartea lui Eurial.
3. Conform anumitor tradiţii, Nisos ar fi
fost tatăl „uman“ care l-a crescut pe Dionysos
si care i-a r fi dat numele. în timpul expediţiei
împotriva Indiei, zeul i-a încredinţat lui Nisos
tronul cetăţii Teba. Atunci când’ s -a întors,
Nisos a refuzat să mai renunţe la putere. Dio­
nysos nu a vrut să lupte împotriva lui, ci a
aşteptat ocazia favorabilă, care a venit după
trei ani. în aparenţă, Dionysos se împăcase cu
Nisos şi i-a cerut voie să celebreze în cetate
sărbătoarea trienală pe care o instituise odini­
oară. Nisos a fost de acord, iar Dionysos şi-a
deghizat atunci soldaţii în Bacchante şi i-a
introdus în cetate. Cu ajutorul lor, nu i-a fost
greu să -l prindă pe Nisos şi să preia puterea.
N IX 2. (Nu£.) N ix era personificarea şi zeiţa
nopţii. Ea era fiica lui Chaos, în Teogonia lui
Hesiod. Ea însăşi a dat naştere unor elemente
1 Nisos: 1) STRAB., IX, 392; HYG., Fab., 198; 242;
APD., Bibl., III, 15, 5 si urm.; PLUT., Qu. gr„ 16;
PAUS., I, 39, 4; 19, 4; li, 34, 7; SUID., s. v„- APD.,
Bibl., Ili, 15, 5 si urm.; ESCH., Choéph., 612 si
urm.; TZET., la LYC., 650; Ciris, 378 si urm.;
VIRG., Georg., I, 404 si urm. 2) VIRG., En., V,
294 si urm.; IX, 176 si urm.; HYG., Fab., 257; Ov.,
Tr„ Ì, 5, 25; 9, 33 si urm.; V, 4, 26. 3) HYG., Fab.,
, 131; 167; 179.
1 Nix: II., XIV, 259; V ili, 488; HÉS., Théog., 123 si
urm.; 211 si urm.; 744 si urm.; 757; Trav., 17;
EUR., Andr., fr. 114; Ion, 1150 si urm. Clémence
RAMNOUX, La Nuit et les enfats de la Nuit, Paris,
s. d. (1959).
Pierre G R IM A L
ale naturii, Eterul, şi Lumina Zilei, precum şi
unei serii întregi de noţiuni abstracte: Moros
(Soarta), Kere (Sorţile Amare), Hipnos (Som­
nul), Visurile, Momos (Sarcasmul), Dis­
perarea, Moirele (Parcele), Nemesis (Răzbu­
narea Divină), Apate (înşelătoria), Filotes
(Tandreţea), Geras (Bătrâneţea), Eris (Discor­
dia) şi, în sfârsit, Hesperidele, care erau
Fiicele Serii (v. tlesperide). Nix trăia în ex­
tremitatea vestică a lumii, dincolo de ţinutul
lui Atlas. Era sora lui Ereb, care personifica
tenebrele subterane.
*NIXE3. Nixele erau trei divinităţi femi­
nine, ale căror statui, în poziţia îngenuncheat,
puteau fi văzute la Roma, pe Capitoliu, în faţa
celei închinate zeiţei Minerva Capitolina. Ele
reprezentau, în concepţia populară, „efor­
turile“ femeilor în momentul în care aduceau
pe lume un copil.
N O TO S4. (N o to s-.) Notos era zeul vântului
din sud, vânt cald si încărcat cu umiditate. El
era fiul Aurorei (Eos) şi al lui Cetreos (tab.
14). El nu apărea ca personaj în nici un alt mit,
spre deosebire de Boreu şi Zefir, fraţii săi (v.
aceste nume).
*NUMA P O M P IL IU S 5. Numa, cel de-al
doilea rege al Romei, în legendele privind
fondarea cetăţii, era de origine sabină. El s-a
născut în ziua în care Roma ă fost întemeiată
de Romulus, şi s-a căsătorit cu Tatia, fiica lui
Tatius. Numâ era regele religios, prin ex­
celenţă. I se atribuia crearea principalelor
culte şi instituţii sacre. A început prin a aduce
onoruri divine lui Romulus, sub numele de
Quirinus (v. Romulus). Apoi, el ar fi creat
Colegiul Flaminilor, cel al Augurilor, cel al
Vestalelor, al Salienilor, al Fecialilor, al Ponti­
filor, şi a introdus un mare număr de divinităţi,
de exemplu cultul lui Iupiter Terminus, al lui
Iupiter Elicius, al lui Fides, al lui Dius Fidius,
şi cultul a doi zei sabini. Se pretindea că era
din şcoala filozofică şi religioasă a lui Pita-
gora’ sau că politica sa religioasă era inspirată
de Nimfa Egeria. Aceasta venea, noaptea, să-i
dea sfaturi, în grota Camenelor, în apropierea
unui izvor sacru (v. Egeria). Erau legate de
numele său toate reformele culturale şi re­
ligioase, cum ar fi instituirea unui calendar
bazat pe fazele lunii, care facea distincţia între
zilele faste şi cele nefaste.
Numa avea puteri magice. De exemplu, în
cursul unui ospăţ, pe care îl organizase, me­
sele s-au umplut deodată cu bucate alese şi
vinuri delicate, pe care nimeni nu le adusese.
Se mai spunea că îi luase prizonieri pe Picus şi
\ Nixes: FEST., p. 174; 177; Ov., Met.. IX, 294.
* Notos: IL III, 10; XI, 306; XXI, 334; HÉS., Théog.,
380; 870; VIRG., En., II, 416 si urm.; Ov., Mêt., I,
. 262 si urm.
N um a Pom piiius: PLUT., Numa, passim ; LIV., I, 18
si urm.; DEN. HAL., II, 62 si urm. Cf. G.
DUMÉZIL, M itra-Varuna, Paris, 1940, p. 27 ?i
urm.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
Faunus, amestecând miere şi vin în apa iz­
vorului de pe colina Aventin, din care beau.
Când i-a avut în mână, i-a obligat să vorbeas­
că, deşi aceştia luaseră înfăţişarea unor fiinţe
îngrozitoare.’ în cele din urmă, totuşi, ei s-au
recunoscut învinşi şi i-au dezvăluit multe
secrete, de exemplu, l-a u învăţat farmece
împotriva trăsnetului. I se atribuia şi o conver­
saţie cu Iupiter în aceeaşi privinţâ, în cursul
căreia l-a convins pe zeu să se mulţumească
cu măciulii de ceapă, cu păr şi peştişori, în
locul capetelor omeneşti, înlăturând’ astfel
ameninţarea trăsnetului.
Lui N um a i se atribuiau mai mulţi fii,
Pompo, Pinus, Calpus şi Mamercus, fiecare
din ei fiind considerat strămoşul unei ginte
(gens) romane. Avea şi o fiică,’ numită Pom-
pilia, fie de la Tatia, fiica regelui Titus Tatius,
fie de Ia Lucreţia, cu care s -a căsătorit după
urcarea pe tron. Pompilia s -a căsătorit cu un
sabin, numit M arcius, care l-a însoţit pe
Num a la Rom a şi a devenit membru al Senatu­
lui. Regele An’c us Marcius era nepotul lui
Numa, fiul Pompiliei şi al lui Marcius, şi se
spunea că se născuse cu cinci ani înaintea
morţii lui Numa.
N um a a murit la o vârstă extrem de înain­
tată şi a fost înmormântat pe malul drept al
Tibruiui, pe colina Ianiculus. în acelaşi timp
cu regele, într-un sicriu separat, au fost
aşezate în m ormânt cărţile sacre pe care le
scrisese cu propria mână. După aproximativ
400 de ani, în timpul consulatului lui P. Cor-
nelius şi M. Baebius, o ploaie violentă a rupt
malul şi a scos la iveală cele două sicrie. Unul
dintre ele, cel al lui Numa, era gol; celălalt
conţinea manuscrisele, care au fost arse la
Comitium (în faţa Curiilor).
*N U M IT O R 1. Fiul cel mare al regelui
cetăţii Alba, Procas, al şaisprezecelea rege din
dinastia Eneazilor. Fratele său mai mic, Amu-
lius, a preluat puterea la moartea tatălui lor (v.
Amulius) şi l-a alungat pe Numitor. Apoi,
pentru a fi sigur că nimeni nu ar răzbuna acea
crimă, l-a ucis pe fiul lui Num itor şi a consa­
crat-o pe fiica acestuia, Rea Silvia, la templul
Vestei, ceea ce o obliga să nu şe căsătorească,
pentru a nu putea avea copii. însă Rea a fost
iubită de zeul M arte şi a adus pe lume doi
gemeni, Romulus şi Remus. La porunca lui
Amulius, cei doi copii au fost abandonaţi pe
malul Tibruiui. D ar ei nu au pierit. Râul, ale
cărui ape erau în creştere, a dus coşul în care
1 N um itor: DEN. HAL., I, 76 si urm.; LIV., I, 3 si
urm.; STRAB., V, 3, 2, p. 229; PLUT., Rom., 3 şi
urm.; D e orig., gent., 20, 1 si urm.; TZET., la
LYC., 1232; CONON, Narr., 48.
359
se găseau la poalele Germalului (culmea
nord-vestică a Palatinului). Copiii au fost gă­
siţi de păstorul Faustulus (v. acest nume) şi
crescuţi pe Palatin. Atunci când s-au făcut
mari, ei duceau viaţă de păstori şi, uneori, mai
comiteau acte de tâlhărie. Intr-o zi, în cursul
unei înfruntări între ei şi păstorii lui Numitor,
care îşi păşteau turmele pe Aventin, Remus a
fost luat prizonier şi dus m cetatea Alba. .Con­
dus în faţa regelui’ el a dat dovadă de o ase­
menea mândrie, încât regele a fost intrigat,
însă Remus, care nu ştia nimic despre
adevărata sa origine, nu a putut să-i satisfacă
curiozitatea. In acest timp, Romulus, căruia
Faustulus îi dezvăluise secretul naşterii sale, a
venit în ajutorul fratelui său cu o ceată de
ărani. L -a ucis pe fratele bunicului său, Amu-
ius, a ocupat palatul, şi l-a readus pe tron pe
bunicul său, Numitor.
O altă versiune acorda un rol mai important
lui Numitor în salvarea şi educarea celor doi
gemeni. Numitor ar fi aîlat că fiica sa, Rea,
era însărcinată şi ar fi făcut în aşa fel încât a
adus doi copii şi i-a înlocuit pe copiii fiicei
sale. Cei doi fii’ ai Reei au fost dusi de el la
păstorul Faustulus, pe Palatin (v. faustulus).
Romulus şi Remus au fost alăptaţi de soţia lui
Faustulus,’ numită Larentia, care îşi vânduse
odinioară farmecele şi meritase porecla de
„lupoaică“ (erau numite lupoaice femeile mai
puţin virtuoase). După ce au fost înţărcaţi, cei
doi copii au fost trimişi la Gabii, pentru a fi
educaţi într-o şcoală grecească. Când s-au
întors pe Palatin, la casa celui pe care-1 cre­
deau tatăl lor, Numitor a făcut în aşa fel încât
să provoace o ceartă cu păstorii săi, apoi s-a
plâns lui Amulius de obrăznicia acelor tineri
care, împreună cu ţăranii din vecinătate, le
devasta turmele. Fără să bănuiască nimic,
Amulius a chemat pe toată lumea în cetatea
Alba, pentru a judeca procesul. Ajutat de
această mulţime de tineri, lui Num itor nu i-a
fost greu să îl răstoarne pe fratele său şi să
urce din nou pe tron. Apoi, le -a dat nepoţilor
săi un teritoriu pentru a fonda o cetate, exact
în locul în care raseseră crescuţi de Faustulus.
Există un număr de variante ale legendei
referitoare la Amulius şi Numitor. De exem­
plu, amândoi ar fi fost fiii eroului Aventinus,
sau chiar nepoţii săi (Procas ar fi fost fiul
acestuia). Moştenirea tatălui lor ar fi fost îm ­
părţită: Amulius a preluat puterea, iar Numitor
tezaurul regal. Se mai spunea că Procas îi
sfătuise să guverneze după modelul consulilor
romani, formând un colegiu format din doi
regi. D ar Amulius nu a ascultat sfatul şi a
preluat singur puterea.
 o
OAXES . (Oa^7]S'.) Oaxes era un erou din
Insula Creta, fiul Anchialei, care a dat numele
cetăţii Oaxos. El a fost amintit de Vergiliu, în
prima eglogă, însă textul este neclar şi numele
său poate fi confundat cu cel al fluviului
Oxus.
O A X O S2. (Oafos'.) Fiul lui Acacallis, în
anumite tradiţii, şi fondatorul cetăţii Oaxos
din Insula Creta, probabil indentic cu Oaxes.
O C EA N O S3. (G/ceavos'.) Oceanos era per-
sonifcarea apei, care, în concepţia elenă
primitivă, înconjura lumea. Era reprezentat ca
un fluviu ce curgea jur-îm prejurul discului
plat al Pământului. El se întindea, aşadar, atât
la vest, cât si la est, la sud, cât şi la nord, m ar­
când limitele cele mai îndepărtate ale lumii.
Astfel se explică, de exemplu, topografia
legendei lui Heracles referitoare la grădina
Hesperidelor si a legendei cu aventurile sale la
Genon (v. Heracles). Pe măsură ce cunoaş­
terea lumii devenea mai exactă, aoeste con­
cepţii s-au modificat şi numele de Oceanos a
fost rezervat Oceanului Atlantic, limita occi­
dentală a lumii antice.
Ca divinitate, Oceanos era tatăl tuturor flu­
viilor şi râurilor. Hesiod, în Teogonia, amintea
printre copiii săi Nilul şi alte râuri şi fluvii:
Alfeu, Eridan, Strimon, Meandru, Istros, Fas,
! O axes: SERV., la VIRG., E d ., I, 66.
. Oaxos: ET. BYZ., s. v.
O ceanos: HÉS., Théog., 133 si urm.; 337 si urm.;
APD., Bibi., I, 1, 3; 2, 2 si ùrm.; DIOD. SIC., V,
66; II, 201, 246; 302; XXIII, 205; Odys., XI, 13;
639; XII, 1; Hymne à Déméter, 418 si urm.;
APOLL. RH., A r g.. II, 1235; PIND., Ol., V, 2;
Pyth., IX, 14; ESCH., Prom., 136 şi urm.; 793 şi
urm. Cf. Fr. FISCHER, op. cit. (s. v. Néréides).
Resos, Aheloos, Nessos, Rodios, Haliacmon,
Heptaporos, Granicos, Esepous, Simois,
Peneu, Hermos, Caic, Sangarios, Ladon, Sca-
mandru. Dar Hesiod însuşi ne avertiza că
această listă nu este exhaustivă. Trebuiau
adăugate cel puţin alte trei mii de nume, dacă
am vrea să numim toate râurile şi fluviile
aduse pe lume de soţia lui Oceanos, zeiţa
Tethys.
Tot cu Tethys, Oceanos a avut multe fiice,
Oceanidele, care s-au căsătorit cu o mulţime
de zei şi uneori cu muritori, dând naştere
multor copii. Ele personificau pâraiele,’ iz­
voarele etc. Hesiod numeşte patruzeci şi una,
dintre care cea mai mare era Stix, apoi veneau
Peito, Admete, Iante, Electra, Doris, Primno,
Urania, Hippo, Climene, Rodeea, Callirhoe,
Zeuxo, Clitie, Idia, Pasitoe, Plexaure, Gala-
xaure, Dione, Melobosis, Toe, Polidore, Cer-
ceis, Plouto, Perseis, Ianira, Axaste, Xante,
Petreea, Menesto, Europe, Metis, Eurinome,
Telesto, Cryseis, Asia, Calipso, Eudore, Tihe,
Amfirho, Ocyrrhoe. Alţi autori mai adăugau la
această listă: Filira, mama Centaurului Chirin,
Camarina, Aretusa etc. Aceste liste puteau fi
modificate în funcţie de imaginaţia şi de
fantezia autorilor.
Oceanos era cel mai mare dintre Titani, fiul
lui Uranos şi al Gaiei (tab. 5 şi 12). El s-a
căsătorit cu Tethys, sora sa, care personifica
puterea fecundă (feminină) a mării.
O C H IM O S4. (Oxtfios'.) Ochimos era unul
din cei şapte fii ai lui Helips şi ai Nimfei Ro­
dos (v. tieliazi şi tab: 14). împreună cu fratele
4 O chim os: DIOD. SIC., V, 56 si urm.; scol. la PIND.,
Ol., VII, 131 şi urm.; PLUT., Qu. gr., 27.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
său Cercafos, el a rămas în Insula Rodos, în
timp ce fraţii lor, M acar, Actis, Candalos şi
Triopas au fugit, după ce îl uciseseră pe al
şaptelea, Tenages, Ochimos, care era cel mai
mare, a domnit peste Insula Rodos. El s-a
căsătorit cu o Nim fâ locală, numită Hesetoria,
care a dat naştere unei fiice, Cidippe. Aceasta
s-a căsătorit cu unchiul ei, Cercafos, care a şi
urmat la tron fratelui său (V. Cercafos).
O altă tradiţie povestea că Ochimos îşi
lo g o d ise fiica, Cidippe, cu un tânăr numit
Ocridion. Dar, cum acesta trimisese un crainic
pentru a -i aduce logodnica, Cercafos, în­
drăgostit de nepoata sa, a răpit-o de la crainic
şi a fiigit cu ea în străinătate. El s-a întors mai
târziu, când Ochimos îmbătrânise. Prin
această legendă se explica obiceiul locuitorilor
din Insula Rodos, care interzicea crainicilor să
intre în sanctuarul lui Ocridion.
O C N O S \ ('O/osos'.) Ocnos, împletitorul de
funii, era un personaj simbolic, pe care
oamenii şi-l imaginau, în Infern, împletind o
funie în ’ tjmp ce o măgăriţă aştepta să o
mănânce. în m od obişnuit, acest’ simbol era
interpretat spunându-se că Ocnos era un om
foarte muncitor, dar se căsătorise cu o femeie
cheltuitoare. Adevăratul înţeles al acestei le­
gende ne scapă.
*O C R IS IA 2. Ocrisia era mama regelui Ser-
vius Tullius. Ea era fiica regelui din Comicu-
lum, adusă ca sclavă la Roma, după cucerirea
patriei sale, şi luată ca servitoare în casa re­
gelui Tarquirius cel Bătrân. Acolo, ea a adus
pe lume un copil, în condiţii misterioase.
Tradiţia cea mai celebră susţinea că ea a văzut
un organ sexual masculin apărând din cenuşa
vetrei, în timp ce aducea zeului Lar al casei
ofranda rituală. înspăimântată, Ocrisia a
povestit această viziune stăpânei, Tanaquil,
care a sfătuit-o să se îmbrace în rochie de
mireasă şi să se închidă în camera în care
văzuse aş’ea manifestare a divinităţii, ceea ce a
şi făcut. In timpul nopţii, logodnicul ei divin a
venit si a iubit-o. Copilul care s-a născut din
aceastk iubire a fost Servius Tullius.
O altă versiune susţinea că Ocrisia ar fi
venit la Rom a fiind însărcinată. Ea nu ar fi
fost fiica, ci soţia regelui din Comiculum. în
sfârşit, se spunea pur şi simplu că Ocrisia ar fi
avut ca iubit, nu un zeu, ci un „client“ al casei
regale.
O C Y R R H O E 3. ( OKVppot;.) Cel puţin trei
Nimfe sau divinităţi ale apei şi izvoarelor au
purtat acest nume.
1 Ocnos: PLUT., D e Tr. An., XIV, 473 c; CRATINOS,
fr. 348 (Locl); ARISTOPH., Gren., 186; PAUS., X,
29, 2; PROP., El., V, 3, 19; DIOD. SIC., I, 97. Cf.
. S. REINACH., art. cit. (s. v. Sisif).
O crisia: DEN. H AL., IV, 2; Ov., Fast., VI, 627 si
urm.; PLIN., H. N„ XXXVI, 204; EL., Hist. Var.,
XIV, 36; LIV., I, 39, 5 si urm.; PLUT., De Fort.
Rom., X; CLAUDE (Empereur), Disc, de Lyon.
3 O c y rrh o e: 1) HÉS., Thèog., 360; PLUT., Des
Fleuves, V, 1. 2) ATHÉN., VII, 283 e; EL., Hist.,
An., XV, 23. 3) Ov., Met., II, 635 si urm.
361
1. Ocyrrhoe era una din fiicele lui
Oceanos. Se povestea că această Oceanidă
fusese iubită de Helios (Soarele) si că îi
dăruise un fiu, numit Fasis. Acest fiu ar fi
surprins-o într-o zi cu un iubit şi ar fi ucis-o.
Apoi, datorită remuşcărilor, el s-a r fi aruncat
în râul Acturos, care’s-a numit de atunci Fasis
(Fas).
2. Tot Ocyrrhoe se numea si o Nimfă
din Insula Samos, fiica Nimfei Chesias şi a
râului Imbrasos. Apollo s-a îndrăgostit de ea
şi a vrut să o răpească, într-o zi pe când se
ăusese la Milet. Dar Ocyrrhoe i-a cerut unui
marinar, numit Pompilos, un prieten de-al
tatălui ei, să o ducă. Pompilos a fost de acord,
dar când au debarcat în Samos, crezând că au
scăpat de Apollo, zeul a apărut, a luat-o pe
tânăra fată, a prefăcut nava lui Pompilos în
stâncă şi pe Pompilos în peşte.
3. în sfârşit, o altă Ocyiţhoe era fiica
Centaurului Chi’r on si a Nimfei Chariclo. îşi
datora numele locuiui în care se născuse;
mama sa o adusese pe lume la malul unui
pârâu cu ape repezi. Ea primise la naştere
darul divinaţiei, dar se servea de el fără dis­
cernământ, dezvăluind, împotriva poruncii
zeilor, tatălui său şi micului Asclepios,
povestea secretă a divinităţilor. Pentru acest
lucru, ea a fost pedepsită printr-o metamor­
foză, zeii au prefacut-o într-un cal. De atunci
a luat numele de Hippo.
OEA G RU 4. (Oîaypos•.) Oeagru era tatăl lui
Orfeu. Mitografii îl considerau un zeu-râu.
Tradiţiile privind genealogia sa erau diferite.
Uneori, trecea drept fiul lui Ares, alteori al lui
Pieros, în sfârşit, al lui Charops (v. acest nume
si tradiţia evhemeristă despre Dionysos, la art.
Licurg). în această ultimă versiune, Oeagru
era regele Traciei, iar soţia sa era M uza Calli-
ope, mama lui Orfeu. în alte variante, soţia sa
ar fi fost tot o Muză, Polhimnia sau Clio. Unii
autori târzii îl prezentau drept tatăl lui Mar-
sias, al lui Linos şi Cimoton.
OEAX5. (OÎaf.) Oeax era unul din cei trei
fii ai lui Nauplios şi ai fiicei lui Catreu, Cli-
mene (v. Naupliosj. El avea doi fraţi, Pala-
mede şi Nausimedon. Oeax l- a însoţit pe
Palame’d e la Troia şi, atunci când fratele său a
fost omorât cu pietre de către greci, Oeax a
găsit mijlocul de a -i transmite vestea lui Nau­
plios: pentru aceasta, el a scris povestea
acestei morţi pe o vâslă, pe care apoi a arun-
cat-o în mare. El ştia că Nauplios, care îşi
petrecea viaţa pe mare, o va găsi, până la
urmă, în cursul uneia din călătoriile sale.
4 O eagru: SERV., la VIRG., Georg., IV, 523; DIOD.
SIC., III, 65; IV, 25; SU1D., j. v. "O^pos; PLAT.,
Bang., 179 d; NONN., Dion., XIII, 428; ATHEN.,
XIII, 597 b; EUR., Thes., 346; TZET., la LYC.,
, 831; APD., Bibi., I, 3, 2; HYG., Fab., 165.
O eax: APD., Bibi., II, 1, 5; III, 2, 2; scol. la EUR.,
Or., 422; scol. la ARISTOPH., Thesm., 1 1 V,
SUID., s. v. TTaXa|jLTÎ6r|s; trag. pierdută Eurip.,
Palamede; HYG., Fab., 117; PAUS., I, 22, 6.
 362
De asemenea, se pretindea că Oeax, pentru
a răzbuna moartea fratelui său, Palamede, o
sfătuise pe Clitemnestra să-1^ ucidă pe Aga-
memnon. Este posibil ca el însusi să fi fost
ucis de către Oreste sau de către Pilade.
OEBALOS1. (OÎfiaÂos-.) Doi eroi mitologici
au purtat acest nume.
1. Oebalos era un rege al Spartei, însă
tradiţiile referitoare la el sunt contradictorii. El
descindea din Lelex şi Lacedemon (tab. 6). în
tradiţia din Laconia, consemnată de Pausanias,
Oebalos era fiul lui Cinortas. în tradiţia con­
semnată de Apollodor, fiul lui Cinortas se
numea Perieres, şi nu Oebalos. Numele de
Oebalos apărea doar la tatăl Arenei, soţia lui
Afareu, unul dintre fiii lui Perieres. El era,
aşadar, bunicul lui Linceu, al lui Idas şi Pisos,
în timp ce, în tradiţia precedentă, Afâreu era
ginerele său (fiul Gorgofonei şi al lui Perieres,
din prima căsătorie a acestuia)’ (v. Gorgofone).
Linceu, Idas şi Pisos nu erau, deci, în această a
două tradiţie, descendenţii săi direcţi, ci ai
soţiei sale.
Au existat încercări de conciliere între cele
două genealogii. Cea mai simplă constă în a-1
prezenta pe Perieres drept fiul lui Cinortas şi
pe Oebalus ca fiul lui Perieres. Dar, avem în
acest caz doi Perieres, fiul lui Cinortas şi fiul
lui Eol (v. Perieres). în plus, Hippocoon ar fi
fost atunci un bastard al lui Oebalos, pe care
l-a r fi avut cu o Nimfă, numită Stratonice.
Copiii legitimi ai lui Oebalos au fost Icarios,
Ame şi Tindar.
Aceste legende, născute din tradiţii locale
prost asamblate, erau dintre cele mai confuze.
2. Un alt Oebalos era un erou teleboean,
fiul lui Telon şi al Nimfei Sebetis. Telon emi­
grase în Insula Capri, unde s -a căsătorit cu
Nimfa Sebetis, care era fiica zeului-râu Se-
betos, care curgea în apropierea cetăţii Nea-
pole. El transformase Insula Capri într-un
regat; dar fiul său, găsind insula prea mică
pentru ambiţia sa, trecuse în Campania şi fon­
dase un regat între râurile Samo şi Nole. Mai
târziu, Oebalos a figurat printre aliaţii lui Tur-
nus împotriva lui Enea.
OECLES2. (OLKĂfjs'.) Oecles era vin urmaş
al lui Melampous, făcând deci parte din nea­
mul lui Creteu şi Tiro (tab. 1). El era fiul lui
Antifates, deşi unii autori îl considerau drept
tatăl său pe Klantios, un alt fiu al lui Melam­
pous. Căsătorit cu Hipermestra, una din fiicele
lui Tespios, Oecles a avut mai mulţi copii:
Ifianira, Poliboea şi, cel mai celebru, Am-
1 O ebalos: 1) PAUS., II, 2, 3; 21, 7; III, 1, 3 şi urm.;
15, 10; IV, 2, 4; APD., Bibi., III, 10, 3 si urm.; scol.
la EUR., Or.. 457; la II., II, 581; HYG., Fab., 271.
2) VIRG., En., VII, 733 si urm., cf. scol. Dan. la v.
- 738.
Oecles: Odys., XV, 243; PIND., Pyth., VIII, 55;
EUR., Suppl., 925; scol. la EUR., Phén., 173;
PAUS., VI, 17, 4; scol. la THÉOCR., Id., III, 43;
DIOD. SIC., IV, 32; 68; APD., B ib i, I, 8, 2; 9, 16;
II, 6, 4; III, 6, 2 şi urm.
Pierre G R IM A L
fiaraos. Oecles l-a însoţit pe Heracles în ex­
pediţia acestuia împotriva Troiei. Heracles îi
încredinţase paza navelor, şi el a trebuit să
reziste, cu puţini luptători, contraatacului por­
nit de Laomedon şi a fost ucis la prima con­
frontare (v. Heracles).
De asemenea, se spunea că Oecles l-a r fi
primit, în Peloponez, pe nepotul său, Alc-
meon, atunci când acesta, pentru a -şi răzbuna
tatăl, şi-a ucis mama, Erifile (v. Alcmeon).
Din pimct de vedere cronologic, cele două
episoade sunt contradictorii.
OEDIP3. ip iS i Trovs".) Oedip este eroul uneia
dintre legendele cele mài celebre ale literaturii
elene, după ciclul eroic troian. N u s-au păstrat
poemele epice create pe baza acestei legende,
dar ştim că ele au existat. Aventurile lui Oedip
n e-âu fost transmise mai ales sub forma tra­
gediilor greceşti.
Oedip făcea parte din neamul lui Cadmos
(tab. 3). Străbunicul său, Polidoros, era unul
dintre fiii lui Cadmos. Bunicul său a fost Lab-
dacos, fiul lui Polidoros şi al lui Nicteis, care
descindea ea însăşi, prin tatăl său, Nicteu, din
Htonios, unul din Spartoi ", oamnenii născuţi
din dinţii dragonului (v. Htonios). Tatăl lui
Oedip era Laios, fiul lui Labdacos. Toţi
strămoşii lui Oedip domniseră peste cetatea
Teba, cu unele mici întreruperi, totuşi, con­
form variantei celei mai cunoscute a tradiţiei,
atunci când Laios era minor (v. Licos).
Mama lui Oedip a jucat un rol foarte im­
portant în legendă. Numele său, n e -a fost
transmis în forme foarte diferite: în Odiseea,
ea se numea Epicaste; la tragicii greci, era
numită Iocasta. In mod obişnuit, ea ar fi fost
urmaşa lui Penteu si, prin acesta, a lui Echion,
unul din „Spartoi*' (v. Ehiori). Tatăl ei ar fi
fost Menoeceu, iar bunicul Oclasos (tab. 29).
în versiunea epică a ciclului închinat lui
Oedip, mama eroului se numea Eurigania sau
Eurianassa şi era fiica lui Hiperfas sau a lui
Perifas (Lap’itul), ba chiar a lui Teutras. O altă
variantă îi dădea numele de Astimedusa şi o
prezenta drept fiica lui Stenelos. Această vari­
antă avea drept scop stabilirea unei legături,
prin mama sa, între Oedip şi ciclul eroic al lui
Heracles.
în afara acestor tradiţii diferite referitoare
3 O edip: Odys., XI, 271 si urm.; si scol. la 271; II.,
XXIII, 676 si urm.; HDT., V, 59; PIND., Ol„ II, 42
si urm.; PAUS., I, 28, 7; 30, 4; II, 20, 5; 36, 8; IV,
3, 4; 8, 8; V, 19, 6; IX, 2, 4; 5, 10 si urm.; 9, 5; 18,
3 si urm.; 25, 2; 26, 2; 4; X, 5, 3 si urm.; 17, 4;
ESCH., Sept., 745 si urm.; SOPH., Oed. roi,
passim, si scol.; Oed. la Col., passim, si scol.;
EUR., Phén., 7 si urm.; 940 si urm.; scol. la 13; 26;
28; 50; 53; 61; 1760, etc.; HŸG., Fab., 66; 67; scol.
la STAT., Théb., I, 61; ARHÉN., X, 456 b;
STRAB., VIII, 380; DIOD. SIC., IV, 64 si urm.;
APD., Bibl., III, 5, 7 si urm.; MALALAS, Chron.,
II, 50; M. DELCOURT, Oedipe ou la légende du
Conquérant, Liège, 1944, cf. C. ROVERT,
Oidipus..., 2 vol. Berlin, 1915; L. W. DALY, art.
Oedipus, R. E. (1940).
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
la m am a lui Oedip, mai existau altele care le
amestecau, folosindu-le în mod arbitrar pentru
a rezolva contradicţiile din interiorul legendei
propriu-zise sau dintre diversele sale versiuni.
La naşterea sa, Oedip era deja marcat de un
blestem. In tradiţia preluată de Sofocle, era
vorba de un oracol care ar fi dezvăluit, referi­
tor la copilul purtat în pântec de locasta, că
„îşi va ucide tatăl“. D in contră, după Eschil şi
Euripide, oracolul ar fi intervenit înaintea
conceperii copilului, interzicându-i lui Laios
să aibă un copil şi prezicându-i că, dacă ar
avea un fiu, acesta’ nu numai că l-a r fi ucis, ci
ar fi fost şi cauza unui şir înspăimântător de
nenorociri’ care ar fi dus la ruinarea casei sale
regale. Laios nu a ţinut seama de această aver­
tizare şi l-a avut pe Oedip. Pentru acest lucru,
el a fost pedepsit mai târziu.
Pentru a evita împlinirea oracolului, Laios a
abandonat copilul imediat ce s-a născut. El
i-a străpuns gleznele pentru a le lega cu o
curea şi umflătura produsă de acea rană i-a
adus copilului porecla de Oedip (adică Picior
Umflat). Există două versiuni diferite ale aces­
tui episod. Uneori se povestea că micuţul
Oedip fusese pus într-un coş şi aruncat pe
mare, alteori că fusese abandonat pe Muntele
Citeron, din apropiere de Teba. în prima ver­
siune, locul în care fusese abandonat ar fi fost
pe coasta nordică a Peloponezului, la Sicion
sau la Corint. Acolo, el a fost găsit de regina
Periboea, soţia regelui Polibos, care l-a luat şi
l-a crescut. în cealaltă versiune se povestea că
Oedip „fusese abandonat într-o oală, în plină
iarnă. în acest caz, el ar fi fost găsit de nişte
păstori din Corint, care se găseau în acea zonă
cu turmele. Păstorii l-a u adus la rege, pe care
îl ştiau fără copii şi dornic să aibă unul. în
versiunea urm ată de’ Sofocle, servitorul regelui
Laios, pe care stăpânul îl însărcinase să aban­
doneze copilul, ar fi fost cel care l-a dat unor
păstori străini. Indiferent de versiune, numele
tatălui adoptiv al lui Oedip era acelaşi: el se
numea Polibos, deşi uneori era prezentat ca
rege al Corintului,’ alteori ca rege al altei
cetiţi, Sicion, Antedon .sau Plateea.
în timpul copilăriei si adolescenţei, Oedip a
rămas la curtea lui Polibos, al cărui fiu chiar
credea că este. Dar, ajuns la vârsta bărbăţiei,
el şi-a părăsit părinţii adoptivi, motivul fiind
diferit, în funcţie de autori. Cea mai veche
versiune pare să fie următoarea: Oedip ar fi
plecat în căutarea unor cai furaţi şi astfel s-ar
fi întâlnit, fără să ştie, cu tatăl său adevărat,
Laios. Mai târziu, tragicii greci au introdus
motivaţii psihologice mai puţin simple. în
cursul unei dispute, un locuitor din Corint i-a r
fi dezvăluit lui Oedip, pentru a-1 jigni, că nu
era fiul regelui, ci doar un copil găsit. Oedip
l-a întrebat pe Polibos care, cu multe reţineri,
i-a mărturisit, în cele din urmă, că acesta era
adevărul. Atunci, Oedip ar fi plecat să întrebe
oracolul din Delfi şi să afle cine erau părinţii
lui adevăraţi.
Oricum ar fi, în cursul acelei călătorii,
363
Oedip l-a întâlnit pe Laios. Locul întâlnirii
diferă de la variantă la variantă. Uneori, ar fi
fost Lafistion, pe drumul spre Orhomen, când
Oedip îşi căuta caii, alteori ar fi fost răscrucea
Potniai,’.sâu în Focida, la locul numit astăzi
Răscrucea lui M egas, unde se întâlneau dru­
murile de la Daulis şi de la Delfi, formând
drumul ce urca la Delfi, d e -a lungul văii.
Acolo, drumul trecea printre stânci şi era loc
puţin. Si, atunci când crainicul lui l!aios, nu­
mit Polifontes (sau Polipoetes), i-a poruncit
lui Oedip să îi dea voie regelui să treacă si a
omorât unul din cai, fiindcă nu se grăbea des­
tul să împlinească porunca, Oedip s -a mâniat
şi i-a ucis pe Polifontes şi pe Laios. El îm ­
plinise, astfel, oracolul. în această ultimă ver­
siune, Oedip se întorcea de la Delfi, unde
oracolul îi răspunsese că avea să-şi ucidă tatăl
şi să se căsătorească cu mama sa.’ înspăimân­
tat, şi crezând că era fiul lui Polibos, el s-a
decis să se exileze de bunăvoie şi a pornit pe
drumul spre Teba, atunci când Laios,
punându-si servitorii să-l insulte sau in-
sultându-f el însuşi, a atras mânia lui Oedip.
Ajungând la Teba, Oedip a întâlnit Sfinxul.
Era un monstru, jumătate leu, jum ătate fe­
meie, care punea întrebări enigmatice
trecătorilor şi îi devora pe cei care nu puteau
să răspundă’. Sfinxul întreba, de obicei: „Ce
fiinţă merge, când în două labe, când în trei şi
când în patru şi, contrar regulii generale, este
cea mai slabă’ când are mai multe labe ?“.
Exista şi o altă enigmă: „Sunt două surori, una
născând-o pe cealaltă şi a doua, la rândul ei, o
naşte pe cealaltă“. Răspunsul la prima ghici­
toare era: „Omul“ (pentru că omul merge, în
copilărie, în patru labe, apoi în două picioare
si, în sfârşit, se sprijină într-un toiag).
Răspunsul lâ a doua ghicitoare era: „Ziua şi
Noaptea“. Dar nimeni dintre locuitorii Tebei
nu putuse vreodată să rezolve aceste enigme şi
Sfinxul îi devora unul după altul. Oedip a
văzut imediat care erau răspunsurile si mon­
strul, de ciudă, s-a aruncat de pe stânca pe
care stătea. Sau Oedip însuşi l-a r fi împins în
prăpastie. O versiune, poate mult mai veche,
prezenta întâmplarea în modul următor: în
fiecare zi, locuitorii cetăţii Teba se adunau în
piaţa cetăţii pentru a încerca să rezolve împre­
ună ghicitoarea, dar fără a reuşi. Si în fiecare
zi, la încheierea acestor încercări, Sfinxul
devora unul din locuitori. După spusele unor
mitografi, l-a r fi devorat şi pe micul Hemon,
fiul regelui Creon.
Ucigând Sfinxul şi eliberându-i pe locuito­
rii Tebei de monstru, Oedip a câştigat favoru­
rile întregii cetăţi. Drept recunoştinţă, Tebanii
i-au dat în căsătorie pe văduva lui Laios şi
l-au rugat să le fie rege. De asemenea, uneori
se admitea că fratele Iocastei, Creon, preluase
puterea ca regent la moartea lui Laios şi el ar
fi fost cel care i-a acordat tronul lui Oedip ca
mulţumire pentru răzbunarea morţii fiului său.
Curând, totuşi, secretul naşterii lui Oedip
va fi dezvăluit! în tr-o variantă a legendei,
364
cicatricele de la glezne i-au permis Iocastei
să-l recunoască. Această versiune a fost modi­
ficată de Sofocle, care a construit tragedia sa
Oedip Rege, pornind de la acest moment al
recunoaşterii lui Oedip. O epidemie de ciumă
s-a abătut asupra cetăţii Teba şi Oedip l-a
trimis pe Creon la oracolul din Delfi pentru a
afla cauza acelui flagel. Creon a venit aducând
răspunsul Pitiei: epidemia de ciumă nu va
înceta decât dacă va fi răzbunată moartea lui
Laios. Oedip a pronunţat atunci împotriva
autorului acestei crime un blestem care va
ajunge să-l lovească pe el însuşi. El l-a între­
bat pe prezicătorul Tiresias cine era vinovatul.
Tiresias, care prin arta sa, cunoştea întreaga
dramă, a încercat să evite răspunsul, astfel
încât Oedip şi-a imaginat că Tiresias şi Creon
ar fi fost autorii crimei. Iocasta a intervenit şi,
pentru a -i împăca, a pus la îndoială clarvizi­
unea lui Tiresias. Ea nu avea decât o singură
dovadă, oracolul referitor la fiul pe care îl
avusese cu Laios şi pe care acesta îl aban­
donase, tem ându-se să nu fie ucis de el. Şi
totuşi, a spus Iocasta, Laios murise, la o
răscruce, ucis de tâlhari. La menţionarea
răscrucii, Oedip a cerut să i se spună cum
arăta Laios şi carul în care se afla, precum şi
locul exact âl crimei. La aflarea amănuntelor,
a fost cuprins de o cumplită îndoială: era oare
chiar el vinovatul ? A trimis să fie chemat
unul din servitorii care îl însoţiseră pe Laios şi
care era martorul crimei. S -a întâmplat că
servitorul nu era altul decât păstorul care îl
abandonase odinioară pe Oedip, la porunca lui
Laios. în aceste condiţii, un mesager sosit din
Corint îi anunţa lui Oedip moartea lui Polibos
şi îi cerea să binevoiască a reveni împreună cu
el pentru a domni asupra cetăţii. Oedip şi Io­
casta şi-au zis că ameninţarea oracolului se
îndepărtase, deoarece Polibos murise de
moarte bună. Dar mai rămânea partea a doua a
ameninţării divine: nu risca oare Oedip inces­
tul cu soţia lui Polibos ? Pentru a-1 linişti,
trimisul din Corint i-a spus că era un copil
găsit si că Polibos nu era tatăl său. Astfel se
închide plasa asupra lui Oedip, care trebuia să
afle adevărul. Descrierea găsirii copilului nu îi
mai lasă nici o îndoială Iocastei: propriul ei fiu
si-a ucis tatăl şi ea însăşi a comis incestul,
Iuându-1 în căsătorie. A’ fugit în interiorul
palatului şi s -a sinucis. Oedip şi-a străpuns
atunci ochii cu broşa Iocastei.
Această versiune, imortalizată de Sofocle, a
fost modificată de Euripide, care i-a atribuit
un rol mai important lui Creon. Acesta a or­
ganizat un complot împotriva lui Oedip, pe
care îl considera uzurpator. A făcut în aşa fel
încât să-l convingă de vina uciderii lui Laios,
provocându-i orbirea. Apoi, Periboea, soţia
lui Polibos, a venit să anunţe moartea soţului
ei şi, din descrierea modului cum l-a găsit pe
Oedip, copil abandonat pe M untele Citeron,
Iocasta a înţeles că cel de-al doilea soţ al ei nu
era altul decât fiul său. Ca şi în versiunea pre­
cedentă, ea s -a sinucis.
în versiunea epică a legendei lui Oedip,
moartea Iocastei nu a întrerupt domnia lui
Pierre G R IM A L
Oedip, care a rămas pe tron şi a murit abia în
cursul unui război purtat împotriva vecinilor
săi, Erginos şi Minienii.
La tragicii greci, însă, victimă a blestemu­
lui pe care îl pronunţase împotriva ucigaşului
lui Laios, înainte de a şti cine era, Oedip a’ fost
izgonit din cetate şi a început o viaţă rătăci­
toare. El era însoţit de fiica sa, Antigona, cei
doi fii ai săi refuzând să intervină în favoarea
sa şi fiind blestemaţi de el din acest motiv.
După călătorii îndelungi şi grele, Oedip a
ajuns în Atica, în mica cetate Colona, unde a
şi murit. Deoarece un oracol afirmase că ţinu­
tul în care s-a r afla mormântul lui Oedip ar fi
fost binecuvântat de zei, Creon şi Polinice au
încercat să-l convingă pe Oedip, aflat în ago­
nie, să revină la Teba. Dar Oedip, care fusese
primit cu multă ospitalitate de către Tezeu, a
refuzat şi a vrut ca cenuşa să-i rămână în
Atica.
Cadmos Penteu
Polidoros Oclasos
Labdacos Menoeceu
Laios ~ Iocasta Creon
Oedip ~ Haemon
Eteocle Polinice Antigona Ismena
(v. şi tab. 37)
Tabel genealogic nr. 29
O EN EU 1. (Olveus'.) Oeneu era regele Cali-
donului. Numele său provenea de la cuvântul
grecesc pentru vin (oiavos-). Se spunea că lui
i-a dăruit Dionysos prima buturugă de viţă de
vie plantată vreodată în Grecia (v. Alteea). Se
mai spunea că unul dintre păstorii săi, numit
Orista (sau Stafilos), observase că unul din
ţapii turmei sale se depărta adesea şi rumega
fructele unei plante pe care el nu o cunoştea.
Păstorul a ajuns să culeagă el însuşi acele
fructe şi le-a stors sucul, pe care l-a amestecat
cu apă din râul Aheloos. Regele Oeneu ar fi
1 O eneu: II., II, 641; VI, 215 şi urm.; IX, 529 şi urm., şi
scol. la 584; XIV, 115 si urm.; APD., I, 8, 1 si
urm.; Ov„ Hér., IV, 153; scol. la ARISTOPH.,
Acharn., 418; Myth. Vat., I, 87; SERV., la VIRG.,
Géorg., I, 9; la En„ IV, 127; HYG., Fab., 129; 172;
ANTON. LIB., Tr„ 2; DIOD. SIC., IV, 34 si urm.;
ATHÉN., II, 35; IX, 410 f ; TZET., la LYC., 50;
PAUS., II, 13, 8; 23, 5; 25, 2; IV, 2, 7; 35, 1; VII,
4, 1; 18, 10; X, 10, 3; 31, 3, 38, 5.
 D IC Ţ IO N A R DE M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
dat lichidului astfel obţinut un nume derivat
din propriul său nume.
Deşi anumite tradiţii îl prezentau ca un des­
cendent al lui Deucalion (v. Oresteu), cel mai
adesea se admitea că Oeneu se trăgea din
Endimion şi Pronoe; el era strănepotul lui
Pleuron, nepotul lui Agenor si fiul lui Portaon
sau al lui Porteu, şi al Euritei (tab. 24). El era
regele Etoliei (într-adevăr Pleuron era fiul lui
Etolos, eroul care dăduse numele ţinutului).
Oeneu avea mai mulţi fraţi: Agrios, Alcatoos,
Melas, Leucopeu, si o soră, Sterope (v. si tab.
27). • ’ ’ un rege al cetăţii Pisa din Elida, fiul lui Ares şi
Oeneu s-a căsătorit prima dată cu o fiică a
lui Testios, Alteea (v. acest nume), cu care a
avut mai mulţi copii: Toxeu, pe care l-a ucis
fiindcă sărise un anumit şanţ, cu toate că i se
interzisese; Tireu, Climenos şi Meleagru; apoi
două fiice, Gorge şi Deian’ira, cărora li se
adăugau uneori Eurimede şi Melanippe.
Despre naşterea Deianirei, v. şi Alteea. Mi-
tografii mài adăugau uneori printre fii pe:
Fereu, Ageleos, Perifas (v. Meleagrizî). După
moartea Alteci, care se sinucisese fiindcă l-a
ucis pe fiul său Meleagru, într-un moment de
mânie (v. Meleagru), Oeneu s -a recăsătorit,
luând-o pe Periboea, fiica regelui din Olenos,
Hipponoos. în legătură cu acestă căsătorie,
existau mai multe tradiţii. Prima susţinea că
Periboea fusese luată de Oeneu în timpul vic­
toriei sale asupra lui Hipponoos şi îi fusese
atribuită ca pradă. O altă variantă povestea că
Hipponoos îşi trimisese fiica de bunăvoie la
Oeneu, fiindcă aceasta fusese sedusă de un
anume Hippostratos (sau chiar de zeul Ares).
în sfârşit, seducătorul nu ar fi fost altul decât
Oeneu însuşi. Şi, cum Hipponoos o dăduse pe
fiica sa porcarilor, Oeneu le-a luat-o. Cu
Periboea, Oeneu a avut un fiu, numit Tideu,
care a fost tatăl lui Diomed (tab. 27).
Printre aventurile atribuite lui Oeneu, există
trei episoade principale. El fusese, fără să
vrea, cauza flagelului trimis de Artemis îm­
potriva cetăţii Calidon, deoarece uitase să o
numească în timpul sacrificiilor de la
încheierea strângerii recoltelor (v. Meleagru).
în plus, ca tată al Deianirei, Oeneu a jucat un
rol în ciclul eroic al lui Heracles. La curtea sa,
Heracles a petrecut mai mulţi ani de viaţă,
după împlinirea faptelor sale eroice. A fost
izgonit de acolo după o crimă involuntară (v.
Heracles). în sfârşit, Oeneu apărea şi în le­
genda nepotului său Diomed. La bătrâneţe,
Oeneu a fost, într-adevăr, înlăturat de pe tron
de nepoţii săi, fiii fratelui său Agrios. Diomed,
ajutat de Alcmeon, i-a ucis pe aceştia şi, dând
regatul Calidon lui Andremon, soţul fcrorgei,
aşadar unul din ginerii lui Oeneu, l-a luat cu
el pe bătrân, a cărui vărstă înaintată îl făcea
incapabil să-si apere regatul. Se mai spunea
că, în timpul călătoriei, doi dintre fiii lui
Agrios, care supravieţuiseră, l-au ucis pe
Oeneu, când acesta trecea prin Arcadia.
Oeneu a jucat un rol şi în anumite versiuni
365
ale legendei lui Agamemnon şi Menelaos. El
i-a r fi primit, când erau tineri, pe cei doi
prinţi, alungaţi din regatul lor (v. Agamemnon
şi Menelaos).
O E N O C L O S1. (OlvokXos\) Oenoclos era
regele Enianilor. El şi-a condus poporul până
la Cirrha şi, acolo, a fost omorât cu pietre,
deoarece oracolul lui Apollo afirmase că acel
sacrificiu era necesar dacă se dorea înlăturarea
foametei care lovise ţinutul.
O EN O M A O S2. (Oivopaos'.) Oenomaos era
al uneia dintre fiicele zeului-râu Asopos, nu­
mită Harpinna (sau Euritoe), ori al Pleiadei
Sterope. De asemenea, tatăl său era considerat
uneori eroul Hiperohos. Căsătorit cu Sterope
(sau cu Evarete, fiica lui Acrisios), el a avut o
fiică, numită Hippodamia. Cum fiica lui era
cerută în căsătorie de foarte mulţi tineri, Oe­
nomaos refuza în mod sistematic să -i acorde
mâna fiicei sale vreunuia dintre ei. Poate că
era el însuşi îndrăgostit de ea, poate că un
oracol îi prezisese că va muri de mâna gi­
nerelui său - amândouă explicaţiile au fost
propuse de mitografi. Pentru a -i înlătura pe
pretendenţi, Oenomaos şi-a imaginat ur­
mătoarea stratagemă: oricine dorea să se
căsătorească cu Hippodamia trebuia să alerge
alături de el la o cursă de care de luptă. înainte
de a se urca în carul său, Oenomaos sacrifica
un berbec în cinstea lui Zeus şi, în acest timp,
pretendentul începea cursa, care se desfăşura
până la altarul lui Poseidon din Corint. După
terminarea sacrificiului, Oenomaos pornea şi
el în cursă şi nu întârzia sâ-1 prindă din urmă
pe concurent şi să-l ucidă. Caii săi erau în­
tr-adevăr divini şi îi fuseseră dăruiţi de zeul
Ares, astfel încât nici un atelaj obişnuit nu
putea spera să obţină victoria împotriva lor.
Oenomaos obţinuse deja douăsprezece victorii
şi ţintuise la poarta palatului său cele
douăsprezece capete ale nefericiţilor con­
curenţi, atunci când s-a prezentat Pelops.
Hippodamia s-a îndrăgostit de Pelops şi l-a
ajutat să-l câştige de partea sa pe Mirtilos,
conducătorul de car al tatălui său; Mirtilos a
făcut în aşa fel încât, în timpul cursei, osia
carului lui’ Oenomaos să se rupă. Oenomaos
însuşi a fost prins în hăţuri şi târât de caii săi.
Ba chiar, el ar fi fost ucis de Pelops. Oricum,
el nu a supravieţuit înfrângerii sale (v. Hippo­
damia şi Pelops).
I Oenoclos: PLUT., Qu. gr„ 13; 26.
Oenom aos: PAUS., V, 10, 6 si urm.; 14, 6; 17, 7; VI,
20, 17; 21, 3 la 11; V ili, Ì4, 10 si urm.; 20, 2-3;
APD., Bibl., III, 10, 1; Ep„ II, 4 ’si urm.; PIND.,
O l, I, 109 si urm., si scol. la 127; DIOD. SIC., IV,
73; scol. la APOLL. RH„ Arg., I, 752; la II., II,
104; la SOPH., Electre, 504; la EUR., Oreste, 982;,
990; TZET., la LYC., 149; 156; 219; HYG., Fab.,
84; SERV., la VIRG., Géorg., Ili, 7; Myth., Vat., I,
7; 125. Cf. Th. ZIELINSKI, De Euripidis Thebaide
posteriore, Mném., 1924, p. 189-205. V. R.
VALLOIS, op. cìt., la art. Pelops.
366
Mitografii au dat numele celor doisprezece
(sau treisprezece) pretendenţi ucişi de Oe-
nomaos. Aceştia erau :, Mermnos, Hippotoos,
Euriloh, Automedon, Pelops din Opont, Acar-
nan, Eurimah, Lasios, Chalcon, Tricoronos,
Alcatoos, fiul lui Portaon, Aristomahos şi
Crotalos.
O E N O N E 1. (OivajvT}.) în tinereţe, Paris
fusese dus departe de Troia şi trăise la munte.
Acolo, el iubise o Nimfă, ’ numită Oenone,
fiica zeului-râu Cebren. A avut cu ea un fiu,
numit Coritos (v. acest nume). Dar, atunci
când Paris a arbitrat celebra dispută între
zeiţele care doreau premiul de frumuseţe, el
dorea să o părăsească pe Oenone, pentru iubi­
rea Elenei, pe care 1-0 promitea Afrodita.
Oenone, care cunoştea adevărul, a vrut să-l
facă să evite necazurile. Dar, în zadar. Atunci,
i-a spus lui Paris că, dacă ar fi fost rănit, nu
avea decât să revină lângă ea, fiindcă numai
ea cunoştea mijlocul de a-1 vindeca. într-a-
devâr, Apollo îi acordase, cu preţul fecioriei
sale, darul cunoaşterii plantelor medicinale.
Paris a părăsit-o pe Oenone pentru Elena.
După câţiva ani, în ultima perioadă a asediului
Troiei, Paris a fost rănit de o săgeată trasă de
Filoctet. Aproape pierzându-şi speranţa că se
va vindeca, el şi-a amintit de promisiunea
fostei sale iubite. S -a dus să o caute, sau a
trimis soli după ea, pentru ca ea să-l vindece.
Dar Oenone, supărată pentru că fusese
părăsită, a refuzat să-i vină în ajutor. Atunci,
Paris a murit. Dar, curând, Oenone şi-a regre­
tat asprimea şi a alergat, cu leacurile sale,
crezând că-1 va mai găsi pe fostul ei iubit în
viaţă. Când a aflat că murise, de durere, ea s-a
sinucis: fie s -a spânzurat, fie s-a aruncat pe
rugul funebru.
O E N O P IO N 2. (Oivomajv.) Oenopion, adică
Băutorul de Vin, era fiul Ariâdnei şi al lui
Dionysos (sau al Ariadnei şi al lui Te’zeu). El
era regele Insulei Chios, ’ unde introdusese
folosirea vinului roşu. Oenopion ar fi venit fie
din Creta, fie din Lemnos, fie din Naxos.
Oenopion a avut mai mulţi băieţi, Evantes,
Stafilos, Maron şi o fiică, Merope, care a fost
cerută în căsătorie de către Orion, când acesta
venise în insulă ca să vâneze fiare sălbatice (v.
Orion). însă Oenopion, care nu voia să -i dea
fiica, i-a dat să bea şi, în timpul somnului, l-a
orbit.
O E O N O S3. (Oicoi'os'.) Oeonos era un nepot
O enone: APD., Bibi. III, 12, 6; TZET., la LŸC., 57;
60; CONON, Narr., 23; PARTH., Erot.. 4; Ov.,
, Her., V; QUINT. SM., X, 262; 484.
O enopion: PAUS., VII, 4, 8 si urm.; 5, 13; HYG.,
Astr. Poét., II, 34; scol. la ÂPOLL. RH., Arg., III,
997; PARTH., Erot., 20; DIOD. SIC., V, 79; 84;
ARAT., Phén., 636 si urm.; PLUT., Thés., 20;
APD., B ib i, I, 4, 3; Ep„ I, 9; ATHÉN., I, 26 b;
, SERV., la VIRG., En., X, 763.
Oeonos: PIND., Ol., XI, 65, si scol. ad loc.; PAUS.,
III, 15, 3; DIOD. SIC., IV, 33, 34; scol. la I i, I, 52;
II, 581; APD., B ib i, II, 7, 3; PLUT., Qu. rom., 90.
Pierre G R IM A L
al Alcmenei, fiul lui Licimnios şi, prin urmare,
un văr al lui Heracles. El l-a însoţit pe erou în
timpul expediţiilor sale din Peloponez. A ieşit
învingător la cursa de alergări de la Jocurile
Olimpice, atunci când Heracles le-a fondat. A
fost ucis de Hippocoon şi de fiii săi (v. H era­
cles). Pentru a răzbuna moartea sa, Heracles a
întreprins expediţia împotriva cetăţii Sparta.
O EN O TR O S4, (OlvwTpos-.) Oenotros era
unul din fiii lui Licaon (v. acest nume) şi ai
Cillenei. Nemulţumit de partea care-i revenise
din împărţirea Peloponezului cu fraţii săi, el a
emigrat, însoţit de fratele lui, Peucetios.
Amândoi au debarcat în Italia: Peucetios a dat
numele poporului Peucetienilor, iar Oenotros
celui al Oenotrienilor.
O altă tradiţie, consemnată de Varron, îl
considera pe Oenotros un rege sabin. De ase­
menea, uneori, el trecea drept fratele regelui
Italos.
O FIO N 5. (p<f>Lcov.) Doi eroi mitologici au
purtat numele de Ofion.
1. într-o tradiţie de inspiraţie probabil
orfică, Ofion şi zeitatea lui secundară Euri-
nome, fiica lui Oceanos, domneau peste Ti­
tani, înainte de Cronos şi de Rhea. După ce au
preluat puterea, Cronos’ si Rhea i-a u aruncat
pe Ofion si pe Eurinome în Tartar.
2. f o t Ofion se numea şi unul din Gi­
ganţii care au luptat împotriva lui Zeus.
Acesta l-a strivit sub un munte numit Ofio-
nion.
O G IG O S6. (Qyiryos-.) Legendele au cunos­
cut trei eroi care au purtat acest nume.
1. în tradiţia beoţiană, Ogigos era un
„autohton“, care domnise peste ţinut în vre­
muri străvechi. Unele versiuni îl prezentau
drept fiul eroului Boeotos, cel care dăduse
numele Beoţiei, altele îl socoteau fiul lui Po-
seidon şi al Alistrei. El domnea peste Ec-
tenieni, care au fost primii locuitori ai ţinutu­
lui, înainte de potopul lui Deucalion. Una din
porţile cetăţii Teba îşi trăgea numele de la
Ogigos. I se atribuiau mai mulţi copii, mai
ales fiice, care dăduseră numele unor sate din
zona Tebei: Alalcomenia, Aulis şi Telxinoia.
Se spunea că, în timpul domniei sale, s-a r fi
produs un prim potop, care a acoperit Beoţia.
O tradiţie îl prezenta pe acest Ogigos din Teba
drept tatăl lui Cadmos şi al lui Phoenix.
2. Exista un alt Ogigos, în tradiţia din
zona Eleusis, care ar fi fost tatăl eroului
Eleusis.
4 O enotros: PAUS., VIII, 3, 5; DEN. HAL., I, 11 la 13;
SERV., la VIRG. En., I, 552. V. J. BÉRARD,
. Colonisation..., p. 459 si urm.
s Ofion: 1) APOLL. RH., Arg.. I, 503; TZET., la LYC.,
1192; scol. la ARISTOPH., Nuées, 247. 2) scol. la
. I i , VIII, 479.
6 Ogigos: 1) PAUS., I, 38, 7; IX, 5, 1; 19, 6; 33, 5;
PHOT., s. v. “Qyrnov; EUST., la HOM., p. 1393,
31; TZET., la LYC., 1206; 1209. 2) VARR., R. R.,
III, 1, 2; scol. la APOLL. RH., Arg., III, 1178. 3)
204 şi urm.; SUID., s. v. lüyûyia KaKa.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä 367

3. în sfârşit, era numele dat, în tradiţii de o interpretare evhemeristă a legendei Ci­

mai puţin cunoscute, regelui Titanilor, care a belei, situată pe Muntele Olimp din Misia.
fost învins de Zeus în acelaşi timp cu supuşii 3. în sfârşit, Olimpos era un cântăreţ
săi. din flaut celebruj care trecea uneori drept tatăl,
O IL E U 1. (OlĂevs'.) Oileu, regele alteori (cel mai adesea) drept fiul si elevul lui
Locrienilor din Opont, este celebru mai ales Marsias. Atunci când Marsias a fost ucis de
prin faptul că era tatăl „micului“ Aiax. El a Apollo, Olimpos l-a îngropat şi l-a plâns.
participat la expediţia Argonauţilor şi se O L IN T O S 5. (‘OXwOos\) Existau două le­
povestea că a fost rănit la um ăr de pana uneia gende referitoare la Olintos, eroul care dăduse
din păsările din jurul lacului Stimfal. numele cetăţii macedonene Olint. El era fiul
în afară de Aiax, pe care l-a avut cu Erio- regelui Strimon şi fratele lui Brangas şi al lui
pis, Oileu a mai avut un fiu nelegitim, Medon, Resos. în timpul’ unei vânători, Olintos a fost
cu o femeie numită Rene. I se mai atribuia ucis de un leu şi îngropat de Brangas, chiar în
uneori o altă soţie, Alcimahe, sora lui Tela- locul unde murise. Conform celeilalte tradiţii,
mon. Olintos ar fi fost fiul lui Heracles si al Nimfei
Oileu era, fiul lui Hodoedocos, nepotul lui Bolbe.
Cicnos şi strănepotul lui Opous. Mama sa era
Laonome. * O L U S 6. Era un gigant, căruia nu i se
cunoştea decât numele. Se spunea că a fost
O L IM B R O S 2. (OĂVfi/3pos'.') Olimbros era, recunoscut de un prezicător etrusc, atunci
înţr-o tradiţie izolată, unul din fiii Gaiei şi al când muncitorii săpau pe vârful Capitoliului,
lui Uranos. Fraţii săi erau Adanos, Osta’sos, la Roma, pentru temeliile templului fui Iupiter
Sandos, Cronos, Iapet şi Rhea. Era vorba de o cel Foarte Bun, cel Foarte Mare, şi au găsit în
tradiţia independentă de Teogonia lui Hesiod pământ un craniu de o mărime impresionantă.
şi care era probabil de origine orientală. Acel craniu a fost atribuit unui Gigant numit
O L IM P 3. (OĂufiTTos-.) Exista, în lumea Olus, locul respectiv a fost numit Caput-Oli,
greacă, un num ăr mare de munţi numiţi ceea ce a dat, „prin corupere“, Capitolium.
Olimp: unul în Misia, altul în Cilicia, altul în Acea descoperire „arheologică“ a fost inter­
Elida, în Arcadia şi, în sfârşit, cel mai celebru, pretată ca un semn al măreţiei viitoare a
care se ridica la limitele dintre M acedonia şi Romei, care trebuia să devină Capul Lumii.
Tesalia. încă din poemele homerice, Olimpul De fapt, în această legendă se împletesc două
era considerat drept locul unde trăiau zeii şi elemente: capul dezgropat, considerat ca semn
unde se găsea palatul lui Zeus. De exemplu, prevestitor, şi un joc etimologic privind nu­
acolo, zeul cântărea destinele (Kerele) lui mele colinei Capitoline.
Ahile şi Hector, de acolo l-a runcat pe Hefais- O M F A L A 7. (Qu^dArj.) în foraia sa cea mai
tos, când acesta a vrut să intervină în favoarea cunoscută, legenda lui Heracles şi a Omfalei o
Herei etc. încetul cu încetul, totuşi, lăcaşul prezintă pe aceasta drept o regină a Lidiei,
zeilor a ajuns să se deosebească de muntele fiica regelui Iardanos (sau Iardanes), la care
din Tesalia şi termenul de Olimp se aplica, în Heracles a fost sclav. Referitor la cauzele şi
general, „lăcaşurilor cereşti“, unde trăiau di­ condiţiile acestei scalvii, v. Heracles. La
vinităţile. origine, mitul Omfalei pare să fi fost localizat
O L IM P O S 4. £OXvpjros'.) Cel puţin trei eroi în Epir, unde Omfala apărea ca eroină ce dă­
mitologici au purtat numele de Olimpos. duse numele cetăţii Omfalion. Dar, curând,
1. Unul din ei era un fiu al lui Cres, ero­ mitul a fost transferat în Lidia, unde s-a încăr­
ul care dăduse numele Insulei Creta. Zeus i-a r cat cu elemente pitoreşti orientale, amplu ex­
fi fost încredinţat de către Cronos şi el l-a ploatate de către poeţii elenistici şi de către
crescut. D ar Olimpos le -a sugerat Giganţilor artiştii plastici. în afară de filiaţia indicată mai
să -l detroneze pe Zeus. Iritat, acesta l-a trăs­ sus, conform unor versiuni, Omfala ar fi fost
nit. Totuşi, după ce l-a ucis, el s -a căit şi a dat fiica sau chiar văduva regelui Tmolos, care îi
numele său mormântului lui Olimpos, care se şi lăsase regatul moştenire. Ea a impus noului
găsea în Creta. său sclav un anumit număr de sarcini,
2. După Diodor, Olimpos ar fi fost si cerându-i_ să scape regatul de tâlhari şi de
numele primului soţ al Cibelei, înainte de monştri. în acest fel, Heracles a luptat îm­
căsătoria cu Iasion. Fără îndoială că era vorba potriva Cercopilor, împotriva lui Sileu şi a dus
un război împotriva Itonilor, care devastau
iământurile Omfalei. El a ocupat cetatea care
O ileu: II., II, 727-728; scol. la 527; la XIII, 694;
Î
e servea ca adăpost, a distrus-o, iar pe lo­
EUST., la v. II, 531; HYG., Fab., 14; STRAB., IX,
425; HÉS., fr. 137 (Kinkel); APOLL. RH., Arg., I,
. 74 si urm.; II, 1030 si urm. * O lintos: CONON, Narr., IV; ATHÉN., VIII, 334 e.
3 O lim bros: ET. BYZ., s. v. "ASava. 0 O lus: ARNOB., Adu. Nat., VI, 7; SERV., VIRG., En„
O lim p: V. Iliade, Odyssée, Hymenes hom., etc., 7 VIII, 345.
. passim. V. si scol. la APOLL. RH., Arg., I, 598. O m fala: APD., B ib i, II, 6, 3; 7, 8; DIOD. SIC., IV,
O lim pos: 1) PROL. HÉPH., Nou. Hist., 2; 2) DIOD. 31; Ov., Her., IX, 55 şi urm.; SOPH., Trach., 247
SIC., V, 49. 3) APD., Bibl., I, 4, 2; PLAT., Bang., şi urm.; LUC., D ia l des dieux, XIII, 2; PLUT., Qu.
215 b si urm.; Ov., Met., VI, 393; HYG., Fab., 273. Gr., 45; scol. la Odys., XXI, 22; HYG., Fab., 32.
 368
cuitori i-a luat în sclavie. Admirând faptele
eroice ale sclavului ei şi aflând cine îi erau
părinţii, Omfala i-a redat libertatea lui Hera­
cles şi s-a căsătorit cu el. Apoi, i-a dăruit un
fiu, numit Lamon. Aceasta era versiunea „is-
toricizată“, consemnată de Diodor. în versi­
unea „romanescă“, Omfala s-a r fi îndrăgostit
imediat de Heracles şi întreaga perioadă cât
acesta a fost sclav, ei âu dus o viaţă uşuratică.
Omfala se îmbrăcase în blana de leu a’ eroului
şi învârtea în aer măciuca. Heracles, din con­
tră, îmbrăcat într-o rochie lungă lidiană,
torcea fire de in la picioarele reginei. După
împlinirea sorocului, Heracles a părăsit Lidia
şi s -a întors în Grecia, unde mai avea de îm ­
plinit numeroase fapte eroice până la sfârşitul
vieţii sale.
O N E IR O S '. (Oveipos1.) Oneiros, adică
Visul, era un demon al visurilor care a fost
trimis de Zeus lui Agamemnon pentru a-1
înşela. într-un plan mai general, visurile nu
erau personificate, ci constituiau, după
fantezia poeţilor, o multitudine de demoni
specifici (v. şi Morfeu).
O P H E L T E S . (OtpeĂrris'.) V. Arhemoros.
O P H IO N . V. Ofion.
O P O U S 2. (Onovs•.) Opous era un erou din
cetatea Opont din Locrida. Era considerat
când fiul lui Locros (eroul care dăduse numele
ţinutului şi al locuitorilor săi, Locrienii) şi al
Protogeniei, fiica lui Deucalion şi a Pyrrhei
(tab. 8), când fiul lui Zeus şi al fiicei unui alt
Opous, regele Elidei, al cărui nume a fost dat
nepotului. în aeestă ultimă versiune, micuţul
Opous ar fi fost încredinţat de Zeus lui
Locros, care nu avea copii şi care l-a crescut
ca pe copilul său (v. şi Locros).
*O P S 3. Ops, zeiţa romană a Abundenţei,
era zeiţa asociată lui Saturn şi, din acest mo­
tiv, era identificată de către romani cu Rhea,
zeiţa asociată lui Cronos, care era şi el iden­
tificat cu Saturn. Ops trecea drept una dintre
divinităţile sabine introduse la Roma de Titus
Tatius - aceasta fiind tradiţia obişnuită pentru
toate divinităţile agrare. Ops avea un templu
pe Capitoliu.
*O RCU S4. în credinţele populare romane,
Orcus era demonul morţii, destul de greu de
distins de Infernul însuşi, ca sălaş al morţilor.
El apărea în picturile funerare din mormintele
etrusce sub înfăţişarea unui Gigant bărbos şi
! O neiros: II., II, 26 şi urm.; PAUS., II, 10, 2.
O pous: PIND., Ol., IX, 86 si urm. ad loc: EUST., la
, II, 277, 20.
O ps: VARR., L. L., V, 64; 74; AUG., Cit. de Dieu,
IV, 23; LIV., XXXIX, 22, 4; MACR., Sat., I, 10,
, 19; FEST., o, 186.
O rcus: LUCR., I, 115; VI, 763 si urm.; VARR., ap.
AUG., Cit. de Dieu, VII, 16; SERV., la VIRG.,
Georg., I, 277; PAUL., p. 128; PROP., III, 19, 27;
PÉTRON, Sat., 34; 45; 62; Epitome de VAL
MAX., 8, 5.
Pierre GRIMAL
posac. încetul cu încetul, acest demon s-a
apropiat de zeii eleni şi Orcus nu a mai fost
decât un alt nume al lui Pluton sau al lui.Dis
Pater, însă Orcus a rămas viu în limba famili­
ară, în vreme ce divinităţile amintite
aparţineau mitologiei savante.
O R E S T E 5. (Opécrn]?.) Oreste era fiul lui
Agamemnon şi al Clitemnestrei (tab. 2). Le­
genda sa a evoluat şi şi-a schimbat episoadele
în acelaşi timp cu legenda surorii sale Ifigenia.
Cu toate acestea, trăsăturile sale esenţiale erau
fixate încă din vremea epopeilor homerice, în
care Oreste apărea deja ca răzbunătorul tatălui
său (deşi uciderea Clitemnestrei de către fiul
ei părea necunoscută lui Homer). Abia o dată
cu tragicii greci şi mai ales cu Eschil, Oreste a
devenit o figură de prim plan.
Primul episod al vieţii lui Oreste se si­
tuează, în legenda troiană, după prima ex­
pediţie, cea care s-a încheiat în Misia, în re­
gatul lui Telef (v. Agamemnon şi Ahile). Telef,
fiind rănit de Ahile, nu putea să fie vindecat
decât prin lancea eroului. El a venit deci la
Aulis, unde armata greacă se adunase pentru a
doua oară, şi a fost prins de soldaţi şi tratat ca
spion. Pentm a se salva, el l-a luat pe micuţul
Oreste, care era cel mài mic dintre copiii lui
Agamemnon, şi a ameninţat că-1 va ucide
dacă va fi el însuşi maltratat. El a reuşit astfel
să se facă înţeles şi să obţină vindecarea (v.
Telef).
Tragicilor greci şi, în special, lui Euripide
le plăcea să-l înfăţişeze pe micuţul Oreste la
Aulis, unde venise, însoţind-o pe Clitemnestra
şi pe Ifigenia, în momentul în care aceasta era
oferită pentru a fi sacrificată zeiţei Artemis.
La întoarcerea lui Agamemnon si în timpul
asasinării sale de către Egist şi Clitemnestra,
Oreste a scăpat de masacru datorită surorii
sale, Electra, care l-a dus în taină la Strofios,
în Focida. Acesta l-a crescut împreună cu
propriul său fiu, Pilade. Astfel s-a legat prie­
tenia legendară ce-i unea pe Oreste şi Pilade.
Existau şi alte versiuni privind modul în care
Oreste fusese salvat: uneori se spunea că meri­
tul ar fi fost al doicii sale, sau, într-un mod
mai general, al unui bătrân servitor al familiei.
Strofios era unchiul prin alianţă al copilului,
O reste: II., IX, 142 cf. Odyss., XI, 452 si urm.; scol.
la II., I, 7; Odyss., I, 40 si urm.; III,’ 193; 306 si
urm.; IV, 456 si urm., si scoi.; Epie. gr. fr.
(Kinkel), p. 53; ESCH., Ch’o éph.; Eumèn.; SOPH.,
Electre; EUR., Oreste; Iphigénie en Tauride;
Electre; PIND., Pyth., XI, 52 si urm. si scoi.;
HYG., Fab., 101; 117; 119; 120; 129; HDT., IV,
103; Ov., Pont., III, 2, 43 si urm.; Hér., VIII; APD.,
Ep., VI, 23 si urm.; scol. la ARISTOPH., Acharn.,
332; scoi, la APOLL. RH., Arg., IV, 703 si urm.;
TZET., la LYC., 1374; PAUS., I, 22, 6; 28, 5; 33,
8; 41, 2; II, 16, 7; 18, 5 si urm.; 29, 9; 31, 4; 8; 9;
VII, 1, 7; 6, 2; VIII, 5, 'l; 4; 34, 1-4; IX, 16, 4;
SERV., la VIRG., En., II, 116. Xf. V. KRIEG, De
Euripidis Oreste, Diss. Halle, 1934; P.
AMANDRY, în Rev. Arch., 1938, p. 19-27; W.
FERRARI, în Athenaeum, 1938, 1-37.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
deoarece se căsătorise cu sora lui Agamem­
non, Anaxibia. El locuia în cetatea Cirrha, nu
departe de Delfi.
Când a ajuns la vârsta bărbăţiei, Oreste a
primit de la Apollo porunca ae a răzbuna
moartea tatălui său, ucigându-i pe Egist şi pe
Clitemnestra. La Sofocle, Electra, care
păstrase legătura cu fratele ei, a fost cea care
x-a cerut să -l răzbune pe Agamemnon, iar
Oreste, înainte de a împlini acest act, a cerut
sfatul lui Apollo. Zeul i-a răspuns că acea
răzbunare îi era permisă. însoţit de Pilade,
Oreste s -a dus în cetatea Argos şi, pe mor­
mântul lui Agamemnon, i-a consacrat o buclă
din părul său. Curând, Electra a venit şi ea la
mormânt şi a recunoscut părul fratelui ei.
Acest mijloc de recunoaştere, care apare în
versiunea urmată de Eschil, i s -a părut foarte
neverosimilă lui Euripide, care l-a înlocuit cu
trimiterea unui bătrân, şi lui Sofocle, care a
introdus un inel ce aparţinuse lui Agamemnon
şi a fost arătat de Oreste surorii sale.
Pentru a -şi împlini răzbunarea, Oreste s-a
dat drept un călător ce venea din Focida şi se
ducea la Argos, pe care Strofios îl însărcinase
să anunţe m oartea lui Oreste şi să întrebe dacă
cenuşa mortului trebuia să fie adusă la Argos
ori să rămână la Cirrha. Clitemnestra; eliberată
astfel de teama de a -şi vedea crimele pedep­
site, s-a bucurat mult şi a trimis să fie chemat
Egist, care era plecat. Imediat ce a ajuns la
palat, acesta a căzut sub loviturile lui Oreste.
Auzind ţipetele pe care Egist le scotea murind,
Clitemnestra a alergat şi l- a găsit pe fiul său
cu sabia în mână. L -a implorat să o cruţe şi
i-a arătat sânul care îl alăptase, iar Oreste era
pe punctul de a ceda, când Pilade i-a amintit
de porunca lui Apollo şi de caracterul sacru al
acestei răzbunări. Atunci, el a ucis-o. La Eu­
ripide, Oreste l-a ucis pe Egist în vreme ce
acesta tocmai oferea un sacrificiu Nimfelor, în
grădina sa, şi a fost recunoscut de gărzile lui
Egist, care voiau să -l pedepsească pe ucigaş,
dar nu îndrăzneau să se atingă de fiul lui
Agamemnon.
Curând, Oreste a fost cuprins de nebunie,
ca majoritatea ucigaşilor. Ba mai mult, ca
ucigaş al propriei sale mame, el era urmărit de
Erinii’ care s-a u legat de el chiar în ziua în
care aveau loc funeraliile Clitemnestrei. Eschil
povestea că, la porunca lui Apollo, Oreste a
căutat azil la Delfi, pe Omfalos (moviliţa care
marca „centrul lumii“, din sanctuarul zeului).
El a fost purificat de Apollo însuşi. Dar multe
alte sanctuare din Grecia se mândreau că deţin
locul în care a fost purificat Oreste, piatra pe
care se aşezase (de exemplu, Megalopolis din
Arcadia).’însă acea purificare nu l-a scăpat de
Erinii; eliberarea de ele nu putea să aibă loc
decât după o judecată în toată regula, care s-a
desfăsurat la Atena, în locul unde avea să fie
mai târziu Areopagul, a cărui primă şedinţă ar
fi fost, în m od simbolic, ch iar’ aceasta.
Tradiţiile diferă în legătură cu persoana care
l-a pus sub acuzare. Uneori se spunea că
369
Eriniile l-a r fi adus în faţa tribunalului ate­
nian, alteori că ar fi fost Tindar, Tatăl
Clitemnestrei şi bunicul lui, sau chiar Erigone,
fiica lui Egist’si a Clitemnestrei (v. Erigone,
2). în locul lui îm d ar, care ar fi fost deja mort
în acea vreme, mitografii antici îl puneau
uneori pe Perileos, un văr al Clitemnestrei
(fiul lui Icarios, fratele lui Tindar, v. tab. 19).
Juraţii şi-au împărţit sufragiile în mod egal
între condamnare şi achitare. Prin urmare,
Oreste a fost achitat, căci Atena, care prezida
tribunalul, şi-a alăturat votul celor din urmă.
Drept mulţumire, Oreste a ridicat în cinstea ei
un altar pe colina Areopagului.
De asemenea, trecerii lui Oreste prin Atena
i se atribuia originea „Zilei Ulcioarelor“, din
timpul sărbătorii ateniene a Antesteriilor. Re­
gele Demofon (după alte variante, Pandion II),
care domnea atunci la Atena, a fost foarte
stânjenit de venirea lui Oreste. Datorită păca­
tului săvârşit prin uciderea mamei sale, el nu
voia să-i permită participarea la sărbătoare şi
nici intrarea în templu, însă nici nu voia să-l
trateze într-un mod insultător. Atunci, regele
s-a gândit să închidă templul şi să servească,
afară, pe mese separate, câte un ulcior cu vin
fiecăruia dintre participanţi. Această proce­
dură a dat naştere sărbătorii Ulcioarelor.
Exista o altă tradiţie, din zona cetăţii Argos,
care nu plasa judecarea lui Oreste la Atena, ci
în Argolida. Oreste ar fi fost chemat de Oeax
si de Tindar în faţa poporului din Argos, care
l-a r fi condamnat la moarte, lăsându-i dreptul
de a alege felul cum va muri, în timp ce
poporul din Micene îl condamnase doar la
exil. însă versiunea urmată de Eschil era mult
mai răspândită.
După achitarea sa, Oreste l-a întrebat pe
Apollo ce trebuia să facă. Pitia i-a răspuns că
va fi definitiv eliberat de nebunie dacă se va
duce în Taurida să caute statuia zeiţei Artemis.
Atunci a avut loc un nou episod al legendei lui
Oreste: aventurile sale cu Pilade şi întoarcerea
Ifigeniei. Acest mit a fost prelucrat de Euri­
pide în piesa intitulată Ifigenia în Taurida.
După ce au sosit în Taunda, Oreste şi Pilade
au fost capturaţi de locuitori, care aveau obi­
ceiul să-i prindă pe toţi străinii pentru a-i
sacrifica zeiţei lor. Conduşi în faţa regelui
Toas, ei au fost apoi trimişi la Ifigenia, care
s-a întâmplat să fie preoteasa zeiţei (v.
Ifigenia). Ifigenia i-a dezlegat şi i-a întrebat
de unde sunt. Oreste i-a spus atunci de ce
venise în Taurida şi porunca prim ită de la
Apollo. Ifigenia a hotărât să-l ajute să ia
statuia zeiţei Artemis, a cărei slujitoare era, şi
să fugă împreună cu el. Pentru asta, ea l-a
convins pe regele Toas că nu poate să-l sacri­
fice pe străin, care a trebuit să-şi părăsească
patria fiindcă îşi ucisese mama, înainte de a
purifica atât victima, cât şi statuia în apa
mării. Toas s-a lăsat convins şi Ifigenia s-a
dus la ţărm, cu Oreste şi Pilade,’ nu departe de
nava lui Oreste. îndepărtând gărzile scite, sub
pretextul de a păstra secrete riturile de purifi­
370
care, ea s -a îmbarcat, cu fratele său, cu Pilade
şi cu statuia. Totuşi, Poseidon aruncă nava
spre ţărm şi Toas era aproape să o captureze,
atunci când Atena i-a poruncit să înceteze
urmărirea. Oreste şi ai săi au ajuns apoi în
Atica, unde au ridicat un templu zeiţei Arte-
mis. Pentru un alt episod al acestei întoarceri
în Taurida, cf. Chryses, 2.
Ultimul episod al legendei lui Oreste se
referă la stabilirea în Argolida şi la căsătoria
sa. Atunci când era încă mic copil, tatăl său îl
logodise cu verişoara sa, Hermiona, fiica lui
Menelaos şi a Elenei. Dar, la Troia, Menelaos
si-a retras cuvântul şi a logodit-o pe
tterm iona cu Neoptolem (v. aceste nume). La
întoarcerea sa în Taurida, Oreste s -a dus la
Hermiona, în timp ce Neoptolem se afla la
Delfi, unde se dusese să consulte oracolul, şi a
răpit-o. De asemenea, se spunea că el îl uci­
sese pe Neoptolem, la Delfi, fiind sfătuit de
Hermiona. El ar fi provocat pentru asta o
revoltă, în cursul căreia rivalul său şi-a găsit
moartea.
Cu Hermiona, Oreste a avut un fiu, numit
Tesamenos. El a domnit peste cetatea Argos,
unde i-a urm at la tron lui Cilarabes, care m ur­
ise fără urmaşi (v. Anaxagoras), dar şi peste
cetatea Sparta, ca urmaş al lui Menelaos. Cu
puţin tim p înainte de moartea sa, o epidemie
de ciumă a devastat regatul său. Oracolul,
fiind întrebat, a răspuns că acel flagel va
înceta dacă se vor reconstrui cetăţile distruse
în timpul războiului Troiei şi li se vor reda
zeilor acelor cetăţi onorurile de care fuseseră
privaţi. Astfel, Oreste a trimis colonii în Asia
Mică, pentru a reconstrui cetăţile distruse. Se
spunea că el a murit la o vârstă foarte înain­
tată, la nouăzeci de ani, după şaptezeci de ani
de domnie. Mormântul său era arătat
călătorilor la Tegeea şi i se aduceau onoruri
divine.
La Roma, se povestea că Oreste m urise în
Aricia (locul în care se pretindea că se
regăseşte cultul zeiţei Artemis Taurica) şi că
osemintele sale fuseseră aduse la Roma, unde
au fost îngropate sub templul lui Saturn.
O R FE U 1. (Optpevs-.) Mitul lui Orfeu este
Orfeu: V. mărturiile adunate de DÎELS,
Vorsokratiker, 3e ed., II, p. 163 si urm.; PIND.,
Pyth., IV, 177; SIMONIDE, fr. 40;'ESCH„ Agam.,
1630; EUR., Bacch., 562 şi urm.; Iph, Aul., 1211 şi
urm.; Alceste, 357 si urm.; scol. la Rhes., 892;
DIOD. SIC., I, 96; III, 65; IV, 25; V, 77; CONON,
Narr., 45; HYG., Fab., 14; 164; Astr. Poet., II, 6 si
urm.; ERAT., Cat., 24; APD., Bibi., I, 4, 2; 9, 16;
25; II, 4, 9; PAUS., I, 14, 3; II, 30, 2; III, 13, 2; 14,
5; 20, 5; V, 26, 3; VI, 20, 18; IX, 17, 7; 27, 2; 30, 4
la 12; X, 7, 2; 30, 6 la 8; Ov., Met., X, 8 şi urm.,
XI, 1 şi urm.; VIRG., Georg., IV, 453 si urm.; si
SERV., la v. 524; STOB., Fior., LXIV, 14;
STRAB., VIII, 330, fr. 18; TZET., la LYC., 831;
APOLL. RH., Arg., I, 23 şi urm., şi scol. a d loc.;
Myth. Vat., II, 44; scol. la ARAT., 269;
Argonautiques orphiques. Cf. E. NORDEN,
Orpheus und Eurydike, S. P. A. W„ XXII, p. 626-
683; W. DEONNA, în R. E. G„ 1925; p. 44-69; A.
Pierre G R IM A L
unul dintre cele mai obscure şi cele mai încăr­
cate de simbolism din întreaga mitologie
elenă. Atestat din vremuri străvechi, el s-a
dezvoltat până când a devenit o adevărată
teologie, în jurul căreia exista o literatură deo­
sebit de abundentă şi, în mare măsură,
ezoterică. Mitul lui Orifeu a exercitat o anu­
mită influenţă asupra formării creştinismului
primitiv şi eroul este atestat în iconografia
creştină.
to a te sursele, fară, excepţie, îl prezintă pe
Orfeu ca fiul lui Oeagru (v. acest nume).
Tradiţiile diferă însă în privinţa numelui m a­
mei sale. Cel mai adesea, aceasta ar fi fost
Calliope, cea mai importantă ca rang dintre
cele nouă Muze. Uneori, în locul Calliopei,
era numită Polhimnia, sau, însă mult mai rar,
Menippe, fiica lui Tamiris. Orfeu era de
origine tracă. Ca şi Muzele, el era deci vecin
al Olimpului, în ’ care era adesea înfăţişat
cântând. De la traci, el purta costumul spe­
cific, aşa cum se vede pe monumentele de artă
plastica ale vremii. Mitografii l-a u prezentat
ca un rege al acestei regiuni: al Bistonienilor,
al Oddsilor şi al Macedonienilor etc. Orfeu
era Cântăreţul, prin excelenţă, muzicianul şi
poetul. El cânta din liră şi din „ţiteră“, al cărui
inventator era adesea socotit. Când nu i se
recunoştea această onoare, se spunea că ar fi
mărit numărul corzilor acestui instrument,
care nu erau decât şapte la început şi au de­
venit nouă, „din cauza numărului b u z e lo r“.
Oricum, Orfeu stia să cânte cântece atât de
suave încât fiareie sălbatice îl urmau, se încli­
nau în faţa lui copacii şi plantele, iar oamenii
cei mai aspri şi mai înverşunaţi deveneau
blânzi.
Orfeu a luat parte la expediţia Argonauţilor,
dar, fiind mai slab decât ceilalţi eroi, el nu
vâslea. El îndeplinea funcţia de „şef al
vâslirii“, dând cadenţa celorlalţi vâslaşi. în
timpul unei furtuni, el i-a calmat pe membrii
echipajului şi a domolit valurile prin cântecul
său. Fiind singurul iniţiat în misterele din
Insula Samotrace, el i-a implorat pe Cabiri
(care erau zeii acestor mistere), în numele
însoţitorilor săi şi i-a angajat pe aceştia din
urmă să se iniţieze, la rândul lor. Rolul său
principal era să cânte în timp ce Sirenele
încercau să-i seducă pe Argonauţi şi a reuşit
să-i reţină în faţa ispitelor, depăşind în farmec
sunetele scoase de vrăjitoare. în poemul Ar-
gonauticele Orfice i se atribuiau şi alte fapte
eroice: evitarea pericolelor prin acţiuni şi pro­
ceduri magice etc. Pe scurt, Orfeu a fost preo­
tul Argonauţilor.
BOULANGER, Orphée, Paris, 1925; J.
HEURGON, în Mél. Ec„ fr., 1932, p. 6-60; S.
REINACH, La M ort d'Orphée, în Cultes, Mythes
et Rel., II, p. 85-122; W. K. C. GUTHRIE,
Orpheus and Greek Religion, Londres, 1935; M. P.
MILSSON, Early Orphism, Flarv. Theol. Rev.,
1935, p. 181-230; G. V. CALLEGARI, La
Leggenda d;Orpheus..„ în Mèi. C. Adami, Venona,
1941.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
Mitul cel mai celebru referitor la Orfeu era
cel al coborârii sale în Infern, din iubire faţă
de soţia sa, Euridice. Se pare că mitul s-a
dezvoltat m ai ales ca tem ă literară în epoca
alexandrină şi versiunea cea mai bogată şi mai
desăvârşită b găsim în Cartea a IV -a din
Georgicele lui Vergiliu. Euridice însăşi era o
Nimra Co Driadă) sau chiar o fiica a lui
Apollo. Intr-o zi, când se plimba d e-a lungul
unui râu din Tracia, ea a fost urmărită de
Aristeu, care voia să o violeze. Dar, mergând
prin iarbă, a călcat peste un şarpe, care a
m uşcat-o si ea a murit. Neconsolat, Orfeu a
coborât în ìn fem pentru a -şi căuta soţia. Prin
sunetele melodioase ale lirèi sale, el i-a fer­
mecat nu numai pe monştrii Infernului, ci şi
pe zeii infernali. Poeţii rivalizau în imaginaţie
pentru a descrie ,efectele acelei muzici divine:
roata lui Ixion a încetat să se mai învârtă,
piatra lui Sisif a rămas în echilibru de la sine,
Tantal a uitat de foamea şi de setea sa etc.
Până şi Danaidele nu se mài îngrijeau să um ­
ple butoiul lor găurit. Hades si Persefona au
consimţit să i-o redea pe Euricfice soţului care
dădea o asemenea dovadă de dragoste. Dar,
zeii au pus o condiţie, ca Orfeu să urce din
nou la lumina zilei, urmat de soţia sa, fară însă
a se întoarce să o vadă înainte de a părăsi re­
gatul morţilor. Aproape ajunsese la lumina
zilei, când o îndoială cumplită i s-a strecurat
în suflet: Nu cumva Persefona şi-a bătut joc
de el ? Era într-adevăr Euridice în urm a lui ?
Deodată, Orfeu s-a întors. însă Euridice a
dispărut şi a murit pentru a doua oară. Orfeu a
încercat să revină pentru a o căuta, dar Charon
a rămas neînduplecat de această dată şi acce­
sul în lumea infernală i-a fost refuzat. El a
trebuit să se întoarcă printre oameni, necon­
solat.
M oartea lui Orfeu a dat naştere unui mare
num ăr de tradiţii. Cel mai adesea, el ar fi fost
ucis de femeile trace. D ar motivele pentru care
el le-ar fi stârnit ura erau diferite: uneori, ele
i-a r fi „purtat sâmbetele“ datorită fidelităţii
faţă de amintirea Euridicei, pé care au inter-
pretat-o ca pe o insultă faţă de ele. Se spunea
că Orfeu, nevoind să mai aibă nici o relaţie cu
femeile, se înconjura de tineri şi chiar ar fi
inventat pederastia. Prietenul său’ar fi fost fiul
lui Boreu, Calais. Se mai povestea că, la în­
toarcerea sa din Infern, Orfeu instituise m is­
terele, bazate pe experienţele sale din cealaltă
lume. D ar a interzis admiterea femeilor. Băr­
baţii se adunau împreună cu el într-o casă
închisă, lăsând armele la uşă. în tr-o noapte,
femeile au luat armele şi, atimci când bărbaţii
au ieşit, i-a u ucis pe Orfeu şi pe fidelii săi. O
altă explicaţie era căutată într-un blestem al
Afroditei. într-adevăr, în timpul disputei sale
cu Persefona în legătură cu Adonis, ea trebu­
ise, la porunca lui Zeus, să se supună arbitra­
jului Calliopei, mama lui Orfeu. Şi aceasta
hotărâse ca cele două zeiţe să-l păstreze fie­
care pe Adonis câte o parte din an, pe rând (v.
Adonis). Afrodita fusese foarte supărată de
371
această hotărâre şi, neputând să se răzbune
direct pe Calliope, inspirase femeilor trace^o
puternică dragoste pentru Orfeu. însă, cum ele
nu voiau să renunţe la el, l-a u sfâşiat.
O tradiţie complet diferită susţinea că Or­
feu ar fi fost ucis de Zeus cu o lovitură de
trăsnet. Zeus era iritat de dezvăluirile mistice
făcute de Orfeu iniţiaţilor în misterele sale.
Când femeile trace (în versiunea cea mai
comună a morţii lui Orfeu) i-au rupt cadavrul
în bucăţi, ele au aruncat bucăţile în fluviu,
care le -a dus până la mare. Capul şi lira poe­
tului au ajuns astfel în Insula Lesbos. Locuito­
rii i-au adus poetului onoruri funebre şi i-au
înălţat un mormânt. Se pretindea că dm acel
mormânt se auzeau uneori sunetele unei lire.
Din această cauză, Insula Lesbos a fost ţinutul
poeziei lirice, prin excelenţă.
De asemenea, mormântul lui Orfeu era
arătat călătorilor şi în alte locuri: de exemplu,
în Asia Mică, la vărsarea râului Meles. Se
povestea că, după moartea lui Orfeu, o epi­
demie de ciumă izbucnise în Tracia. Consul­
tat, oracolul a răspuns că era o pedeapsă pen­
tru moartea poetului şi că, pentru a scăpa ţinu­
tul de acest flagel, trebuia să fie regăsit capul
lui Orfeu şi să i se aducă onorurile funebre.
După multe căutări, pescarii au ajuns să
descopere capul eroului împotmolit la văr­
sarea râului Meles, încă sângerând şi cântând,
ca si în timpul vieţii sale.
în Tesalia, exista o legendă curioasă referi­
toare la mormântul lui Orfeu. Se spunea că
acesta s-a r fi găsit odinioară la Leibetra şi un
oracol al lui Dionysos Tracul prezisese că
cetatea va fi devastată de un porc, dacă cenuşa
lui Orfeu ar fi fost văzută de soare. Locuitorii
nu au ţinut seama de acest oracol, crezând
imposibil că un porc ar putea să le devasteze
cetatea. Dar, s-a întâmplat ca, în timpul si­
estei, într-o zi de vară, un păstor să adoarmă
pe mormântul lui Orfeu. în timpul somnului,
acel păstor, pătruns de spiritul lui Orfeu, a
început să cânte, cu o voce melodioasă, imnuri
orfice. Auzind această muzică, lucrătorii de pe
câmpuri s-au oprit şi au alergat în jurul mor­
mântului în număr mare. A urmat o asemenea
busculadă, încât coloanele monumentului au
cedat şi au spart sarcofagul care cuprindea
cenuşa’ eroului. Noaptea următoare, s-a
dezlănţuit o furtună violentă, făcând să creacă
apele râului Sis (ceea ce însemna „Porc“, în
limba greacă), pe malul căruia era construită
cetatea, şi inundaţiile au distrus principalele
monumente ale cetăţii. Astfel s-a împlinit
oracolul misterios.
După moartea lui Orfeu, lira sa a fost mu­
tată pe cer, unde a devenit o constelaţie. Su­
fletul lui Orfeu a fost dus el însuşi în Câmpiile
Elizee, unde, îmbrăcat într-o lungă robă albă,
el a continuat să cânte pentru Preafericiţi.
în jurul acestui mit s-a format teologia or-
fică. De la coborârea sa în Infern, în căutarea
Euridicei, se spunea că Orfeu ar fi adus infor­
maţii despre modul de a ajunge în ţinutul Pre­
 372 Pierre G R IM A L

afericiţilor şi de a evita toate obstacolele şi una dintre însoţitoarele zeiţei, fecioara

capcanele care aşteptau sufletul după moarte. perboreeană Opis. însă descrierea cea mai
Există o întreagă literatură de poeme apocrife, răspândită a morţii sale era următoarea; Orion,
atribuite lui Orfeu. Aceste poeme erau foarte încercând să o violeze chiar pe Artemis, zeiţa
diferite, de la formule magice populare, care a trimis împotriva lui un scorpion, care l-a
erau înscrise pe plăci şi acestea îngropate îm ­ muşcat de călcâi. Deoarece îi făcuse acest
preună cu morţii, până la Imnuri, o Teogonie serviciu lui Artemis, scorpionul a fost prefăcut
şi un lung poem epic, Argonauticele Orfice, în constelaţie, şi Orion însuşi a avut o soartă
despre care am amintit mai sus. asemănătoare. Iată de ce constelaţia Orion
Orfeu trecea uneori, împreună cu Dionysos, „fuge mereu“ de constelaţia Scorpionului (v.
drept fondatorul misterelor din Eleusis. şi Coronide).
O tradiţie consemnată în diverse variante O R I T I A 3. (O peîdvia?) Legendele cunosc
pretindea că Orfeu ar fi fost strămoşul lui două eroine cu acest nume.
Homer şi al lui Hesiod. 1. Oritia era una din fiicele lui Erehteu,
O R E S T E U 1 . ( Opecrdeus■.) Oresteu, regele regele Atenei. Ea a fost crescută de Boreu (v.
Etoliei, era un fiu al lui Deucalion şi fratele lui acest nume si tab. 11).
Promoos şi al lui Maratonios. Una din căţelele 2. înţr -o altă tradiţie, exista o eroină
sale a fătat o bucată de lemn. Oresteu a porun­ numită Oritia, fiica lui Cecrops şi soţia lui
cit să fie îngropată şi iată că, din acel lemn, a Macedon, căruia i-a dăruit un fiu,’ numit Eu-
ieşit o viţă de vie magnifică, încărcată cu cior­ ropos, eroul care a dat numele său unei cetăţi
chini mari de struguri. în faţa aceste minuni, din Macedonia.
Oresteu i-a dat fiului său numele de Fitios (de O R N I T O S 4. (OpvvTos-.) Doi eroi au purtat
la verbul grecesc „a creşte“). Acest Fitios ar fi acest nume.
fost tatăl eroului Oeneu (v. acest nume). 1. Omitos, numit şi Teutis, era un erou
O R I O N 2 . (OpLajv.') Orion era un vânător gi­ din Arcadia, care a condus în războiul îm ­
gant, fiul Eurialei şi al lui Poseidon sau al lui potriva Troiei un contingent Arcadian, din
Hirieu (v. acest nume). Se mai spunea că se cetatea Teutis. Cum, la Aulis, vânturile
născuse din Pământ, ca aproape toţi Giganţii. rămâneau nefavorabile, Omitos a vrut să se
El deţinea de la tatăl său, Poseidon, puterea de întoarcă, zeiţa Atena i-a apărut atunci, sub
a merge pe mare. Era de o mare fnimuseţe si înfăţişarea lui Melas, fiul lui Ops şi i-a cerut
avea o forţă deosebită. S -a căsătorit mai întâi să rămână. Dar, el s-a înfuriat şi a’ rănit-o pe
cu Side, o femeie atât de frumoasă şi atât de zeiţă la şold, apoi s-a întors în cetatea sa.
mândră de frumuseţea sa, încât a pretins că Acolo, zeiţa i-a apărut în vis, cu şoldul rănit.
poate rivaliza cu Hera, ceea ce a facut-o pe El însuşi a fost atins de o boală manifestată
zeiţă să o arunce în Tartar. Rămas fără soţie, prin apatie şi melancolie şi o foamete s-a
Orion s-a dus în Insula Chios, chemat pro­ abătut asupra cetăţii sale.’ A fost întrebat
babil de Oenopion, care i-a cerut să îl scape atunci oracolul din Dodona, care i-a răspuns
de fiarele sălbatice ce devastau ţinutul. Acolo, că leacul ar fi să înalţe Atenei o statuie cu o
Orion s-a îndrăgostit de Merope, fiica lui rană la şold, pansată cu o fâşie de pânză pur­
Oenopion. Dar regele nu a fost de acord cu purie.
această căsătorie. Din acest moment versiunile 2. Un alt erou numit Omitos era unul
diferă. Uneori se spunea că Orion, beat, ar fi din fiii lui Sisif, care a luptat alături de
vrut să o violeze pe Merope, alteori că Oeno­ Locrienii din Opont, pentru ţinutul Dafnoos, şi
pion însuşi se îmbătase. Oricum, Oenopion l-a care a constituit un regat, lăsat moştenire apoi
orbit pe brion, în timp ce dormea pe ţărm. fiului său Focos, eroul care a dat numele Fo-
Orion s -a dus atunci în atelierul de fierărie al cidienilor. El şi celălalt fiu al său, Toas, s-au
lui Hefaistos şi luând un copil (numit Ce- retras în Corint.
dalion), l-a pus pe umeri şi i-a cerut să îl con­
ducă spre răsărit. Orion şi-a regăsit imediat tes Oera R O N T E S5. (OpovTTjs'■) Numele de Oron-
purtat de două personaje mitologice,
vederea. Apoi, el s -a grăbit să se răzbune pe reprezentând două legende distincte ale flu­
Oenopion, dar nu l-a mai putut prinde, viului Oront din Siria.
deoarece Hefaistos îi construise o încăpere 1. Primul era un erou hindus, fiul lui
subterană, în care se refugiase.
Atunci, Aurora s -a îndrăgostit de Orion şi Dipnasos.
dus
El comanda o armată a regelui hin­
Deriades în timpul expediţiei lui Dionysos
l-a răpit. L -a dus în Insula Delos. Orion a fost
ucis de Artemis, fie pentru că o provocase în
mod imprudent la o întrecere de aruncare a 3 Oritia: 1) V. art. Borée; APOLL. RH., Arg., I, 213 si
discului, fie pentru că încercase să o violeze urm.; scol. la 211; HYG., Fab., 14; HDT„ VII,
189; VIRG., Géorg., IV, 463 şi urm. 2) ET. BYZ.,
. S. V. EupùHTOS.
1 Oresteu: ATHEN., II, 35 b. PAUS., X, 38, 1. * Ornitos: 1) PAUS., VIII, 28, 4 si urm. 2) Scol. la
Orion: II., XVIII, 486 si urm.; scol. la 486; Odys., V, . EUR., Or., 1084.
121 si urm., si scol. ad loc., XI, 572 si urm.; HÖR., s Orontes: 1) NONN., Dion., XVII, 196-289; 314;
Carm., III, 4, 70 si urm.; HYG., B ib i, I, 4, 2 si XXVI, 79; XXXIV, 179; XXXV, 80; XLIV, 251;
urm.; VIRG., En., X, 763 si urm., si SERV., ad loc; PAUS., VIII, 29, 3; ET. BYZ., s. v. BXé|iues. 2)
Ep. g r.fr. (Kinkel), 89. PARTH., Erot., 20. HYG., Pr.; TZET., la LYC., 697.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä 373

împotriva indienilor. Era un Gigant, înalt de O X IL O S .(OgvXos’.) Cel puţin trei eroi m i­
douăzeci de coate, si un războinic redutabil. în tologici se numeau Oxilos, doi dintre ei fiind
cele din urmă, el a fost rănit de către Dionysos din Etolia.
si s-a sinucis. Trupul său a fost dus de apele 1. Primul, cunoscut dintr-o singură
fluviului Oront, care a luat numele eroului. în sursă, era fiul lui Ares şi al Protogeniei, fiind
vremea romanilor, cursul fluviului Oront a deci nepotul lui Calidon şi strănepotul eroului
fost schimbat, pentru canalizarea vechii albii, Etolos, care dăduse numele Etolienilor (tab.
în timpul acelor lucrări, a fost găsit un sarco­ 24).
fag din ghips, care conţinea un schelet ome­ 2. Un alt Oxilos era considerat .fiul lui
nesc de o mărime impresionantă. Fiind între­ Haemon şi nepotul lui Toas. Şi el descindea
bat oracolul din Claros, răspunsul a fost că era din Etolos, reprezentând a zecea (sau a noua)
trupul eroului Orontes. generaţie. Apollodor, care îl prezenta ca fiul
2. Orontes era şi numele zeului acestui lui Andremon, susţinea că mama sa era Gorge,
fluviu. Ca toate fluviile, el era fiul lui Oceanos sora Deianirei (tab. 27). El era, aşadar, înrudit
şi Tethys. S -a îndrăgostit de Nimfa Meliboea, cu Heraclizii, fiind vărul lui Hillos, fiul
una din Oceanide, şi apa sa a depăşit malurile, Deianirei. Este foarte probabil că cei doi Oxi­
inundând câmpia, până în momentul în care los, fiul lui Ares si al Protogeniei si cel al lui
fluviul a fost stăpânit de Heracles. Haemon (sau Andremon) erau unul şi acelaşi.
Amândoi descindeau din Etolos şi, prin acesta,
O R T O P O L IS 1. (OpâSmĂis".) Ortopolis era din Endimion.
fiul regelui din Sicion, Plemneos. Acel rege De Oxilos este legată legenda „întoarcerii“
nu putea să păstreze nici un copil viu. Imediat urmaşilor lui Etolos în Elida. Ştim că Etolos,
ce copiii săi scoteau primul strigăt, ei mureau. orginâr din
Dar zeiţei Demetra i s-a făcut milă de rege şi, fusese nevoitţinutul să-şi
Elidei, din Peloponez,
părăsească patria şi
luând înfăţişarea unei femei străine, a venit la obţinuse un regat în nordul
curtea sa şi i-a crescut fiul care se născuse în ţinutul Cureţilor, care a fost golfului Corint, în
apoi numit Etolia,
acel moment. Ea a ştiut să înlăture blestemul
care apăsa asupra copilului şi a reuşit să-1 greşealăde la numele său (v. Etolos). Ucigându-1 din
ducă teafăr până la vârsta bărbâţiei. pe fratele său, Termios, în timp ce
Ortopolis, fiul salvat astfel în m od miracu­ arunca discul, Oxilos a trebuit să părăsească
los, a avut o fiică, Chrysorte, care a fost iubită ţinutul. El s-a refugiat în Elida. Dar, după
de Apollo şi i-a dăruit un fiu, numit Coronos. trecerea timpului stabilit pentru exilul său, un
an, el a pornit să se întoarcă în Etolia. S -a
O R T R O S 2. COpdpos■.) Ortros era câinele lui întâmplat că, exact în acel moment, Heraclizii
Gerion, pe care l-a ucis Heracles atunci când aşteptau, conform unui oracol, să găsească o
a răpit turmele stăpânului său. El era fiul lui călăuză „cu trei ochi“, care să-i conducă în
Tifon şi al Ehidnei, fiind aşadar, fratele cele­ Peloponez. Oxilos, care, după unele versiuni,
brului ’ Cerber. Unit cu propria sa mamă, era chior (pierduse un ochi în urma rănirii cu o
Ehidna, Ortros a zămislit sfinxul din Teba. săgeată), ori care se urcase pe un cal sau pe un
Descrierile lui Ortros erau destul de diferite: catâr chior, le -a apărut în faţă şi Heraclizii au
uneori i se atribuiau mai multe capete, alteori înţeles că oracolul se împlinise, pentru că
se spunea că are corp de şarpe etc. bărbatul care se afla în faţa lor nu avea decât
* O S IN IU S 3. în Eneida, Osinius era un trei ochi, împreună cu calul. Heraclizii i-au
prinţ din cetatea Clusium, din Italia, care făcea cerut să-i conducă în Peloponez, „tărâmul
parte din contingentul trimis lui Enea de Tor- promis“ lor (v. Heraclizi) şi Oxilos a acceptat.
chon, regele etrusc, ca aliat în lupta împotriva El le-a asigurat victoria, dar a cerut, ca răs­
lui Tumus. plată, regatul Elidei, care aparţinuse
strămoşilor săi. Tem ându-se că, dacă Hera­
O T O S . (aQros-.) V. Aloazi. clizii ar fi văzut frumuseţea pământului Elidei,
O T R E U 4. (Orpevs-.) Otreu era fiul lui Di- nu s-ar mai fi arătat dispuşi să i-1 cedeze, el
mas, regele Frigiei. El a venit în ajutorul re­ i-a dus prin Arcadia. Atunci când Heraclizii
gelui Priam în lupta împotriva Amazoanelor. au împărţit teritoriile cucerite, Oxilos s-a
Afrodita a pretins că era fiica sa, răpită de prezentat la graniţele Elidei, cu Etolienii săi.
Hermes, când i s -a dăruit lui Anchise (v. acest Acolo, el s-a confruntat cu regele Eleios. Cum
nume), tatăl lui Enea. forţele celor două părţi erau egale, s -a hotărât
încheierea conflictului printr-o luptă în doi.
O U R A N O S . (Oupctvos'.) V. Uranos. Din tabăra regelui Eleios. a fost ales un arcaş,
numit Degmenos. Din partea Etolienilor, un
aruncător cu praştia, numit Pirehmes, care a şi
obţinut victoria. în acest fel, Oxilos şi-a
1 Ortopolis: PAUS., II, 5, 8; cf. 11, 2.
4 Ortros: HfiS., Theog., 309; APD., B ibi, II, 5, 10;
scol. la APOLL. RH., Arg., IV, 1399; TZET., la 5 Oxilos: 1) APD., B ib i, I, 7, 7. 2) PAUS., V, 3, 6 la V,
, LYC., 653. 4, 4; 8, 5; 9, 4; 16, 1; 18, 6; VI, 23, 8; 9; 24, 9; scol.
• Osinius: VIRG., En., X, 166 si urm.; 655; si SERV., la PIND., Pyth., III, 19; 22; la O l, III, 19; STRAB.,
. as loc. VIII, 357; 454; X, 463; APD., B ib i, II, 8, 3;
Otreu: II., III, 186, si scol. la 189; HESYCH., s. v . ; POLYEN., Strat., V, 48; ARISTOTE, Polit., VI, 2,
Himn. hom. äA phr., 111. 5. 3) ATHÉN., III, 78 b.
374 Pierre G R IM A L

recăpătat tronul strămoşului său, Endimion. El Balanos, Crania, Moreea, Egiros* Pteleea,
a permis locuitorilor să rămână pe pământurile Ampelos, Sice, ale căror nume evocă mai
lor, dar a instalat şi coloni Etoliem, care s-au mulţi arbori şi arbuşti, de la nuc la dud, de la
amestecat cu Eleenii. Oxilos a păstrat străve­ viţa de vie la smochin.
chile culte ale ţinutului şi s -a remarcat prin- O X IN IO S 1. ('OgvvLos'.) Intr-o legendă mai
tr-o administraţie înţeleaptă. In. m od deosebit puţin cunoscută, consemnată de Conon, Oxi-
el a înfrumuseţat cetatea Elis. Una din legile nios şi Scamandros erau doi fii ai lui Hector,
sale interzicea împrumutul cu dobândă pe pe care Priam îi dusese pentru a fi în sigu­
toată întinderea regatului său. El a fost pro­ ranţă în Lidia, în momentul cuceririi cetăţii.
tectorul Aheenilor, maltrataţi de invadatorii După distrugerea Troiei, Enea, care se refugi­
Dorieni (Heraclizii). El a reînfiinţat Jocurile ase pe Muntele Ida, a început să domnească
Olimpice, fondate de Heracles, care căzuseră peste ţinut. Dar curând, Oxinios şi Scaman­
în desuetudine, legându-şi numele de ele, dros s-au întors să ia în primire regatul
astfel încât uneori trecea drept fondatorul lor. bunicului lor şi atunci Enea şi-a început mi-
Oxilos s -a căsătorit cu Pieria, care i-a graţia spre apus.
dăruit doi fii, Etolos cel Tânăr şi Laias. Etolos
a murit la o vârstă fragedă şi a fost îngropat O X IN TES2. (OgwTrjs-.') Oxintes era un rege
sub una din porţile cetăţii Élis, pe sub care al Atenei, fiul lui Demofon şi făcea parte, pnn
trecea calea sacră: oamenii s-au gândit la urmare, avut doi
din neamul lui Tezeu (v. D em ofon). A
fii, Afeidas şi Timoetes. Cel mai
această soluţie pentru a se conforma unui ora­ mare, Afeidas, i-a urmat la tron, dar a fost
col care poruncise să nu fie îngropat copilul curând detronat de fratele său, care l-a ucis.
nici în cetate, nici în afara ei. Laias i- a urmat
la tron tatălui său.
3. Al treilea Oxilos, fiul lui Oreios, s-a 1 Oxinios: CONON, Narr., 46. ~
căsătorit cu sora sa, Hamadrias şi a avut cu ea 1 Oxintes: PAUS., II, 18, 9; ATHÉN., III, 96 d; NIC.
DAM., fir. 50; TZET., C hil, I, 182.
mai multe fiice, Nimfe ale arborilor: Caria,
 p
mion. Era deci frate cu Etolos, Epeios şi Euri-
P A C T O L O S . (ITaKTwĂoş'•) Pactolos era cide (tab. 24). O altă tradiţie, consemnată de
zeul râului cu acelaşi nume din Asia Mică. Era Hygin, îl considera un fiu al lui Poseidon şi al
considerat fiul lui ’Zeus şi al Leucoteei. El Heflei (v. acest nume).
însuşi era tatăl Eurianassei’si, prin ea, conform 2. Un alt erou cu numele Peon era fiul
unei’tradiţii, bunicul lui Pelops. în cursul săr­ lui Antiloh şi nepotul lui Nestor. Copiii săi au
bătoririi misterelor Afroditei, el a dezvirgina­ fost alungaţi din Mesenia, în acelaşi timp cu
t-o fără să vrea pe propria sa soră, Demodice. ceilalţi urmaşi ai „lui Neleu, atunci când s-au
Când şi-a dat seama, el s -a aruncat în râul întors Heraclizii. împreună cu verii săi, el s-a
numit fchrysorrhoas (adică râul de aur, fiindcă stabilit Ia Atena. Din el descindea familia
în apele sale se găseau fire de aur), care a luat ateniană a Peonizilor.
numele de Pactol, în urm a acestei sinucideri
(v. şi Midas). PA FO S4. (ITâ<f>o’'-) Două personaje m i­
tologice au purtat numele de Păros.
P E A N 2. (Tlaiâv.) Cel mai adesea, în cultele 1. în anumite tradiţii, Pafos era o Nimfă
epocii clasice, Pean era pur si simplu epitetul a cetăţii cu acelaşi nume, care a fost iubită de
ntual al lui Apollo „Vindecătorul“. Cu toate Apollo şi a avut cu acesta un fiu, Ciniras (v.
acestea, încă din vremea poemelor homerice, Ciniras şi Pigmaliori).
apăruse un zeu vindecător independent, numit 2. ’Pafos era şi numele purtat de un băr­
Pean sau Peon: el a fost cel care l-a îngrijit pe bat, fiul lui Cefal şi al Aurorei (Eos). El era
Hades atunci când acesta a fost rănit. încetul fondatorul cetăţii Pafos din Cipru şi se spunea
cu încetul, el a fost asimilat de către Apollo şi, că ar fi fost tatăl lui Ciniras.
pe de altă parte, înlocuit de Asclepios (v. acest PA LEM O N 5. (ITaXcu}itov.) Cunoaştem trei
nume). personaje mitologice cu acest nume.
P E O N 3. (TIcuwv.) Existau mai mulţi eroi 1. Palemon, adică „Luptătorul“ , era nu­
numiţi Peon, independent de „Vindecătorul“ mele unui fiu al lui Heracles (tab. 15), numit
Peon sau Pean (v. articolul precedent). astfel în amintirea unei lupte susţinute de tatăl
1. Peon era un erou care a dat numelesău.
neamului Peonienilor. în tradiţia consemnată 2. Palemon era şi numele unuia dintre
de Pausanias, el era unul dintre fiii lui Endi- Argonauţi, din lista păstrată de la Apollodor.
Era fiul lui Etolos (sau Hefaistos). Ca şi fiul
lui Heracles, îsi datora numele calităţilor de
Pactolos: TZET., la LYC., 52; PS. PLUT., D e FI., luptător ale tatălui său.
VII, 1; cf. NONN., Dionys., XII, 127; XXIV, 52;
, XLIII, 411.
Pean: II., V, 401; 900; si scol. la v. 898; cf. Odys., IV, 4 Pafos: 1) Scol. la PIND., Pyth., II, 57. 2) Scol. la
232 şi scol. la v. 231; HES., fragm., 139; SOLON, . DEN. PER., 509; HYG., Fab:, 242; 270; 275.
, fr. 3. 5 Palemon: 1) APD., Bibi., II, 7, 8; TZET., la LYC.,
Peon: 1) PAUS., V, 1, 4 si urm.; HYg., Astr. Poet., II, 662. 2) APD., Bibi., I, 9, 16; cf. APOLL. RH., Arg.,
20; ERAT., Catast., p. 252, 9 (Westerm.). 2) I, 202. 3) EUR., Medee, 1284 si urm.; PAUS., I,
PAUS., II, 18, 8. 44, 8; II, 1,8.
 376 P ierre G RIM A L

3. însă cel mai celebru era fiul lui Ino-într-adevăr înrudit cu Menelaos, fiindu-i văr
Leucoteea. în copilărie, acest Palemon se primar; tab. 2). Apoi, după unele versiuni, el a
numea Melicerte; tatăl său era Atamas. Dar, făcut parte dintr-o solie trimisă la Troia, îm ­
după sinuciderea mamei sale, care s-a aruncat preună cu Ulise şi Menelaos, pentru a obţine o
împreună cu el în mare, Melicerte a devenit reglementare paşnică a diferendului. El
zeul marin Palemon, în timp ce Ino devenea adusese chiar o scrisoare personală adresată de
zeiţa Leucoteea (v. acest nume). Prin mama Clitemnestra Elenei, pentru a o determina să
sa, Palemon era văr prim ar cu Dionysos (în- se întoarcă la soţul ei. Când a fost trimisă a
tr-adevăr, Ino era fiica lui Cadmos şi sora doua solie, din Tenedos, Palamede apărea
Semelei, mama lui Dionysos; tab. 3). Pentru a alături de Menelaos, Ulise, Diomed şi
se sinucide, Ino s -a aruncat de la înălţimea Acamas. Dar, curând, zelul lui Palamede pen­
falezei din apropiere de M egara şi locuitorii tru cauza lui Menelaos avea să-i provoace
acestei cetăţi povesteau că, în timp ce trupul moartea.
mamei fusese aruncat de valuri pe ţărmul din­ în momentul în care foştii pretendenţi la
spre cetate şi îngropat de fiicele îui Cleson, mâna Elenei se pregăteau să meargă la Troia
fiul egipteanului Lelex, trupul copilului a fost pentru a o aduce pe tânăra femeie, Ulise, deşi
purtat de un delfin până pe istmul Corint, unde legat prin jurământul făcut lui Tindar, încerca
a fost găsit de Sisif, care l-a îngropat şi i-a să se sustragă de la îndeplinirea acestei obli­
ridicat un altar lângă un pin; i-a acordat gaţii şi, atunci când Menelaos şi Palamede au
onoruri divine sub numele de Palemon, venit să-l caute, el simula nebunia. înjugase la
dându-i acest nume pentru că l-a ales ca zeu plug un măgar şi un bou şi se pregătea să are
protector al Jocurilor Istmice (v. si M elicerte). şi să semene sare. Dar Palamede nu s-a lăsat
La Roma, Palemon era identificat cu zeul păcălit de această stratagemă şi, pentru a-1
Portunus. forţa pe Ulise să demonstreze că nu era nebun,
P A L E S T R A 1. (TtaXaLCTpa.) Palestra, per­ l-a aşezat pe micuţul Telemah în faţa plugului
sonificarea Luptei, trecea drept o tânără fată cu care eroul voia să are. Ulise nu a putut
care a fost iubită de Hermes. Uneori era con­ rezista încercării si a oprit atelajul la timp
siderată fiica regelui Arcadiei, Choricos (v. pentru a nu-şi ucide copilul, renunţând să mai
acest nume), alteori fiica lui Pandocos din simuleze inconştienţa. O altă versiune susţinea
Cefalonia. Acest Pandocos (adică „Primito­ că Palamede î f ameninţase pe micul Telemah
rul“) locuia la o răscruce şi îi atrăgea la el pe cu sabia, sub privirea tatălui său. în orice caz,
trecători, pe care apoi îi’ ucidea. în tr-o zi, Palamade a fost cel care a dejucat vicleşugul
Hermes a trecut pe acolo şi a fost invitat de lui Ulise şi l-a constrâns astfel să se alăture
Pandocos. D ar Palestra s’- a îndrăgostit de expediţiei lui Menelaos şi Agamemnon. Ulise
tânărul zeu şi l-a avertizat, spunându-i să-l nu i- a iertat niciodată acest lucru.
ucidă pe Pandocos, înainte ca acesta să-l Se mai spunea că Palamede participase la
ucidă pe el. căutarea lui Ahile, care se ascundea în cetatea
Sciros, la curtea regelui Licurg (v. Ahile). De
PA L A M E D E 2. (ŢIaXajiT|8Tf.) Palamede era asemenea, el ar fi fost trimis crainic de către
unul din cei trei fii ai lui Nauplios si ai Clime- Menelaos p e lângă Oenopion şi pe lângă
nei, fiica lui Catreu (v. Nauplios). Cei doi fraţi Ciniras. El a demascat o femeie, care se
ai săi erau Oeax şi Nausimedon. Legenda lui deghizase în bărbat pentru a urma armata
s-a dezvoltat independent de poemele greacă. Ea a fost ucisă cu pietre.
homerice. El figura printre elevii atribuiţi în prima parte a expediţiei, Palamede
Centaurului Chiron, alături de Ahile, Aiax şi adusese numeroase servicii armatei, ridicând
Heracles, şi a participat la întâmplările pre­ moralul soldaţilor neliniştiţi de prevestirile
mergătoare războiului Troiei. După răpirea defavorabile, în mod special de o eclipsă. El a
Elenei, el l-a consolat pe Menelaos şi a încer­ încercat să înlăture epidemia de ciumă care
cat să-l calmeze (prin mama sa, Palamede era avea să se abată asupra armatei şi pe care a
prevăzut-o la venirea în tabără a unui lup
(animal al lui Apollo), ieşit din pădurile de pe
1 P a lestra : PS. SERV., la VIRG., En.. VIII, 138; Etym. Muntele Ida. El a evitat astfel uh flagel,
, Magn., s. v. TTató.
P alam ede: APD., Bibi., I, 1, 5; III, 2, 2; Ep„ III, 7, 8; chemându-le pe „Podgorene“, cele trei fiiice
VI, 8 şi urm.; DICT. CRET., Bell. Trai., I, 4 si ale lui Oenopion (v. acest nme).
urm.; II, 15; 20; TZET., Proleg. ad Alleg. 405; Dar, în cele din urmă, Ulise a reuşit să se
Antehom., 155; 177; 264 si urm.; 316 si urm.; la răzbune pe el. Versiunile referitoare la acestă
l'il., p. 155 (Hermann); la LYC., 580; 818; CIC., răzbunare diferă, însă toate stau mărturie a
D e Off., III, 26, 98; Ov., Mèi., XIII, 36 si urm.; perfidiei căreia Palamede i-a căzut victimă,
LACT. PLAC., la STAT., Achill., I, 93; EL., H. V., într-adevăr, se povestea că Ulise, luând pri­
XIII, 12; HYG., F ab., 95; 105; 277; LUC., D e do­
mo, 30; SERV., la VIRG., En., II, 81; scol. la zonier un troian, l-a obligat, sub ameninţare,
EUR., Or., 432; PTOLÉM. HÉPH., Nov. Hist., V, să scrie o scrisoare ca din partea regelui
p. 192, 25 (W estermann); SOPH,, trag. pierdută Priam, din care reieşea că Palamede se oferise
Palamede; PAUS., X, 31, 1 la 3; TAC., Ann., XI, să-i trădeze pe greci. Apoi, el a plătit un sclav
14; DION CRHYS., XIII, 12. Cf. L. al lui Palamede. care a ascuns aur sub patul
PARMENTIER, Une trilogie d ’Euripide..., Bull. stăpânului său. în sfârşit, a lăsat scrisoarea să
Ac. Belge, V, XII, p. 266 şi urm.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
circule prin tabără. Acea scrisoare a fost găsită
de Agamemnon, care l-a reţinut pe Palamede
şi l-a dat pe mâna grecilor, care l-au ucis cu
pietre.
0 altă versiune povestea cum Ulise şi Dio-
med îl convinseseră pe Palamede să coboare
într-un puţ şi au aruncat asupra lui stânci şi
pământ, sub care a pierit strivit.
Moartea lui Palamede devenise proverbială,
ca moarte nedreaptă prin excelenţă, rezultând
din intriga celor răi împotriva unuia care
valora mai mult decât ei.
Tradiţia îi atribuia lui Palamede un mare
număr de invenţii, mai ales una sau două litere
din alfabetul grecesc, literele fiind inventate
de Cadmos. Cel mai adesea, se povestea că
Palamede a avut ideea literei Y, privind un
stol de berze.
1 se mai atribuia uneori inventarea nu­
merelor - glorie pe care a îm părţit-o cu
Musaios on cu Protemeu. Apoi, folosirea
banilor, calculul duratei lunilor după mersul
astrelor, jocul de dame (pe care şi l-a imaginat
într-o perioadă de foamete, pentru a -i face pe
oameni să nu se mai gândească la mâncare),
jocul de zaruri şi de arşice.
M oartea lui Palamede a fost răzbunată cu
multă cruzime de către Nauplios (v. acest
nume).
*PA LA N S1. Palans era unul din numeroşii
eroi „rom ani“, despre care se spunea că a dat
numele Palatinului. Legenda sa a fost con­
semnată de Denys din Halicamas: acest Palans
ar fi fost fiul lui Hercule si al Dinei, fiica lui
Evandru. El ar fi murit tânăr şi bunicul său
l-a r fi îngropat pe colina căreia î-a dat numele
(v. şi Paîlas, 3).
* P A L A N T 0 2. Fiica unui Hiperboreean,
care a fost iubită de Hercule. Palanto i-a
dăruit eroului un fiu, care a ajuns regele
Latinus. Cel puţin aceasta era o tradiţie ob­
scură, consemnată de Varron, şi destinată să
explice numele Palatinului.
*PA LES3. Pales era un geniu protector al
turmelor, care avea un cult la Roma. Uneori
era considerat un geniu masculin, alteori o
zeiţă. în cinstea sa era celebrată sărbătoarea
Parilia, la 21 aprilie, în cursul căreia păstorii
aprindeau mari focuri de paie şi de mărăcini,
peste care săreau. O etimologie populară lega
numele sărbătorii de cel al divinităţii,
spunându-se că Parilia ar fi fost cândva
Palilia. D ar se pare că era vorba de un simplu
joc de cuvinte. Ziua Pariliilor trecea drept
sărbătoarea fondării Romei de către Romulus.
1 P alans: DEN. HAL., I, 32 si urm.
i P alan to : VARR., L. L., V , 53; SOLIN., I, 15. Cf. J.
, BAYET, Hercule Romain, p. 201.
3 Pales: VARR., L. L„ VI, 15; R. R„ II, 1, 9; SERV., la
VIRG., Géorg., III, 1; PROB., ad loc.; Ov., Fast.,
IV, 776; PROPR., IV, 1, 19 si urm.; ARNOB., Adv.
Gent., III, 40; CIC., De Div'„ II, 98; PLUT., Rom.,
12.
377
De asemenea, numele lui Pales; era legat de cel
al Palatinului, dar f&ră justificare. Această
divinitate, simplu numen al vieţii pastorale, nu
avea o legendă propriu-zisă.
P A L IC I4. (IŢaXiKOL.) Palicii erau zei
gemeni, originari din Sicilia. Uneori treceau
drept fiii lui Zeus şi ai Taleiei, fiica lui Hefais-
tos, sau fiii lui Zeus şi ai Etnei. Atunci când
purta copiii în pântec,’ Taleia, tem ându-se de
gelozia Herei, a vrut să se ascundă în interi­
orul pământului. Dorinţa ei s-a împlinit şi,
atunci când a venit vremea să nască, cei doi
copii gemeni au ieşit din sol, la lumina zilei.
Această particularitate le explica numele, care
însemna „Cei Care Revin“ (din cuvântul gre­
cesc TraXiv, „din nou“). Cultul lor era situat în
apropiere de Lago di Naftia, nu departe de
Leontini, unde aveau loc anumite fenomene
vulcanice: din lac ţâşnea un je t de apă caldă,
în formă de dom, care recădea în depresiunea
formată, fără ca o picătură de apă să curgă
afară. Un miros puternic de sulf plutea deasu­
pra lacului. Se pretindea chiar că păsările care
zburau peste lac mureau pe loc şi că oamenii
care se apropiau de el în mod imprudent
mureau după trei zile. Acesta era locul
Palicilor, divinităţi redutabile, în numele
cărora sicilienii îşi făceau jurăm inte solemne.
Atunci când cineva voia să afirme ceva prin
jurământ, el scria afirmaţia pe o tăbliţă, pe
care o arunca în apa lacului. Dacă tableta
plutea, însemna că jurământul era adevărat;
dacă tăbliţa se scufunda, jurământul era fals.
De asemenea, se spunea că Palicii îi pedep­
seau cu orbire pe mincinoşii care îi invocau pe
nedrept.
*PA LIN O U RO S5. (ITaXLvovpos-.) Pali-
nouros era pilotul lui Enea. Atunci când flota
a plecat din Sicilia pentru a ajunge în Italia,
Venus i-a promis fiului ei o călătorie fericită:
un singur om va pieri, a spus ea, şi viaţa, sa o
va răscumpăra pe a celorlalţi. Acest om a fost
Palinouros. Vergiliu povestea cum, în timpul
nopţii, zeul somnului s-a abătut asupra lui
Palinouros, care pilota nava şi i-a produs un
somn de neînvins. în zadar, nefericitul pilot
încerca să-şi ţină ochii fixaţi asupra stelelor şi
se agăţa de’ cârmă. O mişcare bruscă a navei
l-a aruncat pe Palinouros în mare. Pe navă
dormeau toţi oamenii şi nimeni nu a auzit
ţipătul pe care l-a scos în timp ce cădea.
Atunci când Enea s-a trezit, el şi-a dat seama
de dispariţia pilotului şi l-a plâns. D ar avea
să-l revadă.
4 Palici: MACR., Sat., V, 19, 15 si urm.; ET. BYZ„ s.
v. naXimi; DIOD. SIC., XI, 89; SERV., la VIRG.,
En„ IX, 584; STRAB., VI, 2, 9, p. 275; ESCH.,
, trag. Etneenele (pierdută).
5 P alinouros: VIRG., En„ III, 202; 562; V, 12 şi urm.;
814 şi urm.; VI, 337 si urm.; SERV., la VIRG., Ert.,
VI, 378; 379. C f.’ J. HUBAUX, Palinure et
Thespesios, Rev. Bel. Philol., 1933, p. 872; R.
MANDRA, în Les Et. Clas., 1938, p. 168-182; E.
DE SAINT-DENIS, ib.. p. 472-491.
378 Pierre G R IM A L
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
Ajungând în Infern, condus de Sibila din
Cumes, Enea a zărit, pe malurile Stixului,
mulţimea morţilor rămaşi fără mormânt şi
cărora Charon le refuza’ fără milă trecerea.
Printre ei era şi Palinouros, care i-a povestit
lui Enea ce i se întâmplase după căderea sa în
mare. Trei zile şi trei nopţi, el a înotat si a
ajuns în cele din urmă pe coasta Italiei, b a r
abia a pus piciorul pe uscat, că a fost măcelărit
de locuitorii barbari ai ţinutului, care i-au
lăsat cadavrul pe ţărm. Palinouros i-a cerut lui
Enea, când se va întoarce pe pământ, să revină
la Velia (pe coasta Lucaniei, la sud de Golful
Paestum), pentru a -i aduce onorurile funebre.
Sibila a promis atunci lui Palinouros că m i­
nuni teribile vor devasta coasta Lucaniei (prin­
tre altele, fără îndoială, o epidemie de ciumă),
astfel încât locuitorii vor lua ei înşişi cadavrul
său, îi vor aduce onoruri divine şi îi vor da
numele său Capului Palifturas.
P A L L A D IO N 1. (ITaĂXdSiov.) Palladionul
era o statuie divină, înzestrată cu proprietăţi
magice, despre care se spunea că o înfăţişa pe
zeiţa Pallas. Legenda sa, foarte complexă’, s-a
încărcat cu elemente diverse, începând de la
epopeile ciclice, în cadrul cărora era legată de
istoria cetăţii Troia. Statuia era necunoscută în
poemele homerice. Din Iliada reiese că statuia
de cult a zeiţei Atena, venerată la Troia, era o
statuie în poziţia aşezat, în timp ce Palladionul
era, din contră, o statuie a unei divinităţi stând
în picioare, cu rigiditatea vechilor xoana
(idoli de lemn din epoca străveche). Dar,
încetul cu încetul, legenda s -a complicat şi a
ajuns şă se integreze în legenda originilor
Romei. într-adevăr, Palladionul avea virtutea
de a garanta integritatea cetăţii care deţinea
statuia si îi închina un cult. Ea păstrase intactă
Troia, timp de zece ani. Mai multe cetăţi pre­
tindeau apoi că o deţin, ceea ce le conferea o
idee preconcepută de inviolabilitate foarte
preţioasă. Ca urmare, statuile miraculoase ale
zeiţei Pallas s-au înmulţit şi legendele s-au
complicat pe măsură.
Tradiţiile diferă în legătură cu originea
statuii. Toate sursele sunt de acord că avea o
origine divină, însă detaliile nu erau aceleaşi.
De exemplu, citim în textele lui Apollodor că
zeiţa Atena a fost răpită, în copilărie, de zeul
Triton, care avea şi el o fiică numită Pallas (v.
acest nume). Cele’ două fetiţe se antrenau îm ­
1 Palladion: APD., Bibi., III, 12, 3; Ep„ V, 10 şi urm.;
DEN. HAL., I, 68 şi urm., citând ARCTINOS; Ep.
Fr. (éd. Kinkel), p. 37 şi urm.; 49 si urm.; CLÉM.
ALEX., Prot., IV, 47; CONON, Narr., 34; scol. la
17/., VI, 311; SUID., s. v., si s. v. Aionr|8aos
avàYKTi; HÉSYCH,, ibid.; VIRÌ3., En„ II, 162 şi
urm., şi SERV., la v. 166; SOPH., ap. Nauck, fr.
Gr. Fr., 2° éd., p. 210 şi urm.; EUR., Rhes., 501 şi
urm.; Ov., Mét., XIII, 1 şi urm.; TZET., Posthom.,
509 şi urm.; 602 si urm.; POLYEN, Strat., I, 5; J.
MALALAS, V, 108 si urm.; PAUS., I, 28, 8 si
urm.; II, 23, 5; DICT. CREŢ., Bell. Tr., V, 5 şi 8;
SIL. ITAL., Punic., XIII, 30 şi urm.
379
preună în arta războiului, dar, într-o zi, ele
s-au luat la ceartă. în momentul în care Pallas
a lovit-o pe Atena, lui Zeus i-a fost teamă
pentru soarta fiicei sale şi a intervenit; a pus
egida (scutul) sa în faţa lui Pallas, care s-a în­
spăimântat şi nu a mai putut să se apere de
lovitura pe care, la rândul ei, i-a dat-o Atena.
Pallas a căzut, rănită mortal. Pentru a-şi
obţine iertarea, Atena a modelat o statuie după
chipul şi asemănarea prietenei sale de joacă, a
acoperit-o cu egida (care o speriase şi fusese
cauza indirectă a morţii sale) şi a aşezat-o
alături de Zeus, aducându-i onoruri ca unei
divinităţi. Această statuie a rămas în Olimp o
vreme, până în ziua în care Zeus a încercat să
o violeze pe Electra (v. acest nume). Electra
s-a refugiat lângă imaginea divină, ca într-un
azil inviolabil. Dar Zeus a aruncat statuia de la
înălţimea Olimpului şi Palladionul a căzut pe
colina unde căzuse odinioară Ate, în Troada
(v. Ate şi Ilos). Era chiar momentul în care
Ilos fonda cetatea ce avea să se numească
Troia şi care purta încă numele de Ilion (de la
numele fondatorului său). Acea statuie căzută
în mod miraculos din cer trecea drept un semn
că zeii aprobau fondarea cetăţii. Şi, de fapt,
după unii, Palladionul căzuse chiar în faţa
cortului lui Ilos, după alţii, se aşezase în tem­
plul Atenei, care nu era încă terminat şi al
cărui acoperiş nu era încă pus. De la sine,
ocupase locui ritual al statuii de cult. Pal­
ladionul era înalt de trei coţi; picioarele sale
erau împreunate (asa cum se vede la statuile
arhaice); în mâna dreaptă, zeiţa ţinea o lance
ridicată, iar în mâna stângă, o furcă de tors şi
un fus.
Alte tradiţii susţineau că Palladionul era din
os şi că fusese făcut din oasele lui Pelops (mai
exact din osul umărului; v. Pelops), şi ar fi
fost furat din Sparta, în acelaşi timp cu răpirea
Elenei, de către Paris. In sfârşit, o legendă
atestată târziu povestea că Tros, strămoşul
neamului troienilor, primise această statuie
miraculoasă de Ia un vrăjitor numit Asios, în
onoarea căruia întregul continent s-a r fi numit
Asia.
In legătură cu aventurile statuii, versiunile
nu erau mai puţin divergente. De exemplu,
Dardanos ar fi luat-o cu el în Insula Samo-
trace. Poate că a luat-o şi în Arcadia. Şi apoi a
dăruit-o lui Teucer, socrul său (v. Dardanos).
Se mai spunea că troienii sculptaseră un al
doilea Palladion, perfect asemănător celui
adevărat, pentru a -i înşela pe hoţii care ar fi
încercat să răpească cetăţii statuia ce consti­
tuia garanţia salvării sale. Ei puseseră falsul
Palladion în sanctuar, în timp ce adevărata
statuie era păstrată în tezaurul templului. Pe
această temă a existenţei mai m ultor statui
s-au format numeroase legende. în epopeile
ciclice, într-adevăr, se povestea că prezicăto­
rul Helenos, luat prizonier de către Ulise pe
Muntele Ida (v. Helenos), afirmase că, în con­
formitate cu destinul, Troia nu ar fi putut fi
cucerită decât dacă, printre alte condiţii, Pal-
 380 Pierre G R IM A L

ladionul ar fi fost râpit şi dus în afara cetăţii. în primul caz, Diomed a luat-o cu el în Italia
Ulise a considerat că era datoria lui să îm ­ meridională şi i-a dat-o mai târziu lui Enea,
plinească acea profeţie şi, ajutat de Diomed, a când acesta a’venit să se stabilească în Latium.
pătruns în timpul nopţii în citadelă. Dar, şi în în cea de-a două ipoteză, Agamemnon ar fi
această privinţă, mărturiile diferă. Uneori se luat Palladionul cu el la Argos (cel puţin asa
povestea că, lâsându-1 pe Diomed să stea la putem presupune din mărturia consemnată de
pândă, Ulise ar fi pătruns în Troia, deghizat în Pausanias, care ne spunea că locuitorii cetăţii
cerşetor. Recunoscut totuşi de Elena, el ar fi Argos pretindeau că deţin statuia divină; in
reuşit, cu ajutorul ei, să ia statuia, nu fără a legătură cu Palladionul din Argos, v. şi Lea-
provoca un mare măcel printre gărzile aflate g r o s ) .
pe drumul de întoarcere. Aceasta era tradiţia In sfârşit, exista o tradiţia ateniană, desti­
consemnată de Apollodor (în Epitom). Dar, nată să dovedească faptul că adevăratul Pal­
mai adesea, Diomed ar fi avut rolul cel mai ladion se găsea în cetatea Atena. într-adevăr,
important în această aventură. în timpul esca­ atenienii povesteau Că Demofon, care par­
ladării zidului cetăţii (sau al templului), Dio­ ticipa la războiul Troiei, îi ceruse lui Diomed
med se urcase pe umerii tovarăşului său, apoi, statuia drept gaj. Şi, ştiind că Agamemnon
odată ajuns la înălţimea zidului’, refuzase să-l dorea să o obţină, el s-a grăbit să i-o încre­
mai tragă şi pe el. Când a reuşit să fure statuia dinţeze lui Bouziges, care a dus-o la Atena.
magică, Diomed s-a întors la tulise şi amândoi Dar, pentru a-1 înşela mai bine pe Agamem­
au pornit spre tabăra grecilor. Pe drum, Ulise a non, Demofon pusese să fie făcută, în secret, o
copie exactă a statuii şi o aşezase în cortul său.
încercat să-i ia Palladionul lui Diomed, pentru Atunci când Agamemnon, după cucerirea
a se întoarce singur printre greci şi pentru a se cetăţii, venise, m fruntea unor trupe nu­
încununa cu meritele aducerii statuii. El m er­ meroase, să ceară Palladionul, Demofon re­
gea în urma lui Diomed şi, ridicând braţul, fuzase să i-o dea şi luptase destul de mult
voia să-l ucidă, când umbra săbiei sale, timp, pentru a-1 convinge pe Agamemnon că
proiectată pe sol (deoarece era lună plină), l-a deţinea statuia-talisman. în cele din urmă, el
avertizat p e Diomed să se ferească. Diomed a s -a făcut că cedează şi i-a predat regelui
scos şi el sabia din teacă, şi cum Ulise a re­ statuia fără valoare pe care o făcuse.
fuzat lupta, el l-a lovit cu’ latul armei, obli- O altă versiune explica faptul că Diomed,
gându-1 să meargă în faţa lui până în tabără. în timpul călătoriei de întoarcere, ajunsese în
Unele tradiţii povesteau că cei doi eroi timpul nopţii în Atica, la Faler. Dar, neştiind
pătrunseseră în cetate printr-un canal pentru exact unde se afla, el comisese, împreună cu
scurgerea apelor. Altele susţineau că Teano, locuitorii din Argos, acte de ostilitate. Demo­
soţia lui Antenor, ar fi dat Palladionul gre­ fon, care domnea atunci peste Atica, venise în
cilor, la porunca soţului ei, care era un p ro - ajutorul supuşilor săi, şi tot fără să ştie cu cine
elen convins (v. Antenor). avea de-a face, îi ucisese mulţi oameni lui
Totuşi, alte legende afirmau că adevăratul Diomed şi îi luase Palladionul. Dar, la întoar­
Palladion rămăsese la Troia şi că Enea, în cere, calul său răsturnase un atenian şi omul
noaptea fatală, l-a răpit la timp din templul murise. Pentru acest omor involuntar, ’Demo­
Atenei şi l-a luat cu el pe Muntele Ida şi, mai fon a fost chemat în faţa unui tribunal special,
târziu, în Italia. Acest Palladion fusese aşezat ce a primit numele de „Tribunalul Pal-
la Roma, în templul Vestei, unde Vestalele îi ladionului“, şi în care se judecau, mai târziu,
închinau un cult. La Roma, ca şi la Troia, cazurile asemănătoare.
securitatea cetăţii era legată de păstrarea P A L L A N T IZ I1. ( J la W â v T iS a i) Pallantizii
statuii. erau cei cincizeci de fii ai lui Pallas (tab. 11).
Palladionul apărea si în legenda Casandrei. Ei erau aşadar nepoţii regelui Atenei, Pandion,
într-adevăr, tânăra fată ar fi îmbrăţişat statuia nepoţii de frate ai lui Egeu şi verii primari ai
atunci când Aiax Locrianul (v. Aiax, fiu l lui lui Tezeu. Crezând mult timp că Egeu nu avea
Oileu) a încercat să o răpească. Prinzând-o pe copii (deoarece nu ştiau despre Tezeu, care era
Casandra şi încercând să o ia cu el, Aiax răs- crescut departe de Xtena; v. Tezeu), ei sperau
tumase statuia, pe care doar preotesele cu să îi urmeze la tron şi să împartă puterea la
mâinile curate aveau dreptul să o atingă. El Atena, atunci când va muri. Dar Tezeu s-a
mărise astfel gravitatea sacrilegiului pe care îl întors din cetatea Trezen şi a fost recunoscut
constituia violarea unei credincioase şi acest de tatăl său. Pallantizii ’ s-au opus atunci
lucru a atras asupra lui mânia Atenei. în acestei recunoaşteri şi au contestat legitimi­
această versiune, vedem că adevăratul Pal­ tatea vărului lor. Deoarece atenienii îl de­
ladion rămăsese la Troia până la sfârşit; după claraseră rege pe Tezeu, ei au început lupta pe
toate aparenţele, Ulise şi Diomed nu furaseră faţă împotriva lui, dar au fost învinşi şi ucişi.
decât o statuie falsă. Satuia luată de Aiax o Pentru a se purifica în urm a morţii ior’, Tezeu
dată cu Casandra a revenit lui Agamemnon, si soţia sa Fedra şi-au impus un exil de un an
împreună cu tânăra fată. la Trezen. Ba chiar, Tezeu ar fi fost judecat de
Privitor la soarta ulterioară a statuii (în ver­ un tribunal atenian şi achitat.
siunile în care nu Enea era cel care o deţinea),
uneori se admitea că rămăsese în posesia lui
Diomed, alteori că revenise lui Agamemnon. 1 Pallantizi: APD., Ep„ I, 11; PLUT., Thés., 3; 13;
PAUS., I, 22, 2; 28, 10; scol. la EUR., Hippol., 35.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 381

P A L L A S I . (UâĂĂqs;.) în general, Pallas un alt Pallas (sau Palans, v. acest nume), fiul
era un epitet ritual al zeiţei Atena, cunoscută lui Heracles şi al unei fiice a lui Evandru
cel mai frecvent sub numele de Pallas Atena. (Dina sau Dauna ?), care a murit tânăr şi a dat
O legendă atestată tardiv povestea despre o numele colinei Palatine.
eroină num ită Pallas, independentă de zeiţă, şi 4. Alţi doi Pallas erau legaţi de o le­
care era fiica zeului T nton (geniul lacului gendă atică şi nu de legenda arcado-romană.
Tritonis) (v. Triton). Atena ar n fost crescută Primul era un Gigant, prezentat ca tată al
împreună cu ea, în tinereţe, şi ar fi ucis-o în zeiţei Atena, în anumite versiuni, si care a
m od accidental. în onoarea ’ sa, Atena ar fi încercat să-şi violeze propria fiică. Atena l-a
făcut Palladionul (v. acest nume) ucis, l-a jupuit şi s-a îmbrăcat în pielea sa.
P A L L A S II2. (ITdĂĂas’.) în varianta mascu­
Deoarece acest Pallas avea aripi, Atena şi le-a
lină, numele Pallas a fost purtat de cel puţin fixat 5.
la picioare.
în sfărsit, Pallas era fiul cel mic al lui
cinci eroi mitologici.
1. Titanul Pallas, fiul lui Crios şi alPandion (tab. 1 î). Cu cei cincizeci de fii ai săi,
Pallantizii, el s-a revoltat împotriva lui Tezeu,
Euribiei, era fratele lui Perses şi al lui Astreos pe
(tab. 32 si 38). Conform Teogoniei lui Hesiod uciscare de
îl considera un uzurpator. El a fost
Tezeu, împreună cu fiii săi (v. Pallan-
el s-ar fi căsătorit cu fiica mai mare a lui tizi).
Oceanos, Stix, care i-a dăruit mai mulţi copii,
Zelos şi Nike (Victoria), apoi Forţa si V io­ P A L L E N E 3. (ITaAĂTjvri.) Două eroine mi­
lenţa. Âlte tradiţii îl considerau tatăl fui Eos tologice au purtat numele de Pallene.
(Aurora), care era socotită, cel mai adesea, 1. Prima era fiica regelui cetăţii Cher-
fiica Titanilor „solari“, Hiperion şi Teia (v. sonez din Tracia, Siton, si fie a Anchiroei (sau
Eos). Achinoei), fiica lui Neilos, fie a Nimfei
. 2. Unul din fiii lui Licaon (v. acest Mendeis. Siton însuşi trecea drept un fiu al lui
nume), regele Arcadiei, se numea tot Pallas. Ares (sau al lui Poseidon). în afară de Pallene,
El dăduse numele cetăţii Pallantion din Arca- el mai avea o fiică, numită Roeteia.
dia si a ajuns sâ joace un rol indirect în le­ Pallene era de o mare frumuseţe, dar Siton
genda originii Romei. El era, într-adevăr, nu voia să o dea în căsătorie nici unuia dintre
considerat uneori bunicul lui Evandru. După numeroşii pretendenţi care veneau să -i ceară
Denys din Halicamas, acest Pallas avea o mâna. îi obliga pe aceştia să lupte împotriva
fiică, numită Chryse, pe care a dat-o în lui şi îi ucidea. Dar, atunci când a simţit că
căsătorie lui Dardanos, întemeietorul dinastiei forţele sale slăbeau şi a înţeles că trebuia să îşi
Troiene. în acelaşi timp, Pallas i-a r fi dat dea fiica în căsătorie, el a pus-o ca premiu âl
socrului său mai multe divinităţi arcadiene, unei lupte între doi pretendenţi, care se
printre care Palladionul, care avea să joace un prezentaseră atunci, Drias şi Clitos. Pallene se
rol important în legenda privind cetatea îndrăgostise de Clitos şi, heîndrâznind să îşi
Troiei. în acest fel, mitografii stabiliseră o dezvăluie pasiunea, ea a vărsat multe lacrimi,
primă legătură în Roma şi Troia, chiar înainte încât bătrânul ei învăţător şi-a dat seama de
de migrarea lui Enea şi de fondarea cetăţii necazul ei şi a convins-o să-i spună cauza. El
Roma, deoarece eroul care avea să dea numele s -a gândit atunci să îl corupă pe conducătorul
Palatinului (v. Pallas, 3) era nepotul primei carului lui Drias, care, în timpul luptei, a scos
regine a Troiei (v. totuşi Dardanos). pana care ţine roata carului pe osie. Drias a
3. Vergiliu prezintă, în Eneida, un altfost ucis, dar Siton, aflând ae vicleşugul la
Pallas, care era fiul Iui Evandru şi care a dat care recursese fiica sa, a hotărât să o pedep­
numele Palatinului. Acest Pallas, care a luptat sească, trimiţând-o la moarte. El a ridicat un
alături de Enea în războiul împotriva lui Tur- rug mare pentru trupul lui Drias, urcând-o şi
nus, ar fi fost ucis de mâna acestuia. De fapt, pe fiica sa pe el. în acel moment s-a produs o
exista înainte de Vergiliu o tradiţie conform apariţie divină, fie Afrodita ar fi venit personal
căreia Pallas l-a r fi îngropat el însuşi pe să împiedice uciderea Pallenei, fie o ploaie
Evandru pe colina Palatină şi nu ar fi murit, puternică ar fi împiedicat rugul să se aprindă;
prin urmare, decât după tatăl’ său, contrar ver­ astfel încât, locuitorii cetăţii, recunoscând
siunii lui Vergiliu. De acest nume era apropiat voinţa divină, au obţinut iertarea tinerei fete,
care s -a căsătorit cu Clitos. Eroina a dat nu­
mele Peninsulei Pallene, din Chersonezul
1 Pallas (I): TZET., la LYC., 355; APD., B ibi, III, 12, tracic (v. şi Siton).
2 Pallas (II): 1) HÉS., Théog., 376 si urm.; APD., B ibi, P A M F IL O S 4. ( Tîdn<pv\os\) Pamfilos era un
I, 2, 2; Ov., Mét., IX, 421; XV, 191; Fast., IV, 373. fiu al lui Eginios, care a dat numele tribului
2) DEN. HAL., I, 68 si urm.; APD., B ib i, III, 8, 1; doric al Pamfilienilor (v. Egimios). El a luptat
PAUS., VIII, 3, 1; 44, 5; SERV., la VIRG., En„ alături de Heraclizi împotriva lui Tisamenos
VIII, 51; 54. 3) VIRG., En„ VIII, 104 si urm.; X,
480; SERV., la En„ VIII, 51; EUST., la DEN.
PÉRIÉG., 347, si scol. la 348. 4) APD., B ib i, I, 6, Pallene: 1) CONON, Narr., 10; PARTH., Erot., 6;
2; TZET., la LYC., 355; CLÉM ALEX., Protr., II, TRET., la LYC., 1161; ET. BYZ., s. v.; NONN.,
28; CIC., De Nat. Deor., III, 23, 59. 5) APD., B ibi, , , Dion., XLVIII, 90 la 23 7. 2) V. Alcyonee.
III, 15, 5; STRAB., IX, 392; scol. la EUR., Hippol., Pam filos: PIND., Pyth., I, 121; ET. BYZ., s. v.
35; 1200; HYG., Fab., 244; PLUT., Thès., 13, Ai^aW s; PAUS., II, 28, 6; APD., B ib i, II, 8, 3.

382
(v. Heraclizt). Pamfilos s -a căsătorit cu Orso
bia, fiica lui Deifontes.
P A M F O S 1. (ITatupcos-.) După
Pamfos era un poet străvechi care, . . e
murile m itice, compusese imnuri reng
pentru atenieni. între altele, Paus3n^ ; i„:
imnurile închinate Demeţrei, lui Artemi ,
Poseidon, lui Eros şi Charitelor.
PAN2. (ITâf.) Pan era zeul păstorilor Şi al
turmelor, care pare să fi fost originar^cun
cadia, deşi cultul lui s -a răspândit in
Grecia si s-a generalizat chiar şi în arara *
elene. Èra înfăţişat ca un demon, ju n iatai|
şi jum ătate animal. Figura sa, cu barbă, ar
expresie de viclenie animalică, plină de n
şi cu bărbia foarte proeminentă. Avea a
coame în frunte. Trupul său era acoperi
păr şi avea pîbioare şi copite de ţap. Jig*
zestrat cu o deosebită agilitate, alergand ro
iute şi urcându-se cu uşurinţă pe stanei- _
asemenea, ştia să se ascundă în tufişun, pen
a pândi Nimfele sau pentru a dormi m timp
căldurilor de la amiază, când era PeT},. «
să-l deranjezi. îi plăcea în mod deose1d u
coarea izvorelor şi um bra pădurilor. ” n n flirjie
acestea, el întruchipa nu numai gustu
păstorilor, ci şi ale turmelor lor. Pan era
divinitate înzestrată cu o activitate şexu
deosebită. El urmărea Nimfele şi băieţii **
cu o pasiune la fel de mare. Avea chiar rejp -
taţia, atunci când căutările sale răm aneau
rezultat, că încerca să se satisfacă singur.
Atributele obişnuite ale lui Pan erau un
0 bâtă de păstor,’o coroană din raniun de p
sau o ramură de pin ţinută în mână. Mitu
sale erau rare şi legendele în care apare er .
general târzii, produse de imaginaţia poeţ
alexandrini, care au evocat adesea acest
mon pitoresc, obişnuit idilei rustice,
gendele care par cele mai vechi erau cele leg
te de naşterea sa. Acestea erau f o a r t e divers .
Pan èra necunoscut în poemele hom en ;
Un imn considerat homeric, îl c e l e b r a totus
afirma că era fiul lui Hermes de pe Mun
Cilene şi al fiicei lui Driops. Când s -a nas ’
mama lui s -a speriat de copilul m °nstrplx P t
care îl adusese pe lume. Dar Hermes a in ia .
nou-născutul într-o blană de iepure şi l- a
1 Pam fos: PAUS., I, 29, 2; 38, 3; 39, 1; VIi ’ .21, 9’ fiicele lui Asclepios şi ale Lampetiei, fiica lui
, VIII, 35, 8 ;3 7 , 9; IX, 2 7 , 2 ; 29, 8; 3 1 , 9; 3 5 , f .
Pan: Hym. hom. la Pan; scol. la EUR., RhfS-,
PAUS., VIII, 36, 8; 38, 11; 42, 3;
267 şi urm.; IV, 762; Myth. Vat., I, 89; H U I., u
105; APD„ B ibi, I, 4, 3; Ep„ VII, 38 si urm.;
TZET., la LYC., 772; THÉOCR.,
urm.; scol. la v. 123; VI, 3 si urm.; DION C H K « -;
VI, 203 f ; MACROS., Sat., V, 22, 9
VIRG., Géorg., III, 392 si SERV., ad loc., si au i,
16; En„ II, 44; CIC., De N at D„ III, 22, 56; i ^ >
Nat. An., VI, 42; PLUT., De Def. Or., 419 b ; c i.
FRIES, în Ph. W , 1935, p. 1295-6; c .
HARRISSON, CI. Rev., 1926, P- 6' ° ’
REINACH, în Cultes, Mythes et Rei., IH, P-
G. HERMANSEN, în C. şi M„ II, 1939, P-
246.
Pierre G R IM A L
în Olimp; l-a aşezat aproape de Zeus şi a
arătat copilul celorlalţi zei. Văzându-1, toată
lumea devenea foarte veselă, rţiai ales Diony-
sos (în cortegiul căruia Pan, care semăna
foarte bine cu Silene şi cu Satirii, figura de
bunăvoie). Şi zeii i-a u dat numele de Pan, căci
le bucura inima tuturor (etimologie populară
pentru Pan, de la cuvântul grecesc trav, „to­
tul“. Această etimologie a fost reluată de mi-
tografi şi de filozofi, care vor vedea în zeu
întruchiparea Universului, a întregului).
Dar existau şi alte filiaţii pentru Pan. Una
.. dintre cele mai curioase îl leagă de ciclul eroic
al Odiseei. într-adevăr, se pretindea uneori că
Penelopa nu rămăsese credincioasă soţului său
în cursul îndelungatei absenţe a lui Ulise şi că
avusese mai mulţi iubiţi. Uneori, se spunea că
Antinoos, cel mai celebru dintre pretendenţi, îi
obţinuse favorurile şi Ulise, la întoarcerea sa
' îşi trimisese soţia la tatăl ei, Icarios; de acolo,
Penelopa s-ar fi dus la Mantineea, unde a fost
iubită de Hermes, care i-a dăruit un fiu, Pan.
Alte tradiţii susţineau că toţi pretendenţii, pe
rând, fuseseră iubiţii Penelopei şi că produsul
acestor iubiri multiple ar fi fost zeul Pan. Pan
s-a r fi născut în lipsa lui Ulise; când acesta
s-a întors, dezolat pentru că îşi găsise soţia
necredincioasă, ar fi plecat din nou să par­
ticipe la alte aventuri (v. Ulise).
De asemenea, Pan trecea drept un fiu al lui
Zeus şi ăl lui Hibris sau al lui Zeus şi Callisto.
în această ultimă versiune, el era fratele
geamăn al lui Arcaş, eroul care a dat numele
Arcadiei. Uneori, Pan era socotit fiul lui Eter
> şi al Nimfei Oenoe, al lui Cronos şi al Rheei,
âl lui Uranos şi al Gaiei, sau pur şi simplu al
unui păstor, numit Cratis, şi al unei’capre.
Pan o iubea pe Nimfa Echo, precum şi pe
zeiţa Selene, ale cărei favoruri le obţinuse
- oferindu-i în dar o turmă de boi albi.
La Roma, Pan era identificat fie cu zeul
Faunus (v. acest nume), din legendele pala­
tine, fie, pe un plan mai general, cu zeul
„crângurilor“, Silvan (v. acest nume).
O legendă, consemnată de Plutarh, afirma
că, în vremea lui Augustus, un navigator
auzise pe mare voci misterioase care anunţau
„moartea Marelui Pan“.
PA N A CEEA 3. (/Taud/ceta.) Panaceea era o
zeiţă care simboliza vindecarea universală cu
ajutorul plantelor. Ea trecea drept una din
Helios (Soarele). Ea avea două surori, Iaso
> (Vindecătoarea) şi Higeea, şi doi fraţi, Ma-
caon şi Podalirios.
PA N C R A TIS4. ( nayKfţdns'■} Pancratis era
fiica lui Aloeu şi a Ifimediei, fiind aşadar sora
Aloazilor (tab. 10). Atunci când celebra cultul
lui Dionysos ea a fost răpită, împreună cu
3 P anaceea: PLIN., H. N„ XXV, 30; GAL., XIV, 42;
. SUID., j . v. ‘Hmóun; PAUS., I, 34, 3.
P an cratis: DIOD. SIC., V, 50 si urm,; PARTH.,
Erot., 19.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
mama sa, în timpul unei incursiuni a tracilor
stabiliţi în Insula Naxos (numită atunci Insula
Rotundă, Strongile) şi care nu aveau destule
femei. Cei doi conducători principali ai
tracilor, Sicelos şi Hegetoros, au luptat între ei
pentru a şti care o va obţine pe Pancratis, a
cărei frumuseţe era remarcabilă. Au murit
amândoi, iar Pancratis a revenit atunci regelui
tracilor din Naxos, Agassamenos.
Peste puţin timp, Aloazii au organizat o ex­
pediţie de pedepsire împotriva Insulei Naxos.
Dar Pancratis a murit după ce a fost eliberată
de fraţii săi.
Conform legendei consemnate de Parte-
nios, cei doi răpitori ai lui Pancratis se nu­
meau Scellis şi Cassamenos (v. Ifimedia).
PA N D A R E O S1. (JlauSăpeojs') De numele
lui Pandareos se legau mituri obscure, care par
originare din Insula Creta şi din Asia Mică,
cea mai veche mărturie a lor fiind o povestire
cuprinsă în Odiseea lui Homer.
Primul episod era cunoscut de Antoninus
Liberalis şi de scoliile referitoare la Odiseea:
atunci când Rhea, tem ându-se ca soţul ei,
Cronos, să nu-1 devore pe micuţul Zeus, îl
ascunsese în tr-o peşteră din Creta, ea îi dă­
duse ca doică o capră şi ca paznic un câine
vrăjit, din aur. După detronarea lui Cronos,
capra fusese transformată într-o constelaţie şi
câinele a ajuns să păzească sanctuarul lui Zeus
din Creta. Dar Pandareos, fiul lui Merops,
furase acest câirte şi îl dusese pe Muntele Sipil
din Libia, unde îl încredinţase lui Tantal.
Apoi, el a plecaţ. întorcându-se, Pandareos
i-a cerut câinele lui Tantal, care a jurat că nu
l- a văzut vreodată. Atunci, a intervenit Zeus,
care l-a prefăcut pe Pandareos în stâncă, drept
pedeapsă pentru furt şi pe Tantal l-a aruncat
sub Muntele S ip il,’ ca pedeapsă pentru
jurăm ântul fals. O altă versiune era ur­
mătoarea: câinele fusese încredinţat lui Tantal
si Hermes ar fi venit să -l ceară, pentru Zeus.
b e c i lui Hermes i-a r fi spus Tantal, sub
jurăm ânt, că nu văzuse vreodată câinele. To­
tuşi, Hermes a reuşit să descopere animalul.
Zeus l-a pedepsit atunci pe Tantal, ca şi în
versiunea precedentă. Cât despre Pandareos,
se povestea uneori că îi fusese frică, aflând de
soarta lui Tantal, si că fugise, cu soţia sa,
Harmotoe, şi cu fiicele sale. Se dusese la
Atena şi de acolo în Sicilia. D ar Zeus l-a ucis,
împreună cu Harmotoe. Fiicele au fost răpite
de Harpii.
Odiseea făcea aluzie la acest mit referindu-
se la fiicele lui Pandareos. în tr-o zi, lipsită de
speranţă, Penelopa dorea o moartea rapidă,
asemănătoare celei care le cuprinsese pe
fiicele lui Pandareos. Acele fiice, după
moartea părinţilor, rămăseseră fără nici un
sprijin pe lume, iar zeii, de milă, hotărâseră să
1 P a n d a reo s: Odys., XX, 66 şi urm., şi scol.; XIX, 518
si scol. si EUST., ad loc.; PAUS., X, 30, 1 si urm.;
ÀNTON. LIB„ Tr., 36; cf. 11; scol. la PIND., Ol.,
X, 90 şi 97.
383
le ia sub protecţia lor. Afrodita le-a adus de
mâncare, Hera le-a dat înţelepciune şi fru­
museţe, Artemis eleganţă, Atena îndemânare
manuală; apoi, când educaţia lor se încheiase,
Afrodita a urcat o clipă în Olimp, pentru a -i
cere lui Zeus să le găsească soţi potriviţi. în
acel scurt interval de timp, Harpiile s-a u repe­
zit asupra tinerelor fete, le-au răpit şi le-au
dat ca sclave Eriniilor, în Infern.
Tradiţiile diferă în privinţa numărului şi
numelui fiicelor lui Pandareos: uneori, ar fi
fost două, Camiro si Clitie sau Cleotera şi
Merope; alteori, ar fi fost trei, Cleotera, Me-
rope şi Aedon.
Acest ultim nume leagă mitul lui Pan­
dareos, aşa cum apărea în Odiseea, de o
poveste din zona Miletului, povestea
Rândunicii şi a Privighetorii, în care Chelidon
şi Aedon (care purtau numele acestor păsări)
erau tot fiicele unui om numit Pandareos (v.
Aedon). Acest Pandareos primise de la De-
metra darul de a nu-1 durea niciodată
stomacul, indiferent de cantitatea de mâncare
pe care ar fi înghiţit-o.
PA NDAROS2. (ndvSapos.) Pandaros era
căpetenia unui contingent pe care Licienii din
Troada îl trimiseseră în ajutorul regelui Priam.
El era originar din cetatea Zeleia si era fiul
unui bătrân, numit Licaon (v. darcabos).
Apollo însuşi îl învăţase arta de a trage cu
arcul. De asemenea, în ciuda sfaturilor date de
tatăl său, el a venit la Troia ca luptător pe jos,
refUzând (din zgârcenie), să folosească un car
de luptă şi caii necesari. în timpul armistiţiului
dintre troieni şi greci, în timp ce Paris şi Me-
nelaos luptau între ei, zeiţa Atena, luând în­
făţişarea troianului Laodocos, l-a îndemnat să
tragă o săgeată împotriva lui Menelaos. Astfel,
armistiţiul a fost încălcat şi războiul a reîn­
ceput.
Pandaros a luptat apoi împotriva lui Dio-
med, dar a fost ucis şi se considera că era
vorba de o pedeapsă ’pentru jurăm ânt fals,
deoarece încălcase armistiţiul.
Vergiliu consemna că Pandaros avea ca
frate un alt arcaş, Eurition.
PA NDION3. (TTavSiwi'.) Pandion era nu­
mele purtat de cel puţin trei personaje mi­
tologice, dintre care doi regi din dinastia lui
Erihtonios din Atena.
2 P an d aro s: II., II, 824 si urm.; IV, 86 la 147; V, 95 la
120; 166 la 296; APD., Ep„ III, 34; IV, 1; HYG.,
Fab., 112; DICT. CR., Bell. Troian., II, 35 si urm.;
, VIRG., En„ V, 495 si urm.
J Pandion: I) APD., B ibi, III, 14, 7 si urm.; PAUS., I,
3 si urm.; IV, 1, 6-8; TZET., Chil., I, 174 si urm.;
V,’ 671 si urm.; HYG., Fab., 48; CONON,’ Narr.,
21; scol.’la ARISTOPH., Ois., 212; 368; Ov., Mét.,
VI, 426 si urm.; SERV., la VIRG., E cl, VI, 78. 2)
APD., B ibi, III, 15, 5; PAUS., I, 5, 3; IV, 1, 6 si
urm.; 2, 6; STRAB., IX, 392; XII, 573; XIV, 667;
DIOD. SIC., IV, 55; scol. la ARISTOPH., Acharn.,
961; SUID., s. v. Xóes; EUSÉB., Chron., I, 183. 3)
APD., III, 15, 1; scol. la SOPH., Antig., 980.
 384 Pierre G R IM A L

1. Primul era fiul lui Erihtonios şi al P A N D O R A . (ITauSojpa.) Pandora era, în-

Naiadei Praxiteea (tab. 11). Unit cu Zeuxippe, tr-u n mit prelucrat de Hesiod, prima femeie
care îi era mătuşă (o soră a mamei sale), Pan­ de pe pământ. Ea a fost creată de către Hefais-
dion a avut doi băieţi şi două fete: Erehteu şi tos şi Atena, ajutaţi de toţi zeii, la porunca lui
Boutes, Procne şi Filomela. I se mai atribuia şi Zeus. Fiecare zeu i-a dăruit o calitate; Pan­
un bastard, numit Oeneu (diferit de eroul din dora a primit frumuseţea, graţia, îndemânarea
Calidon, v.Oeneu), erou care dăduse numele manuală, puterea de convingere etc. însă
unui trib atic. Pnadion a jucat un rol în le­ Hermes a pus în inima sa minciuna şi viclenia.
genda despre Filomela şi Procne (v. Filo­ Hefaistos i-a făurit chipul după imaginea
mela). El încheiase căsătoria Procnei cu regele zeiţelor nemuritoare şi Zeus a destinat-o
Traciei, Tereu, în schimbul unui tratat, prin pedepsirii neamului omenesc, căruia Prometeu
care Tereu se angaja să-l ajute în lupta îm ­ tocmai îi adusese focul divin. Acesta a fost
potriva tebanilor conduşi de Labdacos. Se darul pe care toţi zeii l-au făurit oamenilor,
spunea că a murit de supărare, în urm a neno­ spre nenorocirea lor.
rocirilor suferite de fiicele sale. Legendele în poemul său intitulat M unci şi zile, He­
situau în vremea domniei sale venirea în Atica siod povestea că Zeus a trim is-o la Epimeteu,
a lui Dionysos şi a Demetrei. La moartea lui care, uitând sfatul fratelui său, de a nu primi
Pandion, puterea a fost împărţită între Erehteu nici un dar de la Zeus, a luat-o de soţie, sedus
şi Boutes. Primul a primit tronul regatului, iar de frumuseţea sa (v. Epimeteu). în casa lui
cel de-al doilea a primit funcţia de mare preot Epimeteu, exista un ulcior (Hesiod nu ne
(v. Erehteu şi Boutes), spune cum era acel ulcior; în literatura m i­
2. Al doilea rege al Atenei, numit Pan­ tologică se vorbeşte despre „cutia Pandorei“),
dion, era strănepotul celui precedent (tab. 11). uncare conţinea toate relele. El era acoperit cu
Tatăl său era Cecrops II, fiul lui Erehteu şi al tuluicapac, ce împiedica împrăştierea conţinu­
său. Abia ajunsă pe pământ, Pandora,
Praxiteei. Mama sa era Metiadousa, fiica lui chinuită de curiozitate, a ridicat capacul şi
Eupalamos. Pandion i-a urmat la tron tatălui toate relele s-au răspândit asupra omenirii.
său şi a fost al optulea rege al Atenei. în tim­ Doar speranţa, care era la fund, nu a putut să
pul domniei lui, a avut loc venirea lui Oreste, iasă, deoarece Pandora pusese capacul la loc.
care a fost purificat după uciderea mamei sale Alte tradiţii susţineau că acel ulcior ar fi cu­
(v. Oreste). Cu ocazia acestei veniri, Pandion prins nu relele, ci lucrurile bune şi că fusese
ar fi instituit Sărbătoarea Ulcioarelor, în tim­ adus lui Epimeteu ca dar de nuntă, de către
pul vechii sărbători a Antesteriilor (această Pandora, din partea lui Zeus. Deschizându-1
întâmplare era uneori atribuită domniei lui fară să chibzuiască, Pandora a lăsat lucrurile
Demofon, ceea ce se potriveşte mai bine cu bune să zboare si să se întoarcă în sălaşul
cronologia obişnuită, deoarece Demofon, fiul zeilor (pe Muntefe Olimp), în loc să rămână
lui Tezeu, aparţinea generaţiei care a partici­ printre oameni. în acest fel, oamenii au ajuns
pat la războiul împotriva Troiei şi avea o vâr­ să fie bătuţi de toate relele; numai speranţa,
stă între cea a lui Agamemnon şi cea a lui biată consolare, le-a mai rămas.
Oreste, v. Demofon). O altă concordanţă cro­ Despre Pandora, fiica lui Erehteu, v. Hia-
nologică era următoarea: în aceeaşi epocă cintide.
Zeus o răpise pe Europa şi Cadmos venise în P A N D O R O S 3. (TTâuSaipos'■) Pandoros era
Europa să o caute. unul dintre fiii lui Erehteu şi al Praxiteei (tab.
Se povestea că Pandion fusese alungat de 11). El trecea drept fondatorul cetăţii Chalcis
pe tron printr-o revoltă a verilor săi, fiii lui din Eubeea.
Metion. El fugise atunci în Megara, la curtea
regelui Pilas, care îi dăduse în căsătorie pe PA N D RO SO S4. (JTduSpoaos'.) Pandrosos
fiica sa, Pilia. Atunci când Pilas însuşi a fost era una din cele trei fiice ale lui Cecrops şi ale
obligat să părăsească Megara (v. Pilas), rega­
tul a revenit lui Pandion. Uneori, căsătoria cu
Pilia era plasată înaintea revoltei lui M etion şi 2 P aHYG.,
n d o ra : HÉS., Théog., 571 si urm.; Tr„ 60 si urm.;
Fab„ 142; APD., B ib i, I, 7, 2; ET. MAGN.,
a fiilor săi. .5. v.; BABRIOS, Fab. Aesop., p. 122, 13 (éd.
Pandion a avut cu Pilia patru fii: Egeu, Schn.); PAUS, I, 24, 7; PLIN., H. N„ XXXVI, 19;
Pallas, Nisos si Licos. Anthol. gr., III, p. 92; cf. M. GUARDUCCI, II mito
3. în sfârşit, un alt Pandion era unul di Pandora, S. M. S. R„ 1927, p. 14 si urm.; A. H.
dintre fiii lui Fineu şi al Cleopatrei. împreună SMITH, în Journ. Hell. St., XI, p. 278 si urm.; J. E.
cu fratele său, Plexippos, el a fost învinuit pe HARRISŞON, ibid., XIX, p. 205; XX, p. 99; Cf.
PICARD, Le péché de Pandora,, Aer., 1932, p. 39-
nedrept de mama vitregă şi orbit de tatăl său 57; H. TURCK, Pandora and Eva, W eimar, 1931;
(v. Cleopatra şi Fineu). L. SÉCHAN, Pandora, l'E ve grecque, B. A. G. B„
P A N D O C O S 1. (TTâvSoKOS\) Pandocos, . 1929, n° 23, p. 3-36.
adică „Primitorul“, era tatăl Palestrei. El a fost J P andoros:
II., 281,38.
APD., Bibl., III, 15, 1; EUST., la HOM.,
ucis de către Hermes (v. Palestra). Pandrosos: APD., Bibl., III, 14, 2 şi urm.; PAUS., I,
2, 6; 18, 2; Ov., Mét., II, 558 si urm.; scol. la V II, I,
334; POLL., VIII, 103; SUID., 5. v . < t> o iviK r|ta
1 Pandocos: ET. MAGN., 647, 56. ypamvaia; ATHÉNAGORAS, Le g. p ro Christo, 1.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
lui Aglauros, ea însăşi fiica unuia din regii
Aticii, Acteos (tab. 4). Celelalte două surori
ale sale erau Aglauros (sau Agraulos) II şi
Herse. îm preună cu surorile ei, Pandrosos a
comis crima de a deschide coşul în care Atena
îl ascunsese pe micuţul Erilîtonios (v. acest
nume). Pentru acest lucru, ea a fost pedepsită
cu moartea.
Uneori, celor trei surori li se adăuga a
patra, numită Phoenice.
Pandrosos era considerată prima femeie
care a tors vreodată. I se închinase un cult pe
Acropole şi se spunea că exista o iniţiere în
misterele sale.
PA N G E O S1. (Jlayyai os'.) Pangeos era un
erou trac, fiul lui Ares şi al Critoboulei.
Deoarece îşi violase fără să vrea propria fiică,
el s-a străpuns cu sabia pe muntele care, în
amintirea lui, a primit numele de Pangeu.
PA N ID ES2. (TTav[8r|v.) Panides era un rege
al cetăţii Chalcis din Eubeea. El era fratele
regelui Amfidamas şi, la jocurile funebre
celebrate în onoarea acestuia, se spunea că
Homer şi Hesiod au concurat unul împotriva
celuilalt’ în cadrul unei întreceri poetice.
Panides a vrut să-i dea premiul lui Hesiod,
deoarece găsea mult mai util cântecul aces­
tuia, care era consacrat muncilor agricole, în
timp ce.H om er nu cânta decât despre lupte şi
război. însă publicul nu a acceptat judecata sa
şi premiul a revenit lui Homer. în vorbirea
obişnuită, o judecată lipsită de gust era numită
,judecata lui Panides“.
PA N O PE U 3. (Tlavowev*.) Panopeu era ero­
ul care a dat numele cetăţii Panopeea din Fo-
cida Orientală. Prin tatăl său, Focos, el făcea
parte din neamul lui Eac (v. acest nume), iar
prin m am a sa, Asteria, din neamul lui Deu-
calion, prin Xoutos (tab. 8 şi 30). El avea un
frate geamăn, numit Crisos’ faţă de care era
animat de o ură fără milă. Se povestea că cei
doi copii se băteau încă din pântecul mamei
lor (v. totuşi Crisos). Panopeu l-a însoţit pe
Amfitrion în expediţia împotriva Tafienilor şi
jurase, pe Atena şi Ares, că nu va da nimic
înapoi din prada pe care o va lua. Dar, nu şi-a
respectat jurământul si a fost pedepsit pentru
sperjur prin fiul său, Epeios, care, desi era un
luptător curajos, a fost un războinic slab. El a
participat la războiul Troiei şi a construit calul
de lemn (v. Epeios).
Panopeu apărea în piesa Electra de Sofocle
(în care purta numele de Phanoteu); el era de
partea lui Egist, în timp ce Pilade, nepotul său,
era de partea lui Oreste. Astfel s-a manifestat
I Pangeos: PS.-PLU T., De Fl„ III, 2.
P anides: TZET., Prol. ad Op. Hes., VI, 15, p. 14 si
, urm.; Cert. Horn. ?i Hes., Ill, 14.
P anopeu: PAUS., II, 29, 2 si urm.; ET. BYZ., s. v.
TravoTni; TZET., la LYC., 53; 930 si urm.; 939;
APD., B ib l, II, 4, 7; scol. la EUR., Or., 33; la 17/.,
II, 520; PLUT., Thes., 20; PLAT., Ion, 533 a; 11,
XXIII, 665; Ov„ Met., VIII, 312; SOPH., El., 45 si
urm.; 670 si urm.
385
ână la nivelul urmaşilor vechea ură dintre
anopeu şi Crisos.
PA N TO O S4. (ndvOoo“.) Pantoos apărea, în
Iliada, ca unul dintre bătrânii troieni care îl
însoţeau pe Priam. El avea trei fii, Hiperenor,
Euforbos şi Polidamas. Soţia lui se numea
Frontis. Se povestea că acest Pantoos era
originar din Delfi şi era consacrat cultului lui
Apollo. în timpul’ primei cuceriri a cetăţii
Troia (de către Heracles), Priam trimisese o
delegaţie să consulte oracolul din Delfi. La
întoarcere, delegaţii l-au adus cu ei pe Pan­
toos, pentru a păstra relaţii durabile cu Delfi.
Se mai spunea că trimisul lui Priam era unul
dintre fiii lui Antenor, care se îndrăgostise de
Pantoos, un preot al lui Apollo de la templul
din Delfi,.şi care îl răpise şi îl adusese cu forţa
la Troia. în compensaţie, Priam îl numise pe
Pantoos preotul lui Apollo, în Troia. Pantoos a
fost ucis de greci în momentul cuceririi cetăţii.
PA PH O S. (ITd<f>os'.) V. Pa/os.
PA R E B IO S5. (ITapaiŞios'.) Perebios era un
locuitor din regiunea Bosforului Traciei, nu
departe de regatul lui Fineu. Tatăl său comi­
sese un sacrilegiu prin doborârea unui pin
consacrat Hamadriadelor, cu toate că acestea
îl imploraseră să cruţe arborele. Nimfele l-au
pedepsit lovindu-1 cu sărăcie, pe el şi pe fiul
său. Dar Fineu l-a învăţat cum să învingă
acest blestem. El i-a dezvăluit că trebuia să
ridice un altar şi să ofere sacrificii de ispăşire
Nimfelor, ceea ce a şi făcut, iar blestemul a
încetat. Recunoscător’ Parebios a rămas unul
dintre cei mai credincioşi slujitori ai lui Fineu.
PA R A LO S6. (ITapaXo\) Paralos era un
erou atenian care se spunea că inventase na­
vele de război. în onoarea sa, trirema oficială
a cetăţii Atena se numea Paraliana.
*PA RCE7. Parcele erau, la Roma, di­
vinităţile destinului, identificate cu Moirele
greceşti (v. acest nume), cărora le-au preluat,
încetul cu încetul, toate atributele. La origine,
se pare că Parcele au fost, în străvechea religie
romană, demoni ai naşterii. însă acest carater
primitiv s-a pierdut foarte repede în faţa
atracţiei provocate de Moire. Erau înfăţişate
ca nişte torcătoare, măsurând după voia lor
viaţa oamenilor. Parcele erau, ca şi Moirele,
trei surori: una prezida naşterea, a doua
căsătoria şi a treia moartea. Cele trei Parce
erau reprezentate, în Forum, prin trei statui,
numite în mod curent Cele Trei Zâne (Tria
Fata, cele trei „Destine“).
4 Pantoos: II., III, 146; XIV, 450; XVI, 808; XVII, 40;
scol. la XII, 211, 511; XV, 522; LUC., Le Coq, 17;
SERV., la VIRG., En„ II, 318; VIRG., En„ II, 319;
5 43 0-
P arebios: APOLL. RH., Arg., II, 456 şi urm., şi scol.
. ad loc.
6 P aralos: Scol. la DÉMOSTH., VIII, 29; XXI, 570;
HARPOCRATION, s. v.; PLIN., H. N„ VII, 57;
7 XXXV, 101; CIC., Verr., IV, 60, 135.
Parce: GELL., III, 16, 10.
386
P A R IS 1, (napi?.) Paris, numit şi Alexandru
(v. mai jos), era fiul cel mic al lui Priam şi al
Hecubei. Naşterea sa a fost precedată de o
minune. Mama sa, în timp ce îl purta în pântec
si era aproape să-l aducă pe lume, s -a văzut,
in vis, dând naştere unei torţe, care dădea foc
cetăţii Troia. Priam i-a cerut fiului său Esacos
(pe care l-a avut cu o altă soţie, numită
Arisbe) să-i explice visul şi Esacos i-a spus
că acel copil care avea să se nască va provoca
distrugerea Troiei şi l-a sfătuit să-l facă să
dispară încă de 1â naştere (despre o altă
tradiţie, v. Hecuba). Dar, în loc să ucidă co­
pilul, Hecuba l-a abandonat pe M untele Ida.
Paris a fost crescut de către păstori, care l-au
luat si i-au dat numele de Alexandru (adică
Omul care Protejează sau Omul Protejat),
pentru că nu murise pe munte, ci fusese „pro­
tejat“. După o altă variantă, Paris fusese aban­
donat de un servitor al lui Priam, Agelaos, la
porunca regelui. Timp de cinci zile, o ursoaică
venise să alăpteze copilul. Cum, după cele
cinci zile, Agelaos l-a regăsit viu, l-a luat şi
l-a crescut. Paris a crescut şi a ajuns un bărbat
de o mare frumuseţe şi de’ o mare vitejie. El
proteja turmele împotriva hoţilor, ceea ce i-a
adus porecla de Alexandru (v. mai sus).
în sfârşit, o altă legendă povestea că,
amăgit de un oracol, Priam pusese să fie ucis,
în locul fiului său, fiul Cillei, Mounippos,
crezând că acela ar fi fost desemnat de visul
Hecubei că ar putea fi fatal pentru cetate (v.
Cilla).
D ar Paris a revenit în cetate şi s -a făcut
cunoscut în felul următor. în tr-o zi, servitorii
lui Priam s-au dus să caute, în turmele pe care
le păzea Paris, un taur pe care acesta îl în­
drăgea în m od deosebit. Ştiind că animalul era
destinat ca premiu la jocurile funebre organi­
zate în amintirea fiului lui Priam, pe care toţi
îl credeau mort la o vârstă fragedă şi care nu
era altul decât el însuşi, Paris i-a urm at pe
servitori, hotărât să ia el însuşi parte la jocuri
şi să recâştige animalul său favorit. Şi, într-a-
aevăr, el a obţinut victoria la toate’ probele,
împotriva propriilor săi fraţi, care nu ştiau cine
este. Iritat, unul din ei, Deifob, a scos sabia
1 P aris: APD., B ib i, III, 12, 5 si urm.; scol. la VII., III,
325; TZET., la LYC., 86; CI C., D e Div., I, 21, 42;
HYG., Fab., 91; 92; 107; 110; 113; VIRG., En.,
VII, 319 si urm.; SOPH., trag, picrdutä Alexandros
(cf. NAUCK, Tr. gr. fr., 2° ed., p. 150); EUR., id.
(ibid., p. 373 si urm.); Androm., 284, si scol. la v.
293; Iph. Aul., 573 si urm.; 1284 urm.; Hel., 676
si urm.; Troy., 924 si urm.; II., III, 15 si urm.; 310
si urm.; VI, 312 si urm.; 530 si urm.; VII, 1 si urm.;
354 si urm.; VIII, 80 si urm.; XI, 369 si urm.; 504
si urm.; 581 si urm.; XII, 93; VIII, 660 si urm.; 765
si urm.; XV, 369 si urm.; XXII, 359-360; trag,
pierdutä ENNIUS; Öv., Her., XVI; Met., XII, 598
si urm.; LUC., Dial. des Dieux, 20; DICT. CR.,
Bell Tr., I, passim; TZET., Posthorn., 385 si urm.;
SERV., la VIRG. En., V, 370; VI, 57; LACT.
PLAC., la STAT,, Achil., I, 134. V. Ahile; Elena.
Cf. K. REINHARDT, Das Parisurteil, Francfort,
1938.
Pierre G R IM A L
împotriva lui şi a vrut să-l ucidă. Paris a cău­
tat atunci refugiu în altarul lui Zeus. Casandra,
sora sa, prezicătoarea, l-a recunoscut atunci,
şi Priam, fericit că îşi regăsise fiul pe care îl
credea mort, l-a primit si i-a redat locul ce i
se cuvenea în casa regala. în alte versiuni, nu
Casandra era cea care îl recunoscuse pe tânăr,
în mod miraculos, ci Paris însuşi, aducând
hainele în care fusese îmbrăcat în momentul
abandonării, a reuşit să-şi dovedească identi­
tatea cu uşurinţă.
Al doiiea episod al legendei lui Paris era
cel al Judecăţii, din care avea să izbucnească
Războiul Troiei. Atunci când zeii se adunaseră
la nunta lui Thetis cu Peleu, Eris (Discordia),
a aruncat un măr de aur în mijlocul lor,
spunând că mărul trebuia acordat „celei mai
frumoase“ dintre cele trei zeiţe: Atena Hera şi
Afrodita. Dar a apărut o problemă; nimeni nu
voia să-şi ia răspunderea de a decide între cele
trei divinităţi, iar Zeus l-a însărcinat pe Her-
mes să le conducă pe Hera, Atena şi Afrodita
pe Muntele Ida din Troada, unde Paris avea să
judece disputa. Atunci când a văzut di­
vinităţile apropiindu-se, lui Paris i-a fost fiică
şi a vrut să fugă. însă Hermes l- a convins că
nu avea de ce să se teamă şi i-a prezentat
cazul, poruncindu-i să joace rolul de arbitru,
în numele voinţei lui Zeus. Atunci, una după
alta, cele trei zeiţe şi-au pledat propria cauză
în faţa lui Paris. Fiecare i-a promis protecţie şi
daruri deosebite, dacă ar fi judecat în favoarea
sa. Hera s-a angajat să -i asigure stăpânirea
întregii Asii. Atena i-a promis înţelepciunea şi
victoria în toate luptele. Afrodita s-a mulţumit
să-i promită iubirea Elenei din Sparta. Paris a
hotărât că Afrodita era cea mai frumoasă.
Poeţii au brodat cu plăcere pe această temă,
care a fost preluată şi ae sculptori şi de pictori.
Paris era înfăţişat ca păstor, într-un decor
silvestru, lângă un izvor. Mitografii sceptici au
afirmat uneori că Paris păcălise trei ţărănci,
dornice să-şi dovedească frumuseţea, sau că
visase toate acestea, în timp ce era singur şi
păştea turmele pe munte.
Până la venirea zeiţelor şi până la Judecată,
Paris iubise o Nimfă de pe Muntele Ida, nu­
mită Oenone (v. acest nume). Atunci când
Afrodita i-a promis iubirea Elenei - cea mai
frumoasă dintre toate femeile - el a părăsit-o
si a plecat spre Sparta. în această călătorie,
faris a fost însoţit, după o tradiţie, de către
Enea, care primise poruncă de la Afrodita
însăşi. Helenos şi Casandra au prezis în zadar
consecinţele aventurii, deoarece nimeni nu i-a
crezut. Când au ajuns în Peloponez, Enea şi
Paris au fost primiţi de fraţii Elenei, Dioscuriî,
care i-au condus la palatul lui Menelaos. La
rândul său, Menelaos i-a prim it cu ospitalitate
şi i-a prezentat Elenei. Apoi, Menelaos fiind
chemat în Creta, pentru funeraliile bunicului
său, Catreu (v. Menelaos), el a încredinţat
Elenei grija faţă de oaspeţi, poruncindu-i să-i
găzduiască în Sparta oricât de mult ar fi dorit
să rămână. Curând, Paris a determ inat-o să-l
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
iubească, copleşind-o cu daruri. A fost ajutat
în cucerirea sa de fastul oriental cu care era
înconjurat şi de frumuseţea sa, amplificată şi
mai mult prin voinţa Afroditei, protectoarea
sa. Elena 1 s -a alăturat, a adunat toate co­
morile disponibile şi, părăsindu-şi fiica,
Hermione, m vârstă de nouă ani, a fugit cu el
în timpul nopţii.
în legătură cu peripeţiile călătoriei de la
Sparta până în Asia Mică, precum şi despre
versiunile foarte diferite ale legendei, v.
Elena.
întors la Troia, Paris a fost foarte bine
primit de către Priam şi de toată casa regală, în
ciuda profeţiilor sumbre ale Casandrei.
în timpul războiului Troiei, rolul atribuit lui
Paris nu a fost deloc strălucit. La începutul
Iliadei, grecii si troienii căzuseră de acord să
reglementeze diferendul printr-o luptă în doi
între Paris şi Menelaos. Paris a fost învins şi a
fost salvat doar prin intervenţia protectoarei
sale, Afrodita, care l-a ascuns într-un nor
gros. Peste puţin timp, luptele au reînceput.
Mai târziu, deoarece nu apărea printre lup­
tători, Hector a venit la Elena să-l caute şi i-a
poruncit să participe la lupte. Paris a ascultat,
l-a ucis pe Menestios, i-a rănit pe Diomed,
Macaon, Euripilos, şi a luat parte la atacul
împotriva taberei grecilor. L -a ucis pe
Echenor şi apoi pe Deiocos.
Iliada îl înfăţişa uneori pe Paris înarmat cu
armament greu (platoşă, scut, lance şi sabie).
Dar, cel mai adesea, Paris trecea drept un
arcaş şi în această calitate el va juca un rol în
moartea lui Ahile.
M oartea lui Ahile era ultimul mare episod
al legendei lui Paris, înaintea morţii sale.
Soarta lui Ahile fusese prezisă de Hector, în
momentul morţii sale. Atunci când Ahile,
după ce îl ucisese pe Memnon, i-a respins pe
troieni până sub zidurile cetăţii, Paris l-a oprit
cu o săgeată, care l-a rănit în singurul loc
vulnerabil de pe trupul său, la călcâi. însă,
dacă săgeata fusese trasă de Paris, ea a fost
dirijată de către Apollo însuşi. O altă versiune
susţinea că, în realitate, nu Paris, ci Apollo
fusese cel care a tras săgeata. în sfârşit, mai
târziu, când a fost dezvoltat episodul’ iubirii
dintre Ahile şi Polixene, se pretindea că eroul,
dispus să -i trădeze pe greci, din iubire pentru
tânăra fată, şi să lupte alături de troieni, a fost
atras într-o ambuscadă si ucis de către Paris,
în templul lui Apollo Ifimbreanul. Paris se
ascunsese în spatele statuii zeului. Şi astfel, se
justifica profeţia lui Hector, care spusese că
inamicul său va fi ucis în acelaşi timp de Paris
şi Apollo.
Paris însuşi a fost ucis de o săgeată trasă de
Filoctet, care i-a traversat pântecul. Rănit
mortal, el a fost dus în afara câmpului de
luptă. El a trimis atunci oameni să-i ceară
Oenonei, care avea daruri de vindecătoare, un
leac împotriva otrăvii cu care erau impregnate
săgeţile lui Filoctet (v. acest nume); dar Oe-
none a refuzat mai întâi să-l salveze pe cel
387
care o părăsise, iar atunci când i s-a făcut, în
sfârşit, milă de el, era prea târziu (v. Oenone).
PARNASSOS1. (ITapi'aaaos'.) Pamassos
era eroul care a dat numele Muntelui Pamas,
consacrat lui Apollo. El trecea drept fiul unei
Nimfe, numită Cleodora, şi al lui Poseidon.
Dar, mitografii aminteau şi de un tată „muri­
tor“, numit Cleompompds. Pamassos ar fi
fondat străvechiul oracol al lui Pytho, care a
fost apoi ocupat de Apollo. Tot el ar fi inven­
tat divinaţia prin observarea zborului
păsărilor.
PA R R H A SIO S2. (Tlappăcnos\) Parrhasios
era un erou din Arcadia, fiul lui Licaon (v.
acest nume), sau fiul lui Zeus şi tatăl lui Ar­
caş, eroul care dăduse numele ţinutului. I se
atribuia fondarea cetăţii arcadiene Parrhasia.
Plutarh povestea că Nimfa Filonome, fiica
lui Nictimos şi a Arcadiei, avusese cu Ares
doi gemeni, pe care îi abandonase pe Muntele
Erimant, de teama tatălui ei. Dar o lupoaică
i-a alăptat pe cei doi copii, care au fost găsiţi
de păstorul Tilifos. Acesta le-a dat numele de
Licastos şi Parrhasios si i-a crescut ca pe fiii
săi. M a i’târziu, cei doi gemeni au preluat
puterea în Arcadia. Paralelismul dintre această
legendă, fără îndoială târzie şi legenda lui
Romulus şi Remus este evidentă.
PARSO NDES3. (TTaeaajvSrjS'-) Parsondes,
sau Parsondas, era un persan, care a fost eroul
unei aventuri singulare. Războinic viteaz,
vânător îndrăzneţ, el era favoritul regelui
Mezilor, Arteos. De mai multe ori, el îi ceruse
acestuia să-i acorde funcţia de satrap al
Babilonului, care era deţinută de un bărbat
efeminat, numit Nanaros. Dar Arteos refuzase
întotdeauna. în cele din urmă, Nanaros, aflând
intenţiile lui Parsondes, a hotărât să se răz­
bune. El a promis o recompensă oricui i-1 va
aduce. Şi, într-o zi, când Parsondes se
rătăcise, ’la vânătoare, în apropierea Babilo­
nului, el s-a întâlnit cu oamenii lui Nanaros,
care l-au îmbătat, l-au convins să petreacă
noaptea cu ei şi, când l-au văzut adormit, l-au
legat cu lanţuri şi l-a u predat inamicului său.
Acesta l-a dat eunucilor să-l radă şi să-l
oblige să ducă o viaţă de femeie, în harem.
Curând, Parsondes a învăţat să cânte la ţiteră,
să danseze, să se împodobească şi a devenit
una din femeile satrapului. A dus această viaţă
timp de şapte ani, după care a reuşit, cu ajuto­
rul unui’ eunuc, să ducă un mesaj regelui
Arteos, care îl credea mort. Aflând că favori­
tul său trăia, Arteos a trimis un sol la Nanaros
să-i ceară eliberarea lui Parsondes. Nanaros a
răspuns că nu ştia unde este, dar, ameninţat cu
moartea de către Arteos, l-a predat în cele din
urmă pe Parsondes, care se efeminase atât de
1 Parnassos: PAUS., X, 6, 1.
1 P arrh asio s: ET. BYZ., s. v.; SERV., la VIRG., En„
, XI, 31; PLUT., Parali, min., XXXVI, 2, 378.
3 Parsondes: NICOL. DAM., fr. 10; DIOD. SIC., II,
33.
 388 Pierre G R IM A L

mult încât trimisul regelui l-a recunoscut cu munte, împreună cu Telef, şi că îl însoţise pe
mare greutate dintre cele o sută cincizeci de acesta în Misia, apoi a luat parte la expediţia
femei din haremul lui Nanaros. împotriva lui Idas £îhtr-o legendă consemnată
Atunci când Parsondes a revenit la curtea doar de Hygin). In Misia, Partenopeos s-a
lui Arteos, el a cerut răzbunare, fiindcă, căsătorit cu Nimfa Climene şi a avut uft fiu,
•spunea el, speranţa răzbunării era cea care îl Tlesimenes.
ţinuse în viaţă în timpul lungii şi infamei lui Numele său (care aminteşte de Partenos,
captivităţi. Arteos a promis să-l pedepsească „Fecioara“) provenea, în prima versiune, de la
pe Nanaros, dar acesta, prin daruri preţioase, a îndelunga feciorie păstrată de mama sa (v.
reuşit să-l corupa pe rege, care a refuzat până Atalantă). în cea de-a doua versiune, numele
la urină să-i facă dreptate lui Parsondes. s-ar fi datorat faptului că fusese abandonat,
Atunci, acesta a părăsit curtea regală si, în imediat după naştere, pe Muntele Partenion.
fruntea a trei mii de oameni, a fugit la Cadu- Fiind de o mare frumuseţe şi de un deosebit
sieni, unde sora sa era căsătorită cu unul din curaj, Partenopeos a participat la expediţia
cei mai importanţi nobili ai ţinutului. Războiul Celor Şapte, în ciuda sfaturilor mamei sale,
a izbucnit. Datorită îndemânării sale, Parson­ Atalant’a, care îi prevăzuse o moarte violentă.
des a obţinut victoria. Cadusienii l-a u ales La jocurile fondate la Nemeea, în onoarea lui
rege si, de atunci, războiul nu a mai încetat Arhemoros - Ofeltes (v. acest nume), el a
între Klezi şi Cadusieni. La moartea lui Par­ obţinut victoria la tragerea cu arcul. El a fost
sondes, urmaşul său, care jurase să nu încheie ucis în faţa cetăţii Teba de către Periclimenos,
nicioadată pace cu inamicii săi, a continuat un fiu al lui Poseidon, sau, după alte versiuni,
aceeaşi politică. Această situaţie a durat până de către Asfodicos ori de către Amfîdicos. în
când Cyrus i-a învins pe Cadusieni şi i-a sfârşit, Staţiu urmează o tradiţie conform
obligat să facă parte din Imperiul său. căreia Drias, nepotul lui Orion, ar fi fost cel
P A R T E N O P E 1. (TTapdevoTjji.) Partenope care l-a rănit mortal pe Partenopeos.
El a avut un fiu, numit Pfomahos (sau
era una dintre Sirene, al cărei mormânt era
arătat călătorilor la Neapole. împreună cu Stratolaos, ori Tlesimenes, v. mai sus), care a
surorile sale (v. Sirene), ea s-a aruncat în participat la expediţia Epigonilor.
mare; trupul i-a fost aruncat de valuri pe ţăr­ PA R TEN O S3. (JIapdevos) Partenos, adică
mul napolitan, unde i s-a ridicat un monu­ „Fecioara“, era numele a cel puţin două ero­
ment. ine.
O altă versiune a legendei povestea că 1. Partenos era fiica lui Stafilos şi a lui
Partenope era o tânără frumoasă, originară din Chrysothemis. Ea avea două surori, Rhoeo (v.
Frigia, care s-a îndrăgostit de Metiohos, dar acest nume) şi Molpadia.
nu a vrut să încalce, pentru el, jurăm ântul de Stafilos încredinţase lui Partenos şi M ol­
castitate pe care îl făcuse. Ca pedeapsă pentru padia sarcina să vegheze asupra vinului său (a
pasiunea sa, ea şi-a tăiat părul şi s-a exilat de cărui descoperire era atunci recentă printre
bunăvoie în Campania, unde s-a consacrat lui oameni). Dar cele două fiice au adormit. în
Dionysos. Iritată, Afrodita a prefăcut-o în timp ce ele dormeau, porcii, de care tot ele
Sirenă. trebuiau să aibă grijă, au pătruns în pivniţa
P A R T E N O P E O S 2. (TTapdevonai cs\) Unul unde care
era vinul şi au spart toate vasele de lut
erau pline cu vin. Trezindu-se, fetele
din cei Şapte Comandanţi Militari care au
pornit împotriva Tebei, Partenopeos, era con­ şi-au dat seama de dezastru şi, tem ându-se de
siderat ca venind fie din Arcadia, fie din Ar- mânia tatălui lor, pe care îl ştiau nemilos, ele
golida. în prima versiune, el era fiul Atalantei; au fugit la ţărm şi s-au aruncat în mare de la
însă tradiţiile erau diferite în privinţa tatălui înălţimea unor stânci. Din afecţiune pentru
ele, Apollo le-a salvat din cădere şi le -a dus
său. Uneori era socotit fiul ilegitim al lui Me- în două cetăţi din Chersonezul Traciei,
leagru, alteori fiul legitim al lui Melanion. în
tradiţia care îl prezintă ca fiind originar din Partenos în cetatea Boubastos, unde a fost
Argolida, Partenopeos era fratele lui Adrast şi primită cu onoruri divine, şi Molpadia în ce­
tatea Castabos, unde a fost onorată sub numele
fiul lui Talaos şi Lisimahe (tab. 1 şi 26).
Se povestea că el fusese abandonat pe de Hemiteea.
2. Partenos era şi numele eroinei care a
fost prefăcută în Constelaţia Fecioarei. în
legătură cu identitatea ei, tradiţiile diferă. O
1 P arten o p e: ET. BYZ., .v. v. X apriiW aai, si N lanoX is;
EUST., la Odys., XII, 167, p. 1079; la DEN. PER., versiune susţinea că era fiica lui Apollo şi
358; LYC., Alex., 717 şi urm.; TZET., ad loc.; Chrysothemis. Ea a murit tânără şi tatăl său a
5 SERV., la VIRG., Gèorg., IV, 563. transformat-o în constelaţie. O alta versiune o
Partenopeos: Scol. la SOPH., Oed. Col., 1320, si prezenta ca fiica lui Zeus şi Themis, şi o iden­
SOPH., ibid., 1320 şi urm.; APD., B ib i, I, 0, 13; tifica cu Dice, Justiţia, care trăise pe pământ în
III, 6, 3 şi urm.; 9, 2 şi urm.; PAUs., III, 12, 9; IX,
18, 6; EUR., Phénic., 150; 1153 si urm.; scol. la v..
150; HYG., Fab., 70; 71; 99; 10Ò; 270; SERV., la 3 P artenos: 1) DIOD. SIC., V, 12. 2) HYG., Astr.
VIRG., En., VI, 480; ESCH., Sept, 534 şi urm.; Poét., II, 25; ERAT., Catast. 9; ARAT., Phén., 96;
STAT., Silv., II, 6, 40 şi urm.; Théb., IV, 246 şi si scol. la v. 97; VIRG., Ecl., IV; scol. la VIL,
urm.; VI, 556 şi urm.; IX, 831 şi urm. XXII, 29.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 389

vremurile Vârstei de Aur. Această tradiţie a încât toate femeile care îl iubeau mureau,
fost urm ată în m od deosebit de Vergiliu care, devorate de şerpi care le ieşeau din toate
în Egloga a IV -a, vedea în revenirea Conste­ părţile trupului (v. Minos). kegele a fost
laţiei Fecioarei semnul prevestitor al unei scăpat de acest blestem de către Procris (v.
epoci a dreptăţii. Se mai spunea că era fiica lui acest nume).
Asteos şi a Hemerei, sau a lui Icarios (iden- în Laconia, exista un oracol al Pasifaei, dar
tificându-se, în acest caz, cu Erigone) (v. se povestea că această Pasifae era, în realitate,
aceste nume), sau chiar a Demetrei, ori a Tes- fie troiana Casandra, fie Dafne, fie o fiică a lui
piei, una din fiicele zeului-râu, eroina care a Atlas, care ar fi fost iubită de Zeus, devenind
dat numele neamului Tespiilor din Beoţia. mama lui Ammon, zeul din Cirene (şi care era
PA S IF A E 1. (IJacn^arj.) Pasifae era soţia lui adorat sub numele de Zeus-Ammon).
Minos (tab. 28) si fiica lui Helios şi a lui PA T R O C L U 2. (ndrpoKÂos-.) Patroclu era
Perseis (tab. 14). fea avea doi fraţi, Perses şi prietenul lui Ahile, în Iliada lui Homer. El era
Eetes, regele Colchidei, şi o soră, vrăjitoarea fiul lui Menoetios (el însuşi fiul Eginei şi al
Circe. lui Actor), fiind deci înrudit’cu Ahile, care era,
Legenda cea mai celebră referitoare la Pasi­ prin tatăl său, Peleu, si prin bunicul său, Eac,
fae a avut ca loc de desfăşurare Insula Creta şi strănepotul aceleiaşi iEgine (tab. 30). Pentru
se referă la iubirile sale „monstrouase“ cu un numele mamei sale, v. Menoetios.
taur. Se povestea, în acest sens, că Minos, în Prin tatăl său, Patroclu era un Locrian din
momentul în care a pretins tronul Cretei, ce­ Opont, dar venise încă de tânăr să locuiască în
ruse zeilor un semn privind îndreptăţirea sa (v. Tesalia, la curtea lui Peleu. Cel mai adesea se
Minos). Oferind un sacrificiu lui Poseidon, el povestea că el ucisese, într-un acces de mânie,
îl rugase pe zeu să facă în asa fel încât să în timp ce juca arşice, un copil, numit Cli-
apară din mare un taur, promiţând, în schimb, tonimos (sau Clison’imos), fiul lui Amfidamas.
să-i sacrifice animalul. Dar, atunci când Po­ El a trebuit atunci să se exileze şi a fost primit
seidon i-a ascultat rugăciunea, Minos a re­ de către Peleu, care i-a dat drept tovarăş pe
fuzat să îşi îndeplinească promisiunea. Drept propriul său fiu, Ahile. Patroclu a fost crescut
pedeaspă, ’Poseidon a făcut ca taurul să devină împreună cu Ahile şi, ca şi acesta, a învăţat
furios şi, mai târziu, i-a inspirat soţiei sale, arta medicinei. O tradiţie afirma că ar fi fost
Pasifae’ o iubire irezistibilă faţă de acest ani­ printre pretendenţii la mâna Elenei; dar el nu
mal. De asemenea, se spunea că ar fi fost o avea nevoie să fie legat prin jurăm ântul faţă de
pedeapsă trimisă de Afrodita, deoarece Pasifae Tindar (v. Elena) pentru a -şi urma prietenul la
dispreţuise cultul zeiţei sau că zeiţa răzbuna Troia.
prin tânăra fată jignirea pe care i-o adusese Prietenia dintre Patroclu şi Ahile a rămas
Helios, atunci când dezvăluise lui Hefaistos proverbială. Se afirma chiar că legăturile
iubirea ei ascunsă cu Ares (v. Afrodita). Neşti- care-i uneau ar fi fost şi mai strânse. în timpul
ind cum să-şi potolească pasiunea, Pasifae a debarcării în Misia (v. Ahile), Patroclu era
cerut sfatul ingeniosului Dedal, care a făcut o alături de prietenul său, pentru a lupta îm ­
junincă atât de perfectă, atât de asemănătoare potriva lui Telef; împreună cu Diomed, el a
unui animal real, încât taurul s-a înşelat. Pasi­ salvat cadavrul lui Tersandros. A fost el însuşi
fae a luat loc în interiorul acelei imitaţii şi rănit de o săgeată, însă a fost îngrijit şi vinde­
astfel a putut avea loc acea unire monstruoasă, cat de Ahile.
din care s-a născut o fiinţă jumătate om, Faptele sale eroice în faţa zidurilor cetăţii
jumătate taur, Minotaurul (v. acest nume). Troia au fost numeroase. El a jucat un rol in
Aflând aventura, Minos a fost foarte iritat epopeile eroice ciclice, nu numai în Iliada. De
împotriva lui Dedal si i-a interzis să pără­ exemplu, se spunea că el l-a r fi vândut în
sească Insula Creta. £>ar, se spunea că el a Insula Lemnos pe fiul lui Priam, Licaon, luat
reuşit să fugă, beneficiind de complicitatea prizonier de către Ahile (v. Licaon). El a par­
Pasîfaei (despre versiunea cea mai obişnuită a ticipat şi la cucerirea cetăţii Limessos şi la
legendei lui Dedal, închis în Labirint, după raidul împotriva Insulei Sciros. în Iliada ’, Pa­
victoria lui Tezeu, v. Dedal). troclu apare de mai multe ori. El a predat-o pe
I se atribuiau Pasifaei o mare gelozie şi ta­sclava Briseis crainicilor trimişi de Agamem-
lente de vrăjitoare, asemănătoare celor mani­ non şi, în timp ce căpeteniile greceşti veniseră
festate de sora ei, Circe, şi de nepoata sa,
Medeea, fiica lui Eetes. Pentru a-1 împiedica Petroclu: II, I, 337 şi urm.; IX, 190 şi urm.; 558 şi
pe Minos să iubească alte femei, în afară de urm.; XI, 596 şi urm.; 642 şi urm.’; 804 şi urm.;
ea, Pasifae le-ar fi pregătit un blestem, astfel XV, 390 şi urm.; XVI, 1 şi urm.; 130 şi urm.; 278
şi urm.; şi cânt. X V I,passim ; XVIII, 1 şi urm.; 262
şi urm.; 543 şi urm.; XVIII, 1 şi urm.; 151 şi urm.;
Pasifae: ANTON. LIB., Tr„ 41; APD., B ib i, I, 9, 1; 314 si urm.; XIX, 276 si urm.; XXIII, passim;
III, 1, 2; 15, 1; TZET., la LYC., 174; DIOD. SIC., Odys., XXIV, 79; Ov., Pont., I, 3, 73;
IV, 60 si urm.; 77; APOLL. RH., Arg., III, 999; HELLANICOS, fr. 57; STRABON, 425; 584 si
HYG., Fab., 40; scol. la EUR., Hippol., 47; 887; urm.; 596; APD., B ib i, III, 10, 8; 13, 8; Epitome,
VIRG., Bucol., VI, 46 şi urm.; şi SERV., la v. 57; IV, 6 si urm.; A T H £n., XIII, 601 a; PIND., O l,
Ov., A rt d ’Aimer, I, 289 şi urm.; PLUT., Agis, 9; IX, 70; Epic. g r.fr. (Kinkel), p. 20; PAUS., III, 19,
EUR., trag. pierdută Cretanii. 13; IX, 5, 14.
 390 Pierre G R IM A L

în solie la Ahile, Patroclu era alături de călătoriilor acestuia, apoi s-a stabilit în Sicilia,
prietenul săii. Mai târziu, când grecii au fost în unde a fondat cetatea Alontion.
dificultate, Ahile l-a trimis să afle veşti de la 2. Un alt erou numit Patron era un în­
Nestor. Acolo, el l-a îngrijit pe Euripilos, care soţitor al lui Evandru, la Roma. Cum acest.
tocmai fusese rănit, şi, întorcându-se la Ahile, Patron primea cu plăcere în casa lui oameni
i-a prezentat prietenului său situaţia critică din săraci, numele său a fost folosit în denumirea
tabăra aheeană. Patroclu l-a îndemnat pe instituţiei romane a Patronatului.
Ahile să reia lupta sau, cel puţin, să -i permită ■ *PAX2. Pax, adică Pacea, era o abstracţie
lui să revină printre luptători, împreună cu
Mirmidonii. Ahile i-a dat voie să îmbrace divinitată, la Roma. Invocată adesea, în primul
secol î. Hr., în cursul războaielor civile, Au-
chiar propria sa armură şi să intre în luptă. gustus
Curând, Patroclu a făcut’ un adevărat măcel pentru aa consacra pus să i se ridice un altar la Roma,
printre troieni. I-a ucis, pe rând, pe: Pirehmes, dinii. Mai târziu, restabilirea
împăratul
definitivă a or­
Vespasian, apoi
Areilocos, Pronoos, Testor, Enlas, Erimas, Domiţian, i-au consacrat un templu, în Foru­
Amfoteros, Epaltes, Tlepolemos, Echios, mul pe care l-au construit şi pe care l-au nu­
Piris, Ifeu, Evippos, Polimelos, Sarpedon, mit Forumul Păcii.
Trasidem, Stenelas, Adrast, Autonoos, Efe-
clos, Perimos, Epistor, Melanippos, Elas, PEG A S3. (nijyaaos■.) Pegas era un cal
Moulios, Pilartes. In momentul în care. troienii înaripat, care a jucat un anumit rol în mai
se retrăgeau în fugă şi el intenţiona să -i ur­ multe legende, în special în cele legate de
mărească, Apollo a intervenit şi l-a respins. Perseu şi de Bellerofon. Se spunea că numele
Patroclu a mai reuşit să-l ucidă pe Cebrion, său provenea din cuvântul grecesc care în­
conducătorul carului de luptă al lui Hector, dar semna „izvor“ (mr/yr]) şi se povestea că se
curând, cu ajutorul lui Apollo, Hector l- a ucis. născuse „la izvoarele t)ceanului“, adică în
în jurul cadavrului lui Patroclu, căruia în­ Extremul Occident, atunci când Gorgona a
vingătorul trebuia să-i ia armele (armura di­ fost ucisă de către Perseu. Uneori, legenda
vină a lui Ahile) ,drept pradă, s -a încins o susţinea că acest cal divin ar fi ieşit din gâtul
luptă între troieni şi greci. în această luptă, Gorgonei - şi atunci, el era, ca şi Chrysaor,
îndelungată si înverşunată, M enelaos s-a dis­ născut în acelaşi timp, fiul lui Poseidon şi al
tins în mod deosebit.’ Antiloh, fiul lui Nestor, a Gorgonei; alteoh, se admitea că se născuse’ din
fost cel care a venit să-i anunţe lui Ahile pământ, fecundat de sângele acesteia. După ce
moartea prietenului său. Copleşit de durere, s-a născut, Pegas a zburat spre Olimp, unde
Ahile a venit atunci, fară armé, în mijlocul s-a pus în serviciul lui Zeus, aducându-i ful­
luptătorilor. El a scos un ţipăt şi, auzindu-i gerul.
vocea de care se temeau atât de mult, troienii în privinţa întâlnirii dintre Bellerofon şi
au fugit, abandonând cadavrul. Pegas, tradiţiile diferă. De exemplu, se
Ahile, lăsând deoparte ranchiuna faţă de povestea că însăşi zeiţa Atena îi adusese calul,
Agamemnon, nu se mai gândea decât să-l cu frâul pus, luî Bellerofon sau că Poseidon
răzbune pe prietenul său Patroclu. întreaga i-1 dăduse eroului, ba chiar că Bellerofon l-a r
parte finală a Iliadei cuprinde descrierea fu­ fi găsit în timp ce se pregătea să bea apă de la
neraliilor acestuia şi a morţii lui Hector. izvorul Pirene.
Aceste funeralii au fost marcate de sacrifi­ Datorită acestui cal înaripat, Bellerofon a
carea a douăsprezece tinere troiene luate pri­ putut să ucidă Himera şi să obţină victoria,
zoniere de către Ahile pe malurile râului Sca- singur, împotriva Amazoanelor (v. Bellero­
mandni şi de jocurile funebre la care au parti­ fon). După moartea lui Bellerofon, Pegas a
cipat toate căpeteniile grecilor. Ahile i-a ridi­ urcat din nou în lăcaşul zeilor. în timpul con­
cat un mormânt pe locul rugului funebru. cursului de „canto“ dintre fiicele lui Pieros (v.
Mai târziu, după moartea lui Ahile, cenuşa Pieride) şi Muze, Muntele Helicon s-a umflat
lui Patroclu a fost pusă alături de cea a de plăcere şi ameninţa să atingă cerul. La
prietenului său. O tradiţie susţinea că Patroclu porunca lui Poseidon, Pegas a lovit muntele
ar fi continuat să trăiască, împreună cu Ahile, cu copita, pentru a-1 obliga să-şi reia dimen­
Elena, Aiax, fiul lui Telamon, şi Antiloh, în siunile normale. Helicon s-a supus, dar, în
Insula Albă (Insula Leuce, astăzi Insula Şer­
pilor), de la vărsarea Dunării în M area Nea­
gră. 2 Pax: TIB. I, 10, 45 si urm.; HOR., Chant sec., 57 si
PA T R O N 1. (/larpcuv.) Doi eroi mitologici , urra.; PETR., Sat.. 124, v. 249 si urm.; DION
CASS., LXVI, 15, 1; SUET., Vespa’s., 9.
se numeau Patron. Pegas: HES., Theog., 276 si urm.; 325; PIND., Ol„
1. Unul din ei apărea în Eneida, unde se XIII, 60 si urm.; Isthm., VI, 44; APD., Bibl., II, 3,
spunea că a participat la jocurile funebre or­ 2; IV, 2 si urm.; STRAB., VIII, 6, 21, p. 379;
ganizate în onoarea lui Anchise. Aflăm, prin­ PAUS., II, 3, 5; 4, 1; 31, 9; IX, 31, 3; scol. la VII.,
tre altele, că acest Patron era originar din VI, 155; EUR., Ion, 988 si urm.; Ov., Met., IV, 784
Acam ania şi se alăturase lui Enea, în cursul si urm.; V, 256 si urm!; ANTON. LIB., Tr„ 9;
TZET., la LYc., 835 si urm.; HYG., Fab., 151;
ARAT., Phen., 205 si urm.; HYG., A sir. poet., II,
1 P a tro n : 1) DEN. HAL., I, 51; VIRG., En.. V, 298. 2) 18; DEN. PERIEG., 869 si urm.; AVIEN., 1033;
PLUT., Rom., 13. cf. JUV., Sat., 111,118.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
locul unde îl lovise Pegas, a ţâşnit un izvor,
num it Hippocrene, adică „izvorul’ calului“ .
Un alt izvor, din cetatea Trezen, era atribuit
unei lovituri de copită aplicată de Pegas. în
cele din urmă, Pegas a fost transformat în
constelaţie. Una din penele lui Pegas ar fi
căzut în apropiere de Tars, dând numele
cetăţii.
P E IT O 1. (ÎTeidaj.) Trei personaje m i­
tologice feminine au purtat acest nume.
1. Peito era „Puterea de Convingere“
divinizată. Cel mai adesea, ea figura în corte­
giul divinităţilor secundare ce o însoţeau pe
Afrodita. Uneori trecea drept fiica zeiţei Ate
(Eroarea sau Greşeala). Dar alte mituri,
provenite dintr-o reflecţie privind valoarea
Convingerii în cetate,„o prezentau drept soră
cu Tihe şi Eumonia (întâmplarea şi Ordinea)
şi fiica lui Prometeu.
2. Hesiod aminteşte şi el de o eroină nu­
m ită Peito, una dintre ’fiicele lui Oceanos şi
Tethys. E a s-a r fi căsătorit cu primul Argos
(v. acest nume).
3. în acelaşi ciclu arcadian, mai apărea
încă o Peito. Ea era soţia lui Foroneu şi mama
lui Egialeu şi a lui Apis (pentru alte variante
ale legendei, v. Foroneu).
PE L A S G O S2. (IleĂacryos'.) Cel puţin trei
eroi, care au dat numele poporului „mitic“ al
Pelasgilor, au purtat acest nume. Pentru că se
considera că Pelasgii ocupaseră Peloponezul
si Tesalia, existau mai mulţi eroi numiţi astfel
in Peloponez şi în Tesalia.
1. în legenda care circula în Arcadia, e-
xistau două filiaţii distincte ale eroului Pelas-
gos. Una din variante îl considera fiul Niobei
si al lui Zeus (tab. 18). Căsătorit cu Oceanida
Meliboea, sau cu Nim fa Cillene ori cu
Deianira, Pelasgos a avut un fiu, numit Li-
caon, tatăl a cincizeci de fii (v. Licaon), eroi
care au dat numele majorităţii cetăţilor arcadi-
ene, şi al unei fiice, Callisto, iubită de Zeus şi
devenind astfel mama eroului Arcaş, care a
dat numele ţinutului Arcadia. De asemenea, o
altă legendă arcadiană îl considera pe Pelas­
gos, tatăl lui Licaon, primul om care a trăit
vreodată în Arcadia şi s -a r fi „născut din
pământ“. El a dom nit’ primul asupra acestui
ţinut, inventând folosirea caselor şi deosebind
plantele utile de cele dăunătoare.
2. A doua genealogie a lui Pelasgos a
fost consemnată de Pausanias (tab. 17). El era
fiul lui Triopas şi al lui Sosis (sau Sois). Avea
doi fraţi, Iasos şi Agenor. Descindea din
Peito: 1) PAUS., I, 22, 3; ESCH., Agam., 385 si urm.;
ALCMAN, apud, PLUT., D e Fort. Rom., IV, 318
b. 2) HÉS., Théog., 349; scol. la EUR., Phén.,
, U 23.
1 Pelasgos: 1) APD., Bibi., II, 1, 1; III, 8, 1; STRAB.,
V, 221; DEN. HAL., I, 11 si urm.; scol. la EUR.,
Or., 1642; PAUS., VIII, 1, 4. 2) Scol. la EUR., Or.,
920; HYG., Fab., 145; PAUS., I, 14, 2; II, 24, 1;
STRAB., 370. 3) DEN. HAL., I, 17; scol. la
APOLL. RH., Arg., I, 580.
391
Niobe şi Zeus, la a patra generaţie, iar din
Foroneu la a cincea generaţie. Acest Pelasgos
era din Argolida şi nu din Arcadia. El o
primise în casa lui pe zeiţa, Demetra, atunci
când aceasta îsi căuta fiica. în onoarea zeiţei,
Pelasgos a ridicat templul Demetrei Pelasgis.
El a avut o fiică, numită Larissa, care a dat
numele citadelei din Argos (v. Larissa).
3. în sfârşit, în legendele tesaliene, era
cunoscut un alt Pelasgos, care nu ar fi fost
tatăl, ci fiul Larissei, avându-1 drept tată pe
zeul Poseidon (tab. 17). El a avut doi fraţi,
Aheos şi Ftios. împreună cu ei, el a părăsit
Peloponezul, ţinutul său de origine şi a ocupat
Tesalia, care se numea atunci Hemonia. Ei au
alungat din ţinut pe vechii locuitori, care erau
sălbatici. A u împărţit ţinutul în trei părţi şi
acestea au fost numite după numele lor,
Ahaia, Ftiotida şi Pelasgiotis. Mai târziu, la
distanţă de cinci generaţii după aceste eveni­
mente, urmaşii acestor cuceritori au fost, la
rândul lor, alungaţi din ţinut de către Cureţi şi
Lelegi. După alte vicisitudini, o parte dintre
aceşti „Pelasgi“ au emigrat în Italia.
PE L E U 3. (irrjXevs'.) Peleu, regele cetăţii
Ftia din Tesalia, era celebru mai ales pentru
meritul de a fi fost tatăl lui Ahile. El era fiul
lui Eac şi al lui Endeis, fiica lui Sciron. Peleu
avea. un frate bun, numit Telamon, şi un frate
vitreg, Focos, fiul lui Eac şi al’ Nereidei
Psamate (tab. 30). Cu toate acestea, mitografii
remarcaseră, încă din antichitate, că Telamon
nu era unanim considerat drept fratele lui Pe­
leu, ci prietenul său, adesea. în acest caz, Te­
lamon ar fi fost fiul lui Acteos şi al Glaucei (v.
Telamon).
Telamon şi Peleu, fiind geloşi pe
îndemânarea lui Focos la toate felurile de
exerciţii fizice, au hotărât să-şi ucidă fratele.
Au tras la sorţi pentru a şti care din ei avea să
pună în practică asasinatul. Sorţii l-a u desem­
nat pe Telamon, care l-a ucis pe Focos
aruncându-i discul în cap. Alte tradiţii
susţineau că moartea ar fi fost accidentală sau
că principalul vinovat era, în realitate, Peleu.
Oricum ar fi fost, Eac a descoperit crima şi i-a
izgonit p e cei doi fii ai săi departe de cetatea
Egina. In timp ce Telamon s-a dus în Insula
Salamina, Peleu a ajuns la curtea regelui Euri-
tion, fiul lui Actor, în cetatea Ftia din Tesalia.
Eurition l-a purificat în urma crimei sale şi i-a
3 Peleu: APD., Bibi., III, 12, 6 si urm.; 13, 1 si urm.; II.,
XVIII, 83 si urm.; 432 si urm.; PIND.,' Pyth., III,
167; VIII, 140 si urm.; Ném., IV, 88 si urm.; V, 46
si urm.; scol. la Ném., IV, 80; V, 25; EUR., Iph.. la
Aul., 701 si urm.; 1036 si urm.; Androm., 1128 si
urm.; scol. la Troy., 1128; trag, pierdutä de Pélée;
scol. la ARISTOPH., Nuées, 1063; APOLL. RH.,
Arg., I, 90 si urm.; scol. la I, 224, 528; DIOD. SIC.,
IV, 27; 72; PAUS., II, 29, 9; V, 18, 5; HYG., Fab.,
14; Ov., Met., VII, 476 si urm.; XI, 235 si urm.;
TZET., la LYC., 175; 9 0 i; ANTON. LIB., 'Tr., 38;
CATULLE, 64, passim; DICT. CRET., Bell. Troi.,
VI, 7 si urm. Cf. R. K. DAVIS, Peleus and Thetis.
Oxford, 1924.
 392
dat în căsătorie pe fiica sa, Antigona, precum
şi o treime din regatul său. Cu Antigona, Peleu
a avut o fiică, numită Polidora, care s—a
căsătorit cu Boros, fiul lui Perieres.
Dar, chiar şi în cetatea Ftia, Peleu a fost
urmărit de mânia Psamatei, mam a lui Focos.
Aceasta i-a trimis un lup care i-a atacat tur­
mele, dar, la cererea zeiţei Thetis, ea a con­
simţit să transforme acest lup într-o stană de
piatră.
Peleu a participat, împreună cu Eurition, la
vânătoarea mistreţului din Calidon, însă acolo,
el l-a ucis accidental pe socrul său. Din nou,
Peleu a trebuit să se exileze. De această dată,
el s-a refugiat în cetatea lolcos, la curtea re­
gelui Acast, fiul lui Pelias, care l-a purificat.
Tot acolo, i s-a întâmplat o aventură, care era
aproape să -l coste viaţa. Astidamia, soţia lui
Acast, se îndrăgostise de el şi i-a propus o
întâlnire, dar el nu a răspuns dorinţei acesteia.
Atunci, pentru a se răzbuna, ea a trimis Anti-
gonei, soţia lui Peleu, un mesaj prin care o
informa că Peleu era pe cale să se căsătorească
cu Sterope, fiica lui Acast, ceea ce nu era
adevărat. Disperată, Antigona s -a spânzurat.
Apoi, Astidamia l-a acuzat pe Peleu, în faţa
lui Acast, că ar fi vrut să o violeze. Neîn­
drăznind să îşi ucidă oaspetele, pe care îl puri­
ficase în urma unei crime si de care era, prin
urmare, legat prin obligaţii religioase, Acast
l-a luat pe M untele Pelion, pentru a vâna îm­
preună cu el. în timpul vânătorii, Peleu s-a
mulţumit să taie limbile animalelor pe care le
ucidea, în timp ce ceilalţi adunau vânatul. La
sfârşit, Acast a vrut să-şi bată joc de Peleu,
spunând că nu vânase nimic. Atunci, Peleu
le -a arătat limbile şi a dovedit astfel îndemâ­
narea şi vitejia sa.’ Dar, seara, fiind obosit,
Peleu a adormit pe munte. în timpul somnului,
Acast l-a părăsit, ascunzându-i sabia în băle­
gar. Atunci când s-a trezit şi a început să-şi
caute sabia, Peleu şi-a dat seama că era încon­
jurat de Centauri, care l-a r fi ucis, dacă unul
dintre aceştia, Chiroii, „Centaurul cel Bun“,
nu i-a r fi dat înapoi arma, pe care a scos-o din
ascunzătoare. O altă versiune povestea că acea
sabie îi fusese trimisă de către Hefaistos, în
momentul critic.
Mai târziu, Peleu s -a răzbunat cu multă
cruzime pe Acast şi Astidamia. Cu ajutorul lui
Iason şi al Dioscurilor, el a cucerit cetatea
lolcos, l-a ucis pe Acast, a tăiat în bucăţi tru­
pul Astidamiei şi a împrăştiat bucăţile în toată
cetatea, în momentul intrării sale.
După aceea, Peleu s-a căsătorit cu Thetis,
fiica lui Nereu. Originea acestei căsătorii era
următoarea: Zeus şi Poseidon îşi disputaseră
mâna lui Thetis, însă Themis (sau chiar Pro-
meteu) le prezisese că fiul lui Thetis va fi, în
virtutea sorţii, mai puternic decât tatăl său.
Curând, cele două divinităţi au renunţat să-i
mai facă curte şi s-au gândit să o căsătorească
cu un muritor, pentru care împlinirea acestei
profeţii nu ar fi constituit un inconvenient.
Unele versiuni puţin diferite ale legendei
Pierre G R IM A L
povesteau că Prometeu l-a r fi avertizat pe
Zeus că, dacă Thetis i-a r fi dăruit un fiu,
acesta l-a r fi detronat şi ar fi ajuns stăpânul
Cerului. Sau, Thetis însăşi ar fi refuzat să-l
iubească pe Zeus din respect faţă de Hera,
care o crescuse (v. Hera). Mânios şi dorind să
o pedepsească, Zeus a dorit atunci să o
căsătorească, de voie de nevoie, cu un muritor.
Zeii au hotărât să i-1 dea ca soţ pe Peleu. însă
Thetis a refuzat. Ca zeiţă marină, avea darul
de a lua toate înfăţişările pe care le dorea. S -a
folosit de acest dar şi s-a prefăcut pe rând în
foc, în apă, în vânt’ în arbore, în pasăre, în
tigru, în leu şi în şarpe, pentru a scăpa de îm­
brăţişările lui Peieu. Dar acesta, sfătuit de
Centaurul Chiron, a ţinut-o şi nu a lăsat-o
să-i scape, până când ea şi-a reluat chipul de
zeiţă şi femeie. Nunta a avut loc pe Muntele
Pelion. Zeii au luat parte; Muzele au cântat
oraţia de nuntă şi fiecare a adus câte un cadou
noilor căsătoriţi. Printre cadourile cele mai
remarcabile, erau amintite o lance din lemn de
frasin, oferită de Centaurul Chiron, şi doi cai
nemuritori, Balios şi Xantos, dăruiţi ele Posei­
don. Vom regăsi aceşti cai, mai târziu, la carul
de luptă al lui Ahile. ’
Căsătoria nu a fost fericită. Thetis i-a
dăruit, într-adevăr, mai mulţi copii lui Peleu,
dar i-a ucis, încercând să-i facă nemuritori (v.
Ahile). Astfel încât, atunci când Peleu, pentru
a-1 salva pe Ahile, ultimul născut, i l-a smuls
din mâini, în timp ce ea îl băgase în foc, The­
tis a fugit şi, de atunci, a refuzat cu
încăpăţânare să-şi reia viaţa alături de el (v.
Ahile).
La bătrâneţe, în timp ce Ahile era la Troia,
Peleu a fost atacat de către fiii lui Acast,
Arhandros şi Arhiteles, chiar în momentul în
care lua sfârşit războiul Troiei. Alungat din
Ftia, el a fugit în Insula Cos, unde s-a întâlnit
cu nepotul său, Neoptolem. Acolo, a fost
primit de un urmaş al lui Abas, num it Molon,
după care ar fi murit. O altă versiune, urmată
de Euripide în piesa Andromaca, îl prezintă
supravieţuindu-i lui Neoptolem şi intervenind
în favoarea Andromacăi, împotriva planurilor
Hermionei (v. Molossos). Probabil că de
aceeaşi tradiţie se leagă episodul tratat de
Dictys din Creta, în care Neoptolem l-a eli­
berat pe bunicul său, Peleu, care fusese luat
prizonier de fiii lui Acast, şi i-a redat regatul,
înainte de a fi el însusi ucis de către Oreste la
Delfi.
Peleu a mai jucat un rol, secundar într-a­
devăr, în diferite cicluri eroice legendare, cum
ar fi: expediţia Argonauţilor, vânătoarea mis­
treţului din Calidon, expediţia lui Heracles
împotriva cetăţii Troia (în care l-a însoţit pe
fratele său, Telamon) şi războiul împotriva
Amazoanelor, care se leagă de expediţia ante­
rioară. El a figurat şi printre concurenţii la
jocurile funebre organizate în onoarea lui
Pelias, la care a fost învins, în proba de luptă,
de către Atalanta (v. acest nume).
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
PE L IA S . (ITeÂids--) Pelias era, ca si fratele
său geamăn, Neleu, fiul lui Tiro şi ai lui Po-
seidon (sau al zeului-râu Enipeu, a cărui în­
făţişare o luase Poseidon) (v. Tiro), Tatăl său
„uman“ era Creteu. Fraţii săi vitregi erau
Eson, tatăl lui Iason, Feres şi Amitaon (tab.
21). Tiro a ţinut ascunsă naşterea celor doi fii
pe care i-a avut cu Poseidon şi apoi i-a aban­
donat. Tocmai atunci treceau pe acolo nişte
negustori de cai şi o iapă l-a lovit cu copita pe
unul dintre copii’ lăsându-i pe faţă o vânătaie
(în greceşte neXitou). Negustorii de cai i-au
luat pe cei doi copii gemeni şi i-au dat celui
lovit de copită numele de Pelias, iar pe celălalt
l~au numit Neleu (v. acest nume).
Alte versiuni ale legendei povesteau că cei
doi gemeni fuseseră hrăniţi de o iapă (calul era
animalul sacru al lui Poseidon). Această
tradiţie a fost urmată de Sofocle în tragedia sa,
astăzi pierdută, intitulată Tiro. Ce doi gemeni
ar fi fost atunci luaţi de un păstor şi, mai
târziu, recunoscuţi de Tiro datorită coşului din
lemn în care fuseseră găsiţi. Pelias şi fteleu au
eliberat-o atunci pe Tiro de soacra’ei, Sidero,
care o maltrata (v. Tiro). Si, cum Sidero se
refugiase în altarul Herei, felias a urm ărit-o
până în incinta sacrâ, unde a şi ucis-o, dis-
preţuind-o astfel pe zeiţă, pe care nu a încetat
să o trateze cu impietate. Această atitudine, în
cele din urmă, la capătul unei vieţi îndelun­
gate, a dus la pieirea sa.
Pelias şi Neleu şi-au disputat puterea,
N eleu fiincl expulzat ’ de fratele său. El s-a
retras în Mesenia, în cetatea Pilos (v. Neleu).
în acest timp, Pelias a rămas în Tesalia, la
Iolcos, unde s -a căsătorit cu Anaxibia, fiica
lui Bias (sau, după alte versiuni, Filomahe,
fiica lui Amfion). Pelias a avut un fiu, Acast,
şi patru fiice: Pisidice, Pelopia, Hippotoe şi
Âlcesta.
într-o zi, când Pelias intenţiona să ofere, pe
ţărm, un sacrificiu lui Poseidon, el a chemat
un mare num ăr din supuşii săi, printre care şi
pe nepotul său, Iason, care trăise la ţarâ.
Aflând despre chemarea regelui, Iason s-a
grăbit să vină la sărbătoare, însă, traversând
un râu, şi-a pierdut o sanda şi a ajuns Ia cere­
monie cu un picior desculţ. Odinioară, regele
Pelias consultase oracolul din Delfi, care îi
răspunsese să se teamă de bărbatul care ar
avea doar un picior încălţat. Când Pelias l-a
1 Pelias: Odys., XI, 235 şi urm.; APD., B ib i, I, 9, 8 şi
urm.; 27; III, 9, 2; HÉS., Théog., 993 si urm.;
DIOD. SIC., IV, 50 si urm.; HYG., Fab.,' 12; 24;
273; PAUS., II, 3, 9; IV, 2, 5; V, 8, 2; 17, 9 si urm.;
VIII, 11, 1 şi urm,; X, 30, 8; WESTERMANN,
Myth., p. 385; MÉNANDRE, Epitrépontes, 108 si
urm.; scol. la VIL, X, 334; EUST., la V X, 334;
EUST., la VOdys., XI, 253, p. 1681; EL., H. V..
XII, 42; ARISTOTE, Poét., XVI, 1454 b 25 (citant
la Tyro de SOPHOCLE, trag. pierdută); TZET., ia
LYC., 175; PIND., Pyht., IV, 129 şi urm., şi scol.
ad loc.; APOLL. RH., Arg., I, 5 şi urm.; şi scol. ad
loc.; SERV., la VIRG., EcL, IV, 34; Ov„ Met., VII,
297 şi urm.; PALAEPH., încred., 41; EUR., Méd.,
502 şi urm.
393
văzut pe Iason în această ţinută, si-a amintit
de răspunsul oracolului şi l-a întrebat pe Iason
ce ar face, dacă ar fi rege, unui om care ar
veni să-l detroneze. Iason i-a răspuns că l-a r
trimite să aducă Lâna de Aur. Poate că acest
răspuns a fost dictat de Hera, care voia astfel
să o aducă pe vrăjitoarea Medeea la Iolcos,
făcând astfel posibilă moartea lui Pelias.
Oricum ar fi rost, Pelias a luat drepţ bun
răspunsul lui Iason şi l-a trimis chiar pe el să
aducă Lâna de Aur (v. Argonauţi şi Iason).
Crezând că a scăpat definitiv de nepotul
său, asigurându-şi astfel puterea, Pelias a vrut
să-şi ucidă fratele vitreg, Eson. Acesta i-a
cerut favoarea de a-si alege felul în care avea
să moară şi s-a otrăvit bând sânge de taur.
Alcimede, ’ mama lui Iason, l-a blestemat
atunci pe Pelias şi apoi s-a spânzurat. A lăsat
un copil de vârstă fragedă, Promahos, pe care
Pelias l-a ucis. în aceste condiţii, peste patru
luni de la plecarea sa, Iason s-a întors. Deşi
dorea să răzbune moartea părinţilor şi a frate­
lui său, Iason s-a făcut că nu stie de moartea
lor şi s-a dus la Corint. De acolo, el a pregătit
însă’, împreună cu Medeea, mijloacele de a-1
pedepsi pe Pelias.
Medeea a venit atunci, singură, la curtea
regală din Iolcos si le-a convins pe fiicele lui
Pelias că era capafulă să-l întinerească pe tatăl
lor, care începuse să îmbătrânească. Pentru a
le dovedi talentele ei, ea a tăiat un berbec
bătrân, pe care l-a fiert într-un cazan, cu ier­
buri magice. După un timp, ea a scos din ca­
zan un miel. Fără să mai ezite, fiicele lui Pe­
lias l-a u tăiat în bucăţi pe tatăl lor şi l-a u pus
la fiert, după indicaţiile Medeei. D ar Pelias nu
a mai înviat. Cuprinse de groază faţă de crima
lor, fiicele lui Pelias s-au exilat de bunăvoie.
Ele au fugit în Arcadia şi, în vremea lui
Pausanias, mormântul lor era arătat călătorilor
în apropiere de templul lui Poseidon din Man-
tineea. O altă versiune susţinea că ele se
căsătoriseră, nefiind considerate vinovate,
deoarece nu fuseseră decât „instrumentele“
Medeei.
Dintre fiicele lui Pelias, doar Alcesta nu a
vrut să participe la procedura magică practi­
cată lui Pelias, fiind împiedicată de iubirea şi
respectul faţă de tatăl ei (v. Alcesta).
Acast, fiul lui Pelias, a strâns rămăşiţele
pământeşti ale tatălui său şi i-a organizat
funeralii solemne, în cursul cărora au avut loc
jocuri funebre, care au rămas celebre. Hygin
ne-a transmis lista învingătorilor, printre care
figurau Calais şi Zetes, Boreazii; Castor şi
Pollux, Dioscuni; Telamon şi Peleu, fiii lui
Eac; Heracles; Meleagru, care a fost în­
vingător la aruncarea suliţei scurte; Cicnos,
fiul lui Ares; Bellerofon, care a câştigat cursa
de călărie; la alergarea în cvadrigă, Ialaos, fiul
lui Ificles, l-a învins pe Glaucos, fiul lui Sisif;
Euritos, fiul lui Hermes, a obţinut premiul la
tragerea cu arcul; Cefal, fiul lui Deion, a în­
vins la tragerea cu praştia; Olimpos, elevul lui
Marsias, a luat premiul la flaut; Orfeu la liră;
394
Linos, fiul lui Apollo, la „canto“; Eumolpos,
fiul lui Poseidon, a ieşit învingător la cântecul
acompaniat (de către Olimpos). Uneori, mi-
tografii o aminteau şi pe Atalanta, care ar fi
câştigat premiul la luptă, împotriva lui Peleu.
în urma uciderii tatălui său, Acast i-a os­
tracizat din regatul Iolcos pe M edeea şi pe
Iason (v. totuşi aceste nume).
P E L O P IA 1. (ITeXoTreia.) Legendele cunosc
două eroine cu acest nume.
1. Pelopia se numea mama lui Egist. Ea
l-a născut, în urma unei iubiri incestuoase,
fără voia ei, cu propriul său tată, Tieste. Ea
trăia în cetatea Sicion, la curtea regelui
Tesprotos. în timp ce era însărcinată cu Egist,
Pelopia s-a căsătorit cu Atreu, prin interme­
diul ei s-a împlinit răzbunarea lui Tiest (v.
Egist, Atreu,Tiese şi tab. 2).
2. O altă Pelopia era una dintre fiicele
lui Pelias şi ale Anaxibiei (tab. 21). în urma
iubirii cu zeul Ares, ea ar fi avut un fiu, Cic-
nos.
P E L O P S 2. (TleXotfi.) Pelops era fiul lui Tan­
tal (tab. 2). M ama sa era numită uneori Clitia,
alteori Eurianassa, Euritanassa, Euritemiste
etc. Câteodată era considerată fiica unui zeu-
râu din Asia, Pactol sau Xante (râul din
Troada). Ca fiu al lui Tantal, el era originar
din Asia M ică şi a emigrat în Europa în urma
războiului purtat de Ilos împotriva lui Tantal.
Venind în Grecia, Pelops a adus cu el comori,
introducând astfel într-un ţinut, până atunci
sărac, puţin lux oriental. Se spunea că fusese
însoţit de emigranţi frigieni, ale căror
morminte erau încă arătate călătorilor în epoca
istorică, în Laconia.
Se povestea că, în copilărie, Pelops fusese
victima unei crime a tatălui său, Tantal, care îl
ucisese, îl tăiase în bucăţi şi preparase din el o
Pelopia: 1) HYG., Fab., 88; 253; Ov., Ibid, 359; scol.
la EUR., Or., 14; EL., H. V., XII, 42. 2) APD.,
2 B ib i, I, 9, 10; HYG., Fab., 24.
Pelops: IL, II, 104 si urm.; si scol. la I, 38; Cypr., fr.
9, 4; PIND., Ol., I, 40 si urm.; si scol. ad loc.;
EUR., Iphig. en Taur., 187 si urm.; scol. la v. 1; la
Or., 11; HYG., Fab., 82; 83; NIC. DAM., fr. 17;
DIOD. SIC., IV, 74; WESTERMANN, Myth., p.
580; PAUS., I, 41, 5; II, 5, 7; 6, 5; 14, 4; 15, 1; 18,
2; 22, 3; 26, 2; 30, 8; 33, 1; V, 1, 6 si urm., 8, 2; 10,
6 si urm.; 13, 1 si urm.; 14, 10; 16, 4; 17, 7; 24, 7;
25, 10; 27, 1; V l’, 19, 6; 20, 7; 20, 17 si urm.; 2 1 ,6 ,
21, 9; 21, 11; 22, 1; 22, 8; VIII, 14, 2, 14, 11 si
urm., IX, 40, 11; X, 18, 2; THUC., I, 9; ATHÉN.,
XIV, 625 e; ET. BYZ., s. v. ITeXoTTouuricros; LYC.,
Alex., 152 si urm.; si TZET., ad loc.; Posthorn.,
571-579; Chil., VI, 508-515; SERV., la VIRG.,
Géorg., III, 7; SEXT. EMP., adu. Mathem., I, 12;
PLIN., H. -N., XXVIII, 34; APD., B ib i, II, 4, 5 si
urm.; DEN. HAL., V, 17. Cf. H. W. PARKE, The
bones o f Pelops..., Hermathena, 1931, p. 153-162;
O. BORGERS, La Légende de Pélops... (v. Rev.
Bel. Phil., 1936, p. 769); A. LESKY, D ie griech.
Pelopidendramen und Seneca’s Thyester, W. S.,
XLIII, p. 172-198. R. VALLOIS, Les origines des
Jeux olympiques, II, R. E. A., XXXI (1929), p.
113-133. V. si art. Hippodamia 1.
Pierre G R IM A L
mâncare cu sos. Acest fel de mâncare a fost
apoi servit zeilor. Anumiţi mitografi pretin­
deau că Tantal procedase astfel din evlavie,
deoarece era mare foamete în regatul său şi nu
avea o altă victimă de oferit zeilor. D ar’ cel
mai adesea, se spunea că Tantal voise să pună
astfel la încercare clarviziunea divină. Toţi
zeii au recunoscut carnea pe care le-o servise
gazda şi nimeni nu a mâncat, cu excepţia De-
metrei, care, fiind înfometată, a m âncat un
umăr înainte de a -şi da seama despre ce era
vorba (după alte tracliţii, Ares sau chiar Thetis
s-ar fi făcut vinovaţi de acest act). Dar zeii au
refăcut trupul lui Pelops si i-a u redat viaţa. în
locul umărului care îi fusese mâncat, ei au
făcut unul din fildeş - relicvă care era arătată
călătorilor, mai târziu, în cetatea Elis.
După reînvierea sa, Pelops a fost iubit de
Poseidon, care l-a suit la cer, unde i-a slujit
ca paharnic. Curând el a fost trimis pe pământ,
deoarece tatăl lui se folosea de el pentru a fura
nectarul şi ambrozia zeilor, oferind-o murito­
rilor. Poseidon a rămas totuşi protectorul său
si i-a dăruit doi cai înaripaţi. El l-a ajutat în
îupta împotriva lui Oenomaos, pentru a obţine
mâna Hippodamiei (pentru detalii, v. Oe­
nomaos, Hippodamia şi Mirtilos).
Din căsătoria sa cu Hippodamia, Pelops a
avut un mare număr de copii, al căror nume a
fost redat diferit în diferite versiuni. Atreu,
Tiest şi Plistene au fost menţionaţi de către
toţi mitografii. Uneori li se mai adăuga Chry-
sippos (care era considerat câteodată drept fiul
lui Pelops şi al unei Nimfe, numită Axiohe, v.
Chrysippos si Pitteu). Printre fiicele sale erau
menţionate Âstidamia, care trecea uneori drept
mama lui Amfitrion, şi Hippotoe, mama lui
Tafios, eroul care a dat numele Insulei Tafos
şi pe care l-a avut cu zeul Poseidon.
Numele lui Pelops era legat şi de fondarea
Jocurilor Olimpice. El ar fi fost cel care le-ar
fi fondat primul, apoi, aceste jocuri ar fi căzut
în desuetudine şi ar fi fost reînfiinţate de
Heracles, în amintirea şi în onoarea lui Pelops.
Aceste jocuri erau uneori considerate drept
jocuri funebre dedicate memoriei lui Oe­
nomaos.
în timpul războiului Troiei, prezicătorul
Helenos a dezvăluit, între alte condiţii, că
cetatea nu ar putea fi cucerită dacă oasele lui
Pelops (sau unul din umerii săi) nu ar fi fost
aduse la Troia. Din această cauză, aceste
oseminte ar fi fost aduse din cetatea Pisa în
Troada. La întoarcere, ele au dispărut în tim­
pul unui naufragiu, dar un pescar le -a regăsit.
Pentru un alt Pelops, fiul lui Agamemnon şi
al Casandrei, v. Casandra.
*PEN A ŢF. Zeii Penaţi erau divinităţi ro­
mane care protejau vatra sau căminul casei.
Din acest motiv, ei erau asociaţi Vestei, dar se
3 P enati: PLAUT., Mere., 834 si urm.; CIC., De Nat.
Deor. II, 68; FIRM. MAT., De Err. Pr. Rel., 14, 1;
SERV., la VIRG., En., III, 12; II, 325; XI, 211;
SOLIN., I, 22; DEN. HAL., I, 68.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
deosebeau de Lari. în timp ce Larii erau în­
făţişaţi prin statui de cult, Penaţii au rămas
muft timp „puteri“ nevăzute, simple abstracţii.
Aşa cum fiecare casă particulară avea Penaţii
săi, şi statul roman îi avea pe ai săi, aduşi m
Italia de către Enea. Aceşti Penaţi, înfăţişaţi
prin statuile a doi tinferi’ în poziţia aşezat,
aveau un templu la Velia, în Roma. Aceste
divinităţi nu aveau mituri propriu-zise.
P E N E L E O S 1. (TTrjveĂeas.) Peneleos era un
erou din Beoţia, care a figurat printre preten­
denţii la m âna Elenei, Era fiul lui Hippalcimos
sau al lui Hippalmos. Uneori apărea şi în-
tr-una din listele Argonauţilor, dar a fost’cele­
brat în mod deosebit în Iliada lui Homer. în-
tr-adevăr, el a condus la Troia un contingent
Beoţian, form at din douăsprezece nave. I-a
ucis pe Ilioneu şi pe Licon, fiind apoi el însuşi
rănit de Polidamas. Moartea sa nu era
menţionată în Iliada. Poemele eroice ulte­
rioare povesteau că el fusese ucis de Euripilos,
fiul lui T elef (v. şi Tisamenos). El a fost plâns
de greci şi a avut onoarea să i se rezerve un
m orm ânt individual, în timp ce majoritatea
eroilor căzuţi pe câmpul de luptă nu aveau
decât un mormânt comun.
O tradiţie greu compatibilă cu cea prezen­
tată anterior (v. Euripilos) îl trecea printre
comandanţii militari care âu intrat în calul de
lemn şi au participat la cucerirea şi jefuirea
cetăţii Troia.
P E N E L O P A 2. (TT^veXorn).) Penelopa era
soţia lui Ulise, pe care fidelitatea faţă de soţul
ei, plecat la Troia şi întors după douăzeci de
ani, a făcut-o celebră în legendele şi în litera­
tura antică. Ea era, într-adevăr, aproape sin­
gura dintre soţiile eroilor ce au luat parte la
cucerirea Troiei, care nu au cedat demonilor
absenţei. Legenda sa a fost consemnată mai
ales în Odiseea lui Homer, deşi există nu­
meroase tradiţii locale, contemporane sau
ulterioare acesteia, care se deosebesc foarte
mult de epopeea homerică.
Penelopa era fiica lui Icarios, fiind, prin
urmare, nepoata lui Tindar, Leucippos şi
Afareu (tab. 19). Mama sa era o Naiadă, nu­
m ită Periboea. Prin tatăl său, Penelopa era
originară din Sparta sau din Amiclees. însă
Icarios, alungat de fratele său vitreg, Hippo-
coon, s -a refugiat în Etolia, la curtea regelui
Testios. Acolo s -a căsătorit cu Periboea şi a
1 Peneleos: IL, II, 494; X ÏV , 487 şi urm.; XVI, 335 şi
urm.; XVII, 597 si urm.; DIOD. SIC., IV, 67;
HYG., Fab., 97; ÀPD., B ib i, I, 9, 16; III, 10, 8;
PAUS., IX, 5, 15 si urm.; QUINT. SM., VU, 104 şi
urm.; DICT. CR., B e ll Tr„ IV, 17; TZET.,
, Posthom., 648; PLUT., Qu. Gr., 37.
ţe n e lo p a : Odvs., passim .; APD., B ib i, III, 10, 6, 8;
Ep„ III, 7 ,'2 6 şi urm.; PAUS., III, 1, 4; 12, 1 şi
urm.; 20, 10 si ùrm.; VIII, 12, 5 si urm.; SERV., la
VIRG., En., II, 44; TZET., la LYC., 772; 792; scol.
la PIND., Ol., IX, 85; EUST., la VOdys., I, 344, p.
1472, 7 şi urm.; scol. la EUR., Or., 457;
PHÉRÉCYDE, în scol. la Odys., XV, 16; Ov.,
Hèr., 1; PLUT., Qu. Gr., 48; ARISTOTE, Poét., 25.
395
avut mai mulţi copii, printre care şi Penelopa
(v. Icarios).
în privinţa circumstanţelor în care s-au
căsătorit Ulise şi Penelopa, mitografii au
prezentat două versiuni principale: uneori,
căsătoria ar fi avut loc după ce Tindar, dornic
să-l răsplătească pe Ulise pentru faptul că îi
dăduse un sfat bun, l-a convins pe Icarios să
acorde mâna fiicei sale eroului, alteori Pene­
lopa ar fi constituit premiul unei curse,, al cărei
câştigător a fost Ulise (v. Icarios). în sfârşit, o
tradiţie mai puţin cunoscută, atestată doar
printr-o aluzie a lui Aristotel, nu ar fi fost
Icarios, ci un locuitor din Insula Corfu, numit
Icadios, şi care ar fi fost confundat cu îcarios.
Era vorba de o tradiţie locală, contrazisă de
faptul că Ulise avea în Sparta un sanctuar,
care-i fiisese ridicat în amintirea originii spar­
tane a soţiei sale (se ştie că Sparta trecea, în
epoca clasică, printre ţinuturile femeilor vir­
tuoase prin excelenţă. De asemenea, se mai
povestea că, forţată de tatăl ei să rămână
alături de el la Sparta, în loc să plece în Itaca
împreună cu soţul său, Penelopa alesese a
doua variantă, dând astfel o primă dovadă de
iubire conjugală (v. Icarios).
Cât despre mama Penelopei, cu toate că
tradiţia cea mai frecvent urmată o numea
Periboea, găsim uneori numele de Dorodoche
sau Asterodia. De asemenea, numele fraţilor şi
surorilor sale, precum şi numărul lor, erau
extrem de variate (v., de exemplu, Leucadios).
Se ştie că, atunci când Menelaos a vizitat
diferite cetăţi din Grecia pentru a le aminti
foştilor pretendenţi la mâna Elenei jurământul
care îi obliga să-l răzbune, Ulise a încercat să
simuleze nebunia. Ceea ce îl făcea să ezite să
participe la războiul împtriva Troiei nu era
lipsa de vitejie, ci iubirea faţă de soţia sa, care
tocmai îi dăruise un fiu, Telemah. Totuşi,
Ulise a plecat la război, constrâns de strata­
gema lui Palamede (v. Ulise şi Palamede). El
şi-a încredinţat atunci soţia şi casa vechiului
său prieten Mentor (v. acest nume). Penelopa
era singura stăpână a bunurilor lui Ulise.
Bătrâna mamă a eroului, Anticleea, a murit de
supărare ştiindu-şi fiul departe, iar tatăl său,
Laerte s-â retras la ţară. Curând, Penelopa a
devenit obiectul unor cereri din ce în ce mai
insistente: toţi tinerii din vecinătate au venit
să-i ceară mâna, şi cum soţia credincioasă i-a
refuzat, ei s-au instalat în palatul. lui Ulise,
făcând chefuri şi încercând să o exaspereze pe
tânăra femeie, prin ruinarea gospodăriei sub
ochii ei. Penelopa le-a adresat reproşuri vio­
lente, însă nu a scăpat de ei. Ea s-a folosit
atunci de un vicleşug: le-a spus că-1 va alege
pe unul dintre ei atunci când va termina de
ţesut linţoliu] lui Laerte. Şi lucrul pe care îl
făcea ziua îl desfăcea noaptea. D ar până la
urmă, după trei ani, ea a fost trădată de o ser­
vitoare şi răgazul astfel obţinut nu a mai fost
de ajuns’.
La întoarcerea sa, Ulise nu a vrut să fie re­
cunoscut de Penelopa. în timpul luptei îm ­
396
potriva pretendenţilor (v. Ulise), soţia sa dor­
mea profund în camera ei. Abia după uciderea
pretendenţilor, Ulise şi-a dezvălui identitatea.
Penelopa a ezitat la ’început, dar în cele din
urmă şi-a recunoscut soţul. Zeiţa Atena a avut
grijă să lungească durata nopţii următoare,
astfel încât cei doi soţi au avut timp să-şi
povestească unul altuia aventurile p n n care
trecuseră.
Se mai povestea (dar episodul nu apare în
Odiseea) că Nauplios, pentru a răzbuna
moartea fiului său Palamede, răspândise
zvonul că Ulise murise în faţa cetăţii Troia.
Atunci s-a r fi sinucis mama lui Ulise, Anti-
cleea. Cât despre Penelopa, ea s-a r fi aruncat
în mare, însă ar fi fost salvată de păsări (de
pescărusi ?), care ar fi susţinut-o şi ar fi adu­
s-o te afară la ţărm.
Aceluiaşi ciclu eroic post-hom eric îi
aparţineau tradiţiile referitoare fie la iubirile
adultere ale Penelopei, fie la aventurile sale
după întoarcearea lui Ulise. între primele,
figura mai ales legenda conform căreia Pene­
lopa ar fi cedat pe rând celor 129 de preten­
denţi la mâna sa şi, din acesţe iubiri, l-a r fi
conceput pe zeul Pan (v. acest nume). Sau
legenda după care Ulise, după ce s-a întors, ar
fi observat că Penelopa nu îi fusese credin­
cioasă şi ar fi ostracizat-o. Penelopa s-a r fi
retras atunci în cetatea sa natală, Sparta, şi de
acolo s-a r fi dus la Mantineea, unde a şi murit
şi unde a fost ridicat mormântul ei. Ori, Ulise
âr fi ucis-o, ca pedeapsă pentru iubirile sale
vinovate cu unul dintre pretendenţi, numit
Amfinomos.
Printre episoadele ulterioare întoarcerii lui
Ulise, se povestea că acesta a mai avut cu
Penelopa încă un fiu, Ptoliportes. Apoi, el a
plecat în ţinutul Tesproţilor. La întoarcerea sa
acolo, el ar fi fost ucis de propriul său fiu,
Telegonos, care nu îl cunoştea (v. Telegonos
si Ulise). Atunci, Telegonos ar fi adus-o pe
Penelopa la propria sa mamă, Circe, şi s-a r fi
căsătorit cu cea care fusese prima soţie a
tatălui său. Circe i-a dus pe amândoi în rega­
tul Preafericiţilor.
PE N E U 1. (TlrţueLos•.) Peneu, zeul-râu din
Tesalia, era considerat drept un fiu al lui
Oceanos si al lui Tethys. Făcea parte din nea­
mul Tesaiian al Lapiţilor. Căsătorit cu Creuse
(sau cu Filira), el a avut trei copii, Stilbe, Hip-
seu şi Andreu (tab. 23). Uneori, i se mai
atribuia o fiică, Ifis, care a fost iubită de Eol,
fiind mama lui Salmoneu şi a Menippei, soţia
lui Pelasgos. Mai celebre erau celelalte două
fiice ale sale (care, cel puţin, îi erau atribuite
în tradiţiile târzii), Dafne şi Cirene, mama lui
Aristeu (v. aceste nume).
PEN IA 2. (ITewa.) Penia, personificarea
1 Peneu: HÉS., Théog., 337 si urm.; DIOD. SIC., IV,
69; HYG., Fab., 161; VIRG., Géorg., IV, 355;
PAUS., IX, 34, 6; DEN. HAL., I, 28; scol. la
, PLAT., Bang., 208.
Penia: PLAT., Banguet., 203 b şi urm.
Pierre G R IM A L
Sărăciei, nu avea decât un mit, cel atribuit de
Socrate, după Diotima, preoteasa din cetatea
Mantineea, în Banchetul lui Platon. După un
ospăţ în lăcaşul zeilor, Penia ar fi fost iubită
de Poros (v. acest nume) şi ar fi dat naştere lui
Eros (Amorul sau Iubirea) (v. Eros).
P E N T E SIL E E A 3. (TTevdemXeia.) Pente-
sileea era o Amazoană, fiica lui Ares. Mama
sa era Otrere. Din legende, cunoaştem că ea ar
fi avut un fiu, numit Caistros, eroul care a dat
numele râului Caistru, din ţinutul Lidiei, în
Asia Mică, şi un nepot, Efesos (v. Caistru).
După moartea lui Hector, Pentesileea
venise în ajutorul lui Priam în fruntea unui
contingent format din Amazoane. De aseme­
nea, se povestea că ea trebuise să îşi părăseas­
că patria după ce ucisese fară să vrea un om.
în faţa cetăţii Ţroia, ea s-a distins prin nu­
meroase fapte eroice, dar curând, a căzut lup­
tând cu Ahile, care a rănit-o la sânul drept.
Dar, văzând-o atât de frumoasă, în timp ce
cădea, Ahile s-a îndrăgostit de victima sa.
Tersit'a râs atunci de această pasiune, ceeea ce
i-a atras mânia lui Ahile, care l-a ucis (v.
Ahile şi Tersit).
PE N T EU 4. (TTevdevs'.) Penteu era un lo­
cuitor din Teba, un urmaş în linie directă al lui
Cadmos. El era fiul lui Echion, unul din
„Spartoi“ (oamenii născuţi din dinţii dragonu­
lui; v. Cadmos) si al Agavei, una din fiicele
lui Cadmos (tab. i). Tradiţia cea mai obişnuită
îl socotea moştenitorul direct al lui Cadmos
(despre condiţiile acestei succesiuni, v. Cad­
mos). O altă tradiţie susţinea că între Cadmos
si Penteu ar fi domnit un unchi al acestuia, fiul
lui Cadmos, Polidoros, pe care Penteu l-a r fi
detronat. în sfârsit, conform altei versiuni,
Penteu nici nu ar h domnit la Teba.
Legenda lui Penteu era legată de ciclul di­
onisiac. Se ştie că Dionysos era un zeu de
origine tebariă şi, prin mama sa, Semele, era
vărul lui Penteu. După ce a cucerit Asia, el a
hotărât să se întoarcă la Teba, patria sa, pentru
a-şi instala acolo cultul său şi pentru a le
peâepsi pe surorile mamei sale, în special pe
Agave, pentru calomniile răspândite odinioară
împotriva Semelei. Trecând prin Tracia, Dio­
nysos a ajuns la Teba, unde le -a făcut pe fe­
mei să intre în delir. Femeile s-au dus pe
munte, îmbrăcate în costume de Bacchante şi
3 Pentesileea: Scol. la VIL. III, 189; II, 220; HYG.,
Fab., 112; TZET., Posthorn., 7 si urm.; 199 si urm.;
SERV., la VIRG., En., I, 491; VIII, 803; DIOD.
SIC., II, 46. Cf. F. MISSONNIER, în Mel. Es. fr.,
1932, p. 111-131; A. SEVERYNS, La patrie de
. Penthesilee, Mus. Belg., 1926, p. 5-17.
Penteu: EUR., Bacch., passim ; ESCH., trag. pierdută
Penteu (NAUCK, Fr., 2e ed., p. 60 si urm.); APD.,
Bibi., III, 5, 2; HYG., Fab., 76; 124; 239; SERV.,
la VIRG., En., IV, 469; PAUS., I, 20, 3; II, 2, 7;
IX, 2, 4; 5, 4; NONN., Dion., V, 210; Ov., Met.,
III, 511 si urm.; THEOCR., Id., 21; trag. pierdută
Pacuvius (SERV., loc. cit.). Cf. W. NESTLE, în A.
R. W„ 1936, p. 248 şi urm.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
au celebrat misterele zeului. însă Penteu, în
ciuda avertismentelor lui Cadmos şi Tiresias,
a vrut să se opună propagării acestui cult vio­
lent. El l-a tratat pe Dionysos ca pe un şarla­
tan şi un impostor. Deşi a fost martor lâ mai
multe miracole, el a încercat să-l lege cu
lanţuri pe Dionysos. Dar acesta a sfărâmat
lanţurile şi palatul regal a fost incendiat. Dio­
nysos i-a sugerat atunci lui Penteu să se ducă
el însuşi pe Muntele Citeron, de lângă Teba,
pentru a urmări pe ascuns femeile şi pentru a
fi martor al exceselor la care se dedau. Penteu
a ascultat această sugestie şi s-a ascuns în-
tr-un pin. însă femeile l-au observat, au scos
pinul din rădăcini şi, când l-au prins, i-au
sfâşiat trupul în bucăţi. Prima dintre ele,
Agâve, a luat mâna şi capul lui Penteu, pe care
l-a înfipt în vârful unui toiag şi a intrat în
Teba, purtând cu mândrie ceea ce credea că
este capul unui leu. Imediat ce a intrat în ce­
tate, ea a fost trezită la realitate de Cadmos,
dându-şi seama că cel pe care îl ucisese nu era
o fiară sălbatică, de pe munte, ci propriul său
fiu (v. şi Agave).
Acest mit, prelucrat de Euripide şi de
Eschil, a fost extrem de celebru în literatura şi
în artele plastice din antichitate. I se ataşa o
semnificaţie religioasă. Penteu era tipul omu­
lui necredincios, al cărui orgoliu îi atrăsese
pedeapsa.
P E N T IL O S 1. (TTevdiXos\) Pentilos era un
fiu nelegitim pe care fiica Iui Egist, Erigone, i
l-a dăruit lui Oreste. El însuşi a avut doi fii,
Damasios şi Echelas, sau Echelaos, care au
întemeiat colonii în Insula Lesbos şi pe coasta
Asiei Mici. I se atribuia, în mod p’secial, fon­
darea cetăţii Pentile din Lesbos.
PE N T O S 2. (JTei'âos'.) Pentos era geniul care
personifica Tristeţea sau Necazul. Se povestea
că, atunci ■când Zeus repartizase atribuţiile
diferitelor genii, Pentos nu a participat de la
început şi s -a prezentat ultimul. Cum toate
atribuţiile fuseseră repatizate, Zeus nu a mai
găsit altceva să-i încredinţeze decât grija de a
se ocupa de onorurile aduse morţilor, de doliu
şi de lacrimi. Si, asa cum celelalte genii îi
protejează şi îi favorizează pe oamenii care le
aduc onorurile cuvenite, Pentos îi favoriza pe
cei care îşi plângeau morţii şi purtau doliu.
Pentru aceasta, el le trimitea cât mai multe
necazuri pentru ca ei să ştie să plângă mai
bine. Cel mai bun mijloc de a-1 ţine departe pe
acest geniu era de a nu te lăsa copleşit de
mulţimea relelor inevitabile.
P E P A R E T O S 3. (nenapridos'.) Unul din cei
patru fii pe care Dionysos i-a dăruit Ariadnei.
1 Pentilos: PAUS., II, 18, 6; III, 2, 1; V, 4, 3; VII, 6, 2;
TZET., la LYC., 1374; STRAB., IX, 402; X, 447;
XIII, 582; scol. la EUR., Rhes., 251; ET. BYZ., ,y.
2 Pentos: PLUT., Consol. ad Apoll., 19; III, 997.
J P eparetos: APD., Ep., I, 9; scol. la APOLL. RH.,
Arg., III, 997.
397
Ceilalţi trei erau Toas, Stafilos si Oenopion (v.
Ariadnă). Numele eroului a fost dat Insulei
Peparetos.
PE R A T O S4. (Tleparos’•) în şirul regilor din
cetatea Sicion, Peratos era urmaşul lui Leu-
cippos. Cum Leucippos nu a avut iii, ci doar o
fiică, numită Calninia, el i-a lăsat regatul
moştenire lui Peratos, un fiu pe care Calninia
l-a avut de la zeul Poseidon. Peratos a avut şi
el un fiu, numit Plemneos (v. acest nume).
PER D IX 5. (nepâif.) Acest nume, care în­
semna „potâmiche“, a fost purtat de două
personaje mitologice din legendele atice.
1. Perdix era, într^adevâr, la început, o
soră a lui Dedal, avâridu-1, ca şi acesta, drept
tată pe Eupalamos. Ea a fost mama celui de-al
doilea personaj mitologic cu acelaşi nume (v.
mai jos). La moartea fiului ei, de disperare,
Perdix s-a spânzurat. Atenienii au înmor-
m ântat-o cu onoruri divine.
2. Mai cunoscut era fiul eroinei prece­
dente. Ca nepot al lui Dedai, el a fost ucenicul
acestuia şi îl depăşea deja prin îndemânarea şi
invenţiile sale, atunci când unchiul său, gelos
pe calităţile sale, l-a aruncat de pe vârful
Acropolei. Apoi, i-a îngropat în taină trupul.
Dar crima a fost descoperită şi Dedal a fost
chemat la judecată în faţa Âreopagului (v.
Dedal). I se atribuia lui Perdix, între altele,
inventarea ferăstrăului, pentru care s-ar fi
inspirat de la dinţii şarpelui. De asemenea, i se
mai atribuia inventarea roţii olarului.
Uneori, în loc de Perdix, acel tânăr era nu­
mit Talos (v. acest nume), sau chiar Calos. Se
spunea că numele de Perdix îi venea de la
faptul că Atena, făcându-i-se milă de el, în
clipa în care unchiul său tocmai îl arunca de
pe Acropole, îl prefăcuse în potâmiche. Şi
această pasăre ar fi asistat, cu bucurie, la fu­
neraliile lui Icar, fiul lui Dedal, mort şi el în
urma unei căderi (v. Icar).
PE R G A M O S6. (JTepyapos’.) Pergamos a
fost eroul care a dat numele cetăţii Pergam,
din Asia Mică. El trecea drept fiul cel mai mie
al lui Neoptolem si al Andromacăi. în această
versiune a legenciei, el ar fi revenit în Asia
împreună cu mama sa şi l-ar fi ucis în luptă pe
regele cetăţii Teutrania, Areios, după care,
luându-i locul, ar fi dat cetăţii propriul său
nume. O altă tradiţie susţinea că el venise în
ajutorul lui Gimos, care fusese atacat de
vecinii săi. Gimos era fiul lui Euripilos şi
nepotul lui Telef. Drept recompensă, Gimos
i-a r fi dat uneia dintre cetăţile sale numele de
Pergam.
\ P eratos: PAUS., II, 5, 7.
s P erdix: 1) PHOT., 413, 11 si urm.; SUID., j . v . 2)
ATHEN., IX, 388 f ; Ov., Met., VIII, 243 si urm.;
HYG., Fab., 39; 274; SERV., la VIRG., Georg., I,
143; la En„ VI, 14; APD., B ib i, III, 15, 9; DIOD.
. SIC., IV, 76; SOPH., trag. pierdută Camicoi.
Pergam os: PAUS., I, 11, 1 si urm.; SERV., la VIRG.,
E g l, VI, 72; scol. la EUR., Andr., 24.
398 Pierre G R IM A L
..................... ■"-".—■»„i. ... - m.-,. ......... ....

Linceu ~ Hipermesţra
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
Merită observat faptul că Pergam se numea
şi citadela din cetatea Troia. în legendele pre­
cedente, nu era vorba de o încercare de a ex­
plica această denumire, ci numele cetăţii elen­
istice Pergam, capitala regatului Attali-zilor.
P E R IB O E A 1. (IJepîfioia.) Cel puţin şase
eroine au purtat numele de Periboea.
1. Naiada care i-a dăruit lui Icarios mai
mulţi copii, printre care şi Penelopa (tab. 19).
2. Cea mai m ică ’ dintre fiicele regelui
Eurimedon, care, fiind iubită de Poseidon, l-a
adus pe lume pe Nausitoos, primul rege al
Feacilor.
3. Una dintre primele două tinere fete
din Locria, asupra cărora căzuseră sorţii, să
domolească mânia Atenei, iritată de sacri­
legiul lui Aiax (v. Aiax, fitil lui Oileu), şi care
au fost trimise să fie sclavele zeiţei, în cetatea
Ilion. Cealaltă tânără se numea Cleopatra.
Această ofrandă a durat o mie de ani. Tinerele
fete, ajunse astfel în serviciul zeiţei, nu se
apropiau de ea, ci se mulţumea să măture
sanctuarul, să -l stropească etc. Ele nu purtau
decât o tunică obişnuită şi umblau desculţe.
Dacă erau întâlnite’ în afara sanctuarului, ele
puteau fi ucise.
4. Periboea se numea şi soţia regelui
Corintului, Polibos, care l-a primit pe Oedip
şi l-a crescut (v. Oedip).
5. Tot Periboea se numea şi mama lui
Aiax şi soţia lui Telamon (v. acest nume). Era
fiica lui Alcatoos, regelei M egarei (tab. 2). O
tradiţie susţinea că, înainte de a se căsători cu
Telamon, ea făcuse parte, împreună cu Tezeu,
din tributul trimis regelui Mmos al Cretei de
către Egeu (v. Tezeu). Minos s-a r fi îndrăgos­
tit de ea, spre mânia lui Tezeu, care l-a r fi
împiedicat pe Minos să o iubească pe tânăra
fată (v. Tezeu).
6. în srarsit, în ciclul eroic teban, figura
o eroină numit ÎPeriboea. Ea era fiica lui Hip-
ponoos şi soţia lui Oeneu, fiind aşadar mama
lui Tideu (tab. 27). Referitor la căsătoria din­
tre Periboea şi Oeneu, existau mai multe
tradiţii. Uneori, se spunea că Oeneu ar fi
obţinut-o la împărţirea prăzii după jefuirea
cetăţii Olenos; alteori, că ar fi fost sedusă de
fiul lui Amarinceu, Hippostratos, iar ta t|l său
ar fi trim is-o la Oeneu pentru a fi ucisă. în loc
să o ucidă, Oeneu a luat-o de soţie. în sfârşit,
o altă versiune susţinea că seducătorul tinerei
fete ar fi fost Oeneu însuşi şi că Hipponoos
l-a r fi obligat pe acesta să se’ căsătorească cu
ea (v. şi Tideu şi Oeneu).
P E R IC L IM E N O S 2. (JJepiicAunevos'.) Doi
1 Periboea: 1) APD., B ib i, III, 10, 6. 2) Odys., VII, 56
si urm. 3) APD., Ep., VI, 20 si urm. 4) APD., B ibi,
III, 5, 7. 5) APD., B ib i, III, 12, 7; PAUS., I, 42, 2
si urm.; PLUT., Thés., 26. 6) Scol. la EUR., Phén.,
133; HYG., Fab., 69; 70; APD., B ib i, I, 8, 4 şi
« urm.; DIOD. SIC., IV, 35 şi urm.
P ericlim enos: 1) EUR., Phén., 1156 şi urm., şi scol.
ad loc.; HYG., Fab., 157; scol. la PÏND., Ném., 57
si urm.; si P1ND., ibid., PAUS., IX, 18, 6. 2) Odys.,
XI, 281 şi urm.; DIOD. SIC., IV, 68; APD., B ib i, I,
399
eroi cu ax;est nume au fost mai cunoscuţi.
1. Periclimenos era un erou din ciclul
eroic teban, fiul lui Poseidon şi Chloris, fiica
lui Tiresias. în timpul atacului celor Şapte
Comandanţi împotriva Tebei, el a apărat ce­
tatea. El a fost cel care l-a ucis pe
Partenopeos, aruncându-i în cap un bloc de
piatră, de la înălţimea zidului de apărare.
Apoi, în cursul urmăririi inamicului, el l-a
prins pe Amfiaraos şi l-a r fi ucis dacă Zeus,
cu o lovitură de fulger, nu ar fi deschis pămân­
tul, care l-a înghiţit pe Amfiaraos împreună cu
carul său de luptă.’
2. Al doilea erou numit Periclimenos
era un fiu al lui Neleu, care a participat la
expediţia Argonauţilor. De la bunicul său,
Poseidon (tab. 21), tatăl lui Neleu, el primise
darul de a se metamorfoza (comun multor
divinităţi marine). în tim p u l; expediţiei lui
Heracles împotriva cetăţii Pilos, Periclimenos
s-a transformat în albină pentrii a - 1 ataca pe
erou, însă, datorită sfatului dat de Atena,
acesta l-a recunoscut la timp şi lLa ucis (v.
Heracles). Se mai spunea că Periclimenos
s-a r fi transformat în vultur si apoi ar fi fost
străpuns de o săgeată trasă de fcteracles.
P E R IE R E S 3. (irepirjprisr.) Doi eroi au pur­
tat acest nume.
1. Perieres era un erou din ciclul legen­
dar referitor la Mesenia, deşi genealogia sa era
prezentată diferit în funcţie de variante. Cel
mai adesea, era prezentat ca unul din fiii lui
Eol, din neamul lui Deucalion (tab. 8). în
această calitate, el ar fi fost eroul din care
descindeau Eolienii din Mesenia. Domnind în
cetatea Andania, Perieres s-a căsătorit cu
Gorgofone, fiica lui Perseu (tab. 31), şi a avut
cu ea mai mulţi copii; Afareu, şi Leucippos,
cărora uneori li şe mai adăugau Tindar şi
Icarios (tab. 19). în această tradiţie, Perieres
era deci strămoşul comun al Tindarizilor (Di-
oscurii, Elena şi Clitemnestra), al Leucip-
pizilor (Phoebe şi Hilera), al Penelopei, al lui
Linceu şi al lui lâas (v. aceste nume).
O altă tradiţie îl considera pe eroul Perieres
drept fiul lui Cinortas, fiind aşadar legat nu de
neamul lui Deucalion, ci de cel al lui Lacede-
mon, iar prin acesta, era urmaşul lui Zeus şi al
Taigetei (tab. 6). Această tradiţie a circulat
îndeosebi în zona cetăţii Sparta.
Adesea, în locul lui Perieres, în aceste ge­
nealogii, figura Oebalos (v. acest nume,
preum şi Gorgofone, pentru o încercare de
conciliere între elementele acestei genealogii).
2. Perieres era şi numele unui locuitor
9, 9; 16; HYG., Fab., 14; APOLL. RH., Arg., I,
388 şi urm., şi scol. ad loc.; Ov., Mét., XII, 536 şi
urm.; scol. la V II, II, 336; NONN., Dion., XLIII,
„ 247 si urm.
J P erieres: 1) APD., B ibi, I, 7, 3; 9, 5; II, 4, 5; III, 10,
3; 4; 13, 1; 4; TZET., la LYC., 284 (citant
HÉSIODE); scol. la PIND., Pyth., IV, 252; PAUS.,
11,21,7; III, 1,4; 11, 11; 26, 4; IV, 2, 2 si urm.; 3,
7; V, 17, 9; VI, 22, 2. 2) APD., B ib i, II, 4, 11.
 400 Pierre G R IM A L

din Teba, care conducea carul de luptă al lui 3. într-o povestire din Metamorfozele
Menoeceu. La Onchestos, el l-a ucis pe regele lui Ovidiu, Perimele era o tânără fată, iubită
Minienilor, Climenos, ceea ce a provocat un de zeul-fluviu Aheloos. Ea era fiica lui Hip-
război între Tebani şi M inieni (v. Heracles). podamas şi, cum zeul o transformase în iubita
P E R IE R G O S 1. (TTeptepyos•.) Periergos era sa, tatăl ei, indignat, a aruncat-o în mare. Dar
fiul lui Triopas şi fratele lui Forbas (v. acest Aheloos a obţinut de la Poseidon să fie trans­
formată în insulă şi a devenit astfel nemuri­
nume). După moartea lui Triopas, el s -a dus, toare.
cu însoţitorii săi, în Insula Rodos.
P E R IF A S 2. (Tlepitpaş) Perifas era numele P E R IS T E R A 6. (ITepLaTepd.) Peristera, care
mai multor eroi mitologici. era numele unui porumbel, era purtat şi de o
1. Primul era un Lapit, care s-a Nimfă din anturajul Afroditei. Intr-o ’zi, pe
căsătorit cu Astiagia şi a avut opt copii (tab. când Afrodita si Eros se amuzau culegând
23). El a fost bunicul lui Ixion. flori si întrecâncfu-se „care culege mai multe“,
2. Perifas era şi un străvechi rege al Ati­ Afrodita s-a depărtat de Eros. Văzând-o,
cii, foarte cunoscut’ pentru dreptatea şi cre­ Peristera i-a venit în ajutor şi i-a asigurat
dinţa sa. A vea un cult deosebit pentru Âpollo. victoria. Eros s-a supărat şi a prefăcut Nimfa
Oamenii îl ascultau ca pe un zeu si i-au ridicat în porumbel. Pentru a o răsplăti, Afrodita a
un templu sub numele de Zeus. Âtunci când a rămas ataşată de această pasăre.
aflat, adevăratul Zeus s-a înfuriat şi s-a P E R O 7. (ITrjpoj) Pero era fiica lui Neleu si a
gândit, mai întâi, să-l ucidă pe Perifas cu o lui Chloris (tab. 21). Find deosebit de fru­
lovitură de fulger şi să-i distrugă palatul. Dar moasă, a fost cerută în căsătorie destul de des,
s -a lăsat înduplecat de rugăminţile lui Apollo dar Neleu, care nu voia să se despartă de ea, a
şi s -a mulţumit doar să-i facă o vizită, după cerut ca dar din partea mirelui turmele lui
care l-a prefăcut în vultur, iar pe soţia lui în- Ificlos. Cu ajutorul fratelui său, Melampous,
tr-o specie de şoim. Ca răsplată pentru cre­ Bias, care era, prin tatăl său, Amitaon, văr
dinţa sa, Zeus i- ’a dăruit domnia asupra tuturor primar cu Pero, a putut să îndeplinească
păsărilor şi i-a permis să poarte sceptru, aso- această condiţie si să se căsătorească cu tânăra
ciindu - 1 în acelaşi timp cultului său. fată (v. Bias şi Melampous').
P E R IF E T E S 3. (7Tfpi0rjT7/s'.) Perifetes era Pero i-a iiăruit lui Bias mai mulţi copii:
unul din tâlharii ucişi de Tezeu. Era fiul lui Perialces, Areios şi Alfesibeea, cărora uneori
Hefaistos şi al Anticieei. Acest Perifetes trăia li se adăugau: Tala’os şi Leodocos (tab. 1). Mai
în Epidaur! Avea picioarele oloage si, pentru a târziu, Pero a fost părăsită de Bias, atunci când
merge, se sprijinea într-o cârjă (sau într-o acesta s-a căsătorit cu una din fiicele regelui
măciucă) din bronz. Cu ajutorul acestei arme, Proetos din Argos.
el îi ucidea pe călătorii care treceau prin apro­ P E R S E . (ITepoT).) Perse, al cărei nume era
pierea lui. Tezeu l-a întâlnit în cursul călăto­ uneori transcris Perseis, era fiica lui Oceanos
riei sale de întoarcere în Atica (v. Tezeu) şi l-a şi Tethys, şi soţia lui Helios (Soarele). Cu
ucis. Apoi, i-a luat măciuca, pe care a pastra- acest zeu, Perse a avut mai mulţi copii: Eetes,
t-o asupra lui. regele din Colchos, Perses, Circe si Pasifae
P E R IG O U N E 4. (JTepi yovvt7.) Perigoune era (tab. 14).
fiica lui Sinis, care a fost ucis de Tezeu. A fost P E R S E F O N A 8. (TTepcrecfrovri.) Persefona
iubită de acesta din urmă, care i-a dăruit un era zeiţa Infernului si soţia lui Hades. Ea era
fiu, Melanippos. Mai târziu, Tezeu a dat-o în fiica lui Zeus şi a bem etrei, cel puţin după
căsătorie lui Deioneu, fiul lui Euritos (v. şi versiunea cea mai cunoscută (tab. 38). Dar o
Sinis). tradiţie o considera fiica lui Zeus şi Stix,
P E R IM E L E 5. (ITepipijĂr}.) Trei eroine au Nimfa râului care înconjura Infernul.
purtat numele de Perimele. Legenda principală a Persefonei se referă la
1. Prima era o fiică a lui Admet şi a Al- răpirea acesteia de către Hades, unchiul ei
cestei, sora lui Eumelos. Căsătorită c u ’Argos, (deoarece era fratele lui Zeus). Hades s-a
fiul lui Frixos, ea a avut un fiu, Magnes (v.
acest nume şi tab. 33). ? Peristera: Myth. Vat., I, 175; II, 33.
2. O altă Perimele era fiica lui Amitaon Pero: Odys., X, 136 si urm.; APOLL. RH., Arg., IV,
şi mama lui Ixion (tab. 23). 488 si urm.; HliS., Theog., 356; 956 si urm.;
TZET., la LYC., 174; APD., B ib i, I, 9, 1; III, 1, 2;
8 Ep., VII, 14.
, Periergos: DIOD. SIC., V, 61; ATHÉN., VI, 262 e. Persefona: Hymne hom. la Demeter. 1 si urm.; il.,
Perifas: DIOD. SIC., IV, 69; OV., Met., VII, 399 si XIV, 326; Odys., V, 125 si urm.; HES,, Theog.,
, urm.; ANTON. LIB„ Tr„ 6. 912 si urm.; PAUS., VIII, 37, 9; DIOD. SIC., V, 2
Perifetes: PAUS., II, 1, 4; APD., Bibl., III, 16, 1; si urm.; HYG., Fab., 1146; scol. la TflHOCR., I,
PLUT., Thés., 8; Ov., Met., VII, 436 si urm.; 63; Ov., Fast., IV, 417 si urm.; Metam., V, 393 si
, DIOD. SIC., IV, 59; HYG., Fab.. 38. urm.; APD., Bibl., I, 3, 1; 5; 1 si urm.; II, 5, 2; III,
. Perigoune: PLUT., Thés., 8. 14, 4; SERV., la VIRG., Georg., I, 39; la En., IV,
Perimele: 1) ANTON. LIB., Tr„ 23; scol. la EUR., 462. Cf. A. LIPARI, II D e Rapto Proserpinae...,
Aie.. 269; TZET., Chil., II, 787. 2) DIOD. SIC., IV, Trapani, 1936; H. J. ROSE, The bride o f Hades. CI.
69. 3) Ov., Mét., VIII, 590 si urm. Phil., 1925, p. 38-243.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
îndrăgostit de tânăra fată şi a răpit-o, în timp
ce ea culegea flori, împreună cu Nimfele, în
câmpia Enna din Sicilia (locul amintit în m a­
joritatea variantelor). Această răpire a fost
săvârşită cu complicitatea lui Zeus şi în ab­
senţa Demetrei. In acest context au avut loc
celebrele călătorii ale Demetrei d e-a lungul şi
d e-a latul Greciei, pentru a -şi regăsi fiica (v.
Demetra).
în cele din urmă, Zeus i-a poruncit lui Ha­
des să o înapoieze pe Persefona mamei sale.
Dar acest lucru nu mai era posibil. într-a-
devăr, tânăra fată întrerupsese postul, atunci
când era în Infern. Din neatenţie (sau ispitită
de Hades), ea mâncase un bob de rodie, ceea
ce era suficient pentru a o lega pentru tot­
deauna de Infern (v. Ascalofos). Pentru a îm ­
blânzi situaţia, Zeus a hotărât ca ea să-şi îm­
partă timpul între lumea subterană şi lumea de
deasupra. Proporţia dintre timpul petrecut sub
pământ şi pe pământ varia în funcţie de versi­
uni: uneori se spunea că rămânea doar o
treime din an sub pământ, alteori era vorba de
o jum ătate de an.
Persefona a jucat un anumit rol, în calitate
de soţie a lui Hades, în legenda lui Heracles,
în cea a lui Orfeu, precum şi în legendele lui
Tezeu şi Piritoos (v. aceste nume). De aseme­
nea, se’spunea că se îndrăgostise de frumosul
Adonis, care, şi el, trebuise să-şi împartă tim­
pul între viaţa’de pe pământ şi cea din Infern
(v. Adonis).
Alături de Demetra, Persefona apărea în
Misterele din Eleusis. La Roma, ea a fost
identificată cu Proserpina (v. acest nume).
P E R S E P O L IS 1. (ITepcrenoAis'.) în anumite
tradiţii, Persepolis era un fiu al lui Ulise si al
Nausicăi. în alte versiuni, el era fiul lui "fele-
mah şi al Policastei, o fiică a lui Nestor (v.
Ulise şi Telemah).
P E R S E S 2. (ITeporis'.) Perses era un fiu al
Titanului Crios şi al Euribiei. El avea doi fraţi,
Pallas si Astreo’s. Perses s -a căsătorit cu As-
teria, fiica a doi titani, Phoebe şi Coeos. A
avut mai mulţi copii, printre care şi zeiţa
Hecate (v. acest nume).
O altă tradiţie îl considera pe Perses un fiu
al lui Helios (Soarele) si al lui Perseis, fiind,
în acest caz, fratele lui EÎetes, regele Colchidei,
al vrăjitoarei Circe şi al Pasifaei (tab. 14). Se
povestea că el domnea peste Tauri da, înainte
de a -i lua fratelui său regatul Colchos. Dar
Perses a fost ucis de M edos, un fiu al Medeei,
la instigarea acesteia, care dorea să-i redea
regatul lui Eetes (v. acest nume).
In sfârşit, o altă versiune îl prezenta ca
fratele lui’ Eetes, dar, în acelaşi timp, drept
1 Persepolis: HÉS., ap. EUST., la Odys., 1716, 39;
, scol. la Odys., XVI, 118.
2 Perses: DEN. H A L , I, 13; ANTON. LIB., Tr„ 31;
PLIN., H. N„ III, 16, 99; SERV,, la VIRG., En.,
VIII, 9. Cf. J. BÊRARD, Colonisation, p f 459 si
urm.; M. LENCHANTIN, în Athen., 1935, p. 101-
112 .
401
tatăl Hecatei, pe care ar fi avut-o cu o concu­
bină. Hecate s-ar fi căsătorit apoi cu unchiul
ei, Eetes, şi ar fi fost mama Circei şi Medeei
(v. aceste nume).
PER SEU 3. (TTepaevs'■) Perseu era un erou
originar din Argolida, care figura printre
strămoşii lui Heracles (tab. 31). Tatăl său era
Zeus, iar prin mama sa, descindea din Linceu
si Hepermestra, fiind aşadar urmaşul lui
banaos şi Egiptos (v. Linceu).
Acrisios, bunicul lui Perseu, întrebase ora­
colul cum ar putea să aibă copii. Zeul i-a
răspuns că fiica sa,, Danae, o să aibă un fiu,
care îl va ucide. înspăimântat, şi dorind să
împiedice împlinirea oracolului, Acrisios a
construit o cameră din bronz, sub pământ, şi a
închis-o în ea pe Danae. în ciuda acestor pre­
cauţii, Danae a conceput un copil. Unele vari­
ante susţin că acest copil fusese făcut cu Pro-
etos, fratele lui Acrisios, şi aceasta ar fi fost
cauza neînţelegerilor dintre cei doi fraţi. Dar,
cel mai adesea, se povestea că seducătorul
fusese însuşi Zeus, care, transformat într-o
ploaie de aur, a pătruns, printr-un orificiu al
acoperişului şi a obţinut iubirea tinerei fete.
Foarte (Ies, această versiune a mitului era in­
vocată pentru a simboliza atotputernicia ba­
nului asupra inimilor, precum şi pentru a
deschide porţile cele mai bine păzite.
Danae era închisă în temniţă împreună cu
doica sa şi a putut să nască în taină şi să crescă
copilul mai multe luni. Dar, într-’o zi, când
copilul a scos un ţipăt, în timp ce se juca, A c­
risios l-a auzit. Nevrând să creadă că fiica sa
fusese sedusă de Zeus, mai întâi a ucis-o pe
doică, considerând-o complice, şi a hotărât să
o abandoneze pe fiica şi pe nepotul său în-
tr-u n cufăr de lemn aruncat în mare. Cufărul a
plutit la întâmplare, cu mama şi copilul, fiind
aruncat pe ţărmul Insulei Serifos. Cei doi nau­
fragiaţi au fost găsiţi de un pescar, numit Dic-
tis, care se spunea că ar fi fost chiar tatăl ti­
ranului insulei, Polidectes. Dictis i-a dus pe
amândoi în casa Iui şi a crescut copilul, care a
ajuns curând un tânăr foarte frumos şi foarte
viteaz. în acelaşi timp, regele Polidectes se
îndrăgostise de ’Danae, dar nu putea să-şi
P erseu: II., XIV, 319, şi scol. ad. loc.; XIX, 116;.123;
HÉS., Théog., 276 şi urm.; Bouclier, 222 şi urm.;
PIND., Pyth., XII, 17 si urm.; scol. la APOLL.
RH., Arg., IV, 1091; 1515; APD., B ib i, II, 4, 1 şi
urm.; HDT., VII, 61; TZET., la LYC., 838; trag.
pierdută de SOPH, (fr. 63 şi urm.), d ’ESCH. (v.
NAUCK., 2e éd.., n° 45); EUR., Andromède;
ERAT., Cat., 16 si urm.; 22, 36; Ov., Métam., IV,
617 si urm.; HYG., Fab., 63; 151; TZET., la LYC.,
838;’ NONN., Dion., XLVII; CLÉM. ALEX.,
Strom., I, 21, 105 (I, 67, St.); SERV., la VIRG.,
En., VII, 372; 410; VIII, 345; PLIN., H. N„ III, 56;
SIL, ITAL., I, 660 şi urm.; Cf. L. BIELER, Die
Sage von Perseus..., W. S., 1931, p. 119-128; J. M.
WOODWARD, Perseus, Cambridge, 1937; A. H.
KRAPPE, La Légende de Persée, Neuphil. Mitt.,
1933, p. 225-2238; . K. ZIEGLER, Das
Spiegelmotiv im Gorgomythus A. R. W., XXIV, p.
1-19.
402
împlinească iubirea, fiindcă Perseu era foarte
vigilent şi regele nu îndrăznea să apeleze la
forţă. înt’r -o zi, Polidectes i-a invitat la cină
pe toţi prietenii săi, printre care şi pe Perseu.
In timpul mesei, el a întrebat ce dar voiau să-i
ofere prietenii. Toţi au spus că un cal ar fi fost
darul potrivit pentru un rege. Perseu a răspuns
că el i-a r aduce, dacă ar trebui, capul Gor-
gonei. A doua zi, toţi prinţii au adus câte un
cal, în afară de Perseu, care nu a adus nimic.
Polidectes i-a poruncit atunci să meargă si să
aducă darul promis, capul Gorgonei, altfel o
va lua cu forţa pe Danae. Conform unei alte
versiuni, Polidectes voia aceste daruri pentru
Hippodamia, fiica lui Oenomaos, cu care
dorea să se căsătorească.
în această încercare, Perseu a fost ajutat de
Hermes şi de Atena, care i-au asigurat mij­
loacele necesare pentru a-şi ţine imprudenta
promisiune. La sfatul lor, el ie -a căutat mai
întâi pe fiicele lui Forcis, Enio, Pefredo şi
Dino (v. Forcis), cele trei Graie (v. acest
nume), care nu aveau, toate trei, decât un ochi
şi un dintre. Perseu le -a luat ochiul şi dintele,
refuzând să li le înapoieze până când ele nu
i-au arătat drumul care ducea spre „Nimfe“.
Aceste Nimfe aveau sandale înaripate şi o
desagă, denumită kibisis, precum şi casca lui
Hades, care avea proprietatea de a-1 face in­
vizibil pe oricine şi-ar fi pus-o în cap. N im ­
fele i-a u dat aceste obiecte, în timp ce Hermes
l-a înarmat cu un cosor din oţel foarte dur şi
foarte ascuţit. Perseu s -a dus atunci spre cele
trei Gorgone, Steno, Euriale şi Meduza, pe
care le -a găsit adormite. Doar M eduza era
muritoare şi Perseu spera să -i poată aduce
capul. Gorgonele erau nişte monştri, care
aveau gâtul protejat de solzi’de dragon şi colţi
asemănători celor de mistreţ. Mâinele lor erau
din bronz şi aveau aripi din aur, cu care zbu­
rau. în plus, privirea lor era atât de puternică
încât prefăcea în piatră pe toţi cei pe care le
priveau. Toate aceste motive le făceau să fie
foarte temute şi, pentru a le învinge, era ne­
voie de protecţia zeilor. Perseu s -a ridicat în
văzduh cu ajutorul sandalelor înaripate şi, în
timp ce Atena ţinea deasupra M eduzei un scut
din bronz lustruit, care forma o oglindă, el a
decapitat monstrul. Din gâtul tăiat al Meduzei,
a ţâşnit un cal înaripat, Pegas, şi un Gigant,
Chrysaor (v. aceste nume). Apoi,’Perseu a pus
capul M eduzei în desagă şi a pornit înapoi.
Cele două surori ale M eduzei l-au urmărit, în
zadar, deoarece casca lui Hades le împiedica
să îl zărească.
Pe drumul de întoarcere, Perseu a trecut
prin Etiopia, unde a întâlnit-o pe Andromeda.
Aceasta fusese legată de o stâncă şi oferită ca
victimă ispăşitoare pentru vorbele nesocotite
pe care le spusese mama sa, Cassiopeea (v.
Andromeda şi Cassiopeea). V ăzând-o pe acea
fată în pericol, Perseu s -a îndrăgostit de ea si
i-a promis lui Cefeu, tatăl Andromedei, că îi
va elibera fiica, dacă era de acord să i-o dea în
căsătorie. Cefeu a acceptat. Cu ajutorul ar­
Pierre G R IM A L
melor sale magice, lui Perseu nu i-a fost greu
să ucidă monstrul marin care trebuia să o
devoreze pe Andromeda şi a readus-o pe
tânăra fată părinţilor ei. însă’ căsătoria a ridicat
unele dificultăţi. Andromeda avea un unchi,
Fineu, care voia să o ia în căsătorie. Acest
unchi, nemulţumit de căsătoria cu Perseu, a
pregătit un complot împotriva tânărului, dar
Perseu l-a descoperit la timp şi, arătând capul
Meduzei lui Cefeu şi complicilor săi, i-a pre­
făcut în stană de piatră.
însoţit de Andromeda, Perseu s-a întors
apoi în Insula Serifos. Acolo, situaţia era
schimbată, deoarece Polidectes, în absenţa
eroului, voise să se impună cu forţa faţă de
mama acestuia, Danae. Dictis şi Danae fuse­
seră nevoite să se refugieze într’-u n altar, care
era un azil inviolabil. La sosire, Perseu s-a
răzbunat pe Polidectes. El a pătruns în sala în
care tiranul stătea împreună cu prietenii săi şi
i-a prefăcut pe toţi în stane de piatră. Perseu a
predat atunci puterea asupra Insulei Serifos
tatălui său adoptiv, Dictis. El a înapoiat lui
Hermes sandalele, desaga si casca lui Hades.
Acesta le-a restituit Nimfelor, deţinătoarele
legitime ale acestora, în timp ce Atena a
aşezat capul Meduzei în mijlocul scutului ei.
Perseu a părăsit apoi Insula Serifos, împre­
ună cu Andromeda, pentru a se duce în Argos,
patria sa. Voia să-l revadă şi pe bunicul său,
Acrisios, dar acesta, aflând intenţiile eroulu şi
tem ându-se de oracolul care îi prezisese că va
muri de mâna unui fiu al Danaei, a fugit în
ţinutul Pelasgilor. Acolo, regele cetăţii
Larissa, Teutamides, organizase jocuri funebre
în onoarea tatălui său defunct, iar Perseu a
venit să participe. Acrisios asista ca spectator.
Aruncând discul, s-a întâmplat că Perseu l-a
lovit pe Acrisios la picior şi l-a ucis. Plin de
durere, când a aflat identitatea victimei sale,
Perseu i-a adus onoruri funebre şi a pus să fie
îngropat în afara cetăţii Larissa’. Apoi, neîn­
drăznind să se mai ducă în Argos, pentru a
cere tronul celui pe care îl ucisese, Perseu s-a
dus în Tirint, unde domnea vărul, său Mega-
pentes, fiul lui Proetos (tab. 31). în acest fel,
Megapentes a devenit regele Argosului si
Perseu regele Tirintului. I se atribuiau fortifi­
caţiile cetăţilor Mideea si Micene.
Perseu şi Andromeda au avut mai mulţi
copii: Perses, Alceu, Stenelos, Heleios,
Mestor, Electrion şi Gorgofone (tab. 31).
O legendă mâi puţin cunoscută despre
Perseu îl prezenta opunându-se lui Dionysos.
El s-ar fi opus cu succes introducerii cultului
dionisiac în Argos şi chiar, în cursul unei lupte
împotriva zeului, l-a r fi înecat în lacul Lema.
Atunci, Dionysos şi-ar fi terminat viaţa teres­
tră, preluându-şi locul în Olimp, după ce s-a
împăcat cu Hera. în aceeaşi luptă, Perseu ar fi
ucis-o şi pe Ariadna. O altă versiune o
prezenta’pe Ariadna ca singura victimă a lui
Perseu. Eroul s-ar fi împăcat apoi cu Diony­
sos prin intermediul lui Hermes.
Mitografii din epoca romană povesteau că
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
Perseu şi Danae, abandonaţi pe mare de către
Acrisios, nu ar fi ajuns în Insula Serifos, ci pe
ţărmul Latiumului. Acolo, pescarii i-a r fi
prins în plasele lor şi i-a r fi condus la regele
Pilumnus. Acesta s -a căsătorit cu Danae si a
fondat, împreună cu ea, cetatea Ardeea. Tur-
nus, regele Rutulilor, ar fi descins din această
căsătorie. Se mai povestea că Danae ar fi avut
cu Fineu doi copii, Argos şi Argeea, cu care
ea ar fi venit în Italia şi s-a r fi stabilit pe locul
viitoarei cetăţi Roma. Argos ar fi fost ucis de
către Aborigeni (indigenii sălbatici care lo­
cuiau pe colinele Romei) şi locul morţii ,sale
s-a r n numit, din această cauză, Argiletum
(din două cuvinte care însemnau „decesul lui
Argos“, Argi-letum .).
PEU CETIO S*. (neuKeno’.) Peucetios era
unul din fiii lui Licaon (v. acest nume). Se
spunea că venise din Arcadia în sudul Italiei,
împreună cu fratele său, Oenotros, şi ar fi fost
strămoşul poporului Peucetienilor.’ Peucetios
şi Oenotros se născuseră cu şaptesprezece
generaţii înainte de războiul Troiei (v. şi Oe­
notros).
P H E Â . (jPai a.) V. Fea.
PH E A X . (<Pa(a(.) V. Feax.
PHAESTOS. (<Pai aros-.) V. Faestos.
P H A E T H O N . (<Pae6a)v.) V. Faeton.
PH A L A E C O S. (‘PdXaiKos'.) V. Falecos.
PH A L A N T H O S. (<PdAav6os-.) V. Falantos.
PH A LA N X . (<PaAar£) V. Falanx.
PH A L C E S. (‘PdAKrjs'.) V. Falces.
PH A L E R O S . (<PâArjpos•.) V. Faleros.
PH A O N . (fPduv.) V. Faon.
PH A R O S. (<Papos•.) V. Faros.
PH A SE . (0dm .) V. Fas.
PHOBOS. (<Po/3os-.) V. Fobos.
P H O E B E 2. (<PoîfîTj.) Cunoaştem cel puţin
trei eroine care au purtat acest nume.
1. Phoebe, adică Strălucitoarea, era nu­
mele purtat de una dintre Titanide, fiicele lui
Uranos şi ale Gaiei (tab. 5 şi 12). Ea s-a
căsătorit cu Coeos şi i-a dăruit două fiice,
Leto si Asteria. I se atribuia uneori fondarea
oracolului din Delfi, în calitate de însoţitoare a
zeiţei Themis. Phoebe ar fi întemeiat templul
şi oracolul ca dar pentru aniversarea nepotului
ei, Apollo, fiul Letei.
2. Phoebe se numea şi una dintre Leu-
cippide (v. acest nume şi tab. 19). Ea s-a
căsătorit cu Pollux, în timp ce Hilera a fost
soţia lui Castor. Dar, uneori, de exemplu la
Properţiu, Phoebe trecea drept soţia lui Castor.
3. Tot Phoebe se numea şi una dintre
fiicele lui Helios (v. Heliade).
Peucetios: DEN. HAL., I, 13; ANTON, LIB., Tr„ 31;
PLIN., H. N„ III, 16, 99; SERV., la VIRG., En„
VIII, 9. Cf. J. BERARD, Colonisation, p. 459 si
urm.; M. LENCHANRIN, in Athen., 1935, p. 101-
2 112'
Phoebe: 1) H&S., Theog., 136; 404 si urm,; APD.,
Bibl., I, 3, 3; ESCH., Eumen., 1 si urm., si scol.;
DIOD. SIC., V, 67. 2) APD., Bibl., Ill, 10, 3; 11, 2;
PAUS., Ill, 16, 1; PROP., E l, I, 2, 15.
403
PH O EB O S. (<Poi/3os".) Phoebos, Strălucito­
rul, era epitetul şi adesea numele lui Apollo.
Mai ales în limba latină, acest zeu era numit
Phoebus, fără a se mai adăuga numele Apollo.
PH O E N IX 3, ( t e i f ) Legendele cunosc
trei personaje mitologice cu acest nume.
1. Phoenix era un fm al lui Agenor, în
versiunea cea mai cunoscută a legendei Eu­
ropei şi a lui Cadmos (tab. 3). împreună cu
fraţii sai, el a fost trimis de tatăl lor să-şi caute
sora, Europa, care fusese răpită de Zeus.
N egăsind-o şi plictisit să mai rătăcească, el
s-a stabilit pè locul viitoarei cetăţi Sidon din
Fenicia, regiune numită astfel după numele
său.
Această genealogie nu era totuşi unanim
recunoscută de mitografi. Uneori èra consi­
derat fiul lui Ogigos (v. acest nume). Alteori,
trecea drept tatăl şi nu fratele Europei, jucând
în legendă rolul atribuit în general lui Agenor.
2. Un alt erou numit Phoenix era un în­
soţitor al lui Ahile. El era fiul lui Amintor,
regele cetăţii Eleon din Beoţia. Numele ma­
mei sale varia în funcţie de variante. Când se
numea Hippodamia, când Cleoboule, când
Alcimede. Amintor avea o concubină, numită
Clitia sau Ftia. La rugămintea mamei sale,
care era geloasă, Phoenix a adem enit-o pe
această concubină. Aflând de această „crimă“,
Amintor i-a străpuns ochii fiului său. O altă
tradiţie susţinea că Ftia, concubina lui Amin­
tor, încercase ea însăşi sâ-1 ispitească pe
tânărul bărbat. Nereuşi’n d, ea l-a calomniat
faţă de Amintor, care şi-a orbit fiul. Phoenix
s-a refugiat atunci la curtea lui Peleu, care l-a
condus la Centaurul Chiron. Acesta i-a redat
vederea. Peleu i-a încredinţat atunci lui Phoe­
nix pe fiul său, Ahile, şi l-a încoronat ca rege
al Dolopilor.
Phoenix a plecat la Troia împreună cu
Ahile, al cărui sfetnic era. în timpul soliei
căpeteniilor greceşti care încercau să -l împace
pe Ahile cu Agamemnon, Phoenix s -a străduit
3 Phoenix: 1) Scol. la APOLL. RH., Arg., III, 1186;
EUR., fr. 819 (NAUCK, 2e ed., p. 627); scol. la
EUR., Phén., 5; la ESCH., Suppl, 317; ANTON.
LIB., Tr., 40; APD., Bibl., III, 1, 1; HYG., Fab..
178; CONON, Narr., 32; LYC., Alex., 1106; scol.
la 11, XII, 292. 2) APD., B ib l, III, 13, 8; Ep., VI,
12; II., IX, 168; 430 si urm.; 658 si urm.; XVI, 916;
scol. la IX, 448; EUST., la HOM'., 762, 43 si urm.;
trag. pierdută SOPH. şi EUR. (v. NAUCK, fr., 2‘
ed., p. 286 si urm.; 621 şi urm.); Anthol. Palat., IIÌ,
3; TZET., la LYC., 421; PROP., El., II, 1, 60. 3)
HDT., II, 73; Ov., Mét., XV, 392 si urm.; TAC.,
Ann., VI, 28; POMPON. MELA, III, 8, 10;
ACHIL. TAT., III, 25; EL., Nat. des Anim., VI, 58;
PHILOSTR., Vie d'Apollon., III, 49; TZET., C hil,
V, 387-398; PLIN., H. N„ X, 2; SOLIN., 33;
AMBROISE, De Fide Res., 99; LACT., Poème sur
le Phénix, passim; scol. la LUC., Phars., VI, 680;
NONN., Dionys., XL, 394 şi urm.; CLAUDIEN,
Sur le Phénix. Cf. J. HUBÀUX şi M. Leroy, Le
M ythe du Phénix..., Liège, 1939; F. SBORDONE,
în Riv. Ind. Germ., 1935, p. 1046; A. J.
FESTUGIERE, în M. M. A. 1941, p. 147-151.
404
în zadar să -l convingă pe prietenul său. El a
rămas lângă el, în cortul său, atunci când
Ahile a aflat despre moartea lui Patroclu. în
sfârşit, el a jucat un rol în timpul jocurilor
funebre organizate în onoarea lui Patroclu,
supraveghind cursa carelor de luptă.
După moartea lui Ahile, Phoenix s-a dus,
împreună cu Ulise, la Neoptolem. La întoarce­
rea grecilor, el l-a însoţit pe Neoptolem pe
drumul de uscat, dar a murit în timpul călăto­
riei. Neoptolem i-a adus omagii funebre.
PIA SO S1. (ITiacros-.) Piasos era un rege din
Tesalia, tatăl Larissei, care îşi violase fiica.
Pentru a se răzbuna, L arissa’ l- a împins în-
tr-un butoi cu vin în timp ce regele se apleca
deasupra acestuia. Piasos s-a înecat în vin.
P IC O L O O S 2. ( TJlkoXoos'.) în tr-o legendă
atestată târziu, Picoloos era un Gigant. în tim ­
pul unei lupte între Giganţi şi zei, el a fugit
până în insula unde locuia Circe, încercând să
o prindă pe vrăjitoare. Dar Helios (Soarele),
tatăl Circei, l-a ucis pe Picoloos. Din sângele
lui a apărut planta numită „m oly", care era
albă (albul fiind culoarea Soarelui) şi rădăcina
sa era neagră, deoarece sângele Gigantului era
de culoare închisă. în legătură cu această
iarbă, v. Ulise.
*PICU S3. Picus era un străvechi rege al
Latiumului. El domnea peste Aborigeni, prima
populaţie a ţinutului. Trecea drept tatăl lui
Faunus şi bunicul regelui Latinus. Tatăl lui era
considerat uneori un anume Sterces sau Ster-
culus, al cărui nume amintea de cuvântul latin
cu sensul de „bălegar“, şi pe care mitografii
l-au identificat cu Saturn „pentru a -i da o
demnitate mai mare“. Picus ar fi fost un
excelent prezicător, care avea acasă o
ciocânitoare verde, socotită pasăre-profet.
Mitografii pretindeau chiar că ciocănitoarea
nu era decât regele Picus transformat de Circe,
căreia el îi respinsese avansurile, fiindcă era
îndrăgostit de soţia sa, Pomonă, sau de
Canens, o Nimfă, fiica lui lanus (v. Canens).
Ciocănitoarea juca un rol important în re­
ligia romană, nu doar ca pasăre-profet, ci şi ca
pasăre consacrată zeului Marte. Ea ar fi apărut
deasupra gemenilor divini, Romulus şi Re-
mus, şi a contribuit la salvarea lor la fel de
mult ca şi lupoaica (v. Romulus).
P IE R ID E 4. (TTiep(Ses‘.) „Pieridele“ consti­
tuiau un epitet local aplicat în general
1 Piasos: Scoi, ia APOLL. RH., Arg., I, 1063; EUST.,
, la II, 357, 43 şi urm.; cf. PARTH., Erot., 28.
, Picoloos: EUST., la Odys., 1658, 48.
Picus: VIRG., En„ VII, 47; 189; SERV., la En„ VII,
190; X, 76; DEN. HAL., I, 31; ARNOB., II, 71;
AUGUST, C itédeD ìeu, IV, 23; V, 10; XVIII, Ov.,
Mèt., XIV, 312 si urm.; PAUL., p. 212; STRAB.,
V, 4, 2, p. 200; PLUT., De Fort. Rom., VIII, p. 320' Pigm alion: 1) VIRG., En„ I, 343 si urm.; JUSTIN,
d; Qu. Rom., 21; cf. G. PANSA, Picus Martius,
. Folkl. ltal., 1931, p. 181 -199.
Pieride: ANTON. LIB., Tr„ 9; Ov., M è t, V, 669 şi
urm.; cf. PAUS., IX, 29, 4.
Pierre G R IM A L
Muzelor, mai ales de către poeţii latini. Acest
nume li se trăgea de la ţinutul Pierie din Tra-
cia. în legendă, Pieridele erau nouă tinere fete,
care voiau să rivalizeze cu Muzele. Ele erau
fiicele lui Pieros din Pella şi ale Evippei. Ele
cântau foarte frumos şi s-au dus pe Helicon,
Muntele Muzelor, luându-se la întrecere cu
acestea, însă au fost învinse. Pentru a le
pedepsi, Muzele le-au prefăcut în păsări.
Ovidiu ne asigură că le-au prefăcut pe toate în
coţofene, iar Nicandru consemnează că au fost
prefăcute în păsări diferite, dându-ne şi nu­
mele celor nouă Pieride: Colimbas, Iynx,
Cenchris, Cissa, Chloris, Acalantis, Nessa,
Pipo şi Dracontis.
Pausanias ne mai spunea că Pieridele pur­
tau acelaşi nume ca şi Muzele, astfel încât
copiii atribuiţi Muzelor (de exemplu, Orfeu
etc.) erau, în realitate, ai Pieridelor, iar zeiţele
ar fi rămas pururea fecioare.
P IE R O S5. (Utepos'.) Legendele cunosc doi
eroi mitologici numiţi Pieros.
1. Primul era eroul care a dat numele
ţinutului Pierie, considerat adesea drept tatăl
Pieridelor (v. acest nume, art. precedent). El
era fiul lui Macedon si fratele lui Amatos.
Pieros a introdus cultul M uzelor în ţinutul său.
Uneori era prezentat ca tatăl lui Linos sau al
lui Oeagru, fiind aşadar bunicul lui Orfeu.
2. Un alt Pieros era fiul lui Magnes şi al
Meliboei. El a fost iubit de Muza Clio, căreia
Afrodita i-a inspirat această pasiune ca
pedeapsă fiindcă luase în derâdere iubirea
zeiţei pentru frumosul Adonis. Din iubirea lor
s-a născut Hiacintos (v. totuşi, la acest nume,
alte tradiţii privind naşterea acestuia).
*PIETA S6. Pietas era personificarea senti­
mentului pe care trebuie să îl avem faţă de zei
şi faţă de ceilalţi oameni, părinţi, copii, rude
etc., adică Pietatea. Fiind o simplă abstracţie,
Pietas nu avea un mit propriu-zis. Templul
său, care se ridica la poalele Capitoliului, între
colină şi râul Tibru, datează de la începutul
secolului al doilea î.Hr. în epoca imperială,
Pietas era foarte frecvent reprezentată pe
monezi, unde ea simboliza virtuţile morale ale
împăratului.
PIG M A L IO N 7. (nvyfiaXîcov.) Legendele
cunoşteau două personaje cu acest nume,
amândouă de origine semită.
1. Pigmalion era un rege al cetăţii
feniciene Tir, fiul lui Mutto şi fratele Ellisei
(Didona) (v. Didonă).
5 Pieros: 1) Scol. la II, XIV, 225; ANTON. LIB.,
Trans/., 9; Ov., Métam., V, 302; PLUT., De Mus.,
3; PAUS., IX, 29, 3; SERV., la VIRG., Ecl., VII,
„ 2 1 .2 ) APD., B ib l, I, 3, 3.
Pietas: CIC. De Leg., II, 11; 28; L1V., X L , 34, 3 si
7 urm.
XVIII, 4, 3; APP., Lybic., 1. V. Didon. 2) CLÉM.
ALEX., Protr., p. 17, 31 si urm.; Fr. Hist. Gr„ III,
p. 31; ARNOB., Adv. Nat., VI, 22; Ov., Mèt., X,
243 si urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 405

2. Celălalt era un rege al Ciprului, care său, Strofios, Pilade descindea din Focos, din
s-a îndrăgostit de o statuie din fildeş, Eac şi din Zeus (tab. 30). Cei doi veri fuseseră
reprezentând o femeie. Uneori, se spunea că âr crescuţi împreună la curtea lui Strofios, unde
fi sculptat el însuşi statuia. In pasiunea sa, el Oreste fusese trimis, în timp ce Clitemnestra
i-a cerut Afroditei, în timpul unei sărbători a trăia cu Egist, în lipsa lui Agamemnon (v.
zeiţei, să -i „acorde“ o soţie care să semene cu Oreste).
statuia. Atunci când s-a întors acasă, şi-a dat Personajul mitologic Pilade a fost „dezvol­
seama că statuia era vie. A luat-o în căsătorie tat“ mai ales la tragicii greci. El l-a sfătuit pe
şi a avut cu ea o fiică, numită Pafos, care avea prietenul său în privinţa răzbunării şi se
să fie mama lui Ciniras. povestea că luptase împotriva fiilor lui Nau-
P IG M E I1. (ITvy/iatbi) Pigmeii erau un plios, care veniseră în ajutorul lui Egist. Dar
popor de oameni mici de statură, menţionaţi Pilade i-a fost de mare ajutor lui Oreste în
deja în Iliada, despre care se spunea că lo­ timpul călătoriei acestuia în Taurida (v.
cuiau în sudul Egiptului sau chiar în India. Oreste). Pilade s-a căsătorit cu Electra, sora
Elementul cel mai frecvent menţionat în mai mare a lui Oreste, şi a avut cu ea doi fii,
povestea Pigmeilor erau luptele acestora îm ­ Medon şi Strofios II.
potriva berzelor sau cocostârcilor. Originea P IL A S 3. (ITvXas'.) Pilas era un rege din
acestui război constituia obiectul legendelor: Megara. Era fiul lui Cleson şi nepotul lui
de exemplu, se spunea că se născuse, în rândul Lelex. El a dat-o pe fiica sa, Pilia, în căsătorie
Pigmeilor, o fată foarte frumoasă, numită Oe- lui Pandion (v. acest nume), urmaşul lui Ce-
noe, dar înaltă de statură şi care îi dispreţuia crops din Atena, care fusese alung’a t în urma
pe zei. In special, nu avea nici un respect pen­ unei revolte provocate de fiii lui Metiori. Mai
tru Artemis şi nici pentru Hera. Oeneo s-a târziu, Pilas l-a ucis pe Bias, fratele tatălui
căsătorit cu un Pigmeu, numit Nicodamas, său, şi a trebuit să se exileze. I-a încredinţat
care i-a dăruit un fiu, numit Mopsos. Pentru a atunci regatul lui Pandion, în timp ce el însuşi
sărbători naşterea, toţi Pigmeii au adus a obţinut Peloponezul în fruntea unui contin­
părinţilor numeroase daruri. însă Hera, din ură gent de Lelegi şi a fondat cetatea Pilos din
faţă de tânăra femeie, care n u -i aducea cultul Mesenia (v. Lelex). De aici, el a fost alungat
cuvenit, a transform at-o într-o barză. De­ de către Neleu şi s-a dus în Elida, unde a fon­
venită pasăre, Oenoe a căutat să-şi re­ dat o nouă cetate, numită tot Pilos.
dobândească fiul rămas printre Pigmei, iar
aceştia cu ţipete puternice şi folosind armele, P IL E M E N E S 4. (ITvÂaijueisqs’.) Pilemenes,
se străduiau să o îndepărteze. De aici provenea fiul lui Bisaltes (?) era un locuitor din
ura pe care berzele o purtau Pigmeilor si Paflagonia, aliat al troienilor. El era tatăl lui
teama pe care le-o inspirau (v. şi Gerand). Harpalion, care a luptat şi el alături de troieni
Pigmeii au inspirat arta „egiptizantă“. Ei si a fost ucis de Merion. Pilemenes a fost ucis
apăreau pe mozaicuri şi picturi murale, în fie de către Menelaos, fie de către Ahile. Deşi
mijlocul unei faune specifice Nilului, luptând moartea sa era descrisă în cântul al V -lea din
cu păsări şi animale diverse, desfăşurând ac­ Iliada, în cântul al X lII-lea îl vedem apărând
tivităţi omeneşti, pe care le parodiau prin în cortegiul funebru al fiului său.
urâţenia şi neîndemânarea lor. Pe aceste
reprezentăn, Pigmeii erau caracterizaţi prin P IL E N O R 5. (IIuĂjjiAjjp.) Pilenor era un
dimensiunile enorme ale organelor sexuale. Centaur, care a fost rănit de Heracles în timpul
Acest popor al Pigmeilor, deşi era socotit luptei de la peştera lui Folos. Rana lui s~a
de domeniul fabulei ae către geografii antici, infectat cu sângele Hidrei din Lema, în care
împrumuta probabil trăsături ale populaţiilor fuseseră îmbibate săgeţile lui Heracles. El s-a
reale din Africa Centrală. dus sâ-şi spele rana în apele pârâului Anigros
şi, de atunci, se spunea că apele acestui pârâu
P IL A D E 2. (ITvĂdSris'-) Pilade era prietenul aveau proprietăţi malefice şi un miros infect.
prin excelenţă al lui Oreste, aşa cum Ahate era
prietenul lui Enea. El era vărul primar al lui P IL E O S 6. (HvÂaias'.) Pileos era fiul lui Le-
Oreste, iar părinţii săi erau Strofios si Anaxi- tos. împreună cu fratele său, Hippotoos, el a
bia, sora lui Agamemnon (tab. 2). Prin tatăl condus, în războiul împotriva Troiei, un con­
tingent de Pelasgi, veniţi din Larissa.
P IL IA 7. (ITv\(a.) Pilia era soţia lui Pandion
1 Pigrael: II., III, 3 si urm., si EUST., ad loc.; cf. I si fiica lui Pilas, regele Megarei (v. Pilas şi
VIRG., En., X , 264 si urm'.; Fr. Hisl., gr„ I, 18; tab. 11).
266; HDT., Il, 32; PLIN., H. N„ VII, 26 si urm.;
ANTON. LIB., Tr„ 16; Ov., Met., VI, 90 si urm.;
ATHÉN., IX, 393 c si urm. V. aussi Gérana; cf. R. 3 Pilas: APD., B ibi, III, 15, 5; PAUS., I, 5, 3; 39, 4 şi
DANGEL, în M .’ S. R„ VII (1931), p. 128 ?i . urm.; IV, 36, 1; VI, 22, 5.
urm.; K. PRAECHTER, în Rh. Mus., 1933, p. 162- 4 Pilem enes: APD., Ep„ III, 35; II, II, 851; V, 576 şi
. 164; DANIEL, ïn A . J. A., 1932, p. 260 si urm. . urm.; XIII, 658 si urm.; HYG., Fab., 113.
Pilade; EUR., Or., 764 çi socl. ad loc.; 1155 si urm.; P ilenor: PAUS., V, 5, 10; Ov., Mèt., XV, 282 şi urm.;
HÉS., fr. 121; PIND., Pyth., XI, 23; ESCH., . cf. STRAB., VIII, 346.
Choèph., 900; SOPH., Electre; EUR., Electre; Iph. b Pileos: II, II, 840 şi urm.; STRAB., XIII, 3, 2, p. 620
Taur.; Oreste; PAUS., I, 22, 6; II, 16, 7; 29, 9; , şi urm.; DICT. CRET., II, 35.
HYG., Fab., 121, 122. 1 Pilia: APD., B ib i, III, 15,5.
406
P IL IO S 1. (ITvălos-.) O tradiţie obscură
amintea de Pilios, fiul lui Hefaistos, care, în
Insula Lemnos, a vindecat rana lui Filoctet şi
l-a învăţat pe erou arta de a trage cu arcul (v.
Filoctet).
*PILU M N U S2. Divinitate romană foarte
puţin cunoscută, despre care se spunea că
proteja copiii nou-născuţi, în case, împotriva
încercărilor şi răutăţilor demonului Silvan. El
colabora, în ’ îndeplinirea acestor funcţii, cu
două „zeiţe“ la fel de obscure: Intercidona şi
Deverra. întercidona îşi trăgea numele de fa
„loviturile de secure“ simbolice date în perva­
zul uşii, iar Deverra de la m ătura cu care se
mătura pragul după naşterea unui copil.
Pilumnus ar fi fost numit astfel de la pisălogul
cu care se lovea uşa cu aceeaşi ocazie. Secu­
rea, pisălogul, mătura se considera că simboli­
zau cultura: securea pentru a doborî copacii,
pisălogul pentru a strivi grânele, mătura pen­
tru a mătura aria pe care se băteau cerealele.
Aceste simboluri erau suficiente pentru a-1
pune pe fugă pe Silvan, demonul sâfbatic.
Pilumnus apărea, de asemenea, alături de
zeul Picumnus, la fel de enigmatic, al cărui
nume a fost uneori apropiat de cel al zeului
Picus (v. acest nume). Este posibil ca Pilum­
nus să nu fi fost „zeul pisălogului“, ci „zeul
suliţei scurte“.
Vergiliu îl considera pe Pilumnus bunicul
lui Tumus şi tatăl lui Daunus.
Să notăm că, după o glosă a lui Festus, cu­
vântul „pilum noe“ se găsea în cântecul Sa-
lienilor şi era interpretat, în general, ca un
adjectiv cu sensul de: „înarmat cu suliţă
(scurtă)“.
PIN D O S3. ( TIlvS os'.) Pindos era un fiu al lui
Macedon, în tradiţia care îl prezenta pe acesta
drept unul din fiii lui Licaon. Se povestea că
Pindos, într-o zi, când era la vânătoare, întâl­
nise un şarpe monstruos, care însă nu l- a ata­
cat. Recunoscător, Pindos îi aducea, din când
în când, o parte din vânatul său. Şarpele a
sfârşit prin a se împrieteni cu tânărul.’Si atunci
când acesta a fost asasinat de cei trei fraţi ai
săi, care îl invidiau, şarpele i-a ucis pe crimi­
nali şi a păzit cadavrul lui Pindos până când
părinţii lui au sosit şi i-au adus onoruri fune­
bre.
P IR A M 4. (ITvpapos'.) Piram şi prietena sa
Tizbe au fost eroii unei aventuri de dragoste
despre care existau două versiuni inde­
pendente. După una din ele - probabil cea mai
1 Pilios: APTOL. HEPH., ed. W ESTERMANN,
. Mythogr., p. 197, 2.
Pilum nus: St. AUGUST., Cité de Dieu, VI, 9;
VIRG., En„ X, 75 si urm.; 619; SERV., la VIRG.,
. En„ IX, 3; X, 76; FÈST., p. 224, 4.
Pindos: EL., Hist. An„ X, 40; TZET., C hil, IV, 338,
. si scol. la 333.
P ira m : Appendix Narr., W ESTERMANN, Mythogr.,
384, nr. 68; Ov., Mét., IV, 55 si urm.; cf. SERV., la
VIRG., Ecl., VI, 22; HYG., Fab.. 242; 243; V.
RHODE, Gr. Roman, 2‘ ed., p. 153 si urm.
Pierre G R IM A L
veche - Piram şi Tizbe se iubeau la fel de mult
si s-au împreunat înainte de căsătorie, astfel
mcât Tizbe a rămas însărcinată. Disperată, ea
s-a sinucis. Când a aflat, iubitul ei a făcut la
fel. Şi zeii, făcându-li-se milă de ei, i-au
prefăcut în cursuri de apă. Piram a devenit
râul cu acelaşi nume din Cilicia, iar Tizbe, un
izvor a cărei apă se vărsa în acest râu.
Cealaltă versiune, mult mai dramatică, a
fost povestită de Ovidiu şi presupune o elabo­
rare literară complexă. Piram si Tizbe erau doi
tineri din Babilon, care se iubeau şi nu se
puteau căsători, deoarece părinţii lor’ se opu­
neau. Dar ei se întâlneau în secret, printr-o
spărtură a zidului care le despărţea casele.
S-au întâlnit într-o noapte lângă mormântul
lui Ninos, în afara cetăţii. Acolo, era un dud,
care creşteau lângă un izvor. Tizbe a sosit
prima şi imediat după ea a apărut o leoaică,
care voia să bea apă de la izvor. Tizbe a fugit,
însă eşarfa i-a zburat. Leoaica s-a aruncat
după eşarfă şi, cu gura încă plină de sânge, a
sfâşiat eşarfa şi apoi s-a retras. în acel mo­
ment, a sosit Piram, care a văzut eşarfa şi s-a
gândit imediat că Tizbe fusese sfâşiată de o
fiară sălbatică. Fără să se mai gândească, el
s-a străpuns cu sabia. Iar când Tizbe a revenit,
l-a găsit mort. Smulgând sabia din trupul
iubitului ei, s-a sinucis cu ea. Fructele dudu­
lui, care până atunci erau albe, au devenit roşii
din cauza sângelui vărsat. Cenuşa celor doi
iubiţi a fost pusă în aceeaşi urnă.
PIR E H M E S 5. (TTi/pai'x/-irjs'.) Cunoaştem trei
eroi care au purtat acest nume.
1. în Iliada, Pirehmes era una dintre
cele două căpetenii ale contingentului
Peonian, venit în ajutorul lui Priam. Pirehmes
l-a ucis pe Eudoros, care îndeplinea pe lângă
Patroclu rolul de „sfetnic“ sau de scutier, m
timpul luptei. El a fost ucis, fie de către Patro­
clu, fie de către Diomed, şi a fost îngropat la
Troia.
A doua căpetenie a Peonienilor era Astero-
peos, fiul zeului-râu Axios.
2. Pirehmes se numea şi un luptător cu
praştia, care a asigurat victoria lui Oxilos asu­
pra Eleenilor (v. Oxilos).
3. în sfârşit, tot Pirehmes se numea şi
un rege din Eubeea, care a atacat Beoţia, dar a
fost învins de Heracles, în tinereţea eroului, şi
a fost rupt în bucăţi de cai. Această întâmplare
s -a petrecut pe malul unui pârâu nimit Hera-
cleios, adică pârâul lui Heracles. De fiecare
dată când un cal bea din apa acestui pârâu, se
auzea un nechezat.
PIR E N 6. (Tleiprji'.) Cunoaştem doi eroi m i­
tologici care au purtat numele de Piren.
Pirehm es: 1) II, 848; XVI, 287; APD., Ep., III, 34;
EUST., la HOM., 359, 33 si urm.; 1697, 57; DICT.
CRET., III, 4; PORPHYR., Quaest. ad II., ed.
Sehr., p. 50. 2) PAUS., V, 4, 2; EUST., la HOM.,
. 311, 21. V. Oxylos. 3) PLUT., Parall., 7.
P iren: 1) APD., B ib i, II, 2, 1; TZET., laL Y C ., 17. 2)
APD., B ib i, II, 1,3.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
1. Prim ul era fiul regelui Corintului,
Glaucos, şi fratele lui Bellerofon. Acesta l-a
ucis în mod accidental şi a trebuit, în urma
acestei crime involuntare, să se exileze din
Corint (v. Bellerofon).
2. Un alt Piren era, în anumite tradiţii,
tatăl lui Io, eroina iubită de Zeus. Era fiul lui
Argos şi al Evadnei. Uneori, în loc de Piren,
numele’ său era Piras, şi cel mai frecvent, Io
descindea, nu din el, ci «lin fratele său Ecbasos
(tab. 18).
P IR E N E I 1. (Ileiprjyrj.) Pirene a fost eroina
care a dat numele izvorului Pirene din Corint.
Ea trecea drept una din fiicele zeului-râu
Asopos. Fiind iubită de Poseidon, ea a avut
doi copii: Leches şi Kenchrias, eroi care au
dat numele a două porturi din Corint. Dar,
cum Artemis îl ucisese pe Kenchrias în mod
accidental, Pirene, în durerea ei, a vărsat atât
de multe lacrimi încât s -a transformat în iz­
vor.
O altă tradiţie o prezenta pe Pirene drept
fiica lui Oebalos. în versiunea evhemeristă a
legendei lui Asopos, Pirene trecea drept una
din cele douăsprezece fiice pe care acesta le-a
avut cu M etope, fiica regelui Ladon din Fliont
(v. Ladon şi Asopos).
în sfârşit, exista o legendă diferită a iz­
vorului Pirene, conform căreia izvorul ar fi
fost dăruit de zeul-râu Asopos lui Sisif, ca
răsplată pentru serviciul pe care acesta i-1
făcuse zeului, dezvăluindu-i numele răpito­
rului fiicei sale, Egine (v. acest nume).
După unele versiuni, Bellerofon s-a r fi
întâlnit cu Pegas, în apropierea izvorului
Pirene.
P IR E N E II2. (TTvprjvq.) Cunoaştem două
eroine cu acest nume.
1. Pirene era o tânără fată, al cărei tată,
regele Bebrix, domnea, în vremea lui Hera-
cles, peste populaţiile indigene din regiunea
Narbonne. D ucându-se să ia boii lui Gerion,
Heracles a străbătut acel ţinut. El s -a îmbătat,
la curtea lui Bebrix, şi a violaţ-o pe Pirene,
care a adus pe lume un şarpe. înspăimântată,
Pirene a fugit în munţi, unde a fost sfâşiată de
fiarele sălbatice. Când s -a întors din expediţie,
Heracles j - a găsit trupul şi i-a adus onoruri
funebre. în amintirea iubitei sale, Heracles a
dat numele de Pirinei munţilor din apropierea
cetăţii în care domnea Bebrix.
2. Pirene se numea şi mama lui Cicnos,
adversarul lui Heracles (v. Cicnos şi Hera­
cles), şi a regelui trac Diomed.
PIR E N E U 3. (ITvprjvevs'.) Pireneu era un
rege din Daulis, care, în cursul unui uragan, a
invitat Muzele, ce treceau prin apropiere,
ducându-se spre M untele Helicon, să intre în
P iren e I: PAUS., II, 2, 3; 3, 2 si urm.; 5, 1; 24, 7;
, DIOD. SIC., IV, 72; ET. BYZ., ,s\ v. KcyxpLai.
1 P irene II: 1) SIL. ITAL., III, 420 ţi urm.; PLIN., H.
N„ III, 3, 8. 2) APD., Bibi., II, 5, 11.
P ireneu: Ov., Mèt., V, 274 şi urm.
407
palatul său pentru a se adăposti. Acolo, Pire­
neu a încercat să le violeze. Zeiţele şi-au luat
zborul şi, încercând să le urmeze în văzduh,
Pireneu’a căzut pe stânci şi a murit.
P IR G O 4. (ITvpyoj.) Cunoaştem două eroine
numite Pirgo.
1. Prima era soţia regelui Megarei, Al-
catoos, pe care acesta a părăsiţ-o pentru a se
căsători cu Evehme, fiica lui M egareu (v.
Alcatoos). Mormântul său era arătat călătorilor
în cetatea Megara, alături de cel al lui Alca­
toos şi al fiicei acestuia, Ifinoe.
2. ’ Pirgo se numea şi doica unora dintre
copiii lui Pnam. Foarte bătrână, ea l-a însoţit
pe Enea si, la instigarea zeiţei Iris, le-a sfătuit
pe femeile troiene să dea foc navelor. Poate că
acest nume trebuie pus în legătură cu vechiul
nume al cetăţii etrusce Caere (lângă Civitâ-
Vecchia), Pyrgi, adică „Turnurile“.
PIR IA S5. (TTupLas"-) Pirias era un luntraş din
Itaca, căruia i s-a făcut milă de un bătrân
capturat de piraţi. Acest bătrân transporta
amfore pline, în aparenţă cu smoală. Mai
târziu, aceste amfore au rămas în proprietatea
lui Pirias, care îşi dăduse seama că, sub
smoală, ele conţineau bijuterii şi comori. în
recunoştinţa sa, Pirias a sacrificat un bou în
cinstea’ binefăcătorului său necunoscut. De
acolo venea proverbul: „Pirias este singurul
care a sacrificat un bou binefăcătorului său“.
P IR IT O O S 6. (ÎTeiptdoos'.) La origine, Piri-
toos era un erou tesalian, care a fost integrat
progresiv în ciclul eroic al lui Tezeu. Deşi în
Iliada era prezentat ca un fiu al lui Zeus şi al
Diei, cel mai adesea apărea ca fiul lui Ixion si
al Diei (tab. 23). Prin tatăl său, el ţinea de
neamul Lapiţilor. Legenda lui Piritoos se
compunea din episoade destul de puţin legate
între ele. Iată principalele evenimente: partici­
parea sa la vânătoarea mistreţului din Calidon,
alături de Meleagru; căsătoria cu Hippodamia
si lupta împotriva Centaurilor; întâlnirea cu
te z eu ; răpirea Elenei; coborârea în Infern.
în vânătoarea mistreţului din Calidon, Piri­
toos figura pur şi sinmplu printre jucători şi nu
a jucat un rol activ. începând cu Iliada, din
contră, Piritoos trecea drept învingătorul Cen­
taurilor, episod care a fost, mai târziu, legat de
povestea căsătorie sale cu Hippodamia.
Aceasta, considerată uneori fiica lui Adrast şi
Pirgo: 1) PAUS., I, 43, 4. V. Alcatoos. 2) VIRG., En..
. V, 645.
: P irias: HÉRACL. PONT., 37, 3; PLUT., Qu. gr., 34.
Piritoos: II., I. 262 si urm.; Odys., XI, 631, si scol. la
XXI, 295; E U R Here. fur.. 619; DIOD. SIC., IV,
70; APD., B ib i, I, 8, 2; II, 5, 12; III, 10, 8; Ep., I,
16 si urm.; 21 si urm.; 23 si urm.; PAUS., I, 2, 1;
17, 4; 18, 4; 30’, 4; 41, 5; IÌ, 22, 6; III, 18, 15; 24,
11; V, 10, 8; 11, 5; VIII, 45, 7; IX, 31, 5; X, 26, 2;
28, 2; 29, 9 si urm.; APOLL. RH., Arg., I, 101 si
urm., si scoi la 107; III, 62; HYG., Fab., 33;
SERV.’, la VIRG., En., VII, 304; PLUT., Thés., 30
si urm.; cf. S. REINCAH., art. cit. (s. v. Sisif); W.
DEONNA, în R.-E. G., 1931, p. 361-367.
 408
a Amfiteei (tab. 1), era cel mai frecvent
prezentată ca fiica lui Boutes, el însuşi fiul lui
Boreu (v. Boutes). O tradiţie susţinea că Hip-
podamia era înrudită cu Centaurii şi, din acest
motiv, Piritoos i-a r fi invitat pe aceştia la
nunta sa. Dar, să observăm că, fiind fiul lui
Ixion, Piritoos era frate vitreg al „monştrilor“
(v. Centauri), şi asta justifică de la sine
prezenţa lor la nuntă. Oricum, Centaurii, ex­
citaţi de vin, au încercat să o violeze pe Hip-
podamia şi să le răpească pe femeile prezente.
O luptă violentă a izbucnit între Centaruri şi
Lapiţi, compatrioţii lui Piritoos, în cursul
căreia mulţi Centauri au fost ucişi. Se mai
admitea adesea că Tezeu era, din acel mo­
ment, prietenul lui Piritoos şi că el a participat
la această luptă memorabilă. Din căsătoria lui
Piritoos cu Hippodamia s-a născut un fiu,
numit Polipoetes (v. acest nume şi tab. 23).
Pentru a explica prietenia dintre Tezeu şi
Piritoos, se povestea că acesta din urmă, au­
zind vorbindu-se de faptele eroice ale lui
Tezeu, hotărâse să-l pună la încercare şi a vrut
să-i fure turmele aflate în regiunea Maraton.
Cei doi tineri s-au întâlnit şi au fost seduşi de
frumuseţea lor. în mod spontan, atunci când
păreau gata de luptă, Piritoos s -a obligat să-l
despăgubească pe Tezeu pentru animalele pe
care le furase şi s -a declarat sclavul său.
Ispitit de generozitate, Tezeu ă refuzat această
ofertă'şi a declarat că trebuiau uitate faptele
trecute. Prietenia lor născândă a foşt pecetluită
de un jurăm ânt şi, de atunci, cei doi eroi au
săvârşit împreună toate faptele lor vitejeşti.
Tezeu şi Piritoos juraseră să îşi dea unul al­
tuia ca soţie câte o fiică a lui Zeus. Astfel,
Piritoos a ajuns să participe la răpirea Elenei
de către Tezeu (v. Elena şi Tezeu) şi, la rândul
său, Tezeu şi-a însoţit prietenul’ în Infern,
pentru a o răpi pe Persefona, soţia lui Hades,
care era fiica lui Zeus şi a Demetrei. Cei doi
prieteni au ajuns cu bine în Infern, dar nu au
mai putut să iasă. Ei au fost ţinuţi prizonieri
până la venirea lui Heracles. Acesta a reuşit
să-l readucă pe Tezeu la lumina zilei, dâr,
atunci când a încercat să-l elibereze pe Piri­
toos, pământul s -a cutremurat şi Heracles,
înţelegând că zeii nu voiau eliberarea vinova­
tului, a renunţat sâ-1 mai scoată. în acest fel,
Piritoos a rămas în Infern, în timp ce Tezeu a
revenit printre cei vii.
O versiune evhemeristă, consemnată de
Pausanias, susţinea că, în relitate, Tezeu şi
Piritoos se duseseră în Epir, la curtea unui
rege numit Hedoneu (al cărui nume ar fi fost
confundat cu cel al lui Hades), care avea o
soţia numită Persefona şi o fiică numită Core.
în plus, mai avea un câine foarte rău, numit
Cerber. Tezeu şi Piritoos au pretins că veni­
seră să ceară mâna tinerei fete. De fapt, ei
aveau intenţia să le răpească pe Persefona şi
pe Core. Mana Corei era promisă eroului care
ar fi reuşit să învingă Cerberul. însă Hedoneu,
aflând adevăratele intenţii ale oaspeţilor săi, a
poruncit să fie închişi. Piritoos, cel mai vino­
Pierre G R IM A L
vat, a fost dat câinelui Cerber, care l-a mâncat
imediat. Tezeu a fost ţinut în temniţă, până
când Heracles, care era prietenul lui Hedoneu,
l-a rugat pe rege să-l elibereze. Astfel Tezeu
şi-a recăpătat libertatea.
P ISE O S1. (JTi.oai "os".) Piseos, numit astfel
după cetatea Pisa din Toscana, era un erou
etrusc, care trecea drept inventatorul trompetei
şi al pintenilor pentru nave.
P IS ID IC E 2. (ITeioiSi'/cr;.) Cel puţin patru
eroine au purtat numele de Pisidice.
1. Una din ele era fiica regelui din ce­
tatea Metimna, din Insula Lesbos. în timp ce
Ahile asedia cetaţea, Pisidice l- a zărit pe erou
de pe zidul de apărare şi s-a îndrăgostit de el.
în taină, ea s-a oferit să-i predea cetatea dacă
eroul îi promitea să o ia în căsătorie. Ahile a
acceptat oferta. Pisidice i-a deschis poarta
cetăţii, însă, văzându-se victorios, Ahile a pus
să fie omorâtă cu pietre.'
2. O legendă asemănătoare se referă la
o altă Pisidice, care nu era din Lesbos, ci din
cetatea Monenia din Troada. în momentul în
care cetatea era asediată de Ahile şi acesta se
pregătea pentru un nou asalt, Pisidice i-a
aruncat eroului un „bilet“, dezvăluindu-i că
locuitorii erau gata să se predea din lipsă de
apă. Ahile a putut astfel să cucerească cetatea
Monenia fără luptă. Legenda nu ne spune ce
s-a mai întâmplat cu Pisidice.
Alte eroine cu acelaşi nume apar în anumite
genealogii, de exemplu’:
3. Una din fiicele lui Eol si ale Enaretei
(tab. 8).
4. Una dintre fiicele lui Nestor şi ale
Anaxibiei (v. Nestor), mama lui Argenno’s.
PISIST R A T O S3. (/Tei cri a r p a tos-.) Pisis-
tratos era cel mai tânăr dintre fiii lui Nestor (v.
acest nume). Era de aceeaşi vârstă cu Telemah
si l-a însoţit pe acesta în călătoria de la Pilos
îa Sparta. Se spunea că de la el provenea nu­
mele tiranului Atenei, Pisistrate, care trecea
drept unul din urmaşii săi.
PISO S4. (1Tiaog .) Legendele cunosc cel
puţin trei eroi numiţi Pisos.
1. Primul era un fiu al lui Perieres, care
s-a căsătorit cu Olimpia, o fată din Arcadia, şi
a dat numele cetăţii Pisa din Elida.
2. în acelaşi fel, cetatea italiană Pisa îşi
revendica numele, în anumite tradiţii, de la
Pisos, regele celţilor şi fiul lui Apollo Hiper-
boreeanul.
3. Un alt Pisos era unul dintre fiii lui
Afareu (tab. 19).
1 Piseos: PLIN., H. N„ VII, 57; PHOTIOS, Lex., s. v.
, AncrroaaXmyKTas.
Pisidice: X) PARTH., Erot., 21; cf. scol. la II., VI, 35.
, 2) APD., Bibi., I, 7, 3. 4) APD., Bibi., I, 9, 9.
J Pisistratos: Odys., III, 36; 400; 415; 482; XV, 4 si
urm.; APD., B ib i, I, 9, 9; PAUS., IV, 3, 1; HDT.,
, V, 65.
Pisos: 1) PAUS., V, 17, 9; VI, 22, 2. 2) SERV., la
VIRG., En., X, 179. 3) APD., B ib i, III, 10, 3.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
*P IS T O R . Se povestea că, în timpul ase­
dierii Capitoliului de către gali, era foarte
puţin grâu în citadelă şi apărătorii erau ame­
ninţaţi de foamete. Iupxter le-a apărut în tim­
pul nopţii, în vis, şi i-a sfătuit -să arunce
inamicilor ce aveau ’m ai preţios. Romanii au
făcut imediat pâini din toată faina care le mai
rămăsese şi le-au aruncat peste scuturile . şi
căştile inamicilor. Galii, pierzându-şi speranţa
să-i înfometeze, după ce dovediseră că sunt
atât de bine aprovizionaţi, au ridicat asediul,
în semn de recunoştinţă, romanii i-au ridicat
un templu lui lupiter Pistor (Iupiter Brutarul).
PIT A N E 2. (JTl Tavri.) Erau două eroine cu
acest nume.
1. - Pitane era o fiică a zeului-râu Euro-
tas, căreia Poseidon i-a dăruit o fiică, numită
Evădne. Această fiică a fost abandonată de
mama sa la naştere, fiind găsită şi crescută de
Epitos. După alte versiuni, Pitane ar fi trimi­
s-o în taină lui Epitos, care a crescut-o. Ce­
tatea Pitane din Laconia i-a r fi datorat nu­
mele.
2. O altă eroină cu acest nume era o
Amazoană, care ar fi fondat cetatea Pitane din
Misia, precum şi cetăţile Cime şi Prien.
P IT E U 3. (1Ivdaevs-.) Piţeu era un fiu al lui
Apollo, care a venit de la Delfi în Argos şi a
fondat acolo un templu în onoarea lui Apollo
Piteanul.
P IT IR E U 4. (JTl Tvpevs".) Pitireu era un ur­
maş al lui Ion, care domnea în cetatea Epidaur
din Peloponez, atunci când s-au întors Hera-
clizii. El i-a cedat, fără luptă, regatul Hera-
clidului Deifontes şi, împreună cu supuşii săi,
s -a retras la Atena. Fiul său, Procles, a condus
o colonie ioniană din Epidaur, în Insula
Samos.
P IT IŞ 5. (T Jltv s '.) Pitiş era o Nimfa, iubită
de Pan. în tr-o zi, tânăra a fugit de zeu, pentru
a scăpa de îmbrăţişările sale şi a fost prefăcută
în pin (în greceşte, ttltvs', însemna pin).
Această legendă explica faptul că Pan îşi îm­
podobea fruntea cu coroane din crengi de pin.
Exista şi o altă variantă, în care Pitiş ar fi
fost iubită’în acelaşi timp de Pan şi de Boreu;
ea s-a dăruit lui Pan, iar Boreu, din gelozie, a
îm pins-o de la înălţimea unei stânci. Fiindu-i
milă de ea, Gaia (Pământul) i-a transformat
trupul într-u n copac, un pin. Se spunea că su­
fletul lui Pitiş gemea atunci când Boreu
clătina crengile pinilor, care, în schimb, asigu­
rau împletirea coroanelor pentru zeul Pan.
P IT O N 6. (ITvdcoi'.) Atunci când Apollo a
! P istor: Ov., Fast., VI, 350 şi urm.; LACT., I, 20, 33.
Pitane: 1) PIND., Ol., VI, 46 si urm.; si scol. la 46;
, 48; 51; 52; 95. 2) DIOD. S IC , III, 55.'
j P iteu: PAUS, II, 24, 1; 35, 2.
Z P itireu: PAUS., II, 26, 1; VII, 4, 2.
s Pitiş: NONNOS, Dion., II, 108; 118; XLII, 259;
. LUCIEN, Dial, des Dieux, 22, 4; Géopon., XI, 10.
P iton: Hymne hom. à Apollon, 282 şi urm.;
CALLIM., la Apollon, 100 şi urm.; HYG., Fab.,
409
hotărât să fondeze un sanctuar la poalele Par-
nasujui, nu departe de Delfi, el a găsit, lângă
un izvor, un dragon care masacra animale şi
oameni. Acel „balaur“ se numea Piton. Apollo
l-a ucis cu săgeţile sale. Acestui monstru,
Hera i-1 încredinţase pe Tifon. Piton era con­
siderat un fiu al Gaiei (Pământul), ca majori­
tatea moştrilor. în calitatea sa de fiu al Pămân­
tului, Piton dădea oracole. Din această cauză,
înainte de a-şi instala oracolul la Delfi, Apollo
a trebuit să îş’i ucidă rivalul.
Hygin ne povestea o legendă, conform
căreia un oracol declarase că şarpele Piton va
pieri ucis de mâna unui fiu ’ al zeiţei Leto.
Când a aflat că era însărcinată cu Zeus, Hera a
spus că ea n -a r putea să nască într-un loc
luminat de soare. Piton, la rândul său, încerca
să o ucidă pe Leto. Dar Poseidon, la solici­
tarea lui Zeus, a prim it-o pe Leto şi a ascun­
s-o în Insula Ortigia, care era atiinc’i acoperită
de valuri, şi a născut acolo, sub o boltă for­
mată de valuri, la adăpost de soare, conform
voinţei exprimate de Hera. La trei zile de la
naşterea sa, Apollo l-a ucis pe Piton; i-a pus
cenuşa într-un sarcofag şi a fondat, în onoarea
sa, Jocurile Pitice.
Se considera că Piton ar fi fost îngropat sub
O mphalos-u l . din templul de la Delfi (v.
Delfine).
P IT T E U 7. (ULTOev?.) Pitteu era un fiu al lui
Pelops şi al Hippodamiei (tab. 2). Avea doi
fraţi, Tiest şi Atreu. I-a urmat lui Trezen pe
tronul cetăţii cu acelaşi nume (v. Trezen). I se
atribuia, în această cetate, întemeierea celui
mai vechi templu grecesc, închinat lui Apollo
Tearios. Pitteu era foarte cunoscut pentru
înţelepciunea şi elocinţa lui şi trecea drept un
excelent prezicător. în această calitate, el a
interpretat, în faţa lui Egeu, oracolul care îi
promitea acestuia un fiu valoros. De aseme­
nea, îmbătându-1 pe Egeu, el a făcut în aşa fel
încât să petreacă noaptea cu fiica acestuia,
Etra, şi în urma acestei iubiri, el a devenit
bunicul lui Tezeu, pe care l-a şi crescut (v.
Tezeu). Prin Pitteu, eroul avea drepturi asupra
tronului.
Pitteu s-a ocupat şi de educaţia lui Hip-
polit, fiul lui Tezeu şi’ al Amazoanei Antiope
(v. Hippolit).
PLA ŢA N O S8. (nkaravos'•) Platanos era
sora Aloazilor (v. acest nume). După moartea
fraţilor săi, ea a fost prefăcută în platan.
140; Ov., Met., I, 438 si urm.; EUR., Iph. Taur.,
1245 si urm.; PAUS., X, 6, 5; EL., Hist. Var., III,
1; VARR., L. L„ VII, 17; J. E. FONTENROSE,
Python, A study o f Delphic myth and its origin,
, Berkeley, 1959.
Pitteu: 11., III, 144 scol. la PIND., Ol„ I, 144; EUR.,
Méd., 680 si urm.; Héraclès, 207 çi urm.; scol. la
Or., 5; PAÙS., I, 22, 2; II, 30, 8; 31, 6; STRAB.,
VIII, p. 374; DIOD. SIC., IV, 59; PLUT., Thés., 4
si 34; HYG., Fab., 4; 37; APD., Bibl., III, 15, 7;
, Èp„ II, 10.
Platanos: WESTERNAMM, M yii p 381, nr. 61.
410
P L E IA D E 1. (I7ĂT}i'a8ef.) _ Pleiadele erau
şapte surori care, fiind divinizate,, au devenit
şapte stele din constelaţia numită Pleiade. Ele
era fiicele G igantului Atlas şi ale Pleionei
(tab. 25). Numele lor erau: Taigete, Electra,
Alcione, Asterope, Celeno, M aia şi Merope.
Mai exista şi o altă tradiţie, urmată de Calli-
m ah într-un poem, din care nu s -a păstrat
decât un fragment, conform căreia Pleiadele
erau fiicele unei regine a Amazoanelor şi că
lor li se datora înfiinţarea corurilor, a grupu­
rilor de dansatori şi a sărbătorilor nocturne. în
această tradiţie, numele Pleiadelor ar fi fost:
Coccymo, Glaucia, Pro tis, Partenia, Maia,
Stonihia, Lampado. în sfârşit, Calipso şi
Dione erau uneori considerate printre Pleiade.’
Toate Pleiadele au fost iubite de zei, în
afară de Merope, care s-a căsătorit cu Sisif si
apoi i-a fost ruşine; iată de ce steaua care îi
era consacrată este cea mai puţin strălucitoare
din constelaţie (tab. 25). Tradiţiei rezumate în
acest tabel (după consemnarea lui Apollodor) i
se adăugau unele variante: de exemplu, doi
dintre fondatorii cetăţii care se va numi
Trezen, Hiperes si Antas, treceau drept fiii lui
Poseidon şi ai AÎcionei. De asemenea, Nicteu
era prezentat ca un fiu al lui Poseidon şi al
Pleiadei Celeno (despre diferitele origini
atribuite lui Nicteu, v. Nicteu şi tab. 25).
Se povestea că Pleiadele, însoţite de
Pleione, se găseau într-o zi, în Beoţiâ, când
l-au întâlnit pe iscusitul vânător Orion, care
s-a îndrăgostit de ele. Timp de cinci ani,
Orion le-a urmărit, dar, în cele din urmă,
Pleiadele au fost prefăcute în porumbiţe.
F ăcându-i-se milă de ele, Zeus le-a prefăcut
în stele. Dar existau şi alte tradiţii: transfor­
marea lor ar fi fost provocată de supărarea pe
care au resim ţit-o atunci când tatăl lor, Atlas,
a fost condamnat de către Zeus să susţină
Cerul pe umerii săi. De asemenea, se povestea
că Pleiadele şi cele cinci surori ale lor, Hia-
dele (v. acest nume), au fost prefăcute în stele
în urma morţii fratelui lor, Hias, care fusese
muscat de un şarpe.
în momentul căderii cetăţii Troia, Pleiada
Electra, din care descindea neamul regilor
troieni, şi-a părăsit surorile, de disperare, şi a
fost transformată în cometă.
P L E IO N E 2. (ITÂrjLoyrj.) Pleione, mama
Pleiadelor, era fiica lui Oceanos şi Tethys. în
afara Pleiadelor, ea a mai avut alte fiice,
cunoscute sub numele de Hiade, şi un fiu,
Pleiade: Scol. la II, XVIII, 486; EUST., la II, p.
1155; HÉS., Trav., 383; ESCH., fr. 312 (ed.
NAUCK, Tr. gr., 2° ed.); HYG., Astr. Poét., II, 21;
Fab., 192; ERAT., Catast., 23; scol. la APOLL.
RH„ Arg., III, 225; APD., B ib i, III, 10, 1; Ov.,
Fast., IV, 172 şi V, 83 şi urm.; ARAT., Phén., 262
si urm.; scol. la THÉOCR., XIII, 25, citant un fr. de
, CALLIMAQUE; PAUS., II, 30, 8.
Pleione: APD., Bibi., III, 10, 1; scol. la II, XVIII,
486; la Odys., V, 272; la HÉS., Trav., 382; HYG.,
Fab., 192; 248; Astr. poét., II, 21; TZET., la LYC.,
149; 219; Ov., Fast., V, 83; Mét., II, 743.
Pierre G R IM A L
numit Hias (v. aceste nume). Orion s-a în­
drăgostit de ea, precum şi de fiicele ei, şi le^a
urmărit timp de cinci ani prin toată Beo’ţia. în
cele din urmă, Pleione a fost transformată în
stea, alături de fiicele sale (tab. 6, 7 şi 25).
PL E M N E O S3. (TIĂrjiiyaîos'?) Plemneos era
unul dintre regii cetăţii Sicione, în tradiţia
consemnată de Pausani’as. El era fiul lui Pera-
tos şi tatăl lui Ortopolis (v. acest nume). Se
spunea că el ar fi introdus în Sicione cultul
zeiţei Demetra şi i-a r fi ridicat un templu.
PLEU R O N 4. (irXevpcou.) Pleuron, fratele lui
Calidon, era, ca şi acesta, fiul lui Etolos şi al
Pronoei (tab. 24).’ El a dat numele cetăţii Pleu-
ron din Etolia. S -a căsătorit cu Xantippe, fiica
eroului Doros, consacrând astfel înrudirea
dintre Etolieni şi Dorieni. Pleuron şi Xantippe
au avut mai mulţi copii: Agenor, Sterope,
Stratonice şi Laofonte.
O altă tradiţie, susţinea că Pleuron a avut
doi fii: Coures şi Calidon.
Pleuron era’ străbunicul Ledei (tab. 24),
calitate în care avea un sanctuar la Sparta.
PL E X IPPO S5. Triros'.) Legendele
cunosc cel puţin trei eroi mitologici cu acest
nume.
1. Plexippos era unul din fraţii lui Alteu
şi unchiul lui Meleagru (tab. 24), fiind ucis de
acesta în timpul vânătorii mistreţului din Cali­
don (v. Meleagru).
2. Tot Plexippos se numea şi unul dintre
cei doi fii ai lui Fmeu şi ai Cleopatrei. El a
fost orbit de către tatăl său (v. Fineu si tab.
11).
3. Plexippos era şi numele unuia dintre
fiii lui Choricos.
P L IS T E N E 6. (nXeiadeinis-.) Plistene figura
în genealogia Atrizilor şi a Pelopizilor, însă
rolul său era extrem d e’diferit în funcţie de
tradiţie. Cel mai adesea, trecea drept unul din
fiii lui Pelops şi ai Hippodamiei, fiind aşadar
frate cu Tiest (tab. 2). O altă versiune, apro­
piată, îl socotea fiul lui Pelops şi al altei fe­
mei.
Uneori, Plistene era fiul lui Atreu şi al
Cleolei, fiica lui Dias. Atreu se căsătorise cu
Cleola atunci când s-a stabilit în cetatea Ma-
cistos din Trifilia, deşi, câteodată, soţia sa şi
mama lui Plistene era numită Aerope. Alte
3 Plem neos: PAUS., II, 5, 8; 11,2.
Pleuron: Scol. la APOLL. RH., Arg., I, 146; APD.,
B ib i, I, 7, 7; scol. la II, XIII, 218; PAUS., III, 13,
5 8'
Plexippos: 1) APD., B ib i, I, 7, 10; 8, 2; Ov., Met.,
VIII, 305; 434 si urm.; scol. la Ps. Ov., Ibis., 601;
la II, IX, 567; HYG., Fab., 173; 174; 244; DIOD.
SIC., IV, 34. 2) APD., B ib i, III, 15, 3; scol. la
SOPH., Antig., 980. 3) SERV., la VIRG., En„ VIII,
. 138.
Plistene: Scol. la PIND., Ol., I, 44; la EUR., Or., 4; la
SOPH., Ajax, 1297; APD., B ib i, III, 2, 2; EUR.,
trag. pierdută Plistene, NAUCK, fr., 2° ed. p. 556 si
urm.; SENEQUE, Thyeste, 726; HYG., Fab., 86;
88 .
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 411

versiuni o considerau pe Aerope soţia lui Plis- P O D A L IR IO S . (JToSaXeipiqs\) Podalirios

tene (v. Aerope şi Dias). era fratele lui Macaon, aşadar fiul zeului
Cu toate că, în general, Agamemnon şi medic Asclepios. Numele mamei sale era
M enelaos erau consideraţi fiii lui Atreu, o altă uneori Epione, alteori Lampetia. Podalirios şi
tradiţie spunea că erau fiii lui Plisten. Această Macaon figurau amândoi printre pretendenţii
genealogie pare să se fi dezvoltat mai ales o la mâna Elenei şi, în această calitate, au par­
dată cu tragicii greci. Pentru a împăca cele ticipat la războiul împotriva Troiei. Fiind
două tradiţii, s-a presupus că Plistene era tatăl amândoi foarte iscusiţi în arta de a vindeca, ei
celor doi eroi, dar şi fiul lui Atreu. însă, fiind au jucat un rol foarte important, nu numai ca
bolnăvicios şi murind tânăr, i-a încredinţat pe luptători, ci şi ca medici (v. Macaon). în timp
cei doi fii ai’ săi (cărora li se adăuga uneori o ce Macaon trecea drept un chirurg deosebit,
fiică, Anaxibia) bunicului lor, care şi-a luat Podalirios era mai ales un terapeut practician.
obligaţia să-i crească si sâ -i educe. Iată de ce I se atribuia un mare num ăr de vindecări: el
Agamemnon şi M enelaos erau desemnaţi cu i-a r fi pansat pe Acamas şi Epeios, care se
numele generic de Atrizi. răniseră grav într-o întrecere de pugilat, în
O fabulă rezumată de Hygin îl prezenta pe timpul jocurilor funebre celebrate în onoarea
Plistene drept un fiu al lui Tiest şi un frate al lui Ahile, şi l-a r fi vindecat pe Filoctet.
lui Tanatal. Plistene şi Tantal ar fi fost ucişi de Podalirios i-a supravieţuit fratelui său, pe
Atreu care dorea să se răzbune pe fratele său, care l-a şi răzbunat. După victorie, el a plecat
Tiest. A ceastă legendă este târzie şi se baza, din Troiâ, împreună cu Calchas, Amfilohos,
fără îndoială, pe o confuzie (v. Tantal şi Ti­ Leonteu şi Polipoetes, ajungând în cetatea
est). Colofon, pe uscat. După moartea lui Calchas,
O altă fabulă, consemnată în aceleaşiîn această cetate, el s-a dus în Grecia şi a în­
condiţii, povestea că Plistene era fiul lui trebat oracolul din Delfi unde trebuia să se
Atreu, crescut de Tieste, care credea că este al stabilească. Oracolul i-a răspuns să aleagă un
lui. Voind să se răzbune pe Atreu, Tiest i l-a ţinut astfel încât, dacă cerul s-a r prăbuşi în
trimis pe Plistene şi i-a poruncit acestuia să-l jurul lui, să nu aibă de ce să se teamă. Ţinutul
ucidă. D ar Atreu a fost cel care l-a ucis pe care îndeplinea aceste condiţii avea ’să fie
tânăr şi apoi, prea târziu, şi-a dat seama că îsi Chersonezul din Caria, ce era înconjurat de
ucisese propriul fiu. Originea aceastei legende munţi de jur-îm prejur. Acolo s-a stabilit Po­
- probabil o tragedie - nu este cunoscută cu dalirios. Privitor la venirea sa în Caria, se
precizie (cf. Egisf). povestea o altă legendă: aruncat pe ţărmul
Cariei de o furtună, Podalirios ar fi fost salvat
P L O U T O S 1. ( TTXovros••) Ploutos, adică de un căprar şi condus la regele acelui ţinut,
Bogăţia, trecea drept fiul lui lasion şi al De- Dametos. Tocmai se întâmplase că fiica rege­
metrei, în Teogonia lui Hesiod. El se născuse lui, numită Sima, căzuse de pe acoperişul
în Creta şi figura în cortegiul Demetrei şi în palatului şi regele a primit cu recunoştinţă
cel al Per’sefonei, având trăsăturile unui tânăr oferta lui "Podalirios de a o îngriji. Acesta a
sau chiar ale unui copil, care purta un corn al vindecat-o pe tânăra fată, s-a căsătorit cu ea
abundenţei.
Mai târziu, o dată cu dezvoltarea bogăţiei şi şi a primit în dar o peninsulă din ţinutul
luxului din casele grecilor, Ploutos s -a des­ tă rie i, unde a fondat cetatea Simos.
Exista, de asemena, în Italia, la poalele
prins din grupul Demetrei şi a devenit personi­ Muntelui
ficarea Bogăţiei, în general. Sub această în­ Podalirios Drion, un sanctuar consacrat lui
făţişare apărea în comedia lui Aristofan, care dedicat lui şi, pe vârful muntelui, un altul,
fcalchas, despre care se spunea că
îi era consacrată. Ploutos era reprezentat de fusese fondat de Podalirios. Oricine sacrifica
către comici (şi de înţelepciunea populară) ca unuia sau celuilalt
fiind orb, deoarece îi vizita fără deosebire pe în pielea animaluluiun berbec negru şi dormea
cei buni şi pe cei răi. După spusele lui Aristo­ avea vise profetice.
fan, Zeus’ însuşi l-a r fi orbit pe Ploutos, pentru P O D A R C E S 3. (TloSapicqs\) Doi eroi mi­
a-1 îm piedica’ să-i răsplătească pe oamenii tologici au purtat acest nume.
buni. forţându-1 astfel să-i favorizeze pe cei 1. Podarces era numele purtat în tine­
răi. Insă acestea sunt mai mult simboluri decât
mituri.
2 Podalirios: II., II, 729 si urm.; XI, 833 si urm.;
P L U T O N . ( TIXovtijv .) Pluton, Bogatul, nu DIOD. SIC., IV, 71; scol. la ARISTOPH., Plut.,
era decât un atribut ritual al zeului Infernului 701; la II, XI, 263; APD., B ib i, III, 10, 8; Ep„ V,
Hades. El a fost asimilat zeului latin Dis P a­ 1; 8; VI, 2; 18; VIRG., En., II, 263; DICT. CRET.,
ter, care era şi el, la origine, un zeu agrar, Bell. Troi., I, 14; II, 6; III, 19, etc.; QUINT. SM.,
deoarece orice bogăţie venea din sol (v., mai IV, 396 si urm.; 538 si urm.; VI, 455 si urm.; VII,
sus, legăturile care îi uneau, la origine, pe 22 si urm.; PAUS., III, 26, 10; ET. BYZ., s. v„
Eijpvo; STRAB., VI, p. 284; XIV, 654 e; LYC.,
Ploutos şi pe Demetra) (v. Hades). , Alex., 1047 si urm., si TZET., ad loc.
3 P odarces: 1) PAD., Bibl., II, 6, 4; III, 12, 3; HYG.,
Fab., 89; TZET., la LYC., 34. 2) II., II, 704; XIII,
1 Ploutos: HÉS., Théog., 969 si urm.; DIOD. SIC., V, 639; HYG., Fab., 97; APD., Bibl., I, 9, 12; scol. la
49; Hymne hom. à Démèter, 486; ARISTOPH., Odys., XI, 287; EUST., la Odys., 1658, 45;
Plut., passim. QUINT. SM., I, 233 si urm.; 815 si urm.
 412
reţe de regele Priam al Troiei (v. Heracles,
Priam si tab. 7).
2. ’ Tot Podarces se numea şi un fiu al lui
Ificlos, care l-a însoţit pe fratele său Protesilas
la Troia şi, după moartea acestuia, a preluat
comanda ’contingentului tesalian din cetatea
Filace. El a ucis-o pe Amazoana Clonia şi a
fost ucis, la rândul său, de către Amazoana
Pentesileea. Grecii i-au adus onoruri deose­
bite si i-au ridicat un mormânt separat (tab.
20 ). ’
P O D A R G E 1. (IToSdpyr].) Podarge era una
din Harpii. Fiind iubită de Zeul Vântului, Ze­
fir, ea a adus pe lume doi cai: Xantos şi
Balios, care au devenit caii lui Ahile. De ase­
menea, era considerată şi mama celor doi cai
ai lui Diomede (sau ai Dioscurilor), Flogeos şi
Harpagos.
PO D E S2. (IToSTfc.) Podes era un troian,
prieten apropiat al lui Hector. El a fost ucis de
Menelaos în timpul luptelor din jurul trupului
lui Patroclu.
PO E A S3. (T7o(as'.) Poeas era fiul lui Tau-
macos sau al lui Filacos. Căsătorit cu Metone,
el a fost tatăl lui Filoctet, fapt pentru care era
celebru. A figurat printre Argonauţi, însă a
jucat un rol foarte şters. O tradiţie îi atribuia
totuşi victoria asupra lui Talos, a cărei onoare
era atribuită, în general, Medeei (v. Talos şi
Argonauţi). Poeas era un arcaş, care l-a însoţit
pe Heracles în ultimele momente ale vieţii
sale. După anumiţi mitografi, el ar fi fost cel
care, atunci când toată lumea refuza, a aprins
rugul pe care se aşezase Heracles. In semn de
recunoştinţă, eroul’i-a r fi lăsat arcul şi săgeţile
sale. însă, cel mai adesea, Filoctet âr fi jucat
acest rol (v. Filoctet).
PO E M A N D R O S4. ('JTotpavSpog.) Poeman-
dros era un erou din Beoţia. Era fiul lui Chere-
silaos şi al Stratonicei. El s -a căsătorit cu
Tanagrâ, o fiică a lui Eol sau a zeului-râu
Asopos. Poemandros era fondatorul cetăţii
Poemandria, care a luat, mai târziu, numele de
Tanagra. Se povestea că locuitorii cetăţii re­
fuzaseră să participe la războiul împotriva
Troiei. Ahile a venit atunci să-i atace. El a
răpit-o pe Stratonice, mama regelui, şi l-a
ucis pe nepotul acesteia. Poemandros a reuşit
să scape şi s-a grăbit să fortifice Poemandria,
care nu avea până atunci ziduri de apărare. în
cursul acestor lucrări, deoarece zidarul Poli-
critos îl jignise pe Poemandros, acesta a luat o
piatră mare şi a aruncat-o spre el, dar nu l-a
Podarge: II., XVI, 150; şi scol. ad loc.; EUST., la II,
1050, 60; SERV., la VIRG., En., III, 241;
, STÉSICHORE, fr. 1 (BERGK).
, Podes: II, XVII, 575 şi urm.; cf. ATHÉN., VI, 236 c.
Poeas: Odys., Ili, 190; APD., Bìbl., I, 9, 16; 26; II, 7,
7; ET. BYZ„ s. v. Gaujiaiaa; EUST., la II., 323, 43;
HYG., fab., 14; VAL. FLACC., I, 391 şi urm.;
TZET. la LYC. 50.
4 Poem andros: PL UT. Qu. Gr„ 37; EUST., la II., 266,
20; şi scol. la II., II, 498.
Pierre G R IM A L
nimerit şi l-a ucis pe propriul său fiu, Leucip-
pos. în ’ urma acestei crime, Poemandros a
trebuit să părăsească Beoţia. Dar, cum ţara era
asediată de inamici, el a trebuit să le ceară
voie să treacă. Ahile a acceptat şi l-a trimis pe
Poemandros la Elefenor, în cetatea Chalcis,
pentru a fi purificat de acea crimă. Recunos­
cător, Poemandros i-a ridicat un sanctuar lui
Ahile în faţa cetăţii.
P O IN E 5. (IToivij.) Poine sau Poene era per­
sonificarea răzbunării sau a pedepsei. Era
uneori identificată cu Eriniile, a căror însoţi­
toare era. în mitologia romană târzie, Poena
era mama Furiilor (Eriniilor) şi figura aprintre
demonii infernali. însă era vorba aici de con­
cepţii poetice, alegorice, străine mitologiei
propriu-zise.
Exista o legendă a Poinei, care o reprezenta
sub înfăţişarea unui monstru, trimis în mod
special de Apollo pentru a răzbuna moartea
Psamatei (cf. Crotopos şi Coroebos).
PO L H IM N IA 6. (IToĂvpma.) Polhimnia era
una din cele nouă Muze, fiica lui Zeus şi a
Mnemosinei, ca şi surorile sale. I se atribuiau,
după unele tradiţii, mai multe invenţii: lira şi
chiar agricultura. în această calitate, era uneori
socotită mama lui Triptolem, pe care l-a r fi
avut cu un fiu al lui Ares, numit uneori
Celeos, alteori Cheimarrhoos. Atribuţiile sale,
ca şi ale tuturor celorlalte Muze: era fie Muza
dansului şi pantomimei, fie cea a geometriei,
ba chiar a istoriei. O tradiţie izolată îl prezenta
drept mama lui Orfeu, pe care l-a r fi avut cu
Oeagru, deşi, în general, mama lui Orfeu era
Caliope. Platon cita o legendă care o considera
mama lui Eros (Zeul Dragostei).
PO L IB O S7. (ITâĂijfios'.) Cunoaştem cel
puţin trei eroi mitologici numiţi Polibos.
1. Primul era regele cetăţii Teba din
Egipt, care i-a primit pe Menelaos şi pe Elena
(v. aceste nume).
2. Polibos era un rege din Sicione, fiul
lui Hermes si al Htonofilei, fiica lui Sicion şi a
Zeuxippei. în venele lui se amesteca sângele
regilor din Argos cu cel al Erehtizilor din
Atena (tab. 22). Polibos a avut o fiică, numită
Lisianassa (sau Lisimahe, după alte versiuni),
pe care a dat-o în căsătorie lui Talaos, regele
Argosului, de la care a avut mai mulţi nepoţi,
printre care Adrast şi Pronax (tab. 1). La
Poine: ESCH., Choéph., 929 si urm.; cf. STRAB., III,
5, 11; LUCIEN, Mèn., 1 î; CIC., In Pisonem, 37;
91; VAL. FLACC., Arg., I, 796; HOR., Odes., III,
. 2, 31 si urm.; PAUS., 1,43, 7.
0 Polhim nia: HES., Théog., 78, şi TZET., la HÉS., p.
24 (Gaiss.); APD., B ib i, I, 3, 1; DIOD. SIC., IV, 7;
scol. la APOLL. RH., Arg., III, 1; scol. la II., X,
_ 425; PLAT., Banquet, 187 d.
' Polibos: 1) Odys., IV, 124 si urm.; cf. ATHÉN., V,
191 b. 2) NIC. DAM., fr. 15; scol. la PLAT., Rép.,
590 a, p. 350; PIND., Nérn., IX, 30 şi urm., si scol.
ad loc; PAUS., II, 6, 6; HDT., V, 67; scol. la II., II,
572; SERV., la VIRG., En., VI, 480. 3) Scol. la
Odys., XI, 271; AOD., B ibi, III, 5, 7.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 413

curtea lui Polibos s -a refugiat Adrast (v. acest tos, tabăra de care răspundea acesta, şi a pre­
nume). Dcoarece Polibos nu avea urmaşi pe dat-o, în timpul nopţii, Naxienilor. Stratagema
linie bărbătească, ei a lăsat regatul lui Adrast. a reuşit: preveniţi, Naxienii au pătruns în
3. Trebuie probabil să-l deosebim de e- tabără’ şi au făcut un adevărat măcel printre
roul precedent pe regele Polibos din Corint, inamicii încheind în cele din urmă cu ei o pace
care l-a crescut pe Oedip. însă merită să ob­ avantajoasă. Policrite a primit mari onoruri,
servăm că legenda lui Oedip plasează aban­ însă, la întoarcerea în patrie, ea primit atâtea
donarea copilului fie la Corint, fie la Sicione cadouri, atât de multe coroane, încât a murit
(v. Oedip). strivită de ele chiar la poarta cetăţii. A fost
îngropată în locul unde murise. I n , timpul
P O L IB O T E S 1. ( JToĂvflaJTTjs’■) Polibotes era
unul dintre Giganţii care au luptat împotriva luptei, viaţa lui Diognetes ar fi fost cruţată la
zeilor. El a fost urmărit de Poseidon până în rugămintea Policritei, însă exista o altă versi­
Insula Cos, unde zeul a rupt o bucată din in­ une, conform căreia el ar fi murit în luptă şi ar
sulă şi l-a strivit sub ea, formând insuliţa Nisi- fi fost îngropat alături de iubita sa.
ros. P O L IC R IT O S 5. (JIoXvKpi tos".) Policritos
P O L IC A O N 2. (IToAvieacov.) Policaon, soţul
era un Etolian, care fusese ales în fruntea con­
Messenei, era fiul cel mic al lui Lelex şi al tânără federaţiei şi, după alegere, se căsătorise cu o
Perideei. Cum nu putea spera că va primi o femeie din Locres. Dar, nu a rămas
parte din regatul tatălui său, el a hotărât, la decât trei nopţi alături de soţia sa. A murit
înaintea venirii celei de-a patra nopţi. Peste
sfatul soţiei, să-şi întemeieze un regat. însoţit nouă
de oameni din ’ Argos şi din Lacedemona avea, luni, văduva sa a născut un copil care
în acelaşi timp şi sex masculin si sex
(Sparta), el a întemeiat cetatea Andania şi a feminin. înspăimântată, ea a dus copilul în
colonizat regiunea din Peloponez pe care a
num it-o Mesenia (v. şi Messene). Trebuie să-l piaţa cetăţii, unde se aduna poporul. Oamenii
deosebim pe acest Policaon de eroul care s-a au fost de părere că era vorba de un blestem
divin şi că era mai bine ca mama şi copilul şă
căsătorit cu Evehme, fiica lui Hillos si a Iolei fie duşi dincolo de graniţele ţării şi arşi. în
(tab. 16). acel moment, a apărut Policritos, îmbrăcat în
P O L IC A S T E 3. (TFoAumaTT).) Cunoaştem negru, şi a cerut copilul, adăugând că trebuia
două eroine care au purtat acest nume. să se grăbească, deoarece zeii infernali nu-1
1. Policaste era una din fiicele lui eliberaseră decât pentru câteva clipe. Cum
Nestor, care, în Odiseea, a pregătit o baie oamenii, înspăimântaţi, ezitau să -i îndepli­
pentru Telemah, atunci când acesta a veniţi la nească rugămintea, el a repetat-o, apoi fan­
Pilos să se intereseze de soarta lui Ulise. în- toma a luat copilul, l-a rupt în bucăţi şi l-a
tr-o legendă târzie, Policaste trecea drept soţia devorat în întregime, nelăsându-i decât capul.
lui Telemah, căruia i-a dăruit un fiu, Persepo- Etolienii şi-au propus atunci să trimită o solie
lis. la Delfi, pentru a afla prin ce mijloace puteau
2. Policaste se numea şi soţia lui să evite efectele negative ale acelei minuni.
Icarios, mama Penelopei. Dar, în loc de Poli­ Atunci, capul copilului, care se rostogolise pe
caste, în unele versiuni, apare Periboea (tab. pământ, a început să profetizeze. El a interzis
19). Era considerată drept fiica lui Ligeos, un locuitorilor să trimită o solie la Delfi, şi a
locuitor din Acamania (v. şi Icarios). prezis că o să fie un război. De asemenea, a
P O L I C R IT E 4. (IIoXvKpL-n ?.) Policrite era cerut să nu fie îngropat, ci pus într-un loc
numele unei eroine din Naxos, căreia i se însorit.
închinase un cult. în privinţa ei, se povestea P O L IC T O R 6. (JIoXvKTaip.) Polictor, Itacos
următoarea întâmplare: în cursul unui război si Neritos erau trei eroi din Itaca, ce amena­
între locuitorii din Naxos şi cei din Milet, jaseră izvorul din care locuitorii insulei ve­
aliaţi cu Eritreenii, Policrite fusese luată pri­ neau să ia apă. Erau copiii lui Terelas şi ai
zonieră de către o căpetenie a Eritreenilor, Amfimedei, fiind aşadar urmaşi ai lui Zeus (v.
Diognetos. Curând, acesta s - a îndrăgostit de Terelas). Erau originari din Cefalonia şi
captiva sa, care îşi execita puterea de seducţie veniseră să colonizeze Itaca.
asupra lui. Policrite era sora uneia dintre O L ID A M A S 7. (IToXvSdfias'.) Pilodamas
căpeteniile Naxiene, Policles. Cu ajutorul unei eraPun erou din Troia, fiul lui Pantoos (v. acest
tăbliţe pe care o strecurase într-o prăjitură, ea nume) şi al lui Frontis (sau Pronome), fiica lui
a găsit mijlocul de a-şi preveni fratele în
legătură cu stratagema despre care aflase. Ea a
obţinut, într-adevăr, de la iubitul său, Diogne- 5 Policritos: Paradoxographi, ed. W ESTERMANN, p.
121 si urm.; cf. PROCLOS, la PLAT., Rép., II, p.
. 115 (Kroll).
1 Polibotes: APD., Bilb., I, 6, 2; STRAB., X, 489; 6 Polictor: Odys., XVII, 207 si scol,; EUST., p. 1815,
, PAUS., I, 2, 4. 7 44'
, Policaon: PAUS., III, 1, 1; EUR., Or.. 626. Polidam as: II., XII, 60 şi urm.; 195 şi urm.; XII, 723
Policaste: X) Odys., III, 454 si urm.; EUST., la Odys., şi urm.; XIV, 449 şi urm.; XV, 339, 453 şi urm.;
1796, 39; cf. APD., Bibi.', I, 9, 9; 2) STRAB., X, 518 si urm.; XVII, 597 si urm.; XVIII, 251 şi urm.;
. 452; 461. PLIN., H. N„ VII, 165; EL., Hist. Var., VIII, 5;
P olicrite: PLUT., Des Vert. des femmes, XVII. XII, 25; PAUS., X, 27, 1.
 414
Clitios. Se născuse în aceeaşi noapte cu Hec-
tor, si valoarea pe care acesta o avea în luptă,
Poiiăamas o avea la sfaturile înţelepte. De
exemplu, el propusese un plan de atac asupra
zidului ce înconjura tabăra Aheeană, apoi î-a
sugerat lui Hector să adune toate căpeteniile
troiene, care le-a spus troienilor, după în­
frângere, să se refugieze în Ilion şi, după
moartea lui Hector, să nu se încăpăţâneze şi să
o înapoieze pe Elena.
De altfel, Polidamas săvârşise mai multe
fapte eroice pe câmpul de luptă. El i-a ucis pe
Mecistos şi Otos, şi l-a rănit pe Peneleos.
Lui Polidamas i se atribuia un fiu, numit
Leocritos.
PO LID A M N A 1. (TToXvSap.ua.) Conform
unei tradiţii, Polidamna era soţia regelui
(faraonului) egiptean Thon, care, pentru a o
proteja pe Elena de încercările amoroase ale
regelui, a dus-o pe Insula Faros, la vărsarea
Nilului, şi i-a dat ierburile care o fereau de
muşcăturile nenumăraţilor şerpi ce populau
însula (v. Elenă).
P O L ID E C T E S 2. (IToXvSetcTris'.) Polidectes
era un fiu al lui Magnes, urmaşul lui Eol (tab.
8) şi al unei Naiade, sau, după alte variante,
fiul’ lui Peristene, care, prin tqţăl său, Damas-
tor, era nepotul lui Nauplios. în această versi­
une, mama sa era Androteea, fiica lui Peri-
castor. Polidectes avea un frate, Dictis, şi s-a
stabilit împreună cu el în Insula Serifo’s. La
Dictis sau, după alte versiuni, la Polidectes, ar
fi ajuns Danae să se refugieze, atunci când
valurile au aruncat-o, împreună cu fiul ei,
Perseu, pe ţărmul insulei (v. Perseu şi Danae).
Polidectes s-a îndrăgostit curând de’Danae şi,
pentru a-1 îndepărta pe Perseu, când acesta
atinsese vârsta bărbăţiei, l-a trimis să caute
capul Meduzei, sub pretextul de a-1 face
cadou 4e nuntă fiicei lui Oenomaos, Hippo-
damia. în lipsa lui Perseu, Polidectes a încer­
cat să o violeze pe Danae, care, împreună cu
Dictis, se refugiase în altar. Perseu a venit şi
l-a prefăcut într-o stană de piatră, cu ajutorul
capului Meduzei.
O versiune aberantă, transmisă de Hygin,
ovestea că, în timpul jocurilor celebrate de
erseu în onoarea lui Polidectes, a fost ucis, în
mod accidental, Acrisios, bunicul lui Perseu,
de către nepotul său (v. Acrisios şi Perseu,
pentru versiunea cea mai obişnuită’ a acestei
morţi).
PO L ID O R A 3. (TToXuSojpa.) Polidora era nu­
Polidam na: Odys., IV, 228 si scol.; EUST., la Odys.,
1493, 60; HDT., II, 116; STRAB., XVII, 801;
, DIOD. SIC., I, 97; EL., Hist. An., IX, 2.
Polidectes: APD., B ib i, I, 9, 6; II, 4, 2; scol. la
APOLL. RH„ Arg., IV, 1091; 1515; STRAB., X,
487; HYG., Fab., 63; 64; PIND., Pyth., X, 72, si
scol. la XII, 25; SERV., la VIRG., En„ VI, 289;
3 Ov„ Mét., V, 242; TZET., la LYC., 838.
P olidora: II., XVI, 175 si urm., si scol. ad loc.;
TZET., Allég. à VIL, XVI, 152’ si urm.; APD.,
Bibi., III, 13, 1; HÉS., fr. 83 (Rz); EUST., la //..
321,5.
Pierre G R IM A L
mele mai multor eroine, dintre care merită să
amintim pe fiica lui Peleu (tab. 30) şi a Anti-
gonei, fiica lui Eurition (v. Peleu). Din iubirea
cu zeul-râu Spercheios, Polidora a avut un fiu,
Menestios. Mai târziu, ea s-a căsătorit cu
Boros, fiul lui Perieres. Boros era uneori con­
siderat tatăl „uman“ al lui Menestios.
Uneori, în locul Antigonei, mama Polidorei
ar fi fost Polimela, fiica lui Actor. Mai exista
o tradiţie, în care Polidora nu era fiica, ci soţia
lui Peleu (v. şi Driops).
P O L ID O R O S4. (TloXuSaipos'.) Legendele
cunosc doi eroi numiţi Polidoros.
1. Primul era din neamul lui Cadmos
(tab. 3). El era fiul lui Cadmos şi al Harmo-
niei. S -a căsătorit cu Nicteis, fiica lui Nicteu,
si a avut un fiu, Labdacos, care va fi bunicul
iui Oedip. Privitor la rolul său în transmiterea
puterii de la Cadmos la Oedip, tradiţiile diferă.
Uneori se spunea că lui îi lăsase Cadmos tro­
nul Tebei, atunci când a plecat în Iliria (v.
Cadmos), şi într-adevăr, în acel moment,
Polidoros era singurul fiu al lui Cadmos. A l­
teori, Cadmos ar fi lăsat puterea lui Penteu,
nepotul pe care îl avea de la fiica sa, Agave. în
această variantă, Polidoros l-a r fi urmat pe
tatăl său în Iliria. O tradiţie intermediară pre­
tindea că Penteu l-ar fi detronat pe Polidoros,
moştenitorul legitim, după plecarea lui Cad­
mos.
2. Un alt Polidoros era fiul regelui
Priam, despre care existau mai multe tradiţii.
Una din ele îl prezenta drept fiul lui Priam si
al Laotoei. Din cauza tinereţii sale, Priam îl
depărtase de câmpul de luptă, în timpul răz­
boiului, însă, bazându-se pe viteza cu care
alerga, Polidoros îl atacase pe Ahile, care l-a
ucis. Polidoros era înarmat cu o platoşă de
argint, pe care Ahile i-a luat-o, după ce l-a
ucis. Mai târziu, după moartea fiului ei, Thetis
a dăruit acest trofeu lui Agamemnon.
Dar, mult mai târziu, mai ales la tragicii
greci şi la poeţii alexandrini şi romani, Poli­
doros ’ era considerat fiul lui Priam şi al
Hecubei. Priam îl încredinţase, fiindcă’ era
încă foarte tânăr, ginerelui său, regele Traciei,
Polimestor, în acelaşi timp, cu multe comori,
destinate, în cazul în care războiul s-a r fi în­
tors în defavoarea troienilor, să-i asigure lui
Polidoros păstrarea rangului de prinţ. Dar
Polimestor, fie că dorea să pună mâna pe co­
Polidoros: 1) HÉS., Théog., 978; APD., Bibi., III, 4,
2; DIOD. SIC., IV, 2; XIX, 53; EUR., Phén., 8, si
scol. scol. la 158; 291; Bacch., 43; 213; HYG’.,
Fab., 179; APD., Bibi., III, 5, 5; HDT., V, 59;
LACT. PLAC., la STAT., Théb., III, 286; PAUS.,
II, 6, 2; IX, 5, 3 şi urm.; NONN., Dion., C, 210 si
urm.; XLVI, 259. 2) II. XX, 407 şi urm.; XXI, 88
si urm.; XXII, 46 si urm.; EUST., la II., 1214, 65 si
ùrm.; QUINT. SM., IV, 154; 586; EUR., Héc., 3;
25; 31; 679 si urm.; 896 si urm.; 1133 si urm.;
APD., Bibi., III, 12, 5; HYG., fab., 109; VIRG.,
En„ III, 40 si urm., si SERV., la v. 6; 15; 47; Ov.,
Mét., XIII, ^34 si urm.; Ps. Ov., Ibis, 267; 579;
PLIN., H. N„ IV, 43; DICT. CR„ XVIII, 20 si urm.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
mori, fie cedând la insistenţele grecilor victo­
rioşi, l-a ucis pe Polidoros. Apoi, a aruncat
cadavrul în mare şi acesta a fost aruncat pe
ţărmul Troadei, în momentul în care o slujnică
a Hecubei (sau Hecuba însăşi) venise să ia apă
pentru a împlini obligaţiile funebre faţă de
Polixena care fusese sacrificată pe mormântul
lui Ahile. Hecuba şi-a recunoscut fiul şi a
obţinut de la Agamemnon permisiunea de’a-1
îngropa alături ae Polixena. în cele din urmă,
Hecuba a răzbunat uciderea fiului ei de către
Polimestor (v. Hecuba).
în tradiţia urmată de Vergiliu, Polimestor
l-a îngropat pe Polidoros pe ţărmul Traciei.
Şi, atunci când Enea a ajuns în acel ţinut şi a
tăiat crengile arborilor care creşteau pe
mormântul său, pentru a împodobi cu ele
altarul pe care oficia sacrificii, din crengi au
curs picături de sânge. Apoi s -a auzit o voce,
care i-a dezvăluit că acolo se găsea
mormântul lui Polidoros şi că acei copaci
crescuseră din lăncile cu care fusese străpuns.
Vocea a povestit cum Polimestor îl ucisese pe
copilul încredinţat, pentru a pune mâna pe
aurul său şi l-a sfătuit să renunţe la gândul de
a fonda o cetate în acel loc blestemat. Enea a
adus atunci onoruri funebre copilului asasinat
şi a părăsit ţinutul.
O altă tradiţie povestea că Polimestor îl
predase pe Polidoros lui Aiax, fiul lui Tela-
mon, care îi devastase regatul. Aiax şi grecii
voiau să se folosească de copil ca de un gaj, în
schimbul Elenei. însă troienii au refuzat.
Atunci, Polidoros a fost ucis cu pietre în faţa
zidurilor cetăţii şi cadavrul său a fost dat
Hecubei.
în sfârşit, tragicii greci îsi imaginaseră că
Polidoros ’ nu fusese ucis de Polimestor, ci
acesta, din greşeală, îl ucisese pe propriul său
fiu, Deipilos. Mai târziu, Polidoros s-a răzbu­
nat pe regele care îşi încălcase jurăm ântul (v.
Deipilos).
P O L IF A T E S 1. (noÂiKfiaTTjs'.) Regele Poli-
fates a jucat un rol în legenda lui Melampous.
Cum acesta era oaspetele său, în cursul unui
sacrificiu, un şarpe a fost ucis de servitorii
regelui, în apropierea altarului. Polifates i-a
poruncit lui M elampous, care era încă tânăr,
să îngroape şarpele. Melampous a ascultat
porunca, dar şarpele era o femelă şi avea pui,
pe care Melampous i-a crescut. Atunci când
puii de şarpe s-a u făcut mari, recunoscători
faţă de binefăcătorul lor, i-a u „purificat“ ure­
chile cu limba şi i-a u transmis astfel darul
profeţiei (v. Melampous).
P O L IF E M ?. (IToĂvtf>ri/j.os'.) Polifem era nu­
1 Polifates: Scol. la APOLL. RH., Arg., I, 118.
Polifem : 1) 7/.. I, 264; APOLL. RH., Arg., I, 41; IV,
1470 si urm.; scol. la I, 40; I, 1241; HYG., Fab.,
14; APD., B ib i, I, 9, 16; 19; 2) Odys., I, 71 şi urm.;
IX, 187 si urm.; EUR., C ycl, passim ; ARISTIAS,
T r.fr. (ed. NAUCK), fr. 4; cf. VIRG., En„ III, 628
şi urm.; Ecl., IX, 39 şi urm.; APD., Ep., VII, 4 şi
415
mele a două personaje distincte.
1. Primul era un Lapit, fiul lui Elatos si
al Hippei. Tatăl său „divin“ era Poseidon. El
era fratele lui Caeneu (v. acest nume). El s-a
căsătorit cu Laonome, care, într-o tradiţie
obscură, trecea drept sora lui Heracles. Acest
Polifem a participat la luptele dintre Centauri
şi Lapiţi. El a luat parte şi la expediţia Argo­
nauţilor, însă a rămas în Misia, unde a fondat
cetatea Cios. El a murit în războiul împotriva
Chalibilor.
2. Al doilea personaj numit Polifem,
mult mai celebru, era Ciclopul care a jucat un
rol important în Odiseea. El era fiul lui Posei­
don şi al Nimfei Toosa, fiica lui Forcis.
Povestirea homerică îl prezintă ca pe un Gi­
gant îngrozitor, cel mai sălbatic dintre toţi
Ciclopii. Polifem era păstor, trăind din pro­
dusele turmei sale şi locuind într-o peşteră.
Deşi cunoştea folosirea focului, obişnuia să
mănânce carnea crudă. Ştia ce este vinul, dar
bea foarte rar şi nu ţinea seama de efectele
beţiei. Nu era complet nesociabil, fiindcă, în
durerea sa, i-a chemat în ajutor pe ceilalţi
Ciclopi, însă nu a reuşit să le explice aventura
prin care trecea.
Ştim cum Ulise, capturat de Polifem, îm ­
preună cu doisprezece dintre însoţitorii săi, a
fost închis în peştera Ciclopului. Acesta a
început prin a devora pe câţiva dintre însoţi­
tori si i-a promis lui Ulise că-1 va lăsa ul-
timuf, ca mulţumire pentru că îi dăduse un vin
delicios, adus de erou. în timpul nopţii, în
timp ce Ciclopul adormise profund, sub efec­
tul vinului, Ulise si însoţitorii săi au ascuţit un
ţăruş imens, l-au întărit în foc şi l-a u înfipt în
singurul ochi al Gigantului. Dimineaţa, când
turma a ieşit să meargă la păşune, grecii s-au
legat de pântecele berbecilor, pentru a putea să
treacă de pragul peşterii, unde Polifem, orb,
controla, cu ajutorul mâinilor, fiecare animal.
După ce au scăpat, când nava lor îşi înălţase
pânzele, Ulise i-a strigat lui Polifem că era
Ulise şi îşi bătuse joc de el. Un oracol îi
prezisese odinioară lui Polifem că va fi orbit
de Ulise. în mânia sa, Ciclopul a aruncat spre
navă stânci imense, dar în zadar. Această
aventură a stârnit mânia lui Poseidon, tatăl lui
Polifem, împotriva lui Ulise.
După poemele homerice, în mod foarte
ciudat, Polifem a devenit eroul unei aventuri
de dragoste, cu Nereida Galateea. O Idilă a lui
Teocrit ne-a păstrat tabloul cel mai celebru al
Ciclopului galant, îndrăgostit de o fiinţă co­
chetă, care îl găsea prea necioplit. Aceeaşi
temă a fost reluată de Ovidiu (v. Acis). Exista
o tradiţie, conform căreia Galateea se în­
drăgostise de Ciclop şi i-a dăruit copii (v.
Galateea).
urm.; HYG., Fab., 125; cf. Poet. lyr. fr., ed.
BERCK, fr. 4 si 5; cf. 6 si urm.; ARISTOTE, Poet.,
2; THéOCR., ìdylle, XI;’ Ov„ Métam., XIII, 759 şi
urm.; APPIEN, IIlyr., 2; ET. MAGN., s. v.
TaXapâa.
 416
P O L IF ID E S . (UoÂv^eiSris-.) Doi eroi mi­
tologici au purtat acest nume.
1. Polifides era un prezicător, fiul lui
Mantios, în anumite tradiţii, fiind, prin ur­
mare, urmaşul lui Melampous (tab. 1). El
primise de la Apollo însuşi darul profeţiei.
Certându-se cu tatăl său, el s-a stabilit în
cetatea Hiperasia din Ahaia. A avut un fiu,
numit Teoclimenos (v. acest nume) şi o fiică,
Harmonide.
2. Un alt erou numit Polifides era al
douăzeci şi patrulea rege din Sicione. El dom­
nea în vremea războiului împotriva Troiei,
după tradiţia consemnată în Cronica lui Euse-
biu. La curtea sa îi adusese doica lor pe Me-
nelaos şi pe Agamemnon, aflaţi încă la vârsta
copilăriei, pentru a -i scăpa de Tiest. Polifides
i-a încredinţat, la rândul său, regelui Oeneu
din Etolia (v. Agamemnon). Dacă Polifides,
aşa cum susţine Cronica, domnea încă în
momemntul cuceririi Troiei, înseamnă că a
avut o longevitate ieşită din qomun.
P O L IF O N T E 2. (JToAiMpâvnri) Hipponoos,
un trac, se căsătorise cu Trassa, o fiică a lui
Ares şi a Tereinei, ea însăşi fiica zeului-râu
Strimon. Din această căsătorie s -a născut
Polifonte. Aceasta, dispreţuind darurile Afro-
ditei, a devenit însoţitoarea lui Artemis. Iritată
împotriva tinerei fete, Afrodita i-a inspirat
acesteia o pasiune nebună pentru un urs. Ca
pedeapsă pentru că îşi pierduse fecioria într-o
iubire „monstruoasă“, Artemis a dezlănţuit
împotriva ei toate animalele de pe munte,
înspăimântată, Polifonte s -a refugiat la tatăl
său, unde a născut doi copii, pe care i-a numit
Agrios si Orios, adică Sălbaticul şi Munteanul.
Aceşti doi copii s-au făcut mari şi au ajuns să
aibă’o forţă deosebită, dar nu se temeau nici
de zei nici de oameni. Atunci când întâlneau
un străin, îl aduceau în casa lor şi îl devorau.
Zeus s -a îngrozit de faptele lor şi’l-a trimis pe
mesagerul său, Hermes, s ă -i’ pedepsească.
Hermes s-a gândit mai întâi să le taie mâinile
şi picioarele. însă Ares, care era bunicul celor
doi tineri şi tatăl Polifontei, a vrut să-i scape
de pedeapsă şi i-a prefăcut pe toţi în păsări.
Polifonte a devenit o pasăre de noapte, Orios o
pasăre răpitoare şi Agrios un vultur, toate
considerate de către greci ca semne sinistre.
Slujitoarea, care a fost transformată în acelaşi
timp, şi care nu era vinovată, i-a rugat pe zei
să o prefacă într-o pasăre favorabilă
oamenilor. Zeii i-au ascultat rugăciunea şi au
transform at-o în ciocânitoare, pasăre consi­
derată de bun augur de către vânători.
P O L IF O N T E S 3. (noĂirfoynjs'.) Doi eroi
mitologici au purtat numele de Polifontes.
1. Primul era un fiu al lui Autofonos,
1 Polifides: X) Odys., XV, 249 si urm.; scol. la 223. 2)
APD., Ep„ II, 15; EUSEBE, Chron., I, 175, 176
, (Schoene).
, Polifonte: ANTON. LIB., Transf, 21.
Polifontes: 1) II., IV, 395; cf. ESCH., Sept., 430. 2)
APD., Bibi., II, 8, 5; HYG., Fab., 137.
Pierre G RIM A L
care îi conducea pe cei cincizeci de tebani,
însărcinaţi să îl prindă în ambuscadă pe Tideu,
în impui expediţiei celor Şapte Comandanţi
împotriva Troiei. Tideu i-a masacrat pe toţi.
2. Un alt Polifontes era un Heraclid,
care l-a ucis pe Cresfontes, pentru a -i lua
regatul şi soţia, Merope. A fost ucis el însuşi,
de către fiii victimei (v. Epitos şi Merope).
PO L IG O N O S4. (JIoAvyovos-) Poligonos şi
Telegonos, doi fii ai lui Proteu şi ai Toronei,
au fost ucişi de Heracles. Aceşti’ doi tâlhari îi
provocau pe călători la luptă şi apoi îi ucideau.
Heracles i-a învins şi i-a ucis.
P O L IID O S 5. (IToĂveiSos'.) Cunoaştem doi
eroi cu acest nume.
1. Poliidos era un prezicător celebru din
Corint, care „făcea parte din neamul lui
Melampous. între alţi copii, Melampous
avusese şi un fiu, numit Mantios. Mantios a
fost tatăl’ lui Clitos (v. acest nume), care, la
rândul său, a avut un fiu, Coeranos, acesta
fiind tatăl lui Poliidos. El s-a căsătorit cu o
nepoată a lui Augias, Euridamia, fiica lui
Fileu, şi a avut doi fii, Euhenor şi Clitos. Fiii
săi au participat la expediţia Epigonilor şi apoi
l-au însoţit pe Agamemnon la Troia. Poliidos
îi prezisese lui Euhenor că putea să aleagă
între două destine: ori să moară de boală la el
acasă ori să cadă pe câmpul de luptă, la Troia.
Euhenor a ales a doua variantă şi a fost ucis de
mâna lui Paris.
O tradiţie locală din Megara povestea că
Poliidos venise în această cetate, unde îl puri­
ficase pe Alcatoos, după uciderea fiului său,
Callipolis (v. Alcatoos), şi ridicase un templu
lui Dionysos. în această tradiţie, Poliidos era
prezentat ca fiul lui Coeranos si ca un descen­
dent al lui Melampous, însă bunicul său era
Abas (tab. 1).
Poliidos ar fi fost cel care l-a sfătuit pe
Bellerofon să se ducă la izvorul Pirene şi să îl
ia pe Pegas. De asemenea, el l-a anunţat pe
Ifitos, fiul lui Euritos, să se ducă Ia Tirint,
după Heracles. El l-a scăpat de nebunie pe
regele Misiei, Teutras. Dar, întâmplarea cea
mai celebră în care apărea Poliidos a fost în­
vierea lui Glaucos, fiul lui Minos (v. Glaucos,
5).
2. Mai era un Poliidos, un locuitor al
Troiei, fiul prezicătorului Euridamas, care a
fost ucis de Diomed, împreună cu fratele său,
Abas.
P O L IM E D E 6. ( IToÂv/LirjSr?.) Polimede, fiica
lui Autolicos, era soţia lui Eson şi mam a lui
4 Poligonos: APD., Bibi., II, 5, 9; PHILARG, la VIRG.,
. Georg., IV, 391.
9 Poliidos: 1) II, XIII, 663 si urm.; HYG., Fab., 128;
136; 251; scol. la IL, V, 148; PAUS., I, 43, 5;
PIND., Ol., XIII, 75; scol. la Odys., XXI, 22;
PLUT., De Fl„ XXI, 4; APD., B ib i, III, 3, 1;
PLIN., H. N„ XXV, 2; PALAEPH., Incr., 27; 2) 11,
, V, 148 si urm.
Polim ede: APD., B ibi, I, 9, 16; 27; TZET., la LYC.,
175; 872; DIOD. SIC., IV, 50.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
Iason (tab. 21). Atunci când soţul ei a fost
condamnat la moarte de către Felias, ea l-a
blestemat pe acesta şi s-a spânzurat. Mai avea
un fiu foarte mic, numit Promahos, însă Pelias
l-a ucis, pentru a nimici neamul lui Eson.
Mitografii o numeau uneori pe soţia lui
Eson Alcimede, în loc de Polimede.
P O L IM E L A 1. (IToĂu/ujjÂa.) Legendele
cunosc cel puţin trei eroine numite Polimela.
1. Prima era fiica lui Filas. Ea a fost
iubită de Hermes şi a dat naştere unui fiu,
Eudoros (v. acest nume). Mai târziu, Polimela
s-a căsătorit cu Ehecles, un urmaş al lui A c­
tor.
2. Tot Polimela se numea şi fiica zeului
vânturilor, Eol, care, în timpul şeâerii lui Ulise
la curtea tatălui ei, fusese iubita eroului. La
plecarea acestuia, ea a lăsat să i se vadă
supărarea, astfel încât regele a obsevat. El a
vrut să o pedepsească, dar Diores, fiul său, era
îndrăgostit de sora sa si a obţinut de la Eol
permisiunea de a o lua în căsătorie, fiindcă se
pare că fiii şi fiicele lui Eol aveau obiceiul de
a se căsători’între ei.
3. Polimela era şi numele uneia din
fiicele lui Actor, care, în unele tradiţii, trecea
drept soţia lui Peleu, înainte de căsătoria aces­
tuia cu Thetis (v. Polidora). Uneori, era
prezentată ca fiica lui Peleu.
P O L IM E S T O R 2. (noĂvuijcrraip.) Regele
Traciei, căsătorit cu Ilione, fiica lui Priam, a
jucat un rol în legenda lui Polidoros şi în cea a
Hecubei (v. Deipilos, Hecuba şi Polidoros).
P O L IM N O S3. (TToAvpvos•.) Atunci când
Dionysos a coborât în Infern, el a vrut să afle
drumul de la un ţăran numit Polimnos (sau
Prosimnos, v. Dionysos). Acesta i-a dat in­
formaţiile cerute, dar a cerut în schimb favoru­
rile zeului. Acesta a promis că i le va da la
întoarcere. Când Dionysos s -a întors, Polim­
nos murise. Pentru a-şi ţine promisiunea, zeul
a tăiat un băţ dintr-un smochin, în formă de
falus, şi, pe mormântul lui Polimnos, a simulat
că îi satisface umbra.
Această legendă obscenă era destinată să
explice rolul jucat de falus în religia lui Dio­
nysos.
P O L IN IC E 4. (IToXvueÎKijs'-) Polinice era
1 Polim ela: 1) II., XVI, 180 si urm.; TZET., Alleg. à
V II, XVI, 156 si urm. 2) PARTH., Eroi., 2. 3)
TZET., la LYC., 175; EUST., la HOM., 321;
, APD., B ibi, III, 13, 8.
, Polim estor: V. art. Deipilos, Hecuba, Polidoros.
J Polim nos: PAUS., II, 37, 5; Mythogr., ed.
W ESTERMANN, p. 348; 368; TZET., la LYC.,
212; CLÉM. ALEX., Protr., II, 34; ARBOB., Adu.
. Nat., V, 28.
Polinice: II., IV, 377; PAUS., IX, 5, 10 şi urm.; HÉS.,
Trav., 162; EUR., Phén., passim; scol. la 13, 53,
1760; SOPH., Oed. à Col., passim (mai ales 374 şi
urm.; 1422 şi urm., şi scol la 1375); PIND., Ném.,
IX, 18 si urm.; APD.’, Bibi., III, 5, 8 şi urm.; 6, 1 si
urm.; Èp„ III, 17; DIOD. SIC., IV, 65; ATHÉN.,
XI, 465 f ; HYG., Fab., 67; 68; 69 la 71; 72; 76;
243; 254; STAT., Théb., passim.
417
unul din cei doi fii ai lui Oedip, celălalt fiind
Eteocle. Tradiţiile diferă în privinţa numelui
mamei sale. Uneori era socotit fiul Euriganiei,
a doua soţie a lui Oedip, alteori al Iocastei, în
tradiţia urmaţă de tragicii greci. Eteocle era
considerat fie fratele său mai mare, fie fratele
său mai mic. Rivalitatea dintre ei pentru tronul
Tebei, a dus la războiul celor Şapte Coman­
danţi şi la expediţia condusă de Adrast îm ­
potrivă cetăţii. Se povestea că, la originea
acestei rivalităţi, se găsea un triplu blestem al
tatălui lor. Atunci când Oedip şi-a provocat
orbirea, după ce descoperise că era vinovat de
paricid şi de incest, în loc să le fie milă de el,
fiii săi l-au insultat. Polinice i-a dat, în ciuda
interdicţiei speciale pe care o primise, masa de
argint a lui Cadmos, precum şi cupa sa de aur.
Era un mijloc de a-1 lua în derâdere şi de a-i
aminti originea sa, pentru a -i scoate în evi­
denţă crima săvârşită. Când şi-a dat seama,
Oedip i-a blestemat pe amândoi şi le -a prezis
că nu vor putea trăi în pace amândoi, nici pe
pământ, nici măcar în lumea morţilor. Mai
târziu, în cursul unui sacrificiu, cei doi fraţi
i-au trimis tatălui lor, în loc de o bucată bună
de came, oasele de la soldul victimei. Mânios,
Oedip a aruncat oasefe şi a lansat împotriva
lor al doilea blestem, apoi le-a prezis că se vor
ucide unul pe celălalt. Al treilea blestem, a
fost pronunţat de către Oedip, atunci când fiii
săi îl închiseseră într-o temniţă, intenţionând
să-l uite acolo şi refuzând să-i acorde onoru­
rile meritate. L e-a prezis că îşi vor împărţi
moştenirea cu sabia în mână. Nfai simplu, se
spunea că Oedip îşi blestemase fiii deoarece
nu încercaseră să -l’salveze atunci când Creon
îl ostracizase din Teba (v. Oedip).
Râmaşi singurii stăpâni ai Tebei, Eteocle şi
Polinice au hotărât să-şi împartă puterea,
domnind pe rând, fiecare timp de un an. Eteo­
cle a domnit primul (sau al doilea, după cum
era fratele mai mare sau mai mic, dar, în acest
caz, el a primit puterea de la Polinice, care îşi
respectase jurământul, după primul an) şi, la
încheierea anului, a refuzat să predea puterea
fratelui său. Alungat astfel din patria sa,
Polinice a ajuns în Argos, aducând cu el ro­
chia şi colierul Harmoniei. în acea vreme, în
Argos domnea Adrast. Polinice s-a prezentat
la palatul său într-o noapte furtunoasă, în
acelaşi timp cu Tideu, fiul lui Oeneu, care
fugise din Calidon. Cei doi eroi s-au luptat în
curtea palatului şi zgomotul a fost auzit de
Adrast, care i-a despărţit, i-a primit în palat şi
le -a dat în căsătorie pe cele două fiice ale sale
(v. Adrast şi tab. 1). Astfel Polinice s-a
căsătorit cu Xrgia şi Adrast i-a promis să-l
ajute în redobândirea regatului său. Aceasta a
fost originea războiului celor Şapte Coman­
danţi împotriva Tebei.
în acest timp, prezicătorul Amfiaraos,
prevăzând soarta nefericită a expediţiei,
încerca sâ-1 facă pe Adrast să se răzgândeas­
că. Pentru a depăşi această dificultate, Polinice
s-a dus la Ifis, fiul lui Alector (v. Ifis), şi l-a
 418
întrebat cum ar fi putut să-l forţeze pe Am-
fiaraos să se alăture expediţiei. Ifis i-a dez­
văluit că Amfiaraos era legat printr-un
jurăm ânt să accepte toate hotărârile soţiei sale,
Erifile (v. acest nume). Polinice a oferit
acesteia colierul Harmoniei, cerându-i în
schimb să-l convingă pe soţul ei. Expediţia a
putut astfel să fie organizată. La trecerea prin
Nemeea, Polinice a obţinut victoria la proba
de lupte din cadrul jocurilor funebre organi­
zate în onoarea lui Arhemoros (viitoarele
Jocuri Nemeene). în timpul luptelor din faţa
cetăţii Teba, Polinice a fost ucis de fratele său
si el l-a ucis, la rândul său, în timp ce murea.
Blestemul lui Oedip s-a împlinit in acest fel.
Considerat trădător al patriei sale, Polinice a
fost înmormântat după mai multe întâmplări
tragice, de către sora sa, Antigona (v. acest
nume).
P O L IP O E T E S 1. ( TToXvTroLTris\) Cel puţin
trei eroi au purtat acest nume.
1. Polipoetes era fiul lui Apollo şi al
Ftiei, împreună cu cei doi fraţi ai săi, Doros şi
Laodocos, el a fost ucis de către Etolos (v.
acest nume).
2. Un alt Polipoetes era un erou grec
care a participat la războiul împotriva Troiei.
Era un fiu al lui Piritoos şi al Hippodamiei
(tab. 23) şi se născuse exact în ziua în care
tatăl său îi alungase pe Centauri de pe Muntele
Pelion. Mama sa a murit la puţin timp după
naştere, iar tatăl lui s -a dus la curtea lui
Tezeu, în Atena. Când a ajuns la vârsta băr­
băţiei, Polipoetes i-a urmat la tron lui Piritoos.
împreună cu fratele său, Leonteu, el figura
printre pretendenţii la mâna Elenei şi, în
această calitate, a luat parte la războiul îm ­
potriva Troiei, în fruntea unui contingent de
patruzeci de nave. I se atribuia uciderea mai
multor eroi troieni pe câmpul de luptă (Da-
masos, Dreseos etc.). A participat la jocurile
funebre organizate în onoarea lui Patroclu şi a
fost printre eroii care au intrat în calul ’ de
lemn. După căderea Troiei, împreună cu
Leonteu, l-a însoţit pe Calchas, pe uscat, până
în cetatea Colofon (v. Calchas).
3. In sfârsit, tot Polipoetes se numea şi
un fiu al lui Lflise şi al reginei Tesproţilor,
Callidice (tab. 39). După moartea acesteia,
Polipoetes i-a urmat la tron mamei sale, în
timp ce Ulise s-a întors în Itaca.
P O L IP O R T E S 2. (IToĂiTrâp&ris'.) Poliportes
sau Ptoliportes (cele două forme fiind echiva­
lente) era un fiu al lui Ulise şi al Penelopei,
conceput după întoarcerea lui Ulise în Itaca.
El s-a născut în timp ce eroul domnea peste
Tesproţi şi Ulise l-a găsit la întoarcerea sa (v.
Ulise şi tab. 39).
Polipoetes: 1) APD., Bibi., I, 7, 7. 2) II, II, 738 si
urm.; VI, 29; XII, 127-194; XXIII, 826 si urm'.;
DIOD. SIC., IV, 63; EUST., la II, 334, 27 si urm.;
APD., B ib i, III, 10, 8; Ep„ III, 14; VI, 2 ;’HYG.,
Fab., 81; 97; QUINT. SM., XII, 318. 3) CLÉM.
, ALEX., Strom., VI, 25; APD., Ep„ VII, 34.
Poliportes: APD., Ep„ VII, 35; PAUS., VIII, 12, 6.
Pierre G R IM A L
P O L IT E S . (TToă/ ttjs'-) Legendele cunosc
doi eroi numiţi Polites.
1. Primul era unul din fiii lui Priam şi ai
Hecubei. El a jucat un rol în mai multe epi-î
soade din Iliada; de exemplu, el a venit în
ajutorul lui Troilos, care fusese atacat de
Ahile, a participat la luptele din jurul navelor,
unde l-a salvat pe fratele său, Deifob, rănit de
Merion.
Polites era, dintre fiii lui Priam, ultimul
care a supravieţuit (în afară de Helenos). A
fost ucis de Neoptolem, în altarul palatului,
sub privirile tatălui său.
Vergiliu aminteşte de un fiu al lui Polites,
numit Priamos, printre concurenţii la jocurile
funebre organizate în cinstea lui Anchise.
Probabil că acestui fiu i se atribuia fondarea
cetăţii Politorium din Latium.
2. Un alt Polites era un însoţitor al lui
Ulise, care a fost transformat de Circe în porc.
Pentru o legendă mai puţin cunoscută, v.
Eutimnos.
P O L IX E N E 4. (TIoXu£ei/r|.) Polixene era una
dintre fiicele lui Priam şi ale Hecubei, fiind
considerată cea mai mică’dintre toate. Ea nu a
fost menţionată în Iliada şi a apărut doar în
epopeile ulterioare^ mai ales în legătură cu
legenda lui Ahile. In privinţa întâlnirii sale cu
eroul, avem versiuni diferite. Uneori se
povestea că Polixene era la fântână, în timp ce
Troilos îşi adâpa calul. Atunci a apărut Ahile,
care l-a urmărit pe Troilos şi l-a ucis. Poli­
xene a reuşit să scape, nu fară a trezi totuşi
iubirea în inima lui Ahile. Uneori (dar legenda
pare să se fi dezvoltat în această formă în epo­
ca elenistică), Polixene ar fi venit împreună cu
Andromaca şi cu Priam să-i ceară lui Ahile
trupul lui Hector. Şi, în timp ce eroul rămânea
insensibil la rugăminţile tatălui si ale văduvei
inamicului său, Polixene, oferindu-se să
rămână alături de el ca sclavă, a reuşit să-l
înduplece. De această versiune a legendei se
leagă povestea „trădării“ lui Ahile: pentru a
obţine mâna Polixenei, el i-a r fi oferit lui
Priam, fie să-i părăsească pe greci şi să se
întoarcă în patria sa, fie şă îi trădeze şi să lupte
în rândurile troienilor. înţelegerea trebuia să
şe încheie în templul lui Apollo Timbreeanul.
însă Paris, ascuns în spatele statuii zeului, l-a
ucis pe Ahile cu o săgeată (v. Ahile şi Paris).
Polites: 1) II., II, 786 si urm.; XIII, 533; XV, 339;
XXIV, 250; APD., B ib i, III, 12, 5; HYG., Fab.,
90; QUINT. SM„ VIII, 402 şi urm.; XI, 338 şi
urm.; XIII, 214 si urm.; VIRG., £«., II, 518 si urm.;
V, 564 şi urm.; CATON, Orig., 2, fr. 54; DICT., II,
. 43. 2) Odyss., X, 224 si urm.; cf. art. Euthymos.
* Polixene: APD., B ib i, III, 12, 5; Ep„ V, 23; EUR.,
Troy., 622 si urm.; Héc., 3 si urm.; 107 si urm.; 218
şi urm.; scol. la 41; 388; HYG., Fab., 110; Ep. gr.
fr. (ed. Kinkel), p. 50; QUINT. SM., Posthom.,
XIV, 210 şi urm.; TZET., la LYC., 269; 323; Ov.,
Mét., XIII, 439 si urm.; SÉN., Troy., 168 şi urm.;
938 si urm.; DICT. CR., III, 2 si urm.; V, 13;
SERV., la VIRG., En„ III, 322; VI, 57;
PHILOSTR., Heroica, XX, 18.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 419

Independent de povestea iubirii dintre

Ahile şi Polixene şi probabil anterior dez­
voltării’ acestei legende, exista legenda morţii
Polixenei, sacrificată pe mormântul lui Ahile.
In Cântecele Cipriene, Polixene ar fi fost
rănită de către Diomed şi Ulise, în timpul
cuceririi Troiei, şi ar fi murit în urma rămlor
primite. Ea ar fi fost îngropată de Neoptolem.
Dar, mai târziu, se admitea că Polixene fusese
sacrificată pe mormântul lui Ahile fie de către
Neoptolem, fie de către căpeteniile greceşti, la
instigarea lui Ulise. Această versiune a fost
urmată de poeţii tragici şi mai ales de Euri-
pide. Scopul acestui sacrificiu ar fi fost fie să
asigure o întoarcere fericită a navelor greceşti
- ca şi sacrificiul Ifigeniei, destinat să aducă
vânturi favorabile pentru flota lui Agamem-
non - fie pentru a împăca umbra lui Ahile,
care apăruse în vis fiului său şi îi poruncise să
aducă această ofrandă.
P O L IX E N O S 1. (ITo\u£evo”.) Legendele
cunosc trei eroi cu acest nume.
1. Polixenos era unul dintre nepoţii lui
Augias, fiul lui Agastenes. Polixenos figura
printre pretendenţii la mâna Elenei şi a condus
la Troia un contingent format din luptători
Epeieni. După întoarcerea de la Troia, el a

Tabel genealogic nr. 32

avut un fiu, pe care l-a numit Amfimahos,
după însoţitorul său, fiul lui Cteatos, care
căzuse în faţa Troiei. în cetatea Elis, m or­
mântul lui Polixenos era arătat călătorilor. Se
povestea că, după uciderea pretendenţilor,
Ulise se dusese la el şi îi fusese oaspete. Prin­
tre alte cadouri, Polixenos îi dăruise un vas de
lut, cu două toarte, pe care era înfăţişată
povestea lui Trofonios, a lui Agamede’ şi
Augias (v. Agamede').
2. Un alt Polixenos era unul din fiii lui
Iason şi ai Medeei (tab. 21).
3. Tot Polixenos se numea şi regele
Elidei, la care Afienii îşi ascunseseră turmele
furate de la Electrion. Amfitrion le-a răscum­
părat de la el (v. Amfitrion).
P O L IX O 2. (TToXufco.) Cunoaştem trei ero­
ine cu numele de Polixo.
1. Soţia lui Nicteu si mama Antiopei
(tab. 25).
2. M ult mai celebră era Polixo, soţia lui
Tlepolemos din Rodos, fiul lui Heracles, mort
în faţa Troiei (v.Tlepolemos). Pentru a cinsti
memoria soţului ei, Polixo a organizat jocuri
funebre la care au luat parte copiii. învingăto­
rul primea o coroană clin ramuri de plop alb.
Ea a găsit un mijloc de a răzbuna moartea
soţului ei şi de a o pedepsi pe Elena, care pro­
vocase războiul Troiei. Despre ostilitatea faţă
de Elena şi răzbunarea sa, versiunile sunt

Polixenos: 1) II., II, 623; HYG., Fab., 81; 97; APD.,

B ib i, III, 10, 8; PAUS., V, 3, 4. 2) PAUS., II, 3, 8.
, 3) APD., B ib i, II, 4, 6; TZET., la LYC., 932.
2 Polixo: 1) APD., B ib i, III, 10, 1. 2) TZET., Ia LYC.,
911; PAUS., III, 19, 9 si urm.; POL YEN, I, 13. 3)
APOLL. RH., Arg., I, 668 şi urni.; HYG., Fab., 15;
cf. VAL. FL., Arg., II, 316 şi urm.
420 Pierre G R IM A L

diferite. De exemplu, se povestea că, la întoar­ acest nume). Din dragoste pentru ea, acesta ar
cerea din Egipt, împreună cu Elena, Menelaos fi respins iubirea Circei, ceea ce l-a r fi costat
ajunsese în faţa Insulei Rodos, unde avea in- transformarea în ciocănitoare. Ovidiu o pre­
tenţa să debarce. Aflând acest lucru, Polixo i- zintă ca soţia lui Vertumnus, care era, ca şi ea,
a adunat pe ţărm pe toţi locuitorii, înarmaţi cu o divinitate legată de revenirea anotimpurilor
torţe şi pietre. Menelaos s -a gândit mai întâi şi de fecunditatea pământului.
să evite insula, dar a fost împins de vânt spre "POMPO3. (TJofnruv.) în legenda latină
ţărm. Atunci, el şi-a ascuns soţia pe navă şi a elenizată, Pompo era o fiică a regelui Numa
îm brăcat-o în hainele ei pe cea mai frumoasă Pompilius, considerată ca strămoaşă a Gintei
dintre servitoarele sale. Ajuns pe uscat, M e­
nelaos i-a lăsat pe locuitori să o ucidă pe falsa Pomponia. De altfel, o tradiţie amintea de
Pompilius Pompo, tatăl regelui Numa.
Elenă. După ce şi-au împlinit răzbunarea,
aceştia, l-au lăsat pe Menelaos să plece în PONTOS4. (ITâisros'.) Pontos, Valul Mării,
pace. în acest fel, Elena a fost salvată de era personificarea masculină a mării. El nu
mânia eroinei Polixo. însă versiunea cea mai avea o legendă propriu-zisă şi figura doar în
obişnuită a legendei era mai puţin favorabilă genealogiile teogonice şi cosmogonice. Trecea
eroinei Laconiene. După moartea lui M ene­ drept fiul Gaiei (Pământul) şi al lui Eter. Dar,
laos, atunci când Oreste rătăcea prin lume, unit cu Gaia, el a avut mai mulţi copii: Nereu,
urmărit de Erinii, cei doi fii vitregi ai Elenei, Taumas, Forcis, Ceto şi Eunbia (tab. 12).
Nicostratos şi Megapentes, au alungat-o din Uneori i se atribuia, de asemenea, paternitatea
Sparta. Ea a fugit atunci la Polixo, com­ lui Briareu şi a celor patru Telhini, Acteos,
patrioata sa, pe care o credea prietenă. Polixo Megalesios, Ormenos şi Licos. Pontos a avut
a prim it-o cu falsă bunăvoinţă, dar, în timp ce numeroşi urmaşi (tab. 32).
Elena era în baie, şi-a îmbrăcat servitoarele,în P O R F IR IO N 5. (IToptpvpiwv.) Porfîrion era
Erinii şi le-a dezlănţuit împotriva Elenei. în ­ unul din Giganţii care au luptat împotriva
spăimântată, înnebunită de chinurile la care o zeilor. El a căzut, ca şi Tifon, ucis de săgeţile
supuneau sclavele, aceasta s -a spânzurat (v. lui Apollo. Dar, mai exista o legendă, conform
Elenă). căreia Porfîrion ar fi încercat să o violeze pe
3. Polixo era şi numele doicei HipsipileiHera şi ar fi fost ucis de către Zeus şi Hera­
din Lemnos, care a’ sfătuit-o pe aceasta să îi cles.
primească pe Argonauţi cu ospitalitate (v.
Hipsipile). POROS6. (TTâpos\) Poros, adică Cel Folosi­
tor, era fiul lui Metis. Din căsătoria lui cu
P O L L U X . (TToXuSeuicri’'.) Pollux era unul Penia, Sărăcia, s-ar fi născut Iubirea (Eros). în
dintre Dioscuri, celălalt fiind Castor (v. Dios- afara acestui mit simbolic, povestit de Platon,
curi şi tab. 19). Poros nu pare să fi avut o legendă propriu-
P O L T IS 1. (noXru”.) Poltis era un fiu al lui zisă (v. Eros).
Poseidon. Fratele său se numea Sarpedon PORTAON7. (ITopddaju.) Portaon era un fiu
(altul decât fratele lui Minos). El domnea al lui Agenor şi al Epicastei, fiind, prin ur­
peste cetatea Enos din Tracia si l-a prim it cu mare, nepotul lui Pleuron (tab. 24). El a dom­
ospitalitate pe Heracles, când” acesta se în­ nit peste cetăţile Pleuron şi Calidon. Căsătorit
torcea din ţinutul Amazoanelor, trecând prin cu Eurite, el a avut mai mulţi copii: Oeneu,
Troada. Saipedon a fost ucis de Heracles, pe Agrios, Alcatoos, Melas, Leucopeea şi Ste-
ţărm. rope. Portaon era strămoşul lui Meleagru (tab.
Se povestea că, în timpul războiului îm ­ 27). Numele său era uneori redat sub formele
potriva Troiei, troienii trimiseseră o solie la Partaon sau Porteu (v. aceste nume).
Poltis, cu daruri, pentru a -i cere ajutorul. însă
Poltis ceruse ca Paris să i-o dea pe Elena, PORTEU8. ( TTopdevs•.) Numele apare de
oferindu-i în schimb două femei frumoase. mai multe ori în legende.
Desigur că totul a fost în zadar. 1. Porteu era o formă alternativă a nu­
melui lui Portaon (v. acest nume).
*PO M O N A 2. Pomona era Nimfa romană 2. De asemenea, era numele purtat de
care veghea asupra fructelor. Ea avea o dum­ tatăl lui Ehion, primul erou grec care a ieşit
bravă sacră, numită Pomonal, pe drumul care
ducea de la Roma la Ostia. Un flamin era
însărcinat cu oficierea cultului său. Poeţii i-au
atribuit aventuri amoroase. De exemplu, ei o 3 Pom po: PLUT., Numa, 21; DEN. HAL., II, 58.
Pontos: HÉS., Thêog., 135; 233 şi urm.; HYG., Fab.,
considerau soţia regelui legendar Picus (v. pr., 3, 5, 7 (Rose); APD., B ib i, I, 2, 6; scol. la
. APOLL. RU .,Arg„ I, 1165.
s P orfîrion: PIND., Pyt., VIII, 12 si urm.; APD., B ibi,
1 Poltis: APD., B ib i, II, 5, 9; scol. la APOLL. RH., - 1, 6, 1.
Arg., I, 216; STRAB., VII, 319; ET. BYZ., s. v. Poros: PLAT., Banquet, 203 b şi urm.; PORPH.,
Mecrr^iòpia; PLUT., Apopht. des rois et des emp., 7 Antre des Nymphes, 16.
, 174 c. Po rtao n : II., XIV, 115 si urm.; APD., B ib i, I, 7, 7;
Pom ona: PLIN., H. N„ XXIII, 2; VARR., L. L„ VII, 10; PAUS., IV, 35, 1; VI, 20, 17; 21, 10; HYG.,
45; FEST., p. 154; SERV. la VIRG., En„ VII, 190; Fab., 175; scol. la Odys., XII, 39.
Ov., Mét., XIV, 623 şi urm. “ P orteu: 1) V. Porthaon. 2) APD., Ep„ V, 20.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
din calul de lemn, însă a căzut în urma
săriturii şi a murit.
* P O R T U N U S 1 . Portunus era o străveche
divinitate romană, care pare să fi fost, la
origine, un zeu al „trecerilor“, dar care, în
epoca istorică, era considerat un zeu marin, ce
veghea asupra porturilor. Cultul său avea un
flamin şi, în ziua de 17 august, se celebra în
onoarea sa o sărbătoare specială, numită Por-
tunalia. Templul său era situat în Forum
Boarium, în imediata apropiere a Portului
Romei. Cu timpul, Portunus a fost asimilat
zeului Palemon (v. acest nume) şi trecea astfel
drept fiul zeiţei M ater Matuta, identificată şi
ea cu Leucoteea-Ino (v. aceste nume).
P O S E I D O N 2. (JTooeiSai'v) Poseidon, zeul
care domnea asupra mării, era unul dintre
Olimpieni, fiul lui Cronos şi al Rheei. în
funcţie de tradiţii, el era considerat fie fratele
mai mare, fie fratele mai mic al lui Zeus. Cea
mai veche legendă, cea în care Zeus, ajuns la
vărsta bărbăţiei, îl forţa pe tatăl său, Cronos,
să scoată copiii pe care îi înghiţise, implică
faptul că Zeus ar fi fost cel mai mic dintre
fraţi, asa cum Cronos însusi, care îl detronase
pa tatăf său, Uranus, era cel mai mic dintre fiii
acestuia. Dar, încetul cu încetul, o dată cu
dezvoltarea dreptului „primului născut“, Zeus,
considerat stăpânul suveran, a ajuns să ocupe
locul de prim născut. Iată de ce, în legendele
epocii clasice, Poseidon era cel mai adesea
prezentat ca fiind mai tânăr decât fratele său.
1 P o rtu n u s: FEST., p. 227; PAUS., p. 56; 263; HYG.,
Fab., 2; VIRG., En., V, 241; SERV., la VIRG.,
„ Géorg., I, 437; En., V, 241.
Poseidon: //., I, 400; VII, 442 şi urm.; VIII, 198 şi
urm.; 440; XII, 1 şi urm.; XIII, 1 şi urm.; 43 ţi
urm.; 89 şi urm.; 206 şi urm.; XIV, 135 şi urm.;
351 şi urm.; XV, 168 şi urm.; 187 şi urm.; XX, 13
şi urm.; 33 şi urm.; 132 şi urm.; 290 şi urm.; XXI,
284 si urm.; 435 si urm.; scol. la XXIII, 346; Odys.,
IV, 506; V, 291; XI, 235 şi urm.; XIII, 151 şi urm.;
HES., Théog., 15; 453 si urm.; 732; cf. 883 si urm.;
HDT., VIII, 55; DIOD. SIC., V, 55; A. GELL., N.
A., XV, 21; Ov„ Mét., VI, 70 si urm.; APD., Bibi..
I, 7, 3 şi urm.; II, 1, 4; III, 14,’ 1; PAUS., I, 14, 3;
24, 3 şi urm.; 26, 5 şi urm.; II, 1, 3 şi urm.; 2, 1; 3,
4 si urm.; 12, 2 si urm.; 30, 5 si urm.; 22, 4; 33, 1 si
urm.; 34, 10; 38, 1 si urm.; III, 14, 2; 15, 7; 18, 10;
20, 2; 21, 5; V, 1, 8; 15, 5; 22, 6; 26, 2; VI, 25, 3;
VII, 4, 1; 8; 21, 7 la 10; 24, 2 la 12; 25, 3; 8; 12;
VIII, 10, 2 la 11, 1; 25, 5 Ia 8; 37, 9 si 10; 42, 1 si
urm.; 44, 4; IX, 20, 1; 22, 5; 29, 1; 6; 31, 6; X, 9, 4;
7; 10, 8; scol. Ia V, 8, 8; HYG., Fab., pr„ 13, 18, 10
(Rose); 3, 10; 12; 14; 17; 28; 31; 32; 37; 38; 46; 47;
56; 64; 76; 89; 125; 135; 139; 140; 151; 157; 161;
164; 166; 169; 173; 186; 187; 188; 195; 238; 242;
252; 273; 274; SERV., la VIRG., Georg., I, 12;
VARR., ap. AUGUST., Cit. D„ XVIII, 9; PLUT.,
Qu. Conv., IX, 6; De l ’Am., Frat., XI, Fr.
SCHACHERMEYR, Poséidon, Berne, 1950;
PUGLIESE CARATELLI, în Parola del Pass.,
1957, fsc. 53, p. 81 şi urm.; 56, p. 352 şi urm.; C.
GALLAVOTTI, ibid., 55, p. 241 şi urm.; F.
ADRADOS în Minos, V (1957), p. 53 si urm.; J.
CHADWICK, ibid., p. 117 şi urm.
421
Se spunea că Poseidon ar fi fost crescut de
Telhini (v. acest nume) şi de fiica lui Oceanos,
Cefira. Atunci când a ajuns la vârsta bărbăţiei,
el s-a îndrăgostit de Halia, sora Telhinilor, şi
i-a dăruit şase băieţi şi o fiică, numită Rodos.
Deoarece povestea de dragoste avusese loc pe
o insulă, aceasta a primit numele fiicei lui
Poseidon, Insula Rodos (v. Halia).
încă din vremea Iliadei, Poseidon domnea
peste mări, aşa cum Hades domnea peste In­
fern, iar Zeus era stăpân al Cerului şi al
Pământului. în legătură cu această împărţire,
v. Zeus. Poseidon putea nu numai să
poruncească valurilor, ci şi să provoace fur­
tuni şi uragane, să cutremure stâncile ţăr­
murilor cu loviturile tridentului său şi să pro­
voace izbucnirea unor izvoare. Puterea sa
părea să se întindă nu doar asupra mării, ci şi
asupra apelor curgătoare şi asupra lacurilor.
Din contră, fluviile şi râurile aveau propriile
lor divinităţi. Relaţiile sale cu Zeus nu au fost
întotdeauna prieteneşti. împreună cu Hera şi
cu Atena, Poseidon a participat la conspiraţia
divină care avea intenţia să-l înlănţuiască pe
acesta, dar s-a retras la ameninţările lui
Briareu (v. Egeon).
Poseidon a participat, timp de un an, îm­
preună cu Apollo si cu muritorul Eac, la con­
struirea zidurilor de apărare ale cetăţii Troia.
Laomedon a refuzat să-i dea salariul sau plata
cuvenită. Pentru a se răzbuna, Poseidon a
trimis un mostru, care a ieşit din mare şi a
chinuit populaţiile Troadei (v. Laom edon)!H z
aici pornea ura lui Poseidon împotriva
troienilor şi din acest motiv îl vedem inter­
venind în timpul războiului Troiei în favoarea
grecilor. Cu toate acestea, atunci când grecii,
la începutul Iliadei, au hotărât, la sfatul lui
Nestor, să-şi fortifice tabăra, înconjurând
navele cu un zid, Poseidon a protestat în adu­
narea zeilor împotriva acestei hotărâri, despre
care credea că i-ar micşora gloria pe care o
obţinuse construind zidurile de apărare ale
Troiei. Pentru a-1 calma, a fost nevoie de cu­
vintele împăciuitoare ale lui Zeus, deşi Posei­
don a promis că va distruge zidul ridicat de
Ahei. O vreme, el a vrut să rămână în afara
luptelor, dar curând a venit în ajutorul
Aheilor, care riscau să fie învinşi. Zeul a luat
înfăţişarea lui Calchas pentru a -i încuraja pe
cei doi Aiax, i-a îndemnat pe Teucer şi pe
Idomeneu, până în momentul în care, la
porunca lui Zeus, a părăsit lupta. însă, atunci
când Ahile era aproape să-l ucidă pe Enea,
Poseidon a fost cel care l-a salvat pe eroul
troian. El a acoperit ochii lui Ahile cu un nor
de ceaţă, a smuls din scutul lui Enea lancea
care pătrunsese în el şi l-a dus pe erou departe
în spatele liniilor duşmane. Motivul pentru
care Poseidon salva astfel pe un troian ar fi
fost faptul că soarta nu voia moartea lui Enea;
mai era poate şi faptul că Enea nu era urmaşul
direct al lui ilaomedon, ci al lui Tros, prin
Anchise, Capis şi Assaracos (tab. 7). Posei­
don, care urmărea, împreună cu toţi zeii, nimi­
 422
cirea urmaşilor lui Priam, ca şi ceilalţi zei, îi
cruţa si îi proteja pe urmaşii lui Anchise.
Atunci când muritorii s-au organizat în
cetăţi, zeii au hotărât să aleagă una sau mai
multe cetăţi în care să fie cinstiţi în m od deo­
sebit. S -a întâmplat uneori ca două sau trei
divinităţi să îşi aleagă aceeaşi cetate, ceea ce a
provocat între ei conflicte şi i-a determinat să
recurgă la arbitrajul altor zei sau chiar al unor
muritori. în aceste arbitraje, în general, Posei-
don avea să piardă. Astfel, a ajuns să-şi dis­
pute cu Helios (Soarele) cetatea Corint. Gi­
gantul Briareu, luat ca arbitru, a decis în fa­
voarea lui Helios. De asemenea, Poseidon a
dorit să fie suveran peste cetatea Egine, dar a
fost înlăturat de Zeus. în cetatea Nexos, a fost
învins de Dionysos; la Delfi de Apollo, în
Trezen de Atena. Dar „disputele“ cele mai
celebre au fost legate de Atena şi de Argos.
Poseidon pusese ochii pe Atena şi luase pri­
mul „în posesie“ cetatea, făcând sa ţâşnească,
cu o lovitură de trident, o „mare“ pe Acropole
(această mare, după mărturia lui Pausanias,
era un puţ cu apă sărată, care se găsea în in­
cinta templului Erehteion). A fost urmat
curând de Atena, care l-a chemat pe Cecrops
şi l-a luat martor al acţiunii sale: ea a plantat
un măslin, care era încă arătat călătorilor în
secolul al doilea d. Hr., în Pandrosion. Apoi,
zeiţa a revendicat ţinutul. Disputa a fost adusă
în faţa lui Zeus, care a numit arbitri. O tradiţie
susţinea că acei arbitri au fost Cecrops şi
Cranaos, o alta că ar fi fost zeii din Olimp.
Oricum ar fi fost, tribunalul astfel format a
hotărât în favoarea Atenei, fiindcă Cecrops a
depus mărturie că ea a fost prima care a plan­
tat măslinul pe stânca Acropolei. Iritat, Posei­
don a inundat câmpia din Eleusis.
Pentru disputa privind cetatea Argos,
Foroneu a fost cel însărcinat să arbitreze con­
fruntarea dintre Poseidon şi Hera. Şi în acest
caz, el a decis în favoarea zeiţei. Poseidon, în
mânia sa, a aruncat un blestem asupra Ar-
golidei şi a secat toate izvoarele ţinutului.
Peste puţin timp, Danaos şi cele cincizeci de
fiice ale sale au sosit în Argolida şi nu au găsit
apă de băut. Datorită Amimonei, una dintre
Danaide, de care se îndrăgostise Poseidon,
blestemul a fost ridicat şi Argolida şi-a
recăpătat izvoarele (v. Amimone). O altă ver­
siune susţinea că Poseidon, furios împotriva
lui Foroneu şi Inachos, ar fi inundat Argolida
cu apă sărată. Dar Hera l-a obligat să
elibereze ţinutul şi să readucă marea în matca
sa.
Poseidon deţinea totuşi o insulă miiiunată,
Atlantida (v. acest nume)!
Poseidon era recunoscut pentru numeroa­
sele sale iubiri, toate fecunde. Dar, în timp ce
copiii lui Zeus erau eroi binefăcători, cel mai
adesea, copiii lui Poseidon, ca şi cei ai lui
Ares, erau Giganţi răufăcători şi Violenţi. De
exemplu, cu Thoosa, a fost tatăl Ciclopului
Polifem, cu Meduza, l-a adus pe lume pe
Gigantul Chrysaor şi calul înaripat Pegas, cu
Pierre G R IM A L
Amimone, pe Nauplios, care a făcut atât de
mult rău Aheilor (v. Nauplios); cu Ifimedia,
i-a avut pe Aloazi. Cercion, tâlharul Sciron,
care a fost ucis de Tezeu, regele Lestrigonilor,
Lamos, vânătorul blestemat, Orion, erau copiii
săi. De asemenea, fiii pe care i-a avut cu
Halia (v. acest nume) au comis tot felul de
excese şi Poseidon a trebuit să-i îngroape
pentru a -i scăpa de pedeapsă.
Poseidon era la originea unui mare număr
de genealogii mitice (v., de exemplu, tab. 3,
10, 11, 12, 21, 22 şi 25) (cf. şi indicele la cu­
vântul Poseidon). Trebuie să semnalăm în
mod deosebit iubirile dintre Poseidon şi De-
metra, din care s-au născut o fiică, căreia era
interzis să i se pronunţe numele, şi calul
Areion (v. acest nume), pe care a urcat Adrast
în timpul expediţiei celor Şapte Comandanţi
împotriva Tebei.
Poseidon avea o soţie „legitimă“, zeiţa Am-
fitrite (v. acest nume), o Nereidă, de la care nu
a avut copii.
Poseidon era înfăţişat înarmat cu tridentul,
care era arma, prin excelenţă, a pescuitorilor
de ton, purtat de un car tras de animale mon­
struoase, jumătate cai, jumătate şerpi. Acel car
era înconjurat de peşti, de delfini, de tot felul
de vietăţi marine, cum ar fi Nereidele, şi di­
verse genii, Proteu, Glaucos etc.
P O T O S 1. (TTâdos■.) Potos era personificarea
Dorinţei amoroase. El apărea în cortegiul
Afroditei, alături de Eros şi de Himeros, de
care nu se deosebea prea mult. Trecea drept
un fiu al Afroditei. în mitologia siriană, influ­
enţată de credinţele semitice, Potos era con­
siderat fiul lui Cronos şi al Astartei (Afrodita).
Potos nu avea un mit propriu-zis, fiindcă nu
era decât o pură abstracţie.
PRAX2. (TTpaf.) Prax era urmaşul, la a treia
generaţie al lui Pergamos, fiul lui’ Neoptolem.
Prax a revenit din Iliria în Peloponez şi a dat
numele său regiunii Prakiai. în onoarea
strămoşului său Ahile, el i-a consacrat aces­
tuia un sanctuar pe drumul care ducea de la
Sparta spre Arcadia.
P R A X IT E E A 3. (TlpafiOea.) Praxiteea era
numele a cel puţin trei eroine din legendele
atice, care se deosebeau destul de greu între
ele.
1. Praxiteea se numea soţia lui Erehteu
(tab. 11). Uneori ea trecea drept fiica zeului-
râu Cefis, alteori drept fiica Diogeniei, ea
însăşi fiica lui Cefis; în acest caz, tatăl său era
Frasimos. Praxiteea era socotită drept un
model de patriotism, deoarece consimţise la
Potos: ESCH., Suppl., 1040; PLAT., Banq., 197 d;
. Crat., 420; EUSEB., Pr. Ev., I, 10, 8.
t P rax : PAUS., III, 20, 8; ET. BYZ., .y. v. TlpccXtcu Kat
, irpcuces.
Praxiteea: 1) EUR., trag. pierdută Erehtheu;
LYCURGUE, Contre Leocrate, 98 si urm.; APD.,
B ib i. III, 15, 1. 2) APD., B ibi, III, 14, 6. 3) APD.,
B ib i, I, 5, 1 şi 2.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
sacrificiul fiicelor sale, a căror moarte fusese
declarată necesară de un oracol, pentru asigu­
rarea victoriei atenienilor (v. Erehteu).
2. Praxiteea era si numele unei Nimfe
care s-a căsătorit cu Erihtonios şi i-a dăruit un
fiu, num it Pandion.
3. în sfârşit, Metanira, soţia lui Celeos
şi mam a lui De’m ofon şi a lui Triptolem, era
uneori numită Praxiteea. De asemenea,
această Praxiteea ar fi fost doica lui Demofon.
P R E SB O N 1. (ITpeaŞaiw.) Presbon era un fiu
al lui Frixos şi al lofassei, fiica regelui Col-
chidei, Eetes (V. Frixos). Presbon s-a căsătorit
cu Bousige, fiica lui Licos şi i-a dăruit un fiu,
Climenos (tab. 33). După moartea lui Frixos,
Presbon s -a întors în cetatea Orhomene pentru
a cere regatul bunicului său, Atamas. în timp
ce murea, acesta încredinţase regatul nepoţilor
fratelui său, Sisif, deoarece credea că descen­
denţa sa pe linie bărbătească se stinsese. Cei
doi nepoţi ai lui Sisif, numiţi Haliartos şi
Coronos, atunci când au aflat că Presbon re­
venea, s-au grăbit să-l primească şi să-i
cedeze regatul. Ei au fondat apoi cetăţile
Haliartos şi Coroneea. Presbon a fost bunicul
lui Erginos, prin care urmaşii în linie băr­
bătească ai lui Atamas au încetat să mai dom­
nească peste cetatea Orhomene (v. Erginos).
PR E U G E N E S 2. (ITpevyeurjs'.) Preugenes
era un Aheean originar din valea râului Euro-
tas din Peloponez. Era fiul lui Agenor. El a
avut doi copii, Patreu şi Aterion. După venirea
Dorienilor, el s-a retras împreună cu fiii săi în
Ahaia, unde a fondat cetatea pe care a numi-
t-o Patras. Mai târziu, atât lui, cât şi fiului său
Patreu, i-au fost aduse onoruri „eroice“.
P R IA M 3. (Hpiafios'.) Priam era cel mai mic
dintre dintre fiii lui Laomedon (tab. 7). Era
celebru mai ales pentru faptul că, în timpul
domniei sale, s-a desfăşurat războiul Troiei.
El era deja foarte bătrân! Numele mamei sale
este nesigur. Iliada nu o aminteşte. Cel mai
adesea, tradiţia ulterioară o prezenta ca fiica
zeului-râu Scamandru, num ind-o Strimo.
Alte versiuni o numeau Placia sau Leucippe.
Iliada conţine puţine informaţii despre
viaţa lui Priam înainte de asediul Troiei. Epo­
peea ne spunea doar că el a luptat odinioară
împotriva Amazoanelor, ca aliat al regelui
1 P resbon: Scol. la APOLL. RH., Arg., I, 185; II, 1122;
, PAUS., IX, 34, 8; 37, 1 si urm.
Preugenes: PAUS., III, 2 , ì ; VII, 6, 2; 18, 5; 20, 7 şi
urm.; cf. HERBILLON, Les cultes de Patras, Paris,
, 1929.
P ria m : II., III, 146 şi urm.; VII, 365 şi urm.; XX, 237;
XXI, 84 si urm.; 526 si urm.; XXII, 21 si urm.; 405
şi urm.; XXIV, 143 şi urm.; XXIV, 188 şi urm.;
322 si urm.; 440 si urm.; 677 si urm.; APD., Bibi.,
II, 6,’4; III, 12, 3 ’si urm.; HYG., Fab., 89; 90; 91;
93; 101; 105; 106; 108; 109; 111; 113; 128; 240;
243; 244; 256; 270; 273; PAUS., II, 24, 3; IV, 17,
4; X, 27, 2; APD., Ep„ V, 21; E U R Hécube, 23 şi
urm.; Troy., 16 si urm.; 481 si urm.; SERV., la
VIRG., En., II, 557.
423
frigian Otreu, pe malul râului Sangarios. Mi-
tografii au fost cei care ne-au păstrat aminti­
rea episodului cel mai important din vremea
copilăriei sale, cucerirea Troiei de către Hera-
cles. în timpul acestui eveniment, Priam era
încă mic copil şi fusese luat prizonier de erou,
împreună cu sora sa, Hesione. Heracles a da­
t-o pe Hesione în căsătorie prietenului său Te-
lamon şi i-a oferit drept cadou de nuntă îm­
plinirea’unei dorinţe. Tânăra mireasă l-a cerut
pe fratele ei, care purta atunci numele de Po-
darces. Heracles a consimţit să i-1 dea şi i l-a
vândut în mod simbolic. Podarces a primit
atunci numele de Priam, care însemna „Cel
care a fost vândut“ (v. Hesione). Heracles i-a
încredinţat lui Priam, fiind singurul supra­
vieţuitor dintre toţi fiii lui Laomedon, întregul
ţinut troian. încetul cu încetul, Priam şi-a
extins puterea peste întreaga regiune şi pèste
insulele din apropierea ţărmului asiatic.
Priam s-a căsătorit mai întâi cu Arisbe,
fiica lui Merops, care i-a dăruit un fiu, numit
Esacos (v. acest nume). Dar Priam a părăsit-o,
lăsând-o la Hirteos, pentru a se căsători cu
Hecuba. Cu a doua soţie, el a avut cei mai
mulţi şi cei mai cunoscuţi dintre copiii săi
(tab. 34). Primul născut a fost Hector şi al
doilea a fost Paris. Apoi, au urmat mai multe
fete: Creuse, Laodice, Polixene şi Casandra.
în sfârşit, s-au născut mai mulţi băieţi: Dei-
fob, Helenos, Pammon, Polites, Antifos, Hip-
ponoos, Polidoros şi Troilos, acesta din urmă
fiind uneori considerat fiul lui Apollo.
Priam a mai avut şi alţi copii, cu diferite
concubine: Melanippos, Gorgition, Filemon,
Hippotoos, Glaucos, Agaton, Chersidamas,
Evagoras, Hippodamas, Mestor, Atas, Dori-
d o s, Licaon, Driops, Bias, Chromios, Asti-
gonos, Telestas, Evandru, Cebrion, Milios,
Arhemahos, Laodocos, Ehefron, Idomeneu,
Hiperion, Ascanios, Democoon, Aretos, Deio-
pites, Clonios, Ehemmon, Hiperohos,
Egeoneu, Lisitoos si Polimedon. Alături de fii
a mai avut câteva fiice: Meduza, Medesicasta,
Lisimahe şi Aristomede. Tradiţia îi atribuia lui
Priam cincizeci de fii, număr care nu este
redat exact de nici un autor. Lista lui Apollo-
dor, pe care am reprodus-o mai sus, era cea
mai completă şi nu conţinea decât patruzeci şi
şapte de nume. Poate că ar trebui să mai
adăugăm numele lui Antifon şi al lui Dios,
care sunt redate în Iliada, precum şi pe cel al
lui Axion, citat de Pausamas, după M ica Ili-
adă, ceea ce ar da un total de cincizeci de fii,
conform tradiţiei.
Rolul lui Priam, în Iliada, era foarte şters.
Prea bătrân pentru a lua parte la lupte, el se
mulţumea să conducă adunările căpeteniilor
troiene, dar nici acolo părerile sale nu
prevalau întotdeauna. Cel mai adesea, Hector
era mai ascultat decât tatăl său. Priam nu pare
să se fi opus intenţiilor lui Paris, nici răpirii
Elenei; el s-a arătat binevoitor faţă de aceasta
şi a acceptat destinul. Trăsătura sa esenţială
èra evlavia şi acest lucru îi atrăgea favorurile
 424
lui Zeus. Simplă prezenţă, el domină eveni­
mentele şi nu este amestecat decât împotriva
voinţe sale. îşi vede pierind copii unul câte
unul şi, printre ultimii, Hector, cel mai viteaz
apărător al regatului său. De asemenea, atunci
când Hector a fost ucis şi dus de Ahile în
tabăra grecilor, Priam s-a înjosit până acolo
încât s-a dus să-l găsească pe învingător şi i-a
oferit o răscumpărare enormă pentru trupul
fiului său.
Epopeile ulterioare Iliadei povesteau cu
multe detalii moartea lui Priam. Atunci când
bătrânul rege a auzit că inamicul pătrundea în
palatul său, a vrut să ia din nou armele si să-i
apere pe ai săi. însă Hecuba l-a împiedicat şi
l-a dus în partea din spate a palatului, în junii
unui altar încununat cu crengi de lauri, pentru
a se pune amândoi sub protecţia zeilor. Acolo,
Priam l-a văzut pe Neoptolem, ucigându-1
sub ochii săi pe tânărul Polites, care încerca şi
el salvarea în altar. Apoi, Neoptolem l-a prins
pe bătrân de păr, l-a smuls din altar şi l-a
sugrumat. Cadavrul a rămas fără mormânt. O
variantă povestea că Neoptolem l-a târât pe
Priam până la mormântul lui Ahile, în afara
cetăţii, şi acolo l-a ucis.
P R IA P 1. (ŢIpiano??) Priap, marele zeu al
cetăţii asiatice Lampsaca, trecea cel mai ade­
sea drept fiul lui Dionysos şi al Afroditei. Era
înfăţişat cu chipul unui personaj ihtifalic, în­
sărcinat cu paza podgoriilor şi grădinilor, în
m od deosebit a podgoriilor.’ Atributul său
esenţial avea, într-adevăr, virtutea de a alunga
„ochiul rău“ şi de a zădărnici răutăţile in­
vidioşilor care încercau să afecteze recoltele,
în plus, ca simbol al fecundităţii, Priap era „un
exemplu bun“, prin magie simpatetică, pentru
plantele din incinta în care se găsea. Ca zeu
asiatic şi ca zeu al fecundităţii, Priap făcea
parte din cortegiul lui Dionysos, cu atât mài
mult cu cât avea unele asemănări cu Silen şi
cu Satirii. în plus, ca şi Silen, Priap „era uneori
reprezentat însoţit de un măgar. în această
privinţă, se povestea următoarea legendă: în
cursul unei serbări dionisiace, Priap o întâlnise
pe Nimfa Lotis, de care se îndrăgostise. în
timpul nopţii, el a încercat să o surprindă, dar,
în momentul în care era gata să-şi împlinească
scopurile, măgarul lui Silen a început să ragă,
trezind-o pe Lotis şi pe toate celelalte Bac-
chante. Priap, dezorientat, a trebuit să renunţe,
în amintirea acestei aventuri, el era înfăţişat în
compania unui măgar. O variantă a acestei
legende se povestea la Roma, unde, în loc de
Lotis, era vorba de zeiţa Vesta. în momentul
în care era gata să fie violată, un m ăgar a
început să ragă, trezind-o pe zeiţă şi făcând-o
1 Priap: PAUS., IX, 31, 2; ET. BYZ., s. v. Ad^ciKOs
"ASapvos; Ov., Fast., I, 391 si urm.; VI, 319 si urm.;
Mét., IX, 347 si urm.; scol. la THÉOCR.’ I, 81;
TZET., la LYC.’, 831; scol. la APOLL. RH., Arg., I,
932; DIOD. SIC., IV, 6; WESTERMANN,
Mythog., Appendix Narrat., LXIII, p. 382. Cf. H.
HERTER, De Priapo, Giessen, 1932.
Pierre GRIMAL
conştientă de pericolul care o aştepta. De
atunci, lui Priap îi era sacrificat un măgar, dar,
la serbarea Vestei, măgarii erau încununaţi cu
flori.
Alte legende s-au format în jurul lui Priap
şi tradiţia care îl considera fiul lui Dionysos şi
al Afroditei nu era universal acceptată. După
anumiţi mitografi, diformitatea fizică a lui
Priap se datora farmecelor Herei. Atunci când
Afrodita venise de la Etiopieni, după naşterea
sa, toţi zeii au fost surpinşi de frumuseţea ei.
Zeus s-a îndrăgostit de ea şi a iubit-o. Afro­
dita era pe punctul de a avea un copil, însă
Hera, tem ându-se că acel copil, dacă ar fi avut
frumuseţea mamei sale şi puterea tatălui său,
ar putea constitui un pericol pentru Olimpieni,
fiind şi geloasă faţă de iubirile soţului ei, a
atins pântecul Afroditei şi a făcut astfel încât
copilul să se nască diform. în momentul ve­
nirii pe lume, Priap era înzestrat cu un mem­
bru viril enorm, nemăsurat. Văzându-1, Afro­
ditei i-a fost teamă că fiul său şi ea însăsi să
nu devină batjocura tuturor zeilor si l-a aban­
donat pe munte. Acolo, copilul a fost
descoperit de păstori, care l-au crescut şi au
închinat un cult virilităţii sale. Din acest motiv
se spunea că Priap rămăsese un zeu rustic.
O altă tradiţie, foarte asemănătoare, îl
prezenta pe Priap drept fiul Afroditei şi al lui
Adonis, atribuind tot farmecelor Herei di­
formitatea sa. în interpretarea evhemeristă a
legendei lui Priap, se spunea că acesta era un
cetăţean din Lampsaca, izgonit din cetate din
cauza diformităţii sale, şi care fusese primit de
zei, după care i s-a propus să păzească
grădinile.
După Diodor, legenda lui Priap era legată
de mitul lui Osiris; eroul ar fi fost personifi­
carea virilităţii lui Osiris de către Isis. în plus,
Diodor îl asimila pe Priap cu Hermafroditul.
P R IL IS . (ITpvĂis-.) Prilis era un prezicător
din Insula Lesbos, fiul lui Hermes şi al Nimfei
Issa. în timpul trecerii grecilor spre Troia,
Prilis, convins de darurile lui Palamede, i-a
dezvăluit lui Agamemnon că cetatea Troia nu
va putea fi cucerită decât cu ajutorul unui cal
de lemn.
P R O H IT E 2. (ITpqxvTr/.) Prohite era o fe­
meie din Troia, înrudită cu Enea, care a murit
în largul coastei napolitane şi a fost îngropată
în insula care a primit numele ei (astăzi
Proscida).
P R O C L E S 3. (HpotcArj?) Procles era fiul
Heraclidului Aristodem şi al Argiei; el era
frate geamăn cu Euristenes (tab. 16). Procles
şi Euristenes s-au căsătorit cu Latria şi cu
Ânaxandra, cele două fiice ale Heraclidului
Tersandros, regele cetăţii Cleone. Procles a
avut un fiu, numit Soos, care a fost tatăl lui
Prohite: NAEV., fr. 19 (Muller); SERV., la VIRG.,
En„ IX, 715; DEN. HAL., I, 53; PLIN., H. N„ III,
, 16, 12.
Procles: PAUS., III, 7, 1; PLUT., Lyc., 4 şi urm.
 DICŢIONAR DE MITOLOGIE GRECO-ROM ANĂ
Euripon şi strămoşul lui Licurg, legislatorul
Spartei.
PR O C N E 1. (JIpoKvri) Procne era fiica lui
Pandion, regele Atenei, şi sora Filomelei. Ea a
fost transformată în privighetoare (v. Filomela
şi tab. 11).
P R O C R IS 2. ( TTpotcpis'.) Procris era una din
fiicele regelui Atenei, Erehteu (tab. 11), deşi o
versiune a tradiţiei o considera fiica lui fce-
crops. Legenda sa era foarte complexă şi cu­
prindea elemente suprapuse. Procris se
căsătorise cu Cefal, fiul lui Deion, dar şi-a
înşelat soţul cu Pteleon, care îi obţinuse’ fa­
vorurile, dăruindu-i o coroană de aur. Cefal
şi-a dat seama şi Procris a fugit la curtea re­
gelui Minos. Acesta s-a îndrăgostit de ea şi a
încercat să o seducă. Dar Minos era lovit’ de
un blestem, de către soţia sa, Pasifae: dacă ar
fi iubit o altă femeie, lui Minos i-a r fi ieşit din
corp şerpi şi scorpioni care ar fi om orât-o pe
iubita sa. Pentru a-1 elibera de acest blestem,
Procris i-a dat o plantă magică, pe care o avea
de la Circe. Apoi, ca preţ al favorurilor sale,
i-a cerut regelui două daruri; câinele care nu
lăsa niciodată să-i scape vânatul şi suliţa care
nu îşi greşea niciodată ţinta. Mai târziu,
tem ându-se’ de gelozia Pasifaei, Procris s-a
întors la Atena, unde s -a împăcat cu Cefal.
Totuşi, iubirea cu soţul ei nu avea să dureze.
Deglîizat, Cefal a încercat să o ispitească,
oferindu-i cadouri. Procris nu a căzut în
ispită, dar a ajuns curând să-şi manifeste
gelozia faţă de soţul ei, ceea ce i-a provocat
moartea (v. Cefal).
P R O C R U S T 3. (npoKpoixrTrf.) Procrust era
porecla unui tâlhar, numit şi Damastes sau
Polipemon, care îşi avea sălaşul pe drumul
dintre M egara şi Âtena. Procrust avea două
paturi, unul mic şi unul mare. El îi forţa pe
trecători să se întindă pe unul din aceste trei
paturi: pe cei mai înalţi îi aşeza pe patul mai
mic (şi, pentru a -i aduce la dimensiunea patu­
lui, le tăia picioarele), iar pe cei mici de
statură, pe patul mai mare (şi îi întindea cu
forţa, pentru a -i alungi). Acest tâlhar a fost
ucis de către Tezeu (v. acest nume).
*PR O C U LU S4. Iulius Proculus era numele
unui nobil din cetatea Alba, căruia Romulus
i-a apărut, după apoteoza lui, transmiţându-i
1 Procne: V. Filomela.
P ro cris: APD., Bibi., III, 15, 1; scol. la Odys., XI,
321; EUST., la Odys., p. 1688; ANTON. LIB., Tr„
41; TZET., Chil., I, 542 si urm.; HYG., Fab., 189;
Ov., Mét., VII, 670 şi urrii.; SERV., la VIRG., En„
VI, 445; PAUS., X, 29, 6; trag. pierdută SOPH.,
, Procris; scol. la APOLL. RH., Arg., I, 211.
J P ro c ru st: APD., Ep., I, 4; BACCHYL., XVII, 27 si
urm.; DIOD. SIC., IV, 59; PLUT., Thés., 11;
PAUS., I, 38, 5; scol. la EUR., Hippol., 977; Ov.,
Mét., VII, 438; Hér., II, 69; Ps. Ov., Ibis., II, 407; g urm., şi SERV., ad loc.; Ov., Mét., XV, 322.
, HYG., Fab., 38.
Proculus: CIC., D e Leg., I, 1, 3; De Rep., II, 10, 20;
LIV., I, 16, 5 şi urm.; DEN. HAL., II, 63, 3; Ov.,
Fast.,, II, 499 şi ram.; PLUT., Rom., 28.
425
dorinţa de a fi onorat sub numele de Quirinus
şi de a avea un templu pe Quirinal.
PR O E T ID E 5. (npoiTiSe”.) Proetidele erau
fiicele regelui Tirintului (sau Argosului), Pro-
etos (v. acest nume), şi ale Stenebeei (tab. 31).
Tradiţiile diferă în ’privinţa numărului lor.
Uneori erau două, Lisippe şi Ifianassa. A lte­
ori, acestora li se adaugă încă una, numită
Ifinoe. Aceste tinere fete, ajunse la vârsta
căsătoriei, au fost lovite cu nebunie de către
Hera. Cauza acestui blestem era explicată în
mod diferit. Uneori se spunea că ele pretinse-
seră că sunt mai frumoase decât zeiţa şi i-au
stârnit gelozia. Alteori, se povestea că îşi
bătuseră joc de templul Herei, spunând că
palatul tatălui lor cuprindea mai multe bogăţii.
In sfârşit, se spunea că furaseră aur din rochia
zeiţei, pentru propria folosinţă. Oricum ar fi
fost, ele se credeau transformate în juninci şi
rătăceau pe câmp de colo colo, refuzând să se
întoarcă acasă. Această comportare,
asemănătoare cu cea a Bacchantelor, dăduse
naştere legendei conform căreia Dionysos ar fi
fost cel care le lovise cu nebunie, deoarece
refuzaseră să-i adopte cultul. Prezicătorul
Melampous s-a oferit să le vindece, cerându-i
lui Proetos o treime din regatul Argosului.
Regele a refuzat, considerând că preţul era
prea mare. Atunci, nebunia le -a cuprins şi mai
puternic pe Proetide, care străbateau Argolida
şi Poloponezul în toate direcţiile. Proetos l-a
chemat din nou pe Melampous. Acesta a ce­
rut, în afara unei treimi din regat pentru el,
încă o treime pentru fratele său, Bias.
Tem ându-se ca nebunia fiicelor să nu fie şi
mai gravă, dacă nu ar accepta condiţiile, Pro­
etos a consimţit să plătească preţul primit.
Luând alături de el pe cei mai viguroşi tineri
din Argos, Melampous le-a urmărit pe
tinerele fete în munţi cu ţipete şi dansuri vio­
lente. în timpul urmăririi, cea mai mare dintre
surori, Ifinoe, a murit de epuizare. însă cele­
lalte două au fost purificate, cu ajutorul ier­
burilor pe care Melampous le -a amestecat în
apa unui izvor de unde fetele au venit să bea.
După ce le-au vindecat, Melampous şi Bias
s-au căsătorit cu cele două fete.
O tradiţie diferită plasa nebunia femeilor
din Argos la mult timp după ce au trăit Pro­
etidele, în timpul domniei nepotului lor,
Anaxagoras (v. acet nume).
PR O E T O S6. (ITpoi "tos-.) Proitos era un
rege al Tirintului, fiul lui Abas şi al Aglaiei, şi
Proetide: BACCHYL., X, 40 la 112; APD., B ib i, II,
2, 2; scol. la Odys., XV, 225; la PIND., Pyth., III,
96; Ném., IX, 30; HDT., IX, 34; DIOD. SIC., IV,
68; STRAB., VIII, 3, 19, p. 346; PAUS., II, 7, 8; 9,
8; 16, 2-5; 18, 4; 7 si urm.; V, 5, 10; VIII, 18, 7 şi
urm.; HÉS., fr. 41 şi 42; VIRG., Ecl., VI, 48 şi
Proetos: APD., B ib i, II, 2, 1 şi urm.; 3, 1 şi urm.; 4, 1
şi urm.; PAUS., II, 25, 7; scol. la EUR., Or., 965;
Òv., Mét., V, 236 şi urm.; scol. la PIND., Ném., IX,
30. V. şi Proetide.
Pierre G R IM A L

Tabel genealogic nr. 33

426
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
fratele geamăn al lui Acrisios (tab. 31). El
descindea din Linceu şi Hipermestra, fiind
aşadar din neamul lui Danaos şi al lui Egiptos.
încă din pântecele mamei sale, Proetos îl ura
pe fratele său Acrisios. Cei doi copii se băteau
deja înainte de a se naşte. Când au ajuns la
vârsta bărbăţiei, ei şi-’a u împărţit teritoriul
Argolidei, peste care domnea tatăl lor, Abas.
Acrisios a prim it Argosul, iar Proetos a de­
venit regele Tirintului. Dar, la această hotărâre
nu s-a ajuns decât după lupte sângeroase între
susţinătorii celor doi eroi. Pentru a explica
această ură între cei doi fraţi, se mai povestea
că Proetos o sedusese pe nepoata sa, Danae,
fiica lui Acrisios, şi că el era tatăl lui Perseu,
provocându-i astfel fratelui său o jignire de
moarte (v. Acrisios şi Danae).
După ce a devenit regele Tirintului, Poetos
a fortificat cetatea, lui atribuindu-i-şe zidurile
„ciclopice“ care există încă. Se spunea că
fiisese ajutat în realizarea acestei lucrări chiar
de către Ciclopi (v. acest nume).
Exista şi o altă versiune privind rezultatul
luptei dintre Proetos şi Acrisios. Acrisios ar fi
fost învingător şi 1-âr fi alungat pe Proetos,
care a găsit refugiu în Asia Mică, la regele
Liciei, Iobates sau Amfianax, cu a cărui fiică,
Stenebeea, s-a r fi şi căsătorit. Iobates i-a dat o
armată formată din Licieni, în fruntea căreia
Proetos şi-a recucerit regatul. D e-abia atunci
ar fi avut loc împărţirea definitivă a regatului
tatălui lor între cei doi fraţi (v. Acrisios).
Proetos era stabilit în Tirint şi se căsătorise,
atunci când Bellerofon a venit să ceară
adăpost la curtea sa şi pentru a se purifica
după o crimă involuntară pe care o comisese
(v. Bellerofon). Stenebeea s-a îndrăgostit de
el, şi el neîm părtăsindu-i dragostea, a ajuns
să-l’ calomnieze faţă de Proetos, care l-a
trimis pe Bellerofon la socrul său, Iobates,
ragându-1 în secret să -l ucidă (v. Bellerofon).
Cu Stenebeea, Proetos a avut mai întâi
două sau trei fiice, Proetidele (v. acest nume),
care au fost lovite cu nebunie de către Hera
(sau de către Dionysos) şi au fost vindecate de
către Melampous. D ar vindecarea fiicelor sale
l- a obligat pe Proetos să-şi împartă regatul în
trei părţi, una păstrând-o pentru sine şi cele­
lalte două cedându-le lui Melampous şi frate­
lui său, Bias. Această împărţire a avut’ urmări
tragice asupra urm aşilor celor doi fraţi (v.
Adrast).
în timpul nebuniei fiicelor sale, Proetos a
mai avut cu Stenebeea un fiu, numit Mega-
pentes (ceea ce însemna „Marele Necaz“ -
datorită necazului produs de boala fiicelor
sale). Mai târziu, Megapentes i-a urm at lui
Proetos pe tronul Tirintului* dar a schimbat
apoi regatul cu Perseu, acesta trebuind să
părăsească Argosul, fiindcă îl ucisese din
greşeală pe bunicul său, Acrisios (v. Perseu).
Astfel se explică de ce, în timpul expediţiei
celor Şapte Comandanţi împotriva Tebei,
Adrast ’d omnea în Argos, deşi strămoşul său,
Bias, obţinuse o parte din regatul Ti’r int (v.
427
totuşi Anaxagoras şi tradiţia conform căreia
împărţirea ar fi avut loc după domnia lui
Megapentes şi schimbul de regate între acesta
şi Perseu).
Ovidiu a consemnat şi a prelucrat o tradiţie
complet aberantă a legendei lui Proetos.
Acesta l-ar fi atacat pe Acrisios, asediindu-1
în cetatea Argos, iar Perseu a venit în ajutorul
bunicului sau şi l-a prefăcut pe Proetos în
stană de piatră. Probabil că această versiune
constituia o invenţie recentă, după modelul
altor episoade binecunoscute al legendei lui
Perseu.
PR O M A H O S1. (ITpo/uaxos'-) Legendele
cunosc doi eroi numiţi Promahos.
1. Promahos şi Leucocamas, doi tineri
din cetatea Cnossos din Creta, au fost eroii
unei aventuri amoroase. Promahos îl iubea pe
frumosul Leucocamas, care se purta cu multă
cruzime şi îl supunea la mii de încercări. Pro­
mahos accepta să le împlinească în speranţa că
va merita iubirea tânărului, însă nu a obţinut
nimic. Atunci, după ce a împlinit o încercare
deosebit de grea (era vorba de a obţine o anu­
mită cască), sub ochii lui Leucocamas, Pro­
mahos a dat obiectul altui tânăr, mai
înţelegător. De ciudă, Leucocamas s-a
străpuns cu sabia.
2. Exista un alt Promahos, fiul lui Eson
şi al Alcimedei (sau Perimedei), care a fost
ucis de Pelias, când avea încă o vârstă fragedă
(tab. 21).
PR O M E T E U 2. (npo/j.rjOevs'.) Prometeu era
un „văr“ al lui Zeus. El era fiul unui Titan,
numit Iapet, asa cum Zeus era fiul altui Titan,
Cronos (tab. 38). Tradiţiile diferă în privinţa
numelui mamei sale, care ar fi fost ori Asia,
fiica lui Oceanos, ori Climene, o altă Ocea-
nidă (tab. 38) (v. si Eurimedon, 1). Prometeu a
avut mai mulţi fraţi: Epimeteu, care era, în
contrast cu el, „neîndemânaticul“ prin ex­
celenţă (v. Epimeteu), Atlas, Menoetios. în
versiunea cea mai frecventă, Prometeu s-a
căsătorit cu Celeno, în altele soţia sa ar fi fost
1 P rom ahos: 1) CONON, Narr., 16. 2) APD., Bibl.. I,
, 9, 2 la 7.
Prom eteu: Scol. la II., I, 126; ESCH., Prom., passim ;
scol. la 347; HÉS., Théog., 508 si urm.; 571 si
urm.; Trav., 50 si urm.; H YG ., Fab., 142; 144; 144;
Astr. Poét., II, 15; SERV., la VIRG., En., I, 741;
Ecl., VI, 42; APD., Bibl., I, 2, 2 si urm.; 7, 1 si
urm.; II, 5 ,1 1 ; APOLL. RH., Arg., III, 845; 1084 si
urm.; scol. la 1086; VAL. FL., Arg., VII, 355 si
urm.; scol. la PIND., Ol„ 68; TZET., la LYC’.,
1283; 132; 219; STOB., Flor., II, 27; PLAT., Prot.,
321; PAUS., IX, 25, 6; X, 4, 4; DIOD. SIC., V, 67;
LACT., ad Ov., Métam., I, 34; LUC., Dial, des
Dieux, I, 1; LIBAN., Orat., XXV (31 (II, p. 552,
Foerster); Ov., Mét., I, 82 si urm.; SEN., Méd., 709;
JUV., Sat., XIV, 35; PLÛT., D e FL, V, 4; cf. S.
REINACH, în Cultes, mythes et rel., III, p. 68-91;
L. ROUSSEL, în R. E. A., 1934, p. 229-232; A. H.
KRAPPE, în R. H. R„ 1939, p. 172-181; J. D.
BEAZLEY, în A. J. A., 1939, p. 618-639; K.
KERÉNYI, Prometheus, Zurich, 1946; L.
SÉCHAn, Le Mythe de Prométhée, Paris, 1951.
428 Pierre G R IM A L

Climene. Copiii săi au fost Deucalion, Licos şi tuturor divinităţilor străvechi, fiicele Gaiei
Himereu, cărora uneori li se adăugau Etneos, (Pământul), care era ea însăşi Prezicătoarea
Hellen si Tebe (v. Hellen şi Tebe). prin excelenţă. Prometeu a fost cel care l-a
Se spunea că Prometeu i-a r fi creat pe învăţat pe fiul său, Deucalion, cum să se
primii oameni, m odelându-i din argilă. Insă salveze de potopul prin care Zeus se gândea să
această legendă nu apărea în Teogonia lui nimicească neamul omenesc, potop pe care el
Hesiod, în care Prometeu era doar binefăcăto­ a ştiut să-l prevadă.
rul omenirii şi nu creatorul ei. Pentru oameni,
Prometeu 1-âr fi înşelat Zeus. Prima dată, la PR O M E T O S 1. (TTpop-qdos'.) Prometos era
Mecone, în cursul unui sacrificiu solemn, el a un fiu al lui Codros, care domnea în cetatea
împâţit un bou în două părţi: de o parte, el Colofon, împreună cu fratele său, Damasihton.
pusese sub piele carnea şi măruntaiele, Dar el şi-a ucis fratele fără să vrea şi a fugit în
acoperindu-le cu burta animalului; de cealaltă Insula faaxos, unde a şi murit. Urna cu cenuşa
parte, a pus oasele fără came şi le-a acoperit lui a fost adusă la Colofon prin grija nepoţilor
cu grăsime albă. Apoi, i-a cerut lui Zeus să-şi săi, fiii lui Damasihton.
aleagă partea dorită, restul urmând să rămână PR O M N E 2. (Jlpopvrj) Promne era soţia ar-
oamenilor. Zeus a ales partea cu grăsime albă cadianului Boufagos, care l-a primit şi l-a
şi, când a descoperit că aceasta nu ascundea îngrijit, în Feneea, pe fratele lui Heracles,
decât oase goale, a fost cuprins de o ură aprin­ Ificles, rănit de Molionizi (v. Heracles).
să împotriva lui Prometeu şi a muritorilor, pe PRONA X3. (TlpăSmg.) Pronax era unul din­
care acest vicleşug îi favorizase. Aşadar, pen­ tre fiii lui Talaos, el însuşi fiul lui Bias (tab.l).
tru a -i pedepsi,’a hotărât să nu le mai trimită El era fratele lui Adrast şi al Erifilei. A avut o
focul. Atunci, Prometeu le-a sărit în ajutor fiică, Amfiteea, care s-a căsătorit cu Adrast, şi
încă o dată; el a furat „seminţe de foc din roata i se mai atribuia şi un fiu, Licurg (v. acest
Soarelui“ şi le -a adus pe pământ, ascunse nume), tatăl lui Ofeltes. Conform unei tradiţii,
într-o nuia’de ferulă (arbust mirositor medite­ Pronax a fost ucis în timpul unei revolte, în
ranean). O altă tradiţie susţinea că el furase Argos, de către vărul său Amfiaraos (v.
focul de la foija lui Hefaistos. Zeus i-a pedep­ Adrast).
sit pe muritori şi pe binefăcătorul lor. îm ­ De asemenea, se spunea că Jocurile Ne-
potriva muritorilor, el s-a gândit să trimită o meene fuseseră la origine jocuri funebre or­
creatură făurită special pentru ei, numită Pan­ ganizate în onoarea sa (v. şi Arhemoros).
dora (v. acest nume). Cât despre Prometeu, l-a
înlănţuit pe o stâncă de pe Muntele Caucaz şi PR O N O S4. (npuvos'.) Pronos se numea
a trimis un vultur, zămislit de Ehidna şi Tifon, tatăl unui tiran din Cefalonia, care cerea ca
să-i devore ficatul, care se refăcea mereu. tinerele fete să-i fie aduse înainte de căsătorie.
Zeus a jurat, pe Stix, că nu-1 va dezlega pe Această situaţie a durat până în ziua în care
Prometeu de pe stâncă. Cu toate acestea, Antenor, deghizat în femeie, a ajuns până în
Heracles, atunci când a trecut prin regiunea patul tiranului şi l-a ucis cu o lovitură de
Caucazului, a străpuns cu o săgeată vulturul pumnal. După care, Antenor a domnit în locul
„lui Prometeu“ şi l-a eliberat pe acesta. Zeus, lui.
fericit de fapta eroică ce mărea gloria fiului PR O PO D A S5. (JTponâSas-) Propodas era
său, nu a protestat, dar, pentru ca jurământul un rege al Corintului, fiul lui Damofon si ur­
lui să nu rămână în van, el i-a poruncit lui maşul lui Sisif. în timpul domniei celor doi fii
Prometeu să poarte un inel făcut din oţelul ai săi, Doridas şi Hiantidas, Dorienii conduşi
lanţurilor şi o bucată de stâncă de care era de Aletes au venit în acel ţinut.
prins: în acest fel, Titanul Prometeu continua
să fie legat de stânca sa. Chiar în acel m o­ P R O P O E T ID E 6. (UpoTroi riSe?.) Tinere
ment, Centaurul Chiron, rănit de o săgeată a fete, originare din Amatont, care îndrăzniseră
lui Heracles, dorea să moară pentru a scăpa de să nege divinitatea Afroditei. Zeiţa le-a
durerile insuportabile. Cum era nemuritor, el a pedepsit, trimiţându-le dorinţe pe care ele nu
trebuit să găsească pe cineva care să accepte puteau să si le satisfacă. Se spunea că acestea
nemurirea sa; Prometeu i-a făcut acest ser­ au fost primele femei care s-ar fi prostituat.
viciu şi a devenit nemuritor în locul său. Zeus Ele au sfârşit prin a fi prefăcute în stane de
a acceptat eliberarea şi nemurirea Titanului, piatră.
cu atât mai mult cu cât acesta îi făcuse un
mare serviciu, dezvăluindu-i un străvechi
oracol, conform căruia copilul pe care Zeus 1 P rom etos: PAUS., VII, 3, 3; cf. STRAB., XIV, 634.
l-a r fi avut cu Thetis ar fi fost mai puternic , P rom ne: PAUS., VIII, 14, 9.
decât el şi l-a r fi detronat (v. Thetis). P ronax: APD., B ib i, I, 9, 13; scol. la PIND., Nem.,
Prometeu avea darul prezicerii. El a fost cel , IX, 30; PAUS., III, 18, 12.
care i-a indicat lui Heracles modul cum putea 4 Pronos: HfiRACL. PONT., fr. 32 (ed. Müller, Fr.
să obţină merele de aur, învăţându-1 că numai - Hist, gr., II, 222).
Atlas ar fi putut să le culeagă din grădina e PPropodas: PAUS., II, 4, 3.
ropoetide: Ov., Met., X , 221; 238 şi urm.; LACT.
Hesperidelor. Acest dar al profeţiei era comun PLAC., X, 7, şi urm.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N À 429

* P R O S E R P IN A 1. Proserpina era, la
Roma, zeiţa Infernului. Ea a fost asimilată de
timpuriu cu zeiţa greacă Persefona. Se pare că
acestei asimilări i se datora caracterul său
infernal. La origine, ea a fost, fără îndoială, o
zeiţă agrară, care se îngrijea de germinaţia
semănăturilor. Cultul său a fost introdus ofi­
cial alături de cel al lui Dis Pater (asimilat cu
Hades), în anul 249 î.Hr. în onoarea lor se
celebrau „Jocurile Tarentine“, numite astfel nu
de la cetatea Tarent, ci mai degrabă de la un
loc numit Tarentum, de pe Câmpul lui Marte.
Referitor la Terentum, se povestea următoarea
legendă: în cursul unei epidemii, copiii unui
locuitor, numit Valerius, au fost atinşi de
boală. Tatăl lor i-a întrebat pe zei ce trebuia să
facă pentru a -i salva, iar zeii i-au răspuns că
trebuia să coboare pe cursul Tibrului, împre­
ună cu copiii săi, până la „Tarentum“ şi acolo,
să le dea să bea apă din altarul lui Dis Pater şi
al Proserpinei. Valerius a înţeles că oracolul îi
poruncea să se ducă de la Roma la Tarent şi
nu prea voia să întreprindă o asemenea călăto­
rie. A pornit totuşi la drum şi, în prima seară,
e] şi-a aşezat tabăra la un cot al Tibrului. A
doua zi de dimineaţă, el i-a întrebat pe lo­

Tabel genealogic nr. 34

cuitorii ţinutului cum se numea acel loc, iar
aceştia i-au răspuns: „ Tarentum înţelegând
atunci sensul oracolului, Valerius a luat atunci
apă din Tibru şi le-a dat să bea copiilor, care
s-au vindecat. Recunoscător, el a vrut să
ridice în acel loc un altar închinat lui Dis Pater
şi Proserpinei. Dar, săpând solul, pentru a
pune temelia edificiului, el a descoperit o
piatră care purta deja o inscripţie în onoarea
celor două divinităţi: era altarul despre care
vorbise oracolul. Acel altar din Tarentum juca
un rol deosebit de important în celebrarea
Jocurilor Seculare.
P R O S IM N A 2. (IJpâovfxm.) Prosimna era
una din fiicele râului Asterion din Argolida.
Ea avea două surori, Acreea şi Euboea, iar
toate trei ar fi fost doicele Here’i. Eroina a dat
numele cetăţii Prosimna.
P R O T E U 3. (TTpojrevs'•) în Odiseea, Proteu
era un zeu al mării, care avea sarcina precisă
de a „paşte“ turmele de foci şi de alte animale
marine aparţinând lui Poseidon. în mod
obişnuit, Proteu locuia în Insula Faros, nu
departe de vărsarea Nilului. El era înzestrat cu
puterea de a se metamorfoza, luând orice în­
făţişare dorea: putea să se prefacă nu numai
într-un animal, ci şi într-un element, cum ar fi

1 P ro serp in a: AUG., Cité de Dieu, IV, 8; VARR., ap.

CENSORINUS, De Die N a t, XVII, 8; VAL.
, MAX., II, 4, 5.
, P rosim na: PAUS., II, 17, 1.
P roteu: Odys., IV, 439 si urm .; APD., Bibl., II, 5, 9;
EUR., Hélène, 6 si urm ., si passim ; HDT., II, 110
si urm .; DIOD. SIC., I, 62; CONON, Narr., 8; 32;
. TZET., la LYC., 113; SERV., la VIRG., En., I,
651; VIRG., Géorg., IV, 387 si urm .; Ov., Met.. XI,
224 çi urm.
430 Pierre G R IM A L

apa sau focul. Se folosea în m od deosebit de era un erou din Tesalia, fiul mai mare al lui
această putere atunci când voia să scape de cei Ificlos şi al Astiohei. El descindea din Mini as,
care-1 întrebau. Fiindcă el avea darul profeţiei, regele âin Orhomene, şi, prin acesta, din Po-
însă refuza să le spună muritorilor care îl în­ seidon (tab. 20). Avea un frate, numit Po-
trebau. La sfatul zeiţei marine Idoteea, fiica darces. Patria sa era cetatea tesaliană Filace. O
lui Proteu, Menelaos s -a dus să-l întrebe pe tradiţie obscură îl prezenta pe Protesilas ca
zeu (v. Menelaos). Şi, cu toate că Proteu s-a fiul lui Actor şi nu a lui Ificlos, fiindu-i aces­
prefăcut pe rând în ’leu, în şarpe, în panteră, tuia văr (tab. 20).
într-un mistreţ uriaş, în apa, într-un copac, Protesilas figura printre pretendenţii la
Menelaos nu l-a lăsat să-i scape, astfel încât, mâna Elenei şi, în această calitate, a participat
în cele din urmă, învins, bătrânul a vorbit. la războiul împotriva Troiei, în fruntea unui
Aceasta este şi versiunea urmată de Ver- contingent de patruzeci de nave. Dar, el a fost
giliu în episodul despre Aristeu, din cartea a primul grec ucis de troieni, atunci când sărea
patra din Georgicele sale, deşi scena se petre­ din nava sa, pentru a pune piciorul pe pămân­
cea la Pallene, şi nu în Insula Faros. Insă, tul Asiei. El a căzut sub loviturile lui Hector.
începând cu Hero’dot, Proteu apărea ca un rege De asemenea, se povestea că Protesilas ju ­
al Egiptului, contemporan cu Menelaos, si nu case un rol deosebit de important în prima
mai era un demon al mării. Acest Proteu dom­ expediţie, cea care s-a încheiat cu debarcarea
nea la Memfis, în vremea când Elena şi Paris în Misia. El ar fi fost cel care a smuls scutul
au fost aruncaţi de furtună pe ţărmul egiptean. lui Telef, perm iţându-i astfel lui Ahile să-l
Ei au fost aduşi în faţa regelui, care a hotărât rănească (v. Ahile şi Telef).
să-l trimită pe răpitor în Troada şi să o Atunci când a plecat spre Troia, Protesilas
păstreze pe Elena la curtea sa, împreună cu tocmai se căsătorise cu Laodamia (v. acest
comorile pe care le adusese din Sparta. între nume). Căsătoria nu fusese ne deplin cele­
timp, grecii se pregăteau să atace Troia şi, brată, sacrificiile rituale nefiind făcute. Ca
sosind în Troada, au trimis o solie la Priam să pedeapsă pentru acest sacrilegiu, Laodamia a
o ceară pe Elena. Priam le-a trimis răspuns că rămas văduvă. Deoarece îşi iubea soţul cu
Elena nu era la Troia, ci în Egipt, la regele pasiune, Laodamia i-a rugat pe zei să-i redea
Proteu. Grecii n -au crezut şi au continuat viaţa doar pentru trei ore (v. Laodamia).
războiul. După ce au cucerit Troia, ei şi-au dat PR O T O O S2. (TTpoGoo”.) Cel puţin doi eroi
seama că într-adevăr Elena nu eră acolo;
atunci s-au dus să o caute la Proteu, care a purtau 1.
acest nume.
Protoos se numea unul din fiii lui
redat-o de bunăvoie soţului ei (v. Elena).
Această legendă a fost reluată şi modificată Agrios 2.
(tab. 27).
Cel mai cunoscut era însă fiul lui
de Euripide în tragedia sa E le n a ’în care Pro­
teu nu mâi era regele cetăţii Memfis, ci al Temtredon,
zilor, venit
căpetenia contingentului Magne-
împotriva Troiei. Protoos era
Insulei Faros. Soţia lui se numea Psamate şi originar din Tesalia. La întoarcerea grecilor de
era fiica lui Nereu (v. Psamate). El a avut doi la Troia, el a murit în naufragiul de la Capul
copii, Teoclimenos şi Idoteu. în timp ce Paris Cafareu, în timp ce majoritatea compatrioţilor
ar fi dus la Troia o fantomă a Elenei, făurită lui au ajuns în Creta şi, de acolo, au plecat să
de Hera, adevărata Elena a fost încredinţată de se stabilească în cetatea Magnesia de pe râul
Hermes regelui Proteu. Se mai spunea că el, Meandru, din Asia Mică.
prin arta sa magică, ar fi făurit fantoma Elenei
şi i-a r fi dat-o lui Paris. PR O T O G E N IA 3. (npuToyeyeia.) Trei ero­
O legendă consemnată de Conon susţineaine mitologice au purtat acest nume, care avea
că Proteu, un locuitor al Egiptului, îşi părăsise sensul de „Prima Născută“.
ţara din cauza tiraniei lui Busiris ’ (v. acest 1. Protogenia era o fiică a lui Deucalion
nume). El i-a r fi urmat pe fiii lui Phoenix, în şi a Pyrrhei (tab. 8). Ea a fost iubită de Zeus şi
timp ce o căutau pe Europa, şi s-a r fi stabilit i-a dăruit doi fii, Etlios şi Opous.
la Pallene, în Chalcida, unde s -a căsătorit cu 2. Acelaşi nume era purtat de una dintre
Chrysonoe, fiica regelui Clitos. Cu ajutorul lui Hiacintide (v. acest nume).
Clitos, el a ocupat ţinutul Bisalţilor, care erau
barbari aşezaţi în apropiere de Pallene. El a HÉS., Catal. (fr. publié Sitz. Preuss. Akad., 1900,
domnit acolo şi a avut doi fii, care, departe de p. 844); TZET., ad LYC., 245; cf. 530; Chil., II,
a -i semăna, erau oameni violenţi şi îi ucideau 759; Antehom., 221 si urm.; Ov., Her., XIII,
pe străinii care ajungeau pe ţărmul’lor, până în PROP., I, 9, 7; PHILOSTR., Hér., II, 15018;
ziua în care ei înşişi au fost ucişi de către CATULLE, 68, 74 si urm. V. Laodamia. Cf. G.
Heracles. Cei doi ’fii se numea Poligonos şi HERZOG-HAUSER, ìn Mèi. Boisacq (A. I. Ph.
Telegonos. Or., V, 1937), p. 471-478); L. SÉCHAN, Lettres
, d 'Hum., XII (1953), p. 3-27.
P R O T E S IL A S 1. (ITpwTeoLXas'.) Protesilas Protoos: 1) APD., BibL, I, 8, 6; 2) //., II, 756 si urm.;
APD., Ep., III, 14; VI, 15 a; HYG., Fab., 97;
EUST., la HOM., p. 338, 24; SÉN., Troy., 829;
Protesilas: //., 695 si urm.; XIII, 681; XV, 705; . CONON, Narr., 29.
ETJST., la //., II, 695 si urm.; STRAB., IX, 432 si P rotogenia: 1) APD., Bibl., I, 7, 2; scol. la PIND.,
urm.; APD., Bibi., III, 10, 8; Ep., III, 14; 30 si Ol., 84 si urm.; cf. PIND., OL, IX, 41 si urm. 2) V.
urm.; PAUS., IV, 2, 5; HYG., Fab., 103; 104; Hiacintide. 3) APD., Bibl., I, 7, 7.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 431

3. Tot Protogenia se numea si fiica luidusă prin văzduh. încet, vântul a susţinut-o, în
Calidon şi a Eoliei (tab. 24), mama lui Oxilos, timp ce ea a ajuns într-o vale adâncă şi s-a
în urm a iubirii sale cu Ares. aşezat pe o pajişte cu iarbă moale. Acolo,
P S A M A T E 1. (&afid0r).) Legendele cunosc epuizată de atâtea emoţii, Psihe a adormit
două eroine numite Psamate. profund. Când s-a trezit, se afla în grădina
1. O Nereidă, care a fost iubită de Eac unui palat măreţ, făcut numai din aur şi mar­
şi i-a dăruit un fiu, Focos (tab. 30). Pentru a mură. A pătruns în încăperi care se deschideau
scăpa de insistenţele lui Eac, ea luase diferite în faţa ei şi a fost întâmpinată de voci care o
înfăţişări, în special cea a unei foci. Dar aceste călăuzeau şi care s-au dovedit a fi tot atâtea
metamorfoze nu l-a u împiedicat pe Eac să-şi sclave în slujba sa. Ziua a trecut astfel din
atingă scopul. Atunci când fiul ei, Focos, a uimire în uimire şi din minune în minune.
fost ucis de fraţii săi vitregi, Telamon şi Peleu, Seara, Psihe a simţit alături de ea o prezenţă:
Psamate a trimis împotriva turmelor lui Peleu era soţul de care vorbise oracolul, pe care nu-1
un lup mostruos (v. Peleu). Mai târziu, vedea, dar care nu i se părea atât de monstruos
Psamate l-a părăsit pe Eac si s -a căsătorit cu pe cât se aştepta. Soţul nu i-a spus cine era şi
Proteu, regele Egiptului (v. Proteu). a avertizat-o că era imposibil să-l vadă, altfel
2. O altă Psamate era fiica lui Crotopos, risca să-l piardă pentru totdeauna. Această
din Argos, şi făcea parte din neamul lui For- situaţie a durat câteva săptămâni. Ziua, Psihe
bas si al lui Triopas (tab. 17). Fiind iubită de era singură în palatul său plin de voci. Noap­
Apollo, ea a dat naştere unui fiu, Linos, pe tea, era alături de soţul ei şi era foarte fericită.
care l-a abandonat, ’ de teama tatălui ei (v. Dar, într-o zi, a început să-i pară rău de fa­
Crotopos). Mai târziu, Crotopos, aflând de milia ei şi să-i plângă pe tatăl şi pe mama sa,
existenţa acestui fiu, a poruncit să fie ucisă, care o credeau desigur moartă. I-a cerat soţu­
după unele versiuni chiar îngropată de vie. Ca lui ei voie să se întoarcă o vreme la ei. După
pedeapsă pentru uciderea ei, Apollo a trimis în multe rugăminţi si, cu toate că i se arătase
Argolida un monstru, numit Poine (v. Coroe- pericolul pe care îl constituia această absenţă,
bos). Psihe a reuşit să-şi înduplece soţul. Din nou,
vântul a dus-o până în vârful stâncii unde
P S IH E 2. (•J'vxij.) Psihe era cuvântul care fusese abandonată şi, de acolo, nu i-a fost
desemna sufletul. Era şi numele eroinei unei greu să se întoarcă acasă. A fost sărbătorită si
poveşti care n e -a fost transmisă de Apuleius, surorile sale, care se căsătoriseră departe de
în Metamorfozele sale. Psihe, fiica unui rege, casă, au venit să o viziteze. Când au văzut-o
avea două surori. Toate trei erau foarte fru­ pe sora lor atât de fericită şi au primit darurile
moase, însă Psihe avea o frumuseţe su­ aduse de ea, au fost cuprinse de o mare in­
praomenească. Din toate părţile veneau vidie. Ele s-au străduit să-i strecoare îndoiala
oamenii să o admire. Dar, în timp ce surorile în suflet şi au făcut-o să le mărturisească fap­
ei îşi găsiseră soţi, nimeni nu voia să o ia în tul că nu-şi văzuse niciodată soţul. La sfârşit,
căsătorie pe Psihe, deoarece frumuseţea sa îi ele au convins-o să ascundă o lampă, în tim­
speria pe logodnici. Pierzându-şi speranţa de pul nopţii, şi, în vreme ce soţul dormea, să
a o mai căsători vreodată, tatăl său a întrebat afle, la lumina lămpii, înfăţişarea celui care o
oracolul, care a răspuns că tânăra fată trebuia iubea.
împodobită ca pentru nuntă şi abandonată pe o Psihe s-a întors acasă, a făcut aşa cum
stâncă, unde un monstru cumplit va veni şă o fusese sfătuită şi a descoperit că alături de ea
ia. Părinţii fetei erau disperaţi. Au împodobi- dormea un adolescent frumos. Era atât de
t-o totuşi pe tânăra fată si au condus-o, cu un mişcată de descoperirea sa, încât mâna îi tre­
cortegiu funebru, pe vârful muntelui indicat în m ura şi o picătură de ulei încins a căzut din
oracol. Apoi au lăsat-o singură şi s-au retras lampă. Ars de ulei, Eros (Amor sau Iubirea,
în palat. Rămasă singură, Psihe era foarte căci el era Monstrul nemilos de care vorbise
tristă şi, deodată, s -a simţit luată de vânt şi oracolul) s-a trezit şi, aşa cum o ameninţase
pe Psihe, a dispărut imediat, fără să mai
revină.
1 P sam ate: 1) HÉS., Théog., 260; 1004; APD., B ib i, I, Nemaifiind protejată de Iubire, biata Psihe
2, 7; III, 12, 6; PIND., Ném., V, 24 si scol.
ANTON. LIB., Tr., 38; TZET., la LYC., 53; 175; a început să rătăcească prin lume, unde o ur­
scol. la EUR., Andr., 687; Ov., Mét., XI, 366 si mărea mânia Afroditei, indignată de fru­
urm.; EUR., H e i, 6 si urm. 2) SERV., la VIRG., museţea ei. Nici o divinitate nu consimţea să o
E e l, IV, 56; PAUS., I, 43, 7; II, 19, 8; STAT., primească. în cele din urmă, a fost luată de
Théb., I, 570 si urm. CONON, Narr., f9; Ps. Ov., zeiţă, care a închis-o în palatul ei, a chinuit-o
Ibis, 573 si scol. ad loc.; PLIN., Hist. Nat., IV, 9, în mii de feluri şi a pus-o la diferite munci: să
2 1 7 - treiere grâne, să strângă lâna de la oile săl­
Psihe: APUL., Mét., IV, 28 la 24; cf. R.
REITZENSTEIN, în A. R. W„ XVIII (1930), p. 4 2 - batice, ba chiar să coboare în Infern. Acolo, ea
87; I. M. BOBERG, The Tale o f Cupid and Psyché, trebuia să-i ceară Persefonei o sticlă plină cu
C. and M., I, 1938, p. 177-216; SWAHN, Cupid apa Tinereţii şi pe care îi era interzis să o
and Psyche, Lund, 1954; R. HELM, art. Psyche, în deschidă. Din nefericire, pe drumul de întoar­
R. E., XLVI (1959), p. 1434-1438; P. GRIMAL, cere, Psihe a deschis sticla şi s-a cufundat
Le conte d'Amour, et Psyché, edition et într-un somn adânc.
commentaire, Paris, 1963.
 432
în acest timp, Eros era disperat; nu putea să
o uite pe Psihe. Când a văzut-o adormită,
cuprinsă de un somn magic, el a zburat la ea, a
trezit-o cu o înţepătură a săgeţilor sale şi,
urcând spre Olimp, i-a cerut lui Zeus voie să o
ia de soţie pe acea muritoare. Zeus a fost
binevoitor şi Psihe s-a împăcat apoi cu Afro-
dita.
Pictura murală din Pompei a popularizat o
Psihe cu chipul unei fetiţe înaripate, ca un
fluture (sufletul era adesea conceput, în cre­
dinţele populare, ca un fluture ce scăpa din
corp după moarte), şi jucându-se cu Amoraşi
înaripaţi ca şi ea.
P S IL L O S 1. ( fivĂĂos'.) Psillos era regele
Psillilor, o populaţie din Cirenaica, renumită
în Antichitate pentru faptul că membrii săi
îmblânzeau şerpi. El trecea drept fiul lui Am-
fithemis şi al unei Nimfe. După consemnarea
lui Nonnos, el era tatăl lui Categonos şi, în
fruntea unei flote libiene, a vrut să se răzbune
pe Vântul de Sud, care îi distrusese recoltele.
Insă, în timp ce se apropia de insula lui Eol, o
furtună i-a distrus navele. Mormântul său era
arătat călătorilor pe ţărmul Golfului Sirta
Mare.
P SO F IS 2. (Vâkpis'?) Psofis era numele a cel
puţin patru personaje mitologice, eroi sau
eroine care ar fi dat numele cetăţii Psofis.
1. Un fiu al lui Licaon (v. acest nume,
2).
2. Un urmaş al lui Nictimos, din a şap­
tea generaţie.
3. Fiica eroului Xantos, el însuşi fiul lui
Erimantos.
4. Fiica regelui Sicanilor, Erix. în timp
ce a trecut prin Sicilia, Heracles s -a căsătorit
cu ea, dar a încredinţat-o apoi uneia dintre
gazdele sale, Licortas, care trăia în cetatea
Fegeea. Acolo, ea a adus pe lume pe cei doi fii
ai lui Heracles, Ehefron şi Promahos, care au
fondat, în onoarea mamei lor, cetatea Psofis.
P T E R E L A S 3. (TTTepeXas'.) Pterelas era
unul dintre urmaşii lui Perseu. Cel mai adesea,
genealogia atribuită lui îl considera nepotul
Hippotoei şi al lui Poseidon şi fiul lui Tafios
(tab. 31). Mai exista o tradiţie’, conform căreia
Pterelas ar fi fost fiul Hippotoei si al lui Po­
seidon şi a avut doi fii, Tafios şi teleb o as (v.
aceste nume). în sfârsit, altă legendă îl
prezenta pe Teleboas ca fiind tatăl lui Pterelas.
Pterelas era celebru mai ales prin războiul
pe care l-a dus împotriva lui Amfitrion şi prin
trădarea fiicei sale, Cameto (v. acest nume), a
cărei victimă a fost. Originea acestui război a
fost următoarea: Electrion domnea peste ce­
1 Psillos: ET. BYZ., s. v.; MULLER, Fr. Hist. gr., IV,
p. 294, fr. 1; PLIN., H. N„ VII, 2; NONN, Dion.,
, XIII, 381 şi urm.
Psofis: 1) ET. BYZ., s. v. 2) PAUS., III, 24, 1. 3) ID.,
„ ibid., şi urm.; ET. BYZ., 5. v.
Pterelas: APD., B ib i, II, 4, 5 si urm.; cf. scol.
APOLL. R H „ Arg., 1, 747; TZÉT., la LYC., 932;
934.
Pierre G RIM A L
tatea Micene şi fiii lui Pterelas au venit să
ceară tronul, care aparţinuse străbunicului lor
Mestor (un frate al iui Eîectrion, v. tab. 31).
Electrion le-a respins cererea. Pentru a se
răzbuna, tinerii au luat turmele regelui. Fiii lui
Electrion i-au provocat la luptă şi s-au ucis
unii pe alţii. Din cele două familii au supra­
vieţuit, dintre fiii lui Electrion, doar Licimios,
iar dintre fiii lui Pterelas, doar Everes. Elec­
trion s-a gândit să meargă şi să lupte cu Pte­
relas, dar a murit înainte de a reuşi să porneas­
că la drum. Amfitrion, din dragoste pentru
Alcmena, a fost cel care a organizat expediţia
(v. Amfitrion). însă exista un oracol, conform
căruia, atâta timp cât trăia Pterelas, nimeni nu
putea să cucerească cetatea Tafos, patria sa.
Iar Pterelas era nemuritor sau, cel puţin, ne­
murirea sa depindea de un fir de păr din aur,
pe care Poseidon îl „plantase“ pe capul său.
Pterelas era deci sigur de victorie, dar fiica sa,
Cameto, s-a îndrăgostit de Amfitrion şi a
smuls ea însăşi firul de păr vrăjit din capul
tatălui său, provocând astfel moartea acestuia
şi nimicirea patriei sale.
P T O L IP O R T O S 4. (ITroĂluopdos'.) Ptoli-
portos, adică „Distrugătorul de Cetăţi“, era un
fiu al lui Telemah şi al Nausicăi, care a fost
botezat astfel de către bunicul său, Ulise. Tre­
buie să notăm că acest epitet a fost folosit de
mai multe ori, în poemele homerice, în
legătură cu Ulise însuşi.
P Y R R H A 5. (TTvppa.) Pyrrha, adică Roşcata,
era fiica lui Epimeteu şi a Pandorei, care s-a
căsătorit cu Deucalion, fiul lui Prometeu, şi a
devenit, prin el, după potop, mama neamului
omenesc (tab. 8). Deucalion şi Pyrrha trăiau în
Ftiotida. După potop, care i’-a dus pe vârful
Muntelui Pamas, amândoi au creat fiinţe
umane aruncând pietre peste umăr (v. Deu­
calion). în timp ce Pyrrha a creat femei, Deu­
calion a creat bărbaţi.
Pyrrha a fost şi numele pe care l-a purtat
Ahile atunci când se ascundea printre fiicele
regelui din Sciros (v. Ahile), de unde şi pore­
cla dată fiului său, Neoptolem, I’yrrhos,
Roşcatul sau Roşcovanul.
P Y R R H IC O S 6. (TTuppixos•.) Pyrrhicos era
numele unui personaj care a inventat „pyr-
rhicul“, un dans războinic, executat cu arme,
lancea şi scutul, şi cu făclii. în privinţa iden­
tităţii sale, tradiţiile diferă. Uneori era
prezentat ca un Curet din Creta, unul din cei
care au vegheat copilăria lui Zeus. Alteori, ar
fi fost un Laconian. în sfârsit, câteodată, nu­
mele acestui dans era legat de numele lui Pyr-
rhos (v. acest nume).
t Ptoliportos: DICT. CR., VI, 6.
P y rrh a : HÉS. fr. 24 ţi 25 (Rz.); PIND., Pyth., IX, 64
si urm.; APD., B ib i, I, 7, 2; CONON, Narr., 27;
HYG., Fab., 153; M. DELCOURT, Pyrrhos et
R Pyrrha..., Liège, 1965.
0 P yrrhicos: PAUS., III, 25, 2; STRAB., X, 4, 16, p.
480; ATHÉN., XVI, 630 e; POLLUX, IV, 99; 104.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N À
P Y R R H O S . (ITvppos’.) Pyrrhos, adică
Roşcatul sau Roşcovanul, era porecla fiului lui
Ahile, Neoptolem, fie pentru că avea părul
roşcat, fie pentru că roşea uşor, fie pur şi sim-
1 P y rrh o s: SERV., la VIRG., En„ II, 469; PAUS., I, 4,
4; III, 25, 2; v. Neoptolem, v. Pyrrha.
433
piu pentru că tatăl său, care era foarte blond,
purta printre fiicele regelui Licomede din
Sciros, porecla de Pyrrha (v. Neoptolem).
Se considera că Pyrrhos ar fi dat numele
cetăţii Pyrrhicos din Laconia şi era socotit
inventatorul dansului războinic’ numit „pyr-
rhic“.
 Q
*Q U IRIN U S . Quirinus era unul dintre cei
mai vechi zei romani, una dintre cele trei di­
vinităţi arhaice de sorginte „indo-europeană“
ale religiei romane. Din punct de vedere ie­
rarhic, el era ultimul din Triada din care mai
făceau parte lupiter şi Marte. în ceea ce
priveşte natura şi funcţiile sale, mărturiile
antice nu concordă decât foarte puţin, trans-
formându-1 într-un zeu războinic, de origine
sabină; numele său derivă fie de la numele
cetăţii sabine Cures, fie de la numele sabin al
lăncii, curis. După toate aparenţele, el este
zeul colinei Quirinal, unde, conform tradiţiei,
ar fi existat o aşezare sabină.
B azându-se’ pe existenţa unei triade
asemănătoare - lupiter, M arte şi Quirinus -
din alte religii de origine indo-europeană, în
cadrul cărora fiecăruia dintre aceşti zei îi co­
respundea o clasă socială - iupiter, sau
echivalentul său, celei a preoţilor, echivalentul
lui M arte celei a războinicilor, iar cel d e-al
1 Q uirinus: Ov., Fastr., II, 477 si urm.; IV, 910;
VARR., L. L„ V, 51; FEST., p. ’l85; 254; PAUL.,
p. 49; MACROB., I, 9, 16; SERV., la VIRG., En„
I, 292; C. I L„ I, 2e ed., p. 259; PLUT., Romul., 29;
Qu. Rom., 87; DEN. HAL., II, 48 si urm.; LUCIL.,
v. 19-22 (Marx); TERTULL., D e Spect., 5; LIV.,
V, 40, 7 şi urm.; CIC., De Leg., I, 4; D e Rep., II,
20. V. G. DUMEZIL., Juplter, Mars, Quirinus,
Paris, 1941.
treilea zeu corespundea clasei agricultorilor -
M. Dumézil a avansat recent ipoteza că Quiri­
nus, departe de a fi, la origine, un zeu război­
nic, era în mod sigur protectorul agricultorilor.
Ipoteză deosebit de interesantă şi care ar putea
fi dovedită, pentru religia romană, potrivit
unei mărturii păstrate de Servius, după care
Quirinus este un „Marte Liniştit“, un Marte al
păcii, un zeu interior al cetăţii. în plus, con­
form părerii lui M. Dumézil, Quirites, al căror
nume se află clar în raport cu cel al zeului,
simt în m od sigur cetăţenii paşnici (civili) - şi
se ştie că această denumire, atribuită
soldaţilor, reprezenta o insultă extrem de jig ­
nitoare. în final, este demn de menţionat fap­
tul că anumite funcţii îndeplinite de flaminul
lui Quirinus aveau drept obiect de cult di­
vinităţile agrare (în special, C o nsus).
Miturile referitoare la Quirinus sunt rare.
Unul dintre ele îl reprezintă m itul fondării
cetăţii Cures de către Modius Fabidius, un fiu
al zeului (v. Modius Fabidius). Cel mai im­
portant se referă la asimilarea lui Romulus cu
Quirinus. în urma unor apariţii ale Iui Romu­
lus în faţa lui Iulius Proculus (v. acest nume)
romanii au ridicat un templu în cinstea aces­
tuia, prezentându-1 sub numele de Quirinus
(v. Romulus). în acelaşi timp, Hersilia, soţia
lui, a fost denumită Hora Quirini (v. Hersilia).
 R
*RA M N ES . U n Ramnes apare în Eneida
drept preot al armatei rutulilor, aflată sub co­
manda lui Tumus. Acesta a fost omorât de
Nisus, pe când dormea. Numele de Ramnes a
fost atnbuit unuia dintre cele trei triburi prim i­
tive care existau pe teritoriul viitoarei Rome.
R A R O S 2. (Papos'.) Raros era, potrivit unor
autori, fiul lui Cranaos şi tatăl lui Triptolemeu,
pe care l- a avut cu una din fiicele lui Amfîc-
tion - mai precis, cea care a fost mama tâlha­
rului Cercion (v. acest nume). După alţi autori,
Raros era bunicul lui Triptolemeu şi nu tatăl
său. El l- a avut ca fiu pe Celeos, care adesea
este considerat drept fiul lui Eleusis. Raros era
cel care, potrivit tradiţiei, ar fi găzduit-o pe
Demetra, pe când aceasta îşi căuta fiica. Drept
răsplată pentru ospitalitatea lui, zeiţa l-a r fi
învăţat pe Triptolemeu arta de a cultiva grâul.
Raros este cel care ar fi dat numele său Câm­
piei lui Raros (Pdpiov neSlov), de lângă
Eleusis, sau cel care ar fi cultivat pentru prima
oară grâul.
*RA TU M EN A 3. Ratumena era un etrusc,
eroul unei legende romane. înainte de izgoni­
rea sa, Tarquinius Superbus comandase
meşteşugarilor din cetatea Veii un car din lut
ars,’ destinat încununării templului lui Iupiter
Capitolinul, care era la data aceea în con­
strucţie. Or, în cuptor, carul de argilă, în loc să
se usuce, cum trebuia să se întâmple în mod
1 R am nes: VIRG., En„ IX, 325 şi urm.; 359; Ov., Ibis.,
_ 629; scol. ad loc.
2 R aro s: ET. BYZ., HÉSYCH., s. v.; SUID., s. v.
, ‘Papias; PHOT., B ib i, p. 483, 12.
3 R atu m en a: PLUT., P u b i, 13; PLIN., N. H„ VIII, 54,
161; FEST., p. 274.
normal când pământul era ars, a crescut într-o
asemenea măsură, încât a trebuit dărâmat
cuptorul pentru a-1 scoate. Prezicătorii au
declarat că acest miracol promitea prosperitate
şi putere poporului care va deţine carul. Prin
urmare, meşteşugarii din Veii au hotărât să
nu-1 mai dea romanilor, sub motiv că, după ce
a făcut comanda, Tarquinius nu a mai fost
rege şi carul aparţinea deci Tarquinilor şi nu
romanilor. Dar cerul a găsit o modalitate de
a-şi face cunoscută voinţa. La câteva zile
după aceea, în timpul unei sărbători organizate
în Veii, Ratumena, care conducea un car, a
câştigat premiul cursei. Imediat ce a fost în­
coronat învingător, caii au pornit brusc şi fără
să se oprească au galopat până la Roma, unde
au intrat peApoarta denumită mai târziu Porta
Ratumena. în momentul în care au ajuns aici,
Ratumena a fost azvârlit din car şi a murit. în
acest timp, caii au pornit către Capitoliu si nu
s-au oprit decât în faţa statuii lui Iupiter Ton-
nant, căruia păreau că îi aduc un omagiu pen­
tru victoria lor. îngroziţi, locuitorii din Veii au
adus ei înşişi carul din argilă, opera propriilor
meşteşugări’ şi, astfel, a fost garantată măreţia
Romei.
*REA SILV IA 4. Legendele cunosc două
eroine cu acest nume.
1. Rea Silvia era mama lui Romulus şi
Remus, uneori fiind numită şi Ilia (v. acest
4 Rea Silvia: 1) DEN. HAL., I, 72 si urm.; VARR., L.
L„ V, 44; AUGUST., Cité de Dieu, XVIII, 21; Ov.,
Fast., II, 303; III, 20 si urm.; Am., II, 6, 45 şi urm.;
SERV., la VIRG., En., I, 273; VI, 777; CIC., De
Liv., I, 20, 30; STRAB., V, 229; LIV., I, 3 şi urm;
PLUT., Rom., 3; AUR. VICT., D e Orig. Gent., 20;
JUSTIN, 43; HOR., Odes, IV, 8, 22. 2) VIRG., En„
VII, 659, si SERV., ad loc.
 436 Pierre GRIMAL

nume). Există două mituri tradiţionale referi­ * REM U S . Remus era, conform legendei
toare la originea ei: Rea era fiica lui Enea, sau referitoare la fondarea Romei, fratele geamăn
descindea din Enea, dar pe o filieră destul de al lui Romulus. Potrivit unei explicaţii izolate
îndepărtată, ori era fiica regelui „din Alba şi în mod clar de epocă târzie, copilul ar fi
Longa, Numitor (v. acest nume). In ambele primit numele de Remus, deoarece el era
versiuni, ea a fost iubită pe ascuns - în ge­ „încet“ în toate - ceea ce „ar explica de ce a
neral, era accceptat drept iubit zeul Marte, fost înlocuit de Romulus. în legendă, Remus
deşi unii autori atribuie paternitatea celor doi apărea drept imaginea nefericită a fratelui său.
gemeni fie unui iubit oarecare, fie unchiului Dar, în timp ce legendele greceşti, în care
său, Amulius, care îl detronase pe Numitor. Pe gemenii îşi dispută puterea, au tendinţa, în
măsură ce devenea din ce în ce mai clar că general, să considere această ostilitate ca
Rea va fi mamă, Amulius a hotărât să o pornind încă din copilărie, legenda lui Romu­
întemniţeze. N u a fost ucisă pe loc datorită lus şi Remus, dimpotrivă, îi arată pe aceştia
interveţiei verişoarei sale Antho, fiica lui uniţi la început de o dragoste frăţească. ’ în
Amulius. A poi,’ fie a fost omorâtă după naş­ primii ani (v. Romulus), Remus nu joacă un
tere, fie a murit datorită maltratărilor la care rol prea important. Abia când erau deja băr­
fusese supusă, fie, în sfârşit, atunci când baţi, cei doi fraţi au avut o dispută violentă cu
Romulus şi Remus s-au răzbunat pe Amulius, păstorii lui Numitor. Remus a fost luat pri­
ea a fost eliberată de proprii săi copii, în­ zonier şi adus în faţa regelui Albei, iar, pentru
tocmai ca Antiopa de către Zetos şi Amfion a-1 elibera, Romulus, învăţat de Faustulus (v.
(v. aceste nume). acest nume), organizează o expediţie îm­
Uneori, se considera că Rea ar fi primit potriva cetăţii Alba. Apoi, urmează episodul
onorurile apoteozei: potrivit versiunii în care a în care Numitor îi recunoaşte pe gemeni si
fost ucisă de către Amulius, acesta ar fi arun­ moartea lui Amulius. Romulus şi Remus îi
cat-o în Tibru, dar zeul fluviului a apărut la încredinţează tronul cetăţii Alba bunicului lor,
suprafaţa apei pentru a o primi şi a luat-o apoi Numitor, care era moştenitorul legitim. După
de soţie. Se spunea, de asemenea, că zeul aceea, aceştia pleacă să fondeze ei înşişi o
Anio (afluentul Tibrului, care se varsă în cetate. în principiu, ei sunt amândoi de acord
acesta în amonte de Roma) a fost cel care a si vor să fondeze cetatea pe locul în care au
luat-o de soţie (v. Romulus). fost salvaţi, adică pe locul viitoarei Rome. Dar
2. Mai exista o altă Rea, o preoteasă, locul exact nu era încă stabilit în sufletul lor.
care a fost iubită de Hercule, atunci când Pentru a-1 afla, ei au hotărât să interpreteze
acesta a trecut prin Roma, la întoarcerea din semnele prevestitoare (la îndemnul lui Numi­
expediţia pentru aducerea boilor lui Gerion. tor). Pentru asta, Romulus s-a aşezat pe colina
Rea i-a dăruit eroului un fiu, Aventinus, cel Palatinului şi Remus pe cea a Aventinului.
care a dat numele uneia dintre cele şapte Cetatea va fi fondată pe locul în care
coline ale Romei. prevestirile se vor dovedi favorabile. Remus a
* R ECA R A N U S1. Recaranus, numit învăzut şase vulturi, în timp ce Romulus a văzut
anumite texte şi Caranus sau Garanus, era un doisprezece. Cerul hotărând astfel în favoarea
erou care îl înlocuia pe Hercule în episodul Palatinului (şi, prin urmare, în favoarea lui
referitor la Cacus (v. acest nume). El a trecut Romulus), Romulus s-a apucat să traseze
pe locul viitoarei cetăţi Roma, în vremea lui incinta cetăţii sale. Această primă incintă era o
Evandru, cu o turmă de boi, iar tâlharul Cacus brazdă trasă de un plug cu doi boi. Remus,
I-a furat animalele. Acest Recaranus era con­ decepţionat că cerul n u -i fusese favorabil,
siderat a fi de origine greacă. El avea o forţă şi-a bătut joc de această incintă, atât de uşor
extraordinară. de trecut şi, dintr-un salt, pătrunde în interi­
într-o versiune asemănătoare cu legenda de orul perimetrului marcat de fratele său.
mai sus, Cacus era un sclav al regelui Evan­ Acesta, iritat în faţa acestui sacrilegiu, şi-a
dru, foarte mare hoţ şi supus nelegiuit. Reca­ scos sabia şi l-a ucis pe Remus. Varianta ’cea
ranus, pierzându-şi speranţa de a-şi mai găsi mai veche a legendei consideră că această
boii, ar fi renunţat să îi mai caute, dacă Evan­ moarte ar fi avut o singură cauză: sacrilegiul
dru nu ar fi intervenit şi nu l-a r fi silit pe scla­ lui Remus. Romulus era disperat de crima sa
vul său să îi dea animalele înapoi. De bucurie, si se spunea că se gândea chiar să se sinucidă.
Recaranus ar fi fondat un altar în cinstea lui L -a înmormântat pe Remus pe colina Aven-
Iupiter „Descoperitorul“, la poalele Aventinu-
lui: acesta ar fi fost Ara Maxima, în general * R em us: PLUT., Rom., 7 şi urm.; CIC., De Div., I, 48
atribuit lui Hercule. în onoarea lui Iupiter, el 107 si urm.; De Rep., II, 2, 4; PAUL., p. 276
ar fi sacrificat pe acel altar fiecare al zecelea F E S f., p. 298; DEN. HAL., I, 72 şi urm.; STRAB.
animal din turmă - punând astfel bazele di­ V, 3, 2; Ov., Fast., III, 59 si urm.; V, 479
jm ei, care se oferea lui Hercule dintre toate CONON, Narr., 48; AUREL. VlCT., De Orig
animalele sacrificate pe Ara Maxima. Gent., 21 şi urm.; SER., la VIRG., En.. I, 273; 276
VI, 111; LIV., I, 5 şi urm. V. Romulus. C f
MOMMSEN; în Hermès, XVI (1881), p. 1 şi urm.
R ecaran u s: AUREL. VICT., D e Orig. Gent., 6; 8; J. CARCOPINO, La Louve du Capitole, Paris
SERV., la VIRG., En,, VÏII, 203; cf. J. Bayet, 1924, J. HUBAUX, Les Grands M ythes de Rome
Hercule romain, p. 145 şi urm. Paris, 1945, p. 1 şi urm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 437

tinului, în locul ce se va numi de atunci Remo- I se atribuie drept copii: Gortis, eroul care a
ria. Prin legenda lui Remus se explica faptul dat numele cetăţii cretane Gortina, şi Eritros,
că, până în vremea împăratului Claudius, în 49 fondatorul oraşului Erythrae din Beoţia.
d. Hr., Aventinul a rămas în afara pom erium - R H EA 3. ( ’Pela.) Rhea era una dintre Ti-
ului, incinta sacră a Romei. Se atribuia tot tanide, fiicele Gaiei şi ale lui Uranus (tab. 5,
morţii lui Remus sărbătoarea funerară denu­ 12 şi 38). Ea s-a căsătorit cu Cronos, împre­
mită Lemuria (v. Lemuri). ună’ cu care împărţea domnia asupra întregii
A existat o versiune a legendei, conform lumi. Din această căsătorie s-au născut, con­
căreia Romulus nu si-ar fi ucis fratele, ci ei ar form Theogoniei lui Hesiod, sase copii: Hes-
fi domnit împreuna, ar fi împărţit puterea,
pentru ca, mai târziu, să devină consuli. în tia, Demetra, Hera, Hades, l^oseidon şi, cel
sfârşit, conform anumitor istorici, în special mai mic, Zeus. însă, sfătuit de un oracof al lui
Denys din Chalcis, Remus ar fi fost cel care a Uranus şi al Gaiei, Cronos şi-a mâncat copiii,
fondat Roma. Acest Remus nu ar fi fost fiul pe măsură ce se năşteau, deoarece ştia că unul
Reei, ci al lui Ascanius sau chiar al lui Italos. dintre ei avea să-l detroneze. De aceea, Rhea
M ama lui ar fi Electra, fiica regelui Latinus. a dorit să îl salveze măcar pe unul dintre ei şi
Pentru alte genealogii ale lui Remus, v. Rom u­ l-a ascuns pe Zeus, dându-i în schimb tatălui
lus. său o piatră înfăşată (v. Zeus). Există o tradiţie
asemănătoare referitoare la Poseidon, pe care
R A C IQ S1. ( 'Pcckios'.) Racios era un cretan, mama sa l-a salvat printr-un şiretlic analog.
fiul lui Lebes, care se căsătorise cu Manto (v. în epoca romană, Rhea, străveche divinitate
acest nume) şi îi dăruise un fiu, prezicătorul a Pământului, a fost asimilată cu Cibele,
Mopsos. El emigrase din Creta în Colofon, în Mama Zeilor (v. Cibele).
Asia Mică, şi aici o întâlnise pe Manto, care,
la porunca lui Apollo, părăsise Ţeba după R ESO S4. ( 'Prjaos'.) Resos era un erou trac,
cucerirea oraşului de către Epigoni. în afară de ce a luptat alături de troieni, în războiul troian,
Mopsos, i se atribuia un copil, Pamfilia, eroina fiind ucis de către Ulise şi Diomede. Tradiţiile
care a dat şi numele regiunii. variază în ceea ce priveşte numele părinţilor
săi. La Homer, tatăl său era numit Eioneu, dar,
RAD A M A N TE2. (PaSâfiaudvs'.) Rada- la autorii posteriori, Resos trecea drept fiul
mante era un erou cretan care, cel mai adesea, zeului-fluviu Strimon şi al muzei Clio (sau
este considerat drept unul din cei trei fii ai lui chiar al muzei Terspsihora, ori al Euterpei sau
Zeus şi ai Europei, şi fratele lui Minos şi al lui al Calliopei).
Sarpe&on (v. tab. , p. ). El fusese adoptat, la Resos era celebru datorită cailor săi, albi ca
fel ca şi cei doi fraţi ai săi, de către regele neaua si rapizi ca vântul. El a venit în ajutorul
cretan Âsterion, căruia Zeus i-o încredinţase troienilor,
pe Europa. D ar mai exista şi o tradiţie locală, războiului, mşi timpul celui de-al zecelea an al
care îl considera pe Radamânte fiul lui Hefais- dar, în acea zi,nuel aa luptat decât o singură zi -
făcut măcel printre greci -
tos, el însuşi fiul lui Talos, care era fiul lui
Cres, eroul ce dăduse numele Insulei Creta. în timp ce Diomede şi Ulise plecaseră, noap­
Radamante era vestit pentru înţelepciunea tea, în expediţie pe câmpul de luptă troian. Ei
şi spiritul său de dreptate. Lui i se atribuia l-au surprins pe Resos dormind şi l-au ucis,
luându-i caii.
organizarea codului juridic şi religios cretan, Această poveste, care apare în Iliada, a fost
care a servit drept model cetăţilor greceşti - se dramatizată. S -a presupus că un oracol l-a
spunea că, după moartea sa, el a fost chemat avertizat pe Resos că, dacă el şi caii săi vor
în Infern pentru a judeca morţii, alături de reuşi să bea apă din râul Scamandru, el va
fratele său, Minos, şi un alt fiu al lui Zeus, deveni invincibil şi va lua cu asalt tabăra gre­
Eac. cilor. Pentru a evita ca destinul acestuia să se
O altă tradiţie susţinea că, la sfârşitul vieţiiîmplinească, Hera şi Athena le-au sugerat lui
sale, Radamante a fugit din Creta şi,’ sosind în Ulise şi Diomede să facă expediţia în acea
Beoţia, s-a căsătorit cu Alcmena (v. noapte’ şi să-l ucidă pe Resos, înainte ca
Alcmenă). acesta si caii lui să devină invincibili.
în Odiseea, apărea un episod al legendei lui Potrivit unei tradiţii reprezentate de
Radamante, care rămâne tulbure: era vorba de Cronon, Resos era fratele lui Brangas şi al lui
călătoria pe care a făcut-o cu nave ale Olintos (v. aceste nume).
feacilor, pentru a ajunge în Eubeea, în cău­
tarea Gigantului Titios.
3 R hea: II., XV, 187; HÉS., Théog., 453 si urm.; APD.,
Bibi., I, 1, 3; DIOD. SIC., V, 66 si urm.; PAUS.,
1 R acios: Scol. la APOLL. RH„ Arg., I, 308; PAUS., VIII, 8, 2; LUCR., D e Rer. Nat., II, 629; VIRG.,
, VII, 3,1 . . En„ IX, 83.
R adam ante: Odys., VII, 323 si urm.; PAUS., VII, 3, Resos: II., X, 434 si urm.; scol. la 435; EUST., la
7; VIII, 53, 4 si urm.; IL, XIV, 322; EUST., la HOM., 817, 26; cf. SERV., la VIRG., En„ II, 13; I,
HOM., 989, 35; DIOD. SIC., IV, 60; PIND., Pyth., 469; CONON, Narr., 4; EUR., tragedia Resos,
II, 74; Ol., II, 75; ANTON. LIB., Tr„ 33; APD„ passim, si scol. la 347; VIRG., En„ I, 469 şi urm.,
Bibi., III, 1, 2; cf. M. MAYER, art. cit., (s. v. si SERV., ad loc.; APD., B ib i, I, 3, 4; Ep„ IV, 4;
Elpenor); C. GALLAVOTTI, art. cit. (s. v. Resos); HYB., Fab., 113; cf. R. GOOSSENS, în Bull. AII.
Sp. MARINATOS, Lég. royales de la Créte G. Bude, XLI, p. 11-33; G, GALLAV OTTI, în R.
minoenne, Rev. Arch., 1949, II, p. 5 şi urm. F. I. C.. 1933, p. 177-188.
 438
R O D E 1. ( 'PoS tj.) Conform unor tradiţii,
Rode era numele unei fiice a lui Poseidon şi a
Amfitritei, care s -a căsătorit cu Helios
(Soarele) (tab. 38). Era sora lui Triton. După
alţii, ea era una dintre fiicele zeului-râu
Asopos şi soţia lui Helios (v. Rodos).
R O D O P E 2. ( 'PoSornj.) Rodope era eroina
unei legende efesiene. Era o tânără fată, care
făcuse jurământul de castitate în cinstea zeiţei
Artemis, iar aceasta a ales-o ca însoţitoare la
vânătoare. Mânioasă, Afrodita a făcut-o să se
îndrăgostească de un tânăr vânător, la fel de
timid, cu numele de Eutinicos. Cei doi s-au
întâlnit în pădure şi s-au iubit. Artemis a
pedepsit-o pe Rodope, transform ând-o în-
tr-u n izvor, numit Stix, care izvora din aceeaşi
grotă în care aceasta îşi pierduse viginitateâ.
Acest izvor servea drept mărturie tinerelor fete
care jurau să rămână virgine. Ele îşi scriau
jurământul pe o tăbliţă, pe care şi-o puneau de
gât; apoi, intrau în izvor. în m od normal, apa
izvorului, puţin adâncă, le ajungea până la
genunchi. D ar dacă ele nu mai erau virgine,
apa le urca până la gât, acoperind tăbliţa care
conţinea falsul jurământ.
Pentru o altă Rodope, v. Ciconii şi Haemos.
R O D O PIS3. (PoSa/ms'.) Rodopiş era o
tânără egipteancă foarte frumoasă. în tr-o zi,
când ea făcea baie, vin vultur i-a furat una
dintre sandale şi a aruncat-o la picioarele
regelui Psammeticos, care domnea în acea
vreme în cetatea Memfis. Psammeticos, fer­
mecat de fineţea acelei sandale, a pornit să o
caute prin tot Egiptul pe tânăra fată căreia îi
aparţinea şi, când a găsit-o, a luat-o de soţie.
Uneori, s -a crezut că această Rodopis se
numea de fapt Doricha şi era o grecoaică,
venită din Tracia în Egipt, care l-a urmat pe
Charaxos, fratele poetesei Sapho.
R O D O S4. ( 'PoSos'.) Rodos, destul de greu
deosebită de către mitografi de Rode (v. acest
nume), era soţia Soarelui şi eroina care a dat
numele insulei Rodos. Uneori a fost consi­
derată fiica Afroditei, cu un bărbat al cărui
nume nu era amintit, alteori fiica lui Poseidon
şi a Haliei (v. Halia). Ea a avut cu Helios
(Soarele) şapte copiii, H eliazii (v. acest cu­
vânt), dintre care, Cercafos, a domnit în Rodos
după fratele său, Ochimos, şi a avut, la rândul
său, copii, care şi-au împărţit domnia asupra
insulei (tab. 14). ’
R ode: APD., B ib i, I, 4, 6; scol. la Odys., XVII, 208;
, TZET., la LYC., 923.
R o d o p e : NICET., 3, 263 si urm.; ACH. TAT., VIII,
3 U-
R odopis: STRAB., XVII, 808; EL., Hist. Var., XIII,
4 3 3 '
Rodos: PIND., OL, VII, 25 si urm., si scol.; DIOD.
SIC., V, 55; TZET., ChiL, IV, 360; EUST., la
HOM., 315; 27; Ov., M e t, IV, 204 si LACT.
PLAC., Arg. aiix Met., IV.
Pierre GRIMAL
R O E C O S . (Pot/cos'.) Au existat două per­
sonaje mitologice cu acest nume.
1. Roecos era numele unui erou impli­
cat într-o aventură amoroasă, amintind în
acelaşi timp de iubirea dintre Arcaş sau
Chrysopeleea (v. Chrysopeleea) şi de cea a lui
Dafnis. Exista un stejar care era pe punctul de
a cădea, atât era de bătrân. Roecos l-a sprijinit
cu nişte pari şi, astfel a salvat Hamadriadele, a
căror viaţă era legată de existenţa stejarului.
Drept răsplată, divinităţile l-a u lăsat să îsi
aleagă recompensa dorită. El le-a cerut să îi
fie iubite. Acestea au acceptat, dar l-a u averti­
zat în legătură cu infidelităţile pe care le-ar
putea comite în viitor şi au adăugat că o albină
va fi mesagerul lor. în tr-o zi, o albină l-a
căutat pe Roecos, aparent pentru a -i aduce un
mesaj de la Nimfe. Dar Roecos, care juca şah,
s -a purtat urât cu insecta. Aceasta l-a muşcat
de ochi şi l-a orbit.
Conform unor aluzii legate de această le­
gendă, se părea că Roecos s-ar fi făcut vino­
vat de infidelitate faţă de zeiţe şi acesta ar fi
fost adevăratul motiv al pedepsirii sale. Scena
aventurii a fost uneori plasată în Asiria, la
Ninos (Ninive).
2. Roecos a fost, de asemenea, unul din­
tre Centaurii ucişi de Atalanta (v. acest nume).
R O E O 6. (Potai.) Roeo era fiica lui Stafilos
(v. acest nume). Ea mai avea o soră, pe
Hemiteea. în timp ce erau în trecere pe la Lir-
cos, Roeo s-a îndrăgostit de gazdă, dis-
putându-şi cu sora ei onoarea de a deveni
soţia acestuia (v. Lyrcos). Mai târziu, ea a fost
iubită de Zeus şi a rămas însărcinată. Stafilos
a crezut că, nu un zeu, ci un simplu muritor
s-a făcut vinovat de această faptă; a băgat-o
pe fiica sa într-un butoi şi l-a aruncat în mare.
Butoiul a ajuns în Eubeea (sau în Delos).
Roeo a adus pe lume un fiu, numit Anios (v.
acest nume). Ea s-a căsătorit apoi cu un muri­
tor, numit Zarex, fiul lui Caristos şi a avut
cinci (alte variante susţineau că doi)’fii. Des­
pre urmaşii lui Anios, v. acest nume.
O tradiţie izolată şi aberantă o consideră pe
Roeo drept mama lui Iason şi soţia (sau iubita)
lui Eson.
R O E T O S 7. ( 'Poltos'.) Patru eroi mitologici
au purtat acest nume.
1. Roetos era numele unuia dintre Gi­
ganţii care au participat la lupta împotriva
zeilor. El a fost ucis de Dionysos.
2. Roetos era, de asemennea, numele
unui Centaur, care a luat parte la lupta îm-
5 Roecos: 1) Scol. la APOLL. RH., Arg., II, 477; la.
THÉOCR., III, 13; cf. PIND., fr. 252 (Christ);
. PLUT., Qu. Nat., 36. 2) v. Atalanta.
Roeo: PARTH., Erot., 1; DIOD. SIC., V, 62; TZET.,
Chil., VI, 979 si urm.; scol. la LYC., 570; 580.
Roetos: 1) HOR., Odes, II, 19, 23; III, 4, 55. 2)
VIRG., Georg., II, 456; Ov., Mét., XII, 271; VAL.
FLACC., I, 141; cf. APD., B ib i, III, 9, 2. 3) Ov.,
Mét., V, 38; APD., B ib i, III, 4, 3. 4) VIRG., En..
X, 388 si SERV., ad loc.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
potriva Lapiţilor. Vergiliu povestea că el ar fi
fost ucis de Dionysos (poate confundându-1
cu Gigantul cu acelaşi nume) (v. mai sus).
Apollodor aminteşte şi’ el de un Centaur numit
Roecos.
3. La fel, în timpul nunţii lui Perseu cu
Andromeda, unul dintre însoţitorii lui Fineu
(v. acest nume), purta numele de Roetos. El a
fost ucis de Perseu.
4. Pentru Roetos, tatăl lui Anchemolus,
v. acest nume.
R O P A L O S 1. ( 'PonaXos•.) Printre regii din
Sicion, Ropalos, fiul lui Festos, el însuşi fiul
lui Heracles, a domnit după Zeuxippos’ care
i-a urm at lui Festos, după ce acela se retrăsese
în Creta, urm ând sfatul unui oracol (v. Phaes-
tos). Ropalos a avut ca fiu şi succesor pe Hip-
politos. Hippolitos a fost învins de o armată
miceniană care, aflată sub comanda lui Aga-
memnon, atacase cetatea Sicion.
Exista o tradiţie conform căreia Ropalos
era fiul lui Heracles şi îl avea ca fiu pe Festos.
Numele de Ropalos, care însemna „măciucă“,
face trimitere la una dintre armele lui Hera­
cles.
R O X A N A 2. ( 'Pujfavr].) După cum se
spunea, Roxana era fiica lui Cordias. Ea a fost
violată de Medos, fiul regelui persan Arta-
xerxes. Medos, tem ându-se de pedeapsă, s-a
aruncat într-un fluviu, numit până atunci
Xarandas, care a luat după aceea numele lui
M edos, înainte de a purta, definitiv, numele de
Eufrat.
R IT IA 3. ( 'Pvria.) Conform tradiţiei urmate
de mitografiil Ferekyde, Ritia era mama celor
nouă Coribanţi din Samotrace, iar tatăl lor -
Apollo. în ceea ce priveşte genealogiile ex­
trem de variate ale Cureţilor şi Coribanţilor, v.
aceste nume.
* R 0 B I G 0 4. Robigo si Robigus, prim a o
femeie, iar al doilea bărbat, erau două genii
care se ocupau de cultura grâului şi provocau
„rugina“. La Roma, erau sărbătorite în fiecare
an, pe 25 aprilie. Le fusese consacrată chiar şi
o dumbravă, care se afla la 5 mile distanţă pe
Via Clodia, la nord de Roma, dincolo de po­
dul Milvius.
♦ R O M A 5. Roma sau Rhome (ortografiat
astfel după cuvântul grecesc, care însemna
„Forţa“) era, în povestirile anumitor mitografi,
numele unei eroine care a dat numele cetăţii,
în ceea ce priveşte identitatea ei, tradiţiile sunt
1 Ropalos: PAUS., II, 6, 7; 10, 1; PTOL. HÉPH., III
( W e s terni a n n. Mvîh., p. 186, 25).
, R oxana: PS. PLUT., De. F I, XX, 1.
j R itia: STRAG., X, 472.
R obigo: VARR., R. R„ I, 1 ,6 ; C. I. L„ I, 2‘ ed„ p.
316 (Fastele din Preneste); cf. Ov., Fast., IV, 905 şi
, urm.
R om a: DEN. HAL., I, 72 şi urm.; PLUT., Romul., I;
FEST., p. 266 si urm.; SÔLIN, I, 1 si urm.; SERV.,
la VIRG., En., Ï, 273. Cf. J. PERRET, La form ation
de la légende troyenne...
439
foarte diferite. Cea mai veche vorbeşte despre
o prizonieră troiană, care l-a însoţit pe Ulise şi
pe Enea, atunci când aceştia au ajuns împre­
ună pe malurile Tibrului,’ venind din ţinutul
M olossilor Iliria. Corăbiile lor fuseseră îm­
pinse în această regiune de o furtună şi pri­
zonierii erau lăsaţi să rătăcească pe mare.
Romei i-a fost uşor să-i convingă să dea foc
corăbiilor. Şi astfel a luat sfârsit călătoria lor.
Imigranţii s’-au stabilit pe Palatin, iar oraşul
lor a prosperat atât de mult, încât, drept re­
cunoştinţă, ei au vrut să cinstească memoria
eroinei.
O altă tradiţie o considera pe Roma fiica lui
Ascanius şi, prin urmare, nepoata lui Enea.
A tunci când imigranţii troieni au ocupat regi­
unea viitoarei Rome, Roma a fondat un tem­
plu închinat lui Fides, pe Palatin. De aceea,
cetatea care se va ridica pe această colină va
purta numele de Roma, în amintirea tinerei
fete. O variantă a acestei tradiţii susţinea că
Roma nu era fiica, ci soţia lui Ascanius. Era
menţionată şi ca soţia Iui Enea, fiica lui Telef
si, prin urmare, nepoata lui Heracles (v. Telef).
în sfârsit, ea era considerată si fiica lui Tele-
mah şi sora lui Latinus. <3 tradiţie inde­
pendentă a legendei troiene cunoştea o Roma,
fiica regelui Evandru sau chiar fiica regelui
Italos şi a Leucariei. Anumiţi autori dădeau
asigurări că Roma era numele unei
prezicătoare, care îl sfătuise pe Evandru să
aleagă acel loc pentru a fonda cetatea Pallan-
teea, primul nucleu al Romei.
R O M IS 6. ( 'Paj/uis'.) Conform lui Plutarh,
Romis era un străvechi rege al latinilor, care
alungase din Latium emigranţii etrusci, veniţi
din Tesalia prin Lidia, şi a fondat cetatea
Roma.
*RQ M O S7. Romos era, în anumite le­
gende, fondatorul şi cel care a dat numele
cetăţii Roma. El trecea drept fiul lui Imation,
trimis de la Troia de Diomede (v. Heracles)
sau chiar fiul lui Enea (v. acest nume). După
alte tradiţii, el trecea drept nepotul lui Enea şi
fiul lui Ascanius (cf. Roma). Uneori, era con­
siderat unul dintre copiii lui Ulise şi ai Circei.
El avea doi fraţi, Antias si Ardeas, cei doi eroi
care au dat numele cetăţilor Antium şi Ardeea.
în sfârşit, o ultimă legendă îl considera pe
Romos ’fiul Romei, care era ea însăşi soţia lui
Latinus. Deci, el îi avea ca fraţi pe Romulus şi
pe Telegonos.
*ROM ULUS8. Romulus era, în versiunea
®Rom is: PLUT., Rom., 2.
Rom os: FEST., p. 266; 269; DEN. HAL., I, 72; cf.
PLUT., Romul. II.
Rom ulus: LIV., I, 1 si urm.; DEN. HAL., I, 76 si
urm.; PLUT., Romul., passim; De Fort. Rom., 8 si
urm.; CIC., D e Div„ I, 20, 40; 48, 107 si urm.;
STRAB., V, 3, 2; CIC., De Rep., II, 2, 4; 7, 12;
Ov., Fast., II, 381 §i urm.; Ill, 11 si urm.; 179 si
urm.; 431 si urm.; TZET, la LYC., 1232; SERV., la
Virg., En.X 273; 275; VI, 778; VIII, 635; AUREL.
VICT., De Orig. Gent. Rom., 21 si urm.; VARR.,
440
cea mai cunoscută a legendei, fondatorul şi
eroul care a dat numele cetăţii Roma. Trecea
adesea drept un descendent al lui Enea, prin
intermediul regelui din Alba. El era, împreună
cu fratele său geamăn, fiul Reei Silvia (sau
Ilia) (v. aceste nume) şi nepotul lui Numitor
(v. Numitor).
însă această legendă foarte răspândită ad­
mite alături de ea un mare număr de variante.
De exemplu, nu mai apărea seria regilor din
cetatea Alba şi Rea trecea drept fiica lui Enea
(v. Rea). Unii’ autori îi considerau pe Romulus
si Remus drept copiii gemeni ai lui Enea şi ai
faexiteei, fiica lui Forbas. Conform acestei
versiuni, cei doi copii fuseseră aduşi în Italia
pe când erau încă mici. D in întreaga flotă, a
scăpat de furtună doar nava în care se aflau ei
şi acesta a acostat fără greutate pe locul vii­
toarei Rome. Alte tradiţii îl consideră pe
Romulus fiul Romei (v. acest nume) şi al lui
Latinus, el însuşi, în această versiune,’fiul lui
Telemah. Mama’ lui era numită uneori Aemilia
şi considerată drept fiica lui Enea şi a Laviniei
(v. o altă legendă la Tarchetios).
Conform celei mai cunoscute versiuni, tatăl
lui Romulus şi Remus era zeul Marte. El o
sedusese pe BLea în dumbrava sacră, de unde
aceasta se dusese să aducă apă pentru sacrifi­
ciu (deoarece era vestală). Sau, se mai
povestea că ea a fost violată de zeu în timp ce
dormea. Amulius, unchiul Reei, şi-a dat
seama că era însărcinată şi a întem niţat-o (v.
Rea). Atunci când copii ’s-au născut, regele
i-a dus la malul Tibrului, la poalele Palatinu­
lui (deoarece locul viitoarei Rome făcea parte
din domeniile sale, ca păşune a cirezilor re­
gale). Se povestea că servitorul lui Amulius îi
pusese pe copii într-un coş împletit şi îi arun­
case în râu. Dar Tibrul era umflat de ploi şi un
„contra-curent“, în loc să-i ducă spre mare îi
aruncase în amonte, pe una dintre primele
ante ale Germinalului (culmea de nord-vest a
alatinului). Mai exact, coşul îi îi lăsase pe cei
doi copii la umbra unui smochin, smochinul
Ruminal, căruia, mai târziu, i se va consacra
un cult (o altă tradiţie plasa acest smochin pe
Comitium, între Capitoliu şi Forum, dar se
mai spunea şi că el fusese transportat acolo
rin magie de către augurul Attius Naevius).
E 1 acel loc, Romulus şi Remus fuseseră găsiţi
de o lupoaică ce avea pui şi căreia i se făcuse
milă de cei doi copii. Ea îi hrănise cu laptele
ei, evitând astfel ca cei doi gemeni să moară
de foame. Se ştia că lupoaica era un animal
consacrat zeului italic Marte şi era mai mult ca
sigur că aceasta fusese trimisă de către zeu,
pentru a avea grijă de copiii săi. Mai mult, o
ciocănitoare (care era pasărea zeului Marte) o
L. L„ V, 54; TAC., Ann., XIII, 58; PLIN., H. N„
XV, 20, 77 si unu.; TERT., Apolog., 25; A d Nat.,
II, 10; LACT., Inst. Div., I, 20; II, 6; J. HUBAUX,
Les Grands M ythes de Rome, Paris. 1940, p. 27 şi
urm.; M. DELCOURT, Romulus şi Mettius
Fufe tins, în Hommages à G. Dumézil, Bruxelles,
1960, p. 77-82.
Pierre G R IM A L
ajutase pe lupoaică să îi hrănească. Apoi, tre­
cuse pe acolo păstorul regelui, Faustulus care,
văzându-i pe copii hrăniţi într-un m od atât de
miraculos, i se făcuse milă de ei şi îi dusese
propriei sale soţii, Acca Larentia, ’pentru a-i
creşte. Destul de sceptici, unii mitografi, ur­
maţi mai ales de părinţii bisericii, pretindeau
că Lupoaica ce avusese grijă de cei doi
gemeni, nu era alta decât Acca Larentia,
căreia i se potrivea porecla de „lupoaică“
(lupa în latină, „lupoaică“ era, de fapt, un
termen savant pentru prostituate) (v. Acca
Larentia şi Faustulus).
Faustulus i-a trimis pe cei doi gemeni să
înveţe la Gabii, care era pe atunci cel mai
mare centru intelectual din Latium. După
aceea, Romulus şi Remus se întorseseră în
cetatea,de pe Palatin. Acolo, ei s-au apucat de
jafuri. într-o zi, Remus, împreună cu tovarăşii
săi din vecinătate, i-a atacat pe păstorii lui
Amulius, care păzeau cirezile regelui pe
Aventin. Păstorii însă se apăraseră; Remus
fusese luat prizonier, dus în faţa regelui din
Alba şi interogat. în acest timp, Romulus, care
nu fusese de faţă în momentul atacului, a re­
venit pe Palatin. Faustulus i-a dezvăluit atunci
secretul naşterii sale şi l-a trimis să îşi salveze
fratele. în fruntea unui grup de tineri,’ prietenii
săi, Romulus s-a grăbit către Alba, a atacat
palatul lui Amulius, şi-a dezvăluit identitatea,
l-a ucis pe rege si l-a eliberat pe fratele său.
După aceea, ei i-a încredinţat domnia
bunicului său, Numitor.
Cei doi gemeni au hotărât atunci să înte­
meieze o cetate (v. Remus, în ceea ce priveşte
alegerea locului şi acţiunile pregătitoare
fondării cetăţii). Romulus a sfârşit prin a-1
ucide pe Remus, după ce trăsese o "brazdă care
marca limitele, cetăţii ce se va înălţa pe
Palatin. Cetatea a fost fondată pe 21 aprilie,
ziua în care aveau loc, sărbătoarea Parilia
(sărbătoarea lui Pales). în funcţie de diferite
cronologii, fondarea Romei ar fi avut loc în
anul 754, 752 sau chiar 772 î.Hr.
Tradiţiile nu concordă în ceea ce priveşte
întinderea cetăţii lui Romulus. Cel mai des, se
admitea că el nu cuprindea decât pom erium -vl
Palatin, adică numai colina propriu-zisă. Dar
de pe mai multe episoade ale legendei lui
Romulus susţin că cetatea cuprindea şi Capi-
toliul, în special asylum, aflat în depresiunea
din vârful colinei, ca şi partea de jos a cetăţii -
Forumul. Asupra acestui punct domneşte cea
mai mare incertitudine în toate sursele ’de in­
formare, care scot în evidenţă numeroase
modificări şi etape ale legendei corespun­
zătoare diverselor stadii de dezvoltare ale
Romei. Plutarh situa chiar desfăşurarea rituală
a fondării şi consacrării m undus-ului (care era
centrul augural al noii cetăţi) la Comitium,
adică la poalele vârfului Arx, la nord de Fo­
rum.
însăşi domnia lui Romulus, considerată
multă vreme drept istorică, este acum privită
ca o ţesătură de legende, dintre care am
prezentat aici pe cele mai importante.
După întemeierea cetăţii, Romulus s-a
DICŢIONAR DE MITOLOGIE G R E C O -R O M A N Ä
ocupat de poporul său. Deoarece resursele
oraşului erau insuficiente, el a creat pe Capi-
toliu un azil, între două. dumbrăvi sacre, cea de
pe Arx (Citadela) şi cea de pe Capitoliul pro-
priu-zis (vârful de sud al colinei). Acolo, au
putut să se refugieze toţi nelegiuiţii din Italia,
cei surghiuniţi, datornicii insolvabili, ucigaşii,
ba chiar şi sclavii fugari. în acest mod, s-a
constituit nucleul primei populaţii a Romei.
Astfel, Roma nu ducea lipsă de bărbaţi. Dar
nu avea nici o femeie. De aceea, Romulus a
pus la cale răpirea femeilor sabine. El a or­
ganizat curse de cai în timpul sărbătorii Con-
sus, (al cărui altar se găsea în valea Marelui
Circ, între Palatin şi Aventin), pe 21 august.
Oamenii alergau de’jur-îm prejur cu femeile şi
copiii lor. La un semnal anume, oamenii lui
Romulus au răpit toate tinerele fete, în număr
de treizeci sau 527, ba chiar 683. Una singură,
Hersilia, era femeie căsătorită.
Locuitorii ale căror fiice fuseseră răpite au
fost foarte supăraţi şi s-au grupat în jurul re­
gelui sabin, Titus Tatius. S -a format astfel o
armată care a pornit împotriva Romei. Tatius a
reuşit să pătrundă prin surprindere în cetăţuia
de pe Capitoliu, datorită trădării Tarpeei (v.
acest nume). O parte a armatei sabine a încer­
cat să încercuiască din spate trupele romane
conduse de Romulus, care opuneau rezistenţă
la poalele Capitoliului, spre nord. Sabinii ar fi
reuşit dacă nu ar fi intervenit zeul Ianus, care a
făcut să izbucnească în faţa lor un izvor cu apă
fierbinte, ce le -a tăiat drumul. Totuşi, trupele
sabine şi-au continuat atacul şi i-au forţat pe
romani ’ să se retragă. în momentul în care
aceştia au ajuns chiar la poalele Palatinului şi
cum înfrângerea ameninţa să se transforme
într-un dezastru, Romulus s-a rugat lui Iupiter
si i-a promis că îi va ridica un templu chiar pe
iocul în care zeul ar binevoi să schimbe soarta
luptei. Iupiter i-a îndeplinit dorinţa. Romanii
nu s-au m ai retras, au ţinut piept şi i-au pus
pe fugă pe duşmanii lor. Aceste evenimente au
avut loc între’Palatin şi Velia, la extremitatea
estică a Forumului. Templul promis de
Romulus a fost ridicat: templul lui Iupiter
Stator (adică „Iupiter cel care opreşte“), pe
locul unde m ai târziu se va înălţa arcul de
trium f al lui Titus, pe Via Sacra.
Romanii şi sabinii au semnat un tratat de
alianţă care k unit cele două popoare. Se mai
spunea că femeile sabine furate de romani se
aruncaseră între combatanţi şi îi rugaseră pe
părinţii, pe fraţii şi pe noii lor soţi să înceteze
o luptă nelegiuită. Acest episod se pare că s-a
petrecut pe Forum, pe vârful Regia. Astfel
Titus Tatius, regele sabin, a devenit asociat la
putere şi, în acest mod, a avut loc unirea celor
două popoare. Dar Tatius a murit şi Romulus
a rămas singur să conducă ambele popoare.
N u este momentul potrivit să intrăm în de­
talii referitoare la războaiele atribuite lui
441
Romulus, nici în cele referitoare la instituţiile
civile şi religioase pe care le -a instituit pentru
cetatea Roma. Romuls trăia pe Palatin, pe
vârful marcat de treptele lui Cacus, care făcea
legătura între colină şi valea Circului Mare.
Călătorilor li se arăta acolo un corn enorm şi
se povestea despre acesta că fusese, de fapt, o
lance aruncată cândva de Romulus de pe
Aventin, care intrase aşa de adânc în pământ,
încât nu a mai putut fi scoasă. Lancea prinsese
astfel rădăcini. Arborele era sacru şi, de fie­
care dată câd se observa că era pe punctul de a
se usca, se dădea alarma în cetate şi toată lu­
mea venea să-i toarne apă la rădăcină. Acel
com a fost însă distrus în timpul lucrărilor
executate în apropiere de împăratul Caligula.
Se povestea că, pe vârful Scalae Caci, exista o
colibă considerată drept locuinţa lui Romulus,
care a fost refăcută de fiecare dată când se
întâmpla să fie distrusă de vreun incendiu.
Domnia lui Romulus a durat treizeci şi trei
de ani si a fost marcată de prosperitatea tinerei
cetăţi, korna, încât poporul i-a decernat rege­
lui titlul de Părinte al Patriei. Dar Romulus
si-a sfârşit viaţa pământeană într-un mod
foarte curios, la vârsta de 54 de ani. La Nonele
lui iulie, el trecea în revistă armata pe Câmpul
lui Marte, la Palus Caprae (Mlaştina Caprei).
Deodată, s-a pornit o vijelie cumplită, care a
fost însoţită de o eclipsă de soare. Totul a
dispărut sub valuri de apă. Iar, după ce furtuna
s-a încheiat şi fiecare a ieşit din adăpostul
găsit, regele ’ a fost căutat în zadar. El
dispăruse dintre cei vii. Un roman, pe nume
Iulius Proculus, susţinea însă că Romulus îi
apăruse în vis şi îi spusese că fusese luat de
zei, devenind zeul Quirinus (v. Quirinus). El
ceruse, printre altele, să i se ridice un sanctuar
pe Quirinal. Ceea ce s-a şi întâmplat. Istoricii
din epocile ulterioare, destul de sceptici, au
susţinut că, de fapt, senatorii asasinaseră un
rege atât de popular şi imaginaseră această
poveste pentru a calma plebea. Această ultimă
interpretare a avut o oarecare confirmare prin
faptul că, în epoca clasică, se cunoştea exis­
tenţa unui „mormânt al lui Romulus“ ’ situat pe
Comitium, sub Piatra Neagră.
în ceea ce priveşte sărbătoarea Nonelor
Caprotine, care comemorau dispariţia lui
Romulus, v. Filotis.
*RU TU LI1. Rutulii erau o populaţie din
Italia centrală, a căror capitală era m ica cetate
Ardeea din Latium. Se considera că se opuse-
seră lui Enea şi luptaseră împotriva acestuia la
îndemnul regelui lor, Tumus (v. Enea şi Tur-
nus).
1 R utuli: VIRG., En., VII si urm.; v. art. Enee si Tur­
nus; LIV., I, 3, 57; DEN. HAL., I, 57; 59; 64;
STRAB., V, p. 228 si urm.; CIC., De Rep., II, 3, 5.
 s
SA BAZIOS . (Zafid£ios-.) Sabazios era un
zeu frigian, al cărui cult avea caracter orgias­
tic. El era adesea asimilat cu Dionysos în lu­
mea greacă şi considerat un Dionysos mai
vechi, fiul lui Zeus şi al Persefonei. Lui i se
atribuia domesticirea boilor şi înhămarea lor la
jug. Astfel se explicau imaginile care-1
reprezentau cu coame în frunte.
Zeus o iubise pe Persefona, luând în­
făţişarea unui şarpe şi astfel se născuse Saba­
zios’. Şarpele èra, de fapt, animalul sacru al
zeului şi juca un rol important în misterele
acestuia. Se povestea, de exemplu, că zeul
însuşi se iubise, sub forma unui şarpe, cu una
dintre preotesele sale, în Asia Mică, şi avusese
copii cu ea.
Sabazios nu aparţinea panteonului grec
propriu-zis. El era un zeu importat şi nu avea
un ciclu mitic personal, cel puţin în ceea ce
priveşte mitul ezoteric. Poate că, în cadrul
misterelor care se sărbătoreau în cinstea lui,
legenda sa era şi ea mai bogată.
SABBE2. (lafifîrj.) Conform mărturiei lui
Pausanias, Sabbe era numele Sibillei din
Babilon. Éa era de origine ebraică si era con­
siderată drept fiica lui Berosos şi a Èrimantei.
*SABQS3. Sabos era, conform unei tradiţii,
1 Sabazios: DIOD. SIC., IV, 4, 1; cf. JEAN LE
LYDIEN, De Mens., IV, 5; CIC., De Nat. Deor.,
III, 23, 58; EL., Nat. des An., XII, 39; STRAB., X,legenda lui Attis).
3, 15 si 18; scol. la ARISTOPH., Ois., 874;
MACR.; Sat., I, 18, 11; CLÉM. ALEX., Adv.
Gent., p. 13; cf. DÉM., Sur la Couronne, 259 si
, urm. (mystères de Sabazios).
, Sabbe: PAUS., X, 12,9.
i Sabos: DEN. HAL., II, 49; cf. SERV., ia VIRG., En.,
VIII, 638.
fiul zeului roman Sancus (v. acest nume), şi
eroul care a dat numele Sabinilor. După alte
versiuni, care îi considerau pe Sabini descen­
denţi ai Lacedemonienilor, Sabos era un
Lacedemonian (poate de origine persană)
stabilit în regiunea Reate (astăzi Rieti).
SAGÂ RIS4. (Zayapts'.) Legendele cunoş­
teau doi eroi cu acest nume.
1. Conform unei tradiţii consemnate
doar de Solinus, Sagaris era fiul lui Aiax
Locrianul si întemeietorul cetăţii Sibaris, din
Italia meridională (v., de asemenea, Sibaris).
2. Sagaris (sau Sangaris) era, de aseme­
nea, numele unui fiu al lui Midas, care a dat
numele său râului Sangarios, din Asia. Se mai
povestea că acest Sagaris era, în realitate, fiul
lui Migdon şi al Alexirrhoei. Pentru că nu o
venera pe Marea Zeiţă, Cibele, aceasta îl
lovise cu nebunie şi el se aruncase în râul
numit până atunci Xerabates, care, după
aceea, a luat numele de Sangarios.
SA G A R ITIS5. (Zayapms-.) Sagaritis era
numele unei Hamadriade, în versiunea poves­
tită de Ovidiu a legendei lui Attis. Acesta
promisese zeiţei Cibele să rămână virgin. Dar
el se iubise cu Nimfa Sagaritis. Mânioasă,
zeiţa o ucisese pe Nimfa, distrugându-i co­
pacul de care depindea viaţa divinităţii şi îl
înnebunise pe Attis, în aşa fel încât acesta se
castrase (v., de asemenea’ pentru alte versiuni,
4 Sagaris: 1) SOLIN., II, 10. 2) ET. MAGN., 707, 18;
PLUT., De FI., 12, 1.
Sagaritis: Ov., Fast., IV, 229 şi urm.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
*SALA CIA . Divinitate romană a mării,
asociată cu Neptun. Ea personifica „apa
sărată“ şi era înrudită cu Venilia, divinitatea
apei care venea spre ţărm , dar diferită de ea.
SA LA M B O 2. (Z'aĂapfiu.) Salambo era nu­
mele babilonian al Afroditei (Astarte), atunci
când aceasta deplângea moartea lui Adonis (v.
Adonis).
SA LA M IS3. (Z'aĂa/ut's'.) Conform celei mai
răspândite versiuni a legendei sale, Salamis
era una dintre numeroasele fiice ale râului
Asopos (v. acest nume). Ea fusese răpită de
zeul Poseidon, căruia îi făcuse un fiu, Cicreus
(v. acest nume), în insula care a luat, după
aceea, numele de Salamina (pe coasta Atticii).
V. tab. 30, p.
*SA LIO S4. (I^dAios'.) Salios era unul dintre
însoţitorii lui Enea. Era considerat ca fiind de
origine ori din Samotrace, ori din Mantineea,
în Arcadia, ori din Tegeea. Lui i se atribuie
dansul războinic al colegiului sacerdotal ro­
man al Salienilor (v., de asemenea, şi Cate-
tos).
SA LM O N EU S5. (ZaĂ/uuevs'■) Salmoneus
era unul din fii lui Eol si al Enaretei. Prin ur­
mare, era descendentul lui Deucalion şi al
Pyrrhei (v. tab 8, p.). Tinereţea şi-o petrecuse
în Tesalia, emigrând apoi, cu o ceată de prie­
teni în Elida, unde întemeiase o cetate, pe
care-o numise Salmone. S -a căsătorit prima
oară cu Alcidice, fiica lui Aleos, care i-a năs­
cut o fiică, Tiro. Apoi, după moartea soţiei,
s-a căsătorit cu Sidero (v. acest nume), care
s-a dovedit a fi o adevărată scorpie faţă de
fiica vitregă (v. Tiro).
Salmoneus, fiind extrem de orgolios, şi-a
pus în gând să îl imite pe Zeus. Astfel, a con­
struit un drum pavat cu bronz şi l-a străbătut
cu un car ce avea roţile de aramă sau de fier,
trăgând după el nişte lanţuri. Credea că în
acest fel va imita tunetul. în acelaşi timp,
arunca în dreapta şi în stânga torţe aprinse,
care reprezentau fulgerele. Mâniat de acest
sacrilegiu, Zeus l-a trăsnit atât pe rege, cât şi
poporul şi cetatea Salmone. Se povestea că
Salmoneus era foarte puţin iubit şi că supuşii
lui se plângeau adesea de faptul că regele
arunca cu torţe aprinse spre ei.
Salacia: A. GELL., N. A., XIII, 23; AUG., Cite de
Dieu, IV, 10; VII, 22; SERV., la VIRG., Georg., I,
, 31; En., I, 44; X, 76.
S alam bo: ET. MAGN., 747, 48; Hist. Aug., Elagabal,
7.
J Salam is: PAUS., I, 35, 2; DIOD. SIC., IV, 72; scol. la
PIND., Ol., VI, 144; TZET., la LYC., 110; 175;
, 451; APD., B ib i, III, 12,7.
Salios: PLUT., Num., 13; FEST., p. 329, s. v.; SERV.,
la VIRG., En., VIII, 285; cf. VG„ En., V, 298 si
5 urm.
Salm oneus: APD., B ib i, I, 9, 7 si urm.; scol. la
VOdvs., XI, 236; DIOD. SIC., IV, 68, 1 si urm.;
HYG., Fab., 61; 250; VIRG., En., VI, 585 si urm.;
SERV., ad loc.; STRAB., VII, 3, 31 si urm.; p.
356; ET. BYZ„ s. v. EaX(ievTi. Cf. W. NESTLE, in
A. R. W., 1936, p. 248 si urm.
443
*SALUS . Salus era, la Roma, nu numai
personificarea Sănătăţii, ci, în general, a „con­
servării’, a „păstrării“. Ea avea un templu pe
Quirinal. Fiind o simplă noţiune abstractă,
Salus nu avea o legendă propriu-zisă. în epo­
ca clasică, ea a fost treptat asimilată Higeei,
zeiţa greacă a Sănătăţii, fiica lui Asclepios.
SAMON7. (Zd/iaii/.) Conform unor tradiţii,
Samon era eroul care dăduse numele Insulei
Samotrace. El era fiul lui Hermes şi al unei
Nimfe numite Rhene. Emigrase din Ârcadia în
Samotrace, împreună cu Dardanos, dar, în
timp ce acesta din urmă mersese mai departe
în Troada (v. Dardanos), Samon rămăsese pe
insulă.
Pentru un alt Samon, de origine cretană, v.
Dada.
SAN A PE8. (Zamwri.) Sanape era cea care
dăduse numele său cetăţii Sinope, de pe ţăr­
mul Mării Negre. Era o Amazoană, care
scăpase din masacru în timpul expediţiei lui
Heracles (v. acest nume) şi fugise în Paflago-
nia, unde se căsătorise cu regele ţinutului.
Acolo, i-a plăcut atât de mult vinul, încât a
fost numită Sanape, care în dialectul local
însemna „beţivan“. Acest nume a fost denatu­
rat, devenind Sinope si a ajuns să reprezinte
numele cetăţii în care domnea soţul ei.
*SANCUS9. Sancus era o divinitate a stră­
vechii religii romane, al cărui nume complet
era Semo Sancus. El era identificatat, de către
cei vechi, cu Dius Fidius. Cultul său se credea
că fusese adus de Sabini. Era uneori consi­
derat drept tatăl eroului Sabos, cel care dăduse
numele poporului Sabin (v. Sabos).
Acest zeu, extrem de obscur, nu avea o le­
gendă proprie. Aparent, el veghea respectarea
jurămintelor.
SA NG ARIOS10. (Z'ayydptos-.) Sangarios
era zeul râului cu acelaşi nume, din Asia
Mică. Ca toate râurile, el era considerat fiul lui
Oceannos si al lui Tethys. Uneori, era consi­
derat ca fîind tatăl Hecubei, pe care el o
avusese fie cu Metope, fie cu Nimfa Eunoe,
fie chiar cu Naiada Evagora. De asemenea, era
tatăl unui anume Alfeos, un Frigian, care o
învăţase pe Atena arta de a cânta la fluier, dar,
cum încercase să-şi violeze eleva, Zeus îl
trăsnise. Dar legenda cea mai cunoscută în
care Sangarios joacă un rol important era cea a
fiicei sale Nana şi cea a naşterii lui Attis (v.
Agdistis, Attis, Nana).
®Salus: CIC., De Leg., II, 28.
„ Sam on: DEN. HAL., I, 61.
Sanape: Scol. la APOLL. RH., Arg., II, 946; ETYM.
- MAGN., p. 739, 67, s. v. ZÎwottt).
Sancus: O v . , Fast., VI, 213 si urm.; LACT., Inst.
Div., I, 15, 8; AUG., Cité de Dieu, 18, 19; DEN.
m HAL., II, 49.
Sangarios: HÉS., Théog., 344; ARNOB., Adv. Nat.,
5, 6; PAUS., VII, 17, 11; APD., B ib i, III, 12, 5;
scol. la V il, XVI, 718; W ESTERMANN,
Mythogr., p. 347, 15.
 444
S A O N 1. (Zdwv.) Saon era un Beoţian, care
plecase să consulte oracolul de la Delfi în
legătură cu seceta care—i distrugea ţara. Pitia îi
ceruse să meargă în Lebadeea şi să întrebe
oracolul lui Trofonius. Dar, ajungând în Le­
badeea, el descoperise că nimeni nu cunoştea
acest oracol. Cu toate acestea, urmărise nişte
albine şi intrase într-o peşteră, în care eroul
Trofonius i-a dat toate instrucţiunile necesare
pentru a întemeia un cult în cinstea lui, pre­
cum şi un oracol.
S A R D O 2. (ZapSoj.) Legendele cunoşteau
două eroine cu acest nume.
1. Sardo era numele soţiei lui Tyr-
rhenos, care emigrase din Asia M ică în Italia.
Ea dăduse numele său cetăţii lidiene Sardes,
ca si Insulei Sardinia.
i. Sardo era, de asemenea numele unei
fiice a lui Stenelos. Şi ea era considerată a fi
cea care dăduse numele cetăţii Sardes.
S A R D O S 3. (ZdpSos’.) Sardos era fiul lui
Maceris (acesta era numele pe care libienii şi
egiptenii îl dădeau lui Heracles), care, aflat în
fruntea unei expediţii a libienilor, debarcase în
Insula Iehnooussa ce fusese numită după
aceea, Sardinia.
S A R O N 4. (Zapwu.) Saron era un rege le­
gendar din Trezen, urmaşul la tron al lui
Altepos. El ridicase în cinstea zeiţei Artemis
un templu atât de minunat, la marginea mării,
încât golful Trezen fusese numit „Golful lui
Phoebe“. Saron era un mare vânător şi, într-o
zi, pe când urmărea o căprioară, animalul a
sărit în mare. Saron a sărit după ea şi a înotat
atât de mult ca să o prindă încât, la un moment
dat, l-au lăsat forţele şi s-a înecat. Corpul său
a fost aruncat de valuri nu departe de templul
pe care îl ridicase. Golful s-a numit de atunci
Golful Saronic.
SA R PED O N 5. (ZapTTTjSwu) Legendele cu­
nosc trei eroi cu acest nume.
1. Sarpedon era un erou din ciclul eroic
cretan, deşi acest nume apărea, izolat, ca fiind
cel al unui Gigant, fiul lui Poseidon, ucis de
Heracles în Tracia (v. Poltis).
2. Cel mai adesea, Sarpedon era consi­
derat drept unul dintre fiii Europei şi ai lui
1 Saon: PAUS., IX, 40, 2.
S ardo: 1) Scol. la PLAT., Tim., 25 b. 2) HYG., Fab.,
275.
3 Sardos: PAUS., X, 17, 2; SOLIN., X, 4, 1.
S aron: PAUS., II, 30, 7; ET. MAGN., i. v. X a p im s, p.
- 708, 51; scol. la EUR., Hippol., 1200.
Sarpedon: 1) APD., II, 5, 9. 2) HÉS., fr. 30, Rzach;
BACCHYL., fr. 56 Be; HDT., I, 173; cf. IV, 45;
EUR., Rhés., 29, DIOD. SIC., IV, 60; V, 79; APD.,
B ib l, III, 1, 1 si urm.; HYG., Fab., 155; 178;
PAUS., VII, 3, 7; scol. la APOLL. RH., Arg., I,
185; STRAB., XII, 575. 3) II, II, 876 si urm.; V.
471 si urm.; 627 si urm.; VI, 198 si urm’.; XII, 101
si urm.; 290 si urm.; 392 si urm.; XVI, 419 si urm.;
466 si urm.; 569 si urm. Cf. Sp. MARINATÔS, Les
légendes royales de la Crète minoenne, Rev. Arch.,
1949, II, p. 11 si urm.
Pierre GRIMAL
Zeus (v. tab. 3, p. , şi , p.). Asterios, care se
căsătorise cu Europa,’ l-a crescut împreună cu
cei doi fraţi ai săi, Minos şi Radamant. Mai
târziu, el s-a luptat cu Mi’nos, fie pentru a
obţine tronul Cretei, fie pentru că amândoi
iubeau acelaşi copil, numit Miletos. Oricum ar
fi fost, Sarpedon a fost nevoit să plece din
Creta, probabil însoţit de Europa, şi a cucerit
Asia Mică. El s-a stabilit în regiunea Miletu­
lui, din Licia. Aici a devenit rege şi i se
atribuia uneori întemeierea Miletului (atribuită
în aceeaşi măsură tânărului Miletos, care fu­
gise cu el).
3. Iliada cunoştea un Sarpedon, coman­
dantul unui contingent lician, care lupta alături
de troieni. Şi acest Sarpedon, pe care exista
tendinţa de a-1 identifica cu fratele lui Minos,
era considerat drept fiul lui Zeus şi al Laoda-
miei, ea însăşi fiica lui Bellerofon. Acest
Sarpedon a jucat un rol important în atacul
asupra taberei Aheilor şi în apărarea zidurilor
cetăţii. A fost însă ucis de Patroclu şi, în jurul
trupului său, a izbucnit o luptă crâncenă.
Dificultatea cronologică datorată confun­
dării lui Sarpedon cretanul cu Sarpedon care a
luat parte la războiul troian, i-a făcut pe
mitografi să diferenţieze cele două personaje.
Diodor a realizat chiar şi o genealogie: Sarpe­
don, fiul Europei, a ajuns în Licia. El a avut
un fiu, numit Evandru, care s-a căsătorit cu
fiica lui Belferofon, Deidamia (sau Lao-
damia). Din această căsătorie s-a născut cel
de-al doilea Sarpedon, nepotul celui dintâi,
care a luat parte la războiul troian.
* SATURN6. Saturn era un străvechi zeu
italic, care a fost identificat cu Cronos (v.
acest nume). Se credea că venise în Italia din
Grecia, în timpuri imemoriale, atunci când
Iupiter (adică Zeus) îl detronase si îl aruncase
din Olimp. El se instalase pe tap ito liu , pe
locul viitoarei Rome şi, acolo, construise un
sat fortificat, care purta, conform tradiţiei,
numele de Saturnia. Se spunea, de asemenea,
că fusese primit în acest loc de un zeu mai
vechi decât el, care fugise şi el tot din Grecia,
zeul lanus (v. acest nume)l Domnia a lui Sa­
turn în Latium (numit astfel, deoarece zeul se
ascunsese aici, latuerat), a fost foarte fericită.
A fost vremea Vârstei de Aur (v. acest nume).
Saturn a continuat opera de civilizare începută
de lanus şi i-a învăţat pe oameni, în special,
cum să cultive pământul. în acele vremuri,
populaţia Italiei era formată din Aborigeni (v.
acest nume), care îi datorau primele legi. Sa­
turn era reprezentat ca fiind înarmat cu o se­
ceră sau un cosor. I s-au atribuit inventarea,
sau cel puţin generalizarea cultivării şi tăierii
viţei de vie. Cu toate acestea, era considerat,
uneori, un zeu infernal.
Zilele consacrate lui Saturn erau numite
6 S a tu rn : DEN. HAL., I, 34; VIRG., Georg.. II, 538;
VI, 792; VIII, 319 şi urm.; 357 şi urm.; cf. SERV.,
ad loc.; Ov.} Fast., I, 235 şi urm.; P.LUT., Qu.
rom., 34.
 DICŢIONAR DE MITOLOGIE G R E C O -R O M A N Ă
Saturnalii. Ele încheiau luna decembrie şi
anul, fiind pline de serbări mai mult sau mài
puţin licenţioase, în timpul cărora clasele so­
ciale se amestecau între ele ori îşi inversau
locurile: sclavii porunceau stăpânilor şi aceştia
îi serveau la masă.
în epoca imperială, o dată cu începerea ro­
manizării Africii, Saturn îl întruchipa, nu nu­
mai pe Cronos, ci, în ţările africane, şi pe ma­
rele zeu cartaginez Baal.
S A T IR I1. (Zarveot.) Satirii, numiţi şi „Si­
leni“, erau demoni ai naturii, care făceau parte
din cortegiul lui Dionysos. Ei erau reprezen­
taţi în diferite feluri: uneori partea de jos era
un cal, iar cea de sus un om. Alteori, partea de
jos era un ţap. Şi într-un caz şi într-altul, erau
înzestraţi cu o ’coadă lungă şi groasă, foarte
stufoasă, asemănătoare cu cea a unui cal şi cu
un mădular bărbătesc mereu învârtoşat^ de
mărime supraomenească. Erau închipuiţi dan­
sând pe câmpie, bând împreună cu Dionysos
şi fugărind Menadele şi Nimfele, care se
opuneau mai mult sau mai puţin desfrâului lor.
Treptat s-a putut observa, în imaginile care-i
reprezentau, că trăsăturile de animale le fuse­
seră diminuate. Membrele inferioare au de­
venit omeneşti; aveau picioare şi nu copite;
doar coada a rămas ca o dovadă a vechii lor
înfăţişări.
Satirii, însoţitori ai zeilor, nu au avut decât
foarte rar un rol anume în legende. Marsias
era şi el tot un satir (v., de asemenea, Silen).
SA T IR IA 2. (ZarvpLa.) Satiria era fiica lui
Minos, regele Cretei. Ea a fost iubită de Po-
seidon, căruia îi născuse un fiu, Taras, eroul
care ar fi dat numele cetăţii Tarent. După ea
fusese numit un promontoriu apropiat de
această cetate, cunoscut sub numele de Capul
Satirion. De asemenea, uneori se considera că
ea era mama lui Italos (v. acest nume).
SA U RO S3. (Hzvpas'0 Sauros era un tâlhar
din Elida, care omora călătorii, până când a
fost ucis de Heracles. Numele său a rămas
legat de un anumit loc, în care se afla m or­
mântul său şi un sanctuar în cinstea lui Hera­
cles.
SCA M A N D RU 4. ( I ’fca/iai^Spos'.) Scaman-
dru era râul din câmpia Troiei. El era numit şi
Xante (Cel Roşu), fie datorită culorii apei sale,
fie pentru că undele sale coloraseră, după cum
se spunea, în roşu blana oilor care se scăldau
1 Satiri: Hymme ă Aphrod., 262; HÉS., ap. STRAB.,
X, 471; cf. PAUS., I, 23, 5 şi 6; cf. F. BROMMER,
. Satyroi, W urzbourg, 1937.
S a tiria : Scol. Bem la VIRG., Géorg., II, 197, si
PROBUS, ad loc.; SERV., la VIRG., En„ I, 533;
cf. PAUS., X, 10, 8. V. J. BÉRARD, Colonisation,
3 P- 187.
Sauros: PAUS., VI, 21, 3.
S cam an d ru : II., XXI, 131 si urm.; scol. la v. 1 si 2;
HÉS., Théog., 337 si urm.; DIOD. SIC., IV ,’ 75;
APD., Bibi., III, 12, i; ARISTOTE, Hist. an., 3, 13;
EL., Nat. An., VIII, 21; EUST., 1197, 49 si urm.
445
în el. Se mai povestea că zeiţa Afrodita, îna­
inte de a se supune judecăţii lui Paris, îsi
spălase părul tot în apele sale, pentru a -i <fa
reflexe aurii. Numele de Scamandru a fost
explicat prin legenda următoare: aflându-se în
Troada, pe Heracles l-a cuprins setea. El se
rugase lui Zeus, tatăl său, să îi arate un izvor.
Zeus a făcut să izvorască din pământ un mic
şuvoi de apă, pe care fiul său nu l-a considerat
suficient. Atunci Heracles a săpat în pământ
(„a săpa“ în greaca veche se spunea oKarmu) şi
a găsit o importantă sursă de apă, care a de­
venit locul din care izvora „Scamandru“.
în Iliada, Scamandru apărea drept un zeu,
fiul lui Zeus. E l a jucat un rol în lupta lui
Ahile cu troienii. Mâniat de faptul că primise
atâtea cadavre şi atâta sânge în apele sale,
Scamandru a încercat să ridice un obstacol în
faţa eroilor. Astfel, s-a revărsat şi a ameninţat
că-i va îneca, până când Hefaist’os l-a silit să
se retragă în albia sa şi să rămână neutru.
Scamandru, căsătorit cu Nimfa Idea, l-a
avut ca fiu pe Teucer, primul rege al Troadei
(v. tab. 7, p. ). Din acest motiv, el se află la
originea familiei regale din Troia.
SCAM AN DRIOS5. Au existat două per­
sonaje cu numele acesta.
1. Scamandrios era numele dat de Hec-
tor fiului său, de obicei cunoscut sub numele
de Astianax (v. acest nume).
2. Tot Scamandrios se numea şi un
Troian, fiul lui Strofios, care a fost ucis în
luptă de Menelaos.
SC H ED IO S6. (ZxeSios’.) Schedios era unul
dintre peţitorii Elenei. El a luat parte la răz­
boiul împotriva Troiei, în fruntea unui contin­
gent din Focida, la fel ca şi fratele său Epistro-
fos. Amândoi erau fiii lui Iftios (el însuşi fiul
lui Naubolos) şi ai Hippolitei. Schedios a fost
ucis de Hector.’ După ce războiul s-a încheiat,
contingentul din Focida, pe care îl comanda a
fost aruncat de furtună pe coasta italiană, unde
supravieţuitorii au întemeiat cetatea Temesa.
Urna cu cenuşa lui Schedios a fost adusă la
Anticira, în Focida.
SCH O EN EU 7. (Zxoivev.ir.) Trei personaje
au purtat numele acesta.
1. Un erou cu numele de Schoeneu era
tatăl Atalantei şi al lui Climenos. Era consi­
derat ca fiind b’eoţian, dar emigrase în Arca-
dia. în ambele ţări el dăduse numele său câte
unei cetăţi.
5 Scam andrios: 1) II., VI, 400 si urm.; v. Astyanax. 2)
. II., V, 49.
6 Schedios: HYG., Fab., 97; II., II, 517; XVII, 306; cf.
XV, 515; PAUS., X, 4, 2; 30, 8; 36, 10; APD.,
B ib i, III, 10, 8; LYC., Alex., 1067 si urm.; si
, TZET.. ad loc.; STRAB., IX, 3, 17, p. 425.
Schoeneu: X) APD., B ibi, I, 8, 2; TZET., la LYC.,
22; scol. la APOLL. RH„ Arg., I, 769; II, 1114; ET.
BYZ., s. v. Zxolkoi/'s; DIOD. SIC., IV, 34; HÉS., fr.
41 (Rz); scol. la EUR., Phén., 150; la THÉOCR.,
III, 40; HYG., Fab., 173; 185. 2) ANTON. LIB.,
Tr„ 7. 3) APD., B ib i, I, 9, 2.
446
2. U n alt Schoeneu, fiul lui Autonoos, a
fost transformat în pasăre (v. Acantis).
3. In ceea ce priveşte un Schoeneu, fiul
lui Atamas şi al lui Temisto, v. tab. 33.
S C IA P O Z I1. (ZnanoSes■.) Sciapozii, al
căror nume însemna, în greacă, „picioare de
umbră“, erau, după cum se spunea, un popor
din India sau chiar din Etiopia. Ei aveau pi­
cioarele atât de mari, încât vara când se cul­
cau, ridicau piciorul în aer şi se adăposteau în
felul acesta de soare, având drept umbrelă
propriul lor picior.
SC IR O N 2. (Zapwu.) Conform versiunii
obişnuite a legendei, Sciron era un Corintian,
fiul lui Pelops, sau chiar al lui Poseidon, care
se instalase pe teritoriul Megarei, într-un loc
numit Stâncile Scironiene, pe lângă care tre­
cea drumul de coastă. El îi silea pe călători
să-i spele picioarele şi în acest timp, îi
îmbrâncea în mare, unde o broască ţestoasă îi
făcea bucăţi. Tezeu, în timp ce se îndrepta de
la Trezen spre Atena, l-a ucis.
Istoricii din Megara, dimpotrivă, susţineau
că acestea nu erau decât minciuni, iar Sciron
era, de fapt, un erou binefăcător, care se înru­
dea cu cele mai bune familii din cetate. El se
căsătorise cu Chariclo, fiica lui Cicreu, care
era, la rândul său, fiul, lui Salamis şi al lui
Poseidon (v. Cicreu). în urma căsătoriei lui
Sciron cu Chariclo se născuse o fiică, Endeis,
care devenise soţia lui Eac şi mama lui Tela-
mon si a lui Peleu (v. tab. 30, p.). Tezeu nu
l-a r fi ucis când se întorcea la Atena, ci, odată
devenit rege, în timpul expediţiei duse pentru
cucerirea cetăţii Eleusis. O altă tradiţie sta­
bilea legături de rudenie între Tezeu şi Sciron,
fiindcă acesta din urmă trecea drept fiul lui
Canetos şi al Heniochei, fiica lui Pitteu, şi,
prin urmare, sora Etrei, care era mama lui
Tezeu. Deci, Tezeu şi Sciron erau veri pri­
mari. Se bănuia că tocmai pentru a se căi de
această crimă, Tezeu instituise, în onoarea lui
Sciron, Jocurile Istmice (v. şi Sinis).
în sfârşit, Sciron mai era prezentat drept
fiul regelui din Megara, Pilas. Bunicul său era
Cleson, iar străbunicul Lelex. El se căsătorise
cu una dintre fiicele regelui din Atena, Pan-
dion, când acesta fusese izgonit din cetatea sa
de fiii lui Metion. După moartea lui Pandion,
el intrase în conflict cu Nisos, unul dintre
cumnaţii săi, pentru că acesta obţinuse tronul
Megarei. Amândoi s-au încrezut în decizia lui
Eac, care a împărţit puterea între ei,
acordându-i domnia lui Nisos şi lui Sciron
conducerea armatei.
1 Sciapozi: PLIN., H. N„ VII, 2, 2, 23; HÉSYCH., s. v.;
Et. BYZ., s. v.; PHILOSTR., Vie d'Apollon.. III,
2 4 7 '
Sciron: APD., Ep„ I, 2; PLUT., Thés., 10; 25;
BACCHYL., XVII, 24 si urm.; DIOD. SIC., IV,
59, 4; PAUS., I, 44, 8; scol. la EUR., Hippol., 979;
Ov., Mét., VII, 443 si urm.; HYG., Fab., 38;
PAUS., I, 39, 6; II, 29, 9.
Pierre G R IM A L
SC IR O S . (Znpos'.) Legendele cunoşteau
două personaje cu numele de Sciros.
1. Un erou numit astfel era un
prezicător care mergea de la Dodona către
Eleusis, în timpul războiului dintre Eleusis şi
Atena, pe vremea lui Erehteu. El a fost ucis în
timpul luptei şi înmormântat pe drumul sacru
al cetăţii Eleusis, în locul numit Skiron.
2. Sciros era şi numele unui erou din
Salamina, care îi dăduse lui Tezeu marinari
iscusiţi şi în special pe pilotul său, Nausitoos,
atunci când acesta a plecat în Creta pentru a
omorî Minotaurul. Acest Sciros era destul de
greu deosebit de Sciron din Megara (v. art.
precedent).
SCILA CEU 4. (iKvXmevs•.) Scilaceu era un
lidian, însoţitorul lui Glaucos, care a luptat
împreună cu acesta alături de troieni. El a fost
rănit de Aiax Locrianul şi a rămas singurul
dintre toţi Lidienii care’ s-a întors acasă.
Atunci când s-a întors, toate femeile i-au
cerut veşti despre soţii lor. Scilaceu s-a văzut
nevoit să le mărturisească cum că aceştia au
pierit cu toţii. Mânioase, femeile l-au omorât
cu pietre, nu departe de sanctuarul lui Bellero-
fon. M ai târziu, la porunca lui Apollo,
Scilaceu a primit onoruri divine.
SCYLLA5. (Zkuăăt].) Scylla era numele a
două eroine diferite, care, uneori erau confun­
date de mitografi, dar tradiţia avea totuşi
tendinţa de a le diferenţia.
1. Prima era un monstru marin care
stătea la pândă în ţinutul Messinei (pe coasta
italiană); o femeie al cărei corp era, în partea
de jos, înconjurat de câini, şase animale feroce
care devorau tot ceea ce trecea prin faţa lor.
Atunci când corabia lui Ulise a trecut pe
lângă peştera în care monstrul stătea la pândă,
câinii s - ’a u repezit şi au mâncat şase din în­
soţitorii eroului: Stesios, Ormenios, Anhimos,
Ornitos, Sinopos si Amfinomos.
în Odiseea, Scylla era _considerată fiica
unei zeiţe, numite Crateis. în altă parte, tatăl
său era numit Trienos, sau chiar Forcis, zeul
marin. După alte genealogii, era fiica lui For-
bas şi a Hecatei, sau a acesteia şi a lui Forcis.
Ca majoritatea monştrilor mitologici, era
? Sciros: 1) PAUs., I, 36, 4. 2) PLUT., Thés., 17.
Scilaceu: QUINT. SM., X, 147 şi urm.
Scylla: 1) Odys., XII, 73 şi urm.; scol. la v. 257;
EUST., p. 1721, 8; LYC., Alex., 44 si urm.; 668 si
urm.; 738 şi urm.; TZET., la LYC., 45; PS. VIRG.,
Culex, 331 si urm.; Cirs, passim ; DICT. CRET.,
VI, 5; APOLL. RH., Arg., IV, 789 si urm.; 825 si
urm.; scol. la IV, 828; APD., Ep., VII, 20; HYG.,
Fab., 125; 199; Ov., Met., VII, 62 si urm.; XIII,
900 la XIV, 74; LACT. PLAC., la Ov., Métam.,
arg. la cântul XIV; SERV., la VIRG., Ecl., VI, 74;
En., III, 420. Cf. V. BÉRARD, Navig. d ’Ulyss. 2)
ESCH., Choéph., 613 şi urm.; PS. VIRG., Ciris,
passim; VIRG., Géorg., I, 404 si urm.; SERV., la
VIRG., E d ., VI, 74; Ov., Mét'., VIII, 6 si urm.;
APD., B ib i, III, 15, 8; PAUS., I, 19, 4; II, 34, 7;
TZET., la LYC., 650; scol. la EUR.. Hippol., 1200;
HYG., Fab., 198.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä 447

uneori considerată şi fiica lui Trifon şi a dintre cei trei copii care va putea întinde arcul
Echidnei, sau chiar a Lamiei. şi va aşeza centura aşa cum o făcea el, va con­
în ce priveşte condiţiile în care Scylla a de­ duce ţara. Ceilalţi trebuiau exilaţi. Ceea ce s-a
venit monstrul înfricoşător descris în Odiseea, şi întâmplat. Scites a fost singurul dintre cei
tradiţiile diferă, de asemenea. Ovidiu povestea trei copii care a îndeplinit aceste condiţii, iar
că Glaucos o iubea pe Scylla şi, datorită mama lui i-a acordat domnia, în timp ce fraţii
acesteia, refuzase dragostea Circei.’ Mânioasă, lui s-au exilat.
vrăjitoarea a vrut să se răzbune pe rivala sa şi O tradiţie consemnată de Diodor îl consi­
a amestecat ierburi magice în apa izvorului în dera pe Zeus tatăl lui Scites, în locul lui Hera­
care aceasta se scălda. Scylla s -a transformat cles.
imediat; partea de sus a corpului său a rămas
neschimbată, în timp ce, din pântecele ei, s-au SELEN E3. (ZeĂifurj.) Selene era personifi­
carea
născut şase câini înfricoşători. Se spunea, de Hiperion Lunii. Uneori ea trecea drept fiica lui
asemenea, că Poseidon se îndrăgostise de drept fiicăşi Titanului a Teiei (v. tab. 14, p. ), iar alteori
tânăra fată, iar Amfitrita geloasă, îi ceruse Era reprezentată ca Pallas, sau a lui Helios.
Circei să o transforme astfel. Ba mai mult, se o femeie tânără şi fru­
povestea că Scylla, îndrăgostită de Glaucos, moasă, care străbatea cerul într-un car de
argint tras de doi cai. Ea era vestită pentru
refuzase dragostea lui Poseidon, care o pedep­ iubirile şale: cu Zeus a avut o fiică, numită
sise în acest mod.
Uciderea Scyllei era atribuită uneori lui Pandia. în Arcadia, l-a avut ca iubit pe zeul
Heracles. Atunci când eroul traversa Italia Pan, care îi dăruise o cireadă de boi albi. Dar,
meridională, întorcându-se din ţinutul lui cel mai des, era prezentată drept iubita frumo­
sului păstor Endimion, căruia i-a r fi dăruit
Gerion, Scylla îi mâncase câţiva din boii pe cincizeci de fiice (v. Endimion). Uneori i se
care-i avea cu el. Drept urmare, Heracles s-a
luptat cu ea şi a om orât-o. Dar, Forcis, cu naştereaatribuia, de asemenea, în urma iubirii lor,
ajutorul unor făclii aprinse, prin diferite pro­ eroului Naxos (v. acest nume).
ceduri magice, a readus-o la viaţă pe fiica lui. SELIN O S4. (ZeĂivos'.) Selinos era un fiu al
2. Cealaltă Scylla era fiica regelui dinlui Poseidon, care domnea în ţinutul Eşialiei
Megara, Nisos. Atunci când Minos îi atacase (vechiul nume al Ahaiei). Cum Ion voise să
ţara, pentru a pedepsi uciderea lui Androgeu, pornească război împotriva lui, acesta i-a dat
Scylla s -a îndrăgostit de frumosul străin. Or, în căsătorie pe unica sa fiică, Helice. Ion i-a
Nisos era invincibil atâta timp cât îşi păstra o urmat astfel, la domnie (v. Ion).
şuviţă de păr de culoarea puipurei (unii vor- SEM A H O S5. (Zijjiaxof.) Era strămoşul fa­
fceau de o şuviţă de aur). Scylla pentru a-1 miliei ateniene a Semahizilor. Fiicele sale îl
ajuta pe iubitul ei să iasă învingător, a tăiat primiseră pe Dionysos cu multă ospitalitate şi,
şuviţa fatală, după ce Minos îi promisese că o în schimb, zeul le dăduse dreptul de a fi preo-
va lua de soţie, dacă ea îsi va trăda patria din tese ale cultului său, atât lor, cât şi fiicelor lor.
dragoste pentru el. Astfel, Minos a cucerit
Megara, dar, îngrozit de crima Scyllei, a SE M ELE6. (Ze/ieX-q.) în tradiţia tebană, Se-
legat-o pe aceasta la prora corăbiei sale şi a mele era fiica lui Cadmos şi a Harmoniei. Ea a
înecat-o. Din milă, zeii au transform at-o ’în- fost iubită de Zeus şi, în urma acestei iubiri,
tr-o pasăre, egreta (ciris). s -a născut Dionysos (tab. 3). Geloasă, Hera i-
a sugerat acesteia să-i ceară iubitului ei să
S C IF IO S 1. (ZtcixpLos'.) Scifios era numele apară în toată gloria sa. Zeus, care făcuse im ­
primului cal care a fost creat de Poseidon. prudenţa să-i promită orice, s-a apropiat de ea
Pentru ca acesta să se poată ivi, zeul a stropit cu trăsnetele sale. Bineînţeles că Seinele a
o piatră cu sperma sa, şi pământul fecundat a murit arsă. Surorile ei au lansat zvonul că ea
dat naştere lui Scifios, care, după cum se ar fi avut un iubit obişnuit, dar că s-a r fi lău­
spunea, a ajuns în Tesalia. dat că fusese în graţiile lui Zeus. Acela, pentru
SC IT E S 2. (ZKvdrjs".) Scites, eroul care a dat a o pedepsi, o trăsnise. Acea calomnie a avut
numele Sciţilor, era uneori considerat un fiu al asupra vinovatelor urmări fatale. Urmaşii lor
lui Heracles şi al unei fem ei-monstru, cu corp
de şarpe, identificată cu Eidna (v. acest nume). 3 Selene: Hymme hom. à Hermès, 100; EUR., Thén.,
El avea ca fraţi pe Agatirsos şi Gelonos. 175 si scol.; NONN., Dion., XLIV, 191; VIRG.,
Atunci când Heracles a plecat din Sciţia, Géorg., III, 391, si SERV., ad loc.; scol. la
Eidna l-a întrebat ce ar trebui să facă cu aceşti . APOLL. RH„ Arg., IV, 57; la THÉOCR., III, 49.
copii când vor deveni bărbaţi. Heracles i-a Z Selinos: ET. BYZ., s. v. ‘EUkti; PAUs., VII, 24, 5.
înmânat în momentul acela unul din cele două Sem ahos: ET. BYZ., 5. v. XTpaxtSai; EUSEB.,
arcuri pe care le avea şi centura de care era , Chron., 30.
agăţată o cupă de aur. Â mai adăugat că acela Semele: APD., B ib i, III, 4, 2 si urm.; 5, 3; Hym.
hom., 34, 21; HÉS., Théog., 940 si urm.; EUR.,
Bacch., 1 si urm.; 242 si urm.; 286 si urm.; DIOD.
Scifios: Scol. la PIND., Pyth., IV, 246; TZET., la SIC., IV, 2, 2 si urm.; 25, 4; V, 52, 2; PAUS., II,
LYC., 766; scol. la APOLL. RH., Arg., III, 1244; 3 1 ,2 ; III, 24, 3; IX, 5, 2; scol. la V II, XIV, 325; la
, LACT. PLAC., la STAT., Theb., IV, 43. PIND., Ol., II, 44; LUC., Dial, des Dieux, 9; Ov„
Scites: HDT, IV, 9 si 10; ET. BYZ., s. v. SoiScu; Met., III, 259 si urm.; HYG., Fab., 167; 179;
DIOD. SIC., II, 43.' LACT. PLAC., la STAT., Thèb., I, 12.
448 Pierre GRIMAL

au avut de suferit din această cauză. (v. Ac- a făcut câteva observaţii asupra modului în
teon, Ino, Penteu). care era condus atacul. Ea observase că
Mai târziu, după ce îşi obţinuse dreptul de a atacurile erau conduse către câmpie, dar agre­
fi zeu datorită faptelor sale eroice, Dionysos a sorii, ca şi apărătorii, neglijau citadela. Astfel,
coborât în Infern pentru a -si căuta mama (v. a luat ea însăşi comanda unui grup de soldaţi
Dionysos). Reînviată astfel, Semele a fost munteni şi, urcând pe falezele care apărau
chemată în cer, unde a purtat numele de locul, ea a surprins apărarea inamică. Cei
Tione. asediaţi au fost îngroziţi şi s-au predat. Ninos
O variantă laconiană referitoare la naşterea a rămas uimit de admiraţie faţă de curajul şi
lui Dionysos era următoarea: Dionysos fusese îndemânarea Semiramidei; bineînţeles că fru­
născut, în mod normal, de Semele, la Teba; museţea ei deosebită l-a făcut să îşi dorescă să
dar Cadmos îi pusese pe copil şi pe mama o aibă ca soţie. El i-a oferit în sclîimb lui On­
acestuia într-o ladă, aruncându-i în mare. nes pe propria sa fiică, Sosane. Onnes a re­
Lada fusese aruncată de valuri pe coasta La­ fuzat. Ninos l-a ameninţat că îi va scoate
comei, unde Semele, care murise între timp, a ochii, iar Onnes, de disperare, s-a spânzurat.
fost îngropată. Acolo, conform acestei tradiţii, Atunci, Nirios s-a căsătorit cu Semiramis fără
fusese zeul crescut. probleme. Aceasta i-a dăruit un fiu, numit
S E M IR A M IS 1. (Ze/iipa/ii?.) Legenda regi­ Ninias, şi, când regele a murit, Semiramis i-a
nei din Babilon, Semiramis (sau Semiramida), urmat la’tron.
a fost consemnată de Diodor din Sicilia. In Regina a început să ridice în cinstea lui N i­
Siria, la Ascalon, era venerată, după cum nos un mausoleu splendid, în câmpia Eu­
spune Diodor, o zeiţă care se credea că trăieşte fratului, chiar la Ninive. Apoi, a hotărât să
într-un lac învecinat cu cetatea. Această zeiţă, construiască o cetate în câmpia Babiloniei.
numită Derceto, avea chip de femeie, dar în Conturul noii cetăţi a fost trasat cu ajutorul
rest avea trup de peste. Afrodita, care avea unui cal de-a lungul fluviului. Incinta era
motive să se plângă de ea, i-a inspirat o dra­ lungă de 66 kilometri şi, pe ziduri, puteau să
goste violentă pentru un tânăr sirian, numit treacă alături, şase care de luptă cu atelajele
Caistru (v. acest nume), căruia îi dăruise o complete. Zidurile erau înalte de circa o sută
fiică. Dar după naşterea acesteia, Derceto, de de metri, dar unii istorici considerau că aveau
ruşine, abandonase copilul şi îl omorâse pe o înălţime mult mai mică. Existau două sute
tată. Ea însăsi se ascunsese în fondul propriu­ cincizeci de turnuri care apărau cetatea. Eu­
lui său lac. hîişte porumbei crescuseră, în mod fratul era travesat pe un pod lung de nouă sute
miraculos, copila, furând de la păstorii din de metri si mărginit de cheiuri mari, pe o dis­
apropiere laptele, apoi brânza atât de necesară tanţă de 30 de kilometri. La fiecare capăt de
hrămrii acesteia. în sfârşit, păstorii au pod, au fost ridicate două castele fortificate,
descoperit fetiţa, care era foarte frumoasă şi au reşedinţa reginei. Ea le-a unit printr-un tunel
dus-o baciului lor, care i-a dat numele de subteran ce trecea pe sub fluviu, care fusese
Semiramis, adică: „Cea care vine de la deturnat special din albia sa pentru acest lucru,
porumbei“, în limba siriană. în citadela unuia dintre aceste două castele,
Semiramis era o tânără fată atunci când un cel de la apus, regina a construit faimoasele
sfetnic al regelui, Onnes, fusese trimis să in­ sale grădini suspendate - deşi o altă tradiţe
specteze stânele de oi. El a văzut-o pe consemnează în mod diferit construcţia aces­
Semiramis, în casa baciului şi s-a îndrăgostit tor grădini celebre din Babilon. O regină a
de ea. A luat-o cu el la Ninive şi s -a căsătorit Asinei, care a trăit după Semiramis şi era
cu ea. Au avut doi copii: Hiapâte şi Hidaspe. orginarăsoţului
din Persia, ar fi fost cea care îi ceruse
ei să-i ofere imaginea „paradisului“,
Semiramis, care era foarte isteaţă, şi-a sfătuit
soţul atât de bine, încât acesta a reuşit în toate prin imitarea marilor parcuri din patria sa.
acţiunile sale. în acea vreme, regele Ninos, Diodor a descris aceste grădini. Ele au fost
care domnea atunci în Babilon, a întreprins o realizate prin suprapunerea unor terase pătrate,
expediţie împotriva Bactrianei. Dar, ştiind că sub forma unor gradene dintr-un amfiteatru.
atacul va fi unul dificil, a adunat o armată Fiecare dintre aceste terase era aşezată pe
extrem de numeroasă. Primul contact cu galerii boltite, construite din pietre cioplite,
duşmanii i-a fost potrivnic. Dar, în ciuda unei acoperite cu un strat groş de plumb, pe care
prime înfrângeri, el a reuşit să cucerească galerii, era pus pământ vegetal. în interiorul acestor
ţinutul datorită numărului mare de trupe pe ca nişte porticuri deschizându-se către
care le avea; doar cetatea Bactres, capitala o terasă, fuseseră amenajate apartamentele
ţinutului, i-a rezistat timp îndelungat. Onnes, regale. Un sistem de maşini hidraulice ridica
soţul Semiramidei, care însoţea armata şi se apa din fluviu pentru a asigura stropirea în­
plictisea, a chem at-o şi pe aceasta. Semiramis tregii grădini.
Semiramis a construit în continuare multe
cetăţii de-a lungul malurilor Eufratului şi
' Sem iram is: DIOD. SIC., II, 4 si urm.; 13 si urm.; Tigrului. Apoi, ea a plecat în fruntea unei
HDT„ I, 184; III, 155; HÉSYCH., s. v,,: LUC., armate considerabile pentru a ajunge în M e­
Déesse Syr., 14. Cf. R. DUSSAUD, Mèi. Radet, dia. în drum, ea a construit un mare parc în
1940, p. 131-136. R. HOLLAND, Konon über faţa muntelui Bagistan; apoi, un alt parc, în
Semiramis, Ph. Woch., 1924, p. 496-498.
 DICŢIONAR DE MITOLOGIE G R E C O -R O M A N Ă
jurul unei stânci ascuţite de formă curioasă, un
pic mai departe. Ea şi-a continuat drumul,
umplându-1 de lucrări de artă de toate felurile,
mai ales în cetatea Ecbatana, pe care a în-
zestrat-o cu fântâni. Pe seama lucrărilor sale
erau puse toate movilele de pământ şi toate
vechile drumuri, cărora nu li se mai puteau
explica altfel originile. Ea a parcurs astfel
întreaga Asie şi s -a dus apoi în Egipt pentru a
consulta oracolul lui Ammon. Oracolul, pe
care l-a întrebat când va muri, i-a răspuns că
nu se va mai număra printre cei vii atunci
când fiul ei Ninias va complota împotriva ei.
Ea a cucerit atunci Etiopia şi, obosită, s-a
întors în cetatea ei, Bactres, martora primelor
sale fapte. Dar s -a gândit atunci să cucerească
India. D e-a lungul mai multor ani, a făcut
pregătiri extraordinare. Ea a reuşit să treacă
râul Indus, dar armata sa a fost respinsă,
Semiramis a fost rănită şi a trebuit să fugă,
fără ca inamicul să mai îndrăznească a o ur­
mări dincolo de fluviu. La puţin timp după
aceea, fiul ei, Ninias, a complotat împotriva
ei, împreună cu eunucii din palat. Semiramis,
aducându-şi aminte ' atunci de oracolul lui
Ammon, a’ încredinţat imperiul tânărului său
fiu şi a dispărut. Se pretindea că fusese trans­
formată în porumbel şi dusă în cer pentru a fi
divinizată.
* SE R E ST U S1. Era unul dintre însoţitorii
lui Enea, comandantul unei corăbii troiene. El
fusese separat de Enea în timpul furtunii, dar i
se alăturase din nou, la Cartagina. A adus în
secret flota, la ordinul lui Enea, atunci când
acesta a vrut să o părăsească pe Didona. El a
apărat tabăra de la vărsarea Tibrului în absenţa
lui Enea, şi a luptat alături de acesta, mai
târziu, atunci când trebuia să despresoare
tabăra asediată de Tumus.
* SE R G E ST U S2. Era un troian, însoţitorul
lui Enea şi comandantul unei corăbii. Ca şi
Serestus, despărţit de Enea în timpul furtunii,
s-a întâlnit din nou cu el la Cartagina. în tim­
pul regatelor organizate în cinstea lui Anchise,
el a comandat nava Centaurul. A participat la
atacul final împotriva lui Tumus.
* SERV IU S3. Regele Servius Tullius era
cel de-al şaselea rege al Romei. Istoria dom­
niei sale este atât de plină de legende, încât era
considerată a fi una mitologică. Chiar şi naş­
terea sa era misterioasă. Se povestea că era
. fiul Larului vetrei, care se unise cu o sclavă în
casa lui Tarquinus cel Bătrân, sub înfăţişarea
unui falus apărut din cenuşă (v. Lares). O altă
versiune îl considera fiul postum al lui Servius
1 Serestus: VIRG., En., 1, 611; IV, 288; V, 487; IX,
171; 779; X, 541; XII, 549; 561; SERV., la VIRG.,
, En., X, 541.
Sergestus: VIRG., En., I, 510; IV, 288; V, 122; 155 şi
, urm.; 282 si unu.; XII, 561.
Servius: T. LIV., I, 39 si urm.; VARR., L. L„ V, 61;
ARNOB., Adu. G ent.’W, 18, p. 107 b; DEN. HAL.,
IV, 1 şi urm. V. G. DUMÉZIL, Servius et la Fortu­
ne, Paris, 1942.
449
Tullius, care domnea la Comiculum atunci
când cetatea fusese cucerită de Tarquinus şi de
romani. Mama lui era însărcinată cu el atunci
când Servius-tatăl a fost omorât, şi îl născuse
la Roma, unde fusese adusă ca prizonieră de
Tarquinus. într-o zi, în timp ce micul Servius
dormea, capul i-a fost înconjurat de flăcări.
Regina Tanaquil nu a lăsat să fie trezit copilul
şi nici să se stingă acea flacără. De fapt, atunci
când copilul s-a trezit, flacăra a dispărut de la
sine. Tanaquil a considerat fenomenul drept
un semn prevestitor de glorie, şi de atunci
încolo, ea şi soţul ei, Tarquinus, l-a u crescut
pe fiul prizonierei lor cu cea mai mare grijă.
Când a ajuns la vârsta bărbăţiei, Tarquinus i-a
dat-o în căsătorie chiar pe fiica lui. Şi l-a
desemnat oficial drept urmaşul său la tron.
Atunci când Tarquinus a fost asasinat de fiii
lui Ancus, Tanaquil a poruncit ca Servius să
fie învestit cu puterea fără probleme. Mai
târziu, Servius şi-a confirmat domnia printr-o
adevărata alegere populară.
SETEA4. (Zeraia.) Conform consemnării
lui Licofron, Setea era una dintre prizonierele
troiene care, în timpul călătoriei ce trebuia să
le ducă în Grecia, fuseseră aruncate, împreună
cu corăbiile stăpânilor lor, pe ţărmul Italiei
meridionale, în apropiere de locul în care
avea, mai târziu, să se ridice cetatea Sibaris.
Setea si-a convins însoţitoarele să dea foc
corăbiilor, pentru a nu mai putea ajunge nicio­
dată în Grecia, unde ar fi devenit sclavele
soţiilor legitime ale învingătorilor. Ceea ce
s-a şi întâmplat. Drept pedeapsă, grecii au
crucificat-o pe Setea în locul ce se va numi
Setaeon (v. Etilla si Romă).
Aceeaşi legendă povestea si despre alte
două troiene, fiicele lui Laomedon, Astiohe şi
Medesicaste.
SEV EH O R O S5. (Zeurixopos.) Sevehoros
era un rege legendar al Babilonului. Un oracol
îi prezisese că un fiu al fiicei sale îi va lua
tronul. Drept urmare, el o închisese pe aceasta
într-un turn, ceea ce nu a îm piedicat-o să aibă
un fiu. Paznicii turnului, tem ându-se pentru
vieţile lor, dacă regele ar fi venit şi ar fi
descoperit păţania, au aruncat copilul, imediat
după naştere’ de la înălţimea turnului. Un
vultur a prins copilul în cădere, înainte de a
atinge pământul, şi l-a dus într-o grădină
unde paznicul l-a adăpostit, l-a crescut şi i-a
dat numele de Gilgamos. Acest Gilgamos,
eroul Gilgamesh, a domnit mai târziu în
Babilon.
SFER O S6. (Zfaupos'.) Nume purtat, după
moartea sa, de Cillas, conducătorul carului de
luptă al lui Pelops, care fusese trecut în rândul
eroilor. El dăduse numele Insulei Sfera,
aproape de Trezen, şi în timp ce îi oferea un
4 Setea: LYC., Alex.,,1975; TZET., ad loc., şi 921; ET.
. BYZ., s. v. ZîiTat'oy.
B Sevehoros: EL., Hist. An., XII, 21.
Sferos: PAUS., II, 33, 1- V, 10, 7; v. Cillas.
450
sacrificiu nocturn, Etra fusese surprinsă de
Poseidon (v. Etra, Egeea şi Tezeu; v. şi Cil-
las).
SFIN X 1. (Z<pLyţ.) Monstru feminin, căruia i
se atribuia chipul unei femei, cu pieptul, la­
bele şi coada de leu, dar care avea anpi, ca o
pasăre de pradă. Sfinxul era legat mai ales de
legenda lui Oedip şi de ciclul eroic teban. Sub
această înfăţişare apărea deja în Teogonia lui
Hesiod. Ea trecea uneori drept fiul Eidnei şi al
lui Ortros, câinele lui Gerion. Era, în acest
caz, fratele leului din Nemeea. D ar se mai
spunea şi că tatăl ei era monstrul Tifon (v.
acest nume). O tradiţie mai bizară era cea care
considera Sfinxul drept fiica naturală a lui
Laios, regele cetăţii Teba, sau chiar a
Beoţianului Ucalegon.
Acest monstru fusese trimis de Hera îm­
potriva cetăţii Teba, ca pedeapsă pentru crima
comisă de Laios, care îl iubise pe fiul lui
Pelops, Chrysippos, cu o dragoste vinovată (v.
Chrysippos şi Laios). El se stabilise pe un
munte situat la vest de Teba şi aflat în
vecinătatea imediată a cetăţii. Acolo, devasta
ţara, devorând oamenii care treceau prin apro­
pierea sa. Şi mai ales, el născocea enigme
pentru trecă’t ori, la care aceştia nu găseau re­
zolvare. Apoi, îi omora. Oedip a fost singurul
care a reuşit sâ-i răspundă. Disperat, monstrul
s-a aruncat din vârful unei stânci şi a murit.
Se mai susţinea, de asemenea, că’ Oedip îl
străpunsese cu lancea (v. Oedip).
SIBA R IS2. (Zvpapis'.) Legendele cunoşteau
cel puţin trei personaje cu acest nume.
1. Sibaris era numele unui monstru fe­
minin din Focida, numit şi Lamia (v. Alcione).
Pe locul unde a fost ucis’monstrul, a ţâşnit un
izvor dintr-o stâncă, şi acest izvor a primit
numele de Sibaris. Tot acest nume l-au dat
colonii Locrieni cetăţii pe care au întem eiat-o
în Italia meridională.
2. Sibaris era, de asemenea, si un însoţi­
tor al lui Enea, un Troian, care a fost ucis de
Tumus.
3. Acelaşi nume reapărea într-o legendă
frigiană, conform căreia Sibaris era tatăl unei
tinere fete, numite Alia, care se unise cu un
monstru într-o dumbravă sacră a zeiţei Arte-
mis. Din această împreunare s-a născut nea­
mul „Ofiogenilor“, adică „Fiii Şarpelui“, care
locuiau în regiunea Parion, din Hellespont.
Membrii acestui popor vindecau muşcăturile
de şerpi prin incantaţii. Se povestea, de ase­
menea, că strămoşul Ofiogenilor fusese un
şarpe transformat în om.
1 Sfinx: HÉS., Théog., 326 si urm., si scol. ad loc.;
APD., B ibi, III, 5, 8; SOPH., Oed.'R., 391 şi urm.;
EUR., Phén., 45 si urm.; scol. la 26; 45; 1760;
DIOD. SIC., IV, 63; PAUS., IX, 26, 2 şi urm.;
HUG., Fab., 67; SÉN., Oed,, 92 si urm.; ATHÉN.,
X, p. 456 b; TZET., la LYC., 7; M. DELCOURT,
„ Oedipe, p. 104 si urm.
Sibaris: 1) ANTON. LIB., Tr., 8. V. Alcynée. 2)
VIRG., EN„ XII, 363. 3) EL., Nat. An., XII, 35; cf.
STRAB., XIII, 588.
Pierre G R IM A L
SIBILLA . (ZtfiuÂĂjj.) Sibilla era, în esenţă,
numele unei preotese însărcinate să facă
cunoscute oracolele lui Apollo. Exista un
mare număr de legende referitoare la Sibilla
sau Sibille. Conform anumitor tradiţii, prima
Sibilla era o tânără fată, fiica Troianului Dar-
danos şi a lui Neso, ea însăşi fiica lui Teucer.
Dăruită cu harul profeţiei, ea avea o mare
faimă de prezicătoare, si astfel, numele de
Sibilla a fost dat, m general, tuturor
prezicătoarelor.
O altă tradiţie susţinea că prima dintre toate
Sibillele nu fusese această troiană, ci o fiică a
lui Zeus şi a Lamiei (fiica lui Poseidon), care a
fost numită Sibilla de către libieni, şi care
făcea cunoscute, în .vremea ei, oracole. Cea
de-a doua Sibilla a fost Herofila (v. acest
nume). Ea era originară din Marpessos, în
Troada, şi era fiica unei Nimfe şi a unui
muritor. Ea se născuse înaintea războiului
troian şi prezisese că Troada va fi distrusă din
cauza unei femei născute în Sparta (Elena). La
Delos, exista un imn pe care ea îl compusese
în onoarea lui Apollo şi în care se considera
„soţia legitimă“ a Zeului, dar şi „fiica“ lui.
Această Sibilla şi-a petrecut cea mai mare a
vieţii în Insula Samos, dar a ajuns şi în Claros,
în Delos şi la Delfî. Ea purta cu ea’o piatră, pe
care urca pentru a-şi spune profeţiile. A murit
în Troada, dar piatră se afla la Delfi, unde încă
se mai găsea şi era arătată călătorilor în vre­
mea lui Pausariias.
Cea mai vestită dintre Sibillele greceşti era
cea din Eritreea, în Lidia. Tatăl său se numea
Teodoros, iar mama ei era o Nimfă. Se năs­
cuse într-o peşteră de pe Muntele Coricos.
Imediat după naştere, ea a crescut brusc şi a
început să facă profeţii în versuri. Deşi tânără,
ea a fost consacrată de părinţii săi împotriva
voinţei sale, în templul lui Apollo. A prezis că
va fi ucisă de o săgeată a zeului. Se spunea că
a trăit nouă vieţi de om, fiecare de câte 110
ani.
O tradiţie considera că Sibilla din Eritreea
ar fi fost una şi aceeaşi cu Sibilla din Cumes,
în Campania, care a jucat un rol important în
legendele romane. Această Sibilla italiană era
numită atât Amaltea, cât şi Demofile, sau
chiar Herofile. Ea dădea’ oracole într-o
peşteră. Apollo i-a permis să trăiască atâţia
ani câte fire de nisip putea să ţină în mână, dar
cu condiţia ca ea să nu se întoarcă niciodată în
Sibilla: Hist. Gr. Frag., III, p. 598, 64; CLEM.
ALEX., Str.. I, 108; VARR., ap. LACT., Inst..
Div.. I, 6; PAUS., X, 12, 1 si urm.; SUID., s. v.;
HERMIAS., la PLAT., Phaedr., 224 b; EUSEB.,
Or. ad sanct., 18; PS. ARIST., D e Mirab., 1158;
SERV., la VIRG., En„ III, 441 si, urm.; VI, 321;
VIRG., En., VI, 10 si urm.; PETR., Sat., 48;
AMPELIUS, VIII, 16;'DEN. HAL., IV, 62; Ov.,
Met., XIV, 130 si urm. Cf. S. REINACH, in
Cultes,, Myth, et Rel., III, p. 311-321; W.
HOFMANN, Wandel und Herkunft der Sibull.
Bücher in Rom, Diss. LEipzig, 1933; C. BONNER,
in Met. K. Lake, Londres, 1937, p. 1-8.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
Eritreea. Din acest motiv, se stabilise la Cu-
mes. D ar Eritreenii i-au trimis, din greşeală, o
scrisoare al cărei sigiliu era fâcut din argilă
din ţara sa, şi văzând acea părticică din ţara sa,
ea a murit. De asemenea, se povestea că,
cerându-i viaţă lungă lui Apollo, care o iubea,
şi care îi promisese că îi va îndeplini prima
dorinţă pe care o va formula, ea a uitat să-i
ceară în acelaşi timp şi tinereţea. Zeul i-a
oferit-o, în schimbul virginităţii. Ea a refuzat.
Astfel, pe măsură ce îmbătrânea, ea devenea
din ce în ce mai mică si mai uscată. Astfel
încât, în cele din urm i, ea semăna cu un
greiere şi a fost agăţată, într-o colivie, precum
o pasăre, în templul lui Apollo, la Cumes.
Copiii o întrebau: „Sibilla, ce doreşti ?“ şi ea
răspundea, plictisită de viaţă: „feoresc să
mor.“
Această Sibilla de la Cumes era cea care,
după cum se spunea, venise la Roma în timpul
domniei lui Tarquinus cel Trufaş şi adusese
culegeri de oracole, în număr de’ nouă. Ea a
vrut să i le vândă regelui, dar Tarquinus a
considerat preţul prea mare. După „fiecare
refuz, Sibilla ardea câte trei dintre ele. într-un
final, Tarquinus le-a cumpărat pe ultimele trei
si le -a pus în templul lui lupiter Capitolinul.
După ce „şi-a îndeplinit misiunea, Sibilla a
dispărut. în timpul Republicii şi până în epoca
lui Augustus, aceste „cărţi sibilline“ au avut o
mare influenţă asupra religiei romane. Erau
consultate în caz de nenorocire, de minuni sau
de evenimente extraordinare. Aici se găseau şi
sfaturi de natură religioasă: introducerea unui
nou cult, sacrificiul ispăşitor etc, menite a face
faţă unor situaţii neprevăzute. Magistraţi spe­
ciali erau însărcinaţi cu păstrarea şi consul­
tarea acestor cărţi.
în Eneida, Vergiliu o consideră pe Sibilla
de la Cumes drept călăuza lui Enea atunci
când acesta a coborât în Infern.
în Insula Samos a existat o altă Sibilla, mai
puţin cunoscută. Ea se numea Fito. Pentru
Sibilla ebraică, v. Sabbe.
S IC A N O S 1. (XiKavos'.) Sicanos era cel care
dăduse numele populaţiei siciliene a Sicanilor.
Era considerat drept fiul lui Briareu şi unul din
fraţii Etnei. El ar fi avut trei fii: Ciclop, Anti-
fates şi Polifem.
S IC E L O S 2. (Z'i/ceĂos'.) Sicelos era regele
care a dat numele Siculilor, populaţia care a
trecut prin Italia meridională în Sicilia, unde
i-a împins pe Sicani în părţile occidentale ale
insulei. Conform lui Denis din Halicamas,
Sicelos era originar din Roma, de unde fusese
izgonit. El se refugiase la regele Morges (v.
acest nume), care îi urmase la tron regelui
Italos. Sicelos primise de la Morges o parte
din regatul acestuia, locuitorii luând de atunci
1 Sicanos: SOLIN., V, 7; ISID., Or., 14, 6, 32; ET.
, BYZ., i. v. TpivaKpta; scol. la THÉOCR., I, 65.
1 Sicelos: DEN. HAL., I, 22; ISID., Or., XIV, 6, 32;
SOLIN, V, 7, p. 49; SERV., la VIRG., En„ VIII,
328. V. J. BÉRARD, Colonisation, p. 467.
451
numele de Siculi. Uneori, acest Sicelos era
considerat drept fiul lui Italos, sau chiar unul
din fiii lui Poseidon.
S IC E U 3. (ZuKevs\) Siceu era (conform unei
tradiţii locale şi probabil târzii) unul dintre
Titani, care o salvase pe mama sa, Gaia, ur­
mărită de Zeus, scoţându-i acesteia în cale un
smochin, sub care ea îşi găsise adăpost (de
fapt, se considera că smochinul îi apăra pe
oameni împotriva trăsnetului).
S IC H E U 4. (Ziryxaios- sau Zvxolos'.) în cea
mai veche tradiţie, soţul reginei Didona purta
numele de Sicharbas (v. Didona), dar,
începând cu Eneida, numele de Sicharbas a
fost înlocuit cu cel de Sicheu. Sicheu era un
prinţ fenician, care fijsese condamnat la
moarte de Pigmalion, fratele Didonei şi regele
Tirului, ce dorea să pună mâna pe comorile
acestuia. Crima avusese loc, conform
tradiţiilor, în timpul unei vânători, sau al unui
sacrificiu. Pigmalion lăsase cadavrul fârS să-l
îngroape şi, pentru o perioadă de timp, Didona
nu a aflat ce se întâmplase. D ar Sicheu i-a
apărut în vis soţiei sale şi i-a dezvăluit com­
plotul. El a sfatuit-o să fugă si, pentru aceasta,
i-a dezvăluit locul unde îşi îngropase o parte
din aur. Despre fuga Didonei, v. acest nume.
La Cartagina, Didona îi ridicase un sanc­
tuar lui Sicheu în mijlocul palatului ei şi îi
păstra cu multă credinţă amintirea. Doar Enea,
datorită voinţei mamei sale, Venus, a putut
să-i obţină favorurile. Datorită remuşcărilor
provocate de infidelitatea pe care o comisese
faţă de amintirea lui Sicheu, Didona s-a
sinucis, atunci când Enea a plecat. în Infern,
ea şi-a reîntâlnit soţul.
t> altă tradiţie, independentă de Eneida, îl
prezenta pe Sicheu nu ca soţul Didonei, ci al
Annei, sora acesteia.
SICIN N O S5. (ZIkÎwos -.) Sicinnos era nu­
mele unui Cretan, sau chiar al unui barbar,
care ar fi fost inventatorul dansului special al
Satirilor, numit Sicinnis. Această invenţie era
uneori atribuită şi unei Nimfe frigiene numite
Sicinnis, însoţitoare a Cibelei.
S IC IO N 6. ( Z ikvoji '.) Sicion era cel de-al
doilea întemeietor si cel care dăduse numele
cetăţii Sicion din Peloponez. Această cetate
fusese întemeiată de Egialeu, un rege „autoh­
ton“, ai cărui descendenţi se menţinuseră la
putere, în linie directă, până la Lamedon (tab.
22). Existau mai multe tradiţii referitoare la
3 Siceu: ATHEN., III, 78 b; ET. BYZ., s. v.; EUST., la
VOdys., XXIV, p. 1964.
Sicheu: VIRG., En„ I, 343 si urm., IV, 457 si urm.;
VI, 474 si urm.; Ov., Her'., VII, 97; SIL. IT AL., I,
81; VIII,’ 123; APPIEN, Punica, 1; MAL., Chron.,
VI, 68; AUST., la DEN. PERIEG., şi scol., la
acelaşi, Georg., gr. min., ed. Müller, II, p. 193 si
195. ’
s Sicinnos: DEN. HAL., VII, 72; ATHEN., XIV, 630
. b; cf. EUST., la HOM., 1078, 22.
0 Sicion: PAUS., II, 1, 1; 6, 5 si 6; cf. 7, 1; VII, 1, 1.
 452
genealogia lui Sicion. Uneori era considerat
drept un fiu al lui Maraton şi un frate al lui
Corintos (v. Maraton). Cel mai des era socotit
drept fiul lui Metion şi nepotul regelui Atenei,
Erehteu. Era, în acest caz, fratele lui Dedal.
Regele Lamedon l-a chemat ca aliat împotriva
duşmanilor săi din cetatea Argos, Arhandros
si ’A rhiteles. Acesta i-a dat în căsătorie pe
fiica sa Zeuxippe, cu care Sicion a avut o
fiică, Htonofile.
SID E 1. (Z i S tj.) Side, cuvânt care, în limba
greacă, era una din denumirile rodiei, era şi
numele mai multor eroine, cel puţin cinci:
1. Soţia lui Belos şi, prin urmare, mama
lui Egiptos şi a lui Danaos, conform unei
tradiţii (cel mai adesea, soţia lui Belos era
numită Anhinoe; tab. 3); această Side a dat
numele său cetăţii Sidon din Fenicia.
2. Apoi, una dintre fiicele lui Danaos,
cea care dăduse numele micuţei cetăţi Side din
Peloponez, la nord de Capul Maieu.
3. O alta, era o eromă asiatică, fiica ero­
ului Tauros, şi soţia lui Cimolos. Ea a dat
numele său cetăţii Side din Pamfilia.
4. Conform unei legende consemnate de
Apollodor, Orion s-a căsătorit cu o femeie
numită Side, care a fost aruncată în Infern de
Hera, pentru că îndrăznise să rivalizeze în
frumuseţe cu zeiţa (v. Orion).
5. în sfârşit, se cunoştea o altă Side, o
tânără fată, care) pentru a scăpa de insistenţele
tatălui ei, s-a sinucis pe mormântul propriei
sale mame. Din sângele ei, zeii au făcut să
crească un rodiu. Tatăl a fost transformat în
gaie; această pasăre se spunea că nu se aşeza
niciodată pe un rodiu.
S ID E R O 2. (2'tSrjpaj.) Sidero era cea de-a
doua soţie a lui Salmoneus şi mama vitregă a
lui Tiro. Fiind o femeie aspră şi cicălitoare, ea
a chinuit-o mult pe Tiro. Mai târziu, a fost
ucisă de Pelias, unul din cei doi fii ai lui Tiro,
în sanctuarul Herei.
SILEN 3. (Z lătji' os'.) Silen era un nume ge­
neric al Satirilor ajunşi la bătrâneţe. Dar era şi
numele unui personaj despre care se spunea că
îl crescuse pe Dionysos. Tradiţiile referitoare
la genealogia sa erau foarte diferite. Era con­
siderat drept fiul lui Pan, sau al lui Hermes şi
al unei Nimfe, ba chiar se susţinea că se năs­
cuse din picăturile de sânge ale lui Uranus,
când a fost mutilat de Cronos (v. Uranus).
Acest Silen era de o mare înţelepciune, pe
care nu o făcea cunoscută oamenilor decât
dacă era silit. Astfel el a fost prins, odată, de
regele Midas (v. acest nume), căruia i-a spus
1 Side: 1) Hist. Gr. Fr„ IV, 544. 2) PAUS., III, 22, 11.
3) ET. BYZ., s. v. 4) APD., B ibi, I, 4, 3. 5) Poet.
. Buc. et Didact. (Didot), p. 109.
Sidero: APD., B ib i, I, 9, 8; cf. TZET., la LYC., 175;
DIOD. SIC., IV, 68; EUST., la GOM., 158, 24;
„ 1940,57.
Silen: APD., B ib i, II, 5, 4; HDT., VIII, 138; VIRG.,
E el, VI; şi SERV., ad loc., v, 13; CLfiM. ALEX.,
Protr., 24, v. Midas.
Pierre G R IM A L
cuvinte înţelepte. Vergiliu îşi închipuia, în
acelaşi fel, în Egloga a V I-a,’că nişte păstori
l-ar fi constrâns pe Silen să cânte.
Lui Silen i se atribuia paternitatea Centau­
rului Folos, care fusese născut de o Nimfă a
frasinilor. De asemenea, alte legende îl con­
siderau tatăl iui Apollo Nomios, Apollo păsto­
rul arcadian.
Silen era foarte urât, cu nasul turtit, cu
buzele groase şi cu o privire de taur. El avea
un pântec foarte mare şi, de obicei, era în­
făţişat călare pe un măgar, pe care se ţinea cu
mare greutate, atât era de beat.
SILEU 4. (ZvĂevs'.) Sileu era un personaj 'ce
aparţinea ciclului eroic al lui Heracles. în timp
ce Heracles era sclavul Omfalei, eroul a înde­
plinit câteva munci, printre care figura şi
pedepsirea lui Sileu. Acesta era un podgorean,
care oprea trecătorii şi îi forţa să îi lucreze via,
înainte de a -i ucide.’ Heracles a intrat în ser­
viciul său şi, în loc să-i lucreze via, a sm uls-o
din rădăcini, dedându-se la tot felul de excese.
După care, l-a omorât pe Sileu cu o lovitură
de săpăligă. Potrivit unei tradiţii, Sileu avea
un frate, numit Diceos („Cel Drept“), al cărui
caracter se potrivea cu numele şi contrasta cu
cel al fratelui său. Amândoi erau fiii lui Posei-
don şi locuiau în Tesalia, pe Muntele Pelion.
După ce l-a ucis pe Sileu, Heracles a fost
găzduit de Diceos şi acolo a văzut-o pe fiica
lui Sileu, care fusese crescută de unchiul ei.
Heracles; îndrăgostindu-se de ea, a luat-o de
soţie; el a plecat pentru câtva timp, şi tânăra
femeie, neputând suporta absenţa celui pe
care-1 iubea, a murit. Atunci când s-a întors,
aşa cum promisese, Heracles, disperat, a vrut
să se arunce pe rugul funerar al soţiei sale.
S-au făcut toate eforturile pentru a-1
împiedica.
Regiunea în care locuia Sileu era uneori
considerată ca fiind Lidia, alteori Aulis, Ter-
mopile, sau chiar Muntele Pelion, din Tesalia
(v. Heracles).
A existat o tradiţie conform căreia Hercales
fusese vândut ca sclav lui Sileu, şi nu Omfalei,
pentru a plăti astfel uciderea lui Ifitos (v.
Heracles).
SIL L O S5. (ZiĂĂos'.) Sillos era un nepot al
lui Nestor, prin tatăl său, Trasimedes. El însuşi
l-a avut ca fiu pe Alcmeon. în momentul când
Peloponezul a fost invadat de Heraclizi, el a
fugit în Attica, unde fiul său a devenit
strămoşul familiei nobiliare ateniene al
Alcmeonizilor. Acest Alcmeon trebuie să fie
diferit de un alt Alcmeon, mai vestit, fiul lui
Amfiaraos.
4 Sileu: APD., B ibi, II, 6, 3; DIOD. SIC., IV, 31;
PHILON, Quod omnis probus liber sit., 101;
TZET., Chil., II, 439 şi urm.; CONON, Narr., 17;
EUR., Dr. sat. pierd., v. NAUKC, Tr. gr. fr„ 2‘ ed.,
5 P- 575.
Sillos: PAUS., II, 18, 8.
 D IC Ţ IO N A R DE M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N À 453

*SILVAN . Silvan era o divinitate romană SIM E . (Zufirj.) Fiica lui Ialisos (v. acest
care domnea peste crânguri sau dumbrăvi nume) şi a lui Dotis, ea a fost răpită de Glau-
(silvae). El era destul de greu de deosebit de cos, fiul lui Antedon si al Halcionei. Glaucos
Faunus, şi, în panteonul roman elenizat, a fost ocupase Insula Sime (astăzi Simi), dintre Ro­
identificat repede cu Pan. Era înfăţişat cu dos şi Peninsula Cnide, şi îi dăduse numele
trăsăturile unui bătrânel, dar în realitate era soţiei sale. înainte, insula purtase, succesiv,
înzestrat cu forţa unui om tânăr. Cultul său era numele de Metapontis şi Egle. Sime a avut cu
legat de cel al lui Heracles şi, de asemenea, de Poseidon un fiu, numit Htonios.
cel al Larilor domestici. Un simplu „numen“,
Silvan nu avea mituri proprii bine definite. El SIM O IS4. (ZifioeiS".) Simois era un râu din
trăia în mod obişnuit în dumbrăvi sacre, în câmpia troiană. Ca toate râurile, era consi­
spatele cetăţilor sau chiar în plin câmp. derat, de Hesiod, drept fiul lui Oceanos şi al
I se atribuie o minune, în timpul expulzării lui Tethys. El a jucat un rol în Iliada, unde
Tarquinilor. Armatele etruscă şi romană se zeul-râu Scamandru l-a chemat în ajutor pen­
înfruntaseră în luptă şi, atât de o parte cât şi de tru a-1 respinge pe Ahile şi a opri masacrarea
cealaltă, masacrul a ’ fost atât de mare, încât troienilor (v. Ahile şi Scamandru).
rezultatul luptei rămăsese indecis. Noaptea, Simois a avut’ două fiice: Astiohe şi
s -a auzit o voce divină care îi proclama victo­ Hieromneme. Prima era soţia lui Erihtonios, şi
rioşi pe romani, pentru că aceştia pierduseră mama lui Tros; cea de-a doua era soţia lui
cu un om mai puţin decât adversarii lor. Assaracos şi mama lui Capis (tab. 7).
Etruscii, speriindu-se, au dat bir cu fugiţii, SINIS5. ( I m ? ) Sinis era unul dintre tâl­
lăsându-şi tabăra în mâinile romanilor. Dar, harii ucişi de Tezeu de-a lungul istmului
socotirea’numărului de morţi odată făcută, s-a Corint, atunci când mergea către Atena (v.
observat că vocea misterioasă - care nu era Tezeu). El trecea drept fiul lui Poseidon, fiind
alta decât cea a lui Silvan - spusese adevărul un Gigant înzestrat cu o forţă impresionantă.
(v. o legendă similară la Aius Locutius). Era supranumit: „cel care îndoaie doi pini“,
*SILV IU S2. Silvius, al cărui nume pentru că avea obiceiul de a îndoi pini, între
aminteşte de cel al pădurii (în latină, silvă), care lega un om; apoi, dădea drumul arborilor,
era un fiu al lui Enea şi al Laviniei, şi fratele care se îndreptau brusc şi îl rupeau în bucăţi
vitreg al lui Ascaniu. In ceea ce ’priveşte pe nefericit. Conform altei tradiţii, el obliga
condiţiile în care s-a născut v. Lavinia. Acest călătorii, pe care-i putea prinde, să îndoaie un
Silvius a dat numele său tuturor regilor care au pin împreună cu el; apoi, dădea drumul ar­
domnit în Alba. Ascaniu i-a cedat mai întâi borelui, care ridica cu putere omul şi-l arunca
locul la conducerea cetăţii Lavinium, şi, pen­ departe, izbindu-1 de pământ, unde se
tru a nu-i umbri realizările, a plecat să fon­ zdrobea.
deze cetatea Alba Longa. Atunci când a murit, Uneori, se susţinea că Tezeu nu îl pedep­
după treizeci de ani de domnie, Ascaniu i-a sise pe acest tâlhar atunci când a sosit la
lăsat domnia Albei tot lui Silvius. Acesta a Atena, ci mult după aceea, atunci când urcase
domnit el însuşi timp de douăzeci de ani, iar, pe tronul Atenei. Şi în cinstea lui Sinis insti­
la moarte, şi—a lăsat regatul fiului său, numit tuise Jocurile Istmice, considerate drept
Enea, ca şi bunicul său. jocurile funebre ale acestuia (v. o versiune
Regii din dinastia sa, care au domnit, din similară, referitoare la Sciron).
tată în fiu, după acest al doilea Enea, erau Acest Sinis avea o fiică, numită Perigoune.
următorii: Latmus, Alba, Capetus, Capis, Atunci când Tezeu i-a omorât tatăl, aceasta
Calpetus, Tiberinus, Agrippa, Allades, s-a ascuns într-o plantaţie de sparanghel.
Aventinus, Procas, Amulius şi Numitor, sub Apoi, ea s-a unit cu eroul şi i-a făcut un fiu,
domnia căruia a fost întemeiată Roma. Melanippos (v. acest nume). Acest Melanip-
Alte tradiţii, în loc să—1 considere pe Silvius pos a avut, la rândul său, un fiu, Ioxos, ai cărui
fiul postum al lui Enea şi al Laviniei, l-au descendenţi cinsteau în mod deosebit
înfăţişat ca fiul lui Ascaniu, el însuşi fiul lui sparanghelul, ai căror urmaşi aveau un cult
Enea ’şi al Laviniei. în sfârşit, el era uneori deosebit pentru aceasta, pentru că strămoaşa
considerat drept fiul lui Enea şi al Silviei, lor îşi datora viaţa acestei plante.
soţia lui Latinus, căsătorită cu’ Enea după
moartea acestuia.
3 Sime: ATHÉN, VII, 297 b si urm.; EU ST., la Vil., p.
, 518 si 671; ET. BY Z.,s. v.; DIOD. SIC., V, 53.
1 Silvan: CATON, De Agr. Cult., 83; VIRG., Ecl„ II, Simois: II., V, 777; XII, 19 si urm.; XXI, 305 şi urm.;
24 si urm.; Géorg., I, 20; En., VIII, 597 si urm.; HÉS., Thèog., 342 si urm.; VIRG., En., I, 100 şi
Ov.; Mét„ XIV, 639 si urm.; PLUT., Publ., 9; LIV., . urm.; APD., B ibi, III, 12, 2; TZET., la LYC., 29.
2 M > 7 -
5 Sinis: PLUT., Thés., 8, 2; cf. 25, 4; BACCH., XVII,
Silvius: DEN. HAL., I, 70; VIRG., En., VI, 760, si 19 şi urm.; DIOD. SIC., IV, 59; APD., B ibi, III,
SERV., ad loc.; Ov„ Fast., IV, 41 ; Mét„ XIV, 610; 16, 2; PAUS., II, 1, 4; Ov., Mét., VII, 440 şi urm.;
De Orig. Gent, Rom., XVI, 17, 4 si urm.; GELL., PS. Ov., Ibis., 403 şi urm.; HYG., Fab., 38; Chron.
N. A., II, 16, 3; LIV., I, 3, 6 şi urm.'; DION CASS., de Păros, 35 si urrri,; scol. la PIND., Isthm., arg., p.
fr. 3, 7 şi urm. 514 (Boeckh).
454
S I N O N 1 . (Zlpcdv.) Sinon era spionul pe care
grecii îl lăsaseră la Troia, atunci când s-au
prefăcut că pleacă cu toată flota şi că renunţă
la asediu. Sinon trebuia să-i avertizeze despre
momentul în care troienii vor introduce calul
de lemn în cetate.
Genealogia lui Sinon îl considera drept
rudă cu Ulise. Era fiul lui Esimos, fratele Ati-
cleei, mama lui Ulise. Ulise şi Sinon erau, prin
urmare, veri primari. Ei îl’ aveau ca bunic
comun pe vicleanul Autolicos (tab. 39, p.).
Vicleşugul lui Sinon a fost consemnat pe înde­
lete de Vergiliu în cartea a doua a Eneidei.
Pierzându-şi speranţa de a mai putea captura
Troia prin forţă, grecii s-au gândit să con­
struiască un cal imens din lemn, destul de
mare pentru a putea ascunde un număr con­
siderabil de eroi înarmaţi. Mai trebuia doar să
îi convingă pe troieni să introducă acel cal în
cetate. Pentru asta, flota a pornit în larg si a
ancorat, pe ascuns, dincolo de Insula Tenedos.
Totuşi, Sinon a rămas pe ţărm şi, nu mult după
aceea, a fost luat prizonier de păstorii troieni.
A fost adus, în lanţuri, la regele Priam.
M ulţimea îi era ostilă şi a cerut moartea sa.
Priam, totuşi, l-a chestionat, iar Sinon i-a
povestit că a fost victima persecuţiei lui Ulise
şi că fugise pentru a nu fi oferit ca sacrificiu
zeilor. Se considera una dintre rudele lui
Palamede, rămasă fără sprijin după ce ura lui
Ulise îl condamnase pe acesta la moarte (v.
Palamede) şi menit să aibă aceeaşi soartă. In
înţelegere cu Ulise, Calchas a susţinut că zeii,
mâniaţi împotriva grecilor, ceruseră drept
sacrificiu o victimă umană. Şi îl desemnase pe
Sinon. Sacrificiul fusese pregătit, atunci când
Sinon a reuşit să scape şi s -a ascuns într-o
mlaştină, aşteptând ca flota să ridice ancora.
Astfel, a adăugat el, a căzut în mâinile
troienilor. Aceştia l-au întrebat atunci de ce
grecii, înainte de a se îmbarca, lăsaseră pe mal
un cal de lemn atât de mare. Sinon le -a spus
că era o ofrandă adusă zeiţei Pallas Atena,
pentru a le fi iertat sacrilegiul comis de Ulise
atunci când acesta furase Palladion-ul din
citadela Troiei (v. Palladion). Diferite semne
i-au înspăimântat pe greci şi Calchas le-a
dezvăluit că zeiţa ceruse, pentru repararea
greşelii, să i se închine un cult printr-un cal
menit să înlocuiască statuia furată. Dar, în loc
să construiască un cal de dimensiuni
obişnuite, grecii au realizat unul imens, pe
care troienii nu-1 puteau introduce în cetate
fără să fie obligaţi să distrugă o parte din m e­
tereze. Voinţa zeilor, interpretată de Calchas,
promisese troienilor supremaţia asupra Gre­
ciei, dacă îi închină un cult acestui cal în ce­
tatea lor. Aceste pretinse revelaţii ale lui Sinon
i-au convins pe troieni. Curând, prevestirea pe
1 Sinon: APD., Ep., V, 15; 19; TZET., Posthorn., 720 si
urm.; ARIST., Poet., 23, 1459 b; 7; PLAUT’.,
Bacch., 936 si urm.; VIRG., En., II, 57 si urm.;
SERV., la v. 79; HYG., Fab., 108; QUINT. SM.,
XII, 243 si urm.; LYC., Alex., 344 si scol. ad loc.
Pierre G R IM A L
care au prim it-o prin moartea lui Laocoon (v.
acest nume) le-a confirmat decizia. L -au scos
din lanţuri pe Sinon şi au făcut o spărtură în
zid, pe unde au tras calul în cetate. Atunci
când a căzut noaptea, Sinon a deschis coastele
calului şi i-a scos pe soldaţii ascunşi aici,
lăsându-i să-i masacreze pe troienii adormiţi
sau fără apărare. în acelaşi timp, el a dat sem­
nalul corăbiilor greceşti aprinzând un foc în
cel mai înalt loc din cetate.
Au existat şi alte variante ale acestei le­
gende, care îşi aveau originea în înfru­
museţările literare realizate de diverşi autori.
Astfel, Quintus din Smirna povestea că Sinon,
adus în faţa lui Priam, refuzase mult timp să
vorbească, şi nu a dezvăluit aşa-zisul său
secret decât’ în momentul în care i-a u fost
tăiate nasul şi urechile. Iar Sinon a devenit în
acest fel, în locul trădătorului prezentat de
Vergiliu, tipul eroului, al martirului care şi-a
servit patria.
S I N O P E 2 . (XiiAjjŢnj.) Sinope era eroina care
a dat numele cetăţii Sinope, de pe coasta asi­
atică a Pontului Euxin. Ea era una din fiicele
zeului-râu Asopos. A fost răpită de Apollo,
care a dus-o în Asia Mică, unde i-a dăruit un
fiu, numit Siros, eroul care a dat numele său
sirienilor. O altă tradiţie o considera drept o
fiică a lui Ares şi a Eginei.
A fost consemnată o legendă bizară legată
de Sinope: Zeus se îndrăgostise de ea şi îi
jurase că îi va dărui ceea ce-i va cere. Tânăra
fată i-a cerut să-i cruţe virginitatea. Zeus,
legat de jurământul făcut, i-a respectat
dorinţa, şi i-a dat drept reşedinţă ţinutul
Sinope. Mai târziu, ea a cerut acelaşi lucru lui
Apollo şi zeului-râu Halis. Şi nu a permis nici
unui muritor să se bucure de’ ceea ce zeii nu au
putut obţine.
S I P R O E T E S 3. (ZinpoLTris'.) Siproetes era
un Cretan care, în timpul unei vânători, o
văzuse pe zeiţa Artemis care se scălda, goală,
într-o fântână. Zeiţa l-a transformat în femeie.
SIR EN E4. (Zeiprives’.) Sirenele erau de­
moni marini, jumătate femei şi jumătate
păsări. Uneori ele erau considerate fiicele
Muzei Melpomene şi ale zeului-râu Ahelocs,
alteori ale lui Aheloos şi ale Steropei, ea însăşi
2 Sinope: DIOD. SIC., IV, 72; APOLL. EH., Arg., II,
„ 946, si scol. ad loc.
f Siproetes: ANTON. LIB., Tr„ 17.
Sirene: Odys., XII, 1 la 200; scol. la 39; EUST., la
HOM., p. 1709; scol. la LYC., 653; PAUS., IX, 34,
3; X, 5, 12; 6, 5; TZET., la LYC., 712; HYG.,
Fab., 125; 141; APD., Bibi., I, 3, 4; 7, 10; 9, 25;
Ep„ VII, 18 si urm.; SOPH., tr. pierdută (fragm.,
ed. Pearson, t ed. III, p. 66, fr. 861); PLAT., Rép.,
617 b; cf. Crat.., 403 e; Ov., Mét., V, 5120562;
LIBAN., Narr., I, 31; PLUT., Qu. Conv., IX, 14, 6;
APOLL. RH., Arg., IV, 895; v. V. BÉRARD,
Navigations d ’Ullysse, IV, p. 197 şi urm.; F.
CUMONT, Symbolisme funéraire, p. 325 si urm.;
Ch. PICARD, Néréides et Sirènes..., A. E. H. E. G.,
1938, p. 125-153.
DICŢIONAR DE MITOLOGIE GRECO-ROM ANĂ
fiica lui Portaon şi a Euritei (tab. 27). Aheloos
şi M uza Terpsiliora, sau chiar Forcis, zeul
marin, erau şi ei consideraţi drept părinţii lor.
Libanios povestea că ele se născuseră din
sângele lui Aheloos, atunci când acesta fusese
rănit de Heracles (v. Aheloos).
Sirenele au fost menţionate, prima oară, în
Odiseea. Acolo, erau în num ăr de două. După
alte tradiţii, ulterioare, erau cunoscute patru:
Teles, Redne, Molpe şi Telxiope; sau chiar
trei: Pisinoe, Aglaope, Telxiepia - numite şi:
Partenope, Leucosia şi Ligia. Mitografii ştiau,
în mod tradiţional, că acestea erau muziciene
remarcabile, şi chiar cunoşteau rolul pe care
ele îl aveau în formaţia de trei sau de patru.
Conform lui Apollodor, una cânta la liră, alta
era solistă vocală, iar a treia cânta la flaut.
Sirenele, potrivit celei mai vechi legende,
trăiau într-o insulă din Marea Mediterană, şi,
prin muzica lor, atrăgeau marinarii care tre­
ceau prin apropiere. Corăbiile se apropiau însă
foarte mult de coasta stâncoasă a insulei şi se
zdrobeau. Sirenele îi devorau atunci pe im­
prudenţi. Se povestea că Argonauţii trecuseră
pe lângă Sirene, dar Orfeu cântase atât de
frumos, încât corabia Argo fusese purtată de
muzica sa, iar eroii nu au simţit nevoia să
debarce - cu excepţia lui Butes, care se arun­
case în mare pentru a le întâlni, dar fusese
salvat de Afrodita (v. Butes şi Erix). Atunci
când a trecut prin aceleaşi locuri, Ulise, în
acelaşi timp prudent şi curios, a poruncit tu­
turor marinarilor să îşi astupe urechile cu
ceară. El însuşi s-a legat de catarg si le-a
interzis oamenilor lui să îl dezlege, indiferent
cât de mult i-a r fi rugat. El a acţionat în acest
mod la sfatul Circei, care îl avertizase despre
pericolul ce-1 pândea. Din momentul în care a
început să audă vocile Sirenelor, Ulise a simţit
în el o dorinţă irezistibilă de a merge către ele;
dar însoţitorii lui l-au împiedicat. De ciudă că
au eşuat, se spunea că Sirenele s-au aruncat în
mare şi au pierit.
Mitografii au făcut speculaţii, în antichitate,
în ceea ce priveşte originea şi înfăţişarea dublă
a Sirenelor. Ovidiu povestea că nu avuseseră
dintotdeauna aripi de păsări. Odinioară, ele
erau tinere fete obişnuite, însoţitoarele Perse-
fonei. Dar, atunci când aceasta a fost răpită de
zeul Hades (Pluto, la romani), ele au cerut
zeilor să le dea aripi pentru a-şi căuta însoţi-
toarea atât pe mare, cât şi pe pământ. Dim ­
potrivă, alţi autori au dat asigurări că această
transformare era, de fapt, o pedeapsă pe care
le-o aplicase Demetra pentru că nu se opuse-
seră răpirii fiicei sale. Sau chiar Afrodita le
răpise frumuseţea pentru că acestea dis-
preţuiseră plăcerile dragostei. în sfârşit, se
povestea, de asemenea, că după transformarea
lor, ele au vrut să rivalizeze cu Muzele.
Acestea, mânioase, le-au jum ulit de pene, şi
s-au împodobit cu trofeele lor.
în mod tradiţional, insula Sirenelor era pla­
sată d e-a lungul coastei Italiei meridionale,
fără îndoială în largul Peninsulei Sorrente (v.,
455
de asemenea, legenda lui Partenope, eroina
care a dat vechiul nume al cetăţii Neapole,
care se numea la început Partenope).
în speculaţiile eshatologice ulterioare
epopeii Odiseea, Sirenele treceau drept di­
vinităţi din lumea cealaltă, care cântau Prea­
fericiţilor, în Insulele Fericite. Ele veniseră
acolo să înfăţeşeze armoniile divine şi, în
această calitate, au fost adesea prezentate pe
sarcofage.
SIRIN X 1. (Zvpty(.) Sirinx era o Ha-
madriadă din Ârcadia, care a fost iubită de
Pan. Zeul a urm ărit-o şi, în momentul în care
era gata să o prindă, ea s-a transformat într-o
trestie, pe malul râului Ladon. Aşa cum vân­
tul, când sufla, făcea trestiile să geamă, Pan a
avut ideea să îmbine cu ceară trestii de
lungimi inegale. El a făcut astfel un instru­
ment muzical, naiul, căruia i-a dat numele de
Sirinx, în amintirea Nimfei iubite.
Se povestea, de asemenea, că lângă Efes se
găsea o peşteră, în care Pan ascunsese primul
nai. Această peşteră era folosită pentru a pune
la încercare pe tinerele fete care pretindeau că
erau fecioare. Ele erau închise aici, şi, dacă
erau cu adevărat pure, se auzeau ieşind din
peşteră sunetele melodioase ale unui Sirinx
(nai!). Bineînţeles, poarta peşterii se deschidea
singură şi tânăra fată reapărea, încununată cu
crengi de pin. în caz contrar, în interior se
auzeau strigăte de înmormântare, şi când, la
sfârşitul câtorva zile, se deschidea peştera,
tânăra fată dispăruse.
SIR IS2. (Zipis'.) Siris era eroina care a dat
numele cetăţii Siris din Golful Tarent. Ea
trecea uneori drept fiica bătrânului rege italic
Morges (v. acest nume), alteori drept prima
soţie a regelui Metapontos (si atunci, ea era
considerată una dintre Nereide) (v. M etapon­
tos). Metapontos o alungase pentru a se
căsători cu Ame, fiica lui Eol. Aceasta a pus
să fie ucisă de cei doi fii ai săi, Beotos si Eol
II.
SIRNA3. (Zvprn.) Eroina care a dat numele
cetăţii Simos, şi fiica regelui din Caria, Dame-
toş. Ea căzuse de pe acoperiş, şi era pe moarte,
atunci când a sosit Podalirio’s (v. acest nume),
care i-a luat sânge din ambele braţe, şi a vin­
decat-o. Regele Dametos, drept recompensă,
i-a dat-o pe Sima în căsătorie salvatorului ei.
SIR O S4. (Zvoo?.) Siros era eroul care a dat
numele sirienilor, însă datele legendei sale
erau obscure şi contradictorii. Conform
1 Sirinx: Ov., Met., I, 689 si urm.; THÉOCR., poème
figure la Syrinx; WESTERMANN, Mythogr., p.
347, 89 si urm.; SERV., la VIRG., E d ., II, 31; X,
, 26; ACH. TAT., VIII, 6.
Siris: STRAB., VI, 264; ATHÉN., XII, 523; scol. la
DEN. PER, 461; ETYM. MAGN., 714, 12; cf.
DIOD. SIC., IV, 67. J. BÉRARD, Colonisation, p.
, 344 si urm.
\ S irna: ET. BYZ„ s. v.
Siros: 1) Scol. la APOLL. RH., Arg., II, 946;'DIOD.
SIC., IV, 72. 2) EUST., la DEN. PER., 899.
456 Pierre G RIM A L

unora, el era fiul Sinopei, fiica lui Asopos, şi

al lui Apollo (v. Sinope). Potrivit altora, SÎ-
ros figura printre fiii lui Agenor şi ai Tele-
fassei; el era, în acest caz, fratele lui Cad-
mos, al lui Phoenix şi al lui Cilix. I se
atribuiau inventarea aritmeticii şi introduce­
rea doctrinei metempsihozei sau reîncarnării.
S IS IF 1. (SLCvţpos') Sisif era cel mai vi­
clean dintre muritori si cel mai puţin lipsit de
scrupule. El era fiul lui Eol (v. tab 8, pv) şi
făcea parte din neamul lui Deucalion. înte­
meietorul cetăţii Corint, care purta pe vremea
aceea numele de Efira, el era uneori consid­
erat drept urmaşul lui Corintos la tronul
acestei cetăţi (v.’ Corintos), şi răzbunătorul
lui, sau chiar drept urmaşul Medeei, de la
care primise puterea atunci când aceasta a
trebuit să părăsească în grabă cetatea (v.
Medeeă). Legenda lui Sisif conţinea mai
multe episoade, fiecare fiind povestea unui
vicleşug.
Autolicos îi furase turmele. Sisif a venit să
le caute şi a putut să-şi demonstreze dreptul
de proprietate arătând numele său gravat, din
precauţie, pe copita fiecărui animal. S -a
întâmplat că acea zi era chiar ajunul căsă­
toriei -4nticleei, fiica lui Autolicos, cu
Laerte. în timpul nopţii, Sisif a găsit o mo­
Tabel genealogic nr. 35

dalitate de a deveni iubitul tinerei fete, con-

cepând cu ea un fiu, care avea să fie Ulise.
Conform unor mitografi, Autolicos o dăduse
în mod spontan pe fiica sa lui Sisif, fiindcă el
voia să aibă un nepot la fel de şiret ca acesta.
Atunci când Zeus a furat-o pe Egina, fiica
lui Asopos şi, ducând-o de la Fliont la Oe-
none, trecuse prin Corint, Sisif îl văzuse.
Astfel, atunci când Asopos s-a prezentat în
faţa lui, căutând-o pe tânăra fată peste tot,
Sisif i-a prom is că îi va dezvălui numele
răpitorului, cu condiţia ca Asopos să dea
naştere unui izvor sub citadela cetăţii.
Asopos a fost de acord şi Sisif i-a spus că
Zeus era vinovatul. Acesta era motivul care a
atras mânia stăpânului Zeilor asupra lui
Sisisf. O versiune considera că Zeus îl trăs­
nise imediat şi îl aruncase în Infern, unde îl
pedepsise să’ împingă pe vecie o stâncă
uriaşă, urcând o pantă. Imediat ce stânca
ajungea în vârf cădea din nou, trasă de pro­
pria sa greutate, şi munca reîncepea. Dar
această pedeapsă,’ consemnată deja în
Odiseea, se credea că avea o altă explicaţie.
De fapt, Zeus, mâniat de faptul că fusese de­
nunţat de Sisif, îl trimisese pe Tanatos
(geniul Morţii), ca să-i ia viaţa. Sisif, în loc

Sisif: //., VI, 152; scol. la I, 180; VI, 153; Odys., XI,
593-600; APD., Bibl., I, 7, 3; 9, 3; III, 4, 3; 10, 1;
12, 6; PAUS., II, 1, 3; 3, 11; 5, I; IX, 34, 7; cf. X,
30, 5; PIND., Ol., XIII, 72; scol. la APOLL. RH.,
Arg., III, 1240; TZET., la LYC., 507; 176; 229;
284; 344; ESCH., SOPH., EUR., trag. sau dr. sat.
Sisyphe; v, Tr. gr. fr., Nauck (2e éd.), p. 74 si urm.;
771 si urm.; scol. la SOPH., Aj„ 190; SUIE»., s. v.;
HYG., Fab., 60; 201; SERV., la VIRG., Géorg., I,
138; En., VI, 616, cf. S. REINACH, în Cultes, M.
e tR e l, II, p. 159-205.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä 457

să se lase prins, îl surprinsese pe Tanatos şi îl mase din bărbat în femeie, dar nu ştim în ce
înlănţuise, atât de bine, încât pentru o perioadă condiţii.
de timp nici un om nu a mai murit. A trebuit
ca Zeus să intervină, forţându-1 pe Sisif să îl SM ARAG OS2. (Eiidpayos'.) Smaragos era,
elibereze pe Tanatos, în aşa fel încât acesta să împreună cu. Asbetos, Sabactes şi Omodamos,
îşi poată continua munca. Bine-înţeles că unul dintre demonii răufăcători care se
prima victimă a fost Sisif. Dar, în loc să-şi amuzau provocând spargerea vaselor în cup­
accepte soarta, Sisif s-a înţeles în secret cu toarele olarilor. Meşteşugarii făceau o rugă­
soţia lui, înainte de a muri, să n u-i facă onoru­ ciune înainte de introducerea vaselor în cup­
rile funebre. Când a sosit în Infern, Hades s-a toarele de ars.
interesat de motivul pentru care nu venise aici SM ERD IO S3. (Z'/uepSios'.) Smerdios, fiul
conform procedurilor obişnuite. Sisif s-a lui Leucippos, el însuşi fiul lui Naxos, era cel
plâns mult de impietatea soţiei sale şi a obţinut de-al treilea rege al ’ dinastiei originare din
de la zeul mânios permisiunea de a reveni pe Caria, instalat în Naxos după plecarea
pământ pentru a o pedepsi şi a o aduce pe Tracilor, care fuseseră primii colonişti ai in­
drumul cel bun. Odată reîntors pe pământ, sulei. în timpul domniei acestuia,’ Tezeu,
Sisif a renunţat să se mai întoarcă, şi a trăit întorcându-se din Creta, o abandonase pe
până la o vârstă înaintată. Dar, când a ’m urit cu Ariadna, la porunca lui Dionysos.
adevărat, zeii din Infern, doritori să evite orice
încercare de evadare, i-au impus o sarcină SM IC R O S4. (Z/di 'kpos'^) Smicros era fiul
care n u -i lăsa nici un pic de timp liber şi nici lui Democlos, un locuitor al cetăţii Delfi. De-
o posibilitate de a fugi. moclos a plecat către cetatea Milet, luându-1
A existat şi un alt episod al legendei lui cu el pe Smicros, care nu avea decât trei­
Sisif, care justifica altfel pedeapsa acestuia. sprezece ani. Dar, atunci când s-a întors la
Din păcate, nu a fost consemnată decât într-o Delfi, tatăl şi-a uitat fiul în Asia. Smicros a
însemnare a lui Hygin, ca rezumat incomplet fost luat de un fiu al lui Eritarses, care păzea,
al vreunei tragedii pierdute. Hygin povestea că la ţară, o turmă de capre, şi l-a dus la tatăl său.
Sisif îl ura pe fratele său Salmoneus. El a în­ Eritarses, după ce a discutat cu copilul, l-a
ăstrat pe lângă el şi l-a tratat ca pe fiul său.
trebat oracolul lui Apollo în ce mod ar putea
să-şi omoare „duşmanul“, adică fratele său. E
îtr-o zi, Smicros ’şi fratele său adoptiv au
Apollo i-a răspuns că îşi va găsi răzbunători găsit o lebădă şi s-au bătut cu copiii din vecini
dacă va face copii cu propria sa nepoată, Tiro, pentru a stabili cui avea să îi aparţină pasărea.
fiica lui Salmoneus. Sisif a devenit iubitul Atunci, le-a apărut zeiţa Leucoteea, care le-a
tinerei fete şi i-a dăruit doi gemeni. Dar Tiro, poruncit să le ceară locuitorilor din Milet să
aflând de oracol, şi-a ucis ea însăşi cei doi înfiinţeze, în onoarea ei, un concurs de gim­
copii, la o vârstă fragedă. Din păcate, nu ştim nastică pentru copii. Mai târziu, Smicros s-a
căsătorit cu fiica unui nobil din Milet, de la
ce a făcut atunci Sisif. La terminarea lacunei care a avut un fiu, Branhos(v. acest nume).
din text, Sisif era în Infern, împingând piatra O altă versiune a considerat că apariţia îi
„datorită impietăţii sale“. recomandase tatălui adoptiv al lui Smicros să
I se atribuie uneori lui Sisif întemeierea aibă cea mai mare grijă de copil. Eritarses i-a
Jocurilor Istmice în onoarea nepotului său dat-o atunci pe fiica sa în căsătorie, şi aceasta
Melicerte (v. acest nume). ar fi fost mama lui Branhos.
Sisif a avut-o drept soţie pe Merope, una
dintre Pleiade, singura care s-a căsătorit cu un SM IN TEU 5. (Zfj.Lideus'.) Sminteu era unul
muritor (v. Pleiade). în ceea ce-i priveşte pe dintre însoţitorii lui Ehelas, fiul lui Pentilos (v.
urmaşii săi, care îi includeau în special pe acest nume), cel dintâi colon care a ocupat
Glaucos şi Bellerofon, v. tab. 35. Insula Lesbos. Un oracol îi poruncise ca fiica
lui să fie înecată în mare. Iubitul tinerei fete,
SIT O N 1. (Ildcou.) Siton era un rege din Tra- Enalos, s-a aruncat în mare împreună cu ea.
cia, care a dat numele Peninsulei Sitonia, una Impresionaţi de această iubire, zeii s-au în­
dintre cele trei peninsule ale Chersonezului duioşat şi amândoi au fost salvaţi.
tracic. El trecea drept un fiu al lui Ares, sau
chiar al lui Poseidon şi al Ossei („Nimfa“ care SM IRNA6. (Zfivpva.) O primă eroină cu
a dat numele muntelui din apropiere). El s-a acest nume era o Amazoană care a întemeiat
căsătorit cu Anhinoe (sau Anhiroe), fiica lui mai multe cetăţi în Asia Mică, în special Efe-
Nilos şi au avut doua fete, Roeteia şi Pallene. sul si Smirna.
Pentru’ legenda Pallenei, v. acest nume. O Smirna era şi numele mamei lui Adonis,
variantă, povestită de Nonnos, considera că
Dionysos însuşi se îndrăgostise de Pallene şi îl
ucisese cu o lovitură de toiag pe Siton, înainte 2 Sm aragos: Epigr. homer. (ed. Baumeister), 14, 9 si
de a se căsători cu tânăra fată. O aluzie a lui ,: Smurm.erdios: DIOD. SIC., V, 5 ).
Ovidiu părea să indice că Siton se transfor­ Sm icros: CONON, Narr., 33; LACT. PLAC., la
STAT,, Theb., VIII, 198.
. Sm inteu: PLUT., Se soll, anim., 36.
1 Siton: PARTH., Eroi, 6; CONON, Narr., 10; scol. la Sm irna: 1) STRAB., XI, p. 505; XII, p. 550; XIV, p.
LYC., 583; 1161; 1356; NONNOS, Dion., XLVIII, 633; ET. BYZ., s. v. "‘Eeoos; TAC., Ann.. IV, 56. 2)
183 şi urm.; Ov., Met., IV, 279. v. Adonis.
458
care era numită, de asemenea, Myrrha. Ea era
uneori considerată drept fiica lui Teias, el
însuşi fiul lui Belos şi al Nimfei Oritia, iar
alteori - fiica regelui Ciniras. Pentru legenda
sa, v. Adonis.
SO FA X 1. (Zo<fia£.) Atunci când Heracles
l-a masacrat pe Anteu, el s-a unit cu soţia
acestuia, Tinge, eroina care a dat numele
cetăţii Tanger, şi a avut cu ea un fiu, Sofax,
care’a domnit peste Mauritania. Acest Sofax a
avut şi el un fiu, Diodoros, care a m ărit im ­
periul’ moştenit de la tatăl său şi a fondat di­
nastia regilor din Mauritania.
*SO L2. Sol, Soarele, era o divinitate sa­
bină, a cărui cult a fost, după cum se spune,
introdus la Roma, în acelaşi timp cu cel al
Lunii, de către primul rege’ Sabin, Titus Ta-
tius. Se considera că familia Aureliilor practi­
case cultul soarelui, membrii ei fiind urmaşii
lui Sol.
Despre legendele greceşti referitoare la
Soare, v. Helios.
SO L O IS3. (ZoĂoeis-.) Euneos, Toloas şi So-
lois erau trei tineri Atenieni, care îl însoţiseră
pe Tezeu în expediţia sa împotriva Amazoa­
nelor. La întoarcere, Tezeu o luase cu el pe
Antiope, şi, pe corabie, Solois se îndrăgostise
de tânăra fată. El îi încredinţase taina unui
prieten, care o transmisese Antiopeei. Dar
aceasta refuzase să îi cedeze lui Solois care,
disperat, s -a aruncat într-un râu, în timpul
unei escale, şi s-a înecat. Tezeu, atunci când a
aflat despre sinuciderea tânărului şi motivul
disperării sale, a fost foarte supărat. El şi-a
adus aminte, în momentul acela, de un oracol,
prin intermediul căruia Pitia îi poruncise ca, în
ziua în care va fi lovit de o mare supărare, în
timpul unei călătorii într-un ţinut străin, să
întemeieze o cetate şi să stabilească acolo pe
câţiva dintre însoţitorii săi. Ascultător, Tezeu
întemeiase cetatea Pitopolis, în Bitinia, pe care
a num it-o astfel în onoarea zeului Apollo
Pitianul. El a numit râul din vecinătate Solois,
în amintirea tânărului atenian, ai cărui fraţi îi
stabilise în cetate, împreună cu un alt atenian,
numit Hermos.
S O L IM O S4. ( I oău/jos'.) Fiul lui Zeus, sau,
conform altor versiuni, al lui Ares, care a dat
numele poporului Solimilor din Asia Mică.
S O PA T R O S5. (Zconarpos'.') Odinioară,
atunci când oamenii se hrăneau doar cu fructe
şi legume şi încă nu ofereau zeilor sacrificii
sângeroase,’ locuia la Atena un străin, numit
Sopatros, care avea un ogor. în timpul unui
sacrificiu solemn, când Sopatros tocmai
1 Sofax: PLUT., Sertor., 9.
Sol: VARR., L. L„ 74; DEN. HAL., II, 50; ARG., Cit
„ d. d„ IV, 23; PAUL., p. 23.
Solois: PLUT., Thés., 26 (citant MÉNÉCRATE,
. Histoire de Nicée).
, Solimos: ET. MAGN., 721,43 si urra.
Sopatros: PORHYR., De abst., 2, 29 si urm.
Pierre G R IM A L
aşezase ofranda pe altar, a apărut un taur, care
a mâncat plantele şi grânele care o alcătuiau.
Mânios, Sopatros a luat o secure şi ucis ani­
malul. Apoi, regretând actul săvârşit, pe care îl
considera o impietate, el s-a exilat voluntar în
Creta. Dar, după plecarea lui, s-a abătut asu­
pra ţării foametea. Zeii, fiind întrebaţi, au
răspuns că doar Sopatros le-ar putea da o
soluţie. Trebuia ca animalul ucis să fie adus la
viaţă, în timpul aceleiaşi sărbători, şi ucigaşul
pedepsit. Atunci au pornit soli în căutarea lui
Sopatros şi l-au găsit în Creta. Ori Sopatros
era răvăşit de remuşcări. Şi, sperând că îşi va
face vina mai suportabilă clacă o va împărtăşi,
atunci când solii atenieni l-au întrebat ce rituri
trebuie înfăptuite pentru a -i împăca pe zei, el
a cerut, drept preţ pentru sfaturile sale, să i se
acorde dreptul de cetăţean. Atenienii au fost
de acord. Atunci, Sopatros i-a însoţit în ţara
lor, şi iată ce a născocit; în timpul unei adunări
generale a tuturor atenienilor, a pus să fie adus
un taur asemănător celui pe care-1 omorâse;
tinere fete i-au adus apă, cu care a curăţat un
cuţit, ce fusese ascuţit de alţi atenieni; a
omorât taurul, care a fost tăiat în bucăţi, apoi
jupuit de alţii, în aşa fel încât toată lumea să ia
parte la crimă. După care, a fost împărţită
carnea taurului. Ospăţul odată terminat, a
umplut pielea cu fân şi a înhămat arătarea
astfel obţinută la un plug. în sfârşit, a alcătuit
un tribunal care să-l judece pe ucigaş. Din
aproape în aproape, s-a stabilit că adevăratul
vinovat era cuţitul, care a fost condamnat să
fie aruncat în mare. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Astfel, condiţiile oracolului fiind îndeplinite,
taurul „înviat“ sub forma unui simulacru si
ucigaşul executat, foametea a încetat. Acest rit
de sacrificiu s-a încetăţenit la Atena, unde a
fost sărbătorit de urmaşii lui Sopatros,
Sopatrizii.
*SORANUS6. Soranus era zeul adorat pe
vârful muntelui Soracte, la nord de Roma, de
către Hirpi Sorani (v. acest nume). Acest
Soranus, uneori identificat cu Dis Pater, era în
general considerat ca un fel de Apollo şi astfel
era invocat de Vergiliu. Poate din cauza cul­
tului închinat lupului care era legat de cel al
zeului, la fel ca în cazul lui Apollo din Licia
(cf. si Veiovis, asimilat, de asemenea, unui
Apollo „infernal“).
SOSTENES7. (ZaxTdeurjs’.) Atunci când Ar­
gonauţii, întorcându-se din Cizic, au vrut să
treacă prin Bosfor, ei au fost împiedicaţi de
Amicos (v. acest nume). Ei s-au refugiat
atunci într-un mic golf, unde le-a apărut un
om înaripat, de o mărime impresionantă, care
le -a prezis că îl vor învinge pe Amicos. Prin­
zând curaj, Argonauţii l-au atacat pe Amicos
6 S oranus: VIRG., En„ XI, 785; SERV., ad loc.;
STRAB., V, p. 259; SIL. ITAL., V, 175 si urm.;
7 PLIN.,iV. H„ VII, 19.
Sostenes: MAL., 4, p. 78 şi urm. (Bonn.).
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
şi au învins. Ei au ridicat apoi un sanctuar
geniului tutelar care îi linistise şi l-au cinstit
sub numele de Sostenes. în timpul lui Con­
stantin cel Mare, acest sanctuar a devenit o
capelă a Sfântului Arhanghel Mihail.
S P A R T A 1. (Znapra.) Eroina care a dat nu­
mele cetăţii Sparta era fiica lui Eurotas şi a
Cletei, şi soţia lui Lacedemon. Ea a fost mama
lui Amîclas şi a Euridicei (v. tab. 6, p.). I se
atribuie uneori şi alţi copii, Himeros şi Asine.
S P A R T O I2. (Znaproi..) Spartoi, adică
„Oamenii Semănaţi“ erau cei care se năs­
cuseră din dinţii dragonului ucis de Cadmos,
pe locul viitoarei cetăţi Teba, dinţi pe care
eroul îi semănase la îndemnul Atenei (sau al
lui Ares ). Ei au ieşit din pământ, înarmaţi, şi
s-au ucis unii pe alţii. A u supravieţuit doar
cinci: Htonios, Udeos, Peloros, Hiperenor şi
Ehion. Cadmos i-a acceptat în cetatea sa. Cu
ajutorul lor a construit Cadmeea, care era
citadela cetăţii Teba (v. şi Cadmos).
S P E R H E IO S 3. (Znepxeios'.) Zeul râului cu
acelaşi nume, fiu, ca toate râurile, al lui
Oceanos şi al lui Tethys. Lui i-a încredinţat
Peleu pletele lui Ahile, pentru ca fiul lui să se
întoarcă nevătămat din războiul împotriva
Troiei. Această ofrandă se explica prin faptul
că Sperheios era considerat cumnatul lui
Ahile, fiindcă se căsătorise cu fiica lui Peleu,
Polidora (v. Polidora). Lui Sperheios i se
atribuie paternitatea lui Driops (v. acest
nume), el însuşi strămoşul poporului Driopi-
lor, şi, poate, al’Nimfelor din Otiris.
S T A F IL O S 4. (ZrăipvXos■.) Stafilos semni­
fica în limba greacă, „ciorchine de struguri“.
Era numele mai multor personaje, foarte greu
de deosebit între ele, care aparţineau toate
ciclului eroic al lui Dionysos, zeul viţei de vie.
1. Uneori, Stafilos era un păstor al rege­
lui eolian Oeneu. El ducea turmele la păscut în
fiecare zi, şi observa că una dintre capre se
întorcea mai târziu decât celelalte şi părea mai
veselă. A urm ărit-o, şi a văzut că mânca nişte
fructe pe care nu le cunoştea. Povestise apoi
întâmplarea regelui. Acesta a avut ideea să
preseze ciorchinii, şi a obţinut vin. Astfel a
fost inventat vinul. I se dăduse acestui nou
lichid numele regelui (oivo?, în limba greacă,
însemna „vin“). Fructul însusi luase atunci
numele de „ ardtpvXos'" (stafilos’).
2. O legendă apropiată îl considera pe
Stafilos unul din fiii lui Silen, bătrânul însoţi-
1 S p a rta : APD., Bibi., III, 10, 3; PAUS., III, 1, 2; scol.
, la EUR., Or.. 626.
S partoi: V. Cadmos, si scol. la EUR., Phén., 942; la
, APOLL. RH., Arg., III, 1179.
J Sperheios: //., XVI, 174; scol. la XXIII, 142;
, ANTON. LIB., Tr„ 22; 32.
* Stafilos: 1) PROB., la VIRG., Géorg., I, 9. 2) PLIN.,
H. N„ VII, 199. 3) PLUT., Thés., 20; PARTH.,
Erot., 1; scol. la APOLL. RH., Arg., III, 997;
APD., Bibi., I, 9, 16; Ep„ I, 9; scol. la LYC., Alex.,
570; DIOD. SIC., V, 62.
459
tor al lui Bacchus. El ar fi fost cel dintâi care
ar fi inventat obiceiul de a amesteca apa cu
vinul.
3. Dar, cel mai adesea, Stafilos era con­
siderat drept fiul născut din iubirea lui Diony­
sos cu Ariadna, după ce aceasta fusese aban­
donată de Tezeu, în Insula Naxos (v. tab. 28),
deşi o tradiţie îl socotea fiul lui Tezeu însuşi.
El era fratele lui Toas, Oenopion şi Pepareto’s,
cărora li se adăugau uneori Latramis, Evantes
şi Tauropolis. Stafilos se căsătorise cu Chry-
sothemis, care i-a dăruit trei fiice, Molpadia,
Rhoeo şi Partenos (şi, conform unor autori,
mai avea şi o a patraj Hemiteea). Prin Rhoeo,
el era bunicul lui Anios (v. Reo). Pentru cele­
lalte surori, v. Partenos şi Lircos. Stafilos
figura si printre Argonauţi.
în Dionisiace, Nonnos a introdus persona­
jul Stafilos, pe care l-a creat fără prea mare
legătură cu legenda anterioară.
S T E N T O R 5. (ZrevTOip.) în Iliada, se
pomeneşte, o singură dată, de un erou numit
Stentor, care striga la fel de tare ca cincizeci
de oameni. Acest Stentor, al cărui nume a
devenit proverbial, nu era cunoscut altfel de
comentatori, care povesteau, cu toate acestea,
că era vorba de un Trac, care organizase un
concurs de strigăte cu Hermes („crainicul“
Zeilor) şi, fiind învins, fusese condamnat la
moarte. ’
S T E R O P E 6. (ZTepânji.) Sterope era nu­
mele a cel puţin cinci eroine mitologice:
1. Prima era fiica lui Atlas şi a Pleionei,
socotită printre Pleiade (v. tab. 25, p.). Ea se
căsătorise cu Ares, cu care a avut un fiu, Oe-
nomaos. Dar o tradiţie susţinea că se căsăto­
rise cu Oenomaos însuşi. O altă tradiţe o
prezenta ca fiind căsătorită cu Hiperohos, şi de
la acesta îl avusese pe Oenomaos (v. şi Oe­
nomaos).
2. O altă Sterope figurează printre
fiicele lui Pleuron (tab. 24).
3. Acea Sterope era diferită de mama
Sirenelor, tot o Etoliană, fiica lui Portaon şi a
Euritei, care se căsătorise cu zeul-râu Aheloos
(v. Sirene).
4. O altă Sterope apărea în povestirea
lui Apollodor despre alianţa încheiată între
Heracles şi regele din cetatea Tegeea, Cefeu
(v. Cefeu)’.
5. Sterope era, de asemenea, o fiică a
lui Acast, regele din Iolcos. Atunci când Peleu
se refiigiase la curtea acestuia, Astidamia,
soţia lui Pelops, care se îndrăgostise de erou,
susţinea într-o scrisoare pe care o trimisese
soţiei lui Peleu, Antigona, că el voia să se
5 Stentor: II., V, 785; EUST., si scol. ad loc., si scol. la
. II, 96.
Sterope: 1) DIOD. SIC., III, 60; APD., B ib i, III, 10,
1; PAUS., V, 10, 6; ERAT., Cat., 23; c f TZET., ia
LYC., 149; 219. 2) APD., ibid., I, 7, 7. 3) ID., ibid.,
I, 7, 10; scol. la VOdys., XII, 39; EUST., la HOM.,
p. 1709, 38. 4) APD., Bibi., II, 7, 3; PAUS., VIII,
47, 5. 5) APD., ibid., III, 13, 3.
 460
căsătorească cu tânăra fată, ceea ce a îm pins-o
la sinucidere pe Antigona. (v. Peleu şi tab.
21 ).
S T E R O P E S1. (iTepomjs'-) Steropes, al
cărui nume aminteşte de cuvântul grecesc ce
semnifica „strălucire“, era unul dintre Ciclopi
(tab. 5 şi 12).
STEN EBEEA 2. (Zdevefioia.) Stenebeea era
soţia regelui Proetos. Cel mai des, era consi­
derată fiica regelui Liciei, Iobates (v. acest
nume); şi ea s-a r fi căsătorit cu Proetos atunci
când acesta, izgonit de Acrisios, emigrase în
Asia Mică (v. Pretos şi Acrisios). D ar existau
si alte genealogii ale Stenebeei: fiica regelui
Liciei, Amfianax, sau a regelui arcadian Afi-
das (tab. 9, care rezumă această tradiţie). In
Iliada, în locul Stenebeei se întâlnea numele
de Anteia, dar era vorba de aceeaşi eroină;
numele de Stenebeea a fost frecvent ’folosit de
tragicii greci.
In cetatea Tirint, ca soţie a lui Proetos,
Stenebeea a jucat un rol m legendă. Ea a
dăruit regelui mai multe fiice, Proetidele (v.
acest nume), si un fiu, Megapentes. Fericirea
sa a fost tulburată de venirea la Tirint a
tânărului erou Bellerofon, a cărui frumuseţe a
cucerit-o. Stenebeea i-a făcut avansuri, dar
Bellerofon a respins-o. Mânioasă, ea l-a
acuzat, în taină, faţă de Proetos, că încercase
să o violeze. Proetos, care avea o oarecare
afecţiune pentru Bellerofon şi care, mai mult,
nu putea să îl ucidă el însuşi fără să comită un
sacrilegiu, l-a trimis în Licla, la socrul său, cu
o scrisoare în care îi cerea lui Iobates să îl
ucidă pe mesager (v. Bellerofon).
Sfârşitul aventurii, după victoriile lui Bel­
lerofon, a fost „dramatizat“ de Euripide, în
tragedia sa astăzi pierdută, Stenebeea. Eroul
s-a întors din Licia, hotărât să răzbune calom­
niile cărora le căzuse victimă. Dar Proetos
avusese timp şi permisese Stenebeei să fugă
pe calul înaripat al lui Bellerofon, Pegas. In
goana sa, Stenebeea s-a dezechilibrat pe spi­
narea lui Pegas, a căzut în mare şi a murit.
Trupul său a fost găsit de pescari, nu departe
de Insula Melos şi adus la Tirint. O altă
tradiţie considera că Stenebeea, aflând de
întoarcerea lui Bellerofon, s-a sinucis.
STEN ELA S3. (ZOeveXas•.) Fiul lui Croto-
pos, din familia lui Forbas (tab. 17). El i-a
urmat tatălui său la tronul cetăţii Argos. îm ­
potriva fiului său, Gelanor, Danaos, la întoar­
cerea sa din Egipt, a pretins tronul (v.
Danaos).
Steropes: h £ s ., Theog., 141; CALLIM., Hymme, III,
68; VIRG., En„ VIII, 425; Ov., Fast., IV, 188;
, APD., 5 /« ., I, 1,2.
Stenebeea: cf. II., VI, 164 (Anteia); APD., B ib i, Ii, 2,
1; 3, 1; III, 9, 1 si urm.; HYG., Astr. Poet., II, 18;
Fab., 57; 243; EUST., la VIL, V, 158; VI, 174; trag.
pierdută d ’EUR., Stheneb., Nauck, tr. gr.fr., 2° ed.,
p. 567 si urm.; scol. la VIL, VI, 157; 200; scol, la
VOdys., XI, 325; 326; APOLL. RH .,A -g„ I, 161 şi
, urm.
J Stenelas: PAUS., II, 16, 1; 19, 3.
Pierre GRIMAL
STEN ELO S . (ZQeveXos.) Era numele a cel
puţin patru eroi:
1. Stenelos, fiul lui Actor, şi însoţitorul
lui Heracles, pe care l-a urmat în expediţia
împotriva Amazoanelor. El a fost rănit şi a
murit, la întoarcere, în Paflagonia, unde a fost
înmormântat aproape de ţărm. Mai târziu,
atunci când Argonauţii au trecut prin apro­
piere, Persefona i-a dat voie să revină pentru
scurt timp pe pământ pentru a -i vedea. Argo­
nauţii i-au oferit un sacrificiu, ca unui erou.
2. Un altul, legat, de asemenea, de ci­
clul eroic lui Heracles. Acest Stenelos era un
fiu al lui Androgeu şi, prin urmare, un nepot al
lui Minos. Era frate cu Alceu. Atunci când
Heracles, care căuta că pună mâna pe centura
Amazoanelor, debarcase în Insula Păros, doi
dintre însoţitorii săi au fost ucişi de patru din­
tre fiii lui Minos, care se găseau acolo. în
locul lor, eroul luase cu el pe Stenelos si A l­
ceu. La rândul lui, Heracles a ocupat insula
Tasos, i-a izgonit de acolo pe Traci şi le -a dat
insula ca regat.
3. Un alt Stenelos, fiul lui Capaneu, era
unul dintre Epigonii, care au cucerit Teba.
Mama lui era Evadne. De la Ifis (bunicul, sau
unchiul său, conform tradiţiilor, v. Ifis),
moştenise o treime din regatul Argosului. Mai
târziu, fiul său, Cilarabes, a reunit sub con­
ducerea sa întregul regat.
El a figurat şi printre pretendenţii la mâna
Elenei, şi, în această calitate, a participat la
războiul împotriva Troiei. Dar, după cucerirea
Tebei (care era anterioară războiului Troiei),
el s-a împrietenit cu Diomede. La Troia, a
comandat un contingent format din douăzeci
si cinci de nave. S -a distins în luptă, mai ales
In serviciul lui Diomede, căruia se părea că
i-a fost scutier. Odinioară, el se rănise la
picior, sărind de pe un zid (poate în timpul
cuceririi Tebei), şi nu a mai putut să lupte
decât din car. Mai târziu, după ce s-a întors,
l-a însoţit pe Diomede în Etolia, pentru a-1
repune pe tron pe regele Oeneu (v. Diomede).
Stenelos era, probabil şi tatăl lui Cometes,
care îl înşelase pe Diomede cu Egialeea (v.
Cometes).
Un alt Stenelos, diferit de cei precedenţi,
era unul dintre copii lui Perseu şi ai An-
dromedei (v. tab. 3 l \ Tradiţiile îi atribuiau ca
soţie, uneori pe Nicippe, fiica lui Pelops,
alteori pe Artibia (sau Antibia), fiica lui Am-
* Stenelos: 1) APOLL. RH., Arg., II, 913 si urm., si
scol. act loc. 2) APD., Bibi., II, 5, 9. 3) i l , II, 564;
IV, 367; V, 109 si urm.; 241; 319 si urm.; 835;
VIII, 114; IX, 48; XXIII, 511; APD., Èibl., III, 7, 1;
10, 8; HYG., Fab., 97; 257; SERV., la VIRG., En„
11, 261; PAUS., II, 30, 10; X, 10, 4; scol. la VIL,
IV, 106; WESTERMANN, Myth., p. 346, 1. V.
l ’art. Cométès, si SERV., la VIRG., En„ VIII, 9;
TZET., la LYC., 603; 610; 1093. 4) II., XIX, 116,
si scol. ad loc.; APD., Bibi., II, 4, 5; TZET., la
LYC., 838; EUR., Ale., 1150; Héraclides, 361;
Ov., Mét., IX, 273; scol. la APOLL. RH., Arg., IV,
223; 228.
DICŢIONAR DE MITOLOGIE GRECO-ROMANĂ 461

Proetos ~ Stenebeea (tab. 31)

I
Proetide Megapentes

Anaxagoras Ifianira ~ Melampous

I (tab. 1)
Alector

r Capaneu ~ Evadne
Hipponoos Ifis

Capaneu ~ Evadne Eteoclos Stenelos

I I
Stenelos Cilarabes
I
Cilarabes

T abel genealogic nr. 36

(Numele în italice reprezintă o variantă după Pausanias II, 18, 5)

fidamas. El a avut mai mulţi copii: Alcinoe
(sau Alcione), Meduza, Euristeu (v. acest
nume) şi Ifis, sau Ifitos. Domnise în cetatea
M icene’ întemeiată de Perseu.
ST IL B E 1. (ZriĂflrj,) Au existat două per­
sonaje mitologice cu acest nume.
1. Stilbe era fiica zeului-râu Peneu, din
Tesalia, şi al Nimfei Creusa (tab. 23). Ea a
fost iubita de Apollo şi i-a dăruit acestuia doi
fii, Centauros şi Lapites, eroul care a dat nu­
mele său Lapiţilor, un popor din Tesalia. I se
atribuia şi un alt fiu, Eneu, tatăl eroului Cizi-
cos.
2. O altă Stilbe, fiica lui Eosforos, tre­
cea uneori drept mama lui Autolicos.
ST IR U S2. Stirus, sau Styrus, era un prinţ
originar din Albania (Daghestanul de astăzi),
care ceruse mâna Medeei. Cum regele scit
Anausis vroia şi el să se căsătorească cu tânăra
fată, cei doi s-au luat Ia luptă, şi s-au rănit
amândoi. După ce Medeea a fost răpită de
Iason, Stirus l-a urmărit, dar a fost înecat de
furtuna stârnită de Hera.
*S T R IG E 3. în credinţele populare, Strigele
erau demoni feminini înaripaţi, înzestraţi cu
gheare asemănătoare păsărilor răpitoare, şi
care se hrăneau cu sânge şi măruntaie de copii
(v. Cama).
ST R IM O ’. (ZTpvjdoj.) Era fiica zeului-râu
Scamandru. Ea se căsătorise cu Laomedon
(tab. 7). Era, prin urmare, mama lui Priam
(numit iniţial Podarces). In ceea c e -i priveşte
pe ceilalţi copii ai săi, v. tab. 7. Uneori, în loc
de Strimo, mama lui Priam era numită Placia,
sau chiar Leucippe.
ST R IM O N 5. (ZTpv/j.wi'.) Era zeul fluviului
cu acelaşi nume din Tracia. El trecea drept
tatăl lui kesos, pe care-1 avusese cu o Muză,
al cărei nume era diferit, în funcţie de surse (v.
Resos). în afară de Resos, i se atribuia pater­
nitatea lui Brangas şi a lui Olintos (v. acest
nume), a Tereinei şi â Evadnei (tab. 18).
O legendă povestea că Strimon era un rege
al Traciei, fiul lui Ares. Atunci când fiul său,
Resos, a fost ucis în faţa Troiei, Strimon, dis­
perat, s-a aruncat în fluviul numit atunci Pa-
lestinos, şi care a luat, după aceea numele de
Strimon. în sfârşit, o legendă obscură făcea
aluzie la o luptă a lui Heracles cu Strimon.
Când eroul se întorcea cu boii lui Gerion, el a
ajuns la malul fluviului Strimon, pe care nu
l-a putut trece, deoarece nu găsea un vad. El a
aruncat atunci stânci enorme în fluviu,
facându-1 impracticabil corăbiilor.
STIM FA LO S6. (ZrvpipaĂos'.) Unul dintre
cei cinci fii ai lui Elatos şi ai fiicei lui Cinaras,
Laodice (v. tab. 9). El era eroul care a dat

4 Strim o: APD., III, 12, 3; scol. Véron. la Vil., XI, 5;

1 Stilbe: 1) Scol. la 17/., I, 266; DIOD. SIC., IV, 69; V,
61; Ov., Am., III, 6, 31 şi urm.; scol. la APOLL.
, RH., Arg., I, 948. 2) V. Autolycos.
Stirus: VAL. FLACC., Arg., III, 497; V, 459; VI, 265
, si urm.; VIII, 299 şi urm.; 328 si urm.
Strige: Ov„ Fast., VI, 131 si urm.; PÉTR., Sal., 63;
cf. PLIN., Hist. Nat., XI, 232.
TZET., laL Y C ., 18.
Strim on: EUR., Rhén., 279; 346 si urm.; scol. la v.
351; CONON, Narr., 4; PS. PLUT., De F I, 2 1 ,3 ;
. ANT. LIB., Tr„ 21; APD., Bibi., I, 2, 5; II, 1, 2.
* Stim falos: PAUS., II, 24, 6; VIII, 4, 4; 22, 1; 35, 9;
APD., B ibi, III, 9, 1; 12, 6; scol. la APOLL. RH.,
Arg., II, 1052.
462
numele cetăţii Stimfalos, situată în Peloponez,
lângă lacul cu acelaşi nume (v. Heracles). A
avut mai mulţi fii: Agamede, Gortis, Agelaos
şi o fiică, Partenope, care i-a dăruit lui Hera­
cles un fiu, Everes. Stimfalos a apărat cu suc­
ces Arcadia împotriva atacurilor lui Pelops,
până în ziua în care acesta din urmă, văzând
că nu obţine nimic prin forţă armată, s -a pre­
făcut că se împacă cu Stimfalos şi l-a omorât
în timpul unui ospăţ. Apoi l-a tăiat în bucăţi şi
i-a împrăştiat membrele (v. Eac).
Conform unei tradiţii obscure, Stimfalos
era soţul lui Omis şi tatăl Stimfalidelor, tinere
pe care Heracles le-a ucis pentru că le prim i­
seră pe Molionide (v. Heracles).
S T IX 1. (2 r i£ ) Stixul era un râu din Infern,
în Teogonia lui Hesiod, Stixul era cel mai
mare dintre copiii lui Oceanos şi ai lui Tethys.
Dar genealogia pusă de Hygin în fruntea
fabulelor sale îl considera drept unul dintre
copiii Nopţii şi ai lui Ereb (Tenebrele). Ea
figura printre tovarăşii de joacă ai Persefonei,
în Imnul homeric închinat Demetrei, dar exista
si o tradiţie, consemnată de Apollodor, con­
form căreia ar fi fost mama Persefonei, în
locul zeiţei Demetra. Cel mai adesea, Stix era
căsătorită cu Pallas, având mai mulţi copii:
Zelos, Nike, Cratos şi„Bia (adică Zelul, Victo­
ria, Puterea şi Foita)’. în timpul luptei lui Zeus
împotriva Giganţilor, Stix, împreună cu copiii
săi, îl ajutase pe regele zeilor şi contribuise la
victoria acestuia. Drept recompensă, Zeus i-a
acordat dreptul de a fi garantul jurămintelor
solemne făcute de zei.
Conform unei alte versiuni, consemnate
într-un fragment al lui Epimenide, Stix se
unise cu un anumit Piras (ITeipasO, şi îi dăruise
o fiică, pe Ehidna (v. acest nume)’. în sfârşit,
unul dintre copiii atribuiţi Stixului era As-
calobos, sau Ascalafos (v. acest nume).
S -a dat numele Stix unui izvor care se
găsea în Arcadia, nu departe de satul Nonacris
(aproape de cetatea lui Feneu). Acest izvor
ieşea dintr-o stâncă înaltă, apoi se pierdea sub
pământ. I se atribuiau acestei ape proprietăţi
periculoase: ar fi fost o otravă pentru oameni
şi vite; facea să plesnească obiectele din fier şi
din alte metale, precum şi oalele care erau
scufundate în ea. Cu toate acestea, o copită de
cal rezista acestei ape şi nu era atacată de ea.
Pausanias, care a conservat această enumerare
a proprietăţilor apei Stixului, facea aluzie la o
legendă, conform căreia Alexandru cel Mare
ar fi fost otrăvit cu apă din acest izvor.
Apa râului infernal (şi nu cea a izvorului
care se considera că se vărsa în acesta) se
spunea că avea proprietăţi magice. în acest
Stix: HES., Theog., 361 si urm.; 383 si urm.; 775 si
urm.; CALLIM., Hymme a Zeus, 36; HYG., Pref.,
1, 17; Hymne hom. a Demeter, 424; APD., Bibl., I,
2, 1; 3, 1; TZET., la LYC., 707; EPIMENIDE, fr.
10, p. 236 (Kink); V1RG., En„ VI, 439; SERV., la
VEn., IV, 462; PAUS., VIII, 17, 6 si urm.;
STRAB., VIII, p. 389; HDT., VI, 74; APUL., Met.,
VI, 13 si urm.; EL., De Nat. An., X, 40.
Pierre G R IM A L
râu, Tethys îl cufundase pe Ahile, pentru a-1
face invulnerabil (v. Ahille). Dar, apa Stixului
era folosită de zei pentru rostirea unui
jurământ solemn. Atunci când un zeu voia să
se lege printr-un jurământ, Zeus o trimitea pe
Iris să scoată o cană de apă din Stix, şi să o
aducă în Olimp, pentru ca aceasta să fie’ „mar­
torul“ jurământului. Dacă zeul jura strâmb, îl
aştepta o pedeapsă cumplită. El rămânea fără
suflare timp de un an întreg şi nu avea voie să
apropie de buze nici ambrozie, nici nectar. La
sfârşitul acestui an, îi era impusă o altă probă.
Timp de nouă ani, el stătea departe de zeii
nemuritori, şi nu lua parte nici la sfaturile lor,
nici la ospăţurile lor. Nu îşi recăpăta drepturile
decât începând cu al zecelea an. Această des­
criere a efectelor pe care le are un jurăm ânt
strâmb, conţinută într-un pasaj interpolat în
Teogonia lui Hesiod, adaugă detalii în plus
referitoare la natura acelei ape fatale. Ea era
formată, după cum se spunea, dintr-un braţ al
Oceanului, fiind exact a zecea parte a râului,
celelalte nouă alcătuind nouă cercuri, care
înconjurau discul pământului. Această cifră de
nouă cercuri se regăsea în descrierea făcută de
Vergiliu râului infernal, care înconjura cu
meandrele sale regatul Infernului (v. şi
Aheron).
ST R O FIO S2. (STpcxpios•.) Legendele
cunoşteau doi eroi mitologici cu acest nume.
1. ’ Un prim erou cu acest nume era fiul
lui Crisos (v. acest nume), şi urmaşul lui Fo­
cos, şi prin acesta, al lui Eac’(v. tab.’30, p.). El
a domnit în cetatea Crisa din Focida. Mama
lui era Antifatia, fiica lui Naubolos. Era, prin
soţia sa, Anaxibie, cumnatul lui Agamemnon
(tab. 2). Strofios a avut un fiu, numit Pilade.
La curtea sa a fost crescut Oreste, nepotul său,
care a înnodat o prietenie legendară cu Pilade
(v. Oreste şi Pilade).
2. Un altul era nepotul celui prezentat
mai sus, fiul lui Pilade şi al Electrei (sora lui
Oreste) (tab. 2).
*SUM M ANUS3. Zeu roman, asimilat unei
manifestări a lui Iupiter: zeul fulgerelor din
timpul nopţii. El nu avea o legendă proprie. Se
povestea că exista pe templul lui Iupiter, de pe
Capitoliu, o statuie a lui Summanus, al cărei
cap fusese retezat de un fulger, în anul 278
î.Ch., şi aruncat în Tibru. Acest semn preves­
titor a fost interpretat ca o manifestare a
voinţei zeului care dorea să aibă un templu
separat. Acest templu i-a fost consacrat, pe 20
iulie, în Circus Maximus. Se credea că Sum­
manus fusese introdus la Roma printre cultele
sabine importate de Titus Tatius.
2 Strofios: 1) EUR., Pr., arg.; scol. la v. 33; 765; 1233;
PAUS., II, 29, 4; PIND., Pyth., XI, 53 si scol. ad
loc.; Ov., Pont., III, 6, 25; ESCH., Agam., 840 si
„ urm.; SEN., Agam., 920 si urm. 2) PAUS., II, 16, 7.
S um m anus: CIC., D e Div., 1, 16; Ov., Fast., VI, 729
si urm.; PLIN., N. H., II, 138; AUG., Cit. de D., IV,
23; C. /. L., VI, p. 574; n° 206; VARR., L. L., V,
74. Cf. H. PETRIKOVITZ, Summanus; Mitteil, des
Vereins klass, Philol. in Wien, 1931, p. 35-42.
 T A FIO S . ( Ta/fiio?.) Fiul lui Poseidon şi al
Hippotoei, Tafios făcea parte din neamul’ lui
Perseu (tab. 31). El a avut un fiu, numit Pte-
relas (v. acest nume). Tafios a fost eroul care a
dat numele Insulei Tafos.
*TA G ES2. în tr-o zi, în timp ce un plugar
etrusc trăgea brazde cu plugul său, a văzut
deodată că se ridică o moviliţă de pământ şi se
transformă într-un copil, pe care l-a numit
Tages. Acest Tages era considerat fiul lui
Genius lovialis. Era înzestrat cu o mare
înţelepciune şi avea daruri divinatorii extraor­
dinare. A trăit destul pentru a prevedea viito­
rul sătenilor care alergaseră în jurul ogorului
pe care se născuse şi i-a învăţat regulile
prezicerii. Apoi a murit. Cuvintele sale au fost
păstrate în scris şi au constituit fondul cărţilor
etrusce consacrate divinaţiei.
TA LA O S3. ( TaXaos".) Talaos, fiul lui Bias,
era celebru mai ales prin faptul că a fost tatăl
lui Adrast (v. acest nume). El a domnit peste o
parte din regatul Argos, care fusese atribuită
tatălui său de către Proetos (v. acest nume).
M ama lui era Pero, fiica lui Neleu (v. Bias).
Tradiţiile diferă în legătură cu numele
soţiei lui Talaos: uneori era numită Lisimahe
şi, în acest caz, ar fi fost fiica regelui Abas şi
nepoata sa (tab. 1); alteori trecea drept fiica
regelui Polibios (v. acest nume) din Sicion.
Eroul a avut mai mulţi copii (tab.l).
1 T afios: APD., B ib i, II, 4, 5; TZET., la LYC., 932;
, scol. la H&S., B oucl, 11.
i T ages: CIC., D e Diu., II, 23; Ov„ Met., XV, 553;
, CENS., De die nat., IV, 13; FEST., s. v.
J T alaos: APD., B ib i, I, 9, 10; 12; 13; PAUS., II, 21, 2;
APOLL. RH., Arg., I, 118 si urm.; si scol. ad loc.;
TZET., ad LYC., 175.
Talaos a figurat printre eroii care au luat
parte la expediţia Argonauţilor.
*T A L A SSI04. Talassio era, în esenţă, un
strigăt ritual, care se auzea în timpul căsăto­
riilor, în momentul în care mireasa era trecută
peste pragul casei. Acest strigăt, cu semnifi­
caţie obscură, a dat naştere legendei despre un
anume Talassius şi se povestea că acest per­
sonaj era unul din însoţitorii lui Romulus.
Atunci când romanii au răpit femeile sabine,
păstorii aflaţi în slujba sa răpiseră o tânără
deosebit de frumoasă şi, în timp ce o aduceau,
pentru a evita să le fie’luată de alţii, ei strigau:
„Este pentru Talassius“ (în latineşte: Talas­
sio). Cum se spunea despre căsătoria lui Ta­
lassius că a fost foarte fericită, acest strigăt de
bun augur a fost păstrat în ritualul căsătoriei.
Se mai dădea şi o altă explicaţie acestui
strigăt, legându-l’ de cuvântul grecesc TaXaoia
(prelucrarea lânii). într-adevăr, se stipulase
între sabini şi romani, după răpirea Sabinelor,
că acestea nu aveau să fie supuse nici unei
munci servile, ci se mulţumeau doar să „toarcă
lână“. Se spunea că acest angajament ar fi fost
reamintit prin strigătul Talassio.
TALOS . ( TaĂais'.) Legendele cunoşteau
două personaje mitologice cu acest nume.
T alassio: SERV., la VIRG., En., I, 651; PLUT., Qu.
rom., 31; Rom., 15; Pomp., 4; LIV., I, 9, 12; CAT.,
, 61, 134.
Talos: 1) PAUS., VII, 4, 8; VIII, 53, 5; APD., B ib i, I,
9, 26; APOLL. RH., Arg., IV, 1636 si urm., scol.
ad loc.; EUST., la VOdvs., XX, 302 (p. 1893);
DIOD. SIC., IV, 76; scol.'la PLAT., Rep., I, p. 396;
Ov„ Met., VIII, 183 si urm. 2) APD., B ib i, III, 15,
9; DIOD. SIC., IV, 76; PAUS., I, 21, 4; 26, 4; Ov„
Met., VIII, 236 si urm.; HYG., Fab., 39; 244; 274;
SERV., la VIRG., En., VI, 14; Georg., I, 143. Cf. J.
SCHOO, in Mnem., 1937, p. 257-294.
 464

1. Talos era un personaj din legendelecrainicul lui Agamemnon, care a participat

cretane, care trecea fie drept o fiinţă umană, alături de acesta la războiul împotriva Troiei.
fie un robot din bronz. în primul caz, el era în această funcţie el era coleg cu Euribates. în
fiul lui Cres, eroul care dăduse numele Insulei scenele descrise în Iliada, Taltibios a jucat de
Creta, şi ar fi fost el însuşi tatăl lui Hefaistos mai multe ori diverse roluri. A fost însărcinat
(v. acest nume), zeul focului. La rândul său, să o ia pe sclava Briseis de la Ahile; a fost
Hefaistos a avut un fiu, numit Radamant. O trimis în solie la Macaon. De asemenea, se
versiunea aberantă îl prezenta pe Oenopion ca povestea că o însoţise pe Ifigenia la Aulis
fiind tatăl lui Talos. în al doilea caz, acest pentru sacrificiu şi că a participat la solia
Talos era considerat fie opera lui Hefaistos, trimisă la Ciniras (v. acest nume).
care l-a r fi dăruit regelui Minos, fie a lui în Sparta, era un sanctuar închinat lui
Dedal, meşteşugarul oncal al regelui, sau ar fi Taltibios. Acesta era considerat protectorul
fost chiar ultimul reprezentant pe pământ al dreptului internaţional, asigurând libera cir­
„rasei de bronz“. culaţie a solilor şi ambasadorilor.
în esenţă, Talos era paznicul Insulei Creta, T A M IR IS3. ( Qâfivpis'.) Tamiris (sau
înzestrat cu o neobosită vigilenţă, el fusese Tamiras) era unul din muzicienii mitici cărora
ales pentru acestă funcţie de Minos sau de li se atribuiau diverse poeme şi inovaţii muzi­
Zeus însuşi, pentru a proteja insula scumpei cale. El ar fi compus o Teogonie, o Cosmogo­
sale Europa. în fiecare zi, el făcea de trei ori nie şi o Titanomahie. De asemenea, trecea
turul insulei, înarmat, şi îi împiedica pe străini drept inventatorul modului doric.
să pătrundă, dar şi pe’ localnici să plece fară Tamiris era fiul muzicianului Filammon (v.
permisiunea lui Minos. Pentru a scăpa de el, acest nume) şi al Nimfei Argiope. Dar alte
se pare că Dedal a trebuit să aleagă zborul prin
văzduh (v. Dedal). Armele preferate ale lui tradiţii lui
îl prezentau ca fiul lui Etlios şi nepotul
Endimion. La fel, mama sa era uneori so­
Talos erau pietrele enorme, pe care le arunca cotită una dintre Muze, Erato sau Melpomene.
la mare distanţă. Dar „imigranţii clandestini“ Eroul era de o mare frumuseţe şi excela în
aveau să se teamă şi de alte pericole din partea acelaşi timp _în arta interpretării vocale şi la
lui Talos, chiar dacă reuşeau să treacă de acest liră, instrument pe care îl studiase cu Linos
prim control. Când îi prindea, Talos sărea în însuşi. Uneori era socotit maestrul lui Homer,
foc, îşi înroşea corpul metalic şi se arunca care povestea că el încercase să rivalizeze la
asupra nefericiţilor, îm brăţişându-i şi interpretarea muzicală cu Muzele, dar fusese
arzându-i.
învins si zeiţele, iritate, îl orbiseră şi îi luaseră
Acest Talos era invulnerabil pe tot corpul, talentul muzical. în caz de victorie, el ceruse
în afară de o mică venă, în partea de jo s ,a să poată iubi pe rând toate Muzele. După în­
piciorului, care era acoperită de călcâi. în frângere, Tamiris şi-ar fi aruncat lira, devenită
momentul venirii Argonauţilor, M edeea a inutilă, în râul numit Balira (în care găsim
reuşit, prin farmecele sale, să-i rupă acea venă două cuvinte cu sensul de „a arunca“ şi „liră“)
şi 'fălos a murit (v. Argonauţi). O altă versi­
une susţinea că Poeas, tatăl lui Filoctet, şi un din Peloponez. Locul unde fusese pedepsit era
situat, în general, la Dorion, aproape de Pilos.
alt Argonaut, i-a r fi străpuns vena cu o
săgeată. Se spunea că Talos a avut un fiu, TANAIS4. ( Tâvais'.) Tanais era un zeu-râu,
Leucos (v. Idomeneu). fiul lui Oceanos şi al lui Tethys (Donul de
2. Mai exista un alt Talos, un atenian astăzi). O legendă târzie susţinea că Tanais a
din familia lui Metion. El era nepotul de frate fost un erou tânăr, fiul lui Berosos şi al Ama­
al lui Dedal şi ar fi fost ucis de acesta, care era zoanei Lisippe, care, dintre toţi zeii, nu îl
invidios pe îndemânarea sa (v. Dedal). onora decât pe Ares şi detesta femeile.
Simţindu-se jignită, Afrodita a hotărât să îl
T A L P IO S 1. (OaĂmos'.) Talpios şi fratele pedepsească şi, pentru asta, i-a inspirat o dra­
său Antimahos erau două din căpeteniile celor
patru contingente ale Epeienilor din Elida. Ei goste incestuoasă faţă de sora sa. Disperat,
Tanais nu a găsit alt mijloc de a scăpa de pasi­
descindeau din Actor, fiul lui Forbas (tab. 23), unea lui decât să se arunce în râul numit Ama-
prin intermediul Molionizilor, ai căror fii erau zonios şi care a luat de atunci numele de
(v. VLolionizi). Talpios era fiul Terefonei, fiica Tanais.
lui Dexamenos, şi al lui Euritos. El nu avea o
legendă propriu-zisă, ci figura doar printre
pretendenţii la mâna Elenei şi printre eroii
care au intrat în interiorul calului de lemn. , urm.; III, 9 si urm.; A P D ., Ep„ III, 2 2 ; H D T ., VII,134 si
P A U S ., III, 12 , 7.
Mormântul său, ca şi al fratelui său, era arătat T am iris: II, II, 594 si urm., si E U S T ., ad loc.; S U ID .,
călătorilor în cetatea Elis. s. v.; T Z E T ., Chil., V II, '92 si urm.; P L U T ., De
T A L T IB IO S2. ( TaXdv/3ios'.) Taltibios era Mus., III, 11 5 2 b; P L A T ., Ion, 533 b si urm.;
P L IN ., H. N„ V II , 20 7; E U S E B ., Pr. Ev., X , 6, p.
476 c; P A U S ., IV, 33, 3; X , 7, 2; scol. la H E S ., Tr„
1 Talpios: PAUS., V, 1, 1 1 ; 3, 3 si urm.; II, II, 618 si I, p. 25; A P D ., B ibi, IV, 33, 3; scol. la E U R .,
urm., si EUST., ad loc.; QUINT. S M ., XII, 323; Rhes., 346; S O P H ., trag. pierdutăă de Thamvris;
, A P D .,B /« ., III, 10, 8. D IO D . SIC., III, 67; H Y G ., Astr. poet., II, 6.
T altibios: II, I, 320; III, 118 ; IV, 19 2 si urm .; VII, T anais: H Y G ., Fab., pr., 6 (Rose); PS. P L U T ., De
2 76; XIX, 196; 250 ; 267; XXIII, 897; O v„ Her., F I, XIV, 1.
 D IC Ţ IO N A R D E MITOLOGIE G R E C O -R O M A N Ä 465

TA N A TO S . (9a va ros".) Tanatos era geniul sod îl considera răpitorul lui Ganimede (v.
masculin înaripat care personifica Moartea. în acest nume).
Iliada, el apărea ca fratele Somnului (Hipnos), Dar ceea ce l-a făcut pe Tantal celebru în
şi această genealogie a fost reluată de Hesiod, mitologie a fost pedeapsa pe care a suferit-o
care considera cele două genii fiicele Nopţii. în Infern, a cărei descriere era deja făcută în
în teatru, Tanatos a fost uneori introdus ca episodul „Coborârea în Infern“ din Odiseea,
personaj de tragedie. Primul autor dramatic unul din pasajele cele mai recente ale poemu­
care a făcut această inovaţie a fost Fimicos, în lui. Totuşi, versiunile nu concordă în privinţa
piesa Alcesta, astăzi pierdută. El a fost imitat motivelor acestei pedepse. Era acuzat de or­
de Euripide, în piesa cu acelaşi subiect. goliu: invitat de zei la masa lor, el ar fi dez­
Tanatos nu avea un mit propriu-zis. Lupta văluit oamenilor secretele divine, care fuse­
pe care a susţinut-o cu Heracles, în piesa A l­ seră discutate în prezenţa lui. Sau ar fi furat
cesta de Euripide, aventura sa neplăcută cu nectar şi ambrozie în timpul acestor ospeţe
Sisif (v. acest nume) nu erau decât povestiri divine şi le-ar fi dat prietenilor săi muritori.
populare în afara oricărui sistem mitic. Pentru altă acuzaţie, v. Pelops : ca şi Licaon,
TA N TA L2. ( TavraĂos'.) Legendele cunoş­ Tantal şi-ar fi ucis fiul pentru a face o mân­
care pe care să o servească zeilor. Oricare i-ar
teau cel puţin trei eroi cu acest nume.
1. Cel mai adesea, Tantal trecea dreptfi fost vina, pedeapsa sa a rămas memorabilă.
Cu toate acestea, chiar şi această pedeapsă era
un fiu al lui Zeus si al lui Pluto, fiica lui povestită în diverse feluri. Uneori, se spunea
Cronos sau a lui Atîas. El domnea în Frigia că, în Infern, el urca un munte cu o piatră
sau în Lidia, pe Muntele Sipil. Era extrem de enormă, gata oricând să cadă şi care rămânea
bogat si iubit de zei, care îl primeau la totuşi mereu în echilibru. Se mai spunea că
ospăţurile lor. Se căsătorise cu una din fiicele supliciul său consta în într-o foame şi o sete
lui Atlas, Pleiada Dione. D ar legendele pome­ de nestins: intrat în apă până la gat, el nu
neau şi de o altă soţie a sa, Eurianassa, fiica putea să bea, fiindcă lichidul „fugea“ de fie­
zeului’- râu Pactol. Unii mitografi mai amin­ care dată când încerca să-şi cufunde gura în
teau pe Clitia, fiica lui Amfidamas, şi pe Ste- el; o creangă plină cu fructe se apleca deasu­
rope, o altă Pleiadă.
Copiii săi erau: Pelops şi Niobe (tab. 2), pra capului său, dar, când ridica mâna să o
cărora li se adăugau uneori Broteas, Dascilos prindă, creanga se ridica brusc şi el nu o mai
si alţi câţiva. Din Tantal, prin intermediul lui putea 2.
ajunge.
Un alt erou numit Tantal era un fiu al
telo p s, descindeau „Tantalizii“, Tieste, Atreu, lui Tieste sau al lui Broteas, care erau, şi unul
precum si Agamemnon şi Menelaos. şi altul fiii lui Tantal. Mormântul său era
Faptele atribuite lui de diverşi autori, în arătat călătorilor în cetâtea Argos. Existau
timpul vieţii, erau destul de neînsemnate: ar fi două legende diferită în privinţa sa: ar fi fost
jurat strâmb, pentru a n u -i da lui Zeus câinele ucis de către Atreu, din ura sa faţă de Tieste, şi
lui Hermes, pe care i-1 încredinţase Pandareos servit acestuia ca tocăniţă; alteori era prezentat
(v. acest nume). Această crimă i-a r fi atras ca primul soţ al Clitemnestrei şi ar fi fost ucis
mânia lui Zeus şi Tantal ar fi fost închis sub de Agamemnon, propriul său nepot (v.
M untele Sipil, înainte de a fi aruncat în Infern. Clitemnestra şi tab. 2).
O altă aventură îl punea în relaţie cu Ilos,
primul fondator al cetăţii Troia. Intr-adevăr, din3.fiii lui Tantal era şi numele purtat de unul
Amfion şi ai Niobei.
Ilos îl alungase din Asia Mică, după nenoro­
cirile fiicei sale, Niobe. în sfârşit, un alt epi­ TARAS3. ( Tapag-.) Taras a fost eroul care a
dat numele cetăţii Tarent din sudul Italiei. El
era fiul lui Poseidon şi al unei Nimfe locale,
1 T anatos: II., XI, 241; XIV, 231; PAUS., III, 18, 1; numită Satira sau Satina, şi care trecea uneori
HÉS., Théog., 211 si urm.; Tr. gr„ fr„ Nauck, 2e drept fiica lui Minos (de unde tradiţia
éd., p. 720; EUR.j Alceste, passim; v. si art.
Sisyphe; cf. F. De RUYT, Le Tanatos d'Euripide... originilor cretane a cetăţii Tarent) (v. Satiria).
, în Ant. Class., 1932, p. 61-77. Pentru un alt fondtor al cetăţii Tarent, v.
T an tal: 1) Odys., XI, 582 si urm., si scol. la XIX, Falantos.
518, si XX, 66; APD„ Bi'bl., III, 5, 6; Epit., II, 1;
PIND., Ol„ I, 87 si urm.; scol. la v. 97; Isth., VIII,
TA R A X IPPO S4. (Tapaşi7T7T0S-.) Cunoaştem
21; EUR., Or., 4 si urm.; PLAT., Crat., 395 d si doi eroi care purtau acest nume.
urm.; PAUS., X, 31, 10; LUC., Dial, des Morts, 17; 1. Taraxippos, ceea ce însemna „Cel
NONN., Narr., ap. W ESTERMANN, Appendix, p. care înfurie caii“, era un demon ce bântuia
386 (M ythographi); ATHÉN., VII, 14, p. 281 b si hipodromul din Olimpia şi înspăimânta caii
urm.; LUCR., De Rer. Nat., III, 980 si urm.; CIC., angajaţi în cursă, în apropierea unei cotituri,
De Fin., I, 18, 60; Tusc. Disp., Iv, 16, 35; HOR., unde se găsea un altar. Existau mai multe
Ep„ XVII, 65 si urm.; Sat., I, 1, 68 si urm.; Ov.,
Mét., IV, 458 si urm.; VI, 174; HYG., Fab., 9, 82;
155; ANTON. LIB., Transf, 36; LACT. PLAC., la 3 T ara s: PAUS., X, 10, 8; 13, 10; STAT., Silv., I, 1,
STAT., Théb., II, 436; DIOD. SIC., IV, 74. 2) 103; SERV., la VIRG., En., III, 551; PROB., la
PAUS., II, 18, 2; 22, 3; SÉN., Thyste, 718; HYG., VIRG., Georg., Ii, 176; cf. WUILLEUMIER,
Fab., 88; 244; 296; EUR., lph. A u l, 1150. 3) Ov., . Tarente, p. 35 si urm.
Met., VI, 239; HYG., Fab., 11. Sur Tantale 1, v. s. T araxippos: 1) PAUS., VI, 20, 15; L Y C ., Alex., 42 şi
REINACH, art. cit. (la cuvântul Sisyphe). urm.; şi TZET., ad loc. 2) PAUS., VI, 20, 19.
466 Pierre G R IM A L

legende privitoare la acest demon. Se spunea *TA RH O N . ( Tdpxuy.) Erou etrusc, socotit
că era sufletul chinuit al eroului Ischenos, fondatorul cetăţii Tarquinii, situată la nord de
sacrificat pentru a pune capăt unei perioade de Roma, precum şi al altor câtorva cetăţi, în
foamete (v. Ischenos), sau al lui Olenios, un special M antova’ Crotona etc. Era considerat
celebru conducător de car din Olimpia, sau al uneori drept fratele lui Tyrrhenos şi fiul lui
lui Dameon, fiul lui Flious, care participase la Telef. El ar fi fost cel care i-a condus pe imi­
expediţia lui Heracles împotriva lui Augias şi granţii etrusei din Lidia până în Italia. Se
fusese ucis de Pteatos, împreună cu calul său. povestea că se născuse cu părul alb, semn al
Stăpânul şi calul fuseseă îngropaţi exact în unui destin deosebit. Tarhon a avut un rol
acel loc. Se mai povestea că „Cel care înfuria într-o versiune a legendei lui Cacus (v. acest
caii“ era Alcatoos, fiul lui Portaon, care fusese nume).
ucis de Oenomaos, în timp ce încerca să Vergiliu amintea despre Tarhon în Eneida,
obţină mâna Hippodamiei. Şi acelaşi demon unde acesta era aliatul lui Evandru, deci şi al
era pus în legătură cu legencla lui denom aos lui Enea. El se afla în fruntea contingentului
în două feluri, fie că Pelops ar fi îngropat în Etrusc.
acel loc un „farmec“, pe care îl deţinea de la
un egiptean şi care folosea la înspăimântarea care*TA R PEIA 3. Tarpeia era o eroină romană,
cailor lui denom aos, ajutându-1 astfel să peius)a sau, dat numele Capitoliului (Mons Tar-
mai concret, Stâncii „Tarpeiene“,
câştige cursa (v. Oenomaos), fie că Pelops de unde erau aruncaţi anumiţi criminali.
însuşi ar fi fost îngropat în hipodromul (fin Forma cea mai obişnuită
Olimpia şi continua să tulbure cursele, aşa mătoarea: Tarpeia era fiicaa lui legendei este ur­
Sp. Tarpeius,
cum o tulburase odinioară pe cea a viitorului căruia Romulus, în timpul răboiului care a
său socru. In sfârşit, spiritele mai luminate urmat răpirii Sabinelor, îi încredinţase paza
susţineau că în apropierea acelui altar exista Capitoliului. Dar, cum regele Sabin Tatius îşi
un laur şi că umbra frunzişului agitat de vânt aşezase tabăra la poalele Capitoliului (pe locul
era suficientă pentru a speria caii ce alergau pe viitorului Comitium), Tarpeia l-a văzut pe
pistă. rege şi s-a îndrăgostit de el. Prin complicitatea
2. Un alt Taraxippos se găsea pe hipo­ unei servitoare (sau a doicei sale), fiica lui
dromul din Corint. Era sufletul eroului Glau- Tarpeius i-a promis lui Tatius că îi va preda
cos, fiul lui Sisif, care murise devorat de caii citadela, cu condiţia să o ia de soţie. Tatius a
săi (v. Glaucos). acceptat şi Tarpeia l-a ajutat să intre cu lup­
*T A R H E T IO S1. (Tapxenos'.) Legenda lui tătorii săi în Capitoliu. Dar, în loc să o ia de
Tarhetios era o variantă a naşterii lui Romulus soţie pe tânăra fată, Tatius a pus să fie strivită
şi Remus. Tarhetios era un rege al Albei, în de scuturile oamenilor săi. Tarpeia a pierit
casa căruia apăruse într-o zi un falus, ieşind astfel fără a-şi primi preţul trădării sale. O altă
din pământ. Tarhetios a întrebat-o pe zeiţa versiune susţinea că ea îi ceruse lui Tatius ca
Tethys ce trebuia să facă. Oracolul a răspuns răsplată „ceea ce luptătorii săi şi el însuşi pur­
că o tânără fată trebuia să se unească cu acest tau pe braţul stâng“, adică bijuterii din aur.
falus şi copilul care s-a r naşte din această însă Tatius s-a făcut că înţelege prin această
unire va avea o viaţă glorioasa. Tarhetios s-a expresia că era vorba despre scuturi şi a pus să
dus să o cheme pe una din fiicele sale şi i-a fie ucisă aşa cum am amintit mai sus!
poruncit să împlinească condiţiile stabilite de Se mai spunea că Sabinii o uciseseră pe
zeiţă. Din pudoare, tânăra fiică a trimis o ser­ tânăra fată, pentru a nu da impresia că victoria
vitoare în locul ei. Când a aflat, Tarhetios, lor se datora trădării.
iritat, a vrut să le ucidă pe ele două tinere, însă Mitografii romani au încercat să o scoată
zeiţa Vesta i-a apărut în vis şi l-a făcut să-şi nevinovată pe Taipeia, căreia i se închinase un
schimbe gândurile. Pentru a le pedepsi, Tar- cult local, pe Capitoliu. Se povestea, de exem­
hetios le-a legat pe cele două vinovate de un plu, că era fiica lui Tatius şi a că ar fi fost
scaun de torcătoare şi le-a promis să le răpită de Romulus. Trădarea sa ar fi fost de
elibereze şi să le căsătorească atunci când vor fapt răzbunarea faţă de răpitorul ei. Dar, în
termina de tors o anumită cantitate de lână.
Ele lucrau în timpul zilei, dar noaptea, când
ele dormeau, alte servitoare, trimise de Tar­ T arh o n : STRAB., V, p. 219; ET. BYZ., s. v.
hetios, stricau ce făcuseră ele. în cele din T apioca; SERV., la VIRG., En„ X, 179, 198;
urmă, servitoarea care se unise cu falusul TZET., la LYC., 1242 si urm.; 1249; VIRG., En„
miraculos a născut doi gemeni. Tarhetios avea VIII,503 si urm.; X, 147 si urm.; cf. M.
PALLOTTINO, in Rend. Accad. Lincei, 1930, p.
intenţia să-i ucidă, dar mama lor i-a încre­ , 49-87.
dinţat unui om numit Teratios, care i-a aban­ J T arp e ia : PLUT., Rom., 17; P arali, 15; LTV., I, 11, 7
donat pe malul râului. Acolo, o lupoaică le-a si urm.; DEN. HAL., II, 38 si urm.; SERV., la
dat să sugă şi amândoi au fost salvaţi. Mai VIRG., En„ VIII, 348; Ov., Mét., XIV, 111; Fast.,
târziu, cei doi gemeni l-a u detronat şi l-au I, 261; PROP., El., IV, 4; VARR., L. L„ V, 41. V.
ucis pe Terhetios. E. APIS, Ancient Legends, p. 96 si urm., si S.
REINACH, m Rev. Arch., 1908, p. 42 si urm.; G.
DUMÉZIL, Tarpéia, Paris, 1947; L. GÀNSINIEC,
Tarpéia, Acta Soc. Arch. Polonorum, 1949; cf. R.
1 T arhetios: PLUT., Rom., 2. E. L.. 1951, p. 456.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
acest caz, nu mai înţelegem de ce Sabinii o
uciseseră. O altă versiune explica supliciul
fetei prin faptul că nu a vrut să îi dezvăluie lui
Tatius planurile de război ale romanilor. Se
mai povestea că Tarpeia se gândise la o strata­
gemă pentru a -i da pe Sabini pe mâna ro­
manilor. Ea dăduse impresia că îl trădează pe
Romulus şi le ceruse ca preţ al serviciilor sale
ceea ce ’ Sabinii purtau pe braţul stâng,
înţelegând că era vorba de scuturile lor. Ea
spera că Sabinii, o dată intraţi în citadelă şi
lipsiţi de principalul lor mijloc de protecţie, âr
fi fost cu uşurinţă ucişi de către romani. Din
nefericire, emisarul de’ care se folosea pentru
aceste negocieri a trădat-o. Tatius a aflat la
timp pericolul şi, atunci când Tarpeia i-a cerut
scuturile oamenilor săi, el a pus să fie strivită
cu aceste arme. O versiune a legendei plasa
întâmplarea în timpul invaziei Galilor.
T A R T A R 1. ( Taprapos'.) în poemele
homerice şi în Teogonia lui Hesiod, Tartarul
apărea ca regiunea cea mai adâncă a lumii,
situată sub Infern. Se spunea că era aceeaşi
distanţă între regatul lui Hades (Infern) şi
Tartar, ca între cer şi pământ. Aici s-a r fi aflat
chiar temeliile Universului. Legendele arătau
că diferitele generaţii divine şi-au închis pe
rând inamicii în Tartar. Uranos îi închisese
aici pe primii lor copii avuţi cu Gaia, Ciclopii
Argeş, Steropes şi Brontes. Dar Gaia, pentru
a -i elibera, îi instigase pe Titani împotriva
tatălui lor. După victoria sa, Cronos, cel mai
tânăr dintre Titani, i-a eliberat pe Ciclopi, dar
s-a grăbit să-i închidă din nou acolo. Aceştia
nu au fost eliberaţi definitiv decât- de Zeus,
care i-a luat aliaţi în lupta sa împotriva Ti­
tanilor si a Giganţilor. Apoi a venit din nou
rândul 1'itanilor să fie aruncaţi în Tartar de
către Zeus, ajutat de fraţii săi Hades şi Posei-
don, şi au fost lăsaţi în paza Hecato’nhirilor,
Gies, Cottos şi Briareu (v. acest nume). Tarta­
rul rămânea un loc de care se temeau şi zeii
din Olimp. Atunci când unul din ei manifesta
o oarecare opoziţie faţă de Zeus, acesta ame­
ninţa că o să-l închidă în Tartar si rebelul se
grăbea să devină ascultător. Când Apollo i-a
ucis pe Ciclopi cu săgeţile sale, el a scăpat cu
greu de acestă pedeapsă şi doar la rugăniintea
lui Leto, care o obţinut, în loc să fie aruncat în
Tartar, ca fiul ei să „intre doar în slujba unui
muritor (v. Apollo). în Tartar au fost aruncaţi
Aloazii şi Salmoneu (v. aceste nume). încetul
cu încetul, Tartarul a ajuns să fie confundat cu
Infernul progriu-zis, în noţiunea de „lume
subterană“ .. In Tartar erau chinuiţi marii
criminali. în acest sens, Tartarul era un Ioc
opus Câmpurilor Elizee, locul unde trăiau
Preafericiţii. Tartarul era personificat în
Teogonia lui Hesiod. El constituia unul dintre
elementele primordiale ale lumii, împreună cu
1 T a rta r: II., VIII, 13 şi urm.; 478 şi urm.; HÉS.,
Théog., 119 si urm.; 722 si urm.; 820 si urm.;
APD., Bibi., I,’ 1, 4 si urm.; 6, 3; II, 1, 2; III, 10, 2;
PAUS., IX, 27, 2; HYG, Astr. Poét., II, 15.
467
Eros, Chaos şi Gaia (Pământul). Căsătorit cu
Gaia, Tartar a avut mai mulţi copii-monştri:
Tifon, Ehidna, cărora uneori li se alătura vul­
turul lui Zeus şi Tanatos (Moartea) (tab. 12).
TA SOS2. (Qăaos’.) Tasos a fost eroul care a
dat numele Insulei Tasos. Era de origine feni­
ciană şi trecea drept fiul lui Agenor şi fratele
lui Cadmos (tab. 3) sau făcea parte din familia
Europei (fiind considerat un fiu al lui Cilix sau
al lui Phoenix). I-a însoţit pe Telefassa, pe
Cadmos şi pe ceilalţi fraţi ai Europei, în cău­
tarea acesteia. A rămas în Insula Tasos, căreia
i-a dat şi numele (v. Cadmos).
*TATIUS3. Titus Tatius era, în tradiţia la­
tină, al doilea rege al Romei. El era de origine
sabină şi, mai exact, din cetatea Cures, unde a
fost rege, înainte de a fi desemnat comandant
militar al Confederaţiei Sabine, care dorea să
răzbune răpirea femeilor sabine şi să pună
capăt extinderii Romei. Acest război a fost
marcat de trădarea şi pedepsirea Tarpeiei (v.
acest nume). Tabăra lui Tatius a fost situată,
atât după consemnarea lui Denis din Halicar-
nas, cât şi din cea a lui Propertius, în depresi­
unea care despărţea Capitoliul de Quirinal, în
apropiere de Comitium. După împăcarea celor
două popoare, datorată iniţiativei luate de
Hersilia şi de femeile Sabine, s-a hotărât că
Sabinii şi’ Romanii vor forma un singur popor,
iar Tatius şi Romulus îşi vor împărţi puterea
asupra cetăţii astfel formate. Acea cetate avea
să păstreze numele de Roma, în amintirea
fondatorului ei, însă locuitorii aveau să poarte
numele de „quiriţi“, în amintirea patriei lui
Tatius. Tatius locuia în citadela de pe Capito-
liu, iar Romulus pe Palatin. Această domnie în
doi a durat timp de cinci ani, în cursul cărora
s-a vorbit foarte puţin de Tatius. în al cincilea
an, unele dintre rudele sale şi compatrioţii săi
s-au certat cu solii din Laur’entia, care se du­
ceau la Roma şi i-au ucis, în cele din urmă,
după ce încercaseră să le fure bunurile. Romu­
lus a vrut să pedepsească acest atentat îm ­
potriva drepturilor omului, însă Tatius încerca
să-şi salveze rudele şi a reuşit. Dar prietenii
victimelor l-au atacat’pe Tatius în timpul unui
sacrificiu pe care cei doi regi îl ofereau în
comun, în Lavinium şi l-au ucis. Desi îl
puteau ucide şi pe Romulus, ei nu i-a u făcut
nici un rău, şi l-au condus până la Roma,
lăudându-i spiritul de dreptate. Romulus a
adus la Roma cadavrul lui Tatius cu mari
onoruri şi l-a îngropat pe Aventin, în aprop­
iere de Armilustrium. Dar nu a luat mei o
măsură pentru a -i pedepsi pe ucigaşii
colegului său. Unii autori ne asigură că, deşi
locuitorii din Laurentia îi predaseră pe aceştia
de bunăvoie, Romulus i-a eliberat, spunând că
s-a făcut dreptate.
2 Tasos: HDT., VI, 47; ET. BYZ., s. v.; APD., Bibi..
III, 1, 14; PAUS., V, 25, 12; scol. la EUR., Phén.,
,5,25.
J T atius: PLUT., Romul., 20; 23; DEN. HAL., II, 36 şi
urm.; LIV., I, 10; 14; PROP., E L Iv, 4; Ov„ Fast..
I, 260 şi urm.
 468
TAUM AS . (Oavjuas'.) Taumas era unul din
fiii lui Pontos (Valul Marin) şi al Gaiei
(Pământul) (tab. 12 şi 32). Era frate cu Nereu,
Forcis, Ceto şi Euribia, aparţinând, prin ur­
mare, şrupului divinităţilor marine primordi­
ale. A iubit-o pe una din fiicele lui Oceanos,
numită Electra şi i-a dăruit mai multe fiice:
Harpiile si Iris.’ Taumas nu avea o legendă
propriu-zisă.
TA U RO S2. ( Taîipos'.) Tauros, adică Taurul,
era numele pe care mitografii evhemerişti îl
dădeau unor pretinşi eroi cretani, pentru a
explica „în mod raţional“ miturile referitoare
la Europa şi la Minotaur. Cunoaştem cel puţin
trei eroi care au purtat acest nume.
1. Tauros era un prinţ din Cnossos, care
a pornit o expediţie împotriva cetăţii Tir, de
unde a adus-o, printre alte prizoniere, pe fiica
regelui, Europa. Acest Tauros trecea drept
fondatorul cetăţii Gortine din Creta şi tatăl lui
Minos.
2. Referitor la mitul Minotaurului, se
povestea că acesta nu era un animal, ci un om
crud, numit Tauros, pe care Minos îl numise
comandantul armatelor sale. Tinerii trimişi din
Atena ca tribut nu erau trimişi la moarte de
către Minos, aşa cum se spunea, ci erau puşi
ca premii la jocurile funebre oraganizate în
onoarea lui Ambrogeu. Primul învingător al
acestor jocuri fusese chiar acest Tauros, care îi
maltratase pe copiii câştigaţi. Pentru a se răz­
buna pe el, Tezeu ar fi’întreprins expediţia sa
în Creta. Cât despre Minos, nu i-a părut rău că
scapă de un general devenit incomod şi, mai
ales, care se îndrăgostise prea mult de regina
Pasifae. Din acest motiv, Minos a facilitat
expediţia lui Tezeu şi i-a dat chiar, de
bunăvoie, în căsătorie pe fiica sa Ariadna.
3. O altă interpretare a legendei susţinea
că Tauros a fost un tânăr foarte frumos, de
care Pasifae se îndrăgostise. Regina i se
dăruise într-o vreme când Minos, lovit de o
boală tainică, nu putea să procreeze (v. Minos
şi Procris). Ea a rămas însărcinată si Minos
ştia că acel copil nu era al lui. Nu a îndrăznit
totuşi să-l ucidă, ci l-a trimis în munţi. Când
s-a făcut mare, tânărul numit Minotauros, din
cauza asemănării sale cu Tauros, nu a mai vrut
să asculte de păstorii care îl primiseră de la
Minos. El s-a ascuns într-o grotă adâncă, de
unde nu îi era greu să îi vâneze pe cei trimişi
în urmărirea sa. Oamenii se obişnuiseră să-i
aducă ceva de mâncare în grota sa: capre şi oi.
Chiar Minos îi trimitea uneori criminali con­
damnaţi la moarte. în acest fel i-a fost trimis
şi Tezeu, dar acesta, având o sabie de la
Ariadna, a reuşit să ucidă Minotaurul.
T aum as: HÉS., Théog., 237; 267; APD., B ib i, I, 2, 6;
HYG., Fab., pro]., 14; SERV., la VIRG., En., III,
, 212; 249; CIC., D e Nat. Deor., III, 20, 51.
T auros: 1) PALAEPH., Incr., 15; TZET., la LYC.,
1297; 1299. 2) PLUT., Thés., 16; 19; Fr. Hist. gr.,
IV, p. 539, 13. 3) PALAEPH., Ibid., 2; HÉRACL.,
î n c r e d 6.
Pierre G R IM A L
T A IG E T E . ( TavyeTij.) Taigete, fiica lui
Atlas şi a Pleionei, era una dintre Pleiade (tab.
25). Ea a fost iubită de Zeus si i-a dăruit un
fiu, numit Lacedemon (tab. 6). însă Taigete nu
a cedat zeului decât după ce îşi pierduse
cunoştinţa. Atunci când si-a revenit, de
ruşine, ea s-a ascuns sub Muntele Taiget din
La’conia.
De asemenea, se povestea că, pentru a o
scăpa de insistenţele lui Zeus, Artemis o as­
cunsese pe tânăra fată sub înfăţişarea unei
căprioare. Atunci când şi-a recăpătat prima
înfăţişare, ca recunoştinţă, Taigete i-a dedicat
zeiţei’ căprioara cu coame de aur a cărei
vânătoare constituise obiectul uneia dintre
„Muncile“ lui Heracles (v. acest nume).
T E A N IR A 4. (Oedueipa.) Teanira era o fe­
meie troiană, care facea parte dintre captivele
lui Heracles, după prima cucerire a cetăţii de
către erou. După împărţirea prăzii, a revenit
lui Telamon, care a iubit-o. Fiind însărcinată
cu acesta, Teanira a reuşit să fugă până în
cetatea Milet, al cărei rege, numit Arion, a
prim it-o cu bunăvoinţă, şi l-a crescut pe fiul
adus pe lume de Teanira, numit Trambelos (v.
acest nume).
T E A N O 5. (Oeavcu.) Cunoaştem cel puţin
două eroine care au purtat acest nume.
1. Teano era fiica regelui Traciei, Cis-
seu, care se căsătorise cu troianul Antenor (v.
acest nume). Mama sa era una din fiicele lui
Ilos, Teleclia. Din căsătoria sa cu Antenor
s-au născut mai mulţi copii: Ifidamas, Arhelo-
hos, Acamas, Glaucos, Eurimah, Helicaon şi
Polidamas. De asemenea, ea l-a crescut cu
multă grijă pe Pedeos, un fiu pe care Antenor
l-a avut cu o altă femeie. La Troia, Teano
îndeplinea oficiile de-preoteasă a zeiţei Atena.
Atunci când Ulise şi Menelaos au venit în
solie, înainte de începerea ostilităţilor, Teano
i-a primit în casa ei, ca oaspeţi ai soţului său.
împreună cu Antenor şi cu copiii săi, ea a fost
cruţată, în luptele ce au urmat cuceririi cetăţii
Troia şi a avut dreptul de a părăsi Asia când
voia. Alături de soţul ei, Teano a ajuns în Iliria
(v. Antenor). O tradiţie ulterioară povestea că
ea îşi trădase cetatea, în complicitate cu An-
teno’r, şi că a favorizat luarea statuii Palladion
de către greci.
2. O altă eroina numită Teano era soţia
regelui Metapontos, care domnea în „Icaria“ şi
3 Taigete: Scol. la PIND., Ol., III, 53; Nèm., II, 16
(citant un fr. d ’HÊS); HYG., Fab., 154; 192; Astr.
Poét., II, 21; HELLANIC., fr. 56; APD., B ib i, III,
10, 3; PAUS., III, 1, 2; 18, 19; 20, 22; IX, 35, 1;
ERAT., Catast., 23; TZET., la LYC., 219; Ov.,
. Fast., IV, 174; PLUT., De F I, 17, 3.
T ea n ira : Fr. Hist. Gr., I, p. 421; TZET., la LYC.,
. 467; 469.
T eano: 1) II., V, 69 şi urm.; VU, 297 şi urm.; XI, 221
si urm.; si scol. la v. 266; scol. la EÜR., Andr., 224;
Héc., 3,' TZET., la LYC., 340; Posthom., 516;
APD., la VIRG., En., I, 242; 480. 2) HYG., Fab.,
186.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
pe care soţul o ameninţase că o va repudia,
pentru că n u -i dăruia copii. Pentru a-1 satis­
face, ea s -a dus la păstori, cerându-le să-i
aducă un copil, care să treacă drept al său.
Păstorii i-au adus doi copii gemem, pe care
Teano i-a arătat regelui. Insă, după aceeea, a
avut ea însăşi alţi copii. A încercat atunci să
scape de cei’doi copii găsiţi, care erau, în re­
alitate, fiii Melanippei şi ai lui Poseidon. Ea a
poruncit copiilor ei să -i ucidă pe cei doi
străini, însă aceştia au fost învingători şi i-au
dezvăluit lui Metapontos crimele soţiei sale.
Teano a fost repudiată (sau ucisă ?) şi înlo­
cuită de Melanippe (v. Eol, 2).
TEB A 1. (0rjf3T}.) Cunoaştem cel puţin patru
eroine care au dat numele cetăţilor numite
Teba din Grecia şi din afara ei.
1-2. Numele cetăţii Teba ar fi provenit fie
de la eroina Teba, fiica lui Prometeu şi a unei
Nimfe (v. Prometeu), fie de la o fiică a lui
Zeus si a Iodamei, urmaş al lui Deucalion (tab.
8). ’
3. O altă eroină numită Teba, care
apărea tot în legendele beoţiene era fiica cea
mai mică a zeului-râu Asopos şi a Metopei.
4. Cetatea Teba din Cilicia şi-ar fi tras
numele de la o altă eroină, fiica’ Pelasgului
Adramis, eroul care dăduse numele cetăţii
Adramitte şi care promisese mâna fiicei sale
oricui l-a r fi întrecut la alergări. Heracles a
reuşit acest lucru si s -a căsătorit cu Teba. In
amintirea acestei întâmplări, el a fondat ce­
tatea Teba din Cilicia, dându-i numele tinerei
femei (v. Granicos). O altă genealogie era
atribuită aceleiaşi eroine, care ar fi fost din
neamul lui Cadmos şi fiica lui Cilix.
Aceleiaşi genealogii aparţinea şi cetatea
Teba din Egipt, eroina fiind prezentată ca fiica
lui Nilos (tab. 3).
T E C M E SSA 2. ( TeKfipaaa.) Tecmessa era
fiica regelui Teleutas din Frigia, care a fost
răpită de Aiax, fiul lui Telamon, în timpul
unei expediţii împotriva cetăţii sale, şi a luat-o
în sclavie. La Troia, ea şi-a petrecut viaţa
alături de erou şi i-a dăruit un fiu, numit
Eurisaces. Tecmessa a jucat un rol important
în tragedia lui Sofocle, Aiax. Dar mitografii o
pomeneau rar. N u se cunoaşte care a fost
soarta ei după sinuciderea lui Aiax.
T E C T A F O S 3. ( Teicrafos'.) Tectafos era un
prinţ indian a cărui istorie n e-a consemnat-o
Nonnos. Luat prizonier de către Deriades, el a
fost închis într-o temniţă subterană, fără aer şi
fără lumină, şi condamnat să moară de foame.
1 T eba: 1-2) ET. BYZ., s. v.; Fr. Hist. Gr., IV, 657 a;
TZET., la LYC., 1206; PIND., Isthm., VIII, 37 şi
urm.; PAUS., II, 5, 2; DIOD. SIC., IV, 72. 3) Fr.
Hist. Gr., II, p. 238; DIOD. SIC., V, 49, 3. 4) Scol.
, la VII, IX, 383; TZET., la LYC., 1206.
T ecm essa: SOPH., Ajax, passim; QUINT. SM., V, 5,
21 şi urm.; scol. la VII, I, 138; HOR., Odes, II, 4, 5
şi urni.; Ov., Art. d'Aimer, III, 517 şi urm.; SERV.,
, la VIRG., En., I, 619; PLUT., Alcib., 1.
Tectafos: NONN, Dion., XXVI, 101 şi urm.
469
Gardienii împiedicau orice comunicare cu
lumea exterioară. însă fiica lui Tectafos, nu­
mită Eerie, care tocmai devenise mamă, a
obţinut de la gardieni dreptul de a pătrunde în
închisoare pentru a-şi vedea tatăl şi, spunea
ea, pentru a -i aduce suprema consolare.
Gardienii au controlat-o şi au constat că nu
avea nici un fel de m ennde asupra ei. Au
lăsat-o deci să treacă. Ajunsă înăuntru, fiica
i-a dat tatălui său lapte de la sân. Deriades a
aflat despre acest act de pietate şi l-a eliberat
pe inamicul său.
T E C TA M O S4. ( Tetcra/uos'.) Prin tatăl său,
Doros, Tectamos descindea din Hellen şi din
Deucalion (tab. 8). Diodor povestea că el in­
vadase Insula Creta în fruntea Pelasgilor şi a
Eolienilor. Acolo, el s-a căsătorit cu fiica’lui
Creteu şi a avut cu ea un fiu, numit Asterios
(v. acest nume). S i-a asigurat puterea asupra
întregii insule. Âcest Tectamos reprezenta
componenta „doriană“ a populaţiei cretane.
T E G E A T E S5. (Teyeănjs'.) Tegeates era
unul din fiii eroului Arcadian Licaon şi fon­
datorul cetăţii Tegeea. Se spunea că s-a r fi
căsătorit cu una din fiicele lui Atlas, M era (v.
acest nume), având mai mulţi fii, printre care
Scefros şi Leimon (v. acest nume). O tradiţie
locală îl considera drept tatăl altor eroi: Cidon,
Arhedios, Gortis, precum si Catreu, care ar fi
emigrat în Grecia şi ar fi fondat acolo mai
multe cetăţi: Cidoma, Gortina şi Către. însă
Cretanii nu acceptau această legendă (v. Ci­
don, Catreu şi Radamant).
T E G IR IO S 6. (Teyupios'.) Tegirios era un
rege al Traciei, care i-a primit pe Eumolpos şi
pe Ismaros, atunci când aceştia fuseseră ostra­
cizaţi din Etiopia. A jucat un rol în legenda lui
Eumolpos (v. acest nume).
TE IA 7. (Beta.) Teia, adică Divina,
aparţinea primei generaţii divine, anterioare
zeilor Olimpieni. Era una dintre Titanide, fiica
lui Uranos şi a Gaiei (tab. 5 şi 12). Ea a fost
iubită de Hiperion (tab. 14), căruia i-a dăruit
trei copii: Helios (Soarele), Eos (Aurora) şi
Selene (Luna).
T E I AS8. ( Qeias\) într-o formă a legendei
lui Adonis, Teias era tatăl acestuia şi fiul re­
gelui Babilonului, Belos. El s-a căsătorit cu
Nimfa Oritia şi a avut o fiică, Myrrha (v.
Adonis).
TEIO D A M A S9. (OeioSapas'.) Teiodamas
era numele unui erou din ciclul eroic al lui
J T ectam os: DIOD. SIC., IV, 60; V, 80.
5 T egeates: PAUS., VIII, 3, 4; 45, 1; 48, 6; 53, 2 ?i
. urm.
, T egirios: APD., B ibi, III, 15, 4.
' T eia: HfiS„Theog., 135; 371 ?i urm.; APD., B ib i, I,
„ 1, 3; 2, 2; PIND., Isthm., V, 1, ?i scol. la v. 2.
I Teias: ANTON. LIB., Tr., 34.
T eiodam as: Scoi. la APOLL. RH., Arg., I, 131;
APD., Bibi., II, 7, 7; HYg., Fab., 14; Arg., la
SOPH., Trach.; NONN, Narr., ed. W ESTER­
MANN, p. 370 ?i urm.; CONON, Narr., 11.
470
Heracles. Legenda sa era plasată uneori în
ţinutul Driopilor, alteori în Cipru. In primul
caz, era considerat tatăl lui Hilas (v. acest
nume). Legenda însăşi a fost prezentată la art.
Heracles.
T E L A M O N 1. (TeĂa/icou) Telamon era cele­
bru mai ales pentru faptul că a fost tatăl lui
Aiax. Existau două tradiţii diferite în privinţa
genealogiei sale. Conform celei care pare mai
veche, părinţii săi ar fi fost Acteos şi Glauce,
fiica regelui Cihreu (v. acest nume) clin Insula
Salamina. Dar, cel mai adesea, Telamon tre­
cea drept fiul lui Eac şi al lui Endeis (altă fiică
a lui Cicreu). în acest caz, era frate cu Peleu şi
cu Alcimahe, care s-a căsătorit, mai târziu, cu
Oileu (v. acest nume), stabilind astfel o în­
rudire între cei doi Aiax (al lui Telamon şi al
lui Oileu) (tab. 30).
Telamon şi-a petrecut copilăria şi tinereţea
alături de fratele său, Peleu (v. acest nume).
După uciderea lui Focos, fratele său vitreg, el
a fost exilat, ca şi Peleu, şi, în timp ce fratele
său s-a dus în Tesalia, el a ajuns în Salamina.
Cu toate că el a încercat să reintre în graţiile
tatălui său, trim iţându-i soli, Eac nu i-a per­
mis să revină în Egine. I-a permis doar să vină
şi să susţină construirea unui dig, în largul
insulei. Dar, Telamon nu a fost convingător în
pledoaria sa.
în Salamina, Telamon s-a căsătorit cu
Glauce, fiica regelui Cihreu. La moartea lui
Cihreu, care nu avea fii, el a moştenit regatul.
Deoarece soţia sa a murit, "telamon s-a
căsătorit cu Periboea sau Eriboea, fiica lui
Alcatoos, regele Megarei (v. Periboea, 5 şi
tab. 2). Periboea i-a dăruit un fiu, Aiax.
Legenda îl prezenta pe Telamon implicat în
toate marile aventuri ale epocii eroice:
vânătoarea mistreţului din Calidon, înaintea
exilului său din Egine, şi mai ales expediţia
Argonauţilor. Pe nava Ârgo, el vâslea după
Heracles, al cărui însoţitor preferat era. El le-a
reproşat Argonauţilor că l-au abandonat pe
Heracles, atunci când eroul, rupându-şi vâsla,
s-a dus să taie alta dintr-o pădure, în timpul
escalei din Bitinia, şi, căutându-1 pe Hilas, nu
s-a întors la timp pentru a-şi continua
călătoria (v. Argonauţi).
Dar episodul cel mai cunoscut atribuit lui
Telamon a fost participarea sa ia cucerirea
Troiei de către Heracles. El a fost cel care a
pătruns primul în cetate (v. Heracles) şi,
printr-un răspuns abil, a scăpat de mânia pe
care fapta sa eroică a provocat-o lui Heracles.
Acesta i-a dat-o ca soţie pe Hesione, fiica lui
T elam on: I L XI, 465; 591; Odvs., XI, 553; scol. la
VII., XVI, 14; XIII, 694; SOPH., Ajax, 202; 433 si
urm.; EUR., Trov., 799; APD., B ib i, I, 8, 2; 9, 16;
III, 12, 6 çi urm.; HYG., Fab., 14; 89; 173; DIOD.
SIC., IV, 41; 72; PLUT., Thés., 10; 29; PAUS., I,
42, 4; II, 29, 3-10; III, 19, 13; VIII, 15, 6; Ov.,
Mét., VII, 476 si urm.; VIII, 309 si urm.; XI, 216 si
urm.; XIII, 151 si urm.; APOLL. RH., Arg., i, 93 si
urm.; scol. la 1289; ATHÉN., II, 43 d; PARTH.,
Erot., 26; scol. la LYC., 467.
Pierre G R IM A L
Laomedon (v. aceste nume). Cu Hesione,
Telamon a avut un fiu, numit Teucer (v. acest
nume). O altă versiune povestea că el a luat,
din prada obţinută la Troia, o captivă numită
Teanira. Sclava a conceput un fiu cu stăpânul
ei, dar, înainte de a-1 naşte, a reuşit să fugă
până în cetatea Milet. Acolo, ea a fost primită
de regele Arion si a dat naştere eroului Stram-
belos sau Trambelos, care a fost ucis, mai
târziu, de către Ahile.
Telamon era încă în viaţă la sfârşitul răz­
boiului împotriva Troiei, la care au partcipat
cei doi fii ai săi, Aiax si Teucer. Atunci când
Teucer s-a întors fără fratele său, el l-a alun­
gat (v. Teucer). Nu avem decât informaţii
foarte confuze despre felul în care ar fi murit
Telamon.
T E L E B O A S 2. (Tr}Âe{3âas-.) Teleboas a fost
eroul care a dat numele Teleboenilor, şi a
ocupat Insula Leucade, pornind dintr-o insu­
liţă din apropiere de Tafos (Meganisii de
astăzi). Acest Teleboas era considerat uneori
fiul, alteori tatăl lui Pterelas (v. acest nume).
T E L E C L E IA 3. (TrjA/KĂeia.) Conform unei
tradiţii, Telecleia era mama Hecubei. Ea a fost
fiica lui Ilos şi soţia lui Cisseu (v. Hecuba).
T E L E D A M O S 4. ( TrjĂeSafios-.) Cunoaştem
doi eroi cu acest nume.
1. Teledamos era un fiu care s-a r fi năs­
cut din iubirile lui Ulise cu Calipso, probabil
acelaşi cu Telegonos (v. acest nume).
2. ’ Tot aşa se numea unul din cei doi
gemeni născuţi de către Casandra, în urma
iubirii cu Agamemnon (tab. 2). El a fost ucis
în copilărie, împreună cu fratele său, şi în­
gropat la Micene.
T E L E F 5. (TijXe<pos-.) T elefera fiul lui Hera­
cles si al Augei, fiica regelui Aleos din Tegeea
(v. Âuge şi tab. 9). Din toţi fiii lui Heracles,
Telef a fost cel care semăna cel mai mult cu
tatăl său. în privinţa circumstanţelor naşterii
sale, existau două serii de tradiţii distincte,
unele provenind mai ales din surse epice, cele­
lalte folosite mai ales de tragicii greci.
2 T eleboas: STRAB., VII, p. 322; EUST., la 1’Od.,
» 1472, 38; v. Ptérélas.
. Telecleia: Scol. la EUR., Hécube, 3.
* Teledam os: 1) EUST., la VOdys., 1796, 47. 2)
. PAUS., II, 16, 6.
“ Telef: Epic. gr. fr. (KINKEL), p. 18 si urm.; APD.,
B ibi, II, 7, 4 si urm.; 8 si urm.; III, 9, 1; Epit., III,
17; V, 12; TZET., Antèh., 269 si urm.; la LYC.,
206; 1249 si urm.; HYG., Fab., 99; 100; 101; 162;
244; ARIST., Poét., XIII, p. 1453 a, 21; STRAB.,
XII, 571; XIII, 615; scol. la VIL, I, 59; PAUS., I, 4,
6; III, 26, 10; VIII, 4, 9; 47, 3; 48, 7; X, 28, 8;
ESCH., trag, pierdutä des Aléades si de Mysiens;
EUR., fr., ed. NAUCK., 2° ed., fr. 696 si urm.; trad.
pierdutä de Téléphe; DIOD. SIC., IV, 33;
PHILOSTR., Hér., II, 14; DEN. HAL., I, 28;
PLUT., Rom., 13 scol. la ARISTOPH., Nuées, 919;
LYC., Alex., 1245 si urm.; TZET., ad loc.; L.
SÉCHAN, Etudes sur la trag, grecque..., p. 503 si
urm.; J. DUCHEMIN, Agôn..,, p. 103.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
Conform primei serii de tradiţii, Auge,
după naşterea fiului său, a fost abandonată pe
mare de către Aleos, într-un cufăr, care a fost
dus de valuri până în Misia; sau Aleos ar fi
dat-o lui Nauplios, care, în loc să o înece, aşa
cum primise poruncă, a dat-o unor negustori
şi Auge a fost vândută în Misia şi cumpărată
de regele Teutras. T elef a fost crescut la curtea
lui Teutras.
A doua versiune, din contră, îi desparte pe
Auge şi pe Telef. în timp ce mama ar fi fost
abandonată pe mare, copilaşul ar fi fost aban­
donat pe un munte din Arcaâia. De fapt, Aleos
i-o dăduse pe Auge lui Nauplios, cu porunca
de a o îneca. Pe drum, tânăra femeie a adus pe
lume copilul pe Muntele Partenion şi l-a
abandonat. în timp ce Nauplios o vindea ne­
gustorilor care aveau să o ducă în Misia,
micuţul T elef era alăptat de o căprioră. El a
fost apoi luat de păstorii regelui Coritos, care
l-au dăruit acestuia. Coritos a crescut copilul
ca pe propriul său fiu şi i-a dat numele de
Telef, în care regăsim cuvântul grecesc cu
sensul de „cerb“ sau „căprioară“ (eXtxfios).
Ajuns la vârsta bărbăţiei, T elef a întrebat ora­
colul din Delfi unde îşi putea regăsi mama.
Oracolul i-a răspuns să se ducă în Misia, unde
el şi-a găsit într-adevăr mama, la curtea re­
gelui Teutas. Se povestea că, anterior, în timp
ce se găsea în cetatea Tegeea, el i-a r fi ucis, în
mod accidental şi fără să stie cine erau, pe cei
doi fraţi ai mamei sale, hippotoos şi Pereu,
împlinind astfel un vechi oracol. Această
crimă a făcut obiectul tragediei astăzi pierdute
a lui Sofocle, Aleazii. Alungat din Arcadia,
T elef s -a dus să consulte oracolul de la Delfi,
care i-a poruncit să se ducă în Misia, fără să
pronunţe un singur cuvânt pe drum, până când
va fi purificat de regele Teutras.
Un episod tragic a fost dezvoltat pe tema
recunoaşterii dintre T elef şi Auge. El a fost
probabil tratat în piesa astăzi pierdută a lui
Sofocle, Misienii. Când T elef sosea la curtea
lui Teutras, Argonautul Idas încerca să îi ia
acestuia regatul. Regele i-a cerut atunci ajutor
lui Telef, care venise în Misia însoţit de
Partenopeos (v. acest nume), prom iţându-i, în
caz de victorie, mâna Augei, pe care o consi­
dera fiica sa adoptivă, de când ajunsese în
Misia. T elef a obţinut victoria şi căsătoria
promisă trebuia să aibă loc. Dar Auge, care
rămăsese fidelă amintirii lui Heracles, nu voia
să se unească cu nici un muritor. Ea a intrat în
camera nupţială cu o sabie. Un şarpe enorm,
trimis de zei, a apărut atunci între ea şi fiul său
şi, printr-o inspiraţie divină, Auge şi Telef
s-au recunoscut. Incestul şi crima au fost ast­
fel evitate, iar mama şi fiul s-au întors în A r­
cadia (v. şi Auge).
Cel mai adesea, se admitea că Telef, re­
cunoscut de Auge, ar fi rămas în Misia, unde
Teutras îl considera propriul său fiu şi l-a
lăsat moştenitor. El i-a dat în căsătorie pe
fiica sa, Argiope. în acest moment s-a des­
făşurat un episod celebru din viaţa sa, lupta
471
împotriva grecilor care se„ duceau la Troia şi
rănirea sa de către Ahile. în timpul primei lor
încercări de a pomi o expediţie împotriva
Troiei, grecii, necunoscând drumul, au debar­
cat în Misia, crezând că ajunseseră în Frigia.
Unii autori pretindeau că o făcuseră cu bună
ştiinţă, voind, înainte de a ataca Troia, să-i
supună pe Misieni, pentru a-1 împiedica pe
Priam să îi cheme în ajutor. Oricum ar fi fost,
T elef a apărut în faţa invadatorilor şi a ucis
mai mulţi dintre ei, cel mai important fiind
Tersandros, fiul lui Polinice, care încercase
să-i reziste. Dar, atunci când a apărut Ahile,
T elef s-a speriat şi a fugit. în cursul urmăririi,
el s-a împiedicat într-un butuc de viţă de vie
şi a căzut, astfel încât Ahile l-a rănit la şold cu
o lovitură de lance. Se pretindea că Dionysos
însuşi îi provocase acea cădere, deoarece
TeleJF nu îi adusese onorurile cuvenite. Grecii
au plecat atunci din nou pe mare (v. şi Hiera).
în acest timp, opt ani la rând, grecii au
strâns o altă armată şi s-au adunat pentru a
doua oară în Aulis. Dar nu ştiau cum să ajungă
în Troada. Telef, a cărui rană nu se vindeca şi
căruia Apollo îi prezisese că „cel care îl rănise
îl va vindeca“, a venit din Misia în Aulis, îm­
brăcat în zdrenţe, ca un cerşetor (această
trăsătură pare să fi aparţinut eroului în trage­
dia T elef de Euripide) şi s-a oferit să le arate
grecilor drumul, dacă ’Ahile consimţea să-l
vindece. Lămurit de Ulise despre adevăratul
sens al oracolului, Ahile a consimţit; el a pus
puţină rugină de pe lancea sa pe rana lui Telef
şi aceasta s-a vindecat. Tinându-şi promisi­
unea, acesta a călăuzit flota greacă, care a
ajuns cu uşurinţă în Troada. In tragedia sa
T elef Euripide povestea că, la sfatul Clitem-
nestrei, Telef îl luase pe micuţul Oreste, aflat
încă în leagăn, şi ameninţase că îl va ucide,
dacă grecii nu c’o nsimţeau ca Ahile să-l vin­
dece. Insă acest episod dramatic pare să fi fost
inventat de Euripide.
După sosirea grecilor în Troada, T elef nu a
jucat nici un rol în războiul Troiei. Doar fiul
său, Euripilos, s-a lăsat convins de Astiohe să
conducă un contingent misian în ajutorul lui
Priam, în ciuda promisiunii făcute de Telef
grecilor că nu va lupta împotriva lor (v. Eu­
ripilos). Dar, în acea vreme, T elef era deja
mort.
Telef a fost pus în legătură cu miturile
italice, prin cei doi fii ai săi, Tarhon şi Tyrse-
nos (sau Tyrrhenos). Această filiaţie apărea în
piesa Casandra de Licofron şi a fost confir­
mată de Tzetzes şi de Denis din Halicarnas.
Tarhon si Tyrsenos erau fiii lui T elef şi ai
Hierei. Iii au emigrat în Etruria, după cuceri­
rea Troiei. De asemenea, Roma, una din ero­
inele căreia i se atribuia originea Romei, era
uneori considerată drept una din fiicele lui
Telef, căsătorită cu Enea (v. Roma).
TELEFA SSA 1. ( Tr]Âe<paaaa.) Telefassa era
soţia lui Agenor şi mama lui Cadmos, Cilix,
1 Telefassa: APD., B ibi, III, 1, 1 şi urm.
 472
Phoenix şi a Europei (tab. 3). împreună cu fiii
săi, ea a pornit în căutarea Europei, atunci
când aceasta a fost răpită de Zeus. A murit în
Tracia, de oboseală, şi a fost îngropată de fiul
ei, Cadtnos.
T E L E G O N O S 1. ( TrjÂeŢoi'OS'.) Telegonos
era unul din fiii lui Ulise şi ai Circei (după o
altă versiune mai puţin atestată, fiul lui Ulise
şi al lui Calipso). Eroul nu apărea în Odiseea,
ci în poemele eroice ciclice. Poetul Eugamon
din Cirene i-a închinat un întreg poem, in­
titulat Telegortia.
Telegonos a fost crescut în insula mamei
sale, Circe, după plecarea lui Ulise. Ajuns la
vârsta bărbăţiei, el a aflat cine îi era tatăl. S-a
dus atunci în Itaca, pentru a fi recunoscut de
Ulise şi a început să răpească o parte din vitele
care aparţineau regelui. Ulise a vrut să-şi
apere bunurile şi, în luptă, a fost rănit de fiul
său, a cărui lance avea vârful muiat într-o
otravă obţinută din calcan, despre care se
spunea că era mortală. Rana a fost într-adevăr
fatală şi Ulise a murit. Telegonos a recunoscut
atunci cine era victima, deplângându-şi amar
crima. El a dus cadavrul lui Ulise, pe care
Penelopa a vrut să-l însoţească, până în Insula
Circei. Acolo, el s-a căsătorit cu Penelopa, iar
Circe i-a trimis pe amândoi în Insulele Feri­
cite. Din acastâ căsătorie între Telegonos şi
Penelopa se pretindea uneori că s-a r fi născut
Italos, eroul care a dat numele Italiei (v. Ita-
los). Tot lui Telegonos i se atribuia fondarea
cetăţii Tusculum (Frascati de astăzi) şi uneori
a cetăţii Preneste (Palestrina).
T E L E M A H 2. (TrjĂeftaxos'.) Telemah era
fiul lui Ulise şi al Penelopei, singurul copil
născut din această căsătorie, cel puţin după
afirmaţiile din Odiseea. El s-a născut la puţin
timp după izbucnirea războiului şi nu îl
cunoscuse pe tatăl său. Legenda lui a fost
dezvoltată mai ales în primele patru cărţi din
Odiseea, care formează ceea ce uneori s-a
numit Telemahia, dar mitografii mai
cunoşteau o serie întreagă de aventuri ale lui
Telemah, petrecute atât înainte cât si după cele
din poemul homeric. Atunci când lui Ulise,
care era legat prin jurăm ânt, i s-a cerut să
plece la Troia, el a simulat nebunia şi, legând
un măgar şi un bou la plug, ara pământul şi
semăna apoi sare. Palamede, pentru a-1 pune
la încercare, l-a luat pe Telemah, care era încă
1 Telegonos: HÉS., Théog., 1014; Ep. gr. fr. (ed.
KINKEL), p. 56 si urm.; EUST., la YOdys., 1796,
49; HYG., Fab., 125; 127; SOPH., fr., ed.
PEARSON, p. 105 çi urm.; SERV., la V1RG., En.,
II, 44; APD., Ep., VII, 16; 36 si urm.; LUC., Hist.
Vér., II, 35; PARTH., Brot., 3; TZET., la LYC.,
794; HÖR., Epodes, I, 29 si urm.; Odes, III, 9, 8, §i
scol. de PORPHYR., ad loc.; A. HARTMANN,
Unters, über die Sagen vom Tod des Odysseus,
, Munich, 1917.
T elem ah: Odyssée, passim; EUST. la VOdys., 1796;
TZET., la LYC., 798; 805; 808; 811; APD., Ep.,
III, 7; VII, 32 si urm.; PLUT., De Soll. An., 36;
SERV., la VIRG., En., I, 273; PTOL. HÉPH., VII.
Pierre G RIM A L
foarte mic şi l-a aşezat în faţa plugului. Ulise
a oprit atelajul, dovedind astfel că nu era atât
de nebun pe cât pretindea (v. Ulise şi Pala­
mede). Altă dată, copil fiind, Telemafî căzuse
în mare; el fusese salvat de delfini şi, din acest
motiv, Ulise purta pe scut imaginea unui
delfin.
Evenimentele din copilăria si adolescenţa
lui Telemah sunt povestite în bdiseea. Tele­
mah a crescut la curtea din Itaca, sub îngrijirea
lui Mentor, bătrânul prieten al lui Ulise. Dar,
când avea în ju r de şaptesprezece ani, au
început stăruinţele plictisitoare ale pre-
tendeţilor şi jefuirea de către aceştia a bunu­
rilor tatălui său. Simţindu-se bărbat, Telemah
a încercat să îi îndepărteze. El a întreprins o
călătorie pentru a afla veşti despre tatăl său de
la Nestor, care se întorsese în cetatea Pilos, şi
de la Menelaos, care se afla în Sparta. în
cursul vizitei la Nestor, el a fost primit de
Policaste, una din fiicele acestuia. La curtea
lui Menelaos, el a aflat ceea ce zeul Proteu îi
prezisese odinioară acestuia, că Ulise era pri­
zonier al lui Calipso, într-o insulă îndepărtată.
Revenit în Itaca, Telemah îl va vedea
curând pe tatăl său, revenit sub înfăţişarea
unui străin. Prima lor întâlnire a fost pusă la
cale de boarul Eumeu. Au pregătit complotul
împotriva pretendenţilor şi apoi a urmat masa­
crul.
Acestor aventuri clasice, mitografii le-au
adăugat diverse alte episoade. Telegonia (v.
Telegonos), povestea, de exemplu, că, după
uciderea lui Ulise de către Telegonos, acesta
se căsătorise cu Penelopa, în timp ce Telemah
s -a căsătorit cu Circe. Din această căsătorie
s-a r fi născut Latinos (v. acest nume). O altă
tradiţie îl considera tatăl lui Rome, eroul care
ar fi dat numele Romei. Telemah ar fi ucis-o
pe Circe (v. Cassifone).
Se povestea că, după masacrarea preten­
denţilor la mâna Penelopei, Ulise l-a chemat
pe Neoptolem pentru a judeca disputa dintre el
şi rudele victimelor. Neoptolem l-a condam­
nat pe Ulise la exil, pentru tot restul vieţii.
Telemah i-a urmat la tron. Mai exista o le­
gendă contrară, conform căreia Ulise fusese
avertizat de un oracol să nu aibă încredere în
fiul său. El l-a r fi exilat atunci pe Telemah în
Insula Corfu, unde acesta era păzit. De fapt,
oracolul se referea la Telegonos (v. acest
nume) şi nimic nu a împiedicat împlinirea
destinului, Ulise fiind ucis în mod accidental
de către fiul pe care îl avusese cu Circe. Tele­
mah a preluat atunci puterea în Itaca. O
tradiţie complet aberantă, despre care nu avem
detalii, povestea că Sirenele îl recunoscuseră
pe Telemah şi îl uciseseră, pentru a se răzbuna
pe Ulise.
Fiind un personaj secundar în Odiseea, le­
genda lui Telemah nu era clar conturată. Per­
sonajul a servit multiplelor construcţii ale
mitografilor, care au studiat şi au „comentat“
legenda lui Ulise, Dezvoltând episodul ho­
meric referitor la Telemah şi Policaste, ei au
 D IC Ţ IO N A R D E MITOLOGIE G R E C O -R O M A N Ă
afirmat existenţa a doi copii născuţi din
căsătoria lor: Persepolis şi Homer însuşi. în
acelaşi fel, si-au imaginat o căsătorie între
Telemah şi faausica, din care s-a r fi născut
Persepolis’ sau Ptoliportos. Oratorul antic
Andocide pretindea că îi avea printre strămoşii
săi îndepărtaţi pe Telemah si pe Nausica.
în afara acestor construcţii târzii, Telemah
a rămas ca o figură mai ales literară: pietatea
şi valoarea sa, puţin naive, erau legendare şi
aceste elemente i-au permis lui Fenelon să
dezvolte pe larg Telemahia în celebrul său
roman, fără a se depărta prea mult de psiholo­
gia tradiţională a eroului său, începând cu
Odiseea.
T E L E M O S 1. ( TijAefios’.) Telemos era un
prezicător celebru din ţinutul Ciclopilor. Con­
form afirmaţiilor din Odiseea, el ar fi fost cel
care i-a prezis lui Polifem că va fi orbit de
către Ulise.
T E L FO U SA 2. ( TeAtpovaa.) Telfousa era
Nimfa unui izvor din Beoţia, situat la baza
unei faleze, între Haliartos şi Alalcomenes. Se
povestea că, la întoarcerea’sa de la Hiperbo-
reeni, Apollo, sedus de răcoarea locului, voise
să-şi stabilească acolo sanctuarul. Dar Nimfa,
tem’â ndu-se că i se vor micşora onorurile dacă
un zeu atât de mare se va instala alături de ea,
l-a sfătuit să se ducâ mai degrabă la Delfi,
ceea ce Apollo a şi făcut. Dar, la Delfi, el a
trebuit să susţină o luptă crâncenă împotriva
şarpelui Piton (v. Apollo). După victorie,
înţelegând vicleşugul căruia îi căzuse victimă,
zeul a revenit să-i reproşeze Telfousei şi,
pentru a o pedepsi, a ascuns izvorul sub
faleză. Apoi, şi-a ridicat un altar în acel loc.
T E L H IN I3. (TeAx 'Vfy.) Telhinii erau de­
moni din Insula Rodos, fii ai Mării (Pontos,
zeu masculin) şi ai Pământului (Gaia), după
anumite tradiţii! Ei au avut o soră, Halia (v.
acest nume), care a fost iubită de Poseidon. Ei
au contribuit la educaţia zeului, împreună cu
Cafira, jucând acelaşi rol pe care Cureţii l-au
jucat în educaţia lui’ Zeus. Li se atribuia Tel-
hinilor inventarea unui număr de arte, în spe­
cial ideea de a sculpta statuile zeilor. Erau si
magicieni şi aveau puterea de a face să cacfă
ploaia, grindina şi zăpada. Mai erau capabili
să ia orice înfăţişare doreau, dar nu le plăcea
să-şi dezvăluie talentele şi se dovedeau foarte
invidioşi.
Cu puţin timp înainte de potop, ei au pre­
simţit catastrofa şi au părăsit insula natală,
Rodos, pentru a se răspândi în lume. Unul din
ei, Licos, a sosit în Licia, unde a construit, pe
1 Telem os: Odys., IX, 508 çi urm.; Ov., Mét., XIII, 771
2 si urm.; THÉOCR., Id„ VI, 23; HYG., Fab., 125.
Teîfousa: Hymne Hom. à Apol., 244 si urm.; 377 çi
, urm.
J T elhini: STRAB., XI V, p. 601; 654; EUST., la 17l,
p. 771; DIOD. SIC., V, 55 ?i 56; TZET., Théog., 81
si urm.; Chil., VII, 126; SERV., la VIRG., En., IV,
377; Ov., Métam., VII, 367; cf. BLINKEMBERG,
în Hermès, 1915, p. 271-303.
473
malul râului Xant, templul lui Apollo
Licianul.
Erau reprezentaţi sub înfăţişarea unor fiinţe
amfibii, pe jumătate marine ’şi pe jumătate
terestre. Aveau partea de jos a corpului fie în
formă de şarpe, fie în formă de peşte, iar
uneori aveau picioarele palmate. Privirea lor
era înspăimântătoare şi încărcată de răutate. Li
se atribuia în special ’faptul de a fi stropit In­
sula Rodos cu apă din Stix, pentru a o face
stearpă (v. Măcello). Acest lucru a stârnit
împotriva lor mânia zeilor. Apollo i-a ucis cu
săgeţile sale sau chiar Zeus însuşi i-a trăsnit şi
i-a aruncat în fundul mării.
T E L H IS4. ( TeÂxi's'■) Telhis figura printre
regii din Sicione, în tradiţia însemnată de
Pausanias„(tab. 22). El era fiul Europei şi tatăl
lui Apis. în tradiţia din Argos, consemnată de
Apollodor, Tehis şi Telxion erau cei doi eroi
care scăpaseră ţinutul de tirania lui Apis.
*TELLU S5. La Roma, Tellus era personifi­
care a Pământului Hrănitor, venerat uneori sub
numele feminin de Terra Mater, adică Pămân­
tul Matern, identificat cu zeiţa greacă Gaia (v.
acest nume). în epoca străveche, forma un
cuplu cu un personaj masculin, Ţellumo. Tel­
lus nu avea un mit propriu-zis, ţinând uneori,
în legende, locul Gaiei, alteori, cel mai adesea,
locul zeiţei Ceres-Demetra.
T E L X IO N 6. (&eA([ajv.) Telxion era al cin­
cilea rege din cetatea Sicione, fiind urmaşul
lui Egialeu (tab. 22). Un alt erou cu acest
nume (sau acelaşi ?) era unul din cei doi uci­
gaşi ai lui Apis (v. acest nume).
T EM EN O S7. ( Tijfxews-.) Cel puţin trei eroi
au purtat acest nume.
1. Unul din ei era cunoscut dintr-o le­
gendă locală, consemnată doar de către
Pausanias. Acest Temenos era originar din
Stimfalos, în Peloponez. Era fiul lui Pelasgos
şi o crescuse pe zeiţa Hera. în onoarea sa, el
consacrase trei sanctuare. Primul era închinat
Herei Copil, al doilea aducea onoruri Herei
Nubila, după căsătoria zeiţei cu Zeus, iar al
treilea era închinat Herei Văduvă, atunci când
Zeus şi Hera, după o ceartă, se despărţiseră
pentru o vreme.
4 Telhis: PAUS., II, 5, 6; CLÉM. AL., Strom.. 1, 102;
. APD„ B ibi, 11,1,1; TZET., la LYC., 177.
a Tellus: LUCR., De Rer. Nat., V, 259; VIRG., En„
VII, 136, et SERV., la I, 171; HOR., Chant Séc.,
29; CIC., De Nat. Deor., III, 52; AUG., Cit. de
Dieu, VII, 23 si urm.; cf. S. W EINSTOCK, în
Glotta, 1933, p.’ 140-152 şi H. LE BONNIEC (v.
» art. Cérès).
0 Telxion: 1) PAUs., Ii, 5, 7. 2) APD., B ib i, II, 1;
„ TZET., la LYC., 177.
Tem enos: 1) PAUS., BIII, 22, 2. 2) PAUS., VIII, 24,
10. 3) PAUS., II, 6, 7; 11, 2; 12, 6; 13, 1; 18, 7; 19,
1; 21, 3; 26, 2; 28, 3 şi urm.; 38, 1; III, 1,5; IV, 3 ,3
şi urm.; APD., B ib i, Ii, 8, 2 şi urm.; HYG., Fab.,
124; 219; TZET., la LYC., 804; PLUT., Qu. Gr.,
48; EUR., trag. pierdută Temenidele; cf. NAUCK,
Tr. gr. fr„ 2° ed., p. 592 şi urm. şi J. DUCHEMIN,
Agân, p. 103-4.
474 Pierre G R IM A L

2. După consemnarea lui Pausanias, Te­ cerut să-l împiedice pe acel cerşetor solitar să
menos era unul din cei doi fii ai lui Fegeu. plece cu o bucată din ţara lor. Temon le-a
împreună cu fratele său, Axion, el l-a ucis pe înţeles intenţia şi s-a grăbit să fbgă,
Alcmeon. Mai frecvent, cei doi fii ai lui Fegeu prom iţându-i lui Âpollo un măcel dacă îl va
erau numiţi Pronoos si Agenor (v. Fegeu si scăpa din acea situaţie. Apollo l-a protejat şi
tab. 17). l-a scăpat de inamicii săi. Mai târziu, regele
3. Dar cel mai celebru erou numit Te- Enienilor, Femios, a angajat o luptă în doi cu
menos era un Heraclid, fiul lui Aristomahos şi regele Hiperohos şi, în timp ce, la cererea lui
strănepotul lui Hillos, fiul lui Heracles şi âl Femios, Hiperohos se întorsese pentru a goni
Deianirei (tab. 16). Cel puţin aceasta era’ ge­ câinele care îl însoţise la locul luptei, Femios
nealogia cea mai obişnuită. Dar exista o altă l-a ucis cu o piatră. Enienii au ocupat atunci
tradiţie, care îl considera nepotul lui Hillos şi ţinutul. In amintirea acestor aventuri, ei au
fiul lui Cleodeos care, în tradiţia precedentă, consacrat un cult special pietrelor şi, în timpul
era bunicul său. Lui şi fratelui său Cresfontes sacrificiilor, ofereau urmaşilor lui’ Temon un
le-a fost dat să cucerească Peloponezul, în muşchi ales din carnea animalului sacrificat,
urma unei expediţii (v. Heraclizi). După ce pe care o numeau „carnea cerşetorului“.
cucerirea s-a încheiat, Temenos a obţinut TEN ER O S3. ( Tijvepos'.) Teneros era un
cetatea Aegos (v. Cresfontes). Temenos i-a rege
cerut unui urmaş al lui Diomede, numit Er- Melieial (v. cetăţii Teba din Beoţia. El era fiul
acest nume) şi al lui Apollo. Era
gieos, să răpească Palladionul, adus de către
frate cu Ismenos, eroul care dăduse numele
Diomede în Argos şi, astfel, el a privat cetatea unui
de protecţie. Mai târziu, această statuie râu din Beoţia. Acesta era preotul tem­
miraculoasă a fost dusă în Sparta (v. Le agr os). plului lui Apollo Ptoios şi era un prezicător
Temenos a dat mâna fiicei sale, Himeto, celebru.
Heraclidului Deifontes (v. acest nume), TEN ES4. ( Tei^s".) Tenes, eroul care dăduse
atrăgându-şi astfel ura propriilor săi fii, care numele Insulei Tenedos, situată în largul
au încercat să-l asasineze, în timp ce se scălda coastei Troiene, era considerat în general
singur într-un râu. D ar Temenos nu a murit drept fiul lui Cicnos (v. acest nume) şi, mai
imediat; el a avut timp să-şi dezmoştenească rar, drept fiul lui Apollo. Mama sa era Pro-
fiii şi să dea regatul lui Deifontes. cleia, o fiică a lui Laomedon. El avea o soră,
Numele fiilor lui Temenos sunt redate în numită Hemiteea. Dar Procleea a murit şi
tab. 16. Cicnos s-a recăsătorit cu o femeie numită
Filonome, care l-a calomniat pe Tenes faţă de
T E M IS T O 1. (OefiLoroj.) Eroina cea mai Cicnos şi a pretins că tânărul voise să o
cunoscută care a purtat acest nume era fiica lui violeze,
Hipseu (fiul zeului-râu Peneu, din Tesalia) şi rămăsese îninsensibil timp ce, în realitate, acesta
la avansurile mamei
a Creusei (tab. 23). Ea s-a căsătorit cu vitrege. Cicnos şi-a crezut soţia şi a poruncit
Atamas, unul dintre fiii lui Eol şi ai Enaretei ca cei doi copii să fie aruncaţi,
(tab. 33). Temisto a avut patru copii: Leucon, pe mare. Protejat de zei şi poateîntr-un cufăr,
în mod deo­
Eritrios, Schoeneu şi Ptoos (v. Atamas şi Leu- sebit de Poseidon (bunicul lui Tenes), cufărul
coteea).
a ajuns pe ţărmul insulei, care se numea atunci
T E M O N 2. (Tefiaiy.) Atunci când Enianii, Leucofris şi care va primi numele de Tenedos.
alungaţi din Pelasgiotis de către Lapiţi, Locuitorii insulei l-au ales pe Tenes rege.
rătăceau prin Grecia, ei au vrut să se stabi- Atunci când, mai târziu, Cicnos şi-a recunos­
leacă pe malurile râului Inahos din Acamania. cut greşeala şi a încercat să se împace cu fiul
Acolo, ei s-au ciocnit cu Inahienii şi cu său (v. ’Cicnos). Dar Tenes nu a consimţit şi,
Aheenii. Un oracol îi avertizase pe primii cum tatăl său stătea pe o navă legată la ţărm
locuitori că îşi vor pierde ţinutul dacă vor ceda cu o frânghie, a tăiat frânghia, pentru a arăta
cea mai mică parte din el şi, pe de altă parte, că orice legătură încetase între ei.
le promisese Enienilor că,’ dacă primii pose­ Atunci când grecii, îndreptându-se spre
sori le-ar ceda cea mai mică parte din ţinut, ei Troia, au ajuns în dreptul Insulei Tenedos,
ar putea să devină stăpânii întregii regiuni. Tenes a încercat să împiedice debarcarea lor,
Pentru a rezolva dilema, un nobil Enian, numit aruncând în ei cu pietre. Dar a fost ucis de
Temon, s-a deghizat în cerşetor şi s-a dus la Ahile, în urma unei răni la piept. Anumite
regele Inahienilor, care se numea Hiperohos. versiuni susţineau că Cicnos, care s-ar fi îm ­
Regele, un om brutal, şi-a bătut joc de el şi, în păcat cu fiul său, a fost ucis în aceeaşi luptă,
loc de pâine, i-a dat un muşuroi de pământ. tot de către Ahile.
Temon a luat muşuroiul şi l-a pus în desaga
sa. Văzând acest lucru, bătrânii ţinutului şi-au
amintit de vechiul oracol şi au atras atenţia 3 T eneros: STRAB., IX, 413; PAUS., IX, 10, 6; 26, 1;
T 7 F T în T V P 191 1
regelui în legătură cu ceea ce făcuse. I-au 4 T enes: ET. BYZ.,’s. v. TéveSos; SUID., ibid.; Hist. gr.
Fr., II, p. 157, fr. 170 (ARISTOTE), si p. 213;
PLUT., Qu. Gr., 28; PAUS., IX, 14, 1 si urm.;
1 Tem isto: Scol. Ia PIND., Pyth., IX, 31; APD„ Bibi., I, DIOD. SIC., V, 83; CONON, Narr.. 28; APD., Ep„
, 9, 2; TZET., Ia LYC., 22. III, 23 si urm.; TZET., la LYC., 323 si urm.; scol.
Tem on: PLUt,, Qu. Gr., 13. la 17/., I, 38.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
Exista o altă legendă privind moartea lui
Tenes. El ar fi fost ucis de Ahile în timp ce
încerca să o protejeze pe sora sa, Hemiteea, de
insistenţele amoroase ale eroului. El ar fi fost
îngropat chiar în locul în care, mai târziu, avea
să fie ridicat templul său. în acest templu nu
avea voie să intre nici un cântăreţ din flaut,
deoarece un cântăreţ din flau, numit Eu-
molpos, mituit de mama vitregă a lui Tenes,
depusese mărturie falsă împotriva lui (v. Cic-
nos).
In legenda lui Ahile (cel puţin în partea sa
post-hom erică), moartea lui Tenes era unul
din numeroasele episoade care lega pe erou de
destinul său. Thetis îl avertizase că, de va
ucide „un fiu al lui Apollo“, el nu va putea să
scape de o moarte violentă, în faţa cetăţii
Troia (v. Ahile).
T E O C L IM E N O S 1. (OeoKĂunevos'.) Le­
gendele cunoşteau doi eroi care purtau acest
nume.
1. Teoclimenos era un prezicător, fiul
lui Polifides şi urmaşul lui Melampous (v.
Polifîdes), care a jucat un rol în Odiseea. El
era originar din Argos, dar a trebuit să se exi­
leze în urma unui asasinat. S -a refugiat la
Pilos, unde l-a întâlnit pe Telemah. El l-a
însoţit în Itaca şi a interpretat un semn preves­
titor furnizat de o pasăre, în momentul în care
au debarcat amândoi. Altă dată, el a prezis, în
prezenţa Penelopei, că Ulise nu era departe. în
sfârşit, el le -a anunţat pretendenţilor soarta
care’îi aştepta.
2. U n alt Teoclimenos era fiul lui Pro-
teu şi al Psamatei, şi a jucat un rol în piesa
Elena a lui Euripide.’După moartea lui Proteu,
care ar fi fost un rege al Egiptului de Jos, el
i-a urmat la tron. Era un om crud, duşman al
grecilor, sacrificându-i pe toţi cei pe care îi
prindea. El a încercat să o seducă pe Elena,
care se refugiase la curtea sa, şi, când aceasta
l-a înşelat, el s -a manifestat violent şi a vrut
să îşi taie propria soră, Teonoe, pe care o
acuza de complicitate cu Elena. N u a con­
simţit să o cruţe decât la intervenţia Dios-
curilor.
T E O F A N E 2. (&eao0avr).) Teofane era o
eroină din Tracia, fiica regelui Bisaltes, re­
cunoscută pentru frumuseţea sa deosebită.
Muţi pretendenţi nobili doreau să o ia de soţie;
dar Poseidon s-a îndrăgostit de ea şi a răpit-o,
ducând-o în Insula Crumissa (o insulă ne­
cunoscută de geografi, al cărei nume a fost
poate deformat de tradiţie). Dar pretendenţii
au aflat locul unde se ascundea şi au pornit să
o caute. Pentru a -i înşela, Poseidon a pre­
făcut-o pe tânăra fată intr-o oaie foarte fru­
moasă, el însuşi a devenit berbec, iar locuitorii
insulei au fost transformaţi în tot atâtea oi.
1 Teoclim enos: 1) Odys., XV, 223 si urm.; 508 si urm.;
XVII, 72 si urm.'; 151 si urm.’; XX, 350 ;i urm.;
EUST., la i ’O d, p. 1780’, 10 si urm. 2) EUR., Hél., 3 Teonoe: 1) EUR., Hél., passim; CONO, Narr., 8. 2)
, passim.
i T eofane: HYG., Fab., 3; 188; cf. Ov., M é t, VI, 117.
475
Pretendenţii, sosiţi pe insulă, nu au găsit decât
urme şi s-au gâncfit să le mănânce. Văzând
acest lucru, Poseidon i-a transformat în lupi.
El însusi, sub înfăţişarea de berbec, a iubit-o
pe Teofane şi i-a dăruit un fiu, berbecul cu
lâna de aur, cel care avea să-i ducă pe Frixos
şi pe Helle.
T E O N O E 3. (Oeoyóìj.) Cunoaştem două ero­
ine cu acest nume.
1. Teonoe era fiica lui Proteu şi sora lui
Teoclimenos (v. acest nume, 2). în tragedia
Elena a lui Euripide, ea juca rolul sfetnicei
compătimitoare, căreia ascendenţa sa divină îi
conferea puteri divinatorii. Ea a ajutat-o pe
Elena să scape din Egipt şi a stârnit astfel
mânia fratelui ei. Nu a fost salvată decât la
intervenţia Dioscurilor. O tradiţie povestea că
se îndrăgostise de pilotul lui Menelaos,
Canopos (v. acest nume).
2. O altă Teonoe era eroina unei aven­
turi romaneşti consemnate de Hygin, probabil
după o tragedie, astăzi pierdută. Ea era fiica
lui Testor. Fratele ei era prezicătorul Calchas,
iar sora ei se numea Leucippe. în tr-o zi, pe
când se juca pe plajă, ea a fost răpită de piraţi
şi vândută regelui Cariei, Icar, ajungând în
cele din urmă regină. Testor a plecat imediat
să-şi caute fiica, dar a naufragiat şi a fost
aruncat de valuri pe ţărmul Cariei. Capturat şi
condus la rege, el a intrat ca sclav în casa
acestuia. Pierzându-şi în acelaşi timp tatăl şi
sora, Leucippe s-a hotărât să plece, la rândul
ei, în căutarea lor, la porunca oracolului din
Delfi. Ea şi-a ras părul şi s-a deghizat în
preot. în acest fel a ajuns şi ea în Caria.
Teonoe a văzut-o, nu a recùnoscut-o, dar,
luând-o drept bărbat, s-a îndrăgostit de ea şi
i- a transmis, prin servitori, propuneri galante.
Foarte jenată de deghizarea sa, Leucippe a
refiizat. Iritată, Teonoe a pus să fie reţinută şi
aruncată în temniţă. Apoi, a poruncit unuia
dintre sclavi să o ucidă. Sclavul s-a întâmplat
să fie chiar Testor, pe care nimeni nu-1 re­
cunoscuse. Acesta a mtrat în temniţa unde era
Leucippe, nu a recunoscut-o nici el, dar a
început să se plângă de soarta care îl obliga,
după ce îşi pierduse cele două fiice, Teonoe şi
Leucippe’ să comită o crimă. Leucippe a aflat
atunci, din acest monolog, despre ce era vorba
si, cum Testor voia să se sinucidă cu sabia,
Leucippe i-a smuls-o, a dezvăluit cine era si a
hotărât să o ucidă pe „regina“, Teonoe. Èra
aproape să reuşească, atunci când aceasta, în
pericol de moarte, a invocat numele tatălui ei,
Testor. în acest fel s-au recunoscut toţi trei.
Regele Icar i-a copleşit cu daruri şi i-a trimis
înapoi în patria lor.
T E R A M B O S 4. ( Tépajufios'.) Terambos era
fiul lui Eusiros (el însuşi fiul lui Poseidon) şi
al Nimfei Munţilor, Idoteea. El locuia, în
. HYG., Fa*., 190.
4 T eram bos: ANTON. LIB., Tr„ 22.
 476 Pierre G RIM A L

tinereţe, pe înălţimile Muntelui Otris, unde ul care va da numele cetăţii Cheroneea din
păştea turme mari. înzestrat cu o voce melo­ Beoţia (tab. 31).
dioasă, el era un foarte bun cântăreţ din fluier
şi se pretindea că fusese primul muritor care eraTfiul E R E tJ3. ( Trjpeys-) Tereu, regele Traciei,
lui Ares şi a jucat un rol în legenda
se acompania cu lira. De asmenea, era favori­ despre Filomela şi Procne (v. Filomeld).
tul Nimfelor, care veneau să-l asculte. Zeul
Pan îi era el însuşi favorabil. Spre sfârşitul T E R M E R O S 4. ( Teppepos'.) Termeros a
verii, Pan l-a sfătuit să coboare din nou în fost eroul care a dat numele cetăţii Termera
câmpie, cu turmele sale, deoarece iama va din Caria. Era un pirat Leleg, care jefuia nu
veni devreme şi va fi aspră. Cu nepăsarea şi numai coastele Liciei si ale Cariei, ci şi Insula
orgoliul tinereţii, Terambos nu l-a ascultat. El Cos. Probabil că era identic cu tâlharul despre
a început chiar să arunce cuvinte ironice N im ­ care amintea Plutarh, care ucidea călătorii,
felor, pretinzând că ele nu erau fiicele lui lovindu-i cu capul. Acest monstru a fost ucis
Zeus, ci ar fi avut ca strămoş pe zeul-râu de Hermes.
Sperheios. De asemenea, el povestea că, în- *TERM IN U S5. Veche divinitate romană, a
tr-o zi, Poseidon, îndrăgostit de una dintre
Nimfe, numită Diopatra, le fixase pe celelalte cărei capelă se ridica pe Capitoliu, chiar în
la sol, prin rădăcini, şi le transformase, pentru interiorul templului lui Iupiter. Introducerea
o vreme, în plopi. Apoi, după ce îşi satisracuse cultului său în religia romană era atribuită
pasiunea, el le redase înfăţişarea iniţială. regelui Sabin Titus Tatius, asemenea m a­
Acestea erau vorbele lui Teramos. La început, jorităţii divinităţilor agricole. într-adevăr,
Nimfele nu au spus nimic, dar curând, gerurile Terminus era zeul care se identifica cu mar-
inile ogoarelor. El era neschimbat în esenţă,
au început, o zăpadă abundentă a căzut peste
munţi, copacii şi-au pierdut frunzele, iar tur­ e povestea că, în momentul construirii tem­
mele lui Terambos slăbeau văzând cu ochii. El plului lui Iupiter Optimus Maximus, pe Capi­
a rămas singur pe munte. Atunci, Nimfele toliu, numeroasele divinităţi ale Capelelor care
s-au răzbunat, transformându-1 într-o „Ră­ să găseau pe locul ales au acceptat să se re­
daşcă ce mănâncă lemn“, care rodea coaja tragă, pentru a ceda locul stăpânului zeilor.
copacilor pentru a se hrăni. Această insectă Doar Terminus a refuzat să plece şi sanctuarul
servea drept jucărie pentru copii, care îi tăiau său a trebuit să fie inclus în interiorul templu­
capul, ale cărui coame enorme păreau să for­ lui. Totuşi, pentru că Terminus nu putea să se
meze o liră (v. Cerambos). îmbrace decât sub cerul liber, s-a făcut o
deschizătură în acoperiş, doar pentru uzul său.
T E R A S1. (Orjpas\) Teras era eroul care a în onoarea lui Terminus, la 23 februarie,
dat numele Insulei Tera. El făcea parte din era celebrată în fiecare an sărbătoarea numită
neamul lui Cadmos şi era urmaşul lui Oedip la „Terminalia“.
a cincea generaţie (tab. 37).
Tatăl său, Autesion, se stabilise în Sparta, T E R PSIH O R A ® . ( Tepipixopa.) T erpsihora
unde Argia, sora lui Teras, se căsătorise cu era una dintre cele nouă Muze, fiica lui Zeus
Heraclidul Aristodem, având cu el doi fii, si a Mnemosinei. Uneori trecea drept mama
Procles si Euristenes. Aristodem a murit în Sirenelor (v. acest nume), pe care le -a r fi avut
timp ce fiii săi erau minori şi Teras le-a fost cu zeul-râu Aheloos. De asemenea, era soco­
tutore şi a devenit regent în numele lor. Atunci tită drept mama lui Linos (v. totuşi Linos), a
când au ajuns la vârsta la care puteau să dom ­ lui Resos etc. La origine, atribuţiile sale nu
nească, Teras a părăsit ţara, pentru a nu erau mai clare decât ale celorlalte surori ale
rămâne supusul lor, şi s-a stabilit în insula pe sale (v. Muze).
care a num it-o Tera, dar care se numea atunci T E R S A N D R O S 7. (QepoavSpos'.) Legendele
Calliste, adică Preafrumoasa. A ales această cunosc cel puţin doi eroi cu acest nume.
insulă deoarece fusese deja colonizată de
Fenicieni, însoţitorii de odinioară ai lui Cad­
mos. El s-a îmbarcat împreună cu un număr 3 T ereu: APD., B ibi, III, 14, 8; ESCH., Suppl., 61 şi
urm.; trag. pierdută de LIV. ANDRON.; HYG.,
de Minieni, urmaşi ai Argonauţilor, exilaţi Fab., 45; 246; Ov., M it., VI, 427; LACT., PLAC.,
cândva din Insula Lemnos şi stabiliţi în . ad Ov., Met., 6. V. art. Philomèle.
Lacedemonia. A pornit însoţit ae trei nave şi T erm eros: Scol. la EUR., Rhés., 509; PLUT., Thés.,
s-a instalat pe insulă, care a primit, de la el, 5
numele de Tera. T erm inus: VARR., L. L., V, 21; 74; DEN. HAL., II,
74; III, 69; LIV., I, 55, 2; V, 54, 7; PLUT., Qu.
T E R O 2. (Onpoj.) Tero era o eroină consi­ . Rom., 15; FEST., p. 162; C. I. L., I, 2° ed., p. 310.
derată urmaşa, la a treia generaţie, a lui Iflcles, T erp sih o ra: HÉS., Thiog., 78; TZET., la LYC., 653;
fratele geamăn al lui Heracles. Iubită de 7 SUID., s. v. Ai'Vos; arg. Ia EUR., Rhés.
Apollo, ea a dat naştere unui fiu, Cheron, ero­ T ersandros: 1) PAUS., X, 30, 5; scol. la VOdvs., XI,
326. 2) PIND., Ol., II, 76, şi scol. ad loc.; PAUS.,
II, 20, 5; APD., Bibi., III, 7, 2; HYG., Fab., 69;
Teras: HDT., IV, 147 ;i urm.; PAUS., III, 1, 7 si SERV., la VIRG., En„ Ii, 261; scol. la APOLL.
urm,; 15, 6; IV, 3, 4; VII, 2, 2; APOLL. RH., Arg,, RH., Arg., IV, 1764; la EUR., Phin., 135; PAUS.,
IV, 1755 ?i urm., ?i scol. la v, 1764; PIND., Pyth., III, 15, 6; IX, 5, 14 şi urm.; 8, 7; EUST., la HOM.,
IV, 257 urm.; V, 72 ?i urm,; cf. CALLIM., p. 489, 37; STAT., Thèb., III, 683; LACT. PLAC.,
« Hymne ä Apoll., 71 ?i urm. la STAT., Thib., III, 697; XI, 348; APD., Ep„ III,
T ero: PAUS., IX, 40, 5. 17; DICT. CRET., I, 14; VIRG., En., II, 261.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE O R E C O -R O M A N Ă
1. Tersandros era fiul lui Sisif si al Me-
ropei (tab. 35). El a avut doi fii, Haliartos şi
Coronos, eroi care au dat numele cetăţilor
Haliartos si Coroneea din Beoţia.
2. (jelălalt Tersandros era fiul lui
Polinice şi al Argiei. El făcea deci parte din
neamul lui Oedip şi din cel al lui Adrast (tab.
1 şi 37). El a participat la expediţia Epigonilor
împotriva Tebei. El a fost cel care a dăruit
Erifilei mantia Harmoniei, pentru a o con­
vinge ca fiul ei, Alcmeon, să ia parte la ex­
pediţie (v. Erifile). După cucerirea cetăţii,
Tersandros a preluat puterea şi i-a rechemat
pe locuitorii Tebei, care fugiseră în momentul
jefuirii cetăţii. El s -a căsătorit cu fiica lui
Amfiaraos, Demonassa, şi a avut cu ea un fiu,
Tisamenos. Tersandros a participat la prima
expediţie împotriva Troiei, cea care s-a
încheiat cu debarcarea în Misia. El a fost ucis
de către T elef şi funeraliile sale au fost cele­
brate de Diomede. Totuşi, Vergiliu a preluat
ecoul unei alte tradiţii, conform căreia Ter­
sandros ar fi participat la războiul propriu-zis
împotriva Troiei şi a figurat printre războinicii
care au intrat în calul de lemn.
T E R S IT 1. (OepaiTrjs•.) Prin originea sa,
Tersit era un erou din Etolia. într-adevăr, el
era nepotul lui Portaon şi al Euritei, şi unul
dintre fiii lui Agrios (tab’. 27). El a avut mai
mulţi fraţi: Onhestos, Protoos, Celeutor, Li-
copeu, Melanippos. împreună cu aceştia, Ter­
sit l-a alungat pe unchiul său, Oeneu, de pe
tronul din Calidon (v. Oeneu şi Diomede),
atunci când bătrânul devenise incapabil să se
apere. D ar Tersit era celebru mai ales pentru
rolul puţin avantajos pe i-1 atribuia Iliada în
războiul împotriva Troiei.
Conform Iliadei, Tersit era cel mai urât şi
cel mai laş dintre grecii veniţi în faţa zidurilor
Troiei. Era şchiop şi picioarele sale erau
strămbe, avea umerii cocoşaţi şi părul rar.
Atunci când Agamemnon şi-a pus soldaţii la
încercare, ispitindu-i cu ridicarea asediului,
Tersit a fost unul dintre primii care a acceptat
această soluţie şi a fost printre agitatorii
revoltei care era aproape să se declanşeze.
Pentru acestea el a fost pedepsit de către triise
cu o lovitură zdravănă de băţ, în urma căreia
s-a prăbuşit, în hohotele de râs ale soldaţilor.
Se povestea, de asemenea, - dar povestirea
nu figura în Iliada - că Tersit ar fi participat la
vânătoarea mistreţului din Calidon, dar a fugit,
cuprins de frică, la vederea animalului.
Epopeile ciclice ne spuneau că moartea lui
Tersit s-a datorat răutăţii sale: atunci când
1 T ersit: //., II, 211 şi urm.; QUINT. SM., I, 770 şi
urm.; APD., Bibi., I, 7, 10; Epit., V, 1; Epic. g r.fr.
(KINKEL), p. 33; DIOD. SIC., II, 46; Ov., Pont.,
III, 9, 9 si urm.; Met., XIII, 232 si urm.; TZET., la
LYC., 999; 1000; ANTON. LIB!, Tr„ 37; scol. la
SOPH., Philoct., 445; cf. SOPH., ibid., 439 si urm.;
PROCL., Chrest., p. 458; EUST., la HOM., p. 208;
trag. pierdută de Cheremon; cf. L. SECHAN,
Etudes..., p. 527 şi urm.
477
Pentesileea, frumoasa Amazoană, a fost ucisă
de Ahile, care s-a îndrăgostit de ea în timp ce
a văzut-o murind, Tersit l-a luat peste picior
pe erou pentru iubirea sa şi, cu vârful lancei, a
scos ochii tinerei femei. Indignat de această
crimă, Ahile l-a ucis pe Tersit din mai multe
lovituri de pumn. Apoi, el a plecat să se puri­
fice de această crimă în Insula Lesbos (v. şi
Diomede).
T E S P IO S 2. (Oecrmos'.) Tespios, eroul care
a dat numele cetăţii beoţiene Tespies, era fiul
lui Erehteu, regele Atenei (tab. 11). El
părăsise Atica şi întemeiase un regat în Beoţia.
Acest erou a jucat un rol secundar în ciclul
legendar al lui Heracles. Alături de el, la vâr­
sta de optsprezece ani, Heracles şi-a început
şirul de fapte eroice, ucigând leul din Citeron
(v. Heracles). Tespios avea cincizeci de fiice,
fie de la o singură soţie, numită Megamede,
fie de la diverse concubine. în timpul cât a
durat vânătoarea, Heracles a locuit în palatul
lui Tespios şi, în fiecare noapte, el s-a culcat
cu câte una clin fiicele acestuia. Regele dorea,
într-adevăr, să aibă nepoţi de la un astfel de
erou, şi Heracles era atât de obosit după o zi
de vânătoare, încât nu a observat schimbarea
şi a crezut de fiecare dată că era vorba de
aceeaşi fată. Alte tradiţii pretindeau că eroul ar
fi „posedat“ toate tinerele fete în şapte nopţi
sau chiar într-o singură noapte. Toate au
dăruit câte un fiu lui Heracles; cea mai mare şi
cea mai mică dintre surori au avut câte doi
gemeni (tab. 15). Majoritatea acestor copii,
din porunca lui Heracles, au fost duşi de către
Iolaos în Sardinia, unde s-au stabilit în calitate
de coloni. Doi s-a r fi întors la Teba şi alţi
şapte ar fi rămas în Tespies. Se povestea că, în
loc să moară, fiii Tespiazilor care se stabili­
seră în Sardinia s-au cufundat într-un somn
profund, etern, scăpând astfel de mormânt şi
de flăcările rugului.
De asemenea, Tespios a fost prietenul care
l-a purificat pe Heracles după uciderea
copiilor pe care eroul îi avusese cu Megara (v.
Heracles).
Despre un alt Tespios, tatăl Hipermnestrei,
v. Testios.
T E S P R O T O S 3. (GeoTipojTos'.) Tesprotos
era unul dintre fiii lui Licaon. El a părăsit
Arcadia şi s-a stabilit în Epir, în ţinutul care a
luat numele de „ţinutul Tesproţilor“. într-o
versiune a legendei lui Tiest, acesta s-ar fi
refugiat la curtea lui Tesprotos (v. Tiest).
T E S S A L O S 4. (GeaaaXos-.) Tesalos a fost
Tespios: EUST., la VII, p. 266, 6; APD., B ib i, Ii, 4, 9
si urm.; 7, 6 si urm.; PAUS., I, 29, 5; VII, 2, 2; IX,
23, 1; 26, 6; 26, 6; X, 17, 5; 6; DIOD. SIC., IV, 29
si urm.; ET. BYZ., s. v. Gécnreia; scol. la SOPH.,
Track., 460; PHILOPON, coment, la ARISTOTE,
, ed. Vitelli, XVIII, p. 715, 15 şi urm.
T esprotos: APD., B ibi, III, 8, 1; ET. BYZ., s. v.
, "Aiiparia; TZET., la LYC., 481; HYG., Fab., 88.
Tessalos: 1) PLIN., H. N„ IV, 28; VELL. PAT., I, 3,
2; cf. HDT., VII, 176. 2) II., II, 677; cf. HYG.,
478
eroul care a dat numele Tesaliei. în privinţa
identităţii sale au existat mai multe tradiţii
diferite:
1. Istoricii latini cunoşteau un rege cu
acest nume, originar din ţinutul Tesproţilor,
care ar fi cucerit Tesalia, întem eindu-şi acolo
regatul. Acest Tessalos era fiul lui Graicos,
căruia i se atribuia uneori fondarea cetăţii
Tesalonic.
2. Mai exista un Tessalos legat de ciclul
eroic al lui Heracles. Era considerat drept fiul
lui Heracles şi al Chalciopei sau al Astiohei
(în acest caz, era fratele lui Tleptolemos (tab.
15). El era regele Insulei Cos şi i-a trimis pe
cei doi fii ai săi, Fidippos şi Antifos, să par­
ticipe la războiul împotriva Troiei. După
cucerirea cetăţii, Fidippos şi Antifos s-au
stabilit în ţinutul căruia i-au dat numele de
Tesalia, în amintirea tatălui lor (în legătură cu
naşterea lui Tessalos, v. Heracles).
3. în sfârşit, legenda mai cunoştea un
Tessalos, fiul Kledeei şi al lui Iason, care a
scăpat de loviturile mamei sale şi a fugit din
Corint în cetatea lolcos, la moartea lui Acast,
fiul lui Pelias, şi a preluat puterea. El ar fi fost
cel care ar fi dat ţinutului numele de Tesalia.
4. U n alt Tessalos era fiul lui Hemon (v.
acest nume, 2).
T E S T IO S 1. (Gecmos'.) Testios era un rege
din cetatea Pleuron din Etolia. în general, era
considerat nepotul lui Agenor, fiul lui Pleu­
ron. Mama sa era Demonice şi tatăl său ar fi
fost Ares (tab. 24). Soţia lui Testios era uneori
Euritemis, alteori Deidamia, fiica lui Perieres,
ba chiar Leofofite (fiica lui Pleuron şi, prin
urmare, sora bunicului său, în genealogia
obişnuită). Testios a avut mai mulţi copii,
printre care Alteea, mama lui Meleagru, Leda,
Hipermnestra, Ificlos, Evippos, Plexippos,
Euripilos, unchii lui Meleagru, numiţi uneori
Testiazi, şi care au fost ucişi în timpul vânăto­
rii mistreţului din Calidon (v. Meleagru). Fiica
sa, Hipermnestra era probabil aceeaşi cu o
Hipermnestra, „fiica lui Tespios“, cele două
nume, Testios şi Tespios, erau adesea confun­
date în manuscrise.
Pentru legenda referitoare la Testios şi la
Calidon, v. Calidon.
T E S T O R 2. (OeoTojp.) Testor era fiul lui
Apollo şi al Laotoei. El a fost tatăl prezicăto­
rului Calchas şi al altor două fiice, Leucippe şi
Teonoe. El însuşi era preot al lui Apollo şi
eroul unei aventuri romaneşti, care n e -a fost
consemnată de Hygin (v. Teonoe).
Fab.. 97; APD., Ep„ V, 15; DIOD. SIC., V, 54;
1 STRAB., IX, 5, 23. 3) DIOd. SIC., IV, 34 si urm.
T estios: Ov., Met.. IV, 487; STRAB., x, p. 461; 466;
PAUS., III, 13, 8; APD., Bibi.. I, 7, 7. V. art.
, Alteea; Leda; Hipermestra.
T estor: 11., I, 69; Fr. Hist. Gr., I, p. 88; TZET., la
LYX., 427; 980; 1047; Ov., Mét., XII, 19; HYG.,
Fab., 97; 128; 190.
Pierre G R IM A L
T E T H Y S . ( Tr/ffis.) Tethys era una dintre
divinităţile primordiale ale teogoniilor elenice.
Ea personifica fecunditatea „feminină“ a
mării. Născută din iubirea lui Uranos şi a
Gaiei, ea era cea mai tânără dintre Titanide
(tab. 5 şi 12). Ea s-a căsătorit cu Oceanos,
unul dintre fraţii săi (v. Oceanos), având cu el
un număr mare de copii, peste trei mii, care
erau toate râurile şi fluviile din lume. Tethys a
crescut-o pe Hera, pe care i-o încredinţase
Rhea (o altă Titanidă), în timpul luptei lui
Zeus împotriva lui Cronos (v. Hera). Drept
recunoştinţă, Hera a reuşit să îi împace pe
Tethys şi pe Oceanos, care se certaseră.
Sălaşul zeiţei Tethys era, în general, situat
în Extremul Occident, dincolo de ţinutul Hes-
peridelor, în regiunea în care, în fiecare seară,
soarele îşi încheia drumul său pe cer.
T E U C E R 4. ( TevKpos\) Teucer era numele a
doi eroi legaţi de ciclul Troian, dar separaţi
prin şase generaţii.
1.’ Primul era considerat, în general,
drept fiul zeului-râu Scamandru din Frigia si
al unei Nimfe a Muntelui Ida, Ideea (tab. 7).
Dar existau şi alte tradiţii, care îl socoteau pe
Teucer un străin imigrat în Troada. De exem­
plu, se spunea că venise din Creta şi, mai
exact, de pe Muntele Ida din Creta, împreună
cu tatăl său, Scamandros. La plecarea lor, ei
consultaseră oracolul, care le poruncise să se
stabilească în locul în care vor fi atacaţi de
„fiii soarelui“. Ori, s-a întâmplat că, într-o
noapte, când îsi aşezaseră tabăra în Troada,
armele, scuturile şi corzile arcurilor le fuse­
seră roase de şoareci. înţelegând că oracolul se
T ethys: ÎL, I, 248 şi urm.; 493 şi urm.; IX, 410 şi
urm.; XVIII, 22 şi urm.; 368 şi urm - XIX, 1 şi
urm.; XXIV, 77 si urm.; 120 si urm.; HES., Théog.,
240; 1003; APD.’, Bibi., I, 2, 7; 3, 5; 9, 25; III, 5, 1;
13, 4 şi urm.; Ep., III, 29; VI, 5 şi urm.; TZET.,
prol. la Ail. ad îl., 426; 443; 451; Antehom., 180;
HYG., Fab., 54; 92; 96; 97; 106; 270; Astr. Poét.,
II, 18; Ov., Mètam., XI, 423 şi urm.; APOLL. RH.,
Arg., IV, 790 şi urm.; scol. la I, 582; PIND., Ném.,
IV, 100 şi urm.; scol. la III, 60; IV, 109;
CATULLE, pièce 64; EUR., Iph., la A., 701 şi
urm.; cf. L. SÉCHAN, Les Noces de Thétis et de
Pélèe, Rev. Cours et C onf, XXXII, I, p. 673-688;
II, 330-340; J. KAISER., Peleus und Thetis,
, Munich, 1912.
T eucer: 1) APD., Bibi., III, 12, 1 si urm.; DIOD.
SIC., IV, 75; TZET., Ia LYC., 29; 1302 si urm.;
1465; SERV., la VIRG., En., III, 108; EL., Hist.
An., XII, 5; STRAB., XIII, 604; DEN. HAL., I, 61
şi urm. 2) II., VI, 31; VIII, 266 şi urm.; XI, 370 şi
urm.; X lli, 170 si urm.; XIV, 515; XV, 442 si urm.;
XXIII, 850 şi urm.; PAUS., I, 23, 8; 28, 11; ÈSCH.,
trag. pierdută Salaminienii; SOPH., trag. pierdută
de Teucer; Ajax, 342 si urm., si scol. ad loc.; 1008
si urm.; scol. la 1019; QUINT. SM., V, 500 si urm.;
XII, 322; TZET., la LYC., 447; 452; Posthom,,
645; VIRG., En., I, 619 şi urm., şi SERV., a d loc.;
PIND., Ném., IV, 46 şi scol. ad loc.; scol. la EUR.,
Hél., 147 si urm.; Ov., Mét., XIV, 696 si urm.;
HOR., Odes., I, 7, 21 si urm.; STRAB., XIV, p.
672; 682; ATHÉN., VI,’p. 256 b; SIL. ITAL., III,
368; XV, 192; PHILOSTR., Vie d ’Apollon., V, 1.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 479

împlinise, ei au fondat în acel loc un templu unei alte tradiţii, Teucer s-ar fi stabilit în mod
închinat lui Apollo Sminteeanul (Apollo cu paşnic pe insulă, unde s-a căsătorit cu Eune,
Şoricei) şi s-au stabilit acolo. Mitografii din fiica regelui Ciniras (v. acest nume). El a avut
Atica pretindeau că Teucer era originar din mai mulţi copii, cel mai cunoscut fiind Aiax
ţinutul lor şi că emigrase în Troada. cel Tânăr, fondatorul cetăţii Olbe din Cilicia.
Oricare ’ i-a r fi fost originea, Teucer era După alte versiuni, aflăm că Teucer a
strămoşul familiei regale a Troiei. El l-a rămas în Cipru, unde a si murit, sau că a
prim it pe Dardanos (v. acest nume) si i-a dat încercat să se întoarcă în âalamina din Atica.
mâna fiicei sale Batieia (sau Arisbe). Din Mai întâi, Telamon fusese alungat din regatul
această căsătorie s-a născut, printre alţi copii, său şi găsise refugiu în Egine. Teucer a fost
Erihtonios, tatăl lui Tros (tab. 7). recunoscut de tatăl său, pe care l-a repus pe
2. Al doilea Teucer era fiul lui Telamontron. Dar se mai spunea că întreprinsese
si al Hesionei, fiica lui Laomedon si sora lui călătoria în Atica la vestea morţii lui Telamon.
tria m (v. Telamon şi tab. 7 şi 30). Iii era deci El nu a putut să debarce şi a fost alungat de
fratele vitreg al lui Ai ax, dâr, prin mama sa, nepotul său, Eurisaces. Âtunci s-a dus în
aparţinea familiei regale a Troiei. în Iliada, Spania, unde a fondat viitoarea cetate Car-
TeUcer era prezentat ca fiind mai tânăr decât tagina. Urmele sale erau semnalate şi în
fratele său, şi era considerat cel mai bun arcaş Gades.
din armate greacă. împreună cu Aiax, el â T E U T A M O S 1. ( Tevrafios\) Teutamos era
participat la expediţia împotriva Troiei, deşi regele Asiriei, al douăzecilea urmaş al lui
Priam era unchiul său. Faptele sale eroice au Ninias, numit şi Tautanes. Domnia sa coin­
fost considerabile. El i-a ucis pe rând pe: Or- cidea cu epoca războiului împotriva Troiei.
siloh, Ormene, Ofelest, Daitor, Hromios, Li- Priam a trimis soli la Teutamas pentru a -i cere
cofonte, Amopaon, Melanippos, Gorgition, ajutorul. Teutamas a răspuns rugăminţii şi i-a
Arheptolem; l-a rănit pe Glaucos şi a fost el trimis un contingent de zece mii de etiopieni,
însuşi rănit de Hector, dar salvat ’ de fratele zece mii de locuitori din Suza şi două sute de
său. In cursul altor lupte, i-a ucis pe: Imbrios, care de luptă. Această armată era sub comanda
Protoon, Perifeteş, Clitos şi era aproape să-l lui Memnon, fiul lui Titonos (v. acest nume).
ucidă pe Hector. în sfârşit, Teucer a participat Aceasta era interpretarea „istoricizantă“ a
la jocurile funebre, unde a învins la tragerea mitului referitor la Memnon.
cu arcul.
în poemele ulterioare, se povesteau alte T E U T A R O S 2. ( Teirrapos') Teutaros era un
aventuri referitoare la Teucer. în momentul păstor scit, aflat în slujba lui Amfitrion, care
m oiţii lui Aiax, el lipsea, participând la ex­ l-a învăţat pe tânărul Heracles arta de a trage
pediţia de piraterie în Misia. Dar s-a întors la cu arcul şi i-a dăruit arcul şi săgeţile sale.
timp pentru a proteja cadavrul fratelui său de T E U T R A S 3. ( Tevdpas".) Cunoaştem cel
nelegiuirile Atrizilor. De disperare, era puţin doi eroi cu acest nume.
aproape să se sinucidă, fiind împiedicat de cei Teutras era un rege al Misiei, care a jucat
aflaţi în apropiere. Teucer figura printre lup­ un rol în legendea lui Telef. Regatul său se
tătorii care au pătruns în calul de lemn. întindea la vărsarea râului Caic. M ama lui se
„întoarcerea“ lui Teucer nu a fost fericită. numea Lisippe şi se povestea că Teutras uci­
El a ajuns cu bine până în Insula Salamina, sese, pe munte, un mistreţ care cerea milă cu o
unde domnea Telamon, dar, în cursul călăto­ voce omenească şi se refugiase în sanctuarul
riei, se despărţise de nava în care se afla nepo­ Artemisei Ortosiâ. Ca pedeapsă pentru că
tul său, Eurisaces (v. acest nume). Din acest ucisese mistreţul, zeiţa îl lovise cu nebunie şi
motiv, Teucer l- a prim it cu multă răceală; i-a cu un fel de lepră. Cu ajutorul prezicătorului
reproşat că nu a ştiut sâ-1 protejeze pe Aiax şi Poliidos, Lisippe a reuşit să domolească mânia
că mî-1 răzbunase. Telamon l-a alungat şi zeiţei Artemis şi "feutras şi-a recăpătat
Teucer a trebuit să se exileze. Se povestea că, sănătatea. Muntele pe care Teutras avusese
înainte de a pleca, de pe nava sa, a ţinut un această aventură s-a numit, în amintiea sa,
discurs în golful atic numit Freatis, pentru a se Teutrania.
dezvinovăţi de acuzaţia formulată împotriva Autras a fost cel care a prim it-o pe Auge,
lui de Telamon. Din această îmtâmplare s-ar atunci când aceasta a fost vândută de Nau-
fi tras obiceiul exilaţilor, care încercau să se plios. Uneori se povestea că a luat-o şi de
disculpe, în acel loc, înainte de a-şi părăsi soţie şi, mai târziu, l-a adoptat pe Telef; alte­
patria. ori, se admitea că o tratase pe Auge ca pe
Teucer s -a dus mai întâi în Siria, unde a
fost primit de regie Belos care, în acel m o­
ment, se pregătea să cucerească Insula Cipru. 1 T eutam os: DIOD. SIC., II, 22; cf. EUSEB., Chron.,
Belos l-a instalat pe Teucer în această insulă, , T eutaros:
I, 66 (Sch.).
TZET., la LYC., 50; 56; 458; scol. la
unde eroul a întemeiat o nouă cetate Salamina , THÉOCR., XII, 9.
(Salamina din Cipru). El a adus prizonieri de 6 T eu tras: 1) APD., B ib i, II, 7, 4; III, 9, 1; PAUS.,
război troieni, care au format o parte din VIII, 4, 9; X, 28, 8; ET. BYZ., 5. v. TfuSavia;
populaţie. S -a căsătorit cu Eune, fiica regelui DIOD. SIC., IV, 33; STRAB., XII, 571 si urm.;
Cipros, care dăduse numele insulei. Conform HYG., Fab., 99; 100; PS. PLUT., De F I, 21, 4. 2)
II., V, 705; TZET., Hom., 100.
48Ó Pierre G RIM A L

propria sa fiică. Oricum ar fi fost, Teutras a Etrei, care unea astfel în venele sale sângele
murit fură urmaşi pe linie bărbătească şi T elef lui Erehteu şi, prin tatăl acestuia, Erihtonios,
a fost cel care i-a urmat la tron. pe cel al lui Hefaistos (tab. 11) cu sângele lui
2. Acest Teutras trebuie deosebit de nu­Pelops şi al lui Tantal (tab. 2). Se povestea că
meroşi alţi eroi cu acelaşi nume, în special de Egeu, neputând avea copii de la mai multe
un grec ucis de Hector în faţa cetăţii Troia. soţii la rând, se dusese să întrebe oracolul de
T E Z E U 1. (0paevs~.) Tezeu era eroul prin la Delfi. Zeul îi răspunsese prin versuri greu
excelenţă al Aticii şi imaginea în oglindă a de înţeles, interzicându-i „să dezlege gâtul
eroului Dorian Heracles, ale cărui fapte eroice burdufului cu vin înainte de a ajunge în ce­
tatea Atena“. Neînţelegând semnificaţia
principale s-au desfăşurat în Peloponez. Prin­ răspunsului primit, Egeu s-a abătut din drum
cipalele noastre surse privind legenda lui
Tezeu sunt Viaţa sa, scrisă de Plutarh, precum pentru a-1 consulta pe regele din Trezen, Pit­
şi însemnările lui Apollodor şi ale lui Diodor. teu, unul din fiii lui Pelops. Pitteu a înţeles
Se spunea că Tezeu trăise cu o generaţie imediat sensul oracolului. El a făcut în aşa fel
înaintea războiului Troiei, la care au participat încât să-l îmbete pe Egeu şi, în timpul nopţii,
cei doi fii ai săi, Demofon şi Acamas (v. acest a pus-o alături de el pe fiica sa, Etra. Egeu a
nume). El era totuşi mai tânăr decât Heracles iubit-o şi Etra a avut un copil, care avea să fie
cu cel puţin o generaţie, şi anumite tradiţii îi eroul Tezeu. Dar se mai spunea că Tezeu era,
asociau pe cei doi eroi în marile expediţii în realitate, fiul zeului Poseidon. Chiar în
colective ale epocii legendare, căutarea Lânii noaptea în care Etra a fost iubită de Tezeu, ea
de A ur (v. Argonauţi) şi războiul împotriva se dusese mai întâi, înşelată de un vis pe care
Amazoanelor. Dar era vorba în aceste tradiţii i—1 trimisese Atena, să ofere un sacrificiu în-
de încercări artificiale de armonizare, desti­ tr-o insulă şi, acolo, ea fusese luată cu forţa de
nate să impună legendelor o cronologie mai Poseidon, care îi dăruise un fiu. Acest fiu ar fi
fost considerat de Egeu propriul său fiu.
puţin verosimilă.
I. - Originea şi copilăria - Existau Oricum ar fi fost, Tezeu si-a petrecut
două tradiţii privind originea lui Tezeu: primii ani în Trezen, fiind încredinţat bunicu­
tradiţia umană şi tradiţia divină. Tradiţia lui său, Pitteu. Egeu, care se temea de nepoţii
umană îl considera un fiu al lui Egeu şi al săi de frate, Pallantizii (v. acest nume), nu a
vrut să îşi trimită copilul la Atena. Plecând, el
ascunsese o sabie şi o pereche de sandale sub
1 Tezeu: Copilăria: PLUT., Thés,, 3 şi urm.; PAD., o stâncă şi încredinţase acest secret Etrei,
Bibi., II, 16, 1 si urm.; EUR., Suppl., 1 si urm.; recomandându-i să nu-1 dezvăluie fiului pe
PAUS., I, 27, 7; II, 33, 1; scol. la STAT., Théb.. V, care-1 va naşte decât atunci când copilul va fi
431; HYG., Fab„ 37; LYC., 494 şi urm. destul de puternic pentru a deplasa singur
întoarcerea: PLUT., ibid., 6 şi urm.; APD., Bibi., II, 6, stânca şi a lua obiectele pe care le ascunsese
3; III, 16, 1 si urm.; Ep., I, 1 si urm.; BACCH., tatăl său. în acel moment, încălţat cu sandalele
XVIII, 16 şi urm.; DIOD. SIC .,’lV, 59; PAUS., I,
44, 8; II, 1, 3 si urm.; Ov,, Met., VII, 404 si urm.; şi înarmat cu sabia, el trebuia să plece în cău­
Ibis., 407 şi urm.; HYG., Fab„ 38; scol. la VIL, XI, tarea tatălui său, în mare secret, pentru a evita
741; fragm. de SOPH., Egée: d ’EUR., id.: SERV., ca Pallantizii să-i pună la cale pieirea.
la VIRG., En., VI, 20; VIII, 294; STRAB., IX, 399; Tezeu a avut ca învăţător pe un anume
CALLIM., Hécalé; EUR., Hippol., passim. Connidas, căruia atenienii din epoca istorică îi
Ciclul cretan: Odys., XI, 322 şi urm.; 631; cf. PAUS., I, mai sacrificau încă un berbec în ajunul săr­
20, 3; X, 28, 2 si urm.; SERV., la VIRG., Géorg., I, bătorii lui Tezeu. în Trezen, se mai povestea o
222; En., III, 74; VI, 21; PLUT., Thés., 15 si urm.;
scol. la VOdys., XI, 322 si la Vil., XVIII, 590; întâmplare vitejească a copilului: într-o zi, pe
HYG., Fab., 41; 42; 43; Astr. Poét., Il, 5; LACT. când Heracles era oaspetele lui Pitteu şi
PLAC., la STAT., Achil, 192; DIOD. SIC., IV, 61; aşezase pielea de leu alături de el, copiii din
VI, 4; PAUS., I, 22, 5; CATULLE, LXIV, 215 şi palat, crezând că un leu viu pătrunsese în
urm.; ERAT., Cat., 5; Ov., Mét., VIII, 174 si urm’.; încăpere, au fugit scoţând ţipete de groază.
Hér., X. Doar Tezeu, atunci în vărstă de şapte ani,
Activitatea politică: PLUT., ibid., 24; THUCYD., II, luase o armă de la unul din servitori şi atacase
15; CIC„ De Legibus, II, 5; ISOCR., X, 35. monstrul.
Războiul cu Amazoanele: PLUT., Ibid., 26 si urm.;
APD., Ep„ I, 16 si urm.; DIOD. SIC., IV, 28; Devenit adolescent, Tezeu s-a dus la Delfi,
PAUS., I, 2, 1; 15, 2; 41, 7; II, 32, 9; V, 11, 4 şi 7; unde el a oferit zeului, conform obiceiului,
SÉN., Hippol., 927 si urm.; HYG., Fab., 30; 241; părul său. Dar, în loc să îşi taie tot părul, el
TZET., la LYC., 1329. s-a mulţumit să îşi radă partea din faţă a capu­
Prietenia cu Piritoos: PLUT., Ibid., 30 şi urm.; lui, aşa cum făceau Abanţii (o populaţie răz-
HELLAN1COS, fr. 74; APD., Ep., I, 21 si urm.; boi-nică menţionată în Iliada), instituind astfel
EL., Hist. Var., IV, 5; PAUS., X, 29, 9; scol. la un obicei atestat până în epoca istorică.
ARISTOPH., Cheval., 1368; GELL. N. A., X, 16,
13. V. de asemenea art., Pirithoos. II. - întoarcerea la Atena - La vârsta de
Moartea lui Tezeu: PLUt., ibid., 35 si urm.; PAUS., I, şaisprezece ani, Tezeu ajunsese să fie atât de
17, 6; DIOD. SIC., IV, 62, 4; APD., Ep., I, 24; cf. viguros, încât Etra a socotit că venise mo­
S. REINACH, op. cit. (art. Sisyphe); F. H. mentul să-i dezvăluie secretul naşterii sale. Ea
W OLGENSINGER, Theseus, diss. Zurich, 1935; l-a condus la stânca sub care Egeu ascunsese
H. HERTER, în Rh. Mus., 1939, p. 244-286; 289- sabia şi sandalele. Tânărul, cu puţin efort, a
326; cf. A. VON SALIS, op. cit. (v. Ariadna).
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
deplasat stânca, a luat obiectele şi a decis să se
ducă la Atena, pentru a fi recunoscut de tatăl
său. A m intindu-şi de recomandările lui Egeu
si dorind să evite orice pericol pentru fiul său,
Ètra l-a rugat pe Tezeu să călătorească pe
mare din Trezen până în Atica, iar Pitteu a
insistat şi el în acelaşi sens. Pentru aceasta, el
i-a înfăţişat lui Tezeu toate pericolele care îl
aşteptau dacă ar fi ales drumul pe uscat, d e-a
liingul Istmului Corint. într-adevăr, în acel
moment, Heracles era sclavul Omfalei, în
Lidia, şi toţi monştrii care, până atunci, se as-
cunseseră de teama eroului, prinseseră curaj şi
începuseră să devasteze din nou ţinuturile. De
asemenea, Istmul era plin de tâlhari. Dar
Tezeu nu a vrut să asculte aceste sfaturi. Im­
presionat de gloria lui Heracles, el a hotărât
să-l imite, ucigând pe rând pe: Perifetes din
Epidaur, luându-i măciuca; pe tâlharul Sinis
dm Cenhrees, care ucidea călătorii cu ajutorul
unui pin (v. Sinis); scroafa din Crommion, un
animal feroce, care ucisese deja mai mulţi
oameni şi se spunea că era copilul lui Tifon şi
al Ehidnei. Animalul era numit Feea, după
numele bătrânei care îl crescuse. Tezeu a ucis
animalul cu o lovitură de sabie. Ajuns la Stân­
cile Scironiene, el l-a ucis pe tâlharul Sciron
(v. acest nume). Apoi, a luptat împotriva lui
Cercion din Eleusis si l-a ucis (v. Cercion).
Puţin mai departe, ei l-a ucis pe Damastes,
care era poreclit Procrust (v. acest nume).
După ce a trecut toate aceste probe, Tezeu a
ajuns pe malul râului Cefis, unde a fost întâm­
pinat âe oameni din neamul Fitalizilor, care 1-
au prim it cu ospitalitate şi au acceptat să-l
purifice de crimele pe care’le comisese. Astfel
purificat, Tezeu a intrat în Atena. Era a opta zi
din luna Hecatombeon. în acea vreme, prob­
lemele cetăţii erau în cea mai mare confuzie.
Egeu se afla în puterile vrăjitoarei Medeea,
care promisese să -l scape de dezolanta lui
sterilitate prin farmecele ei. Tezeu a sosit cu
reputaţia unui adevărat nimicitor de monştri şi
Medeea şi-a dezvăluit imediat adevărata iden­
titate. Dar Egeu, care nu ştia că acel străin era
fiul său, a fost cuprins de frică. Medeea nu a
făcut nimic pentru a -i înlătura iluzia; din con­
tră, ea l-a convins să-l invite pe tânăr la masă,
sub pretextul de a-1 onora, dar, în realitate,
pentru a scăpa de el otrăvindu-1. Tezeu a ac­
ceptat invitaţia şi nu a vrut să fie recunoscut
imediat. Dar, în ’timpul mesei, el a scos sabia
pe care o avea de la tatăl său, ca şi cum ar fi
vrut să taie carnea cu ea. Văzând acest lucru,
Egeu a răsturnat cupa cu otravă, care era deja
pregătită, şi l-a recunoscut în m od oficial pe
fiul său, în faţa tuturor cetăţenilor adunaţi în
sală. M edeea a fost exilată şi repudiată de
către Egeu (v. Medeea).
De asemenea, se povestea că, înainte de a
încerca să -l otrăvească, M edeea căutase să
scape de el, trimiţându-1 să lupte împotriva
unui taur monstruos, care devasta câmpia
Maratonului, despre care se spunea uneori că
nu era altul decât taurul din Creta, adus de
481
Heracles în Peloponez, de unde scăpase (v.
Heracles). Acest taur arunca foc pe nări.
Tezeu l-a capturat, l-a înlănţuit şi l-a oferit ca
sacrificiu lui Apollo Delfinios. Se spunea că
acest sacrificiu ar fi avut loc în prezenţa lui
Egeu şi, atunci când Tezeu (care nu-şi dez­
văluise încă identitatea) a scos sabia pentru a
tăia părul de pe fruntea animalului (asa cum
cerea ritul obişnuit de consacrare), Egeu a
recunoscut arma pe care o lăsase sub stâncă,
în Trezen. Această versiune a recunoaşterii lui
Tezeu, incompatibilă cu cea prezentată mai
sus,, era probabil invenţia unui poet tragic.
în cursul acestei vânători a taurului din
Maraton se plasa episodul despre Hecale,
ovestit de Callimah într-un mic poem cele-
E ru. Hecale era o fenieie bătrână, care trăia
într-o colibă, la ţară. în coliba ei şi-a petrecut
Tezeu noaptea dinaintea capturării taurului.
Hecale l-a asistat în timpul acestei nopţi de
veghe şi a promis că va oferi un sacrificiu lui
Zeus dacă tânărul se întorcea teafăr din ex­
pediţia sa. Dar, atunci când a revenit, cu prada
sa, Hecale murise şi era deja aşezată pe rug.
Tezeu a fondat atunci în onoarea ei un cult
închinat lui Zeus Hecalesios.
După ce a fost recunoscut în mod oficial de
tatăl său, Tezeu a trebuit să lupte împotriva
verilor săi, cei cincizeci de fii ai lui Pallas.
Atâta timp cât Egeu rămăsese fără copii, Pal-
lantinii speraseră că îi vor împărţi regatul.
Dar, câna si-au dat seama că îl pierd, după
venirea lui î ’ezeu, ei s-au ridicat şi au încercat
să obţină puterea prin forţă. S -au împărţit în
două cete şi una dm ele a atacat cetatea direct
dinspre Sfettos; cealaltă a organizat o ambus­
cadă în Gargettos, pentru a-şi prinde inamicii
care ar fi fugit. Dar Pallantizii aveau cu ei un
crainic, originar din Agnous, numit Leos.
Acest crainic i-a dezvăluit lui Tezeu planul
Pallantizilor. Tezeu a atacat grupul care
pregătise ambuscada si l-a măcelărit. Ceilalţi
s-au împrăştiat şi războiul s-a terminat. Prin
această anecdotă se explica faptul că bărbaţii
din Agnous nu se căsătoreau niciodată cu
femei din Pallene (satul numit astfel de la
eroul Pallas). Pentru a ispăşi uciderea Palla-
tizilor, se spunea uneori că Tezeu fusese exilat
din Atena şi petrecuse un an în Trezen.
Aceasta era versiunea urmată de Euripide în
piesa Hippolit ; dar, cum el adaugă faptul că
Tezeu era însoţit de Fedra şi că, atunci,
aceasta si-ar fi manifestat pasiunea vinovată
faţă de fiul său vitreg, cronologia obişnuită a
evenimentelor este modificată şi expediţia
împotriva Amazoanelor ar fi avut loc înainte
de masacrul Pallantizilor, ceea ce contrazice
tradiţia cea mai răspândită şi pare să fi fost o
inovaţie a poetului tragic.
III. - Ciclul cretan - Se stie că, în urma
morţii lui Androgeu, fiul lui M’inos, acesta ce­
ruse atenienilor un tribut, format din şapte
băieţi şi şapte fete, pe care trebuiau să-l
plătească le fiecare nouă ani (v. Androgeu).
Atunci când a venit momentul să fie trimis
482
acest tribut pentru a treia oară, atenienii au
început să murmure împotriva lui Egeu. Tezeu
a cugetat şi, pentru a-i linişti, s-a oferit vo­
luntar pentru a fi trimis în Creta. Se povestea
că Minos alegea el însuşi victimele şi că l-a
cerut pe Tezeu, convenind ca tinerii să vină
fără arme, însă, dacă reuşeau să ucidă M ino­
taurul, în „palatul“ căruia ar fi fost aruncaţi, ca
hrană, ei aveau dreptul să se întoarcă liberi în
patria lor. Despre originea Minotaurului şi
diferitele versiuni ale legendei sale, v. M ino­
taur.
Tezeu a plecat spre Creta cu o navă ate­
niană, în ziua a şasea din luna Mounihion.
Pilot era Nausitoos, un bărbat din Insula
Salamina, pe care i-1 dăduse regele Sciros,
pentru că nepotul său, Menestes, făcea parte
din grupul de tineri trimişi lui Minos. Printre
tinerele fete figura Eriboea sau Periboea, fiica
regelui Megarei, Alcatoos.
Referitor la Periboea, se povestea ur­
mătoarea întâmplare: Minos, care, în această
versiune, venise personal să preia tributul, se
îndrăgostise de tânăra fată în timpul călătoriei.
Fata l-a chemat pe Tezeu în ajutor. Tezeu i-a
spus lui Minos că, în calitatea sa de fiu al lui
Poseidon, el era la fel de nobil ca acesta, deşi
el era tatăl lui Zeus. Minos l-a rugat atunci pe
fiul său, care a lansat un fulger. Pentru a-1
pune la încercare pe Tezeu, Minos a aruncat
atunci un inel în mare şi i-a poruncit să i-1
aducă, dacă era într-adevăr fiul lui Poseidon.
Tezeu a sărit imediat în mare şi a fost prim it în
palatul tatălui său, care i-a dat inelul lui M i­
nos. Mai târziu, Tezeu ar fi luat-o în căsătorie
pe Periboea, care a fost celebră, mai ales, ca
soţia lui Telamon (v. acest nume).
La plecare, Tezeu primise de la tatăl său
două rânduri de pânze pentru corabie. Pânze
negre pentru drumul până în Creta - deoarece
călătcţria era funestă. însă Tezeu reuşise să
inspire tuturor atâta încredere în valoarea sa,
încât nimeni nu se îndoia că va reuşi să ucidă
Minotaurul. Cu această speranţă, socotind că
drumul de întoarcere va fi plin de bucurie,
Egeu îi dăduse un rând de pânze albe.
Sosit în Creta, Tezeu a fost închis, ca şi în­
soţitorii săi, în Labirint, care era „palatul“
Minotaurului. Dar, el a fost zărit înainte de
Ariadna, una dintre fiicele lui Minos, care s-a
îndrăgostit de el şi i-a dat un ghem de lână,
pentru a putea să regăsească drumul prin
Labirint. După o altă versiune, Ariadna nu îi
dăduse un ghem de lână, ci o coroană lumi­
noasă, pe care o primise ca dar de logodnă de
la Dionysos; şi datorită luminii acestei
coroane, Tezeu ar fi regăsit drumul prin Labi­
rintul întunecat. în sfârşit, uneori, această
coroană divină nu era prezentată ca un dar
primit de la Ariadna, ci de la Amfitrita, pe
care aceasta i-1 dăduse eroului atunci când a
coborât în palatul lui Poseidon, pentru a căuta
inelul lui Minos (v. mai sus).
înainte de a-1 ajuta pe Tezeu, Ariadna îi
pusese condiţia să o ia în căsătorie şi să o ducă
Pierre G R IM A L
în patria lui. Tezeu i-a promis şi, apoi, şi-a
ţinut promisiunea. Atunci când ’ l-a ucis’ pe
Minotaur (doborându-1 cu lovituri de pum­
nal), el a scufundat navele Cretanilor pentru a
împiedica orice încercare de urmărire şi a
ridicat pânzele în timpul nopţii, însoţit de
Ariadna şi de tinerii atenieni pe care fapta sa
eroică îi salvase.
Conform versiunii celei mai cunoscute a
legendei, Tezeu a ajuns în Insula Naxos într-o
seară şi a făcut escală. Ariadna a adormit şi,
când s-a trezit, era singură. La orizont,
dispărea nava lui Tezeu, care o părăsise. Mi-
tografii se întrebau, în legătură cu motivul
acestei abandonări. Unii asigurau că Tezeu
iubea o altă femeie, Egle, fiica lui Panopeu din
Focida. Alţii susţineau că o părăsise pe tânăra
femeie la porunca lui Dionysos, care o zărise
pe Ariadna şi se îndrăgostise de ea. Alte ver­
siuni susţineau că zeul o răpise pe Ariadna în
timpul nopţii, sau că Atena ori Hermes i-a r fi
poruncit lui Tezeu să o părăsească pe Ariadna.
Aceasta a fost apoi luată de soţia de către
Dionysos, care a dus-o în sălaşul zeilor (v.
Ariadna).
Existau şi alte versiuni ale episodului
Ariadnei. De exemplu, nava care o ducea,
împreună cu Tezeu, ar fi fost împinsă de fur­
tună până în Cipru. Ariadna, care era însărci­
nată şi suferea din cauza răului de mare, a
coborât. Tezeu urcase pe navă, pentru a veri­
fica modul în care era păzită şi întreţinută, dar
un vânt puternic a antrenat nava în larg. Fe­
meile din insulă, fiindu-le milă de femeia
părăsită, au îngrijit-o şi i-a u adus scrisori pe
care le scriseseră chiar’ele şi susţineau că ar fi
fost trimise de Tezeu. însă Ariadna a murit în
momentul naşterii copilului. Mai târziu, Tezeu
s-a întors, a dat bani femeilor care o ajutaseră
şi a instituit un ritual şi un sacrificiu în
onoarea Ariadnei.
Pe drumul de întoarcere, Tezeu a făcut o
altă escală, în Insula Delos, unde a consacrat,
într-un templu, o statuie a Afroditei, pe care
i-o dăruise Ariadna. Acolo, el a dansat, îm ­
preună cu tinerii salvaţi, un dans circular
complicat, ce reprezenta sinuozităţie Labirin­
tului. Acest dans ritual a fost semnalat şi în
epoca istorică.
Sosit în apropiere de coastele Aticii, Tezeu,
m âhnit de pierderea Ariadnei, a uitat să
schimbe pânzele negre ale navei sale şi să
arboreze pânzele albe, ca semn al victoriei.
Egeu, care aştepta întoarcerea sa pe ţărm, a
zărit pânzele negre şi, crezând că fiul său pie­
rise, s-a aruncat în mare, care a primit de
atunci numele de Marea Egee. De asemenea,
se povestea că bătrânul, urmărind marea de pe
Acropole, din locul unde se ridică acum tem­
plul Victoriei Aptera (Nike cea fără aripi),
atunci când a zărit pânzele negre, s-a aruncat
de pe stânci şi s-a sinucis.
IV - Activitatea politică la Atena - După
moartea lui Egeu, Tezeu, care scăpase de Pal-
lantini, a preluat puterea în Atica. Primul său
D IC Ţ IO N A R D E MITOLOGIE G R E C O -R O M A N Ă
act a fost să realizeze „sinoecismul“, adică să
reunească într-o singură cetate locuitorii până
atunci împrăştiaţi în satele din jur. Atena a
fost capitala statului astfel constituit. El a
înzestrat-o cu instituţii politice esenţiale: Pri-
taneul, Boule etc., asigurându-le clădiri im­
punătoare. El a instituit sărbătoarea Jocurilor
Panateniene, ca simbol al unităţii politice a
Aticii. A bătut monedă, a împărţit societatea
în trei clase: nobilii, meşteşugarii si cultivato­
rii, şi a instaurat, în linii mari, funcţionarea
democraţiei, aşa cum exista ea în epoca
clasică. Tezeu a cucerit cetatea Megara şi a
încorporat-o în statul pe care îl crease. ’ La
graniţa dintre Peloponez şi Atica, el a ridicat o
stelă pentru a marca limita dintre cele două
ţinuturi: de o parte ţinutul doric, de cealaltă
ţinutul ionic. Şi, la fel cum Heracles fondase
jocurile Olimpice, în onoarea lui Zeus, Tezeu
a fondat, sau mai degrabă a reorganizat.
Jocurile Istmice de la Corint, în onoarea lui
Poseidon.
în timpul domniei lui Tezeu a avut loc o
expediţia celor Şapte Comandanţi împotriva
Tebei (v. Adrast,’referitor la rolul lui Tezeu în
acest conflict). Deja, Tezeu îi acordase pro­
tecţie lui Oedip, atunci când acesta căuta să se
refugieze la Colona (v. Oedip); în acelaşi
mod, el a ridicat morminte eroilor căzuţi în
faţa cetăţii. Acelaşi rol va fi atribuit fiul său,
Demofon, în momentul întoarcerii Hera-
clizilor (v. acest nume).
V. - Războiul împotriva Amazoanelor
Tradiţia păstrează amintirea unui război pe
care locuitorii Aticii au trebuit să-l susţină
împotriva Amazoanelor, care le invadaseră
ţinutul. Tradiţiile diferă în legătură cu
originile acestui război. Se spunea uneori că
Tezeu participase la expediţia lui Heracles (v.
acest nume) şi că o primise pe Antiope, una
din Amazoane, luată în captivitate, ca răsplată
pentru faptele sale eroice. Dar majoritatea
mitografilor povesteau că Tezeu se dusese
singur să o răpească pe Antiope. Ajungând în
regatul Amazoanelor, fusese bine primit -
deoarece aceste femei războinice n u -i detes­
tau pe străini - şi primise de la ele o mulţime
de daruri. Tezeu o invitase pe cea care le-a
adus, Antiope, să urce la bordul navei sale.
Imediat ce tânăra femeie s-a aflat alături de el,
echipajul a ridicat pânzele. Aceasta ar fi fost
cauza războiului. Amazoanele ar fi mărşăluit
atunci în forţă spre Atena, au cucerit Atica,
aşezându-şi tabăra chiar în cetate. Bătălia
decisivă a avut loc aproape de Pnix, la poalele
Acropolei, chiar în ziua în care, în epoca
clasică, se celebra sărbătoarea Boedromiilor.
Amazoanele au obţinut un succes trecător, dar
unul dintre flancurile lor a fot străpuns de
atenieni şi ele au fost obligate să încheie pace.
Existau şi alte versiuni referitoare la acest
război, în care interveneau aventurile
amoroase ale lui Tezeu. După unii autori,
Amazoanele nu ar fi atacat Atica pentru a o
483
elibera pe Antiope, ci pentru că Tezeu o repu-
diase pe Antiope, după ce se căsătorise cu
Fedra, care i-1 dăruise pe Deucalion, fiul lui
Minos. Antiope, care avusese un fiu cu Tezeu
(Hippolit), a vrut să se răzbune şi a organizat o
expediţie împotriva Aticii. Atacul a avut loc
exact în ziua căsătoriei lui Tezeu cu Fedra. în
fruntea Amazoanelor, Antiope a încercat să
pătrundă chiar în sala ospăţului, dar cei
prezenţi au reuşit să închidă porţile şi să o
ucidă. In cealaltă versiune, care prezenta ex­
pediţia drept o încercare a Amazoanelor de a o
elibera pe Antiope, Tezeu i-a r fi rămas fidel
acesteia, care a luptat alături de el împotriva
surorilor sale şi a căzut în luptă. Abia după
moartea Antiopei, Tezeu s-a r fi căsătorit cu
Fedra. în sfârşit, o tradiţie obscură susţinea că,
la porunca unui oracol, Tezeu ar fi ucis-o pe
Antiope, la începutul războiului, sacrificând-o
lui Fobos (divinitatea ce personifica Teama
sau Frica).
VI. - Prietenia cu Piritoos - Perioadei de
maturitate a vieţii lui Tezeu i se atribuiau mai
multe episoade al căror caracter comun ar fi că
ele constituiau consecinţa prieteniei sale cu
Piritoos, eroul Lapit. Ştim cum a luat naştere
această prietenie (v. P’iritoos) şi cum Piritoos,
impresionat de faptele eroice si de reputaţia
lui Tezeu, dorise să-l pună la încercare. Dar,
în momentul în care voia să -l atace pe erou, a
fost cuprins de o asemenea admiraţie pentru
el, încât a renunţat la luptă şi s-a declarat
- sclavul său. Tezeu, atins la coarda sensibilă,
i-a oferit prietenia sa.
Alături de Piritoos, Tezeu a participat la
lupta Lapiţilor împotriva Centaurilor (v. aceste
nume). Apoi, într-o zi, cei doi prieteni au
hotărât să nu se căsătorească decât cu fiice ale
lui Zeus, dat fiind că amândoi erau fiii celor
mai mari zei, Tezeu al lui Poseidon şi Piritoos
al lui Zeus. Tezeu a hotărât să obţină mâna
Elenei şi Piritoos pe cea a Persefonei.
Cei cloi prieteni au început prin răpirea Ele­
nei. Tezeu avea atunci cincizeci de ani şi
Elena era încă o copilă. Şocaţi de această dis­
proporţie a vârstelor, anumiţi mitografi ne
asigurau că Tezeu nu o răpise personal, ci că
autorii răpirii fuseseră Idas şi Lmceu, care i-o
încredinţaseră lui Tezeu; sau că tatăl „uman“
al Elenei, Tindar, i-ar fi dat-o în pază, de
teama unuia dintre fiii lui Hippocoon, care
voia să o răpească.
Dar versiunea cea mai răspâdnită şi cea mai
verosimilă este următoarea: Tezeu şi Piritoos
s-au dus împreună la Sparta şi au răpit-o pe
Elena, în timp ce aceasta executa un dans
ritual în templul zeiţei Artemis Ortia. Apoi, ei
au fugit. Au fost urmăriţi, dar urmăritorii s-au
oprit în Tegeea. Cei doi prieteni, simţindu-se
în siguranţă, au hotărât să o tragă la sorţi pe
Elena şi cel care ar fi fost favorizat promitea
să-l ajute pe celălalt să o cucerească pe Perse-
fona. Au tras la sorţi şi Tezeu a obţinut-o pe
Elena. Dar, cum aceasta nu era încă la vârsta
măritişului, el a dus-o în cetatea Afidna, în
484
mare taină, şi a lăsat-o acolo în grija mamei
sale, Etra. Apoi, el a plecat în căutarea Perse-
fonei.
în timpul absenţei sale, fraţii Elenei, Dios-
curii, Castor şi Pollux, au invadat Atica în
fruntea unei armate formate din Arcadieni şi
Lacedemonieni. La început au cerut-o în mod
paşnic pe sora lor atenienilor. Dar când aceştia
au ’ trebuit să mărturisească faptul că nu o
deţineau pe tânăra fată şi nu ştiau unde se afla,
invadatorii au luat o atitudine mai războinică.
Atunci, un locuitor numit Academos, care
aflase locul în care fusese ascunsă Elena, le-a
dezvăluit secretul. Iată de ce, în timpul nu­
meroaselor invazii ale Lacedemonienilor în
Atica, în epoca istorică, armatele lor cruţau
întotdeauna Academia, care era grădina fune­
rară a eroului Academos. Dioscurii, ştiind că
Elena era ascunsă în Afidna, au cucerit ce­
tatea, şi-au regăsit sora şi au luat-o în cap­
tivitate’ pe Etra (v. acest nume). Apoi, ei au
instalat pe tronul Atenei un strănepot al lui
Erehteu, numit Menesteu, care îi adunase în
jurul său pe nemulţumiţi, în special pe nobilii
afectaţi de reformele lui Tezeu.
în acest timp, în Infern, Tezeu şi Piritoos
erau victimele propriei lor îndrăzneli. în
aparenţă, fuseseră bine primiţi de către Hades,
care i-a invitat să se aşeze la masa lui, pentru
a lua parte la un ospăţ. Dar, ţintuiţi pe locurile
lor, nu s-au mai putut ridica şi au fost luaţi
prizonieri. Atunci când Heracles a coborât în
Infern, el a vrut să-i elibereze; dar numai
Tezeu a primit dreptul de a urca din nou pe
pământ. Piritoos a râmas veşnic aşezat pe
Scaunul Uitării. Se povestea căj străduindu-se
să se smulgă din scaunul său, Tezeu lăsase
acolo o parte din el însuşi şi această întâm­
plare ar fi explicat faptul’ că atenienii aveau
dintotdeauna şolduri suple.
A existat şi o interpretare evhemeristă a
legendei privind călătoria lui Tezeu şi Piritoos
la Hades (v. Piritoos).
VII - Moartea lui Tezeu - Atunci când
Tezeu, eliberat de Heracles din captivitatea sa
în Infern, s-a întors la Atena, el a găsit o
situaţie deosebit de critică: diverse facţiuni îşi
împărţeau puterea si el nu mai era decât cu
numele rege. în cele din urmă, pierzându-şi
speranţa de a mai reveni pe tron, el şi-a trimis
în taină copiii în cetatea Eubeea, la ’curtea lui
Elefenor, fiul lui Chalcodon, iar el însuşi a
plecat în exil, blestemând Atena. Se povestea,
fie că încercase să se refugieze în Creta, la
Deucalion, ginerele său, dar fusese aruncat de
o furtună pe ţărmul Insulei Sciros, fie că se
dusese de bunăvoie la Sciros, la regele Li-
comed, cu care era înrudit. în plus, el deţinea
pe insulă moşii ale familiei sale. Regele Li-
comed l-a primit cu o bunăvoinţă prefăcută,
însă, ducându-1 pe un munte, pentru a-i arăta
o imagine de perspectivă asupa insulei, el l-a
aruncat de pe o stâncă şi l-a ucis. Alte versi­
uni susţineau că Licomed nu avusese nici o
vină, ci că Tezeu murise accidental, în timp ce
Pierre G R IM A L
se plimba pe munte, într-o seară, după cină.
Oricum ar fi fost, pe moment, această moarte
a trecut neobservată. Menesteu a continuat să
domnească în Atena, asa cum voiseră Dios­
curii, şi cei doi fii ai lui Yezeu au participat ca
simpli luptători la războiul Troiei. La moartea
lui Menesteu, ei s-au întors şi au primit înapoi
regatul Atenei (v. Acamas şi Demofon).
In timpul bătăliei de la Maraton, împotriva
perşilor, soldaţii atenieni au văzut un erou de
o statură impresionantă luptând în fruntea lor;
ei au înţeles că era Tezeu. După războaiele
medice, oracolul din Delfi le-a poruncit ate­
nienilor să adune rămăşiţele pământeşti ale lui
Tezeu şi să îi asigure eroului un mormânt
onorabil în cetatea lor. Cimon a executat
porunca Pitiei. El a cucerit Insula Sciros şi a
văzut acolo un vultur, care stătea pe o movilă
şi scormonea pământul cu ghearele. Inspirat
âe zei, Cimon a înţeles semnificaţia minunii.
El a săpat în interiorul movilei şi a găsit un
sicriu în care se afla un erou de o statură im­
presionantă, alături de care se afla o lance din
bronz şi o sabie. Cimon a adus aceste relicve
pe triera sa şi atenienii au primit rămăşiteţe
pământeşti ale eroului cu sărbători măreţe. A
fost ridicat un mormânt demn de ele în cetate,
în apropiere de locul în care, mai târziu, avea
să fie ridicat Gimnaziul lui Ptolemeu. Acel
mormânt a devenit un loc de azil pentru
sclavii fugiţi şi pentru săracii persecutaţi de
cei bogaţi, fiindcă, în timpul vieţii sale, Tezeu
fusese „campionul“ democraţiei.
Tezeu a jucat un rol important şi în le­
gendele despre Hippolit şi Fedra (v. aceste
nume).
TH A L IA 1. (OaĂi'a.) Acest nume, care se
leagă de rădăcina unui cuvânt cu sensul de
„vegetaţie“, a fost purtat de mai multe di­
vinităţi, în special de o Muză, o Graţie şi o
Nereidă.
1. Muza Thalia, deşi nu avea la origine
o funcţie anume, a ajuns în cele din urmă să se
ocupe de comedie şi de poezia „uşoară“. Se
spunea că îi dăruise lui Apollo mai mulţi fii,
numiţi Coribanţi. De asemenea, o versiune a
legendei lui Dafnis o amintea printre iubitele
eroului, confundată adesea cu Pimpleea (v.
Dafnis).
2. Charita (sau Graţia) Thalia era fiica
lui Zeus şi a Eurinomei. Ca şi surorile sale, ea
se ocupa de vegetaţie.
3. în sfârsit, Homer menţiona o eroină
cu numele Thalia printre Nereide, fiicele lui
Nereu şi ale lui Dons.
1 Thalia: 1) HfiS., Theog., 77; DIOD. SIC., IV, 7;
APD., B ibi, 1, 3, 1; 4; PLUT., Qu. Conv., IX, 14, 7;
TZET., la LYC., 78; SERV., la VIRG., Ecl.. VIII,
68; Argum., la THIiOCR., VIII, si scol. la v. 92. 2)
HES., Theog., 909; PAUS., IX, 35, 5; APD., Bibi.,
I, 3, 1; TZET., Chil., X, 516; PLUT., Conv., IX, 14,
4. 3) II., XVIII, 39; HYG., Fab., prol.; VIRG., En„
V, 826; Georg., IV, 338.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 485

Oedip (v. şi tab. 29) Adrast

Eteocle Polinice ~ Argia I

L aodam as Dem onasa ~ Tersandros Tim ias A lastor

(tab. 1 ) I

Tisam enos
I
Autesion

Teras Argia U ~ Aristodem (v. acest num e şi tab. 16)

Procles Euristenes

Tabel genealogic nr. 37

legile. Ea ar fi fost cea care l-a învăţat pe
T H E M IS . (Be/ii?.) Themis, zeiţa Leşii, Apollo arta şi procedeele divinaţiei. Şi, înain­
făcea parte din neamul Titanilor. Ea era fiica tea zeului, ea avea un sanctuar Pitic ’la Delfi.
lui Uranos si a Gaiei (tab. 5 şi 12) şi sora Ti- Legendele aminteau un număr de oracole pe
tanidelor. C!a zeiţă a legilor eterne,’ ea figura care le pronunţase, cum ar fi cel care îl aver­
printre soţiile divine ale lui Zeus, a doua după tiza pe Atlas că un fiu al lui Zeus va fura
Metis (v. acest nume). Cu Zeus, Themis a dat merele de aur ale Hesperidelor şi oracolul
naştere celor trei „Horii“ (v. acest nume), privind copilul zeiţei Thetis (v. acest nume).
celor trei Moire (Parce sau Ursitoare), Cloto,
Lachesis şi Atropos, Fecioara Astreea, per­ T H E T IS 2. (&ens'.) Thetis era una dintre
sonificarea Justiţiei, Nimfele râului Eridan, Nereide, fiica lui Nereu, Bătrânul Mării, şi a
cărora Heracles le -a cerut să-i arate drumul lui Doris. Ea era aşadar o divinitate marină
spre ţinutul Hesperidelor. Câteodată, tot nemuritoare, cea mai celebră dintre toate N e­
acestei căsătorii i se atribuia şi naşterea Hes­ reidele. Exista totuşi o tradiţie obscură, care o
peridelor înseşi. socotea pe Thetis fiica Centaurului Chiron.
O tradiţie, reprezentată doar de Eschil, o Thetis a fost crescută de Hera, aşa cum
socotea pe Themis mama lui Prometeu, şi Hera însăşi fusese crescută de către Tethys. în
acelaşi nume era dat uneori unei Nimfe din legendă, numeroase episoade se explică prin
Arcadia, mama lui Evandru, numită mai legăturile afective care o uneau pe zeiţa Ne­
frecvent Carmenta (v. acest nume), în tradiţia reidă de soţia lui Zeus. De exemplu, Thetis a
romană. fost cea care l-a prins pe Hefaistos, atunci
Mitografii şi filozofii si-au imaginat că când acesta a fost aruncat de către Zeus din
Themis, ca personificare a justiţiei sau a Legii înaltul Olimpului, fiindcă voise să intervină în
Eterne, era sfătuitoarea lui Zeus. Ea îi porun­ favoarea Herei (v. Hefaistos şi variantele). Tot
cise să se îmbrace în pielea caprei Amalteea, ea a fost cea care, la porunca Herei, a luat
cunoscută sub denumirea de Egidă, folosind-o cârma navei Argo în timpul trecerii printre
ca platoşă în timpul luptei împotriva Gi­ Simplegade. în sflrsit, conform unor mi-
ganţilor. I se mai atribuia ideea primului răz­ tografi, Thetis a refuzat iubirea lui Zeus,
boi al Troiei, care ar fi fost stârnit de ea, ca atunci când acesta a vrut să se unească cu ea,
remediu pentru populaţia excesivă a Pămân­
tului. Dintre divinităţile din prima generaţie, Thetis: II., I, 348 si urm.; 493 $i urm.; IX, 419 ?i
Themis era una dintre puţinele care era aso­ urm.; XVIII, 22 çi urm.; 368 çi urm.: XIX, 1 çi
ciată zeilor din Olimp şi care îşi petrecea viaţa urm.; XXIV, 77 si urm.; 120 ?i urm.; HES., Théog.,
alături de ei. îşi datora onorurile nu doar re­ 240; 1003; APD., B ibl, 1, 2, 7; 3, 5; 9, 15; III, 5, 1;
laţiilor sale cu Zeus, ci şi serviciilor pe care le 13, 4 §i urm.; Ep., III, 29; VI, 5 ?i urm.; TZET.,
adusese zeilor, inventând oracolele, riturile şi prol. la Ail. ad II.. 426; 443; 451; Antehom.. 180;
HYG., Fab., 54; 92; 96; 97; 106; 270; Astr. Poêt.,
II, 18; Ov„ Métam., XI, 423 çi urm.; APOLL. RH„
1 Them is: \\i.S .,T h eo g ., 135; 901 ?i urm.; DIOD. SIC., Arg., IV, 790 si urm.; scol. la I, 582; PIND., Nèm.,
V, 66; APD., Blbl., I, I, 3; HYG., Fab., prol.; IV, 100 $i urm.; scol. la III, 60; IV, 109;
ERAT., Cat., 9; scol. la APOLL. RH., Arg., IV, CATULLE, pièce 64; EUR., Iph. à A., 701 fi urm.;
1396; la EUR., Hippol., 742; ESCH., Prom., 18; cf. L. SÉCHAN, Les Noces de Thétis et de Pélée,
209; 874; PLUT., Qu. Rom., 56, p. 278 b; DEN. Rev. Cours et C onf, XXXII, I, 673-688; II, 330-
HAL., I, 31; scol. la VII., XV, 299. 340; J. KAISER, Peleus und Thetis, Munich, 1912,
486 Pierre G RIM A L

pentru a nu o supăra pe Hera. Este adevărat că numea până atunci Albula şi, în urma acestui
alte tradiţii interpretau în mod deosebit acest eveniment, a luat numele deTibru.
episod şi’ povesteau că Zeus şi Poseidon au 2. O tradiţie diferită îl considera pe Ti­
vrut amândoi să o cucerească, până în ziua în berinus un erou care a dat numele râului, fiind
care un oracol al zeiţei Themis dezvăluise că însă de origine divină şi nu un urmaş al lui
fiul pe care l-a r naşte Thetis ar fi mai puternic Enea. El ar fi fost fiul zeului Ianus şi al Cama-
decât tatăl său. Cei doi mari zei nu au mai senei, o Nimfa din Latium. Deoarece ar fi
insistat şi s-au grăbit să o căsătorească cu un murit înecat în râu, acesta a primit numele său.
muritor. ’ Alte versiuni atribuiau acest oracol *TIBURNUS2. Tibumus sau Tiburtus era
lui Prometeu, care ar fi precizat că fiul ce s-ar eroul care a fondat şi a dat numele cetăţii
naşte din iubirile lui Zeus cu Thetis ar ajunge latine Tibur (Tivoli (ie astăzi). Uneori, era
într-o zi stăpânul Cerului. Oricum, devenită considerat
inaccesibilă divinităţilor, Thetis nu putea să se Amfiaraos,unul din cei trei fii ai eroului teban
veniţi în Italia după moartea
căsătorească decât cu un bărbat muritor. Cen­
taurul Chiron a aflat de această situaţie şi s-a tatălui lor, pentru a fonda colonii (v. şi Catil-
grăbit să-l sfătuiască pe protejatul său, Peleu, lus).
să profite de ocazie pentru a se căsători cu o T ID EU 3. (TvSev.) Tideu era un erou eto-
divinitate. Dar zeiţa i-a creat mari greutăţi. Ca lian, născut din cea de-a doua căsătorie a re­
toate divinităţile marine, ea avea darul de a se gelui Oeneu cu Periboea, fiica lui Hipponoos
preface în orice înfăţişare dorea şi s-a folosit (tab. 27). Printre diversele tradiţii referitoare
de acest dar. Cu toate acestea, Peleu a reuşit să la căsătoria lui Oeneu şi a Periboei, exista una
o învingă, şi să o ia de soţie (v. Peleu). conform căreia tânăra fată fusese sedusă de
în legătură cu naşterea lui Ahile şi încer­ Oeneu, şi, înainte ca aceasta să nască, fusese
cările zeiţei Thetis de a obţine nemurirea aces­ abandonată în grija porcarilor* Şi printre
tuia, v. Ahile. Aceste încercări au provocat aceştia crescuse tânărul Tideu. în sfârşit, se
desfacerea căsătoriei dintre Thetis şi Peleu, mai susţinea, uneori, că Oeneu, la ordinul lui
însă Thetis nu s-a interesat mai puţin ele soarta Zeus, o iubise pe propria sa fiică, Gorge, şi că
fiului ei. Atunci când eroul avea nouă ani şi Tideu era, în realitate, fructul acelei iubiri.’
prezicătorul Calchas a anunţat că Troia nu va Ajuns la vârsta bărbăţiei, Tideu a comis o
putea fi cucerită fără ajutorul lui Ahile, Thetis, crimă: în funcţie de versiuni, victima sa a fost
care ştia că Ahile îşi va găsi moartea în faţa fratele lui Oeneu, Alcatoos, sau chiar fiii lui
cetăţii, l- a dus pe acesta la regele Licomed, Melas, care complotaseră. împotriva lui O e­
din Insula Sciros, şi l-a ascuns printre fiicele neu: Feneu, Eurial, Hiperlaos, Antiohos, Eu-
acestuia. Dar Ahiîe nu a putut să scape de medes, Stemops, Xantippos şi Stenelaos; sau
soarta sa şi a plecat la război. Thetis a încercat chiar propriul său frate, Olenias. Oricum ar fi
atunci să-l protejeze prin tot felul de mijloace, fost, a trebuit să îşi părăsească patria şi, după
însă toate s-au dovedit zadarnice. I-a dat un ce a rătăcit o vreme, a ajuns la curtea lui
însoţitor, care să -l ajute să evite greşelile fa­ Adrast, în acelaşi timp cu Polinice. în ceea ce
tale (v. Tenes). Zeiţa i-a interzis să’debarce priveşte întâlnirea celor doi eroi, v. Adrast.
primul pe ţărmul troian, fiindcă primul erou Adrast a consimţit să-l purifice pe Tideu de
debarcat trebuia să şi moară primul. Thetis i-a crima comisă şi, la îndemnul unui vechi ora­
dăruit arme şi, după moartea lui Patroclu, l-a col, el i-a dat’ ca soţie pe una dintre fiicele
rugat pe He'faistos, care îi era devotat, să-i sale, Deipile, în timp ce Polinice s-a căsătorit
făurească altele noi. Ea a încercat mai ales să cu o alta, Argia. In acelaşi timp, Adrast a
împiedice uciderea lui Hector, pentru că Ahile promis celor doi gineri că-i va ajuta să-şi
avea să piară curând după acesta. recapete regatul tatălui lor. Din acest motiv,
M ai târziu, după moartea lui Ahile, Thetis Tideu a luat parte la expediţia celor Şapte
s-a interesat şi de Neoptolem, care era nepotul Comandanţi, care urmărea să îl instalez’e pe
ei. Ea l-a sfătuit să nu se întoarcă împreună cu Polinice, din nou, pe tronul cetăţii Teba.
ceilalţi Aheeni,şi să aştepte câteva zile în In­ în episodul referitor la Arhemoros, Tideu a
sula Tenedos. în acest’ fel, i-a salvat viaţa (v. luat partea Hipsipilei împotriva regelui Licurg
şi Molossos). (v. aceste nume) şi a luptat împotriva acestuia.
*T IB E R IN U S1. Cunoaştem doi eroi cu
acest nume. T ib u rn u s: VIRG., En., VII, 671; si SERV. ad loc.;
1. în legenda romană, Tiberinus apărea, XI, 519; SOLIN., II, 8; PLIN., H.'N., XVI, 237.
sub o dublă înfăţişare: pe de o parte, zeul râu­ J T ideu: 11, IV, 372 si urm.; V, 126; 800 si urm.; VI,
222 si urm.; APD., B ib i, I, 8, 4 si urm.; III, 6, 1 si
lui Tibru, abstracţie poetică, conform m ode­ urm.; 10, 8; HYG., Fab., 69; 70;'71; 97; 175; 257;
lului elen, pe de altă parte, un rege al cetăţii PAUS., III, 18, 12; IX, 18, 1 si urm.; X, 10, 3;
Alba, al zecilea urmaş al lui Enea. El ar fi EUST., la HOM., p. 971; scol. la 'l'II, V, 126; XIV,
murit luptând, în apropierea fluviului care se 114; 120; DIOD. SIC., IV, 65; PLUT., Prov., I, 5;
STAT., Theb., 1, 401 si urm.; 669 si urm.; II, 307 si
urm.; VIII, 717 si urm., etc., si LACT. PLACT., ad
T iberinus: 1) VIRG., En„ VIII, 31 si urm. 2) SERV., loc.; SOPH., arg. d ’Antigone; Oed. ä C ol, 1315;
la VIRG., En„ VIII, 330; VARR., L. L.. 30; DEN. fr., ed. PEARSON, III, p. 38 (fr. 799); EUR.,
HAL., I, 71; DIOD. SIC., VII, 5; Ov., Fast., II, 389 Phen., 134; 419; scol. la v. 135; TZET., la LYC.,
şi urm.; Mét., XIV, 614 şi urm. 1066; scol. la PIND., Nem., X, 12, etc.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
Amfiaraos şi Adrast au potolit cearta. La
jocurile care au fost organizate atunci în
onoarea lui Arhemoros şi care au devenit
Jocurile Nemeene, Tideu â ieşit învingător la
întrecerea de pugilat.
Tideu a fost apoi trimis cu o solie la Teba.
D ar Eteocle a refuzat să-l asculte. Atunci,
pentru a -i pune pe Tebani la încercare, Tideu
i-a provocat pe fiecare în parte la luptă şi i-a
învins unul după altul. Când el se retrăgea,
Tebanii i-a u pregătit o ambuscadă, formată
din cincizeci de oameni. Tideu i-a ucis pe toţi,
cu excepţia lui Meon (v. acest nume, 1). în
timpul atacului, o tradiţie obscură plasa un
episod care demonstra ferocitatea lui Tideu:
Ismena, sora lui Eteocle, iubea un tânăr teban,
pe numele său Teoclimenos, şi ea îi dăduse
întâlnire în afara cetăţii, lângă o fântână. Insti­
gat de zeiţa Atena, Tideu i-a pândit pe tineri şi
i-a luat prin surprindere. Teoclimenos a reuşit
să fugă. D ar Ismena, luată prizonieră, a încer­
cat să-l înduplece pe Tideu, care a rămas in­
sensibil şi a ucis-o.
în lupta decisivă din faţa celor şapte porţi
ale cetăţii, adversarul lui Tideu a fost
Melanippos. Acesta l-a rănit pe Tideu la ab­
domen, dar Tideu, deşi lovit de moarte, şi-a
doborât adversarul. Zeiţa Atena, protectoarea
lui Tideu, se pregătea să-i dea nemurirea, pe
care o obţinuse pentru el de la Zeus. Dar
atunci când Amfiaraos, care nu-1 iertase pe
Tideu pentru contribuţia lui la organizarea
expediţiei în care trebuia să-şi găsească
moartea, a înţeles intenţia zeiţei, â tăiat capul
lui Melanippos şi l-a adus lui Tideu. Acesta a
crăpat capul dusmaului său şi i-a „sorbit“
creierul. Plină de dezgust după acest act.
Atena a hotărât să nu îi mai dea nemurirea lui
Tideu şi s-a retras de pe câmpul de luptă.
Cadavrul lui Tideu a fost înmormânat prin
grija lui M eon, recunoscător celui care-1 sal­
vase. O altă tradiţie susţinea că trupul lui
Tideu ar fi fost luat de atenienii lui Tezeu şi
înmormântat la Eleusis.
Tideu a fost tatăl lui Diomed (v. acest
nume).
T IE S T 1. (Ovearrjs'.) Tiest era fratele
geamăn al lui Atreu, ca şi acesta, fiul lui
Pelops şi al Hippodamiei (tab. 2). întreaga sa
legendă’este plină de ura lui faţă de Atreu şi
de răzbunările pe care cei doi fraţi le-a’u
săvârşit, pe rând, unul împotriva celuilalt.
Subiect tragic prin excelenţă, această legendă
a fost folosită de poeţi şi complicată cu nu­
meroase episoade, unele mai atroce decât
altele.
Această legendă a fost prezentată în linii
mari în articolul despre Atreu. La instigarea
Hippodamiei, Tiest şi Atreu l-au ucis, în
1 T iest: II, II, 106 si urm., si scol. ad loc.; scol. la
EUR., Or., 4; 12; APD., B ibi, II, 4, 6; Ep„ II, 10;
STRAB., VIII, p. 377; HYG., Fab„ 86; 87; 88;
SfiN., Thyeste; SOPH., trag. de Thyeste, pierdută;
v.A tree, Aerope, Egisthe, Agamemnon.
487
tinereţe, pe fratele lor vitreg, Chrysippos.
După această crimă, ei au fugit la curtea lui
Stenelos şi au obţinut puterea în cetatea Mi-
cene (v. ’A treu). Dar Tiest a devenit iubitul
cumnatei sale, Aerope (v. acest nume). Pentru
a se răzbuna, Atreu a avut atunci gândul cum­
plit de a face ca fratele lui să-şi mănânce pro­
priii copii. El a ucis copiii pe care Tiest i-a
avut cu o concubină (în număr de trei, după
unele versiuni: Aglaos, Callileon şi
Orhomenos, doi, după altele: Tantal şi Plis-
tene) si a pregătit o mâncare pe care i-a ser-
vit-o fratelui său. Apoi, el i-a arătat braţele şi
capetele copiilor. De groază, Soarele a dat
înapoi din drumul său. Tiest a fugit atunci la
regele Tesprotos (v. acest nume) şi, de acolo,
s-a dus în cetatea Sicione, unde se găsea fiica
sa, Pelopia. Un oracol îi spusese că singurul
care putea să-l răzbune faţă de fratele său ar fi
fost un fiu pe care l-a r avea în urma unui in­
cest cu fiica sa (v. Egist). într-adevăr, acest
fiu, Egist, a reuşit să-l ucidă pe Atreu şi să-i
redea Tui Tiest regatul din care a fost alungat.
T IF IS 2. ( Tîfivs'.) Tifis a fost primul pilot al
navei Argo. Trecea drept fiul lui Hagnias şi
era originar din cetatea Sife din Beoţia. I se
atrbuia o cunoaştere profundă a vânturilor, a
mişcării astrelor etc., pe care o deţinea chiar
de la Atena, dar niciodată nu era înfăţişat par­
ticipând la lupte pe uscat. Tifis nu avea să
vadă sfârşitul expediţiei. El a murit în urma
unei boli,’ la regele Licos, în ţinutul Marian-
dinilor, pe ţărmul Pontului Euxin (Marea
Neagră). Locul său la cârmă a fost preluat de
Anceu.
TIFO N 3. (Tv<f>cov.) Tifeu, sau Tifon, era o
fiinţă monstruoasă, cel mai tânăr dintre fiii
Gaiei (Pământul) şi ai Tartarului (tab. 12).
Totuşi existau o serie de versiuni care îl legau
pe Tifon de Hera si de Cronos. Gaia, ne­
mulţumită de înfrângerea Giganţilor, l-a
calomniat pe Zeus în faţa Herei şi aceasta s-a
dus să-i ceară lui Cronos un mijloc de a se
răzbuna. Cronos i-a dat două ouă acoperite cu
sperma sa: odată îngropate, aceste ouă tre­
buiau să dea naştere unui demon capabil să-l
detroneze pe Zeus. Acest demon a fost Tifon.
Potrivit altei tradiţii, Tifon era un fiu al
Herei, pe care-1 concepuse ea însăşi, fără
ajutorul vreunui principiu masculin, aşa cum îl
2 Tifis: APOLL. RH., Arg., I, 105, si scol. ad loc.; II,
815 la 854; etc.; HYG., Fab., 14; 18; PAUS., IX,
32,4; APD., Bibl., I, 9, 16; SÉN., Méd., 2 si urm.,
« 617 si urm.
Tifon: HÉS., Théog., 820 si urm.; PIND., Pyth., I, 15
si urm.; ESCH., Prom., 351 si urm.; ANTON. LIB.,
7>\, 28; Ov., Mét., V, 321 ’ si urm.; HYG., Fab.,
152; APD., Bibl., I, 6, 3; scoî. la VIL, II, 783;
Hymne hom. à Apoll. Pyth., li, 127 si urm.; 159 si
urm.; NONN., Dion., I, 481 si urm.; cf. H.
WERNER, Typhon, der F eind der Zeus, Zt. fü r
Welt., 1937,' p. 49054; G. SE1PPEL, Der
Typhonmythos; diss. Grteisswald, 1939; F. VIAB,
Le mythe de Typhée..., în Eléments orientaux... (v.
art. Aphrodite), p. 19-37.
 488
făcuse pe Hefaistos (v. acest nume). Ea l-a dat
pe fiul ei cel monstruos să fie crescut de un
dragon, şarpele Piton, care trăia la Delfi (v.
Piton).
Tifon era ceva între o fiinţă umană şi o
fiară. Ca statură şi ca forţă, el îi întrecea pe
toţi ceilalţi copii ai Pământului; era mai înalt
decât toţi munţii şi, adesea, se lovea cu capul
de stele. Atunci cand îşi întindea braţele, unul
dintre ele atingea Orientul si celălalt Occi­
dentul şi, în loc de degete, el avea o sută de
capete ăe dragon. Pornind de la cingătoare în
jos, el era înconjurat de vipere. Corpul său era
înaripat şi ochii săi aruncau flăcări. Atunci
când zeii au văzut această fiinţă atacând Cerul,
au fugit tocmai în Egipt şi s-au ascuns în
deşert, unde au luat înfăţişări de animale.
Apollo s-a prefăcut într-o gaie, Hermes în-
tr-un ibis, Ares în peşte, Dionysos în ţap,
Hefaistos în bou etc. Doar Atena şi Zeus au
opus rezistenţă monstrului. Zeus arunca de
departe cu trăsnete şi, ajungând să lupte de
aproape, l-a doborât cu harponul său de oţel.
Ciocnirea a avut loc pe muntele Casius, la
graniţele Egiptului şi ale Arabiei Pietroase.
Tifon, care nu era decât rănit, a reuşit să
revină în forţă şi i-a smuls harponul zeului. El
a tăiat apoi tendoanele braţelor si picioarelor
lui Zeus, l-a luat pe zeul lipsit de apărare pe
umerii săi şi l-a dus până în Cilicia, unda l-a
închis într-o grotă, numită „grota Coriciannă“.
A ascuns în altă parte tendoanele şi muşchii
lui Zeus, într-o piele de urs, şi le-a pus sub
paza dragonului femelă Delfi’ne. Hermes şi
Pan - unele variante pomeneau de Cadmos -
au furat tendoanele şi le-au pus la loc în tru­
pul lui Zeus. Acesta şi-a regăsit imediat forţa,
şi, urcând la cer într-un car tras de cai înari­
paţi, l-a lovit pe monstru cu un trăsnet. Tifon
a fugit şi, sperând să îşi sporească forţa, a vrut
să guste din fructele magice care creşteau pe
muntele Nisa. Aceasta era cel puţin promisi­
unea pe care i-o făcuseră Moirele pentru a-1
atrage. Zeus aproape, l-a ajuns din nou şi ur­
mărirea a continuat. în Tracia, el a aruncat cu
munţi împotriva lui Zeus, dar acesta îi făcea să
cadă asupra monstrului prin lovituri de trăsnet.
De aceea, muntele Haemos îşi trăgea numele
de la sângele (în limba greacă’aixp.a) care cur­
gea dintr-una din rănile sale. Descurajat pen­
tru totdeauna, Tifon a fugit şi, în timp ce
traversa Marea Siciliei, Zeus a aruncat asupra
lui muntele Etna, care l-a zdrobit. Iar flăcările
care ieşeau din Etna erau, fie ceea ce vomita
monstrul, fie ceea ce mai rămăsese din trăs­
netele cu care Zeus îl zdrobise.
T IH E 1. (Tvxq.) Tihe era Fortuna (Norocul)
sau cel puţin întâmplarea divinizată şi personi­
ficată printr-o divinitate feminină.’ Tihe nu
apărea în poemele homerice, dar ea a avut,
1 Tihe: PAUS., IV, 30, 4. Cf. BO U CH É-LECLERCQ ,
în Rev. Hist. Rel„ XXIII (1891), p. 273 çi urm.; F.
ALLEGRE, Etude sur la déesse grecque Tyché,
Lyon, 1889.
Pierre G R IM A L
mai târziu, o mare importanţă, care nu a înce­
tat să sporească până în epoca elenistică si
chiar la Roma (v. Fortuna). Ea nu avea un mît
propriu-zis şi nu era decât o simplă abstracţie.
A sfârşit prin a absorbi anumite zeiţe, precum
Isis, şi’ a dat naştere unei divinităţi mixte, nu­
mită Isitihe, care apărea în sincretismul re­
ligios al epocii imperiale, puterea, pe
jumătaţe-Providenţă, pe jum ătate-întâm plare,
căreia i se supunea lumea. Fiecare cetate avea
propria sa Tine, unde era înfăţişată încununată
cu turnuri, la fel ca şi divinităţile poliade.
Uneori, Tihe era reprezentată ca fiind oarbă.
Toate acestea erau doar un simplu joc de sim­
boluri şi nu aparţineau mitologiei propriu-
zise.
T IH IO S 2. ( Tvxlos'.) Numele unui cizmar şi
un curelar celebru, originar din Beoţia, care
făcuse scutul din piele al lui Aiax, fiul lui
Telamon. El rămăsese modelul cizmarilor şi
curelarilor şi era adesea menţionat ca atare.
T IIA 3. (Oula.) Conform unei tradiţii din
Delfi, Tiia era o Nimfă a ţinutului, fiica zeu-
lui-râu Cefis, sau a eroului Castalios, unul din
primii locuitori. Ea a fost iubită de Apollo,
care i-a dăruit un fiu, Delfos, eroul care a dat
numele cetăţii Delfi (v. Delfos). Tiia a fost
prima femeie care a celebrat cultul lui Diony­
sos pe coastele Pamasului şi, în amintirea
acestui fapt, se spunea că Menadele purtau
uneori numele de Tiiade. Se mai spunea că a
fost iubită de Poseidon.
Mai exista o altă tradiţie privind aceeaşi
eroină: ca fiică a lui Deucalion, Tiia i-a r ii
dăruit lui Zeus doi fii, Magnes şi Macedon,
eroii care au dat numele regiunilor Magnesia
din Tesalia şi Macedonia (v. Macedon).
T IM A L C O S 4. ( TîpaĂKos-.) Timalcos era
fiul cel mare al regelui Megarei, Megareu.
Atunci când Dioscurii porniseră în căutarea
surorii lor, Elena, răpită de Tezeu, ei au trecut
prin Megara. Timalcos li s-a alăturat şi a par­
ticipat la cucerirea cetăţii Afidna, dar a fost
ucis de Tezeu, în timpul luptei.
T IM A N D R A 5. ( TiuavSpa.) Timandra era
una din fiicele lui Tindar şi ale Ledei (tab. 2 şi
19). Ea s-a căsătorit cu Echemos (v. acest
nume) şi, conform unei tradiţii consemnate de
Servius’ i-ar fi dăruit un fiu, Evandru (v. acest
nume). Dar, nemulţum ind-o pe Afrodita
deoarece neglijase să-i ofere sacrificiile ritu­
ale, ea a fost lovită cu nebunie de către zeiţă şi
s -a lăsat răpită de Fileu (v. acest nume), care a
dus-o în Dulichium.
Tihios: //., VII, 220 şi urm.; HÉSYCH., s. v.; cf. Ov.,
, Fast., III, 824; PLIN., H. N„ VII, 196.
Tiia: PAUS., X, 6, 4; cf. 29, 5; ET. BYZ., s. v.
, McuceSona; HÉS., fr. 25 (Rz).
. Timalcos: PAUS., I, 41, 3 şi urm.
Timandra: APD., B ibi, III, 10, 6; PAUS., VIII. 5, 1;
scol. la PIND., Ol., XI, 80; HÉS., fr. 90 (Rz);
SERV., la VIRG., En., VIII, 130; EUST., la HOM.,
p. 305, 17.
 D IC Ţ IO N A R DE M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
T IM O E T E S . (OufioL-pis'.) într-o tradiţie
consemnată de Diodor, Timoetes era un fiu al
lui Laomedon, aşadar unul dintre fraţii lui
Priam. Dar, cel mài adesea, acest Timoetes era
soţul Cillei (v. acest nume), prin urmare cum­
natul şi nu fratele lui Priam. Interpretând
greşit un oracol, Priam poruncise ca sora sa,
Cill’a, să fie ucisă. Timoetes nu i-a iertat acest
lucru, şi, pentru a se răzbuna, a fost unul din­
tre primii Troieni care a introdus calul de lemn
în cetatea Troia.
T IN D A R 2. ( ŢvuSapeu.) Tindar, tatăl Dios-
curilor, al Elenei si al Clitemnestrei, dar şi al
Timandrei şi al Fiionoei (tab. 19), era un erou
lacedemonian. Diversele tradiţii nu concordau
în ceea ce priveşte genealogia sa. Uneori, era
considerat fiul lui Oebalos şi al Naiadei Batia,
sau al Gorgofonei, una dintre fiicele lui Perseu
(tab. 6). Alteori, în locul lui Oebalos, tatăl său
era Perieres, din Messena, sau chiar Cinortas,
care trecea cel mai frecvent drept tatăl lui
Perieres. în ultimele două tradiţii, mama lui
era Gorgofona. El îi avea ca fraţi (sau fraţi
vitregi, conform tradiţiilor, v. Gorgofona), pe
Icari os, Afareu şi Leucippos, cărora li se
adăuga uneori o soră, numită Arene.
Hippocoon, la moartea lui Oebalos, i-a
alungat pe fraţii săi şi a păstrat doar pentru el
regatul Spartei. Icarios şi Tindar au fugit
atunci la curtea regelui ’Testios, în cetatea
Calidon. Acolo Tinaar s-a căsătorit cu Leda,
fiica lui Testios. Mai târziu, după ce Hippo­
coon şi fiii săi au fost învinşi de Heracles,
acesta a redat regatul Spartei’ lui Tindar (v.
Hippocoon). Potrivit altei tradiţii, Hippocoon
şi Icarios ar fi rămas împreună în Sparta, şi
s-a r fi înţeles să-l alunge pe Tindar. Acesta
s-ar fi refugiat atunci în cetatea Pellene din
Ahaia sau chiar la curtea fratelui său vitreg,
Afareu, în Messenia.
în ceea ce-i priveşte pe copiii lui Tindar, şi
rolul jucat de Zeus în naşterea lor, v. Dioscuri,
Leda, Clitemnestra. Tindar a jucat şi el un rol
în legenda Atrizilor: la moartea lui Atreu,
doica lui Menelaos şi a lui Agamemnon
trimisese copiii la regele din Sicione, Polifi-
des. Acesta i-a încredinţat regelui Oeneu, la
Calidon. Atunci când Tindar s-a întors din
Calidon la Sparta, el a adus cu sine cei doi
copii şi i-a crescut în casa lui. Acolo cei doi
1 T im oetes: l i , III, 146; DIOD. SIC., Ili, 67; V1RG.,
. Eli., II, 32, si SERV., ad loc.
1 T in d a r: HÉS., fr. 94 (Rz); EUST., la HOM., p. 293;
11; scol. la V ii, V, 81; TZET., la LYC., 1123;
C hii, I, 456 si urm.; HYG., Fab„ 77; 78; 79; 80;
92; 117; 119; APD., Bibl., I, 9, 5; lì, 7, 3; HI, 10, 3
si urm.; Epit., II, 15 $i urm.; PAUS., I, 17, 5; 33, 7
si urm.; II, 1, 9; 18, 2 fi urm.; 34, 10; III, 1, 4 si
urm.; 12, 5; 13, 1; 8; 15, 11; 16, 2; 17; 1 la 4; 18,
11; 14; 20, 9; 21, 2; 24, 7 si urm.; IV, 27, 1; 31, 9;
V, 8, 4; V ili, 5, 1; 34, 4; DÌOD. SIC., IV, 33; scol.
la EUR., Or., 457; STRAB., X, p. 461; EUR.,
Hélène, passim i Oreste, passim; cf. A. H.
KLRAPPE, Tyndare, Studi e Mater. di Storia delle
re i, XV (1939), p. 23-29.
489
fraţi au cunoscut-o pe Elena şi pe Clitemnes­
tra.
Referitor la problemele pe care i le-a creat
lui Tindar frumuseţea Elenei şi la marele
număr de pretendenţi pe care i-a avut la mâna
acesteia, v. Elena. După divinizarea celor doi
fiii ai săi, Castor şi Pollux, Tindar l-a chemat
la curtea lui pe ginerele său, Menelaos, şi i-a
lăsat moştenire regatul Sparta. Tindar era încă
în viaţă ’în momentul în care Elena a fost
răpită şi, în timpul războiului Troiei, şi-a
căsătorit nepoata, Hermiona, cu Oreste (v.
Hermiona). Uneori s-a pretins chiar că ar fi
supravieţuit lui Agamemnon, şi că ar fi de­
venit acuzatorul lui Oreste în faţa Areopagului
(v. Oreste), sau la Argos, în faţa tribunalului
poporului.
Tindar apărea printre personajele înviate de
Asclepios. El era onorat ca un erou la Sparta.
T IN G E 3. (Tiyyrj.) Tinge era soţia Gigantu­
lui Anteu, care a fost ucis de Heracles. Eroul a
iubit-o pe Tinge şi i-a dăruit un fiu, Sofax (v.
acest nume), care a fondat cetatea Tingis
(astăzi Tanger), în onoarea mamei sale.
T IO N E 4. (Gucuurj.) Tione era, în anumite
tradiţii, numele 'mamei lui Dionysos, mai
frecvent numită Semele (v. acest lucru).
Această diferenţă de nume era explicată fie
susţinându-se că, în cele două cazuri, nu era
vom a de acelaşi Dionysos, fie considerându-
se că Semele era numele „muritor“ al mamei
zeului, iar Tione ar fi fost numele său divin,
pe care Dionysos i l-a dat după apoteoza ei,
atunci când a adus-o pe mama sa din Infern şi
a aşezat-o în rândul divinităţilor (v. Diony­
sos).
TIR ESIA S5. ( Teipema?.) Tiresias era un
prezicător celebru, care a jucat în ciclul eroic
teban acelaşi rol pe care Calchas l-a jucat în
ciclul eroic’ troian. Prin tatăl său, Eves, care
descindea din Udeos, el făcea parte din nea­
mul „Spartoilor“, oamenii născuţi din dinţii
dragonului ucis de Cadmos (v. Spartoi).
Mama lui era Nimfa Chariclo (v. acest nume).
Existau diverse legende privind tinereţea
lui Tiresias şi modul în care dobândise darul
de prezicător. Pe de o parte, se povestea că
fusese orbit de Pallas, pentru că o văzuse, din
întâmplare, pe zeiţă complet goală. Dar, la
3 Tinge: PLUT., Sert., 9.
4 Tione: OPP., Cyneg., I, 27; cf. HÖR., Odes., I, 17, 23;
Ov„ Met., IV, 13; DIOD. SIC., III, 62; IV, 25;
CIC., Nat. D., III, 58; APD., Bibl., III, 5, 3.
T iresias: Odys., X , 487 si urm.; XI, 84 ;i urm.; scol.
la X, 494; XXIII, 323; EUST., Ia HOM., p. 1665;
41 si urm.; APD., B ibi, II, 4, 8; III, 4, 1; 6, 7 ?i
urm.; 7, 3 ?i urm.; HYG., Fab., 67; 68; 75; 125;
128; CALLIM., Bains de Pallas, 57 §i urm.;
SOPH., Oed. roi, passim; EUR., Phen., 834 $i
urm.; 1589 si urm.; PAUS., IX, 33, 1 ?i urm.; Ov.,
Met,, 111, 320 si urm.; TZET., la LYC., 683; cf. Th.
ZIELINSKI, De Tiresiae... infortuniis, Eos, 1926,
p. 1-7; A. H. KRAPPE, In Am. Journ. Phil., 1928,
p. 267-276.
490 Pierre G R IM A L

rugămintea mamei sale, Chariclo, Pallas, pen­ Moartea lui Tiresias a fost legată de cuceri­
tru a îndrepta situaţia, i-a acordat darul pro­ rea Tebei de către Epigoni. El i-a urmat pe
feţiei. Versiunea cea mai celebră era însă mult Tebani în exodul lor şi s-a oprit împreună cu
diferită. în tr-o zi, în timp ce se plimba pe ei, dimineaţa, lângă un izvor, numit Telfoussa.
Muntele Cillene (sau pe Muntele _Citeron), Obosit de alergare, el a băut din această apă,
tânărul Tiresias a văzut doi şerpi care se care era foarte rece, şi a murit. Conform unei
iubeau. Din acest moment, versiunile diferă: alte versiuni, Tiresias ar fi rămas în cetate,
fie Tiresias i-a separat pe cei doi şerpi, fie i-a împreună cu fiica sa. învingătorii i-au luat
rănit, fie a ucis femela. Oricum ar fi fost, prizonieri, dar i-au trimis la Delfi, pentru a fi
rezultatul intervenţiei sale a fost transformarea consacraţi zeului lor, Apollo. Pe drum,
sa în femeie. După şapte ani, plim bându-se Tiresias, care era foarte bătrân, a murit de
prin acelaşi loc, a văzut din nou un cuplu de oboseală.
şerpi. A intervenit în acelaşi fel şi a revenit la T IR O 1. ( Tvpco.) Tiro era fiica lui Salmoneu
sexul iniţial. Aventura sa neplăcută îl făcuse si a Alcidicei (tab. 21). Ea a fost crescută de
celebru şi, într-o zi, pe când Zeus şi Hera fratele lui Salmoneu, unchiul său Creteu.
discutau în jurul dilemei dacă bărbatul sau Acolo, ea se îndrăgostise de zeul-râu Enipeu,
femeia ar avea cea mai mare plăcere în dra­ şi, adesea, mergea pe malurile sale, pentru
goste, s-au gândit să-l întrebe pe Tiresias, â-şi deplânge dragostea. Zeul Poseidon a ieşit
singurul care avusese şi experienţa de bărbat într-o zi din apă şi s-a unit cu ea, luând chipul
şi pe cea de femeie. Fără să ezite, Tiresias a lui Enipeu şi dăruindu-i doi gemeni, pe care
răspuns că, dacă plăcerile iubirii s-a r com­ i-a adus pe lume în taină. Aceşti doi copii au
pune din zece părţi, femeia ar avea nouă şi fost Pelias şi Neleu (v. aceste nume). în acest
bărbatul una singură. Acest răspuns a înfuriâ- timp, Tiro era maltratată de mama sa vitregă,
t-o pe Hera, care vedea astfel dezvăluit marele Sidero, cea de-a doua soţie a lui Salmoneu.
secret al sexului, şi l-a lovit pe Tiresias cu Dar atunci când copiii au crescut, ei au eli­
orbire. Pentru a-1 „despăgubi“, Zeus i-a acor­ berat-o şi au ucis-o pe Sidero. Tiro s-a
dat darul profeţiei şi privilegiul de a trăi timp căsătorit atunci cu Creteu şi i-a dăruit trei fii:
îndelungat (şapte generaţii umane, după cum Eson, Feres şi Amitaon (tat. 21).
se spunea). Tiro apărea într-o legendă total diferită, a
I se atribuiau lui Tiresias mai multe profeţii cărei povestire, mutilată, a fost păstrată parţial
privind evenimentele cele mai importante ale de Hygin. Sisif şi Salmoneu, care erau fraţi, se
legendei privind cetatea Teba. De exemplu, el urau. Dar, oracolul l-a învăţat pe Sisif că nu
i-a dăzvăluit lui Amfitrion adevărata identi­ se va putea răzbuna pe fratele său decât dacă
tate a rivalului său la favorurile Alcmenei (v. va avea un copil cu Tiro, nepoata lui. El s-a
Heracles); a dezvăluit crimele de care se unit cu aceasta si i-a făcut doi gemeni, pe care
făcuse vinovat, fără să ştie, Oedip, şi l-a Tiro i-a omorât, atunci când a aflat soarta
sfătuit pe Creon să-l alunge pe rege, pentru a care-i aştepta. Nu ştim ce a făcut atunci Sisif.
scăpa Troia de urmările nefaste ale acestora; Se ştie cloar că el a fost pedepsit, în Infern,
în momentul expediţiei celor Şapte Coman­ pentru incestul pe care-1 comisese (v. Sisif).
danţi împotriva Tebei, el a profetizat că ce­ T IR O S2. ( Tvpo.) Nimfa feniciană, iubită de
tatea va fi cruţată, dacă fiul lui Creon, Menoe- Heracles. Se povestea că, într-o zi, câinele
ceu, ar fi sacrificat, pentru a domoli mânia lui acestuia mâncase o scoică de purpură (un
Ares (v. Menoeceu). în sfârşit, Tiresias i-a murex) şi venise lângă ea cu botul colorat.
sfătuit pe locuitorii Tebei, în timpul expediţiei Admirând culoarea, tânăra fată i-a spus lui
Epigonilor, să încheie un armistiţiu cu aceştia Heracles că ea nu-1 va mai iubi dacă n u -i va
şi să părăsească în taină cetatea, pentru a evita dărui o haină de aceeaşi culoare. Ascultător,
un masacru general (v. Epigoni). Heracles a căutat şi a găsit culoarea purpurie,
în poezia elenistică şi romană, Tiresias a care va aduce renumele cetăţii Tir.
devenit „prezicătorul ce rezolva toate proble­ TISA M EN O S3. ( Ticrafj.ei'os'.) Legendele
mele“ din Teba. El l-a r fi sfătuit pe regele cunoşteau doi eroi cu acest nume, care în­
Penteu să se opună la introducerea cultului lui semna „Răzbunătorul“.
Dionysos în Beoţia şi tot el ar fi dezvăluit 1. Tisamenos era un fiu al lui Oreste şi
soarta Nimfei Echo, după metamorfoza
acesteia. De asemenea, el a prezis moartea lui
Narcis. Deja, legendele din Odiseea îi acordau 1 T iro: Odvs., II, 120; XI, 235 si urm.; APD., B ib i. I, 9,
un rol deosebit. Pentru a-1 consulata pe 7 şi urm.; DIOD. SIC., IV, 68; SOPH., două trag.
pierdute despre Tiro (NAUCK, 2° ed., p. 272 şi
Tiresias, Ulise ar fi întreprins călătoria în ţinu­ urm.); HYG., Fab., 60; 239; STRAB., VIII, p. 356;
tul Cimerienilor şi ar fi evocat Morţii, la sfatul , PROP.,1, 13,21.
Circei. De fapt, Tiresias primise de la Zeus 3 T iros: POLLUX, I, 45 şi urm.
privilegiul de a-şi păstra darul profeţiei şi T isam enos: 1) Trag. pierdută de SOPH., Hermione;
după moarte. EUST., la HOM., p. 1479, 10 si urm.; scol. la
Tiresias a avut o fiică, prezicătoarea Manto, EUR., Or„ 1654; APD., B ib i. II, 8, 2; 3; Epit.. VI,
care a fost, la rândul ei, mama prezicătorului 28; TZET., la LYC., 1374; HYG., Fab.. 124;
PAUS., II, 18, 6; VII, 1, 7; 6, 2; VELL. PAT., I, 1,
Mopsos (v. acest nume şi Manto). 4. 2) PAUS., IX, 5, 15.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä 491

al Hermionei (tab. 13). Deoarece Oreste T IT A N I . (Tirăves'-) Titani era numele ge­
moştenise de la Menelaos regatul Spartei, neric dat celor şase fii ai lui Uranos şi ai Gaiei
Tisamenos i-a urmat la tron şi a domnit până (tab. 5 şi 12). Ei aparţineau primei’ generaţii
în ziua în care a fost atacat de Heraclizi si a divine şi cel mai tânăr dintre ei era Cronos,
fost ucis luptând împotriva lor. O altă tradiţie din care s-a născut generaţia Zeilor Olimpieni
povestea că el fusese alungat din Argos şi din (v. Cronos). Ei aveau şase surori, Titanidele
Sparta de către Heraclizi, dar că obţinuse de la (v. acest nume, art. urm.), cu care s-au iubit,
ei permisiunea de a se retrage împreună cu dând naştere unei serii de divinităti secundare
supusii săi. S -a îndreptat atunci către Ionienii (tab. 38)’.
stabiiiţi pe ţărmul nordic al Peloponezului şi In urma mutilării lui Uranos de către
le -a cerut să-i primească, pe el şi pe supuşii Cronos, Titanii, care fuseseră alungaţi din cer
lui. Tem ându-se că Tisamenos, a’cărui vitejie de tatăl lor, au preluat puterea. Cu toate
si înţelepciune erau renumite, îi va supune, acestea, Oceanos nu a consimţit săr l ajute pe
m tr-o zi, dominaţiei sale, Ionienii au refuzat şi Cronos şi a rămas mereu deoparte. în schimb,
l-au atacat. în luptă, Tisamenos a fost ucis, el l-a ajutat pe Zeus, atunci când acesta, la
dar soldaţii săi au obţinut victoria şi i-au rândul lui, a ajuns să-l detroneze pe Cronos.
asediat pe lonieni, care se retrăseseră în ce­ Această luptă, care a dat puterea Zeilor Olim­
tatea Helice. în cele din urmă, asediaţii au pieni, era cunoscută sub numele de Titanoma-
obţinut permisiunea de a se duce în Atica, hia şi a fost povestită pe larg de Hesiod în
Teogonia sa, cu toate că pasajul respectiv se
unde au fost primiţi de către atenieni. însoţi­ bănuieşte că ar fi fost interpolat mai târziu (v.
torii lui Tisamenos, rămaşi stăpâni ai ţinutului, Cronos). Zeus a avut ca aliaţi în această luptă
i-a u făcut regelui lor funeralii măreţe. Fiii lui nu doar pe Zeii Olimpieni: Atena, Apollo,
Tisamenos şi-au stabilit dominaţia peste regi­ Hera, Poseidon, Pluto etc., ci şi pe Hecaton-
unea cucerită de la lonieni, care a luat numele hiri, care suferiseră din cauza Titanilor, şi
de Ahaia. Fiul cel mare, Cometes, i-a urmat la chiar pe Prometeu, deşi era fiul lui Iapet, pre­
tron, apoi s-a dus să fondeze o colonie în cum şi pe Stix, prima născută dintre Oceamde.
Asia. Ceilalţi patru fii ai lui Tisamenos se
numeau: Daimenes, Sparton, Tellis şi Leon- TITA N ID E3. ( TiraviSes'•) Se numeau ast­
tomenes. fel cele şase fiice ale lui Uranos si ale Gaiei:
2. Un alt erou numit Tisamenos era fiul Theia (sau Thia), Rhea, Themis, fvlnemosine,
lui Tersandros şi al Demonassei. Era un urmaş Phoebe şi Tethys (tab. 12). Ele s-au iubit cu
al lui Oedip, din a treia generaţie (tab. 37). în fraţii lor, Titanii, si au dat naştere unor di­
timpul celei d e-a doua expediţii împotriva vinităţi de diferite feluri (tab. 3 $ ), însă nu par
Troiei (tatăl său fusese ucis de către Telef, în să fi luptat alături de fraţii lor în Titanomahie.
prima expediţie, în momentul debarcării în T IT IO S 4. ( T l t v Ó” . ) Titios era un Gigant,
Misia, v. Tersandros), Tisamenos era prea fiul lui Zeus si al Elarei, fiica lui Orhomenos
tânăr pentru a prelua comanda contingentului sau a lui Minias. Tem ându-se de gelozia
teban. în locul său, Penelos a fost cel care a Herei, Zeus şi-a ascuns iubita, când aceasta a
răzbunat moartea regelui, ucigându-1 pe fiul rămas însărcinată, în adâncul pământului,
lui Telef, Euripilos (v. Peneleos). Când a astfel încât, la naştere, Gigantul Titios a ieşit
ajuns la vârsta bărbărţiei, Tisamenos a devenit din pământ.
regele Tebei. A avut un fiu, Autesion, care nu Atunci când Leto i-a dăruit lui Zeus pe Ar-
i-a urmat la tron, ci a trebuit să se exileze si temis şi Apollo, Hera, geloasă pe rivala sa, a
s-a alăturat Heraclizilor din Peloponez. Ti­ dezlănţuit împotriva ei pe monstruosul Titios,
samenos l-a desemnat atunci ca urmaş la tron inspirându-i dorinţa de a o viola. Dar Titios a
pe Damasihton, nepotul lui Peneleos. fost trăsnit de Zeus şi aruncat în Infern, unde
doi şerpi (sau doi vulturi) îi devorau ficatul,
T IS IF O N E 1. (Teim<fiâvr).) Cunoaştem două care ’ se refăcea, după fazele lunii. Conform
eroine cu acest nume, care însemna „Răz-
bunătoarea Crimei“.
1. Prima Tisifone era una dintre cele Titani: HÉS., Théog., 132 si urm.; 531 si uriti.; APD.,
trei Erinii. Ea nu avea o legendă propriu-zisă, Bibi., I, 1, 2 si urm.; HYG., Fab., Prol., 3 (Rose);
în afara episodului obscur, în care s-a r fi în­ 150; 155; II.', XV, 224 si urm.; scol. la v. 229;
drăgostit de tânărul şi frumosul erou Citeron ESCH., Prom., 201 si urm.; cf. K. MAROC,
Kronos und die Titanen, in Studi e materiali di
(v. acest nume), pe care l-a ucis punând un „ Storia delle religioni, V ili, 1932.
şarpe scos din părul ei să-l muşte. . Titanide: V. art. Titani, si art. particul.
2. O tragedie astăzi pierdută a lui Euri- Titios: Odys., XI, 576 si urm.; PIND., Pyth., IV, 160
pide, având ca subiect aventurile lui Alcmeon, si urm.; si scol. ad loc.; APD., Bibi., I, 4, 1; scol. la
amintea de o fiică a acestuia, Tisifone, care Ì’Odys., 'VII, 324, si EUST., ad loc., p. 1581;
fusese încredinţată de tatăl ei regelui Corintu­ APOLL. RH., Arg., ì, 761 si urm.; si scol. ad loc.;
LUCR., Ili, 984 si urm.; VIRG., En., VI, 595 si
lui, Creon, şi vândută ca sclavă (v. Alcmeon). urm.; Etna, 80; HYG., Fab., 55; PAUS., V, 4, 5;
29, 3; STRAB., IX, p. 423; Ov„ Mét., IV, 457 si
urm.; cf. G. DUMÉZIL, In R. Hist. Rel., CXI
1 Tisifone: 1) V. Erinyes; Cithaeron. 2) APD., Bibi., (1935), p. 66-89; S. REINACH, op. cit.. (art.
III, 7, 7. Sisyphe).
492
altor versiuni, cei doi copii ai lui Leto ar fi
protejat-o pe mama lor şi ar fi străpuns
mostrul cu săgeţile lor. Titios ar fi rămas astfel
veşnic pe sol, unde corpul său acoperea nouă
„hectare“. în Eubeea, exista o grotă în care
oamenii aduceau un cult lui Titios.
TITONOS1. (TlGwwo’'.) Deşi o genealogie
aberantă îl considera uneori pe Titonos drept
fiul lui Eos (Aurora) şi al atenianului Cefal
(tab. 4), cel mai adesea, eroul era legat de
ciclul eroic troian şi socotit drept unul dintre
fiii lui Laomedon (tab. 7). Mama sa era
Strimo, fiica zeului-râu Scamandru. El era,
prin urmare, fratele mai mare al lui Priam.
Titonos era deosebit de frumos. El a fost re­
marcat de Eos (Aurora), care l-a iubit şi l-a
răpit. Au avut doi fii, Emation şi Memnon (v.
acest nume). în iubirea sa pentru Titonos,
Aurora a cerut pentru el lui Zeus nemurirea,
dar a uitat să ceară şi tinereţea veşnică. Astfel,
în timp ce iubita rămânea mereu la fel de
tânără, Titonos îmbătrânea şi se făcea tot mai
mic, până când a trebuit să ’fie pus, ca un co­
pil, într-un coş împletit din răchită. în cele din
urmă, Aurora l’-a prefăcut în greier.
TLEPOLEMOS2. (TXriTToXeiio’'.) Tlepo-
lemos era un fiu al lui Heracles şi al Astionei,
fiica regelui Tesproţilor, Filas! Heracles a
iubit-o, după cucerirea cetăţii Efira, în cursul
unei expediţii efectuate împreună cu locuitorii
din Calidon. în Iliada, totuşi, Actor era amintit
ca tatăl Astiohei (tab. 15).
După moartea lui Heracles, Heraclizii au
încercat mult timp, în zadar, să revină în Pelo-
ponez (v. Heraclizî). Dar, în timp ce aceştia
trebuiau, după fiecare încercare, să se retragă
în Atica, Tlepomenos şi fratele bunicii sale,
Licimnios, fratele vitreg’al Alcmenei (tab. 31),
precum şi copiii lui Licimnios, au obţinut
permisiunea de a se stabili în Argos. în cursul
unei dispute între Tlepolemos şi Licimnios,
acesta din urmă a fost ucis cu o lovitură de
măciucă. După alte versiuni, această crimă ar
fi fost accidentală, fie că Tlepolemos ar fi vrut
să lovească un bou, fie că a vrut să pedepseas­
că un sclav, şi măciuca ricoşase datorită
neîndemânării. bricum , rudele mortului l-au
obligat pe Tlepolemos să se exileze din Argos.
El a plecat, împreună cu soţia sa, Polixo şi s-a
stabilit în Insula Rodos, unde a fondat trei
cetăţi, Lindos, Ialissos şi Camiros.
Tlepolemos figura printre pretendenţii la
1 Titonos: //,, XI, 1 şi urm.; şi scol. ad loc.; XX, 237 şi
urm.; Odvs., V, 1 şi scol.; HÉS., Théog., 984;
APD,, Bibi., III, 12, 3; HYG., Fab., 270; DIOD.
SIC., III, 67; IV, 75; SERV., la VIRO., Georg., I,
447; III, 48; 328; EL., Nat. An., V, 1; Hymne hom.,
, IV, 218 şi urm.; TZET., la LYC., 18.
Tlepolemos: II., II, 653 şi urm., şi scol. ad loc.; V,
627 şi urm.; PIND., Ol., VII, 50 şi urm.; APD.,
Bibi., II, 7, 6; 8; Ep„ III, 13; 15; HYG., Fab., 81;
97; 162; DIOD. SIC., IV, 36; 57 şi urm.; STRAB.,
XIV, p. 653; PAUS., III, 19, 10; TZET., la LYC.,
911.
Pierre G RIM A L
mâna Elenei şi, în această calitate a participat
la războiul împotriva Troiei, în fruntea unui
contingent format din nouă corăbii, lăsând-o
ca regentă în Rodos pe Polixo. El a fost ucis
de Sarpedon şi a fost răzbunat, mai târziu, de
către Polixo (v. acest nume).
însoţitorii lui Tlepolemos, la întoarcerea de
la Troia, au făcut mai întâi escală în Creta,
apoi s-au stabilit în „Insulele Iberiei“.
T M Q L O S3. ( T/ju â o s '■) Două personaje mi­
tologice au purtat acest nume.
1. Tmolos era numele soţului decedat al
Omfalei, precum şi al unui munte din Lidia.
2. Tmolos se numea şi un fiu al lui Ares
si al Teogonei, care era tot un rege al Lidiei.
fel a violat o însoţitoare a zeiţei Artemis, nu­
mită Arripe. Zeiţa a trimis un taur furios să-l
ucidă. Fiul său, Teoclimenos, l-a îngropat pe
muntele care, după aceea, a luat numele lui
Tmolos.
TOAS4. (0oa”.) Toas era numele mai mul­
tor eroi, dintre care şase pot fi consideraţi mai
cunoscuţi.
1. Fiul lui Dionysos şi al Ariadnei (tab.
21 şi 28). Uneori, era considerat nu fiul lui
Dionysos, ci al lui Tezeu, ca si fraţii săi, Oe-
nopion şi Stafilos (v. Ariadna). Se spunea că
s-a născut în Insula Lemnos şi domnea peste
cetatea Mirina, care primise numele soţiei
sale. Cu aceasta, el a avut o fiică, Hipsipile (v.
acest nume), care a jucat un rol în legenda
Argonauţilor. Atunci când femeile din Lem­
nos au decis să-i masacreze pe toţi bărbaţii
din insulă, ca urmare a blestemului Afroditei,
Hipsipile a decis să-l cruţe pe tatăl ei, Toas, şi
acesta a fost singurul dintre toţi bărbaţii din
Lemnos care a supravieţuit. Hipsipile i-a dat
sabia cu care trebuia să-l ucidă şi l-a dus,
deghizat, în templul lui Dionysosj unde l-a
ascuns. A doua zi de dimineaţă, ea l-a condus
până la ţărmul mării, îmbrăcat ca Dionysos, pe
carul ritual al zeului, sub pretextul că îl duce
să îl purifice pentru crimele din cursul nopţii.
Apoi, Toas a reuşit să plece pe mare cu o
barcă veche şi a ’ ajuns în Taurida. O altă
tradiţie susţinea că a ajuns în Insula Sicinos
(una dintre Ciclade), care purta atunci numele
de Oenoe. Se mai povestea că ar fi ajuns în
3 Tmolos: 1) APD., B ib i, II, 6, 3. 2) PS. PLUT., De
FI., VII, 5.
4 Toas: 1) APOLL. RH., Arg., I, 634 şi urm.; IV, 424 si
urm.; APD., Bibi., HI, 6, 4; Ep„ I, 9; LACT.
PLAC., la STAT., Théb.. IV, 768; DIOD. SIC., V,
79; Ov., Hér., VI; HYG., Fab., 15; 74; 120; 121;
254; 162; VAL. FLACC., Arg., 242 şi urm.; EUR.,
trag. pierdută Hipsipile (v. acest nume); cf. G.
DUMEZIL, Le crime des Lemniennes, Paris, 1924.
2) EUR., loc. cit. 3) HYG., Fab., 120; 121; SOPH.,
trag. pierdută de Chrysès. V. art. Ifigenia. 4) IL, II,
638 şi urm.; IV, 527 şi urm.; XV, 281 şi urm.;
TZET., la LYC., 780; HÉSYCH., v.; APD.,
B ibi, I, 8, 6; HYG., Fab., 81; 97; 114; STRAB,,
VI, p. 255; VIRG., En., II, 262; APD., Ep„ VII, 40;
PLUT., Qn. gr., 14. 5) PAUS., II, 4, 3; scol. la
EUR., Or., 1094. 6) APD., Bibi., III, 10, 6.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
Insula Chios, unde domnea fratele său, Oeno-
pion. Când au aflat că Toas scăpase, femeile
din Lemnos au vândut-o pe fiica sa, Hipsipile,
ca sclavă.
2. Un alt Toas era nepotul celui prece­
dent şi fiul lui Iason şi al Hipsipilei. El era
fratele geamăn al lui Euneos (v. acest nume).
A participat, alături de acesta, la eliberarea
mamei sale din sclavia regelui Li curg (v. H ip­
sipile şi tab. 21). El figura, în această calitate,
în tragedia, astăzi pierdută, a lui Euripide,
numită Hipsipile, fără ca fragmentele păstrate
să poată preciza exact ce rol juca.
3. Legendele cunoşteau un alt Toas, re­
gele Tauridei, în momentul în care Ifigenia a
devenit preoteasă la templul zeiţei Artemis.
Acest personaj a fost uneori identificat cu
Toas din Lemnos, fiul lui Dionysos şi al
Ariadnei (v. mai sus, 1), care ar fi găsit refu­
giu în Taurida, după fuga sa din Lemnos.
Atunci când Oreste şi Pilade au venit în ţinut
şi au regăsit-o pe sora lor, regele a vrut ca ea
să îi sacrifice pe aceştia, conform obiceiului;
dar ei au fugit, împreună cu Ifigenia şi cu
statuia zeiţei. Toas i-a urmărit, ceea ce i-a
provocat moartea, în cele din urm ă (v.
Ifigenia).„
4. în Descrierea Navelor din Iliada, era
amintit un alt Toas, fiul lui Andremon, aflat în
fruntea unui contingent Etolian. Mama sa era
Gorge, una din fiicele lui Oeneu şi ale Alteei,
deci una din surorile lui Meleagrîi (tab. 27 şi
39). El figura printre pretendenţii la mâna
Elenei şi, la sfârşitul războiului Troiei, printre
războinicii care au intrat în interiorul calului
de lemn. La întoarcerea de la Troia, el s-a
stabilit, după unii în Italia (în Bruttium), după
alţii în Etolia. La curtea lui s-a r fi refugiat
Ulise, după ce a fost alungat din Itaca de fiul
său, Neoptolem. Eroul s-a căsătorit cu fiica
sa, dărum du-i un fiu, numit Leontofonos
(Ucigaşul de Lei) (v. Ulise). Toas, fiul lui
Andremon a fost cel care i-a făcut lui Ulise
serviciul de a-1 mutila, pentru a-1 face greu de
recunoscut, înaintea unei expediţii de spionaj
(v. Ulise).
5. Un alt Toas, originar din Corint, era
nepotul lui Sisif şi fiul lui Omition (tab. 35).
Era frate cu Focos, eroul care a dat numele
Focidei (v. Focos). Dar, în timp ce fratele său
a emigrat în Focida, el a rămas în Corint, unde
a preluat puterea după moartea tatălui său.
Fiul său, Demofon, i-a urmat la tron şi a con­
dus regatul până la venirea Heraclizilor. Cel
puţin aceasta era tradiţia care circula în zona
Corintului.
6. U n alt Toas, deosebit de ceilalţi, era
fiul lui Icarios şi fratele Penelopei (tab. 19).
TON1. (Glii'.) Ton era un rege al Egiptului,
în vremea când Elena a venit în acel ţinut.
Soţia sa, Polidamna i-a pregătit acesteia un
elixir care să o ajute să-şi uite durerile (v. şi
Polidamna).
1 Ton: Odys., IV, 228, şi EUST., la vers 219.
493
TOOSA . (Oâaxja.) Toosa era fiica lui For-
cis. Ea a fost iubită de Poseidon şi i-a dăruit
un fiu, Polifem.
TOXEU3. ( Tofevs'.) Numele de Toxeu,
adică Arcaşul, a fost purtat de doi eroi m i­
tologici.
1. Primul era unul din fiii regelui Oeha-
liei, Euritos, ucis de Heracles, împreună cu
fraţii săi.
2. Toxeu se numea şi unul dintre fiii lui
Oeneu, regele Calidonului, şi ai Alteei (tab.
27). Oeneu l-a ucis cu mâna sa, deoarece
„sărise peste un şanţ“ (comparaţi cu moartea
lui Remus).
TR A C E4. (Opaicrj.) Trace a fost eroina care
a dat numele Traciei. Era fiica lui Oceanos şi a
Partenopei şi sora Europei (eroina care a dat
numele continentului). Mitografii susţineau că
ea a fost o vrăjitoare remarcabilă, ca toate
femeile din ţara sa.
TRAMBELOS5. (Tpa'/jflrjÂos'.) Trambelos
era fiul lui Telamon şi al sclavei Teanira (v.
acest nume), care fusese luată în captivitate
din Troia. El a fost crescut în Milet de către
regele Arion, care o primise pe mama sa, după
fuga acesteia. Trambelos a iubit-o pe Apriate,
însă tânăra fată a murit (v. Apriate). Peste
puţin timp, în vreme ce Ahile se întorcea
dintr-o expediţie de piraterie, Trambelos a
luptat împotriva lui şi a fost ucis. Dar Ahile,
admirând valoarea tânărului, s-a interesat cine
fusese şi, aflând că era fiul lui Telamon, deci
fiindu-i rudă, i-a ridicat un mormânt pe plajă.
TRASIMEDES6. (OpaaupijSrjs'.) Tra-
simedes era unul din fiii lui Nestor. El l-a
însoţit pe tatăl său şi pe fratele său, Antiloh (v.
acest nume), în războiul împotriva Troiei,
unde a comandat un contingent format din
cincisprezece nave. El a participat, ca personaj
secundar, în mai multe episoade: luptele din
jurul trupului fratelui său, lupta împotriva lui
Memnon, şi a fost printre războinicii care au
intrat în calul de lemn. La sfârsitul războiului,
el s-a întors cu bine la Pilos şi l-a primit acolo
pe Telemah, fiul lui Ulise. Trasimedes a avut
un fiu, numit Sillos, şi un nepot, Alcmeon,
deosebit de fiul lui Amfiaraos, care purta ace­
laşi nume. Mormântul lui Trasimedes era
arătat călătorilor în apropierea cetăţii Pilos.
I Toosa: Odys., I, 71; APD., Ep„ VII, 4.
J Toxeu: X) HES., fr. 110 (Rz); DIOD. SIC., IV, 37. 2)
. APD., Bibi., I, 8, 1.
Trace: Scol. la ESCH., Perses, 185; ET. BYZ., s. v.;
. TZET., la LYC., 533; EUST., la DEN. PER., 322.
s Trambelos: EUST., la HOM., p. 343 şi urm.; LYC.,
Al., 457 si urm., si scol. ad loc.; PARTH., Erot.,
s 26-
Trasimedes: II., IX, 80 si urm.; X, 196 şi urm.; 255 şi
urm.; XVI, 317 si urm.; Odys., III, 39; 442 şi urm.;
QUINT. SM„ II,’342; XII, 319; APD., Bibi., I, 9, 9;
HYG„Fab., 97; PAUS., IV, 31, 11; 36, 2.
494 P ierre G R IM A L

T R E Z E N 1. ( Tpoifrjv.) Doi eroi mitologici era eroul eleusian prin excelenţă, legat de
au purtat acest nume. mitul zeiţei Demetra. în cea mai veche le­
1. Trezen sau Troezen a fost eroul care gendă, el era considerat doar un rege din
a dat numele cetăţii Trezen de pe ţărmul Gol­ Eleusis. Apoi, el trecea drept fiul regelui
fului Saronic. în tradiţia locală, el trecea drept Celeos şi al Metanirei (v. aceste nume), şi
fiul lui Pelops şi al Hippodamiei si fratele lui fratele lui Demofon (v. acest nume). Alte
Pitteu (v. acest nume şi tab. 2). Pitteu şi tradiţii îl considerau fiul lui Disaules şi al lui
Trezen au emigrat în cetatea care avea să ia Baubo (v. acest nume), sau al eroului Eleusis
numele celui din urmă, în vremea în care (v. acest nume), ba chiar al Pământului şi al
domnea acolo regele Aetios şi au domnit toţi Oceanului (Gaia şi Oceanos şi tab. 12).
trei. Trezen a avut doi fii, Anaflistos şi Sfet- Drept răsplată pentru ospitalitatea cu care
tos, care au emigrat în Atica. Demetra fusese primită în Eleusis, la curtea
2. Un alt erou numit Trezen a jucat un părinţilor lui Triptolem, ea le dăduse un car
rol în legenda despre Euopis şi Dimoetes (v. tras de dragoni înaripaţi şi le poruncise să
acest nume). străbată lumea, semănând peste tot boabe de
TRII2. (Optai.) „Triile“, adică Profetesele grâu.
sau Prezicătoarele, erau trei surori, fiicele lui In anumite ţări, Triptolem întâmpinase o
Zeus, trei Nimfe ale Muntelui Pamas. Se rezistenţă puternică. De exemplu, regele
spunea că îl crescuseră pe Apollo, în serviciul Geţilor, Camabon, îi ucisese unul dintre
cărora au şi rămas. Li se atribuia inventarea dragoni, însă Demetra i l-a înlocuit imediat cu
divinaţiei cu ajutorul pietricelelor. Le plăcea un altul. în altă parte, la Patras, Anteias, fiul
foarte mult mierea şi oamenii care veneau să lui Eumelos, încercase să înjuge dragonii la
le întrebe le ofereau miere. carul divin, în timp ce eroul dormea, şi să
însămânţeze el însuşi. D ar el a căzut din car şi
TRICCA3. ( Tpitaaj.) Fiica zeului-râu a murit. Eumelos şi Triptolem au întemeiat în
Peneu, din Tesalia, şi soţia regelui Hipseu (v. onoarea lui cetatea Anteia.
tab. 23, p.). El a dat numele său cetăţii Tricca, Mai târziu, Triptolem a devenit judecătorul
în Tesalia. Morţilor, în Infern, unde apărea uneori lângă
TRIOPAS4. (Tpiâirag.) Triopas, sau Triops, Eac, Minos şi Radamante.
era numele unui erou cu o genealogie foarte I se atribuia lui Triptolem instituirea Tes-
nesigură, care apărea în acelaşi timp în leg­ moforiilor, care erau, la Atena, sărbătorile
endele din Tesalia şi în cele din zona Argo- zeiţei Demetra.
sului. El trecea uneori drept fiul lui Eol şi al în ceea ce priveşte încercarea zeiţei De­
Canacei, al acesteia şi a lui Poseidon, ’ sau metra de a dărui nemurirea unuia dintre fiii lui
chiar al lui Lapites şi al Orsinomei (tab. 23), Celeos, v. Demofon. Uneori, se spunea că
alteori (şi aceasta era tradiţia din Argolida), Triptolem fusese obiectul farmecelor săvârşite
era considerat fiul lui Forbas şi al Eubeei, din de zeiţă. Pentru copiii atribuiţi lui Triptolem în
neamul Niobei şi al lui Argos (v. tab. 17, p.). tradiţiile locale, v. Crocon.
Numele de Triopas era purtat, de asemenea, T R IT O N 6. (TpiTaiv.) în sens restrâns, Tri­
de unul dintre fiii lui Helios (Soarele) şi ai lui ton era un zeu marin asemănător cu Nereu,
Rodos (v. Heliazi). Glaucos, Forcis etc. El trecea, în general,
în ceea ce priveşte legăturile care uneau drept fiul lui Poseidon şi al Amfitritei (tab.
genealogiile din Tesalia şi pe cele din A r­ 38). O avea ca soră pe Rode (v. acest nume).
golida, cf. Forbas. Deşi sălaşul său era, în general, marea în­
I se atribuia uneori lui Triopas întemeierea treagă, Triton era considerat uneori, în legende
cetăţii Cnide. atestate târziu, drept zeul lacului Tritonis din
T R IP T O L E M 5. ( TpnTToXepo.) Triptolem Libia. I se atribuia în acest caz o fiică, Pallas,
tovarăşa de joacă a zeiţei Atena (v. Pallas), şi
care frisese ucisă accidental de aceasta.
1 Trezen: 1) PAUS., II, 30, 8 si urm.; ET. BYZ., 5. v. 2) Tradiţia cunoştea o altă fiică a lui Triton, o
, PARTH., Erot., 31. preoteasă a Atenei, cu numele de Triteia, care
T rii: HÉSYCH., s. v.; ET. BYZ., ibid.; Hymn. hom. à a fost iubită de Ares şi a avut cu acesta un fiu,
Hermès, 554 si urm.; Fr. Hist., Gr., I, p. 416; IV, p.
, 637; CALLIM., Hymne à Apoll., 45. Melanippos.
f T rric a : EUST., la HOM., p. 330, 26; ET. BYZ., s. v. Legendele îl înfăţişau pe Triton luând parte
Triopas: APD., Bibi., I, 7, 4; DIOD. SIC., V, 61;
CALLIM., Hvmne à Dem., 96 si urm.; PAUS., II,
16, 1; 22, 1; IV, 1, 1; 3, 9; 26, 8; 27, 6; 31, 11; X, 6 T rito n : HÜS., Theog., 930 si urm., EUR., Cycl., 263
11,1; scol. la EUR., Or., 932. si urm.; scol. la Or., 364; HDT., IV, 179; 188;
T riptolem : Hymne hom. à Dem., 153; 474; PAUS., I, PIND., Pyth., IV, 19 si urm., si scol. ad loc.;
14, 2 si urm.; 38, 6; 41, 2; VII, 18, 3; HYG., Fab., APOLL. Rh., Arg., IV, 1588 si urm., si scol. Ia I,
147; Astr. Poët., II, 14; Ov., Fast., IV, 549 si urm.; 109, etc.; PAUS., VII, 22, 8 si urm.; i x , 20, 4 si
Tr., III, 8, 1 si urm.; SERV., la VIRG., Georg., I, urm.; 33, 7; APD., B ibi, I, 4 ,'6 ; III, 12, 3; HYG.,
19; 163; LACT. PLAC., la STAT., Théb., II, 382; Fab., pr., 18 (Rose); Ov., Her., VII, 49-50; TZET.,
APD., Bibi., I, 4, 5; SOPH., trag, pierdutää de la LYC., 34; 519; 754; 886; SERV., la VIRG., En.,
Triptolème; PLAT., A p o i. 41 a. I, 144; DIOD. SIC., IV, 56.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä
la expediţia Argonauţilor. El ar fi fost cel care,
apărând sub chipul lui Euripilos, îi dăduse un
bulgăre de pământ lui Eufemos, ca dar de
ospitalitate (v. aceste nume) si arătase navi­
gatorilor drumul pe care trebuiau să-l urmeze
pentru a regăsi Marea Mediterană.
Triton apărea, de asemenea, într-o legendă
locală beoţiană, la Tanagra. Se povestea că, în
timpul unei sărbători închinate lui Dionysos,
femeile din acel ţinut se scăldau în lac. Şi, în
timp ce înotau, Triton le atacase. Dar, răspun­
zând rugilor acestora, Dionysos le venise în
ajutor şi îl pusese pe Triton pe fugă. Se mai
spunea, de asemenea, că Triton se deda la
jafuri pe malul lacului, furând turme etc., până
în ziua în care a fost pus pe mal un ulcior cu
vin. Triton, atras de miros, se apropiase, si
băuse. Apoi adormise pe loc, ceea ce a permis
oamenilor să -l ucidă cu lovituri de secure.
Astfel s-a r explica din punct de vedere
„raţional“ victoria lui Dionysos asupra zeului
marin.
Numele de Triton era aplicat adesea, nu
numai unei singure divinităţi, ci unei întregi
serii de fiinţe, care făceau parte din cortegiul
lui Poseidon. Ei aveau partea de sus a corpului
asemenea unui om, dar restul se termina într-o
coadă peşte. în m od obişnuit, ei erau reprezen­
taţi în timp ce suflau din cochilii de melci,
care le serveau drept goarne (v. Misenos).
T R O F O N IO S 1. (TpofajvLo.) Trofonios era
eroul cetăţii Lebadeea din Beoţia, unde avea
un oracol foarte vestit. Tradiţiile erau diferite
în ceea ce priveşte genealogia sa. Uneori, era
considerat fiul lui Apollo şi al Epicastei, şi,
prin urmare, cumnatul lui Âgamede (v. acest
nume); alteori, era prezentat ca unul dintre fiii
lui Erginos (tab. 33). El ar fi fost alăptat de
zeiţa Demetra. Avea o mare reputaţie mai ales
ca arhitect. I se atribuia, în colaborare cu
Agamede, construcţia mai multor clădiri cele­
bre: casa lui Amfitrion din Teba; unul dintre
templele lui Apollo de la Delfi; vistieria lui
Augias din Elis; cea a lui Hireu, din Hiria;
templul lui Poseidon din Mantineea.
îndemânarea lui era aşa de mare încât a ajuns
să abuzeze de ea, ceea ce a constituit cauza
pieirii sale (v. Agamede). Existau, cu toate
acestea, şi alte versiuni referitoare la moartea
lui. Uneori, se spunea că acesta era preţul cu
care Apollo plătise construirea templului său,
pentru că moartea era cea mai bună recom­
pensă pe care divinitatea o putea da unui om.
T R O H IL O S 2. ( TpoxiXog.) Acest erou, al
cărui nume amintea de cuvântul grecesc cu
1 Trofonios: Hymne, hom., II, 118; scol. la ARIST.,
Nuées, 508; PHILOSTR., Vie d ’Apoll., 8, 19;
PAUS., VIII, 10, 2; IX, 11, 1; 37, 4 la 6; 39, 2 la
40, 3; X, 5, 13; STRAB., IX, p. 421; CIC., Tuse., I,
, 114; cf. A. H. KRAPPE, op. cit., art. Agamede.
Trohilos: PAUS., I, 14, 2; scol. la ARAT., Phén.,
161; HYG., Astr. Poèt., II, 13; TERT., D e Spect., 9.
495
sensul de „roată“, era un locuitor din Argos,
fiul lui Io. I se atribuia inventarea carelor, în
special a carul sacru, utilizat în ceremoniile
legate de cultul Herei Argeene. Urmărit de ura
lui Agenor, el fugise din ţara sa şi se refugiase
în Atica. Acolo, s-a căsătorit cu o femeie din
Eleusis, şi a avut doi fii, Eubouleu si Trip-
tolem (v.’ acest nume). Mai târziu, ei a fost
înălţat printre stele, unde a format constelaţia
Vizitiului.
T R O IL O S3. ( TpojLĂo.) Troilos era cel mai
tânăr fiu al lui Priam şi al Hecubei, deşi se
susţinea uneori că acesta fusese, în realitate,
conceput cu Apollo. Exista un oracol conform
căruia Troia nu putea fi cucerită dacă Troilos
ar fi împlinit vârsta de douăzeci de ani. Dar el
a fost ucis de Ahille la puţin timp după sosirea
grecilor în faţa zidurilor cetăţii. Tradiţiile erau
diferite în ceea ce priveşte circumstanţele în
care a murit. Ori a fost surprins de Ahille,
atunci când aducea caii la adăpătoare, într-o
seară, nu departe de Porţile Scheene (v. şi
Polixene), ori a fost luat.prizonier şi sacrificat
de către erou. O altă variantă considera că
Ahille îl văzuse la fântână şi se îndrăgostise pe
loc de el. Dar Troilos fugise şi îşi găsise refu­
giu în templul lui Apollo Tim’b re’a nul. Ahille a
încercat în zadar să-l facă să iasă afară din
sanctuar. Apoi, mânios, el l-a străpuns cu
lancea, chiar în interiorul sanctuarului.
T R O S4. (Tpw.) Tros a fost eroul care a dat
numele neamului troian şi ţinutului Troada. El
era fiul lui Erihtonios, el însuşi fiul lui Dar-
nadanos, şi al fiicei zeului-râu Simois, As-
tiohe (tab’ 7). El s-a căsătorit cu Callirhoe,
fiica zeului-râu Scamandru, şi a avut mai
mulţi copii: o fiică, Cleopatra, şi trei fii, Ilos,
Assaracos şi Ganimede.
*TURNUS5._Tumus era un erou italic, re­
gele Rutulilor, în momentul sosirii lui Enea.
El era fiul regelui Daunus şi nepotul lui
Pilumnus (v. aceste nume). M ama lui era
Nimfa Venilia.
Ca şi legenda lui Latinus şi toate aventurile
lui Enea în Latium, istoria lui Tumus com­
porta mai multe versiuni, dintre care este greu
să o deosebim pe cea mai veche. în funcţie de
vechimea legendei, care ajungea probabil la
3 Troilos: II, XXIV, 257; EUST., la v. 251, p. 1348;
APD., B ib i, III, 12, 5; Epit., III, 32; LYC., Alex.,
307, si scol. ad loc.; scol. la VII., VI, 49; Ep. Gr.
Fr. (Kinkel), p. 20; VIRG., En., I, 474 si urm., $i
SERV., ad loc.; DION CHR., Or„ 77; SÖPH., trag.
. pierdutä Troilos; DICT. Cr., IV, 9.
Tros: II, XX, 230; APD., B ibi, III, 12, 2; CONON,
Narr., 12; DIOD. SIC., IV, 75; PAUS., V. 24, 5;
, TZET., la LYC., 1232.
Turnus: DEN. HAL., I, 64; LIV„ I, 2, 1 si urm.;
VIRG., En., cartea VII la XII, passim; SERV. la
VIRG., En., I, 267; IV, 620; IX, 742; V. art.
Mezenfiu, Enea, si R. CRAHAY, si J. HUBAUX,
Les deux Turnus, in Studi et Mat..., XXX (1959), p.
157-212.
496
Originile lui Cato, Tumus era aliatul lui
Latinus, după căsătoria fiicei acestuia cu Enea.
Latinus îl chemase în ajutor pentru a se apăra
de tâlhăriile troienilor. In timpul celei dintâi
bătălii, Latinus a fost omorât. Tumus a fugit la
curtea regelui Mezenţiu, la Caere, şi a obţinut
ajutorul acestuia (v. M ezenţiu). El a revenit
atunci să-l atace pe Enea. A avut loc a doua
bătălie, în timpul căreia el a fost ucis.
Potrivit unei alte versiuni, Enea şi Latinus
erau aliaţi, şi fuseseră atacaţi de Rutulii lui
Tumus. în timpul unei bătălii, Latinus şi Tur-
nus au fost ucişi amândoi.
Vergiliu a,dat amploare figurii lui Tumus.
El îl considera fratele Iuturnei, şi logodnicul
Laviniei, fiica lui Latinus, pe care i-o prom i­
sese m ătuşa sa, A m ata (v. aceste nume). Os­
tilitatea lui împotriva lui Enea era mai
degrabă de natură personală decât politică. A
declanşat el însuşi războiul împotriva
troienilor, contrar dorinţei lui Latinus şi s -a
dovedit duşmanul lor cel mai îndârjit. Tânăr
şi violent, el nu a putut suporta ca străinii să
vină şi să se instaleze în Italia centrală şi a
asm uţit împotriva lor toate populaţiile
vecine. A sfârşit prin a fi ucis de Enea în tr-o
luptă cu acesta.
Pierre G R IM A L
TYRRHENOS . iTvpprjm.) Tyrrhenos a fost
eroul care a dat numele Tirrenienilor (Etrus-
cii). El trecea, uneori, drept fratele lui Lidos,
eroul care a dat numele Lidienilor, şi fiul lui
Atis si al Calliteei, iar alteori drept un fiu al
lui lieracles, care ar fi inventat trompeta.
Mama lui era, în acest caz, Omfala. în sfarsit,
se spunea, de asemenea, că era fiul lui Telef şi
al Hierei. în această situaţie, avea un frate,
Tarhon. Tyrrhenos, fiind de origine lidiană, se
exilase după cucerirea Troiei - sau chiar în-
tr-o perioadă de foamete, care devasta ţinutul
- şi s-ar fi stabilit în Italia centrală, dând na­
ştere poporului etrusc.
*TYRRHUS2. Numele conducătorului
păstorilor regelui Latinus. El a tăiat capul
ţăranilor latmi pentru a răzbuna moartea
căprioarei sacre ucise de micul Ascaniu. Mai
târziu, după moartea lui Enea, Lavinia se va
refugia la el, pentru a-1 aduce pe lume pe fiul
său, Silvius, deoarece se temea de ginerele ei
(v. Lavinia şi Ascaniu).
1 Tyrrhenos: DEN. HAL., I, 27 si urm.; HDT., I, 94;
HYG., Fab., 274; TZET., la’ LYC., 1239; 1249;
SERV., la VIRO ., En„ X, 179; 198; PAUS., II,
, 21,3.
Tyrrhus: VIRG., En„ VII, 485; 508 si urm.; SERV.,
la VII, 484; cf. DEN. HAL., I, 7 0 ’(care da forma
Tyrrhenos).
 U C A L E G O N . (OvKaXeyaiu.) Legendele
cunoşteau mai multe personaje cu acest nume.
1. ’ Ucalegon era numele unuia dintre
bătrânii troiem, prietenii regelui Priam. El
apărea în Sfatul Bătrânilor din cetate. Casa lui
era vecină cu cea a lui Enea. A fost distrusă de
foc în noaptea în care Troia â fost cucerită.
2. Ucalegon era, de asemenea, conform
unei tradiţii obscure, un Teban, tatăl Sfinxului.
U L ISE 2. ( ’OSuoCTeus'.) Ulise, în greacă
1 Ucalegon: 1) //., III, 148; VIRG., En.. II, 311 si urm.;
SERV., ad loc. 2) Scol. la EUR., Phén.. 26. ’
Ulise: I. Naşterea: Odys., XI, 85; XV, 363 şi urm.;
XVI, 119 si urm.; si scol. la v. 118; XIX, 395; 416;
482 si urni.; XXIV, 270, 517; EUST., p. 197, 22;
1796’, 34; 1572, 53; 1701, 60; scol. la Vil., II, 173;
X, 266; ESCH., fr. 175 (NAUCK, 2e ed.); SOPH.,
Ajax, 190, si scol.; Philoct., 417, si scol.; 448; 623
si urm., si scol. la 1311; EUR., Cvcl., 104; APD.,
Bibi., I, 9, 16; HYG., Fab., 200; 201; Ov., Met.,
XIII, 144 si urm.; SERV., la VIRG., En., II, 79; VI,
529; TZET., la LYC., 344; 786; ATHÉN., IV, 158
d; ET. BYZ., s.v. ‘AXaXKOjievaî.
Până la războiul Troiei: Odys., II, 46 şi urm.; 172 şi
urm.; IV, 689 si urm.; XIX, 428 si lirm.; XXI, II si
urm.; scol. la XXIV, 119; la III, 267; EUST., p.
827, 34; 1466, 56; XÉN., Cyn., 1, 2; LIBAN, El.
d ’Ul., IV, 925 şi urm.; 937; PAUS., X, 8, 8; III, 12,
1 şi urm.; 20, Ì0 şi urm.; APD., Bibi., III, 10, 8 şi
urm.; Epit., III, 9 si urm.; SOPH., Aj„ 1111 si urm.;
scol. la Philoct., ’1025; HYG., Fab.. 81; 95; 96;
scol. la APOLL. RH., Arg., I, 917; Ov., Met., XIII,
36; TZET., la LYC., 276; 818; Antehom., 307 şi
urm.; SERV., la VIRG., En„ Ii, 81; Appendix
Narrat. (WESTERM.), p. 378; 52; PTOL. HEPH.
(WEST.), p. 184.
Războiul Troiei: II., I, 308 şi urm.; 439 şi urm.; II, 637;
UI, 205 şi urm., şi scol. la 201; 206; IV, 329 şi
urm.; 494 şi urm.; V, 669 şi urm.; Vi, 30 şi urm.;
IX, 169 şi ùrm.; X, 137 şi urm.; 272 şi urm.; 526 la
Odysseus (numele latin, Ulyxes, apăruse în
urm a unui împrumut dialectal), era eroul cel
mai cunoscut din întreaga Antichitate. Le­
genda lui, care a constituit subiectul Odiseei, a
fost supusă unor refaceri, adăugiri, comentarii,
până la sfârşitul Antichităţii. Mai mult decât
cea a lui Ah’ile, ea a oferit ocazia unor inter­
pretări simbolice şi mistice. Ulise, de exem­
plu, a fost adesea considerat de către filozofii
stoici drept tipul înţeleptului.
579; XI, 139 şi urm.; 310 şi urm.; 396 şi urm.; 767
şi urm.; Odys', IV, 244 şi urm.; 271 şi urm.; 342 şi
urm.; si scol. la v.. 343; VIII, 75 si urm.; 219 şi
urm.; scol. la v. 517; IX, 159; XI, 508 si urm.;
XVII, 133 si urm.; EUST., p. 1495, 5; 1498, 65;
SOPH., Philoct., 5; trag. pierdută intitulată
‘AiraÎTT|CTtfs "E\évt|s; HYG., Fab., 98; 101; 102;
Ov., Mét., XIII, 193 şi urm.; Hér., I; APD., Ep., III,
22 şi urm.; 28 şi urm.; V. 14; TZET., Antehom.,
154’ si urm.; 194 şi urm.; Prol. All. IL, 405;
Posthom., 617 si urm.; 631; la LYC., 780; DICT.
CR., 1, 4; II, 20; V, 13 şi urm.; ARIST., Poet.,
XXIII; EUR., Rhés., 504 şi urm.; 710 şi urm.; şi
scol. ad loc.; Héc., 238 şi urm., şi scol.; QUINT.
SM., V, 278 şi urm.
întoarcerea în Itaca: Odisées passim: HÉS., Théog.,
1111 şi urm.; EUST., p. 1615, 10; 1676; 1796; Ep.
gr. fr. (K1NKEL), p. 56 si urm.; scol. la APOLL.
RH., Arg.. III, 200; ESCH., Aham., 814 şi urm.;
SOPH., trag. pierdută Telegonos (v. Pearson, fr. de
SOPH., II, p. 105 si urm.) (v. Télégonos); EUR.,
Cycl., 141; 412; 616; APD., EP., VII, 2 la fin;
PAUS., VIII, 12, 6; HYG., Fab., 125; 126; 127;
PLUT., Quest, gr., 14; PARTH., Erot., 2; 3; 12;
DEN. HAL., I, 72; XII, 16; PLIN., H. N„ V, 28;
TZET., la LYC., 794; 805 şi urm.; 1242; 1244;
Ov., Mét., XIV, 223 şi urm.; Ibis, 567 şi urm.;
SERV., la VIRG., En„ II, 44. Bibliografia modernă
este imensă, V. în special V. BÉRARD, introd. la
VOdyssée, 3 voi., Paris, 1924; ID., Les Navigations
d ’Ullysse, 4 voi., Paris, 192-1929.
498 Pierre G R IM A L

H
»
S"
et
UQ
fD
3
©

w
de
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
I. Naşterea. - Genealogia lui Ulise este
relativ constantă. Autorii au căzut de acord
asupra numelui tatălui său, Laerte, şi al mamei
sale, Anticleea. Această filiaţie era cea pe care
o oferea deja Odiseea. Variaţiile nu au început
decât o dată cu numele strămoşilor săi mai
îndepărtaţi. Din partea tatălui, bunicul său era
Arcisios - şi asta, încă din Odiseea - dar Arci-
sios trecea’ uneori drept fiul lui Zeus şi al
Euriodiei, alteori al lui Cefal, sau chiar al lui
Cileu, el însuşi fiul lui Cefal (v. Cefaţ).
Din partea mamei, Odiseea îl indica pe
Autolicos drept bunic şi, prin urmare, Hermes
îi era străbunic. D ar exista şi o tradiţie con­
form căreia Anticleea, înainte de căsătoria cu
Laerte, fusese iubită de Sisif, iar micul Ulise
ar fi fost, de fapt, fiul acestuia (v. Anticleea,
Sisif, Autolicos). Această versiune a fost ur­
mată mai ales de tragicii greci, fiind necunos­
cută în vremea poem elor homerice.
Ulise se născuse în Itaca, care era o insulă
de pe coasta de apus a Greciei, la nord-est de
Ceralonia, în Marea Ionică. Anticleea l-a r fi
adus pe lume, mai exact, pe Muntele Neriton,
într-o zi când fusese surprinsă de ploaie şi
drumul îi fusese tăiat de apă. Această anecdotă
avea la bază un joc de cuvinte referitor la nu­
mele de Odysseus, care era interpretat drept un
fragment (sau pe aproape) al expresiei greceşti
care semnifica: „Zeus ploua pe drum“ (Kala
Trjv o8ov vaev o Zeu?). D ar Odiseea dădea o
altă interpretare numelui eroului său: Sisif îl
numise astfel pe copil, pentru că el însuşi „era
detestat de multă lume“ (Odysseus amintea,
într-adevăr, de cuvântul grecesc o8uacrop.ai, a
f i odios).
în tr-o altă tradiţie, care îl consideră pe
Ulise drept fiul lui Sisif, Anticleea si-ar fi
adus fiul pe lume la Alalcomenes, în 'Beoţia,
atunci când se întorcea în Itaca împreună cu
Laerte si, în amintirea locului în care se năs­
cuse, Ulise ar fi dat numele de Alalcomenes
unui sat din Itaca.
II. P ână la începutul Războiului îm­
potriva cetăţii Troiei. - In timpul tinereţii sale,
Ulise a făcut mai multe călătorii. O tradiţie
târzie considera că el fusese unul dintre elevii
Centaurului Chiron, ca şi Ahile. Homer nu a
amintit nimic despre acest lucru. Odiseea
făcea doar o aluzie la o vânătoare de mistreţi,
la care luase parte pe Muntele Pamas, în tim­
pul unei şederi la Autolicos. în timpul acestei
vânători, s-a rănit la un genunchi şi cicatricea
care a rezultat nu i-a mai trecut. Ea avea să fie
semnul distinctiv după care va fi recunoscut,
m ult mai târziu, la întoarcerea sa de la Troia.
Pe vremea lui Pausanias, ghizii sanctuarului
precizau că Ulise căpătase acea rană pe locul
gimnaziului din Delfi. Ulise a făcut şi alte
călătorii în numele tatălui său Laerte. S -a dus,
printre altele, la Mesena, pentru a cere înapoi
oile care-i fiiseseră furate. în Lacedemonia,
l-a întâlnit pe Ifitos, care i-a fost gazdă şi a
primit de la el, ca dar de ospitalitate, arcul’ lui
Euritos, care îi va servi, mai târziu, pentru a-i
ucide pe pretendenţii la mâna soţiei sale.
499
Ajuns la vârsta bărbăţei, el a obţinut de la
Laerte tronul Itacăi, precum şi toate bunurile
casei regale, care constau, în special, în turme,
în acest moment a fost situată, în povestirile
posterioare Odiseei, încercarea lui de a se
căsători cu Elena, fiica lui Tindar. Dar, văzând
că numărul pretendenţilor era destul de mare,
el a renunţat la Elena, pentru a-şi găsi o par­
tidă aproape la fel de avantajoasă, şi s-a
căsătorit cu Penelopa, verişoara Elenei şi fiica
lui Icarios (v. Penelopa). Vrând să obţină
recunoştinţa lui Tindar, el a pus la cale o
stratagemă menită să-l scoată din încurcătură,
în faţa numărului mare de pretendenţi la mâna
Elenei. Ulise l-a sfătuit să ceară fiecăruia
dintre ei să jure că va respecta alegerea ce va
fi făcută şi să-l ajute pe cel desemnat să-şi
păstreze soţia, în cazul în care vreunul dintre
ei va veni să i-o conteste. în urma acestui
jurăm ânt avea să izbucnească războiul îm­
potriva Troiei. Recunoscător, Tindar a obţinut
cu uşurinţă pentru Ulise mâna Penelopei. Con­
form altor versiuni, aceasta ar fi fost premiul
unei curse, în care Ulise a ieşit învingător.
Din această căsătorie s-a născut un fiu,
Telemah. Acesta era încă mic, atunci când s-a
răspândit ştirea că Paris o răpise pe Elena şi că
Menelaos ’ cerea ajutor împotriva răpitorului.
Ulise nu s-a resemnat decât cu greu să-şi
respecte jurământul prin care era legat şi, în
creaţii poetice ulterioare poemelor homerice,
se povestea că el simulase nebunia pentru a nu
participa la expediţie. Palamede a fost cel care
şi-a dat seama de vicleşugul său, provocând
astfel ura eroului (v. Palamede). Când a văzut
că „a pierdut partida“, Ulise a acceptat inevi­
tabilul, şi a plecat la Troia. Mai înainte, tatăl
său i-a (lat un sfătuitor, Miiscos, cu misiunea
de a avea grijă de el în timpul războiului.
Acest Miiscos nu a fost menţionat de poemele
homerice.
Din acel moment, Ulise a îmbrăţişat cu ar­
doare cauza Atrizilor. El l-a însoţit pe Mene­
laos la Delfi, pentru a consulta oracolul şi el
însusi, potrivit unor tradiţii, a mers împreună
cu ei prima dată la Troia, pentru a o cere pe
Elena (v. mai jos). Tot el l-a căutat pe tânărul
Ahile, a cărui prezenţă fusese declarată ca
fiind indispensabilă de către Sorţi, dacă vroiau
să cucerească cetatea. L -a descoperit în cele
din urmă la Sciros şi, fie singur, fie însoţit de
alţi eroi (Nestor şi Phoenix sau Nestor şi
Palamede, Diomede, în funcţie de tradiţii), el
s-a deghizat în negustor, şi a intrat în gineceul
regelui Licomede, unde trăia Ahile (v. acest
nume). Acolo, oferind, în grămada de obiecte,
stofe şi arme, el l-a recunoscut pe Ahille da­
torită grabei acestuia de a-şi alege armele; Sau
mai mult, l-a făcut să se trădeze atunci când a
auzit sunetul trompetei de război. în sfârşit, în
timpul acestei perioade de pregătiri, Ulise a
fost trimis ca sol al Atrizilor în Cipru, la
curtea regelui Ciniras (v. acest nume).
III. Războiul în faţa cetăţii Troia. - In
timpul celei dintâi expediţii, care s -a încheiat
 500
prin debarcarea în Misia (şi care nu era
menţionată în poemele homerice), rolul lui
Ulise s-a r părea că a fost unul neînsemnat, şi
s -a limitat la a interpreta corect oracolul
referitor la vindecarea^ lui Telef cu ajutorai
„celui care îl rănise“. în timp ce Ahile a re-
fiizat orice amestec, Ulise a precizat că era
vorba, de fapt, de lance şi nu de războinic (v.
Telef). Mai ales în cea cle-a doua expediţie,
războiul propriu-zis împotriva Troiei, Ulise
s-a dovedit foarte activ. El a servit de inter­
mediar lui Agamemnon pentru a o determina
pe Iîfigenia să vină în Aulis, folosindu-se de
un pretext plauzibil (v. Ifigenia).
Ulise conducea la Troia un contingent for­
mat din douăsprezece corăbii. El a făcut parte
dintre căpeteniile care se adunau la sfat şi era
considerat ca egalul celor mai puternici. Pe
drumul către Troia, el a acceptat provocarea
pe care i-a lansat-o regele Lesbosului, Filo-
melides şi l-a ucis pe acesta în luptă. Acest
episod, la care făcea aluzie Odiseea, a devenit,
la autorii ulteriori, un asasinat obişnuit, în care
Ulise a fost ajutat de Diomed, însoţitorul sau
complicele său. în timpul escalei în Insula
Lemnos, la ospăţul conducătorilor, Ulise,
conform mărturiei din Odiseea, s-a r fi certat
cu Ahile. Ulise glorifica prudenţa, celălalt
lăuda vitejia. Agamemnon, căruia Apollo îi
prezisese că grecii vor cuceri Troia atunci
când discordia va apărea printre asediatori, a
văzut în această discuţie un sem n prevestitor
al unei victorii imediate. Acest episod a fost
deformat de mitografii ulteriori, care şi-au
închipuit o ceartă între Agamemnon şi Xhile,
cea dintâi manifestare a neînţelegerii ce avea,
peste nouă ani, să îi opună pe cei doi eroi unul
altuia şi care a constituit subiectul Iliadei. Si
Ulise ar fi fost cel care i-a împăcat. Mai muft,
episodul, în loc să fie situat la„Lemnos, s-a r fi
petrecut în Insula Tenedos. în Lemnos, sau
chiar în insuliţa învecinată, astăzi dispărută,
Chryse, ar fi avut loc, la sfatul lui Ulise, aban­
donarea lui Filoctet (v. acest nume).
Un alt episod a fost introdus de poeţii ulte­
riori lui Homer, în timpul acestei călătorii
către Troia: solia care, din Tenedos, plecase să
o ceară pe Elena. Deja, atunci când fusese
răpită, Ulise şi Menelaos făcuseră o primă
călătorie la Troia, însoţiţi de Palamede, pentru
a încerca să pună capăt incidentului în mod
paşnic. Ei şi-au reînnoit demersul, plecând din
Insula Tenedos. Dar a fost din nou în zadar şi
solii au fost serios ameninţaţi de troieni, ne-
fiind salvaţi decât la intervenţia lui Antenor
(v. Menelaos).
în timpul asediului, Ulise s -a dovedit un
luptător de cea mai mare vitejie, fiind în ace­
laşi timp şi un sfătuitor prudent şi eficient. El
era folosit în toate misiunile care necesitau o
iscusinţă oratorică deosebită: de exemplu, el a
fost însărcinat, în Iliada, să conducă solia
trimisă la Ahile, atunci când Agamemnon a
vrut să se împace cu acesta; mai mult, el a fost
cel care a readus-o pe captiva Chryseis tatălui
Pierre G R IM A L
ei, a încheiat armistiţiu cu troienii, a organizat
lupta dintre Paris şi Menelaos, l-a redus la
tăcere pe Tersit în adunarea luptătorilor şi i-a
convins pe greci să rămână în Troada.
Acestei activităţi diplomatice, aşa cum a
fost ea prezentată în Iliada, poeţii ulteriori (şi,
acest lucru, parţial, încă din Odiseea) au
adăugat diferite episoade: solia pe lângă
Anios, pentru ca acesta să fie de acord să îşi
trimită fiicele (v. Anios)-şi să asigure astfel
aprovizionarea armatei, soîia pe lângă Filoc­
tet, atunci când Helenos (luat prizonier şi in­
terogat de Ulise) a dezvăluit faptul că săgeţile
lui Heracles erau necesare pentru a asigura
cucerirea cetăţii (v. Filoctet), solia pe lângă
Neoptolem, în care a fost însoţit fie de Dio­
med, fie de Phoenix (v. Neoptolem).
I se atribuiau, de asemenea, lui Ulise şi alte
acţiuni, adesea destul de puţin onorabile’ cum
ar fi acţiunile de spionaj. Iliada îl prezenta
deja plecat în recunoaştere nocturnă, împreună
cu Diomed, în episodul capturării troianului
Dolon (v. acest nume şi Diomed), în cursul
căreia l-a ucis pe Dolon şi a capturat caii lui
Resos (v. acest nume). Mai târziu, plecând de
la modelul prinderii lui Dolon, a fost imaginat
episodul răpirii Palladionului (v. acest cu­
vânt). Tot lui Ulise i se atribuiau şi intrigile
care au dus la moartea lui Palamede (v. acest
nume), şi cea dintâi idee a construirii calului
de lemn - vicleşug al cărui succes ar fi fost
asigurat printr-o expediţie deosebit de cura­
joasă, menţionată în Odiseea. S -a lăsat apoi
mutilat cu lovituri de bici de către Toas, fiul
lui Andremon (v. Toas, 4), pentru a nu fi re­
cunoscut şi s-a îmbrăcat în zdrenţe, în-
fâţişându-s’e în cetate ca un transfug. El s-a
strecurat atunci pe lângă Elena, care, după
moartea lui Paris, se căsătorise cu Deifob, şi
s-a înţeles cu ea să-i trădeze pe troieni. Se
povestea că Elena o avertizase pe Hecuba
despre prezenţa lui Ulise, dar acesta, prin
rugăminţile, lacrimile şi vorbele sale meş­
teşugite, o impresionase pe regină, care îi
promisese că nu-1 va da de gol. El s-a putut
astfel retrage, nu înainte de a masacra câţiva
troieni, în special gărzile de la poartă, şi s-a
întors în tabăra grecilor.
Faptele eroice ale lui Ulise din timpul răz­
boiului au fost numeroase. Victimele sale au
fost: Democoon, Cerane, Alastor, Chromios,
Alcandru, Halios, Noemon, Pritanis, Pidites,
Molion, Hippodamos, Hiperohos, Deiopites,
Toon, Ennomos, Hersidamas, Charops şi So-
cos. El l-a apărat pe Diomed, atunci’ când
acesta a fost rănit, şi i-a acoperit retragerea. A
comandat detaşamentul închis în calul de lemn
şi şi-a pus în ’gardă însoţitorii împotriva vi­
cleşugului Elenei, care venise să le dea târ­
coale, imitând vocile soţiilor lor. A fost cel
dintâi care a ieşit afară şi l-a însoţit pe Mene­
laos, care vroia să o captureze mai ales pe
Elena, în casa lui Deifob şi, conform unei
versiuni, el l-a împiedicat pe’soţul jignit să îşi
ucidă soţia pe loc (v. Menelaos). Potrivit unei
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
alte legende, el a lăsat să treacă mânia grecilor
şi a evitat astfel ca tânăra femeie să fie ucisă
cu pietre, aşa cum doreau aceştia. El l-a sal­
vat, de asemenea, pe unul dintre fiii lui An-
tenor, Helicaon (v. acest nume).
în ceea ce priveşte rolul lui Ulise în mo­
mentul împărţirii armelor lui Ahile şi intrigile
sale împotriva lui Aiax, v. acest nume. Ulise a
fost, de asemenea, responsabil de moartea lui
Astianax si de sacrificarea Polixeniei. Hecuba
i-a revenit în urma împărţirii prăzii, dintre
rizonierii troieni, şi, în tradiţia potrivit căreia
ătrâna regină a fost ucisă cu pietre, Ulise a
fost cel care a aruncat prima piatră, deşi
altădată o,salvase (v. mai jos).
IV. întoarcerea în insula natală, Jtaca.
Această parte a aventurilor lui Ulise a fost cea
care a constituit subiectul Odiseei, dar, şi
acolo, legenda a suferit refaceri şi adăugiri
într-o epocă ulterioară.
Se ştia că Menelaos şi Agamemnon nu se
puseseră de acord în privinţa datei plecării,
pentru întoarcerea armatei în Grecia (v. Aga­
memnon şi Menelaos). Menelaos a plecat cel
dintâi, împreună cu Nestor. Ulise l-a urmat,
dar, la Tenedos, el s-a certat cu ei şi s-a întors
la Troia, pentru a se alătura lui Agamemnon.
Atunci când acesta a ridicat pânzele, Ulise l-a
urmat, singurul dintre toţi prinţii greci, dar
curând au fost despărţiţi de o furtună. El a
ajuns în Tracia, în ţinutul Ciconilor, unde a
cucerit cetatea Ismaros. Dintre toţi locuitorii,
el nu l-a cruţat decât pe unul singur, numit
Maron, care era preotul lui Apollo. Drept
mulţumire, M aron i-a adus douăsprezece
ulcioare cu vin dulce şi tare, care îi vor fi de
mare folos în ţinutul Ciclopilor (v. mai jos).
Când a debarcat acolo, Ulise a pierdut câte
sase oameni din fiecare dintre corăbiile sale.
Şi, în faţa unui contraatac din interior al Ci­
conilor, a revenit pe mare (v. Ciconi).
Navigând către sud, după două zile, el a
ajuns în apropiere de Capul Maieu, dar un
vânt puternic dinspre nord l-a împins până în
largul Insulei Citera şi, după alte două zile, a
debarcat în ţinutul Lotofagilor. A trimis câţiva
dintre oamenii săi pentru a se informa despre
locuitori, şi aceştia au fost primiţi în mod fa­
vorabil. Ei i—aii îndemnat să guste dintr-un
fruct din ţara lor, lotusul, din care aceştia îşi
pregăteau hrana. Şi acest fruct era atât de deli­
cios încât grecii nu au mai vrut să plece. Ulise
a trebuit să-i ia cu forţa. Geografii antici
situau acest ţinut pe coasta Tripolitaniei.
Urcând spre nord, Ulise şi însoţitorii săi au
debarcat pe o insulă plină de capre, de unde au
putut să se aprovizioneze dm belşug. De
acolo, au trecut în ţinutul Ciclopilor, identifi­
cat dintotdeauna cu Sicilia. însoţit de doi­
sprezece oameni, Ulise a debarcat şi a intrat
într-o peşteră. El a avut grijă să ia cu el bur­
dufuri pline cu vin, ca dar de ospitalitate pen­
tru oamenii pe care-i va întâlni. în peşteră, ei
au găsit multă brânză, lapte proaspăt şi lapte
prins etc. însoţitorii au insistat pe lângă Ulise
501
să mănânce şi să plece; dar acesta nu a fost de
acord. Şi, atunci când s-a întors stăpânul
peşterei,’ Ciclopul Polifem (v. acest nume),
acesta i-a prins pe străini şi i-a ţinut închişi în
peştera sa. Apoi, a început să-i devoreze, câte
doi. în acest timp, Ulise i-a oferit vinul lui
Maron. Ciclopul, care nu băuse niciodată vin,
l-a găsit bun şi a băut atât de mult încât s-a
simţit foarte bine dispus. El l-a întrebat atunci
pe Ulise cum îl cheamă. Acesta i-a răspuns;
„Nimeni“. Ciclopul i-a promis, drept răsplată
pentru un vin atât de delicios, să îl mănânce
ultimul. Apoi, după o ultimă cupă, a adormit.
Se cunoaşte modul în care Ulise, cu ajutorul
unei ţepuşe întărite în foc, a străpuns unicul
- ochi al Gigantului şi, atunci când s-a făcut
ziuă, a reuşit să se strecoare, sub un berbec,
afară din peşteră. Ciclopul i-a chemat în aju­
tor pe cei din acelaşi neam cu el, atunci când
şi-a dat seama că a fost rănit. Dar, atunci când
aceştia l-au întrebat cine îl atacase, jGigantul a
fost’ nevoit să răspundă; „Nimeni“. înşelându-
se în ceea ce priveşte sensul răspunsului dat de
Polifem, ceilalţi Ciclopi l-au considerat nebun
si au plecat (v. Polifem). Din acel moment,
foseidon, care era tatăl Ciclopului, a început
să-l urască pe Ulise.
Scăpând astfel de Ciclop, Ulise a ajuns în
insula lui Eol, stăpânul Vânturilor. Eol l-a
primit cu ospitalitate şi i-a dat un burduf din
piele de bou, care cuprindea toate vânturile, cu
excepţia unei brize uşoare, care trebuia să-l
ducă direct în Itaca. Şi ei puteau deja să
distingă focurile aprinse ale păstorilor din
insula sa, când Ulise a adormit. însoţitorii săi,
crezând că burduful lui Eol conţinea aur, l-au
desfăcut. Vânturile au scăpat, transform ându-
se în uragan, şi i-au împins în direcţia opusă.
Corăbiile au ajuns din nou la insula lui Eol.
Ulise l-a găsit pe rege şi i-a cerut încă o dată
un vânt favorabil. Eol i-a răspuns că nu mai
putea face nimic pentru el, mai ales că zeii îşi
demonstraseră făţiş ostilitatea faţă de întoarce­
rea sa. Ulise şi-â reluat atunci drumul, la
întâmplare şi, urcând spre nord, a debarcat în
ţinutul Lestrigonilor, identificat, în general, cu
ţărmul din apropiere de Formies sau de Gaete,
la nord de Campania. Acţionând cu prudenţă,
datorită aventurii sale de la Ciclopi, Ulise a
trimis câţiva oameni înainte, pentru a face o
recunoaştere a ţinutului. Ei l-au întâlnit pe fiul
regelui, care i-a dus la tatăl său, Antifates.
Acesta l-a devorat pe unul dintre ei pe loc.
Ceilalţi au fugit, urmăriţi de rege şi de tot
poporul său, până la ţărm. Lestrigonii i-au
ucis cu pietre pe greci, distrugând corăbiile şi
omorând oamenii. Doar Ulise a reuşit să taie
funia care lega, la ţărm, corabia lui şi să iasă
în larg.
Rămas doar cu o corabie şi cu echipajul
acesteia, el a continuat să urce către nord şi,
curând, a debarcat în Insula Aea, unde locuia
vrăjitoarea Circe (fără îndoială actualul pro­
montoriu al Muntelui Circeo, la sud de
Latium) (v. povestirea aventurilor sale la
502
Circe). Atunci când a plecat din Insula Aea,
Ulise avea cu Circe, un fiu, Telegonos - poate
chiar doi, Telegonos şi Nausitoos (tab. 39).
Circe l-a trimis să consulte sufletul lui
Tiresias, pentru a afla mijloacele prin care îşi
va asigura întoarcerea în Itaca. Tiresias i-a
spus că se va întoarce în patrie singur, pe o
corabie străină, şi că va trebui să se răzbune pe
pretendenţii la mâna soţiei sale şi, mai târziu,
va pleca din nou, cu o vâslă pe umăr, în cău­
tarea unui popor care nu cunoştea arta navi­
gaţiei. Acolo, el îi va oferi un sacrificiu lui
Poseidon, pentru a-şi ispăsi păcatul si, în fi­
nal, va muri, la o vârstă înaintată, fericit şi
departe de mare. In sfârşit, după ce a zărit un
anumit num ăr de eroi âintre morţii evocaţi,
Ulise s-a întors la Circe. Apoi, el a plecat din
nou, nu fără ca vrăjitoarea să-i dea încă o dată
sfaturi. Mai întâi, el a mers d e -a lungul Insulei
Sirenelor (situată în apropierea Golfului Nea-
pole) (v. Sirene). Apoi, a trebuit să înfrunte
Stâncile Rătăcitoare şi strâmtoarea dintre
Charibda şi Scylla (v. aceste nume). Câţiva
dintre marinarii săi au fost devoraţi de aceasta
din urmă, dar corabia a scăpat de vârtejul
Charibdei şi, curând, au ajuns în Insula Tri-
nacia, unde păşteau cirezile de boi albi care
aparţineau Soarelui. Acolo, vântul a ajuns să
nu mai sufle şi alimentele au început să lip­
sească. Pentru a evita foametea şi împotriva
interdicţiei impuse de Ulise, marinarii au ucis
câţiva dintre aceşti boi, pentru a -i mânca.
Soarele i-a văzut şi s-a plâns lui Zeus, cerând
să i se facă dreptate. Astfel, atunci când cora­
bia şi-a reluat drumul, s -a iscat o furtună
trimisă de stăpânul Zeilor, corabia a fost trăs­
nită, şi doar Ulise singur, care nu voise să
participe la ospăţul nelegiuit, s-a putut salva,
agăţat de un catarg şi trecând prin mari peri­
cole. Curentul l-a purtat din nou d e-a lungul
strâmtorii şi el nu a scăpat decât printr-un
miracol din vâltoarea Charibdei. După nouă
zile, timp în care el a fost astfel purtat de
valurile mării, Ulise a ajuns în insula lui
Calipso (probabil regiunea Ceuta, pe coasta
marocană, în faţa Gibraltarului) (v. Calipso).
Deşi Odiseea nu aminteşte nimic în acest sens,
autorii ulteriori ne-au asigurat că Ulise
avusese cu zeiţa unul sau chiar mai mulţi fii:
Nausitoos, Nausinoos (tab. 39). Şederea la
Calipso ar fi durat zece ani - sau opt, sau
cinci, sau doar un an, în funcţie de versiunea
utilizată. In cele din urmă, la rugămintea zeiţei
Atena, protectoarea eroului, Zeus l-a trimis pe
Hermes la Calipso cu porunca de a-1 lăsa liber
pe Ulise. Calipso, cu regret, i-a pus acestuia la
dispoziţie lemnul necesar pentru a-şi construi
o plută şi Ulise a plecat din nou, către est. Dar
mânia lui Poseidon nu se potolise încă. Zeul a
stârnit o furtună, care a distrus pluta şi, agăţat
de o epavă, complet gol, eroul a ajuns în In­
sula Feacilor, pe care Odiseea o numeşte
Scheria, şi care era probabil Insula Corfu de
astăzi.
Epuizat, Ulise a adormit în crângul care se
Pierre G R IM A L
întindea de-a lungul unui râu. Dimineaţa, el a
fost trezit de strigătele şi râsetele unui grup de
tinere fete. Era Nausicaa, fiica regelui insulei,
şi servitoarele sale, care veniseră să spele
rufele şi să se joace pe malurile râului. Ulise li
s-a arătat şi le-a cerut ajutorul. Nausicaa i-a
arătat drumul care ducea la palatul tatălui ei,
regele Alcinoos, în timp ce ea însăşi s-a întors
separat, împreună cu servitoarele sale, pentru
a nu stârni răutatea trecătorilor.
La regele Alcinoos şi regina Arete, Ulise a
fost primit foarte bine şi cu foarte mare ospi­
talitate. S -a organizat un mare ospăţ în
onoarea sa, iar Ulise şi-a povestit pe îndelete
aventurile. Apoi, a fost încărcat de daruri şi,
cum refuzase oferta care i se făcuse de a se
căsători cu Nausicaa, dar stăruia în dorinţa lui
de a se întoarce în Itaca, i s-a pus o corabie la
dispoziţie. în timpul călătoriei, care a fost
scurtă, Ulise a adormit şi marinarii feaci l-au
aşezat într-un loc izolat de pe Insula Itaca,
împreună cu comorile pe care le aducea cu el,
darurile din partea lui Alcinoos. Corabia s-a
întors în Scheria, dar, în momentul în care a
ajuns la ţărmul insulei, a fost împietrită de
Poseidon, care s-a răzbunat astfel pentru aju­
torul dat lui Ulise, împotriva voinţei sale, şi
chiar cetatea însăşi a fost înconjurată de un
munte, încetând a mai fi un port la mare.
Ulise a fost plecat de acasă douăzeci de ani.
El era aşa de schimbat de vârstă şi de peripeţii
încât nimeni nu l-a mai recunoscut. Totuşi,
Penelopa l-a aşteptat credincioasă (cel puţin
aşa era versiunea urmată de Odiseea, v. Pene­
lopa). Ea era suprasolicitată de pretendenţi,
care şe instalaseră în palatul lui Ulise si îi
risipeau bogăţiile în ospeţe. Aceşti pretendenţi
erau în număr de o sută opt şi mitografii le-au
ăstrat numele. Ei veneau din Dulichium, din
amos, Zacint şi chiar din Itaca - ţinuturi
asupra cărora se întindea puterea lui Ulise.
Penelopa se străduia să-i descurajeze şi, pen­
tru asta, pusese la cale o stratagemă rămasă
celebră. Ea promisese că le va dă un răspuns
în ziua în care va „termina de ţesut giulgiul
bătrânului Laerte. în fiecare zi, ea lucra la
acesta, dar, noaptea, desfăcea tot ce lucra ziua.
Ulise, după ce s-a trezit, a hotărât să nu se
întoarcă imediat la palat. El s-a dus mai întâi
la Eumeu, căpetenia porcarilor săi, în care
avea mare încredere. A fost recunoscut, şi l-a
chemat la el pe Telemah. Amândoi s-au dus
atunci la palat. Ulise era deghizat în cerşetor.
Nimeni nu l-a recunoscut, în afara câinelui
său, Argos, care, în vârstă de douăzeci de ani,
ducea o viaţă chinuită. V ăzându-şi stăpânul,
el s-a ridicat, foarte fericit, şi a căzut apoi
mort.
La palat, Ulise a cerut pretendenţilor de
mâncare. Aceştia l-au insultat, şi un cerşetor,
pe numele său Iros, obişnuit cu’ ospeţele pre­
tendenţilor, l-a provocat’la luptă pe acest nou
venit, care ameninţa privilegiile. Cu câteva
lovituri de pumn, Ulise l-a culcat la pământ.
Ulise a suportat apoi mai multe insulte din
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 503
 504
partea pretendenţilor şi, în special, din partea
celui mai important dmtre ei, Antinoos. Pene-
lopa, care a aflat de sosirea acestui cerşetor
străin, a dorit să-l vadă, pentru a-1 întreba
dacă nu are ceva ştiri despre Ulise. Dar acesta
a hotărât să amâne întâlnirea mai spre seară.
însă o dată cu venirea serii, Telemah, la
porunca tatălui său, a dus într-o cameră de la
etaj toate armele care existau în palat. Atunci
a avut loc întâlnirea dintre Penelopa şi Ulise.
Penelopa nu şi-a recunoscut soţul, iar el s-a
mulţumit să-i spună cuvinte pline speranţă. Ea
şi-a închipuit că soţul ei va reveni în curând;
clar nu a vrut să-i dea crezare şi a propus ca, a
doua zi, să instituie o întrecere între preten­
denţi si să ofere mâna sa învingătorului. Ea
le -a r fi încredinţat arcul lui Ulise si învingător
urma să fie declarat cel care ar fi reuşit să-l
folosească. Ulise a încurajat-o să pună în
aplicare acest plan.
A doua zi, a avut loc întrecerea: era vorba
de a trece o săgeată prin inelele formate din
mai multe securi aşezate una lângă alta. Rând
pe rând, toţi pretendenţii au pus mâna pe arc,
dar nici unul nu a putut să-l încordeze. In cele
din urmă, Ulise a luat arcul şi, de la prima
încercare, a atins ţinta. Servitorii lui Ulise au
închis porţile palatului, Telemah a luat armele
şi a început masacrarea pretendenţilor. Apoi,
servitoarele, care nu păstraseră faţă de aceştia
discreţia necesară, au scos cadavrele, au
curăţat sala si au fost spânzurate în curtea
palatului, la fel ca şi căprarul Melantios, care
fusese de partea inamicilor stăpânului său.
Ulise i-a spus în cele din urmă Penelopei cine
este şi, pentru a alunga orice îndoială, i-a
descris camera nupţială, pe care doar ei doi o
cunoşteau.
A doua zi, Ulise s -a dus la ţară, unde trăia
tatăl său, şi a fost recunoscut de acesta. în
acest timp, rudele pretendenţilor masacraţi
s-au adunat, înarm ându-se, pentru a cere sa­
tisfacţie. Dar, prin intervenţia zeiţei Atena,
care a luat înfăţişarea bătrânului Mentor,
pacea a revenit curând în Itaca.
Aceasta a fost relatarea din Odiseea. Poeţii
ulteriori au introdus în legendă episoade ro­
maneşti, mai ales de dragoste. De exemplu,
aventurile lui Ulise cu Polimela, în insula lui
Eol (v. Polimela). Ei au completat astfel
Odiseea, adăugându-i diferite „finaluri“. Iată
episoadele cele mai importante ale acestor
legende, cele mai multe invenţii pur literare:
E>upă masacrarea pretendenţilor, Ulise a
oferit un sacrificiu de ispăşire lui Hades,
Persefonei şi lui Tiresias, si â plecat, pe jos,
prin Epir, până în ţinutul tesproţilor. Acolo,
i-a oferit lui Poseidon sacrificiul pe care
Tiresias i-1 ceruse odinioară. Regina ţinutului,
numită Callidice, a stăruit să rămână alături de
ea ea şi i-a oferit regatul său. Ulise a fost de
acord, şi amândoi au avut un fiu, Polipoetes.
El a domnit câtva timp împreună cu regina
Callidice şi a avut mai multe victorii asupra
popoarelor vecine. Dar, atunci când Callidice
Pierre G RIM A L
a murit, el i-a încredinţat regatul fiului său,
Polipoetes, şi s-a întors în Itaca, unde l-a găsit
pe cel de-al doilea fiu pe care i-1 dăruise
Penelopa, Poliportes.
în acest timp, Telegonos, fiul lui Ulise şi al
Circei, a aflat de la mama sa cine îi era tatăl
său şi a plecat în căutarea lui Ulise. El a de­
barcat în Itaca şi a început să atace turmele.
Ulise a sărit în ajutorul păstorilor săi. Lupta
s-a încins şi Ulise a fost ucis de propriul său
fiu (v. Telegonos). Atunci când a aflat cine îi
căzuse victimă, pe Telegonos l-a apucat plân­
sul. El a dus trupul tatălui său, ca şi pe Pene­
lopa, în insula Circei.
Alte versiuni povesteau că Ulise, acuzat de
rudele pretendenţilor, s-a supus judecăţii lui
Neoptolem, care domnea pe atunci în Epir.
Neoptolem, care dorea să pună mâna pe Ce-
falonia, l-a condamnat pe Ulise la exil. Ulise a
pleca atunci în Etolia, la curtea lui Toas, fiul
lui Andremon. Acolo, el s-a căsătorit cu fiica
lui Toas, i-a dăruit un fiu, numit Leontofonos,
şi a murit foarte bătrân. O altă tradiţie, con­
semnată de Plutarh, considera că, după jude­
cata lui Neoptolem, Ulise s-a r fi exilat în
Italia.
Exista, în ceea ce priveşte aventurile lui
Ulise în Italia şi ultima parte a vieţii lui, o
serie de tradiţii despre care nu ştim decât din
unele aluzii. în special, se povestea că Ulise şi
Enea s-au întâlnit în cursul călătoriilor lor şi
s-au împăcat. Ulise s-a stabilit în Tyrrhema
(ţinutul etruscilor) şi a întemeiat treizeci de
cetăţi. Acolo, el şi-a luat numele de Nanos (v.
acest nume) care, în limba etruscă, însemna
„Rătăcitorul . Ulise ar fi murit într-o cetate
etruscă, numită Gortinia (care este, în general,
identificată cu cetatea Cortona), din cauza
supărării provocate de moartea lui Telemah şi
a Circei.
Tacit consemna (Germania, III) că Ulise a-
tinsese, în călătoriile sale, malurile Rinului şi,
în amintirea acestui fapt, ridicase pe malul
râului un altar, care mai exista în timpul
cuceririi romane. Ca si numele lui Heracles,
cel al lui Ulise a fost legat de diferitele etape
ale descoperirii Extremului Occident, în ace­
laşi timp datorită episodului despre Cimerieni
şi datorită călătoriilor misterioase realizate
către sfârşitul vieţii sale.
Lista copiilor lui Ulise era extrem de vari­
abilă, în funcţie de tradiţii. Ea a fost modifi­
cată după placul genealogiştilor, pentru a
furniza titluri de nobleţe tuturor cetăţilor
italiene, în vremea lui Cato.
Astfel, în urma iubirii sale cu Circe, i s-au
atribuit mai mulţi fii, cum ar fi Ardeas, eroul
care a dat numele cetăţii latine Ardeea, Lati-
nos, care a dat numele Latinilor etc. (v. şi
Romos, Casifone, Evippe şi tab. 39).
U R A N O S 1 . (Ovpctvos\) Uranos era perso­
U ranos: HÉS., Théog., 126 si urm.; 463 si urm.; 886
si urm.; 924 si urm.; Titanomachie, fr. 1 (Kinkel);
cf. CIÒ., D e Nat. Deor., III, 17, 44; Fragm.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă
nificarea Cerului, ca element fecund. El juca
un rol important în Teogonia lui Hesiod, în
care era fiul Gaiei (Pământul). Alte poeme îl
considerau fiul lui Eter (v. acest nume), fără
ca să ni se dea numele mamei sale, în această
tradiţie, care provine din Titanomahia. Mama
sa era desigur Hemera, personificare feminină
a Zilei. In Teogonia Orfică, Uranos şi Gaia
erau doi copii ai Nopţii.
Cele mai cunoscute legende despre Uranos
sunt cele în care el apare ca soţ al Gaiei (în-
tr-adevăr, Cerul acoperă Pământul întreg, el
singur fiind pe măsura sa). Cu aceasta, el a
avut un mare număr de copii. Am adunat, în
articolul Gaia şi în tabele cronologice de
ansamblu, lista copiilor lui Uranos, după con­
semnările lui Hesiod şi ale lui Apollodor (tab.
5, 12 şi 38). Cu soţia’sa, Gaia, Uranos a avut
cei şase Titani, cele şase Titanide, cei trei
Ciclopi şi cei trei Hecâtonhiri. Dar Gaia, ne­
mulţumită de această fecunditate şi dorind să
se sustragă îmbrăţişării brutale a’ soţului ei,
le -a cerut fiilor ei să o apere împotriva lui.
Toţi au dat înapoi, în afară de ultimul născut,
Cronos, care s-a aşezat la pândă şi, cu ajutorul
unei „seceri“, pe care i-o dăduse mama sa, a
tăiat testiculele tatălui său şi le-a aruncat în
mare (v. Cronos şi Gaia). ’ Cel mai adesea,
locul acestei mutilări era situat la capul Dre-
panon, care si-ar fi luat numele de fa secera
lui Cronos. Uneori, era situat în Insula Corfu,
la Feaci. Insula însăşi nu ar fi fost altceva
decât secera lui Cronos, aruncată în mare, şi
care ar fi prins rădăcini. Feacii înşişi s-a r fi
născut din sângele zeului. Ba chiar,’ locul m u­
tilării ar fi fost Sicilia, care ar fi fost fecundată
de sângele divin şi din această cauză insula era
de o fertilitate deosebită.
orphiques, 89, 1; DIOD. SIC., III, 57 si urm.;
PLAT., Tint., 40 e; MACROB., Sat., I,’ 8, 12;
APD., Bibl., I, 1, 1 si urm. Cf. G. DUMEZIL.
Ouranos-Varouna, Paris, 1934.
505
O tradiţie puţin diferită despre Uranos a fost
consemnată de Diodor din Sicilia. Acesta ar fi
fost primul rege al Atlanţilor, un popor deose­
bit de credincios şi de drept, care locuia la
ţărmurile Oceanului (Oceanos). El i-a r fi în­
văţat, primul, viaţa civilizată şi i-a r fi iniţiat în
tainele culturii. El însuşi era un astronom is­
cusit şi ar fi inventat primul calendar, după
mişcările astrelor, prezicând în acelaşi timp
principalele evenimente care aveau ’ să se
petreacă în lume. La moartea sa, i s-au acor­
dat onoruri divine. Şi, încetul cu încetul,
Uranos a fost identificat cu Cerul însuşi. In
această tradiţie, i se atribuiau lui Uranos
patruzeci şi cinci de copii, optsprezece de la
Titae (care a luat mai târziu numele de Gaia),
numele generic de Titani provenind deci de la
mama lor. Fiicele sale au fost Basileia (Re­
gina), mai târziu Cibele, şi Rhea, care a fost
supranumită Pandora. Basileia, care era de o
mare frumuseţe, i-a urmat lui Uranos la tron
şi s-a căsătorit cu Hiperion, unul din fraţii săi,
si i-a dăruit doi copii, Helios (Soarele) şi Se-
lene (Luna). Printre ceilalţi copii ai lui
Uranos, Diodor îi menţiona pe Atlas şi
Cronos. După Platon, Oceanos şi Tethys erau,
de asemenea, copiii lui Uranos. Complicaţiile
şi variantele acestor genealogii pot fi explicate
prin faptul că ele nu „tălmăceau“ legende
precise, ci interpretări simbolice ale unor
cosmogonii savante. Astfel, Uranos nu juca
aproape nici un rol în miturile elene. Cu toate
acestea, Hesiod păstrează amintirea a două
profeţii atribuite împreună lui Uranos şi Gaiei:
mai întâi cea care îl avertiza pe Cronos că
domnia lui va lua sfârşit după ce va fi învins
de unul din propriii săi fii. Apoi, profeţia
făcută Iui Zeus, care îl punea în gardă faţă de
copilul pe care l-a r n avut cu Metis. As­
cultând de această profeţie, Zeus a înghiţit-o
pe Metis, atunci când aceasta era însărcinată
cu Atena (v. Metis şi Zeus).
 V
*VACUNA . Numele unei străvechi zeiţe
de origine sabină, care avea un sanctuar
părăsit lângă villa lui Horaţiu, pe malul râului
Licenza. Scoliastii o identificau, destul de vag,
cu Diana, cu Îvîinerva, sau chiar cu Victoria.
Ea nu avea o legendă propriu-zisă.
*V A LERIA 2. în timpul unei epidemii care
devasta cetatea Falerii, un oracol a poruncit,
pentru a potoli prăpădul, să fie sacrificată câte
o fecioară, în fiecare an, zeiţei Iunona. Sacrifi­
ciul a fost dus la îndeplinire, dar într-un an,
sorţii au căzut asupra unei tinere fete numite
Valeria Luperca. în momentul în care ea tre­
buia să se lovească singură cu o sabia, lângă
altar, a apărut pe neaşteptate un vultur, a luat
sabia, a lăsat să cadă un beţigaş lângă ciocanul
ritual care se găsea pe altar şi’ îndepărtându-
se, a lăsat sabia să cadă peste o junincă care
păştea pe o pajişte din apropiere. Valeria a
înţeles semnele prevestitoare. A sacrificat
juninca şi, aducând cu ea ciocanul ritual, atin­
gea cu el bolnavii afectaţi de epidemie, vin-
decându-i pe loc.
VÂRSTA DE AUR3. Hesiod, în lucrarea
sa M unci şi Zile, povestea un mit referitor la
! V a c u n a : H O R ., Epist., I, 49, si scol. ad loc. .
3 V a le ria : P L U T ., Parali. Min.] X X X V .
V â r s ta d e a u r : H É S., Trav., 106 si urm ,; C A T U L .,
64, 384 şi urm .; T IB ., I, 33, 35;' V IRG., Ecl., IV,
passim, si com ent. D e SER V ., O v„ Fàstes, I, 193;
Métam., I, 8 9 -1 1 2 ; Am., III, 8, 3 5 -4 4 ; M A C R .,
Sat., I, 7, 51; H O R ., Epod., X V I, v. 41 si urm .;
P A U S ., V , 7, 6. C f. J. C A R C O P IN O , Virgile et le
M ystère de la IV E glogue, P aris, ed. Rev., 1942; E.
M E Y E R , în Mèi. C. Robert, 1910, p. 157-187; W.
H A R T M A N N , diss. F ribourg (A ll.), 1915; R.
RE 1TZ EN ST EIN , în Stud. Der Bibliothek
Warburg, V II (1926).
diferitele neamuri sau rase care s-au succedat
de la începuturile omenirii. La început, se
spunea că a fost „o rasă de aur“. Era în vremea
când Cronos domnea încă în cer. Oamenii
trăiau atunci ca şi zeii, fară de griji, la adăpost
de necazuri şi de sărăcie. Ei nu cunoşteau
bătrâneţea, ci îşi petreceau timpul, fiind mereu
tineri, în ospeţe şi sărbători. Atunci când ve­
nea vremea să moară, ei adormeau uşor. Şi nu
erau obligaţi să muncească. Toate bunurile le
veneau ele la sine. Solul producea singur
recolte bogate, iar ei trăiau în pace, în mijlocul
lanurilor. De când acestă rasă a dispărut de pe
faţa pământului, o dată cu domnia lui Zeus, ei
au rămas totuşi ca genii bune, ca protectori ai
muritorilor, câ dăruitori de bogăţii. Aceasta
este, sub forma sa cea mai veche, legenda
Vârstei de Aur.
Destul de repede, acest mit a devenit un loc
comun al moralei, ce reprezenta începuturile
omenirii ca o domnie a Dreptăţii şi a Bunei
Credinţe. La Roma, unde Cronos era identifi­
cat cu Saturn, această epoca era plasată în
vremea când acest zeu domnea peste Italia,
care se numea încă Ausonia. Zeii trăiau printre
oameni. Porţile şi uşile nu fuseseră încă in­
ventate, căci furtul nu exista şi oamenii nu
aveau nimic de ascuns. Ei se hrăneau doar cu
legume şi fructe, deoarece nimeni nu se
gândea s’ă ucidă. Civilizaţia a făcut atunci
primii săi paşi; Saturn a introdus folosirea
secerii (secera figura ca atribut în
reprezentările acestui zeu); el i-a învăţat pe
oameni să beneficieze de fertilitatea spontană
a solului. Se povestea, la Roma, că el domnea
peste Capitoliu, în locul unde, mai târziu, s-a
înălţat templul lui lupiter cel Foarte Bun şi
Foarte Mare. El fusese primit în ţară de zeul
Ianus, care a domnit împreună cu el şi a con­
simţit să-şi împartă regatul cu noul venit.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ä 507

Poeţii s-au întrecut în a înfrumuseţa cât nea ei, în Forumul Roman, prin urmare în
mai mult această temă. Ei prezentau lâna co- exteriorul cetăţii atribuite lui Romulus. Carac­
lorându-se singură în culori vii pe spinarea terul arhaic al zeiţei a fost încă o dată confir­
oilor, mărăcinii făcând fructe delicioase, iar m at de faptul că animalul ei sacru era măga­
pământul bucurându-se de o primăvară rul, un animal de origine mediteraneeană prin
veşnică. M itul Vârstei de Aur figura şi în mis­ excelenţă, în opoziţie cu calul, care era de
tica neo-pitagoreicilor. origine indo-europeană. La sărbătoarea nu­
V E IO V IS1. Zeu roman, identificat târziu mită Vestalia (care avea loc la mijlocul lunii
cu Apollo, care avea un străvechi sanctuar pe iunie), măgăruşii erau încoronaţi cu flori şi nu
Capitoliu şi un altul pe Insula Tiberină. El era, erau puşi să muncească. Pentru a explica
în esenţă, ’o zeitate infernală, şi se părea că, această ciudăţenie, târziu, a fost născocită o
iniţial, se îngrijea de mlaştini şi de fenomenele legendă care o înfăţişa pe zeiţa fccioară, pro­
vulcanice. Veiovis, care’ nu avea o legendă tejată de un măgar împotriva unei tentative
propriu-zisă, era un zeu al gintei Iuliilor. amoroase a lui Priap (v. acest nume). Aceasta
era o legendă târzie, de inspiraţie elenistică şi
VEN U S2. Străveche divinitate latină, Ve­ complet artificială.
nus avea un sanctuar lângă cetatea Ardeea, *VIRBIUS . Un demon al cărui cult era
înainte de fondarea Romei. Multă vreme s-a legat de cel al zeiţei Diana, în dumbrava sacră
considerat că veghea asupra vegetaţiei şi din Nemi (Aricia). Faptul că în dumbravă nu
grădinilor, dar a ajuns să fie privită ae anumiţi aveau voie să intre caii a dat naştere credinţei
autori ca un demon care media rugăciune^, că acest Virbius nu era altul clecât fiul lui
însă toate acestea erau destul de neclare. în Tezeu, Hippolit, ucis odinioară de propriii săi
secolul al II-lea î.Hr., Venus a fost asimilată cai, înviat de Asclepios, şi dus de Artemis în
cu zeiţa Afrodita din panteonul elen. Gens Italia (v. Hippolit). Această interpretare a fost
lulia, care pretindea că descinde din Enea, o susţinută de un joc de cuvinte, prin despărţirea
considera pe Venus drept strămoasa ei (v. cuvântului Virbius în Vir (Om) şi Bis (de două
Enea). ori); adică „cel care a fost făcut om de două
*V ERTU M N U S3. Zeu de origine probabil ori“, fâcându-se aluzie la învierea eroului.
etruscă, ce avea o statuie, la Roma, în cartierul *V OLTU RN U S6. Veche divinitate ro­
etrusc de la intrarea în Forum. Vertumnus mană, care avea un flamin şi o sărbătoare,
personifica ideea de „schimbare“. I se atribuia numită Volturnalia, la 27 august. O legendă
darul de a se transforma în orice voia. Ovidiu susţinea că acest Voltumus (sau zeul-râu cu
susţinea că o iubise pe Nimfa Pomone (v. acelaşi nume din Campania, care, poate, era
acest nume), probabil pentru că Vertumnus unul şi acelaşi) ar fi fost tatăl Nimfei Iutuma
era, într-un fel, protectorul vegetaţiei şi, mai (v. acest nu m ei
ales, al arborilor fructiferi. *V U L C A N . Divinitate romană, care avea
* V ESTA 4. Zeiţă romană străveche, ce un flamin şi o sărbătoare, numită Volcanalia,
veghea focul din vatra casei. Ea aparţinea, ca la 23 august. Cultul său fusese introdus la
şi zeiţa elenă H estia (v. acest nume), grupului Roma de Titus Tatius, dar o altă tradiţie
celor doisprezece mari zei. Cultul său era atribuia construirea primului său sanctuar lui
direct subordonat Marelui Pontif, asistat de Romulus, din prada luată de la duşman în
Vestale, asupra cărora exercita o autoritate timpul unui război. în timpul sărbătorilor lui
paternală. Cultul Vestei a fost introdus la Vulcan, exista obiceiul de a arunca în foc
Roma, conform celor mai multe surse, de peştişori şi uneori alte animale. Se considera
Romulus, ceea ce ridică unele probleme, pen­ că aceste ofrande reprezentau vieţile omeneşti,
tru că templul său (de formă rotundă, ca şi pentru păstrarea cărora ele erau oferite zeului.
cele mai vechi colibe din Latium) se înălţa, nu Vulcan, care nu avea o legendă proprie, a fost
în interiorul cetăţii de pe Palatin, ci la margi- tuşi, identificat cu Hefaistos (v. acest nume). To­
Vulcan era uneori considerat tatăl lui
Câcus (v. acest nume) sau al lui Caeculus (v.
1 V eiovis: C IC ., D e Nat. D., III, 62; G E LL ., V, 12, 8 si
acest nume), sau chiar al miticului rege Ser-
urm .; O v., Fast., III, 437 si urm .; V A R R ., L. L., V, vius Tullius (cel mai adesea, considerat drept
fiul Larului casei) (v. Servius).
2 V e74-
n u s: S T R A B ., V , p. 232; SO LIN ., II, 14; M A CR.,
Sat., I, 12, 12 si urm .; V A R R ., L. L., VI, 20; 33;
F E S T ., p. 265; P L IN ., H. N„ X IX , 50; L U C R ., I, 1 5 V irb iu s: O v., Mét., X V , 545 si urm .; SER V ., la
si urm .; cf. R. S C H IL L IN G ., La Vénus romaine, V IR G ., En., V, 95; V IR G ., Eli., V II, 765 şi urm .;
Rev. Et. lat., 1942, p. 4 4 -4 6 ; R . S C H IL L IN G ., L a b O v., Fast., III, 266 si urm.
, Religion romaine de Vénus..., P aris, 1954. V o ltu rn u s : V A R R ., L. L., V I, 21; V II, 45; P A U L ., p.
V e rtu m n u s : V A R R ., L. L., V, 46; PR O P., IV, 2; Ov., 7 379; A R N O B ., III, 29.
. Mét., X IV , 643 si urm .; Fast., VI, 410. V u lc a n : V A R R ., L. L., V, 74; 83 si urm .; V I, 20;
V e sta : SER V ., la V IR G ., En., V III, 190; IX , 257; M A C R ., Sat., I, 12, 18; PLIN ., H. N„ X V I, 236;
A U G ., Cit., D., V II, 16; CIC ., De Nat. D., II, 67; X X X V I, 204; PLU T ., Rom., 24, 5; V IR G ., En„
C A T O , De Agr., 143, 2; O v., Fast., V I, 319 si V II, 679; VIII, 190 si urm .; PA U L., p. 38; O v„
urm .; L A C T ., Inst. Div., I, 21, 25 si urm .; DEN . Fast., V I, 637; cf. J. C A R C O PIN O , Virgile et les
H A L ., II, 65; PLU T :, Rom., 22, 1; cf. V. Origines d ’Ostie, Paris, 1921; M . G U A R D U C C I,
SMIALEK., D e prisci Vestae cultus reliquiis, Eos, în Mél. B. Nogara, 1937, p. 1 8 3-203; H. J. R O S E ,
1926, p. 3 9 -5 0 . ïn Journ. Rom. Stud., 1933, p. 4 6 -6 3 .
 z
ZA C IN T O S . (ZaKvvdos\) Zacintos era ero­
ul care a dat numele Insulei Zacint (astăzi
Zante), din Marea Ionică. Conform tradiţiilor,
acest erou era considerat fiul lui Dardanos
(tab. 7) sau un Arcadian, venit din cetatea
Psofis.
Z A G R EU S2. (Zaypevs.) Zagreus era consi­
derat, în general, drept fiul lui Zeus şi al
Persefonei, si „cel dintâi Dionysos“. Pentru
a-1 zămisli, Zeus s -a unit cu Persefona luând
înfăţişarea unui şarpe. Zeus, care nutrea o
dragoste deosebită pentru el, l-a desemnat ca
urmaş, asigurându-i suveranitatea asupra
lumii. Dar Sorţii au decis altfel. Din precauţie
faţă de gelozia zeiţei Hera, Zeus l-a încre­
dinţat pe micuţul Zagreus lui Apollo şi
Cureţilor, care l-au crescut în pădurile de pe
Muntele Pamas. Dar Hera l-a descoperit,
si i-a trimis pe Titani să-l răpească. Zagreus a
încercat în zadar să scape, m etam orfozându-
se. Printre altele, el a luat înfăţişarea unui taur;
dar Titanii l-au rupt în bucăţi şi l-au mâncat,
în parte crud, în parte preparat. Pallas nu a
utut să -i salveze decât inima, care încă mai
ătea. Câteva rămăşiţe împrăştiate au fost
adunate de Apollo, care le-a îngropat lângă
1 Z a c in to s: E T. B Y Z ., s. v.; PA U S., V III, 24, 1 si urm .;
, D E N . H A L ., I, 50.
Z a g re u s : ESC H ., fr. 5; 228 (N auck, 2 e éd.); scol. la
P IN D ., Isthm., VII, 3; T Z E T ., la L Y C ., 355; cf.
207; P R O C L ., în PLA T ., Tint., 200 d; M A C R .,
Songe de Scip., I, 12; N O N N O S; Dion., V, 565 si
urm .; V I, 155 si urm .; H É SY C H ., si SU ID ., s. v.;
D IO D . SIC., III, 62; 64; C A L L IM ., fr. 171; 374;
O v., Mét., V I, 114; C L ÉM . A L., Protrept., II, 18,
p. 15; H Y G ., Fab., 155; 167; P L U T ., Qu. gr„ 12;
cf. S. R E IN A C H , Zagreus, le Serpent cornu, în
Cultes, Mythes et Relig., II, p. 5 8 -6 5 .
trepiedul ritual de la Delfi. Dar, prin voinţa lui
Zeus, copilul a fost readus la viaţă, fie pentru
că zeiţa Demetra a adunat ceea ce mai
rămăsese din el, fie că Zeus o convinsese pe
Semele să „absoarbă“ inima lui Zagreus, dând
astfel naştere „celui de-al doilea Dionysos“.
Se povestea, de asemenea, că Zeus ar fi absor­
bit inima copilului (v. Iaccos), înainte ca Şe-
mele să-i dea naştere lui Dionysos.
Zagreus era un zeu orfic şi legenda prece­
dentă aparţinea teologiei misterelor orfice.
Orfismului, în special, i se atribuia identifi­
carea eroului cu Dionysos. Eschil, dimpotrivă,
îl numea un „Zeus subteran“ şi îl asimila cu
Hades.
Z ELO S. (Zrj'Xos'.) Zelos, „zelul“ sau „emu­
laţia“, era fiul lui Stix şi al lui Oceanos. El era
fratele Victoriei, al Forţei si al Violenţei (tab.
32).
ZETO S. (Zr)"0O9.) ( v . Amftori).
ZEU S3. (Zeu?.) Zeus era cel mai mare din­
3
Z e u s: T extele în care Z eus este m enţionat sunt prea
num eroase pentru a putea fi citate. N u sunt indicate
decât cele m ai im portante: II., I, 396 si urm .; VIII,
13 şi urm .; XXIV, 527 şi urm .; sc o l.’la X V , 229;
X X IV , 615; HÉS,, Théog., passim, si 468 si urm .:
C A L L IM ., Hymne à Zeus; PA U S., VIII, 38', 2; IV,
33, 1; J. L Y D „ De Mens., IV, 48; A P D ., Bibi., I, 1,
6; 2, 1 şi urm .; D IO D . SIC., v. 70 şi urm .; Ov.,
Fast., IV, 207 si urm .; Mét., VI, i 03 si urm .;
V IRG ., Géorg., IV, 153; SER V ., la VEn., III, 104;
L U C R ., II, 629; H Y G ., Fab., pr. 19 şi urm ., 23 şi
urm ., 31 şi urm . (R ose); 2; 7; 8; 14; 19; 29 şi urm .;
46; 52 şi urm .; 61 şi urm .; 75 şi urm .; 91 şi urm .;
106; 124 şi urm .; 138 şi urm ,; 152 şi u rm .; 173; 176
şi urm .; 185 şi urm .; 223 şi urm .; C L ÉM . AL.,
Horn., V, 12 şi urm . V. şi art. citate în text. B ib lio ­
grafie m odernă foarte bogată. Cf., în special, A. B.
 D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E C O -R O M A N Ă 509

tre zeii panteonului elen. El era, în esenţă, zeul erau altceva decât gândirea lui Zeus. Dar
Luminii, al cerului senin, ca si al trăsnetului, acestea erau limitele extreme ale evoluţiei
dar nu era identificat cu Cerul, aşa cum zeului, care ieşea astfel din cadrul mitologiei
Apollo nu era identificat cu Soarele sau Po- pentru a intra în teologie si în istoria filozofiei.
seidon cu Marea. In gândirea greacă, zeii îşi Naşterea lui Zeus. - ZÎeus aparţinea, ca toţi
pierduseră valoarea cosmică pe care au avut-’o Olimpienii, celei de-a doua generaţii divine.
într-un anumit moment al dezvoltării lor, iar El era fiul Titanului Cronos şi al Rheei. Şi, aşa
Zeus nu interesează aici decât în calitatea sa cum Cronos era cel mai tânăr dintre Titani, la
de erou al legendelor. fel şi Zeus era ultimul născut (tab. 38) Se ştia
începând cu poemele homerice, a fost cum Cronos, care fusese avertizat, de un ora­
creată personalitatea lui Zeus, rege al oame­ col, că unul dintre copiii săi îl va detrona,
nilor şi al zeilor, care domnea din înălţimile încercase să împiedice îndeplinirea acestei
luminoase ale Cerului. Cel mai adesea, el ameninţări, devorându-şi fiii şi fiicele, pe
stătea pe vârful muntelui Olimp, dar mai şi măsură ce Rhea îi aducea pe lume (v. Cronos
călătorea. De exemplu, era întâlnit la Etiopi­ si Rhea) La al şaselea copil, aceasta s-a
eni, poporul cel mai pios dintre toate, ale căror notărât să folosească un vicleşug şi să-l
sacrificii îi erau deosebit de plăcute. Puţin câte salveze pe micul Zeus, care tocmai venise pe
puţin, palatul lui Zeus s-a desprins de un lume. Ea îl născuse noaptea, în taină, şi di­
anumit munte, iar prin expresia Olimp nu se mineaţa, i-a dus lui Cronos o piatră înfăşurată
mai înţelegea decât regiunea din eter în care în scutece. Cronos a înghiţit acea piatră, pe
trăiau zeii. care o luase drept copil. Zeus fusese salvat şi,
Zeus veghea nu numai asupra mani­ de atunci încolo, nimic nu mai putea îm­
festărilor celeste, provocând ploaia, aruncând piedica sorţii să se împlinească.
trăsnete şi fulgere - putere simbolizată prin Existau două tradiţii diferite referitoare la
egida sa ’(v. mai jos) - ci, mai ales, el păstra locul naşterii lui Zeus. Cea mai obişnuită îl
ordinea şi dreptatea în lume. însărcinat să-i plasează în Creta, pe Muntele „Egeon‘l, sau pe
cureţe pe muritori de „pata sângelui“, el Muntele Ida, ori chiar pe Muntele Diete.
veghea ţinerea jurământului şi respectarea Cealaltă, apărată de Callimah, în al său Imn
obligaţiilor faţă de oaspeţi; el’ era garantul către Zeus, îl plasează în Arcadia (v. Nedă).
puterii regale şi, în general, al ierarhiei so­ Dar, chiar şi Callimah admitea că Zeul îşi
ciale. Aceste prerogative şi le exercita nu nu­ petrecuse copilăria într-o peşteră din Creta,
mai faţă de oameni, ci şi în interiorul societăţii unde mama sa îl încredinţase Cureţilor si
zeilor. El însuşi era supus Sorţilor, al căror Nimfelor (v. Cureţi). Doică i-a fost Nimfa
interpret era, şi pe care le apăra împotriva (sau capra) Amalteea, care l-a alăptat (v.
fanteziilor celorlalţi zei - de exemplu, el Amalteea). Se povestea că, atunci când această
cântăreşte destinele (Kerele) lui Ahilfe şi al capră a murit, Zeus şi-a făcut o armură din
lui Hector şi, atunci când talgerul balanţei cu pielea ei: aceasta a fost egida, a cărei „putere“
destinul lui Hector a înclinat către Hades, i-a a încercat-o pentru prima oară, atunci când a
interzis lui Apollo să intervină, şi l-a lăsat pe luptat împotriva Titanilor.
erou în mâna inamicului său. Zeu providenţial, Copilul divin a fost hrănit şi cu miere. Al­
conştient de responsabilitatea sa, el era singu­ binele de pe Muntele Ida o preparau special
rul care nu s-a lăsat purtat de propriile sale pentru el (v. interpretările evhemeriste la art.
capricii - mai puţin atunci când era vorba de Melissa şi Melisseu).
capriciile amoroase şi, chiar şi atunci, aparen­ Cretanii nu se mulţumeau doar să arate lo­
tele sale fantezii nu au fost întotdeauna lipsite cul în care, după părerea lor, se născuse Zeus,
de o anumită politică (v. mai jos). El era cel ci arătau şi un „Mormânt al lui Zeus“, scan-
care împărţea binele şi răul. Homer povestea, dalizându-i pe mitografi şi pe poeţi, pentru
în Iliada, că la poarta palatului său erau două care Zeus era zeul nemuritor.
ulcioare, unul care conţinea binele si altul Cucerirea Puterii. - Atunci când Zeus a
răul. Cel mai adesea, Zeus lua când dintr-u- ajuns la vârsta bărbăţiei, el a vrut să pună
nul, când dintr-altul, pentru fiecare muritor. mâna pe puterea pe care o deţinea Cronos. A
Dar uneori, el lua doar dintr-unul, şi destinul cerut atunci sfatul zeiţei Metis (Prudenţa) (v.
care rezulta de aici era, fie în întregime unul Metis), care i-a dat o plantă de leac, datorită
bun, fie, cel mai frecvent, pe de-a-ntregul rău. căreia Cronos a vomitat copiii pe care îi
Această concepţie despre Zeus ca putere înghiţise. Sprijinindu-se pe fraţii şi surorile
universală s-a dezvoltat începând cu poemele sale readuşi astfel la viaţă, Zeus i-a atacat ne
homerice şi a ajuns, la filozofii epocii elenis­ cele Cronos şi pe Titani. Lupta a durat zece ani. In
tice, la ideea unei Providenţe unice: la Stoici vingători din’urmă, Zeus şi Olimpienii au ieşit în­
(Chrysip, în special, care îi consacrase lui Cronos). şiPentru Titanii au’ fost alungaţi din Cer (v.
Zeus un poem), Zeus era simbolul Zeului unic, Zeus, la îndemnul aGaiei, obţine această victorie,
a trebuit să elibereze
care întruchipa Cosmosul. Legile Lumii nu Ciclopii şi Hecatonhirii din Tartar, unde îi
închisese Cronos. Pentru asta, el a ucis-o pe
C O O K , Zeus, C am bridge, 1925; M . P. N IL SSO N ,
Campe, cea care îi păzea. Ciclopii i-au aat
Vater Zeus, Ar. Rel. Wiss., 1938, p. 1 56-171; Ch. atunci lui Zeus trăsnetul şi fulgerul pe care le
P IC A R D ., in Rev. Hist. Rel., 1926, p. 6 5 -9 4 ; E. făuriseră; lui Hades, i-a u ’dat o cască magică,
L IE N A R D , In Latomus, 1937, p. 9 si urm .; etc. ce îl făcea invizibil pe oricine o purta; lui Po-
510
seidon i-au dat un trident, a cărui lovitură
zguduia pământul şi marea. Odată învingători,
zeii şi-au împărţit puterea, prin tragere la
sorţi. Zeus a obţinut Cerul; Poseidon Marea;
Hades lumea subterană. Mai mult, Zeus a
obţinut supremaţia asupra Universului.
Cu toate acestea, victoria lui Zeus si a
Olimpienilor a fost curând contestată. El a
trebuit, împreună cu Olimpienii, să lupte îm ­
potriva Giganţilor, întărâtaţi contra lor de Gaia
(Pământul), mânioasă să afle că fiii săi, Ti­
tanii, erau închişi în Tartar. în ceea ce priveşte
această luptă, irigantomahia, v. Giganţi. în
sfârşit, ultima încercare, Zeus a trebuit să-i
vina de hac lui Tifon şi aceasta a fost lupta cşa
mai înverşunată pe care a trebuit să o ducă. In
timpul acestei lupte îndelungate, el a fost luat
prizonier şi mutilat de monstru; dar un vi­
cleşug al zeilor Hermes şi Pan l-a eliberat, şi
i- a ’aaus victoria (v. Tifon).
Căsătoriile lui Zeus. - Cea dintâi soţie a lui
Zeus a fost Metis, fiica lui Oceanos. Pentru a
scăpa de zeu, Metis a luat mai multe înfăţişări,
dar în zadar. A trebuit să se supună şi a avut o
fiică. D ar Gaia i-a prezis lui Zeus că, dacă
Metis va aduce pe lume o fiică, ea va naşte şi
un fiu care îşi va detrona tatăl. Astfel, Zeus a
înghiţit-o pe’Metis şi, când a venit momentul
naşterii, Prometeu (unii vorbeau de Hefaistos)
i-a crăpat capul lui Zeus cu o lovitură de se­
cure, de unde a ieşit, gata înarmată, zeiţa
Atena.
Zeus s-a căsătorit după aceea cu Themis,
una dintre Titanide, cu care a avut mai multe
fiice, Anotimpurile (Horele), numite res­
pectiv: Eirene (Pacea), Eunomia (Disciplina)
şi Dice (Dreptatea sau Justiţia). Apoi, Moirele
(v. acest nume), care erau reprezentantele
Destinului. Această căsătorie cu Themis, care
era întruchiparea Ordinii Universale, a Legii,
avea o evidentă valoare simbolică si demon­
stra cum Zeus, zeul atotputernic, a fost supus
sorţilor, de vreme ce acestea, emanaţiile sale
directe, nu erau, într-un fel, decât o altă în-
are a propriei sale persoane,
eus s -a unit în continuare cu Dione, una
dintre Titanide, şi, cu ea, a avut-o pe Afrodita
(v. la acest nume şi alte versiuni referitoare la
această naştere).
De la fiurinome, fiica Oceanului, el le-a
avut pe Graţii (v. Haritele): Aglae, Eufrosine
şi Talia, care erau, la origine, spirite ale vege­
taţiei. -
De la Mnemosine, o Titanidă, care sim­
boliza M emoria (Amintirea), el le-a avut pe
Muze (v. acest nume). în fine, cu Leto, i-a
avut pe zeul Apollo şi zeiţa Artemis.
D e-abia în acest moment a avut loc, con­
form lui Hesiod, căsătoria sacră a lui Zeus cu
propria lui soră, Hera. Dar, în general, se con­
sidera că era cu mult mai veche. Din această
căsătorie s-au născut Hebe, Ilitia şi Ares (v.
Hera).
Cu una dintre celelalte surori, Demetra,
Zeus a avut o fiică, Persefona.
Acestea au fost căsătoriile lui Zeus cu zeiţe,
dar iubirile trecătoare cu muritoarele au fost
Pierre G R IM A L
nenumărate. Nu vor fi menţionate aici decât
cele mai importante (tab. 40).
Nu exista nici un ţinut din lumea antică
elenă care să nu se fi lăudat că îşi primise
numele de la un fiu născut din iubirile lui
Zeus. De asemenea, cele mai multe dintre
marile familii legendare se trăgeau din Zeus.
Astfel, Heraclizii coborau nu numai din unirea
zeului cu Alcmene, ci, mai de departe, din
iubirea lui Zeus cu Danae, fiindcă erau din
neamul lui Perseu (tab, 31). Ahile şi Aiax
descindeau din Zeus şi din Nimfa Eginâ (tab.
30), în timp ce strămoşul lui Agamemnon si al
lui Menelaos, Tantal, trecea drept fiul lui 2eus
si al lui Pluto (tab. 2). De asemenea, neamul
iui Cadmos se trăgea din Zeus prin Io şi fiul
său Epafos (tab. 3). Troienii, prin strămosul
lor Dardanos, se trăgeau din dragostea lui
Zeus cu Pleiada Electra (tab. 7). Cretanii pre­
tindeau că provin din Europa şi cei trei fiii ai
săi, pe care ea îi avusese cu Zeus, Minos,
Sarpedon şi Radamante (tab. 28). La fel, Ar-
cadienii îl aveau ca strămoş pe Arcaş, fiul lui
Zeus şi al Nimfei Callisto (tab. 9), iar vecinii
lor din Argolida îşi trăgeau numele de la Ar-
gos, născut, ca şi fratele său Pelasgos, eroul
care a dat numele Pelasgilor, din Zeus şi
Niobe din Argos (tab. 17 şi 18). în sfârşit,
Lacedemoniemi susţineau că sunt urmaşii
Nimfei Taigete si ai lui Zeus (tab 6).
Deşi mitografii, mai ales începând cu epoca
creştină, au considerat aceste iubiri drept tot
atâtea acte de libertinaj, poeţii şi mitografii
anteriori s-au străduit să caute adevăratele
motive care l-au determinat pe zeu să aibă
copii cu muritoare. Astfel era explicată naş­
terea Elenei, prin dorinţa de a diminua popu­
laţia prea numeroasă a Greciei şi a Asiei, pro­
vocând un conflict sângeros. De asemenea,
naşterea lui Heracles avea drept scop apariţia
unui erou capabil să scape pământul de mon­
ştrii dăunători. Pe scurt, procreaţia apărea, la
£eus, ca o acţiune providenţială. Deja, anticii
remarcau faptul că multe dintre aceste iubiri
avuseseră loc sub înfăţişarea unor animale sau
a altor creaturi: cu Europa, sub înfăţişarea
unui taur, cu Leda, a unei lebede, al unei’ ploi
de aur cu Danae etc. Aceste ciudăţenii, care
erau uneori explicate prin ipoteza substituirii
unor culte locale mai vechi de către Zeus,
divinitatea înlocuită având o înfăţişare ani­
mală sau fetişistă, constituiau adesea, pentru
mitografi, poeţi şi dramaturgi, un motiv de
indignare şi ei căutau să ofere o explicaţie
simbolică. ’ Pentru Euripide, de exemplu,
ploaia de aur, care o sedusese pe Danae, era o
imagine a atotputerniciei exercitate de bogăţie.
Aceste aventuri l-au expus adesea pe Zeus
mâniei zeiţei Hera. O explicaţie dată de antici
metamorfozelor zeului era exact dorinţa aces­
tuia de a se ascunde de soţia sa, dar era, evi­
dent, vorba de o fabulaţie târzie, ulterioară în
orice caz legendelor care conţineau m eta­
morfoze. De asemenea, iubitele lui Zeus au
luat adesea înfăţişări de animale. Io fusese
transformată în vacă, Callisto devenise o ur-
 D IC Ţ IO N A R D E MITOLOGIE G R E C O -R O M A N Ä 511

/M e tis : A tena
/ T hem is: H öre, M oire
/ D io n e: A fro d ita
1lu b iri d iv in e / E u rin o m e: C h arite
\ M nem osine: M uze
\ L eto: A pollo, A rtem is
\ D em etra: P ersefo n a
\H e ra : A res, H eb e, Ilitia, (H efaistos)

A lcm ena: H eracles (tab. 31)

A ntiope: A m fion, Z eto s (tab. 25)

(
Z eus (

C allisto: A reas (tab. 9)

D anae:g ePnerseu
Tabel e a lo g(tab.
ic nr.31)
40
E g in a: E ac (tab. 30)
soaică etc. E lectra: D ard anîl oafectase
s, lasio n , personal),
H arm o n ia (tab. 7)
Licaon etc. A intervenit,
Diverse legende. - Zeus apărea într-un E uropa: M de in o s,asemenea,
S arpedon, R ad şiamînan teMuncile
(tab. 28) lui Heracles,
mare num ăr de legende, care sunt greu lo: Ede
p afo s dându-i
(tab. 3) arme ’ împotriva inamicilor sau
clasificat. Iliada amintea de un complot
L aopus la S arpedon
d am ia: luându-1 (tab.din
35) mâinile acestora, atunci când a
cale împotriva lui de Hera, Atena şi Poseidon,
L eda: E lena, D fost
io scrănit (v. 2)Heracles).
u ri (tab.
si care avea drept scop încătuşarea lui. El a Se credea că Zeus îl răpise pe tânărul
M aia: H erm es (tab. 25)
fost salvat de Egeon (v. acest nume). Altă Ganimede din Troada, şi îl făcuse paharnicul
N iobe:din
dată, Zeus l-a aruncat pe zeul Hefaistos A rg o s,său
P elasg o s (tab. 17)
personal, în locul zeiţei Hebe (v. Gani­
cer, facându-1 să rămână şchiop pentru P louto:tot­
T an talmede).
(tab. 2)
deauna şi pedepsindu-1 astfel pentru faptul
S em ele:căD io n y soLa Roma,
s (tab. 3) Zeus a fost identificat cu Iupiter,
îi luase partea Herei (v. Hefaistos, Hera). El La acedem
T aigete: ca zeu al cerului
on (tab. 6) luminos şi zeul protector al
restabilit ordinea în lume după furtul comis de Citadelei, în templul său de pe colina Capito-
Prometeu, ţintuindu-1 pe acesta pe Muntele liului.
Caucaz (v. Prometeu). Dar, în faţa răutăţii
oamenilor, el a hotărât să aibă loc marele po­ Z E U X IPPE 1. (Zevţ'i 777777.) Numele mai
top, din care neamul omenesc nu s-a putut multor eroine, dintre care cele mai importante
salva decât datorită lui Deucalion (v. acest au fost;
nume). Astfel că acestui Zeus Eliberatorul i-a 1. Soţia regelui din Atica, Pandion, şi
oferit Deucalion primul său sacrificiu, după ce mama lui Erehteu, Boutes, Procne, Filomela
potopul a luat sfârşit. (tab. 11). Zeuxippe a ajuns sora mamei sale
Zeus intervenea în certurile care apăreau vitrege, Naiada Praxiteea, care s-a căsătorit cu
peste tot: între Apollo si Heracles, referitoare Pandion.
la trepiedul de la tempful din Delfi (v. H era­ 2. Tot Zeuxippe se numea şi fiica rege­
cles), între Apollo şi Idas, în legătură cu lui din Sicione, Lamedon (tab. i22). Ea s-a
Marpessa (v. acest nume), între Pallas şi căsătorit cu Sicion şi a avut o fiică, Htonofile.
Atena, provocând astfel, involuntar, moartea 3. O a treia’ Zeuxippe, în sfârşit, era
celei dintâi (v. Pallas), între Atena şi Posei­ fiica lui Hippocoon. Ea s-a căsătorit cu Anti-
don, care se certau pentru suveranitatea asupra fates, fiul lui Melampous, şi i-a dăruit doi fii:
Aticii, între Afroaita si Persefona, care se Ecles şi Amfalces (tab. 1).
certau pentru frumosul muritor Adonis (v.
acest nume). El a pedepsit, de asemenea, un
anumit num ăr de criminali, în special pe cei
care comiseseră sacrilegii, precum Salmoneu, 1 Z e u x ip p e : 1) A PD ., Bibi.. II, 14, 8; H Y G ., Fab., 12.
Ixion (răzbunând în felul acesta o insultă care 2) PA U S., II, 6, 5. 3) D IO D . SIC ., IV , 68.
 INDICE I

NUME PROPRII
MITICE, GEOGRAFICE, ISTORICE
Numele proprii care se referă la persoane sunt imprimate cu majuscule. Denumirile geografice
în romane. Numele de sărbători sau de instituţii în italice.
Cifrele cu caractere grase indică pagina unde numele în cauză face obiectul unui articol.
A ACESO. 72; 166.
ACEST. 128; 152.
Abae (cetate din Focida). 23. ACIDOUSA. Soţia lui Deimacos. 204.
Abantia (regiune din Epir). 157. Acis (râu în Sicilia). 26; 200.
Abantizi (popor) 23; 107; 157; 481. ACIS. Zeu-râu. 25; 200.
Abanţi (popor). V. Abantizi. ACM ON. 1) Coribant. 123.
ABAS. 1) Fiul lui Chalcon 2. 23; 107; 157. 2) Curet. 130.
2) Fiul lui Linceu 1. Tab. 31, p. 398; 23; 26; 3) Fiul lui Manes. 313.
250; 306; 307; 425. ACONTES. Fiul lui Licaon 2. 302.
3) Fiul lui Melampous. Tab. 1, p. 30; 23; 65; ACONTIOS. 26.
265; 320; 392; 416; 463. ACREA. Fiica lui Asterion. 429.
4) Fiul lui Euridamas Troianul. 416. ACRISIOS. Fiul lui Abas 2. Tab. 6 p. 130; 31, p.
ABASIS. Erou hiperboreean. 249. 398; 23; 26; 133; 177; 274; 307; 365; 400; 401;
Abdera (cetate în Tracia). 145; 229; 243. 414; 425; 460.
ABDEROS. 144; 243. ACRON. 27; 280.
Acropole (în Atena). 86; 101; 128. 137; 168; 276;
ABEONA. 272.
324; 384; 397; 422; 483.
Abidos (cetate în Troada). 244; 293.
Aborigeni (popor în Italia). 23; 136; 182: 259; 292; Acte (ţinut în Atica). 101.
341; 402; 404; 444. ACTEEA. 1) Danaidă. 134.
ACACALLE. 24; 61 2) Nereidă. 353.
ACACALLIS. Tab. 28, p. 338; 23; 61; 98; 114; 336; ACTEON. 1) Fiul lui Aristeu. Tab. 3, p. 91; 27; 70;
337; 349; 360; 189. 71; 82.
Acacesion (munte si cetate în Arcadia). 24. 2) Fiul lui Melissos. 325.
ACACOS. Fiul lui Licaon 2. 24; 302. ACTEOS. 1) Tatăl lui Aglauros 1. Tab. 4, p. 102;
Academ ia (cartier în Atena). 24. 37; 101; 114; 291; 469.
ACAJDEMOS. 24; 137; 158; 483. 2) Fiul lui Istros. 278.
ACALANTIS (Pieridă). 404. 3) Telchin. 420.
ACALLE. Tab. 28, p. 338; 336. ACTIS. Heliad. 218; 360.
ACAM ANTIZI (trib atic). 24. Actium (bătălie). 62.
ACAM AS. 1) Fiul lui Antenor. 24; 252 ; 331; 468. ACTOR. 1) Fratele lui Augias. Tab. 14, p. 220; 23,
2) Unchiul lui Cizicos. 24; 119. p. 290; 30, p. 378; 27; 79; 154; 180; 196; 276;
3) Fiul lui Tezeu. Tab. 34, p. 429; 24; 175; 330; 339; 342; 389; 414; 416; 460; 478.
141; 157; 159; 188; 190; 289; 344; 410; 477 2) Fiul lui Azeu. Tab. 33, p. 426; 27; 258.
4) Fiul lui Demofon. 190. 3) Fiul lui Deion. Tab. 20, p. 268; 417; 430.
ACANTIS. 24. 4) Fiul lui Hippasos. 65.
ACANTOS. 24. 5) Tatăl Astiohei. 492.
ACARNAN. Fiul lui Alcmeon 1. Tab. 1, p. 30; 25; ADAMAS. Troian. 331.
96; 365. ADANOS. Fiul lui Uranos. 367.
Acamania. (Regiune în Grecia.) 25, 99; 263; 298; ADEONA. 272.
474. ADIANTE. Danaidă. 134.
Acamanieni (popor). 413; 481. ADIES Lidian. 306.
ACAST. Fiul lui Pelias. Tab. 21, p. 281; 25; 65; 109; ADITE. Danaidă. 134.
127; 180; 253; 289; 317; 352; 391; 392; 459; 478. ADM ET. 1) Fiica lui Euristeu. Tab. 31, p. 398; 28;
ACCA LARENTIA. 25; 187; 441. 230.
ACESIDAS. (Dactil.) 132. V. Idas 2. 2) Oceanidă. 360.
 514
ADM ET. Fiul lui Feres 1. Tab. 21, p. 281; 27; 45;
62; 65; 175; 188 b; 242; 324; 400.
Adonis (râu în Fenicia). 29.
ADONIS. 28; 49; 32; 95; 115; 169; 171; 326; 373;
384; 406; 425; 443; 458; 469.
ADRAMIS. Erou pelasg. 469.
Adrammit (cetate în Misia). 207; 469.
ADRAST. 1) Fiul lui Talaos. Tab. 1, p. 30; 37, p.
485; 23; 29; 31; 46; 51; 63; 127; 111; 145; 165;
169; 174; 252; 253; 258; 316; 322; 388; 407; 412;
416; 422; 428; 460; 477; 486.
2) Tatăl Euridicei 7. 271.
3) Troian. 388.
ADRASTELA. 1) Fiica lui Melisseu. 1. 264.
2) Fiica Anankei. 349.
ADRIAS. Regele Iliriei. 276.
Adriatica (mare). 67; 168; 250; 276; 347.
AEDONA. 31; 108; 119; 278; 278; 383.
AELII LA M IA (gintă romană). 288.
AELLO. Harpie. 156; 213.
AEMILIA. M am a lui Romulus. 293; 441.
AEMILIUS. 313.
AENEAS SILVIUS. 293.
AEROPE. 1) Fiica lui Catreu. Tab. 2, p. 33; 31;
78; 101; 327; 410; 487.
2) Fiica lui Cefeu 1. 32.
AEROPOS. 1) Pasăre. 86.
2) Tatăl lui Ehemos. 151.
3) Urmaşul lui Temenos. 202
AETON. Tatăl lui Ixion. 281.
AFAREU. Tab. 6, p. 130; 19, p. 263; 60; 148; 206;
264; 299; 304; 306; 362; 389; 398; 493.
AFEIDAS. Fiul lui Oxintes. 374.
AF1DAS. Tab. 9, p. 154; 63; 111; 460.
Afidna (mică cetate în Atica). 121; 148; 157; 483;
498.
Africa (continent). 129; 143.
AFRODITA. Tab. 3, p. 91; 7, p. 135; 40, p. 511;
54; 32; 67; 146; 161; 443; 506; 510.
P e M untele Ida: 32; 386; 445.
Iubirile: - 28; 48; 95; 221 a; 354; 373.
Fii: - 161; 172; 240; 249; 419; 421.
Fiice: - 156; 211; 157; 240; 438.
Mânia: - 28; 32; 54; 115; 123; 145; 151; 164; 171;
205; 211; 252; 258; 300; 354; 372; 388; 391; 408;
416; 425; 430; 438; 448; 455; 464; 489.
Transformă o fiinfă: 69; 173; 388; 464; 489.
Temple: 34; 36; 340; 482.
Diverse: 76; 80; 108; 119; 123; 127; 145; 143; 161;
169; 176; 188; 203; 243; 255; 249; 251; 306; 313;
318; 326; 328; 331; 340; 375; 380; 382; 387; 390;
421; 455.
Urania: 32; 153; 170.
Ctesilla: 244.
Din P afos: 289.
AGAM ED. Fiul lui Stimfalos. Tab. 9, p. 154; 33, p.
426; 34; 105; 168; 254; 419 b. 462; 495.
AGAM EM NON. Origine şi fam ilie. Tab. 2, p. 33;
31; 34-36; 35; 78; 121; 128; 140; 143; 154; 171;
210; 266; 267; 289; 327; 348; 365; 366; 394; 410;
418; 462; 464; 487; 510.
Comandantul Acheenilor. 40; 44; 56; 87; 100; 110;
Pierre G RIM A L
138; 191; 205; 215; ; 267; 329 a; 352; 355; 367;
380; 390; 416; 409; 464; 477; 503.
la Aulis. 40; 64; 71; 121; 145; 269; 500.
şi Clitemnestra. 140; 362; 466.
şi Cassandra. 99; 473.
la Sicione. 439.
moartea. 121; 157; 178.
în Infern. 41.
diverse. 64; 124; 140; 268; 367; 414; 439.
AGANOS. Fiul lui Paris. Tab. 13, p. 218.
AGAPENOR. Fiul lui Anceu. Tab. 26, p. 305; 25;
36; 289.
AGAPTOLEM OS. Fiul lui Egiptos. 134.
AGASSAM ENOS. Rege în Naxos. 269; 382.
AGASTENES. Fiul lui Augias. 419.
AGATIRNOS. 164.
AGATIRSOS. 155; 447.
AGATON. Fiul lui Priam. 423.
AGAVE. 1) Fiica lui Cadmos. Tab. 3, p. 91; 36; 92;
147; 155; 357; 384.
2) Danaidă. 134.
3) Nereidă. 353.
AGDISTIS. 36; 37; 78; 112; 142.
Agdos (loc în Frigia). 21.
AGELAOS. 1) Fiul lui Temenos. Tab. 16, p. 241.
2) Fiul lui Stimfalos. Tab. 9, p. 154; 461.
3) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239.
AGELEOS. Fiul lui Oeneu. 365.
AGENOR. 1) Fiul lui Poseidon. Tab. 3, p. 91; 37;
84; 90; 100; 114; 181; 195; 301; 355; 455; 471;
465.
2) Fiul lui Fegeu. Tab. 17, p. 260; 25; 36; 47;
188; 473.
3) Rege al Argosului. Tab. 18, p. 261; 129; 197;
262; 391; 423; 495.
4) Fiul lui Pleuron. Tab. 24, p. 295; 365; 410;
419; 478.
5) Fiul lui Egiptos. 134.
6) Fiul lui Antenor. 157; 351.
7) Niobid. 357.
AGIS. 52.
AGLAE. Charită. 108; 178; 221; 509.
AGLAEA. 1) Soţia lui Abas 2. Tab. 31, p. 398; 23;
178; 357; 425.
AGLAOS. Fiul lui Tiest. 78.
AGLAUROS. 1) Fiica lui Acteos. Tab. 4, p. 103; 37;
101; 172; 244; 384.
2) Fiica lui Cecrops. Tab. 4, p. 103; 37; 64;
106; 211; 244.
Agnous (sat si târg în Atica). 481.
AGRIOS. 1) Fiul lui Portaon. Tab. 24, p. 295; 27, p.
322; 104; 145; 303; 322; 365; 420; 431; 477.
2) Fiul lui Ulise. Tab. 39, p. 503.
3) Centaur. 104; 235.
4) Gigant. 204.
5) Fiul Polifontei. 416.
AGRIPPA. Regele Albei. 281; 453.
AGRON. 37.
Agrylla (cetate - Caere). 162.
Ahaia. 1) (Regiune din Peloponez). 275; 286; 346;
415; 446; 481; 487.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 515

Aheeni (popor). 219; 287; 340; 364; 422; 473. ALCEU. 1) Fiul lui Perseu. Tab. 31, p. 398; 52; 255;
Aheeni din Pont. 258, 308.
AHELES. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239. 2) Fiul lui Androgeu. 55; 178; 313; 430 a.
Aheloos (râu). 37; 95; 174; 365. 3) Fiul lui Heracles. 356.
AHELOOS. Zeu-râu. Tab. 27, p. 322; 25; 37; 47; ALCIBIADE (Atenian). 179.
96; 100; 137; 237; 360; 400; 454; 459; 476. ALCIDAMAS (din Ceos). 243.
AHEM ENIDE. 38. ALCIDAMIA. 86.
AHEOS. 1) Fiul lui Xoutos. Tab. 8, p. 142; 11. p. ALCIDE. 225. V. Heracles.
170; 127; 198; 275. ALCIDICE. 163; 443; 490.
2) Fiul lui Lapatitos. 286. ALCIMAHE. Sora lui Telamon. Tab. 30, p. 378; 367;
3) Fiul lui Poseidon. Tab. 17, p. 260; 198; 291; 470.
391. ALCIMEDE. 1) Fiica lui Filacos. Tab. 20, p. 263;
Aheron (râu infernal). 38; 72; 108; 122; 194; 344. 21, p. 281; 173; 116; 189; 250; 416;-427.
AHILE. Fiul lui Peleu. Tab. 13, p. 218; 30, p. 378; 2) Mama lui Phoenix 2. 403.
38-42; 35; 43; 44; 55; 58; 61; 76; 87; 107; 109; ALCIMEDON. Arcadian. 156.
110; 161; 192; 284; 330; 342; 339; 352; 355; 391; ALCIMENE. Fiica lui Iobates. 274.
414; 478; 510. ALCIMENES. 1) Din Corint. 83.
la Sciros. 93; 145; 277; 303; 328; 376; 432; 498. 2) Fiul Medeei. 317.
şi Cicnos. 113; 219; 476. ALCIMOS. 330.
f i Hector. 138; 215; 336; 424. ALCINOE. 45; 461.
şi Elena. 158; 160; 292; 299. ALCINOOS. Rege al Feacilor. 45; 68; 129; 140; 172;
şi Pentesileea. 50; 63; 107; 396; 480. 317; 349; 467.
arme. 41; 44; 219; 266; 500; 501. ALCIONE. 1) Fiica lui Eol 1. Tab. 8, p. 142; 47;
cai. 82; 213; 392. 103; 63.
moarte. 61; 82; 92; 160; 217; 217; 269; 318; 353; 2) Pleiadă. Tab. 25, p. 305; 254; 304; 410 a.
354; 385; 419; 509. 3) Fiica lui Stenelos. Tab. 31, p. 398; 461.
funeralii. 266; 411. ALCIONEU. 1) Gigant. 47; 203; 236; 381,
diverse. 80; 93; 121; 133; 136; 150; 151; 164; 175; 2) Din Delfi. 47.
177; 241; 219; 222; 268; 288; 301; 308; 312; 323; 3) Tâlhar. 236.
327; 334; 341; 419; 420; 422; 430; 406; 445; 453; 4) 277 V. Ischis.
461; 464; 469; 473; 478; 493; 495; 501. ALCIONIZI. 47.
AIA X cel Tânăr. Fiul lui Teucer. 478. ALCIPPE. Tab. 4, p. 102; 37; 64; 137; 211; 314;
AIÂX, fiul lui Telamon. Tab. 2, p. 33; 30, p. 378. 334.
24; 43; 399; 414; 468; 469; 478; 486; 510. ALCITOE. Miniadă. 336.
la Troia. 41; 42; 94; 173; 205; 212; 303; 422; 478. ALCMENA. Tab. 28, p. 338; 31, p. 398; 40, p. 511;
în Infern. 41. 45; 52; 157; 179; 180; 201; 225; 254; 248; 271;
AIAX. Fiul lui Oileu. 42; 80; 100; 366; 380; 377; 266; 303; 489; 491, 510.
422; 442; 446; 469. Camera Alcmenei: - 34.
AIUS LOCUTIUS. 42. ALCMENOR. Fiul lui Egiptos. 134.
AIX. 50. ALCMEON. 1) Fiul lui Amfiaraos. Tab. 1, p. 30; 46;
Alalcomenes. 1) Sat în Beoţia. 44; 475; 498. 51; 126; 145; 165; 169; 289 b\ 314; 168.
2) Sat în Itaca. 498. copii. 25; 36; 96.
ALALCOM ENEU. 44. 2) Fiul lui Sillos. 452; 493.
ALALCOM ENIA. Fiica lui Ogigos. 366. ALCMEONIZI (familie ateniană). 452.
ALASTOR. 1) Fiul lui Polinice. Tab. 37, p. 485; 96. ALCON. 1) Fiul lui Erechteu. Tab. 11, p. 170; 47;
2) Fiul Iui Neleu. 350. 65; 167; 185.
3) Troian. 499. 2) Cabir. 89,
A lba (cetate în Italia). 54; 72; 152; 162; 186; 255; 3) Fiul lui Macaon. 310.
269; 278; 279; 293; 356; 436; 452; 466; 489. ALEBION. Fiul lui Poseidon. 48; 141; 230.
ALBA. Regele Albei. 453. ALECTO. Erinie. 171.
Albani (popor). 255. ALECTOR. 1) Fiul lui Anaxagoras. Tab. 36, p. 461;
Albania (= Daghestan). 461. 269; 296; 196.
Albula (râu - Tibru). 486. 2) Fiul lui Magnes. 312.
ALCANDRU. Fiul lui M ounihos 2. 344; 499. 3) Din Sparta. 318.
ALCATOE. Miniadă. Tab. 20, p. 268; 336; 337. ALECTRION. 1) = Cocosul, 48.
ALCATOOS. 1) Fiul lui Portaon. Tab. 2, p. 33; 24, 2) Teban. 65; 294.
p. 295; 27, p. 322; 44; 95; 226; 252; 274; 303; ALEOS. Fiul lui Afidas. Tab. 9, p. 154, 79; 103; 305.
319; 365; 366; 399; 420; 416; 432; 467; 486. Alesia (cetate în Galia). 200.
2) Cumnatul lui Enea. 161. ALETES. 1) Fiul lui Hippotes. Tab. 31, p. 388; 48;
ALCES. Fiul lui Egiptos. 134. 253; 190.
ALCEST. Fiul lui Pelias. Tab. 21, p. 281; 27; 45; 2) Fiul lui Egist. 48; 155; 157.
176; 235; 261; 393; 188. 3) Fiul lui Icarios 2. Tab. 19, p. 263; 263.
 516 Pierre G R IM A L

ALEXANDRA. V. Casandra. AM FIANAX. 426; 460.

ALEXANDRU (Macedon). 42; 64; 145; 206.
ALEXANDRU. 1) = Paris. Tab. 34, p. 429; 32; 216;
386.
2) Fiul lui Euristeu. Tab. 15, p. 398; 238.
ALEXIRRHOE. 442.
ALEXIS. 324.
ALFAEOS. 443.
ALFESIBEEA. 1) Nim fa din Asia. 49; 318.
2) Fiica de Fegeu. 46; 47; 345; 188.
3) Fiica lui Bias. 84.
Alfeu (râu în Arcadia şi Elida). 48; 79; 204; 229;
258.
ALGOS. 171.
ALIBAS. 1) Demon. 181.
2) Tatăl lui Metabos. 333.
ALIFEROS. Fiul lui Licaon 2, 302.
ALISTRA. M am a lui Ogigos. 366.
ALIZEU. Fiul lui Icarios 2. 263; 298.
Alizia (cetate în Acamania). 298.
ALLADES. Regele Albei. 453.
ALMOPS. Fiul lui Poseidon. 219.
ALM OS. Tab. 20, p. 268.
ALOAZI. Tab. 10, p. 167; 49; 64; 71; 151; 204; 242;
269.
ALOEU. Tab. 10, p. 167; 49; 166; 269.
Aloion (cetate în Tracia). 49.
Alontion (cetate în Sicilia). 390.
ALOPE. 49; 332.
ALOPECOS. 53.
ALOPIOS. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239.
Alos (cetate în Tesalia). 75; 118. V. Halos.
ALPOS. 49.
ALSEIDES. Nimfe. 356.
ALTEEA. Soţia lui Oeneu. Tab. 24, p. 295; 27, p.
322; 49; 137; 171; 249; 267; 267; 294; 323; 324;
409; 485; 493.
ALTEM ENES. Fiul lui Catreu. Tab. 2, p. 33; 31;
101 .
ALTEPOS. Rege în Trezen. 444.
Altis (incintă în Olimpia). 233; 252.
AM ALEU. Fiul Niobei. 31; 278.
AM ALTEEA. 1) Nimfa. 50; 131; 485; 509.
Cornul - 38; 50.
2) Sibilă. 450.
AM ARINCEU. 399.
Amasen (râu în Latium). 97.
AM ATA. Soţia lui Latinus. 50; 292; 293; 334; 495.
AM ATEEA. Nereidă. 353.
Am atont (cetate în Cipru). 428.
AM AZOANE. 50; 63; 67; 71; 84; 192; 207; 230;
237; 252; 321; 342; 339; 373; 390; 392; 396; 409;
410; 443; 457; 460; 463; 477; 481; 482.
— şi Heracles: 28; 178; 237.
Amazonios (fluviu - Tanais). 463.
Am bracia (cetate în Epir). 125; 205; 320.
AM BRACIA. 320.
AM BROSIA. 1) Hiadă. 246.
2) Bacchantă. 306.
AM EINIAS. 347.
AM ESTRIOS. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239.
AM FALCES. Tab. 1, p. 30; 510.
AMF1ARAOS. Fiul lui Oecles. Tab. 1, p. 30; 25; 29;
46; 50; 51; 65; 82; 94; 101; 165; 169; 177; 250;
254; 428; 477; 487; 486; 488.
AMFICLES. 52.
AM FICLOS. 319.
AM FICTION. Tab. 8, p. 142; 51; 105; 122; 125; 168;
219; 247; 274; 278; 303.
AM FIDAMAS. 1) Fiul lui Licurg 1. Tab. 26, p. 305;
74; 461; 464.
2) Fiul lui Aleos. 65.
3) Tatăl lui Pelagon. 92.
4) Erou din Opont. 119.
5) Erou din Chalcis. 385.
AMFIDICOS. 388.
AM FILOHOS. 1) Fiul lui Adrast. Tab. 1, p. 30; 46;
51; 51; 54; 94; 169.
2) Fiul lui Alcmeon. 46; 52; 165; 314; 342;
410.
AM FIM AHOS. 1) Fiul lui Electrion. Tab. 31, p. 398.
2) Fiul lui Cteatos. 342; 418.
AM FIMAROS. 307.
AM FIMEDE. Soţia lui Pterelas. 278; 413.
AM FINOME, 1) Eroină Beoţiană. 212.
2) Fiica lui Pelias. 296.
3) Nereidă. 353.
AM FINOMOS. 1) Tatăl Tiriei. 114.
2) Pretendent al Penelopei. 396.
3) însoţitorul lui Ulise. 446.
AM FION. 1) Fiul lui Zeus. Tab. 25, p. 297; 40, p.
511; 31; 52; 59; 73; 95; 110; 148; 166; 243; 255;
262; 271; 277; 286; 307; 303; 356; 393; 466.
2) Argonaut. 165.
3) Centaur. 235.
4) Fiul lux Iasos. 350.
Amfipolis (cetate în Macedonia). 141.
AM FIPOLIS. Fiul lui Demofon. 190.
AM FIRHO. Oceanidă. 360.
Am fissa (cetate în Locrida). 310.
AM FISSA. Eroină. 310,
AMFISSOS. 149.
AM FISTENES. 52.
AM FITEEA. 1) Soţia lui Adrast. Tab. 1, p. 30; 31;
146; 306; 407; 428.
2) Soţia lui Autolicos. Tab. 39, p. 503.
AM FITEM IS. Fiul lui Apollon. 23; 93; 103; 432.
AM FITOE. 353.
AM FITRION. Tab. 31, p. 398; 46; 52; 78; 102; 103;
107; 123; 126; 168; 217; 225; 226; 266; 291; 303;
308; 319; 385; 394; 419; 431; 478; 489.
casa lui: - 495.
AMFITR1TE. Tab. 30, p. 498; 53; 314; 422; 438;
446; 483; 494.
AM FOTEROS. 1) Fiul lui Alcmeon. Tab. 1, p. 30,
25; 96.
AMICE. 53.
AM ICLAS. Tab. 6, p. 130; 63; 116; 132; 246; 285;
325.
Amiclees. (cetate în Laconie). 34; 97; 116; 158; 396.
2) (cetate în Italia). 96.
AM ICOS. Rege al Bebricilor. 53; 66; 148; 304; 339;
458.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 517

AM IM ONE. 1) Danaidă. 53; 134; 348; 422. ANHIALOS. 215.

2) Izvor. 53; 229.
AM INTOR. 1) 80; 125; 347; 403.
2) Rege în Orminion. 234; 403.
AM ISODARES. 109. , *
AM ITAON. Tab. 1, p. 30; 21, p. 281; 24, p. 295;
84; 95; 127; 164; 173; 188; 319; 394; 460; 490.
AM M ON. Zeus: - 259; 389.
Oracol: 56; 449.
AM OPAON. 478.
AM OR. 432. V. Eros.
AM PELOS. 54; 374.
AM ULIUS. Regele Albei. 54; 185; 187; 270; 293;
359; 436; 441; 453.
ANACTOR. Fiul lui Electrion. Tab. 31, p. 398.
Anafe (insulă în Ciclade). 68; 326.
ANAFLISTOS. Fiul lui Trezen. 494.
ANANKE. 349.
ANAUSIS. Rege scit. 462.
ANAXAGORAS. Tab. 36, p. 461; 54; 425.
ANAXAGORIDES. 54.
ANAXANDRA. Soţia lui Euristenes. Tab. 16, p. 241;
422.
ANAXARETE. Eroină din Cipru. 54; 269.
ANAXIBIE. 1) Soţia lui Strofios. Tab. 2, p. 33; 30,
p. 378; 128; 143; 366; 410; 406; 461.
2) Soţia lui Pelias. Tab. 21, p. 281; 25; 45; 85;
392; 393.
3) Danaidă. 134.
4) Soţia lui Nestor. 355; 408.
ANAXO. Tab. 31, p. 398.
ANCEU. Fiul lui Licurg 1. Tab. 26, p. 305; 36; 165;
67; 324; 489.
ANCHISE. Tab. 7, p. 135; 54; 71; 98; 127; 152; 161;
162; 182; 373; 422.
M oartea lui: - 162; 275.
Jocuri funebre: 203; 358; 390; 412 a; 449.
Urmaşi: 422. V. Enea.
ANCIOR. Fiul lui Licaon 2. 302.
ANCUS MARTIUS. Rege în Roma. 412; 449.
Domnia: 25.
Andania (cetate în Meisenia). 330; 398.
AN DOCIDE (orator atic). 470.
ANDREM ON. Tab. 27, p. 322; 145; 149; 206; 297;
365; 374; 486.
ANDREU. Fiul lui Peneu. Tab. 23, p. 290; 33, p.
426; 127; 291; 300; 394.
ANDROCLES. 164.
ANDROCLOS. 55.
ANDRODAM AS. Tab. 22, p. 287; 194.
ANDROGEU. Fiul lui Minos. Tab. 28, p. 338; 55;
153; 178; 338; 339; 352; 448; 460; 467; 481.
AN DROM ACA. Tab. 34, p. 429; 421.
Familie, 40; 55; 74; 151; 215; 342.
D upă moartea lui Hector. 162; 208; 218 b; 353; 392;
397; 419.
ANDROM EDA. Tab. 31, p. 398, 56; 100; 103; 206;
216; 225; 276; 353; 399; 495; 438; 461.
Andros (insulă). 191.
ANDROTEA. 413.
ANHEM OLUS. 54; 439.
ANHIALE. 114; 360.
ANHIMOS. 446.
ANHINOE. Tab. 3, p. 91; 84; 90; 136; 155; 452;
457; V. şi Anhiroe.
ANHIOS. Centaur. 104; 235.
ANHIROE. 382; 457. V. şi Anhinoe.
ANHOUTOS. 55.
ANICETOS. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239; 126;
319.
Anigros (râu în Elida). 247; 431.
Anio (râu în Italia). 100; 436.
ANIOS. 56; 61; 293; 438; 459; 499.
ANNA PERENNA. 57; 315.
ANNA. Sora Didonei. 57; 144; 259; 461.
ANNIOS. Rege etrusc. 100.
ANOBRET. M am a lui Ieoud. 266.
ANTAGORAS. 233.
ANTAS. 410.
Antedon (cetate în Beoţia). 205; 260; 363.
ANTEDON. Erou. 505; 462.
Anteia (cetate în Ahaia). 492.
ANTEIA. Fiica lui Iobates. 26; 83; 57; 274; 300; 460.
V. Stenebeea.
ANTEIAS. 1) 57; 492.
2) Tab. 39, p. 530.
ANTEIS. Hiacintidă. 246.
ANTELIA. Danaidă. 134.
Antemos (râu în Eritia). 230.
ANTENOR. 1) Troian. 24; 57; 204; 218; 252; 267;
288; 328; 381; 383; 468; 501.
2) Erou din Cefalenia. 426.
ANTEROS. 32; 172; 324.
Antesterii (sărbătoare ateniană). 369; 382.
ANTEU. 57; 155.
ANTEU. Uriaş. Tab. 12, p. 201; 57; 200; 231; 235;
261; 457; 488.
ANTIADES. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239.
ANTIANIRA. 156; 172.
ANTIAS. 118; 440.
ANTIBIA. 461.
ANTIBOREU (vânt). 85.
A nticir (cetate în Focida). 445.
ANTICLEEA. 1) M am a lui Ulise. Tab. 35, p. 456;
39, p. 503 58; 80; 81; 130; 286; 344; 395; 452;
454; 496.
2) Fiul lui Diocles. 210; 355.
3) M am a lui Perifetes. 398.
ANTICLIA. Fiul lui Iobates. 845; 244; 274.
ANTIFAS. Fiul lui Laocoon 1. 288.
ANTIFATES. 1) Fiul lui Melampous. Tab. 1, p. 30;
320; 362; 511.
2) Regele Lestrigonilor. 2959; 451; 503.
ANTIFATIA. Tab. 30, p. 378; 128; 462; 503.
ANTIFEMOS. 1) Fratele lui Lacios. 286.
2) Tatăl lui Museu. 338.
ANTIFON. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239; 485.
2) Fiul lui Priam. 246; 422.
2) Fiul lui Mirmidon. 339.
4) Fiul lui Tesalos. 189 b.
ANTIGONA. 1) Fiica lui Oedip. Tab. 29, p. 364; 58;
126; 177; 210; 277; 290; 312; 361.
2) Sora lui Priam. 58.
 5 18 Pierre G RIM A L

3) Fiica lui Eurition 3. Tab. 30, p. 378; 180; 247; 258; 264; 271; 278; 299; 300; 310; 314; 358;
391; 415; 460. 361; 366; 375; 432; 451; 454; 461; 487; 495.
ANTILEON. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239. fiice: 107; 188; 300; 373; 388; 412; 455.
ANT1LOH. Fiul lui Nestor. 58; 107; 326; 328; 354; fii: 40; 27; 56; 59; 72; 98; 114; 115; 124; 127; 130;
355; 375; 390; 486. 113; 114; 137; 148; 149; 165; 172; 174; 181; 190;
în Infern: 41. 198; 201; 214; 249; 258; 262; 265; 276; 269; 276;
ANTIM AH. Troian. 328. 278; 289; 292; 303; 304; 314; 319; 321; 325; 326;
ANTIM AHE. Fiica lui Amfidamas. Tab. 26, p. 305; 336; 341; 349; 373; 189; 367; 418; 423; 432; 409;
31, p. 398. 439; 461; 474; 478; 480; 478; 487; 495; 488.
ANTIM AHOS. 1) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239; mânia: 40; 41; 66; 68; 69; 71; 73; 83; 86; 87; 94;
16, p. 241; 138; 1226. 98; 99; 108; 112; 113; 119; 152; 232; 253; 276;
2) Fratele lui Talpios. 473. 288; 294; 307; 302; 316; 336; 350; 356; 420; 473.
ANTINOE. 1) Din Mantineea. 58. diverse: 51; 66; 68; 71; 73; 83; 86; 87; 94; 98; 99;
2) Peliadă. 59. 108; 109; 119; 123; 125; 133; 139; 146; 150; 151;
ANTINOOS. 59; 286; 382; 504. 173; 193; 194; 195; 196; 204; 205; 207; 225; 234;
Antioh pe Oront (cetate în Siria). 53. 237; 244; 249; 250; 257; 270; 303; 311; 314; 336;
ANTIOHE. Fiica lui Pilon. 180. 335; 350; 354; 355; 375; 383; 388; 400; 416; 420;
ANTIOHOS. 1) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239; 422; 437; 446; 451; 454; 467; 473; 474; 489; 493;
59; 190; 239; 253; 296. 487; 508.
2) Fiul lui Pterelas. Tab. 31, p. 398. Carneios: 99.
3) Fiul lui Melas. Tab. 27, p. 322; 492. Delfinios: 482.
Hiperboreeanul: 62; 70; 250; 409.
ANTION. Fiul lui Perifas. Tab. 23, p. 290.
Ismenios: 324.
ANTIOPE. 1) Fiica lui Nicteu. Tab. 55, p. 295; 40,
p. 511; 52; 59; 73; 148; 166; 286; 287; 303; 359; Licianul. 117; 136; 304; 458; 473.
195; 420. Nomios: 452.
2) Fiica lui Belos. 37. Ptoios: 473.
Pitianul: 227; 243; 409; 458.
2) Amazoană. 50; 252; 342; 189; 457; 484.
Sminteeanul: 128; 244; 478.
3) Soţia lui Laocoon 1. 288.
Tearios: 408.
5) Meleagridă. 324. Timbreeanul: 42; 99; 136; 217; 288; 387; 419; 495.
ANTIPPE. 112; 166. Apollonia (cetate în Iliria). 157.
Antium (cetate în Italia centrală). 118; 439. APRIATE. 62; 490.
ANTO. 436. APSEUDES. Nereidă. 353.
ANTOS. 24. APSIRTOS. Tab. 14, p. 220; 62; 67; 118; 151; 226;
ANTOUHOS. 117. 317.
ANTROPOM POS. 321. APTEROS. 175.
ANUBIUS (zeu egiptean). 310. A ra M axima (la Roma). 85; 182; 237; 436.
AOIDE. Musă. 351. Arabi (popor). 235; 339.
AOLLIUS. Fiul lui Romulus. 244. Arabia (ţară). 100; 155; 231; 306; 357; 493.
APATE. 360; 139.
ARABOS. 100
APELLES. 128.
ARAHNE. 62; 185.
APEM OSINE. Tab. 2, p. 33; 31; 101.
ARBELOS. Fiul lui Egiptos. 134.
Apia (ţinut = Peloponez). 59.
Arcadia (ţinut). 55; 62; 68; 71; 79; 96; 98; 110; 151;
APIS. Tab. 22, p. 287; 17, p. 260; 174; 59; 390; 467;
155; 162; 171; 178; 187; 188; 194; 264; 212; 219;
478.
APISAON. 178. 225; 240; 242; 264; 274; 286; 301; 302; 306; 327;
APOLLO. Tab. 17, p. 260; 19, p. 263; 22, p. 2879; 347; 350; 354; 357; 365; 367; 372; 391; 394; 422;
23, p. 290; 25, p. 297; 28, p. 338; 31, p. 398; 38, 443; 445; 447; 462; 455; 469; 471; 478; 509.
p. 498; 40, p. 511. 59-62; 70; 250; 295; 467; 588; cetăţi din: - 24; 331; 432.
506; 510. ARCADIA. 388.
copilărie: 487. Arcadieni (popor).
la curtea lui Admet. 27; 45; 113; 227; 242. origine: 509.
transformă o flintă: 24; 86; 114; 117. la Mesene: 165
oracole: 31; 48; 60; 63; 109; 138; 194; 365; 368; contra Tebei: 31.
387; 451; 455; 475. contra Troiei: 20; 370
construieşte ziduri de apărare: 45; 245; 290; 421. la Roma: 200; v. Evandru.
ş boii: 83. diverse: 34; 68; 101; 276; 293; 312; 314; 387; 388;
şi moartea: 34; 495. 408; 428; 459; 483; 508.
intervenţii în Troia: 40; 41; 204; 215; 284; 387; 389; ARCAŞ. Tab. 9, p. 154; 40, p. 511; 34; 62; 55; 96;
509 112; 128; 156; 166; 171; 262; 277; 301; 302; 310;
iubiri: 23; 70; 72; 88; 89; 99; 100; 109; 117; 118; 307; 360; 378; 388; 351; 510.
132; 136; 137; 148; 166; 181; 179; 181; 182; 247; ARCESILAOS. 1) 295; 320.
2) Tab. 39, p. 503.
D IC Ţ IO N A R DE M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 519

ARCHEM OROS. Fiul lui Licurg. 29; 51; 177; 388; ARGIA. 1) Fiica lui Adrast. Tab. 1, p. 30; 37, p.
415; 485. 485; 29; 31; 417; 487.
ARCHIAS. 325. 2) Fiica lui Autesion. Tab. 37, p. 485; 16, p.
ARCISIOS. Fiul lui Cefal. Tab. 39, p. 503; 103; 285; 241; 70; 425; 476; 477.
496. Argieni (popor). 106; 210; 250; 388; 391; 418; 495.
Arctofîlax (stea). 63. Origine. 510.
Arcturos (râu = Faz). 362; 185. Argilete (cartier în Roma). 403.
Arcturus (stea). 63. ARGIO. Nimfă. 105.
ARDALOS. Fiul lui Hefaistos. 221. ARGIOPE. 1) Tab. 3, p. 91; 37; 90; 471.
ARDEAS. Fiul lui Ulise. Tab. 39, p. 503; 118; 440; 2) Nimfa. 246; 189; 478.
505. ARGIOS. Fiul lui Egiptos. 134.
Ardeea (cetate în Latium). 118; 134; 183; 440; 443; ARGIRA. 69.
506; 507. ARGO (navă). 65; 67; 68; 69; 76; 97; 151; 168; 205;
Ardescos (râu în Sciţia). 361. 222; 236; 254; 261; 478; 487.
AREILOCOS. Troian. 389. Argolida. 68; 78; 156; 224; 228; 240; 272; 320.
AREION. Calul lui Adrast. 29; 63; 140; 419. ARGONAUŢI. 151; 174; 64-68; 316; 317; 197.
AREIOS. 1) Tab. 1, p. 30; 65; 85; 401. Lista: - 25; 73; 79; 80; 85; 93; 103; 119; 121; 125;
2) 397. 148; 156; 168; 173; 175; 177; 181; 194; 195; 205;
ARENE. Soţia lui Afareu. Tab. 19, p. 263; 264; 356; 236; 247; 258; 264; 265; 274; 267; 270; 289; 294;
493. 207; 324; 330; 343; 348; 354; 366; 373; 381; 384;
Areopag. 50; 63; 102; 169; 211; 370; 397; 487 395; 394; 412; 422; 429; 457; 458; 460; 461; 478;
ARES. Tab. 3, p. 91; 4, p. 102; 20, p. 268 21 p. 492; 494.
281; 24, p. 295; 25, p. 297; 33, p. 426; 35, p. în Colchida: 31; 68; 316.
456; 38, p. 498; 40, p. 511; 63-64; 163; 213; 221; în Bitinia: 53; 305; 458.
314; 315; 510. în Libia: 98; 179; 232; 494.
Iubiri: 31; 37; 48; 50; 59; 75; 164; 213; 221; 365; La curtea lui Fineu: 119; 213; 139; 194.
389 în Propontida: 119.
Fiii lui: - 65; 95; 103; 113; 144; 149; 172; 182; 194; în Occident: 168.
195; 210; 211; 235; 258; 279; 302; 305; 304; 324; în Troada: 291.
360; 365; 373; 381; 384; 387; 394; 412; 422; 429; Sanctuarea atribuite: - 28; 68.
455; 458; 460; 462; 475; 4786; 493; 494. Şi la Sirene: 373.
Fiicele lui: - 88; 92; 156; 163; 211; 212; 252; 315; La Alcinoos: 45; 187.
396; 418; 454. L a Circe: 117.
Ofranda lui: 96 - 151; 126; 261. în Misie: 248. ,
Gelozia lui: - 28; 32. în Lemnos: 32; 175; 254; 419; 492.
Dragonul lui: 67. Şi la Simplegade: 479.
Izvorul lui: - 89; 92. Diverse: 168; 461.
la Troia: 215. Argos (cetate în Etolia). 52.
Diverse: 49; 50; 92; 96; 113; 172; 197; 203; 230; Argos (cetate în Peloponez). 28; 31; 40; 42; 54; 56;
234; 371; 365; 394; 403; 416; 459; 489; 487. 64; 68; 76; 110; 111; 127; 112; 133; 134; 140;
ARESTANAS. 72. 145; 147; 173; 196; 211; 158; 224; 248; 273; 253;
ARESTOR. 69. 303; 294; 306; 325; 340; 356; 366; 370; 380; 400;
ARETE. Soţia lui Alcinoos. 45; 68; 318; 349; 504. 401; 415; 422; 425; 428; 433; 463; 472; 473; 477;
ARETIREEA. Tab. 20, p. 268; 22, p. 287; 338; 194. 490; 491; 487.
ARETOS. 1) 340. Regi: - 23; 26; 29; 34; 51; 54; 124; 129; 130; 137;
2) Fiul lui Nestor. 355. 169; 204; 262; 285; 303; 326; 332; 372; 412; 405;
3) Fiul lui Priam. 424. 460; 461; 464; 473.
ARETUZA. 1) Nimfă. 23; 48; 64; 346. ARGOS. 1) Fiul lui Zeus. Tab. 17, p. 260; 18, p.
2) Hesperidă. 245. 261; 40, p. 511; 59; 68; 262; 272; 356; 390; 196;
3) Oceanidă. 360. 407; 510.
4) Izvor. 49. 2) Cel cu o sută de ochi. Tab. 18,p. 261; 68;
ARGALOS. Tab. 6, p. 130; 116. 152; 222; 243; 247; 273; 277.
ARGEIOS. 1) Fiul lui Licimnios. Tab. 31, p. 398; 3) Fiul lui Frixos. Tab. 33, p. 426; 69; 65;107;
303. 118; 197; 261; 312; 400.
2) Centaur. 235. 4) Constructorul navei Argo. 65; 69; 261.
3) Fiul lui Pelops. 252. 5) Fiul lui Neoptolem. 296.
ARGENOS. Tab. 33, p. 426; 64; 408. 6) Fiul Danaei. 403.
ARGEOS. 73. 7) Câinele lui Ulise. 504.
ARGEŞ. 1) Ciclop. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 112; ARHANDROS. Fiul lui Acast. 392; 452.
199; 467. ARHE. Musă. 350.
2) Hiperboreean. 250. ARHEBATES. Fiul lui Licaon 2. 302.
ARGEU. Fiul Danaei. 402. ARHEDICOS. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239.
 5 20 Pierre G RIM A L

ARHEDIOS. 313; 468. sacrificii umane: - 179; 268; 268; 317; 329.
ARHELAOS. 1) Fiul lui Temenos. Tab. 16, p. 241; şi Aheeni: 40; 35.
64. D iverşi: 26: 31; 48; 50; 62; 67; 69; 87; 98; 120
2) Fiul lui Electrion. Tab. 31, p. 398. 121; 122; 125; 143; 169; 185; 204; 214; 228; 244
3) Fiul lui Egiptos. 134. 252; 249; 250; 279; 308; 324; 357; 383; 404; 462
ARHEM AHOS. 1) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239. 491; 507.
2) Fiul lui Priam. 423. Argenis: 64.
ARHEPTOLEM . 472. Automate: 325.
ARHITELES. 1) Erou în Calidon. 177; 342. Cariatis: 146.
2) Fiul lui Acast. 392; 452. Htoniana: 172.
Aria (insulă în Pont. Necunoscută). 69. Cnagia: 121.
ARIA. 61; 287. Colenis: 122.
ARIADNA. Tab. 28, p. 338; 69; 105; 137; 141; 147; Condileatis: 123.
153; 188; 205; 249; 253; 262; 300; 301; 337; 338; Epidiaita: 325.
366; 396; 400; 458; 459; 468; 483; 492. Eucleia: 330.
Aricia (cetate în Latium). 143; 252; 372; 507. Oenoatis: 228.
ARIEOS. Rege în Arabia. 356 Ortia: 52; 483.
Arimaspi (popor). 203. Taurica: 143; 157; 269; 370.
Arinii (popor în Cilicia). 155. Artemision (munte în Arcadia). 229.
Arimnion (loc în Ahaia). 196. ARTEOS. 387.
ARION. 1) 69. ARTIBIA. 461.
2) Rege în Milet. 245; 469; 465; 493. Arvali (Fraţi. Colegiu roman). 26.
ARISBAS. Tatăl lui Molouros. 247. ASAON. 73; 356.
ARISBE. 1) Soţia lui Priam. Tab. 34, p. 429; 173; ASARACOS. Fiul lui Tros. Tab. 7, p. 135; 96; 98;
386; 423. 201; 271; 422; 453; 495.
2) (= Batieia). Tab. 7, p. 135; 478. ASBETOS. 458.
ARISTEAS din Proconez. 69. ASCALABOS. 72; 461.
ARISTEU. Fiul lui Apollo. Tab. 3, p. 72; 91, p. 290; ASCALAFOS. 1) în Infern. 38; 72; 231; 461.
27; 60; 70; 83; 117; 177; 312; 357; 370; 428. 2) Fiul lui Ares. Tab. 33, p. 426; 65; 258.
ARISTODEM. 1) Fiul lui Aristomahos. Tab. 16, p. Ascalon (cetate în Siria). 448.
241; 37, p. 485; 165; 70; 127; 425; 476. Ascanion (râu sau lac în Misia). 248.
2) Fiul lui Heracles. 319. ASCA M O S. Fiul lui Priam. 423.
ARISTODEM E: Fiica lui Priam. 423. ASCANIU. Tab. 34, p. 426; 32; 71; 93; 162; 279;
ARISTOM AHOS. 1) Fiul lui Talaos. Tab. 1, p. 30; 293; 294; 334; 437; 440; 452; 490.
253; 366. ASCLEPIOS. Tab. 19, p. 263; 60. 65; 72; 89; 109;
2) Heraclid. Tab. 16, p. 241; 70; 127; 230; 473. 112; 125; 166; 194; 234; 247; 249; 258; 277; 300;
361; 375.
ARISTOTELES. 83.
Familia. 191; 194; 260; 288; 310; 355; 382; 410;
ARIZELOS. Erou beoţian. 212
443.
Armilustrium (loc în Roma). 468.
învierea morţilor. 55; 61; 143; 206; 252; 249; 487;
ARNE. Fiica lui Eol 1. 163; 333; 274; 457.
507.
ARNEOS. Tatăl Megamedei. 226,
Izvorul lui Asclepios. 211.
Aroe (regiune în Patras). 155.
Ascra (cetate în Beoţia). 49.
ARRHON. Tab. 33, p. 426; 120. ASEATAS. Fiul lui Licaon 2. 302.
ARRIPE. 492.
ASFODICOS. 388.
ARRUNS TARQUIN. 255. Asia Mică. 383; 396.
ARRUNS. 97. Asia. 356; 379.
Arsia (pădure în Italia). 255. ASIA. Oceanidă. 360.
ARSINOE. 1) Fiica lui Leucippos. Tab. 19, p. 263; ASIA. Tab. 38, p. 498; 73; 77; 259; 301; 330; 427.
72; 299 b; 300. Asine (cetate în Argolida). 234.
2) Fiica lui Fegeu. 46; 188. ASINE. Fiica lui Lacedemon. Tab. 6, p. 130; 285;
3) Soţia lui Asclepios. 311. 459.
ARSINOOS. Erou în Tenedos. 214; 355. ASIOS. Vrăjitor. 379.
ARSIPPE. Miniadă. Tab. 20, p. 268; 338. Asiria (ţară). 438; 478.
ARTAXERXES, 439. ASOP1S. 73; 259.
ARTEMIHE. 120. ASOPOS. Zeu-râu. Tab. 30, p. 378; 59; 73; 105;
ARTEMIS. Tab. 38, p. 498; 40, p. 511; 590; 70-71; 118; 123; 150; 153; 178; 213; 219; 276; 277; 259;
297; 510. 286; 346; 357; 365; 388; 401; 407; 412; 438; 443;
ţ i virginitatea: 74; 80; 86; 96; 132; 173; 222; 252; 454; 455; 468.
340; 346; 416; 433; 468; 493. ASPALIS. 73.
răzbunările: - 27; 28; 37; 49; 61; 78; 97; 123; 137; Aspropotamo (fluviu). V. Aheloos.
292; 294; 324; 356; 365; 372; 454; 478; 493. ASTACOS. Unul dintre Spartoi. 322.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI ROM A N Ă 521

ASTARTE. Regină în Biblos. 312; 422; 443. ASTRABACOS. 52.

Asteria (insulă = Delos). 59. ASTREEA. 74; 250; 280; 469.
ASTERIA. 1) Fiica lui Coeos. Tab. 32, p. 419; 38, ASTREOS. Tab. 14, p. 220; 32, p. 415; 38, p. 498;
p. 498; 73; 122; 214; 298; 401; 403. 85; 164; 1851; 219; 381; 388; 401.
2) Fiica lui Deion. Tab. 20, p. 268; 30, p. 378; ASTRES. Tab. 32, p. 419; 164. -
73; 123; 195; 385. ATALANTA. Tab. 26, p. 305; 65; 74; 105; 121; 253;
3) Danaidă. 134. 247; 262; 305; 324; 327; 388; 393; 394; 438; 445.
4) M am a lui Idmon. 265. Atamantia (câmpie aproape de Halos, în Tesalia). 76.
5) Fiica lui Cipros. 478. ATAMAS. Tab. 3, p. 91; 8, p. 142; 33, p. 406; 69;
Asterion (munte). V. Citeron. 74; 75; 118; 140; 219; 163; 183; 197; 203; 211;
Asterion (râu în Argolida). 428. 219; 223; 243 ; 2935; 300; 301; 311; 326; 350;
ASTERION. 1) Soţul Europei. 74; 181; 221; 272; 375; 423; 469.
338; 437. ATAS. Fiul lui Priam. 424.
2) Argonaut. 65; 292. ATE. (Eroarea). 75; 271; 379; 390. V. D ealul Erorii.
ASTERIOS. 1) Soţul Europei. Tab. 3, p. 91; 28, p. Atena (cetate). 26; 29; 34; 37; 47; 50; 55; 76; 77;
338; 74; 415; 439. 102; 125; 128; 137; 169; 180;243; 255;261; 272;
2) Fiul lui Hiperasios. 276; 285; 294; 305; 315; 318;338; 344;355; 380;
383; 404; 422; 406; 446; 458; 481; 483.
3) V. Asterion 2.
Cartierul Ceramic: 24; 105; 297.
4) Minotaur. 339.
Loc de azil: 29; 45; 122; 123; 124; 141; 167; 175;
5) Fiul lui N eleu 1. 350. 180; 210; 225; 238; 244; 253; 311; 318; 370; 375;
ASTERODIA. 128; 396. 409; 418; 469; 490; 495.
ASTEROPE. 1) Tab. 34, p. 429. R egi ai ~: - 51; 122; 141; 148;152; 166;168; 188;
2) Pleiadă. 410. 192; 263; 323; 329; 334; 350;355; 372;374;380;
ASTEROPEOS. 406. 383; 384; 425; 451; 481; 484.
ASTEROPES. V. Steropes. ATENA. Tab. 11, p. 170; 40, p. 511; 37; 51; 76-77;
ASTEROPIA. Fiica lui Deion (= Asteria 2). Tab. 20, 334; 337; 355; 381; 492.
p. 268; 73. şi Heracles: 113; 225; 226; 227; 228; 231; 232; 233;
ASTIAGE. Soţia lui Perifas. Tab. 23, p. 290. 234; 236; 319; 400.
ASTIAGEU. Fiul lui Hipseu. Tab. 23, p. 290. şi Ulise: 97; 176; 286; 330; 349;. 396; 504; 505.
ASTIAGIA. 400. Transformă o fiinţă: 125; 356; 399.
ASTIANAX. 1) Fiul lui Hector. Tab. 34, p. 429; 56; Şi Giganţii: 203; 204.
74; 215; 352; 445; 502. Intervenţii la Troia: 41; 42; 63; 138; 215; 372; 380;
2) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239. 383; 438.
ASTIBIES. Tab. 15, p. 239. Şi flautul: 61; 315; 443.
ASTICRATIA. Niobidă. 357. î l atacâ p e Zeus: 152; 61; 422; 511.
ASTIDAM IA. 1) Fiica lui Pelops. Tab. 2, p. 33; 31, Trimite vise: 174; 481.
p. 398; 52; 252; 308; 394. Răzbunarea: - 156; 43; 44; 45; 62; 94; 107; 206;
2) Fiica lui Amintor. Tab. 15, p. 239; 234. 211; 212; 380; 384; 399; 489.
3) Soţia lui Acast. Tab. 21, p. 281; 25; 391; Copilăria: 44.
460. P e M untele Ida: 32; 243; 387.
4) Fiica lui Forbas. 296. Şi Asclepios: 73.
ASTIGITES. 73. Şi Argonauţii: 65; 66.
ASTIGONOS. Fiul lui Priam. 424. Diverse: 51; 67; 61; 67; 79; 92; 100; 103; 108; 119;
ASTIHE. 1) Soţia lui Erihtonios. Tab. 7, p. 135; 453; 134; 136; 165; 168; 169; 185; 207; 203; 221; 243;
495. 244; 257; 266; 271; 274; 278; 260; 289; 322; 339;
2) Fiica lui Actor. Tab. 33, p. 426; 258. 370; 372; 378; 383; 384; 390; 400; 401; 422; 459;
3) Soţia lui Ificlos. Tab. 20, p. 268; 331. 483; 489; 494; 489.
4) Sora lui Priam. Tab. 7, p. 135; 179; 449; Itonia. 274; 278; 195.
473. Lindiana. 136.
5) Fiica lui Filas 1. Tab. 15, p. 239; 189; 477; Poliada. 86; 378.
492. Pronoia. 329.
6) Niobidă. 357. Salpinx. 216.
ASTIM EDUZA. 1) Fiica lui Stenelos. Tab. 31, p. Minoeana. 68.
398; 74; 287. Triteia. 103; cf. 322; 380.
2) Fiica lui Oedip. 291; 363. V. Pallas I, 1. Palladion.
ASTINOME. 97; 110. Atenieni (popor). 65; 102; 115; 124; 168; 244; 249;
ASTINOOS. 1) 115. 259; 263; 274; 276; 294; 296; 316; 324; 339; 350;
2) Troian. 352. 380; 385; 185; 186; 188; 423; 452; 458; 464; 481;
ASTIOHOS. 164. 489.
Astipalea (insulă la Marea Egee). 119. ATERION. 423.
ASTIPALEA. 179; 233. Atica (ţinut). 72; 77; 101; 122; 125; 130; 211; 248;
5 22 Pierre G RIM A L

276; 314; 323; 333; 342; 364; 370; 400; 380; 490; AUTONOOS. 24; 389; 189; 445.
495. . AUXESIA. 81.
ATILIUS REGULUS. 279. AUXO (râu). 225.
ATIS. Fiul lui Manes. 306; 314; 490. Aventin (colină în Roma). 85; 90; 106; 117; 182;
ATLANTIDA. 77; 422. 186; 301; 308; 356; 436;; 441; 468.
ATLANŢI. 77; 207; 339; 373. AVENTINUS. 356; 436; 452.
Atlas (munte în Africa). 232; 245. AVILIUS. 81; 244.
ATLAS. 1) Tab. 6, p. 109; 7, p. 130; 25, p. 297; 38, Axenos. (râu = Aheloos). 95.
p. 498; 174; 73; 77; 97; 120; 129; 145; 157; 166; AXIEROS. 89.
197; 212; 231; 232; 245; 247; 248; 259; 301; 330; AXIOHE. 77; 110; 395.
504; 427; 464; 468; 469; 475. AXIOKERSA. 89.
2) Atlant. 77. 1 AXION. 1) Fiul lui Fegeu. Tab. 17, p. 260; 47; 188;
Urmaş: 200; 303; 312; 389; 409. 473.
ATREU. Tab. 2, p. 33; 31; 35; 77; 101; 143; 154; 2) Fiul lui Priam. 423.
252; 327; 348; 394; 395; 408; 410; 464; 466; 487. Axios (râu în Macedonia). 48; 406.
ATRIZI. 29; 31; 35; 143; 410; 489. Axos (cetate în Creta - Oaxos?). 198. r
ATROM OS. Tab. 15, p. 239. AXOURTAS. 175.
ATROPOS. 341; 473. AZAN. Tab. 9, p. 154; 63; 121; 165; 235.
ATTES. 36; 37. AZEU. Tab. 33, p. 426; 120.
ATTHIS, 125; 168.
ATTIS. 36; 78; 112; 347a; 442; 444.
ATTIUS NAEVIUS. 441.
B
AUCNUS. 79; 84.
BAAL. 444.
AUGE. Tab. 7, p. 154; 15, p. 239; 10, p. 167; 79;
Babilon (cetate). 120; 387; 442; 443; 448; 449; 469.
124; 233; 348; 471; 473; 478.
Babilonieni (popor). 120; 407.
AUGIAS. Fiul lui Forbas. Tab. 14, p. 220; 23, p.
290; 27; 34; 79; 79; 86; 142; 196; 189; 233; 235; BABIS. 82; 316.
297; 319; 342; 419. BACCHANTE. 36; 82; 140; 257; 285; 305; 316;
Grajdurile lui ~: - 180; 229; 297. 327; 358; 396; 424.
Tezaurul lui ~: - 495. BACCHIS. 117.
Auguri. 355. BACCHOS. 82; 146; 257.
AUGUST. 62; 278; 280; 334; 390. Bactres (cetate în Asia). 448.
AULESTES. 79. Bactriana (regiune în Asia). 327; 357; 448.
Aulis (cetate în Beoţia). 61; 121; 268; 366; 367; 451; Badi (izvor). 233.
473. Bagistan (munte). 448.
Plecarea flo tei aheene din: - 40; 35; 94; 372; 473; Baies (cetate în Campania). 82.
502. BAIOS. 82.
AULIS. Fiica lui Ogigos. 366. BALANOS. 374.
AURA. 80; 257. BALIOS. 1) Calul lui Ahile. 82; 213; 392; 412.
AURELII (gintă). 458. 2) Câinele lui Acteon. 82.
Aurige (Constelaţie). 340. V. Vizitiul. Balira (râu în Peloponez) 479.
AURORA. V. Eos. 80; 86; 102; 164; 197; 250; 218; BALIS (iarba vieţii). 341
327; 371; 381; 386. BASILEIA. 82; 504.
AUSON. Tab. 39, p. 503; 80; 95; 164; 289; 307. Basilis (cetate în Arcadia). 117.
Ausoni (popor). 80; 136. BASILOS. Fiul lui Lircos 1. 308.
Ausonia (ţinut - Italia). 80; 130; 278; 299. BATEIA. Tab. 6, p. 130.
AUTESION. Tab. 37, p. 485; 70; 476; 490. BATIA. Iubita lui Oebalos. 251; 263; 487.
AUTOFONOS. Teban. 416. BATIEIA = Mirina. 339; tab. 7, p. 135; 136; 478.
AUTOLEON. 80. BATON. 82.
AUTOLICOS. Fiul lui Hermes. Tab. 35, p. 456; 39, BATTIADES. 300.
p. 503; 173; 58; 80; 109; 137; 181; 194; 226; BATTOS. 1) 83; 242.
243; 270; 286; 389; 416; 453; 455; 461; 497. 2) întemeietorul cetăţii Cirene. 83; 175; 198.
AUTOLITE. 164. BAUBO. 83; 257; 258; 494.
AUTOM ATE. Danaidă. 134. BAUCIS. 83.
AUTOM EDON. 1) Vizitiul lui Ahile. 80. Bebrici (popor). 53; 65; 148; 288; 305; 314; 339.
2) Pretendent la m âna Hippodamiei. 366. BEBRIX. 407.
AUTOM EDUZA. Soţia lui Ificles. Tab. 31, p. 398; BEL (Zeu). V. Belos 2.
274; 266. BELIER. Preceptor al lui Frixos. 318.
AUTONOE. 1) Fiica lui Cadmos. Tab. 3, p. 91; 27; BELLEROFON. Tab. 35, p. 456; 174; 83; 109; 205;
70; 92. 252; 273; 274 b; 289; 300; 390 a; 394; 406; 407;
2) Nereidă. 353. 416; 425; 444; 457; 460.
3) Tab. 15, p. 239; v. lfinoe 3. Şi Amazoanele: 50.
4) Danaidă. 134. BELLEROS. 83.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 523

BELLONA. 84; 139. BOUTES. 1) Fiul lui Boreu. 86; 125; 252; 407.
BELOS. 1) Fiul lui Poseidon. Tab. 3, p. 91; 34. 84; 2) Tab. 11, p. 170; 87; 256; 167; 383; 511.
136; 155; 193; 289; 301; 355; 452; 458; 478; 473 3) Argonaut. 65; 67; 87; 172; 454.
2) = Bel. 356. BOUZIGE. Tab. 33, p. 419; 167; 423.
BENTESICIM E. 176. BOUZIGES. 87; 380.
Beoţia (ţinut). 34; 64; 115; 194; 195; 203 ; 242 253; BRANGAS. 87; 368; 437; 462.
278; 294; 300; 323; 330; 332; 333; 3455; 340 366; BRANHOS. 87; 105; 457.
409; 412; 406; 437; 443; 445; 473; 4655; 478 489; Brauron (cetate în Atica). 268.
495; 486; 498. BRESIA. 115.
(Cetate sau regiune în Propontida). 164. BRIAREU. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 152; 174; 199;
BEROSOS. 442; 464. 204; 214; 421; 422; 441; 467.
Betica (regiune în Spania). 329.
BRICE. Danaidă. 134.
BETILOS. 129.
BRISE. 103; 350. V. Aura.
BIA. Tab. 32, p. 419; 84; 461.
BRISEIS. 40; 35; 87; 110; 252; 389; 464.
BIANNA. 84.
BRISES. 87.
BIANOR. 84.
BRITE. 88.
BIAS. 1) Fiul lui Amitaon. Tab. 1, p. 30; 21, p. 281;
BRITOMARTIS. 87; 98; 143; 337.
29; 54; 84; 127; 320; 393; 400;; 425; 428; 463.
BROMIOS. Fiul lui Egiptos. 134.
2) Fiul lui Lelex. 296; 406.
BRONTES. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201;112;199;
3) Fiul lui Priam. 423.
467.
Bibastos (cetate în Caria). 307.
BROTEAS. Tab. 2, p. 33; 464; 466.
Biblis (cetate din Caria). 85.
Bruttium (ţinut în Italia de Sud). 278; 494.
BIBLIS. 85; 101; 266; 316; 336.
BRUTUS. 255.
Biblos (cetate în Fenicia). 29; 85; 115; 165; 313; 350.
BISA. 37. BUSIRIS. 1) Rege în Egipt. Tab. 3, p.91;88; 197;
Bisalţi (popor). 429. 231; 235; 245; 267; 301; 429.
BISALTES. 406; 476. 2) Fiul lui Egiptos. 134.
Bistonieni (popor în Tracia). 373. Butrot (cetate în Epir). 162; 217.
BITIAS. Fiul lui Alcanor. 257.
BITINIA (ţinut în Asia). 53; 269; 314; 330.
Bizanţ (cetate în Tracia). 85; 106; 210.
BIZAS. 85; 106; 210. CAANTOS. 89.
Boedromii (sărbătoare ateniană). 483. Câinele (Constelaţie). 312.
Boemia (ţinut). 115. Câmpia: - 271.
BOEOTOS. Tab. 8, p. 142; 163; 278; 322; 333; 366; Câmpia: - 60.
457. Câmpiile Elisee. 42; 92; 318; 373; v. Infern.
BOLBE. Nimfă. 367. Câmpiile Flegreene. 1) La Pallene. 47.
Bologna (cetate în Italia de Nord). 78. 2) La Neapole. 112.
BON A DEA. 85; 186; 240. Câmpul lui Marte (la Roma). 117; 192; 266; 281
BOREAZI. 85;; 194 210; 213; 213; 236; 248; 394. CABARNOS. 89.
Boreu (munte în B. = Caucaz). 101. CABIE. 308.
BOREU. 1) Tab. 11, p. 170; 14, p. 220; 85; 86; 109; CABIRL 89; 136; 277; 370.
119; 164; 194; 210; 236; 246; 298; 355; 372; 409. CABIRIDE. 89; 90.
2) Rege al Celţilor. 86; 116. CABIRO. 89; 90.
BORM OS. 86. CACA. 90. V.
BOROS. Fiul lui Perieres. 329; 391; 414. CACIOS. 90.
Bosfor (strâmtoare în Tracia). 66; 273; 385; 458. CACUS. 90; 182; 202; 230; 240; 436; 467; 507.
BOTRES. 86; 177. Cadmeea (Citadela din Teba). 92; 211; 459.
Bottia (regiune în Macedonia). 338. CADMILLOS. 89.
Bouarul (Constelaţia). 193. CADMOS. Tab. 3, p. 91; 29, p. 364; 36; 37; 63; 90
Boubastos (cetate în Tracia). 388. 155; 156; 166; 210; 212; 247; 270; 271; 285; 286
BOUCOLION. Fiul lui Licaon 2. Tab. 7, p. 135; 302. 301; 307; 327; 362; 366; 376; 377; 384; 396;403
BOUCOLOS. Tab. 15, p. 239; 86. 414; 416; 447; 459; 455; 471; 469; 476; 487;509
Boudeion (cetate în Tesalia sau Epir). 165. Soţia: 32.
BOUFAGOS. 71; 86; 428. Nunta: - 260.
BOULEU. Tab. 15, p. 239. Cadusieni (popor). 388.
BOUL1S. 86; 155. CAECILIA (gintă). 92.
BOUM OLHOS. 339. CAECULUS. 92; 507.
BOUNICOS. Tab. 13, p. 218. CAEIRA. 93.
BOUNOS. 86; 166. CAELE VIPENNA. 330.
Bouprasion (cetate în Elida). 233. Caelius (colină în Roma). 96; 152; 337.
BOURA. Fiica lui Ion. 218. CAELUS. 93; 174.
524 Pierre G RIM A L

CAENEU. Tab. 9, p. 154; 65; 93; 125; 156; 233; 6) M am a lui Atis. 314; 316.
291; 296; 416. 7) Fiica lui Focos 1. 195.
Caenina (cetate în Sabina). 27. Calliste (insulă = Terd). 327; 476.
CAENIS. 93. CALLISTO. 1) M am a lui Arcaş. Tab. 9, p. 135; 18,
CAERANE. 502. p. 224; 40, p. 480; 62; 71; 96; 222; 312; 382;
Caere (cetate în Etruria). 55; 293; 334; 407; 488. 391; 510.
V. Agilla. 2) Sora lui Ulise. Tab. 39, p. 503; 96.
Cafareu (cap). 217; 348; 431. CALLITEA. Soţia lui Atis. 370; 496.
CAFAUROS. 93. CALOS 397
CAFENE. 93. CALPETUS. Rege în Alba. 452.
Cafies (cetate în Arcadia). 98; 123. CALPUS. Fiul lui Numa. 355.
CAFIRA. 93; 473. CAM ARINE. Oceanidă. 360.
Caic (râu în Misia). 339; 360; 469. CAMASENE. Soţia lui Ianus. 259; 489.
CAIET A. 93; 162. CAMBLES. 96; 260.
CAISTRE. 93; 397; 448. CAMENES. 96; 355.
CAISTROS. 397. CAMERS. 96.
CALAIS. Tab. 11, p. 170; 65; 67; 85; 86; 213; 372. CAMESE. 96; 258.
Camicos (cetate în Sicilia). 121; 137.
CALAM OS. 93.
CALAURIA. Nimfa. 201; 273. CAMILLA. Eroină. 97; 213; 333.
CALCHAS. 52; 60; 94; 121; 263; 265; 268; 297; CAMILLUS. Dictator. 42; 225.
299; 314; 343; 410; 412; 416; 421; 476; 485. CAMIRO. Fiica lui Pandareos. 383.
Camiros (cetate în Rodos). 196; 493.
Profeţii: 40; 41; 217; 192; 453.
CALCHOS. 95. CAMIROS. Fiul lui Cercafos. 105; 218.
CALHINIA. Fiica lui Leucippos 3. Tab. 22, p. 287; CAMISE. Soţia lui Ianus. 259.
300; 399. Campania (ţinut în Italia Meridională). 90; 140; 240;
334; 341; 362; 388.
CALIBE. Tab. 7, p. 116.
CALICE. 1) Fiica lui Eol 1. Tab. 8, p. 142; 24, p. CAMPE. 97; 510.
CAMPLITES. 96; 260.
295; 161; 163; 294.
2) M am a lui Cicnos 1. 113. CANACE. Fiica lui Eol 1. Tab. 8, p. 142; 10, p. 167;
49; 97; 163; 166; 269; 310; 494.
3) Nereidă. 353.
CANDALOS. Heliad. 218; 360.
CALIDNOS. 95.
CANENS. 97; 406.
Calidon (cetate în Etolia). 47; 96; 104; 114; 142; 145;
CANETOS. 1) Fiul lui Abas. 23; 65; 446.
234; 237; 248; 303; 322;323; 364; 189; 420; 477;
2) Fiul lui Licaon 2. 302.
487.
Canope (cetate în Egipt). 97; 160.
Vânătoarea din: - 25; 27; 45; 49; 64; 71; 73; 74;
CANOPOS. 97; 160; 476.
103; 142; 148; 149; 180;194; 237; 264; 274; 266;
Cantabri (popor în Spania). 280.
267; 278; 291; 307; 323;343; 354; 365; 391; 393;
CANTOS. 65; 68; 93; 103.
407; 409; 469; 480; 492.
CAPANEU. Tab. 36, p. 461; 29; 73; 97; 165; 182;
CALIDON. 1) Fiul lui Etolos. Tab. 1, p. 30; 24, p.
269; 461.
295; 174; 95; 164; 373; 409; 431.
Capena (port în Roma). 96; 152.
2) Fiul lui Testios. 95.
CAPETUS. 452.
3) Fiul lui Pleuron. 409.
CAPILOS. Tab. 15, p. 239.
CAL1GULA. împărat. 280. CAPIS. 1) Fiul lui Asaracos. Tab. 7, p. 116; 54; 98;
CALIPSO. Oceanidă. Tab. 39, p. 503; 80; 95; 349; 152; 161; 271; 288; 422; 453.
353; 357; 360; 405; 473; 470; 504. 2) Samit. 98.
CALLIANASSA. Nereidă. 353. 3) Rege în Alba. 452.
CALLIAS. Fiul lui Remenos. Tab. 16, p. 241. Capitoliu (colină în Roma). 27; 37; 129; 182; 255;
CALLIDICE. 1) Tab. 39, p. 503; 95; 416; 505. 259; 278; 279; 343; 355; 367; 366; 441; 406; 409;
2) Danaidă. 134. 435; 414; 462; 467; 468; 475; 506; 511.
CALLILEON. Fiul lui Tiest. 78; 487. Cappadocia (regiune în Asia). 50,
CALLIOPE (Muză). 28; 60; 95; 249; 258; 307; 335; Capri (insulă în Italia). 362.
361; 370; 373; 412; 437. Capua (cetate în Campania). 98; 142; 315 b.
CALLIPOLIS. 45; 95; 385. CAR. Tab. 17, p. 260; 197.
CALLIRHOE. 1) Oceanidă. Tab. 32, p. 419; 96; 109; CARANUS. 436.
110; 203; 313; 360. CARCABOS. 98.
2) Soţia lui Alcmeon. Tab. 1, p. 30; 25; 38; 47; CARCINOS. 98.
96. CARDEA. 272.
3) Fiica lui Scamandru. Tab. 7, p. 135; 96; 201; CAROIS 120
271; 488. Caria (ţinut în Asia). 93; 110; 133; 161; 201; 248;
4) Fiica regelui Libiei, Licos, 96; 305. 242; 263; 266; 285; 337; 338; 455; 478; 476.
5) Izvor din Calidon. 96. CARIA. 99; 145; 303; 374.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R EA CĂ ŞI RO M A N Ă 525

Carieni (popor în Caria). 55; 349. CEFAL. Tab. 4, p. 102; 11, p. 170; 20, p. 268; 39,
Caristos (cetate în Eubeea). 234; 350; 376. p. 503; 53; 102; 115; 120; 123; 217; 157; 184;
CARISTOS. 439. 243; 244; 307; 350; 375; 394; 425; 490; 497.
Carmanor (râu = Inachos). 211. CEFALION. 103.
CARM ANOR. 98. 111. Cefalonia (insulă în Marea Ionică). 82; 102; 286; 308;
CARM E. 87; 98. 376; 196; 413; 428; 498; 505.
CARM ENTA. 98; 182; 240; 316; 355; 469. Cefeni (popor). 103.
Carmental (port în Roma). 98; 182. CEFEU. 1) Arcadian. Tab. 9, p. 154; 174; 58; 65;
CARNA. 98. 103; 234; 324 a; 459.
CARNABON. 99; 494. 2) Tatăl Adromedei. Tab. 3, p. 91; 56; 84; 103;
CĂRNOS. 99; 181; 279. 276; 400; 193.
Carpatos (insulă). 189. CEFIRA. Oceanidă. 420.
CARPO. Horă. 255. CEFISOS. 272.
CARPOS. 93; 255. Cefiz (Râu din Beoţia). 65; 422; 481.
Cartagina (cetate în Africa). 143; 260; 449; 451. CEFIZ. 139; 167; 322; 347; 487.
Cartagina (cetate în Spania). 478. CEIOS. Tab. 16, p. 241.
CARTERON. Fiul lui Licaon. 302. CEIX. 1) Rege în Trahis. 46; 103; 180; 237; 248.
CASAM ENOS. Pirat din Naxos. 49; 269; 383. 2) Fiul lui Eosforos. 47; 103; 137; 138.
CASANDRA. 1) Fiica lui Priam. Tab. 2, p. 33; 34 Celţi (popor). 67; 104; 115; 116; 200; 409.
p. 429; 35; 36; 43; 60; 99; 121; 124; 216; 257; CELBIDAS. 103.
380; 387; 389; 394; 423; 472. CELENO. 1) Danaidă. 103; 134.
2) Fiica lui Iobates. 274. 2) Pleiadă. Tab. 25, p. 297; 38, p. 498; 103;
CASIFONE. Fiica lui Ulise. Tab. 39, p. 503; 14, p. 109; 142; 179; 304; 356; 410; 428.
184; 100; 118. 3) Harpie. 213.
CASIFONES. Fiul lui Ulise. Tab. 39, p. 503. 4) M am a Tragasiei. 85.
CASIOPEA. 56; 98; 100; 103; 115; 165; 276; 400. 5) Fiica lui Hiamos. Tab. 8, p. 142; 139; 246;
Casius (munte în Arabia). 487.
304; 322.
CASMILLA. 98.
CELENOS. 1) Fiul lui Electrion. Tab. 31, p. 360.
Casos (insulă). 189.
2) 101.
CASOS. Fiul lui Inahos. 53; 272.
CASPERIA. 54. 3) 103.
Castabos (cetate în Tracia). 219; 388. CELEOS. 1) Din Eleusis. 83; 103; 128; 138; 141;
CASTALIA (izvor din Delti). 38; 100. 258; 333; 412; 423; 435; 494.
CASTALIOS. 100; 139; 487. 2) Cretan. 103.
CASTIANIRA. Soţia lui Priam. Tab. 34, p. 394. CELEUSTANOR. Tab. 15, p. 239.
CASTOR. 1) Dioscur. Tab. 2, p. 33; 19, p. 263; 147; CELEUTOS. Fiul lui Agrios. Tab. 27, p. 322; 104;
156; 178; 157; 160; 226; 264; 280; 299; 195; 487. 303; 480.
2) Fiul lui Hippalos. 226. CELMIS. 104.
Catana (cetate în Sicilia). 34; 357. CELTINA. 104.
CELTOS. 104; 200.
CATEGONOS. 431.
Cenhrees (port în Corint). 481.
CATETOS. 100.
CENHREIS. 28.
CATILLUS. 1) 51; 101.
CENHRIAS. 407.
2 ) 101.
CENHRIS. 406.
Către (cetate în Creta). 469. CENTAUREASĂ. 105; 248.
CATREU. Tab. 2, p. 33; 28, p. 338; 31; 101; 120; CENTAURI. 93; 104; 109; 125; 114; 142; 180; 185;
158; 329; 337; 348; 361; 387; 479. 196; 234; 252; 247; 264; 281; 291; 350; 354; 391;
CAUCASOS. 101. 415; 418; 407; 438; 477.
Caucaz (munte). 50; 67; 84; 101; 232; 236; 427; 511. CENTAUROS. 1) Fiul lui Apollo. Tab. 23, p. 290;
CAUCON. 1) Fiul lui Licaon. 101; 297; 302; 334. 462.
2) Fiul lui Celenos. 101. 2) Fiul lui Ixion. 282.
Cauconi (popor). 101. CENTIMAN1. V. Hecatonhiri. 105.
CAULON. 101; 119. Ceos (insulă). 26; 70; 116; 243.
Caulonia (cetate în Italia de Sud). 101; 119. CERAMBOS. 105.
Caunos (cetate în Caria). 85; 101; 248; 308. CERAMOS. 105.
CAUNOS. 85; 101; 266; 316; 336. CERBER. Tab. 32, p. 419; 105; 155; 231; 274; 319;
Cebren (râu). 366. 373; 407.
CEBRION. Troian. 389; 423. CERBEROS. 104.
Cecropeia (nume al Aticii). 101. CERCAFOS. Heliad. 105; 218; 258; 360; 438.
CECROPS. 1) Tab. 4, p. 102; 37; 101; 102; 125; CERCEIS. Oceanidă. 360.
130; 137; 153; 168; 172; 244; 372; 384; 422. CERCETES. Fiul lui Egiptos. 134.
2) Tab. 11, p. 144; 102; 167; 384; 425; 406. CERCION. 1) Tâlhar. 49; 51; 105; 422; 435; 481.
CEDALION. 102; 220; 372. 2) Fiul lui Agamed. 34; 105.
526 Pierre G RIM A L

CERC1RA. 106. CHEIMARRHOOS. 412.

CERCISERA. Num e al lui Ahile. 277; 303. CHELONE. 108.
CERCOPI. 106; 236; 320; 367. Cheroneea (cetate în Beoţia). 190; 480.
CERDO. 197; 356. CHERSIBIOS. Fiul lui Heracles. 126; 319.
CEREBIA. 106. CHERSIDAMAS. 1) Fiul lui Pterelas. Tab. 31, p.
CERES. 106; 123; 181; 185; 30’; 313; 330; 471. 398.
CERESILAOS. 412. 2) Fiul lui Priam. 423; 502.
CERIBES. Tab. 16, p. 241; 138. Chersonez din Caria. 416; 410.
Cerinia (cetate şi munte în Achaia). Căprioara din: Chersonez din Tracia (peninsulă). 44; 140; 217; 219;
- 228; 229. ' 381; 388; 459.
CERIX. 106; 177. CHESIAS. Nimfă. 360.
Cerne (cetate atlanta). 339. Chihlimbar (insulă). 262.
CEROESA. 85; 106. CHIMERĂ. 1) Tab. 32, p. 419; 84; 109; 155; 390;
CERTE. Fiica lui Tespios. 274. 487.
CESTRINOS. Tab. 34, p. 492; 217. 2) Nim fă siciliană. 109.
CETES. 106. CHIMEREU. Fiul lui Prometeu. Tab. 30, p. 460; 109;
CETO. 1) Tab. 12, p. 201; 32, p. 419; 106; 155; 196; 189; 327; 418.
199; 266; 207; 245; 286; 353; 428. CHIONE. 1) Fiica lui Boreu. Tab. 11, p. 170; 85;
2) Nereidă. 353. 109; 176.
CETREOS. Tab. 14, p. 220; 355. 2) Fiica Nilului. 96. 109.
Ceuta (peninsulă). 95; 504. 3) Fiica lui Dedalion. Tab. 39, p. 80; 109; 137;
CEZAR. 34; 278. 189.
CHAERON. Fiul lui Apollon. Tab. 31, p. 398; 190; 4) M am a lui Priap. 109.
480. Chios (insulă). 149; 366; 372; 493.
CHAETOS. Fiul lui Egiptos. 134. CHIRIMACOS. Fiul lui Electrion. Tab. 31, p. 398.
CHALBES. 88. CHIROGASTERI. 113.
Chalcidic (ţinut în Macedonia). 189; 429. CHIRON. Centaur. Tab. 38, p. 498; 25; 39; 27; 61;
Chalcidieni. 274. 70; 104; 107; 109; 109; 117; 133; 191; 193; 196;
CHALCIOPE. 1) Fiica lui Euripilos 3. Tab. 15. p. 235; 251; 247; 261; 318; 322; 360; 361; 376; 393;
239; 106; 233; 478. 427; 485; 498.
2) Fiica lui Eetes. Tab. 14, p. 220; 33, p. 426; Chliaros (fluviu - Gange). 201.
151; 69; 106; 118; 323; 197. CHLIDANOPE. Soţia lui Hipseu. Tab. 23, p. 290.
3) Soţia lui Egeu. 106; 153. CHLORIS. Soţia lui Neleu. Tab. 21, p. 242; 350;
Chalcis (cetate în Eubeea). 23; 107; 123; 384; 385; 354; 356; 401.
412. 2) Nimfă - Flora. 194.
PHAI P K 7 V 191- 110 3) = Meliboea 2.
CHALCODON. 1) Fiul lui Abas. 23; 106; 107; 153; 4) 343; 399.
157; 220; 276. 5) Pieridă. 406.
2) însoţitor al lui Heracles. 107. CHORICOS. 109; 376; 410.
3) Predendent la m âna Hippodamiei. 107. CHORO. Nereidă. 353.
4) Din Cos. 107. 233. CHROMIA. Tab. 8, p. 142; 278.
5) Fiul lui Egiptos. 134. CHROMIOS. 1) Fiul lui Pterelas. Tab. 31, p. 398.
CHALCOM EDUZA. Tab. 39, p. 503; 286. 2) Fiul lui Priam. 423; 478; 502.
Chalibi (popor în Pont). 415. CHRONOS. 107; 129.
CHAON. 107. CHRYSANTHIS. 110; 140.
Chaonia (regiune în Epir). 107; 112; 166; 217. CHRYSAOR. Tab. 32, p. 419; 96; 110; 155; 203;
CHAOS. 107; 166; 172; 199; 349; 357 b; 467. 207; 230; 390; 403; 422.
CHARAXOS. 438. Chryse (cetate în Misia). 110; 128.
Charibda (strâmtoare din Sicilia). 67; 162; 223; 504. Chryse (insuliţă). 191; 502.
CHARIBDA. 108; 200. CHRYSE. 1) Fiica lui Halmos. Tab. 35, p. 456; 20,
CHARICLO. 1) Soţia lui Chiron. 39; 107; 361. p. 268; 194; 211.
2) Fiica lui Cicreu. Tab. 30, p. 378; 107; 114; 2) Soţia lui Dardanos. 264; 381.
446. 3) 189.
3) M am a lui Tiresias. 107; 489. CHRYSEIS. 1) 40; 35; 61; 87; 110; 121; 268; 502.
CHARILA. 107; 108. 2) Oceanidă. 360.
CHARIS. 221. CHRYSES 1) Tatăl lui Chryseis. 41; 61; 87; 110;
CHARISIOS. Fiul lui Licaon 2. 302. 268.
CHARITE. Tab. 40, p. 511; 55; 108; 178; 211; 255; 2) Fiul lui Chryseis 1. 110; 268.
249; 298; 345; 478; 510. 3) Fiul lui Chrysogone. Tab. 20, p. 268; 35, p.
CHARON. 38; 108; 209; 373; 377. 456; 194; 211; 333.
CHAROPOS. Tatăl lui Nireu 1. 356. 4) Fiul lui Minos. Tab. 28, p. 338; 178; 337;
CHAROPS. 108; 306; 361; 502. 352.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă Ş l R O M A N Ă 527

CHRYSIPPE. 1) Danaidă, 134. CILLAROS. Centaur. 115; 248.

2) Fiica lui Iros. 198. CILLAS. 115; 459.
CHRYSIPPOS. 1) Fiul lui Pelops. Tab. 2, p. 33; 77; CILLEN. Fiul lui Elatos. Tab. 9, p. 154.
110; 252; 286; 394; 459; 487. Cillene (Munte în Arcadia). 152; 60; 115; 139; 156;
2) Fiul lui Egiptos. 134. 242; 312; 382; 489.
CHRYSOCHOAS. 202. CILLENE. 115; 301; 366; 391.
CHRYSOGENEIA. Fiica lui Halmos. Tab. 20, p. CIMATOLEGE. Nereidă. 353.
268; 338; 394. Fără îndoială aceeaşi cu urmă­ Cime (cetate în Aisa Mică). 128; 409.
toarea: Cimerieni (popor). 115; 250; 505.
CHRYSOGONE. Fiica lui Halmos. Tab. 20, p. 268; CIMMERIOS. 314.
35, p. 456; 194. CIMO. Nereidă. 353.
CHRYSONOE. Fiica lui Clitos. 431. CIMODOCE. Nereidă. 353.
CHRYSOPELEU. Tab. 9, p. 154; 110. CIMOLOS. 452.
Chiysopolis (cetate în Bitinia). 269. CIMOPOLEEA. 152.
Chiysorrboas (râu = Paetol). 375. CIMOS (în Atena). 179; 478.
CHRYSORTHE. Tab. 22, p. 287; 373. CIMOTOE Nereidă. 353.
CHRYSOTHEM IS. 1) M am a lui Filammon. 98; 111; CIMOTON. 361.
189. CINATOTEEA. Nereidă. 353.
2) Tab. 2, p. 33; 34. CINETOS. Fiul lui Licaon 2. 302. '
Cinips (râu). 208.
3) Soţia lui Stafilos 3. 219; 388; 459.
CINIRAS. Tab. 9, p. 154; 28; 32; 115; 289; 326;
CIANE. 1) Fiica lui Liparos. 111; 164; 307.
339; 340; 376; 386; 405; 458; 462; 464; 478; 498.
2) Nim fa de Siracuzza. 111.
CINORTAS. Tab. 6, p. 130; 116; 362; 400; 489.
3) Fiica lui Meandru. 336.
CINOS. Tatăl lui Hodoedocos. 366.
CIANEEA. Fiica lui Meandru. 85; 316. CINOSOURA. 116.
CIANIPPOS. 1) Fiul cel mic al lui Adrast. Fiul lui CINOSOUROS. Fiul lui Pelops. 252.
Egialeu. Tab. 1, p. 30; 54; 111. Cios (cetate - Pruse). 65; 248; 415.
2) Tesalian. 111. CIPARISSA. 116,
3) V. Ciane 3. 111. CIPARISSI. 116.
CLATOS. 177. Ciparissos (târg în Pamasse). 107; 116.
Cibele (Munte în Frigia). 112. CIPARISSOS. 1) Fiul lui Minias. Tab. 20, p. 268;
CIBELE. 36; 66; 74; 78; 82; 127; 111; 132; 136; 116; 338.
146; 156; 200; 206; 253; 260; 264; 315; 355; 367; 2) Fiul lui Telef. 61; 116.
373; 437; 442; 451. CIPROS. 478.Cipru (insulă). 53; 59; 74; 85; 115;
Ciclade (arhipelag). 70. V. si num ele diferitelor insule. 142; 143; 144; 169.
CICLOPI. 1) Uranieni. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; Colonii în: - 24; 36; 149; 158; 224; 289; 326; 197;
174; 97; 129; 112; 199; 209; 221; 249; 373; 459; 405; 478; 487.
467; 509. CIPSELOS. 1) Fiul lui Epitos. 165; 116; 240; 331.
2) Sicilieni. 61; 62; 73; 112; 187; 415; 451; 2) De Corint. 117.
470; 503. CIPUS. 117.
Ţinutul - 38. CIRCE. Tab. 14, p. 220; 39, p. 503; 95; 97; 100;
3) Constructori. 26; 112; 427. 117; 101; 186; 205; 211; 367; 400; 404; 406; 418;
CICNOS. 1) Fiul lui Poseidon şi al Calicei. 40; 113. 420; 446; 473.
2) Tatăl lui Tenes. 61; 113; 119; 474. Familia: 80; 151; 184; 214; 219; 316; 388.
3) Fiul lui Ares. Tab. 21, p. 281; 63; 64; 68; Şi Ulise: 130; 177; 278; 292; 349; 396; 439; 473;
103; 113; 231; 235; 236; 274; 394; 432. 503; 505.
4) Rege în Liguria. 114. Iarba Circei: 337; 425.
5) Fiul lui Apollo. 114; 190. Şi Argonauţii: 67,
CICREU. Rege în Salamina. Tab. 30, p. 378; 107; Circus M aximus (la Roma). 123; 240; 330; 441; 450.
114; 444; 446; 469; 470. Cirene (ţinut si cetate în Africa). 82; 175; 179; 252;
CIDIPPE. 1) Logodnica lui Acontios. 26. 300; 301; 303; 197; 198; 405.
2) Fiica lui Oehimos. 105; 218; 360. CIRENE. 1) Nimfă. Tab. 23, p. 290; 27; 60; 70; 117;
CIDNOS. 114. 179; 285; 395.
CIDON. Fiul lui Hermes. 23; 114; 175; 312; cf. 469. 2) M am a lui Idmon. 265.
Cidonia (cetate în Creta). 120; 114; 469. Cirfis (munte în Focida). 47.
CILABRAS. 114. Cirrha (= Crisa, în Focida). 365; 368.
CILARADES. Tab. 36, p. 461; 54; 372; 461. Cirus (rege). 351; 387.
CILIX. Tab. 3, p. 91; 37; 90; 114; 455; 470; 468; CISEU. 1) Rege în Macedonia. 64 (probabil acelaşi
469. cu 4).
Citta (cetate în Troada). 115. 2) Fiul lui Egiptos. 134.
CILLA. Sora lui Priam. Tab. 7, p. 135; 114; 216; 3) Fratele lui Gias 2. 203.
387; 486. 4) Rege în Tracia. 215; 267; 473; 465.
528 Pierre G RIM A L

Cissa (izvor). 156. 3) Fiica lui Minias. Tab. 20, p. 268; 26, p. 269;
CISSA. Pieridă. 406. 74; 120; 189; 262; 341.
Citera (insulă). 32; 162; 174; 303; 503.CITERON. 4) Fiica lui Catreu. Tab. 2, p. 33; 31; 101; 120;
118; 490. 348; 361; 376.
Citeron (munte în Beoţia). 27; 36; 53; 71; 118; 147; 5) Captivă. 24.
167; 303; 363; 306; 489. 6) Nim fă de Misia. 388.
Leul din: - 226; 319. CLIMENEU. 1) Fiul lui Foroneu. 256.
CITISSOROS. Tab. 33, p. 426; 69; 75; 107; 118; CLIMENOS. 1. Fiul lui Cardis. 120.
198. 2) Fiul lui Presbon. Tab. 33, p. 426; 120; 167;
CITOS. Fiul Himaliei. 248. 397; 423.
Cizic (peninsulă). 66; 70; 118; 458.
3) Arcadian. 120; 212; 445.
C1ZICOS. 24; 66; 118; 461.
4) Fiul lui Oeneu. Tab. 27, p. 322; 65; 365.
Claros (târg în apropiere de Efes). 244; 314; 343;
451. 5) Fiul lui Heracles. 226; 319.
Oracol: 370. CLINIS. 119; 303.
CLAUDIUS (împărat). 252; 188. CLIO. Muză. 246; 249; 345; 361; 406; 437.
CLEITOR. Fiul lui Licaon 2. 302. CLISITERA. Fiica lui Idomeneu. 120; 265; 300.
CLEOBOEA. 1) Fiica lui Criasos. Tab. 18, p. 261; CLISONIMOS. V. Clitonimos.
322. CLISTENE. 322.
2) 57; 198. CLITE. 1) 66; 101; 120; 119.
3) M am a lui Filonis. 219; 189. 2) Fântână: - 66;
CLEOBOULE. 196. 3) Danaidă. 134.
CLEODEOS. Tab. 16, p. 241; 473. CLITEMNESTRA. Tab. 2, p. 33; 19, p. 263; 39; 34;
CLEODORA. 1) Danaidă. 134. 120; 141; 147; 154; 156; 169; 171; 157; 269; 289;
2) N im a. 385. 294; 348; 362; 366; 375; 500; 406; 463; 473; 489.
CLEODOXA. Niobidă. 356. CLITIA. 1) Iubita lui Helios. 121; 301.
CLEOFILE. Soţia lui Licurg 1. Tab. 26, p. 305. 2) Sora Ledei. 297; 394.
CLEOHARIA. Tab. 6, p. 130. 3) 196.
CLEOHOS. 337. 4) Fiica lui Amfidamas. 464.
CLEOLA. 143; 410. CLITIOS. 1) Fiul lui Laomedon. Tab. 7, p. 135; 413.
CLEOLAOS. Tab. 15, p. 239. 3) Tatăl lui Feno. Tab. 22, p. 287; 258; 289.
CLEOM ANTIS. 122. 3) Fiul lui Euritos 2. 65; 180; 270.
CLEOM EDES. 119. 4) Gigant. 204; 221.
CLEOM ENE. Fiica lui Mâlos. 125. CL1TO. 77.
CLEON. Fiul lui Pelops. 252. CLITONEOS. 347.
Cleone (cetate în Argolida). 233; 425. CLITONIMOS. 331; 389.
CLEONE. 73. CLITOR. 1) Fiul lui Azan. Tab. 9, p. 154; 121.
CLEOPATRA ALCIONE. Fiica lui Idas. tab. 19, p. 2) Fiul lui Licaon 2. 121; 302.
263; 119; 264; 345; 323. CLITOS. 1) Fiul lui Mantios. Tab. 1, p. 12; 121; 417.
CLEOPATRA. 1) Fiica lui Boreu. tab. 11, p. 144; 2) Soţul Pallenei. 121; 382; 430.
85; 119; 264; 384; 193; 410. 3) Fiul lui Egiptos. 134.
2) Fiica lui Idas. 119. V. Cleopatra Alcione. 4) Fiul Iui Poliidos. 417.
3) Din Locres. 119; 400. 5) Troian. 478.
4) Fiica lui Tros. tab. 7, p. 135; 96; 201; 271; CLIV1COLA. 272.
487. CLONIA. Nimfă. Tab. 25, p. 297; 254; 304; 356;
5) Danaidă. 134. 412.
CLEOPOM POS. 385. CLONIOS. Fiul lui Priam. 423.
CLEOSTRATOS. 119. CLOTO. 341; 469.
CLEOTHERA. 119; 383. Clusium (cetate în Italia). 373.
Clepsidra (Fântână). 278. CNAGEU. 121.
CLESO. 296. Cnide (cetate în Caria). 292; 196; 494.
CNOSSIA. Tab. 13, p. 128; 327.
CLESON. 296; 376; 407; 446.
Cnossos (cetate în Creta). 123; 130; 265; 331; 338;
CLESONIM OS. 119.
427; 468.
CLETA. 459.
COCALOS. Rege în Sicilia. 121; 137; 338.
Clete (cetate în Italia de Sud). 119.
COCCIM O. Pleiadă. 409.
CLETE. 119.
COCIT. Râu infernal. 38; 122; 194.
CLIANTOS. Fiul Iui Leos. 297.
COCLES. V. Horaţiu 2. 255.
CLIMENE. 1) Oceanidă. Tab. 14, p. 184; 28, p. 460; CODROS. Rege în Atena. 48; 65; 93; 122; 323; 350;
77; 119; 142; 166; 217; 259; 331; 340; 360; 184; 427.
427. COEOS. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 38, p. 498; 72;
2) Nereidă. 120; 354. 122; 185; 199; 298; 401; 403.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 529

COERANOS. 1) Fiul cel mic al lui Melampous. Tab. 364; 365; 372; 394; 399; 406; 412; 416; 422; 428;
1, p. 30; 23; 122; 416. 446; 455; 466; 483; 478; 493; 490.
2) Vizitiul lui Merion. 122; 265. CORINTOS. 1) Fiul lui Maraton. Tab. 10, p. 167;
3) Locuitor din Milet.=i22. 206; 314; 451.
4) Tatăl lui Poliidos. 205. 2) Fiul lui Pelops. 252.
COERON. 128. CORITOS. 1) Fiul lui Zeus şi al Electrei. Tab. 7, p.
Colhida (ţinut). 151; 67; 69; 75; 118; 166; 197; 261; 135; 124; Cf. 156.
316; 318; 401. 2) Rege în Tegeea. 124; 473.
Colhidieni (popor). Colonii ale: - 45; 67. 3) Fiul lui Paris şi al Oenonei. Tab. 34, p. 429;
Colchos (cetate). 86; 265; 316; 193. 124; 366.
COLENOS. 122. 4) Fiul lui Paris şi al Elenei. Tab. 13, p. 218.
COLIMBAS. 406. CORNELIUS COSSUS. 279.
Colina (Dealul) Erorii (în Troada). 75; 271; 379. V. Comiculum (cetate în Italia). 350; 449.
Ate. Cornul de Aur (peninsulă). 106.
Colina lui Cronos (în Olimpia). 276. COROEBOS. 124; 339; 351.
COLITTOS. 145. Coroneea (cetate în Beoţia). 75; 211; 276; 423; 477.
Coloanele lui Hercule. 53; 77; 230. CORONEU. 125.
Colofon (cetate în Ionia). 31; 60; 62; 94; 343; 410; CORONIDES. 124.
418; 427; 437. CORONIS. 1) Fiica lui Flegias. 60; 125; 72; 276;
Colona (târg în Atica). 58; 63; 126; 364; 483. 281; 194.
Colones (cetate în Troada). 113. 2) Fiica lui Coroneu. 125; 273.
COLONOS. Beoţian. 86; 177. 3) Hiadă. Doica lui Dionysos. 125; 87; 246.
COLONTAS. 256. CORONOS. 1) Fiul lui Coeneu. Tab. 9, p. 154; 153;
COM ATAS. 122. 65; 93; 125; 234; 291; 296.
COM BE. 122; 130. 2) Tab. 22, p. 287; 288; 373.
COM ETES. 1) Fiul lui Stenelos. 153; 65; 123; 461. 3) Tab. 35, p. 456; 211; 423; 476.
2) Fiul lui Tisamenos. 123; 490. COROS. îmbuibarea. 247.
COM ETO. 1) Fiica lui Pterelas. Tab. 31, p. 388; 53; Corsica (insulă). 196.
123; 405. Cortona (cetate în Etruria). 124; 136; 347; 463; 505.
2) Din Patras. 123; 179. Cos (insulă). 37; 107; 128; 166; 173; 176; 179; 204;
3) 114. 218; 233; 392; 188; 412; 478; 478.
Comitium (la Roma). 355; 440; 441; 467; 468. COTIS. 96; 307; 314.
Compitalia (sărbătoare a Larilor). 314. COTONE. 160.
CONCORDIA. 255. COTTOS. Tab. 5, p. 138; 12, p. 201; 199; 204; 214;
CONDILEATIS. 123. 467.
CONNIDAS. 481. COURES. Fiul lui Pleuron. 409.
CONSENTI (ZEI). 123; 279. CRAGALEU. 125.
CONSVALIA (sărbătoare). 123. Cranae (= Atena). 125.
CONSVS. 123; 434; 441. CRANAE. 125.
COON. 267. CRANAIHM E. 125.
Copais (Lac în Beoţia). 64. CRANAOS. 51; 101; 125; 168; 422; 435.
COPREU. Crainic al lui Euristeu. 123; 179; 270. CRANE. 90.
CORA. 124. CRANIA. 374.
CORAS. 51; 101. Crannon (cetate în Tesalia). 125.
CORAX. Tab. 22, p. 287; 166; 287. CRANON. 125.
Corciră (insulă = Corfu). 67; 105; 184; 187; 278; 285; CRANTO. Nereidă. 353.
326; 331; 373. CRANTOR. 125.
CORCIRĂ. 73; 106; 124; 187. CRATEIS. 446.
CORDIAS. 439. CRATIEU. 355.
CORE. 307. V. Persefona. CRATIS. 382.
Coresos (cetate necunoscută) (din Rodos?). 311. CRATOS. Tab. 32, p. 419; 84; 461.
CORESOS. 96. Crau (câmpie). 230; 304.
CORETON. Fiul lui Licaon 2. 302. CREATOS. (Molionid). 27; 130; 342; 419; 466.
Corfa (insulă). 278; 349; 396; 473; 504. CREON. 1) Rege în Corint. 47; 53; 125; 253; 278;
CORIBANTI. 60; 89; 123; 112; 260; 264; 440; 478. 318; 331.
CORIBAS. Fiul lui Iasion. 260; 264; 302. 2) Rege în Teba. Tab. 29, p. 364; 58; 126; 127;
CORICLA. Nimfă. 303. 167; 177; 204; 210; 226; 227; 266; 274; 289; 318;
Coricos (munte în Lidia). 450; 487. 329; 364; 415; 487.
CORINNOS. 124. 3) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239.
Corint (cetate în Grecia). 15; 45; 46; 47; 48; 70; 83; 4) Rege în Corint. 47; 490.
86; 124; 125; 117; 156; 166; 176; 195; 204; 206; CREONTIADES. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239;
248; 253; 273; 278; 284; 297; 314; 318; 326; 350; 126; 226; 319.
530 Pierre G RIM A L

CRES. 126; 220; 367; 437; 463. CROTON. 129; 285; 340; 187.
CRESFONTES. 1) Heraclid. Tab. 16, p. 241; 165; Crotona (cetate în Italia de Sud). 80; 119; 129; 192;
70; 126; 117; 240; 331; 418; 473. 285; 340.
2) Cresfontes II. Tab. 16, p. 241. CROTOPOS. Tab. 17, p. 260; 124; 129; 303; 432;
Cressa (cetate în Pafiogonia). 331. 460.
Crestonieni (popor în Macedonia). 236. CROTOS. 129.
Cresus (rege). 351. Crumissa (insulă). 476.
Creta (insula). 68; 69; 73; 83; 84; 92; 98; 101; 121; CTEIOS. Tatăl lui Eumeu. 176.
126; 129; 130; 137; 140; 162; 175; 181; 184; 189; CTESILLA. Fiica lui Alcidamas. 243.
202; 210; 213; 219; 226; 263; 265; 308; 303; 326; CTESIPPOS. Tab. 15, p. 239; 16, p. 241; 234.
329; 337; 342; 366; 367; 383; 388; 410; 427; 406; 2) Pretendent la m âna Penelopei. 129.
439; 469; 478; 493; 509. CTIMENE. Sora lui Ulise. Tab. 39, p. 503; 130; 177;
Taurul din: — 180; 229; 482. 286; 319; 189.
Cretani (popor). 44; 53; 84; 103; 132; 201; 259; 270; CTIMENOS. 65.
300; 331; 360; 437; 452; 454; 510. Cumes (cetate în Italia de Sud). 165; 137; 143; 162;
CRETE. Tab. 28, p. 338; 337. 228; 262; 451.
Creteea (loc în Arcadia). 210. Cupa (Constelaţie). 140.
CRETEIS. V. Hippolite 2. Cureţi (popor în Etolia). 25; 174; 130; 289; 324; 374.
Cretenia (cetate în Rodos). 101. CUREŢI. 89; 120; 130; 112; 132; 164; 205; 214;
CRETEU. Tab. 1, p. 30; 8, p. 142; 21, p. 281; 173; 223; 273; 285; 326; 391; 407; 472; 508; 509.
74; 127; 140; 163; 188; 233; 321; 362; 393; 469; Cures (cetate în Sabina). 341; 434; 468.
490. CURIATI. 225.
Cretineon (târg în apropiere de Efes). 300. CURTIUS. 131.
CRETON. 162.
CREUSE. 1) Naiadă din Tesalia. Tab. 23, p. 290; 70; D
127; 117; 291; 394; 461; 469.
2) Fiica lui Erehteu. Tab. 8, p. 142; 11, p. 170; DACTILI. 132.
102; 127; 167; 275. DADA. 132.
3) Fiica lui Creon 2. 127; 126; 278; 317. V. DAEIRA. 160.
Glauce 2. DAFNE. 60; 132; 286; 300; 389; 396.
4) Soţia lui Enea. Tab. 34, p. 429; 71; 93; 127; DAFNIS. 1) 109; 133; 307; 479.
2) Centaur. 235.
163; 215; 423. .
CRIASOS. Tab. 18, p. 261; 322. Dafnous (regiune în Grecia centrală). 372.
Criassos (târg din Caria). 93. Daghestan (regiune în Asia). 461.
DAGON. 129.
Crimeea (peninsula). V. Taurida.
CRIMISOS. 127; 152. DAIFRON. Fiul lui Egiptos. 134.
DAIMENES. Fiul lui Tisamenos 1. 490.
CRINACOS. Fiul lui Zeus. 310.
CRINIS. 127. DAITAS. 1) Din Lesbos. 133.
2) Tatăl lui Machaereu. 311.
CRINISOS. V. Crimisos. 128.
CRIOS. Tab. 5, p. 128; 12, p. 261; 32, p. 419; 38, DAITOR. 478.
p. 499; 199; 381; 401. Damasc (cetate în Siria). 133.
Crisa (cetate în Focida). 128; 462. DAMASCOS. 133.
V. şi Cirrha. DAMASEN. 133; 343.
CRISAMIS. 128. DAMASIHTON. 1) Niobid. 357.
CRISOS. Fiul lui Focos 3. Tab. 30, p. 378; 73; 128; 2) Fiul lui Codros. 428.
385; 195; 380. 3) Fiul cel m ic al lui Peneleos. 490.
CRITEIS. 128; 312. DAMASIOS. 396.
CRITOBOULE. 384. DAMASIPPOS. Fiul lui Icarios 2. Tab. 19, p. 263;
CROCON. 128. 263.
CROCOS. 128. DAMASOS. Troian. 416.
CROESM OS. 319. DAM ASTES. 133; 425; 478.
Cromion (cetate între M egara şi Corint). 187; 481. DAMASTOR. 348; 413.
DAM EON. 466.
CROM OS. Fiul lui Licaon 2. 302.
DAMETOS. 133; 412; 455.
CRONIOS. Fiul Himaliei. 248.
DAMIA. 80.
CRONOS. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 38, p. 498;
DAMISOS. Gigant. 39; 133.
36; 50; 32; 77; 97; 101;104; 109; 126; 128; 130;
DAMITALES. 140.
112; 116; 139; 178; 193;199; 209; 221; 245; 255;
DAMNEU. 1) Coribant. 123.
266; 276; 259; 325; 334;349; 356; 367; 368; 373; 2) Curet. 130.
382; 383; 420; 422; 427;437; 444; 452; 464; 467;
DAMOFON. Tab. 35, p. 456; 428; 493.
478; 490; 487; 509.
DAM ON. Tatăl lui Macello. 311.
V. Colina Iui ~.
DANAE. Tab. 6, p. 130; 31, p. 398; 40, p. 511; 26;
CROTALOS. Pretendent la m âna Hippodamiei. 336. 133; 143; 177; 296; 400; 413; 425; 510.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
DANAIDE. 134; 250; 340; 452.
Danaieni (popor). 134.
DANAIS. 130.
DANAOS. Tab. 3, p. 91; 23; 26; 54; 84; 136; 134;
155; 181; 202; 250; 307; 348; 400; 422; 425; 452;
459.
Dardanos (cetate în Troada). 24; 271.
DARDANOS. Fiul lui Zeus. Tab. 7, p. 135; 25, p.
297; 40, p. 511; 89; 123; 136; 156; 161; 201; 212;
260; 264; 271; 339; 379; 381; 443; 449; 477; 495;
508; 510.
DARES. 136; 264.
DASCILOS. 1) Fiul lui Tantal. 304; 464.
2) Tatăl lui Licos 7. 304.
DASEATAS. Fiul lui Licaon 2. 302.
Daulis (cetate în Focida). 287; 363; 192; 432.
DAUNA. Fiica lui Evandru. 182.
Daunieni (popor în Italia). 95; 136.
DAUNOS. 259. V. Daunus.
DAUNUS. 53; 136; 145; 259; 281; 406; 488.
DEA DIA. 279.
Decelia (mică cetate în Atica). 137; 158.
DECELOS. 137.
DEDAL. Tab. 4, p. 102; 34; 122; 137; 236; 259;
262; 275; 334; 338; 389; 397; 451; 464.
Sărbătoarea lui Dedal: 44.
DEDALION. 109; 137; 189.
DEGM ENOS. Arcaş. 374.
DEIANIRA. 1) Soţia lui Heracles. Tab. 15, p. 239
16, p. 241; 27, p. 322; 28; 50; 105; 137; 142
177; 205; 231; 234; 235; 221; 238; 247; 248; 275
302; 311; 324; 354; 365; 391..
2) Soţia lui Pelasgos. Tab. 18, p. 261; 302.
DEICOON. Tab. 15, p. 239; 126; 226; 329.
DEIDAMIA. 1) Fiica lui Licomed. 39; 303; 351.
2) Fiica lui Bellerofon. 444.
3) Fiica lui Perieres. 479.
DEIFOB. Fiul lui Priam. Tab. 34, p. 429; 41; 138;
215; 216; 159; 160; 218; 265; 328; 330; 385; 412;
423; 504.
DEIFONTES. Fiul lui Antimahos. Tab. 16, p. 241;
138; 254; 382; 409; 473.
DEILEON. 194.
DEIMAHOS. 1) 163; 204; 194.
2) Fiul lui Neleu. 350.
DEIMOS. 32; 63; 195.
DEINOS. Calul lui Diomed. 145; 229.
DEIOCOS. 386.
DEION. Tab. 8, p. 142; 20, p. 268; 30, p. 378; 39,
p. 503; 73; 102; 128; 163; 164; 180; 267; 286;
189; 425.
DEIONE. 336.
DEIOPITES. Fiul lui Priam. 423; 501.
DEIPIL. Bărbat. 1) 138; 216; 414.
2) Tab. 21, p. 281.
DEIPILE. Femeie. Tab. 1, p. 30; 27, p. 322; 29; 31;
145; 486.
Delfi (cetate în Focida). 47; 51; 97; 100; 107; 138;
154; 157; 217; 244; 246; 249; 262; 288; 303; 314;
327; 345; 350; 386; 422; 457; 487; 487.
(Oracol si sanctuar): 56; 60; 61; 70; 75; 127; 113;
165; Î69; 188; 189; 190; 194; 195; 212; 218; 227;
531
237; 243; 250; 258; 273; 276; 269; 311; 314; 343;
368; 386; 412; 409; 473; 469; 489; 498; 508.
Templu: 34; 488.
Dedicaţii la; 25.
Sfaturi date de oracole: 40; 174; 46; 79; 92; 103;
104; 153; 167; 179; 185; 195; 223; 238; 276; 269;
270; 286; 293; 294; 297; 310; 323; 328; 340; 347;
350; 410; 443; 471; 476; 481; 477.
Dezvăluiri ale oracolelor: 26; 122; 123; 126; 114;
139; 163; 169; 363; 394.
DELFINE. 60; 139; 242; 487.
DELFOS. Fiul lui Celeno. Tab. 8, p. 142; 100; 138;
246; 304; 322; 487.
DELIADES. 83.
Delos (insulă în Ciclade). 26; 56; 60; 70; 73; 162;
164; 172; 214; 244; 250; 298; 326; 372; 438; 451;
475.
Demetra Pelasgis. 391.
DEMETRA. Tab. 38, p. 498; 40, p. 511; 70; 72; 89
b; 99; 101; 106; 106; 124; 129; 139; 156; 160;
179; 189; 192; 194; 200; 209; 231; 247; 257; 277;
307; 316; 326; 347; 375; 384; 388; 395; 409; 410;
437; 462; 473; 494; 508; 510.
Şi Persefona: 63; 80; 83; 89 a; 103; 110; 209; 257;
258; 333; 391; 400; 435; 454.
Templu: - 256; 233; 332.
Iubiri: 260; 422.
Sărbători ale: - 115; 117; 249.
Şi Sicilia: 174.
DEMIFON. 140.
DEMOCLOS. 458.
DEM OCOON. Fiul lui Priam. 423; 502.
DEMODICE. Sora lui Pactolos. 375.
DEMODOCOS. 1) Aed al lui Alcinoos. 140.
2) A ed al lui Agamemnon. 121; 140; 150.
DEMOFILE. Sibilă. 451.
DEMOFON. 1) Fiul lui Celeos. 104; 141; 140; 423;
494.
2) Fiul lui Tezeu 3. 24; 175; 141; 157; 370;
374; 380; 384; 188; 190; 480; 483.
DEMONASSA. Fiica lui Adrast. Tab. 1, p. 30; 37,
p. 485; 169; 191; 477; 490.
DEMONICE. M am a lui Evenos. Tab. 24, p. 295;
182; 315; 492.
DENDRITIS. 141.
DEPIDII. 92.
DERCETO. 93; 448.
DERCENOS. Fiul lui Poseidon. 48; 141; 230.
DERIADES. Rege al Indiei. 373; 469.
DERO. Nereidă. 353.
DESM ONTES. 163.
DESTIN. 27; 61; 64; 65; 104; 185; 199; 202; 215;
238; 284; 379; 387; 392; 508; 509.
DEUCALION. 1) Fiul lui Prometeu. Tab. 8, p. 142;
28, p. 498; 49; 51; 102; 120; 128; 142; 148; 163;
195; 198; 219; 243; 246; 274; 275; 267; 278; 259;
286; 294; 307; 382; 365; 366; 372; 385; 400; 427;
424; 407; 443; 457; 468; 469; 487.
Potopul lui: - 105; 121; 272; 310; 347; 357; 366;
511.
2) Fiul lui Minos. Tab. 28, p. 338; 66; 142;
187; 265; 331; 337; 342; 483.
 532 Pierre G RIM A L

DEVERRA. 406. Copilăria: 76; 125; 130; 282; 243; 246; 295; 301;
DEXAM ENE. Nereidă. 353. 306; 312; 357.
DEXAM ENOS. 142; 180; 226; 342; 479. Iubiri: 69; 80; 105; 146; 168; 249; 303; 355; 357;
DEXICREON. 143. 396; 457; 483.
DEXITEA. Soţia lui Minos. Tab. 28, p. 338; 311; Copii şi urmaşi: 56; 65; 137; 169; 194; 249; 253;
337; 441. 257; 308; 314; 338; 366; 396; 428; 459; 485.
Dia (insulă în vecinătatea Cretei). 69. Cuceriri: 70; 133; 211; 306; 373.
Dia (insulă = Naxos). 349. Cortegiu: 60; 69; 205; 242; 255; 257; 327; 336; 382;
DIA. 1) Fiica lui Deioneu. Tab. 23, p. 290; 137; 281; 445.
407. Transformă o fiinţă: 57.
2) Fiica lui Licaon 2. 149. Şi Giganţii: 180; 202.
DIANA. 70; 97; 123; 143; 152; 253; 308; 506; 507. Răzbunare: 59; 87; 96; 195; 198; 285; 306; 310; 338;
DIAS. 143; 252; 410. 473.
DICE. 1) Horă. 255; 510. Oracol: 106.
2) = Justiţia. 280; 349; 388. Inspiraţie: 61.
DICEOS. 450. La Roma: 106.
Diete (Munte din Creta). 129; 509. Diverse: 51; 70; 75; 104; 108; 133; 140; 156; 180;
DICTE. 143. 203; 207; 221; 235; 253; 269; 312; 334; 340; 372;
DICTINNA. 87; 88. 384; 401; 417; 425; 447; 483; 487.
DICTIS. 26; 106; 134; 143; 312; 349; 400; 401; 413. DIOPATRA. NimfS. 475.
Didime (cetate şi oracol aproape de Milet). 87. DIOPLETES. 339.
DIDNASOS. Tatăl lui Orontes 1. 370. DIOS. 1) Fratele lui M eon 2. 312.
DIDONA. 57; 84; 143; 259; 449; 450. 2) Fiul lui Priam. 423.
DIMAS. 1) Fiul lui Egimios. 153; 240. DIOSCURI. Tab. 2, p. 33; 40, p. 511; 90; 121; 147;
2) Rege în Frigia. 215; 373. 157; 264; 294; 327; 350; 460; 489.
DIM AS. Fiul lui Dardanos. 264. Fapte eroice: 24; 25; 34; 36; 121; 299; 314; 320;
DIM OETES. 144; 494. 324; 329; 387; 394; 196; 475; 476; 489.
DINA. 338; V. Dina. 381. Argonauţi: 65.
DINAM ENE. Nereidă. 353. Cal: 213. V. si Castor, Pollux.
DINASTES. Tab. 15, p. 239. DIOXIPPE. 1) Danaidă. 134.
Dindime (m unte din Cizic). 66. 2) Heliadă. 217.
DINE. 156. V. Dina. Dirce (izvor în Teba). 38; 277.
DINO. 207; 400. DIRCE. 52; 59; 148; 267; 185.
DIOCLES. 1) 48; 311; 355. DIS PATER. 148; 187; 254; 366; 411; 428; 458.
2) Fiul lui Eol 3. 416. DISAULES. 83; 175; 494.
DIOCORISTES. Fiul lui Egiptos. 134.
DIODOROS. 458.
DIOGENIA. 1) Fiica lui Cefiz. 167; 422. E
2) Fiica Iui Forbas. 196.
EA (cetate în Colhida). 151. V. Eetes.
DIOGNETOS. 413.
DISCORDIA. 32. V. Eris.
DIOMED. 1) Rege în Tracia. 64; 144; 234; 235; 407.
DIUS FIDIUS. 355; 443.
2) Fiul lui Tideu. Tab. 1, p. 30; 27, p. 322; 24;
DIUTURNA. 280. V. Iuturna.
31; 153; 34; 36; 43; 30; 63; 76; 77; 80; 96; 104; Dodona (cetate în Epir). 250; 312; 446.
123; 111; 136; 141; 144; 148; 158; 161; 165; 177; Oracolul - 48; 66; 96; 200; 273; 277; 307; 313;
192; 205; 245; 215; 271; 293; 303; 303; 305; 329; 273.
344; 376; 379; 383; 386; 389; 416; 419; 406; 437; DODONA. 181.
461; 473; 480; 486; 502. , Dolihe (insulă = Icario). 236.
Iepele lui - 180; 228; 243. Dolioni (popor în Asia Mică). 66; 119.
DIOMEDE. 1) Tab. 5, p. 130; 255. DOLIOS. 148; 286; 322.
2) Fiica lui Xoutos. Tab. 8, p. 142; 11, p. 170; DOLON. 125; 148; 502.
20, p. 268; 30, p. 378; 39, p. 503; 73; 102; 127; Dolopi (popor în Epir si Tesalia). 125; 303; 196.
164; 189. DOLOPS. 288; 329.
DIOMOS. 145. DOM ITIAN (împărat). 390.
DION. 145; 303. DORCIA. Fiica lui Falantos. 267.
DIONE. 1) Tab. 2, p. 33; 5, p. 128; 40, p. 511; 32; DORICLOS. Fiul lui Priam. 423.
77; 146; 172; 409; 464; 510. DORIDAS. 428.
2) Hiadă. 246. Dorieni (popor). 153; 127; 129; 148; 149; 216; 219;
3) Nereidă. 353. 234; 248; 381; 409; 428.
4) Oceanidă. 360. DORIEU. 172; 296.
DIONYSOS. Tab. 3, p. 91; 20, p. 268; 22, p. 287; DORIHA. 438.
28, p. 338; 40, p. 511; 36; 35; 48; 49; 50; 146; Dorion (loc în Mesenia). 468.
175; 301; 345; 375; 396; 442; 447; 489; 508. DORION. Danaidă. 134.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 533

DORIPPE. 56. Efes (cetate în Asia Mică). 31; 55; 71; 93; 325; 498;
DORIS. 1) Oceanidă. tab. 32, p. 419; 38, p. 498; 53; 458; 455.
120; 148; 353; 354; 360; 492. EFESOS. 93; 396.
2) Nereidă. 353; 478. EFIALTES. Tab. 10, p. 167; 49; 151; 204; 269.
DORODOHE. 396. Efira (= Corint). 205; 457.
DOROS. 1) Fiul lui Hellen. Tab. 8, p. 142, 24, p. (Cetate în Elida). 271; 492.
295; 153; 74; 148; 163; 219; 275; 409; 469. (Cetate tesaliană. V. Crannon.) 125; 189.
2) Fiul lui Apollo. 174; 61; 148; 289; 416. Ege (ceţate în Chalcidic). 64.
Dotion (câmpia). 196. Egeon (munte în Creta). 509.
DOTIS. 258; 303; 194; 455. EGEON. 1) Gigant. 152; 204; 214; 511.
DOTO. Nereidă. 353. 2) Fiul lui Licaon. 302.
DOUPON. Centaur. 235. EGEONEU. Fiul lui Priam. 423.
DRACONTIS. Pieridă. 406. EGERIA. 96; 152; 355.
Dragon (constelaţie). 116. EGEST. 103; 152; 161.
Dragon (din Colhida). 155; 200. EGEU. Tab. 2, p. 33; 11, p. 170; 174; 55; 107; 152;
Drepanon (cap din Sicile). 55; 162; 373. 317; 318; 333; 384; 477.
DRESEOS. Troian. 416. EGIALE. Fiica lui Adrast. Tab. 1, p. 30; 31; 153;
Driadă. V. Nimfă.
36; 123; 145; 145; 348.
DRIAS. 1) Fiul lui Ares. 64; 149; 324; 344.
EGIALEU. 1) Fiul lui Adrast. Tab. 1, p. 30; 31 111;
2) Tatăl lui Polibos. 45; 349.
165; 299.
3) V. Pallene. 381.
2) Rege în Sicione. Tab. 22, p. 287; 287; 451;
4) Fiul lui Egiptos. 134.
469.
5) Tatăl lui Licurg 2. 305.
3) Fiul lui Inahos. Tab. 17, p. 260; 272; 325;
DRIM AHOS. 149.
390; 197.
Drion (munte din Italia). 412.
Egialia (ţinut în Ahaia). 447.
DRIOPE. 149.
EGIALOS. Fiul lui Caunos. 101; 275; 307.
Driopi (popor în Etolia si Epir). 138; 190; 234; 237;
EGIMIOS. Fiul lui Doros. 153; 125; 234; 240; 248;
253; 247; 321; 459; 469.
291; 332.
DRIOPS. 1) 125; 149; 382; 459.
EGINA. Tab. 30, p. 378; 40, p. 511; 73; 150; 153;
2) Fiul lui Priam. 424.
212; 339; 407; 457; 510.
Drios (munte din Achaia). 269. Egine (insulă). 68; 150; 195; 478.
Dulichium. V. Echinade. 190; 489; 504. EGIOS. Fiul Iui Egiptos. 134.
Dunăre (fluviu). 42; 67; 80; 160; 269; 299. V. Istros.
EGIPAN. V. Pan.
Dyrrhachium (cetate în Iliria). 276. EGIPIOS. Fiul lui Egiptos. 134; 155.
DYRRHACOS. 276.
Egipt (ţară). 37; 84; 96; 100; 106; 134; 155; 165;
EA (insula Circei). 67; 117; 503.
143; 164; 158; 160; 218; 231; 197.
EAC. Tab. 30, p. 378; 40, p. 511; 43; 107; 128; 114;
Egiptos (fluviu = Nil). 355. V. Egiptos.
150; 154; 195; 232; 291; 330; 342; 386; 391; 422;
EGIPTOS. Tab. 3, p. 91; 23; 26; 84; 136; 155; 306;
407; 446; 469; 494.
400; 425; 452.
ECBASOS. Tab. 18, p. 261; 407.
Ecbatana (ţinut în Asia). 448. EGIROS. 374.
ECFAS. 287. EGIROS. Tab. 22, p. 287.
Echedoros (râu în Macedonia). 113; 231; 236. EGIST. Tab. 2, p. 33; 35; 48; 78; 121; 141; 154;
ECHELAS. 396; 457. 156; 169; 178.
ECHEM OS. Rege în Tegeea. 151; 181; 239; 248; EGLA. 125.
294; 489. Egle (insulă = Sime). 455.
Echinade (insule). 38; 213; 253. EGLE. 1) Fiica lui Asclepios. 166; 288.
ECHIOS. Troian. 389. 2) Hesperidă. 231; 245.
ECHO. Nimfă. 151; 258; 273; 282; 347; 382; 489. 3) Fiica lui Panopeu. Tab. 30, p. 378; 482.
Ectenieni (popor în Beoţia). 366. EGLEIS. Hiacintidă. 246.
Edonieni (popor în Tracia). 305. EGOLIOS. 104.
EDONOS. Fiul lui Poseidon si Hellei. 219. EHECLES. 416.
EERIE. 469. EHEFRON. 1) Fiul lui Nestor. 355.
EETES. Regele Colhidei. Tab. 14, p. 218; 33, p. 426; 2) Fiul lui Priam. 423.
151; 45; 67; 86; 87; 93; 95; 107; 117; 118; 166; 3) Fiul lui Heracles. 432.
197; 214; 218; 266; 261; 316; 317; 324; 387; 400; EHETLOS. 155.
401. EHETOS. 155.
EETION. 1) Rege al Tebei din Cicilia. 40; 55; 110; EHIDNA. tab. 12, p. 201; 32, p. 419; 68; 96; 105 b;
151. 109; 110; 155; 200; 227 a; 231; 245; 247; 447;
2) Fratele lui Briseis. 87. 462; 481; 487.
3) Din Imbros. 301. EHION 1) Unul din Spartoi. Tab. 3, p. 91; 36; 92;
EFECLOS. Troian. 389. 155; 166.
534
2) Argonaut. 68; 172; 181.
3) V. Porteu. 420.
EHM AGORAS. Fiul lui Heracles. 156.
Vulturul (constelaţie). 203. V. Index II, în „ Con­
stelaţii
EIONE. Nereidă. 353.
Eiones (cetate în Argolida). 234.
EIONEU. Fiul lui Magnes. 312; 437.
EIRENE. Horă. 255; 511.
ELAIS. 56.
ELARA. Fiica lui Minias. Tab. 20, p. 268; 222.
ELAS. Troian. 389.
ELASOS. Troian. 350.
Elateea (cetate în Focida). 156.
ELATOS. 1) Rege în Arcadia. Tab. 9, p. 154; 165;
63; 93; 111; 156; 276; 289.
2) Centaur. 105; 235.
3) Tatăl lui Polifem 1. 65; 156; 415.
ELECTRA. 1) Oceanidă. Tab. 32, p. 419; 38, p. 498;
156; 213; 276.
2) Pleiadă. Tab. 7, p. 135; 25, p. 297; 40, p.
511; 124; 156; 136; 211; 409; 510.
3) Fiica lui Agamemnon. Tab. 2, p. 33; 30, p.
378; 34; 48; 70; 138; 156; 318.
4) Danaidă. 134.
5) Fiica lui Latinus. 437.
ELECTRION. Fiul lui Perseu. tab. 31, p. 398; 52;
157; 225; 303; 419; 431.
Eleeni (popor în Elida). 165; 406.
ELEFENOR. Fiul lui Chalcodon 1. 107; 141; 157.
ELEIOS. 79; 374.
ELENA. Fiica Elenei. Tab. 13, p. 218; 160.
ELENA. Tab. 13, p. 218; 19, p. 263; 34, p. 429; 40,
p. 511; 2, p. 33; 34; 59; 96; 121; 147; 157; 486;
502; 510.
Şi Tezeu: 24; 174; 137; 157; 269; 407; 483; 487.
Planta helenion: 98; 141; 160.
Şi Paris: 101; 125; 204; 212; 222; 264; 379; 188;
382; 429.
Şi Ahile: 41; 42; 175; 292.
Pretendenţi: - 35; 36; 40; 51; 144; 157; 208; 258;
263; 265; 310; 389; 429; 460; 493; 498.
Pedeapsa: 41; 328; 409.
D upă moartea sa: 80; 299.
Diverse: 75; 97; 137; 138; 141; 161; 243; 289; 294;
400; 473; 487.
Eleon (sat în Beoţia). 196.
ELEON. Tatăl Iui Deimahos. 204.
Eleont (cetate în Chersonezul Traciei). 140.
Eleusinieni (popor). 275.
Eleusis (cetate în Atica). 29; 49; 83; 105; 128; 139;
140; 141; 160; 160; 176; 235; 249; 258; 272..
Mistere: 104; 105; 106; 139; 175; 176; 231; 257;
335; 347; 373; 401.
ELEUSIS. Erou. 160; 366; 435; 494.
ELEUTER. 1) Fiul lui Apollo. Tab. 25, p. 297.
2) Fiul lui Licaon 1. 293.
Eleuteres (la graniţa dintre Atica si Beoţia). 52; 59;
293.
Elida (regiune în Peloponez). 27; 34; 71; 160; 161;
233; 239; 247; 270; 190; 419; 478.
ELIEU. 177.
Pierre G RIM A L
ELIME. 161; 152.
Elimi (popor în Sicilia). 161; 230.
Eliros (cetate în Creta). 189.
Elis (cetate în Elida). 52; 63; 123; 160; 229; 233;
395; 478. V. Elida.
ELIS. 34; 160.
ELISSA. V. Didona. 144; 431.
ELPENOR. 161.
EMATHION. Tab. 14, p. 220; 156; 164; 231; 235.
EMPUSA. 161.
ENALOS. 457.
ENARETE. Fiica lui Deimahos. tab. 8, p. 142; 33,
p. 426; 35, p. 456; 127; 163.
ENAROFOROS. 161.
ENCELAD. 1) Gigant. 76; 185; 204.
2) Fiul lui Egiptos. 134.
ENDEIS. Tab. 30, p. 378; 107; 114; 150; 391; 195.
ENDIMION. Fiul lui Etlios. Tab. 24, p. 295; 174;
120; 160; 161; 165; 250; 266; 347; 364; 375; 355;
478.
ENEA. Tab. 7, p. 135; 34, p. 426; 54; 55; 56; 32;
71; 72; 93; 100; 127; 136; 161; 182; 270; 271;
278; 292; 293; 394; 452; 489; 506..
F apte eroice la Troia: 40; 101; 212; 265; 318; 380;
422.
Şi Ana: 57.
Şi Didona: 144; 259.
însoţitorii lui: - 37; 93; 98; 177; 203; 213; 257; 271;
341; 355; 425; 462.
în Italia: 55; 96; 200; 210; 292; 293; 362; 432; 439;
487; 488; 496; 505.
Diverse: 41; 27; 175; 101; 131; 147; 148; 150; 161;
173; 177; 227; 231.
ENETE. 119.
ENETOS. 109.
ENETOS. Fiul lui Deion. Tab. 20, p. 268.
ENEU. Tab. 23, p. 290; 119; 380.
Engion (cetate în Sicilia). 331.
Enheleeni (popor în Iliria). 92.
ENIALIOS. 301.
Enieni (popor în Tesalia). 208; 365; 473.
ENIO. 63; 84; 163; 207; 400.
ENIPEU. Zeu-râu. 163. 393; 490.
Enna (cetate în Sicilia = Henna). 110; 139; 184.
ENNOMOS. Troian. 502.
ENORHES. 133.
Enos (cetate în Tracia). 165.
Enos (cetate în Tracia). 165. 420.
Entela (cetate în Sicilia). 152.
ENTELIDES. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239.
ENTORIA. 163.
EOL. 1) Fiul lui Hellen si Orseis. Tab. 8, p. 142; 33,
p. 426; 35, p. 456; 47; 75; 97; 102; 127; 116;
148; 153; 163; 219; 251; 263; 274; 275; 297; 311;
350; 399; 412; 455.
2) Fiul Am ei şi al lui Poseidon. 130; 163; 274;
322; 333; 455; 494.
3) Stăpânul Vânturilor. 163; 274; 297; 416; 432;
503.
Eolia (cetate în Propontida). 164.
Eolia (insulă). 164.
EOLIA. Fiica lui Amitaon. Tab. 21, p. 281; 164. V.
Eolia.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 535

EOLIA. Soţia lui Calidon. Tabi-1, p. 30; 21, p. 281, ERGIEOS. 293; 473.
24, p. 295; 95; 424. ERGINOS. I) 1) Rege în Orchomene. Tab. 33, p.
Eoliene (insule). 112; 164; 333. 426; 120; 126; 167; 226; 364; 488.
Eolieni (popor). 161; 163; 219; 469. 2) Fiul lui Poseidon. 65; 168.
Eoos. Calul lui Helios. 219. ERIBOEA. V. Periboea 5.
Eos. Tab. 4, p. 102; 14, p. 220; 32, p. 419; 38, p. ER1BOTES. Argonaut. Fiul lui Teleon. 65; 103.
498; 42; 59; 86; 102; 115; 164; 181; 202; 218; Eridan (râu). 67; 82; 168; 217; 231.
235; 250; 355; 469; 490. ERIFAS. Cal. 314.
EOSFOROS. V. Heosforos. 80; 103; 164; 461. ERIFILE. Tab. 1, p. 30; 29; 46; 51; 165; 168; 177;
EPAFOS. Fiul lui Io. Tab. 3, p. 91; 40, p. 511; 37; 428; 480.
100; 131; 164; 222; 273; 301; 327; 355; 510. ERIGONE. 1) Fiica lui Icarios. 155; 163; 169; 263.
EPALTES. Troian. 389. 2) Fiica lui Egist. 169.
Epeieni (popor în Elida). 165; 342; 350; 354; 419; ERIHTONIOS. 1) Atenian. Tab. 11, p. 170; 37; 51;
478. 77; 86; 101; 166; 168; 221; 244; 272; 384; 480.
EPEIOS. 1) Fiul lui Endimion. Tab. 24, p. 295; 27; 2) Troian, tab. 7, p. 135; 136; 201; 478; 488.
174; 161 b; 165; 375; 411. ERILAS. Troian. 389.
2) Fiul lui Panopeu. Tab. 30, p. 378; 165; 385. ERILUS. 171; 182; 189.
EPICASTE. 1) Soţia lui Agenor 4. Tab. 24, p. 295; Erimant (munte în Peloponez). 302; 387.
419. Mistreţul din: — 104; 180; 228; 234; 196.
2) Soţia lui Agamed. 34; 488. ERIMANTE. 442.
3) Tab. 15, p. 239. ERIMANTOS. 28; 171; 432.
4) = locasta. Tab. 3, p. 91; 177; 274. ERIMAS. Troian. 389.
Epidaur (cetate în Argolida). 72; 75; 138; 166; 206. ERINII. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 86; 118; 119;
EPIDAUROS. Tab. 18, p. 261. 141; 169; 198; 199; 272; 284; 490.
EPIDIUS. 165. - ale mamei; 46; 156; 324; 370.
EPIGEU; 165. ERINONA. 169.
EPIGONI. 31; 46; 51; 52; 145; 165; 169; 253; 314; ERIOP1S. 55.
322; 416; 461; 489. ERIS. Discordia. 31; 63; 133; 171; 185; 298; 306;
EPILAOS. Fiul lui Neleu. 350. 192.
EPIM EDES. 132. ERISIHTON. 1) 172; 185; 333.
EPIMELIDE. 165. 2) Fiul Iui Cecrops 1. Tab. 4, p. 102; 37; 101;
EPIM ETEU. Tab. 38, p. 498; 73; 77; 120; 142; 166; 125; 172.
177; 182; 203; 407. ERJTARSES. 458.
Epir (regiune din Grecia). 25; 38; 55; 151; 157; 166; Eritia (insulă). 202; 230; 236; 329.
177; 182; 203; 218; 250; 321; 342; 367; 477; 505. ERITIA. Hesperidă. 231; 245.
EPIROS. 112; 166. ERITOS. 172.
EPIROS. Troian. 389. ERITRAS. Fiul lui Leucon. tab. 33, p. 426; 300.
EPISTROFOS. Fiul lui Ifitos 1. 270; 445. Eritre (cetate în Beoţia). 300; 437.
EPITIZI. 166. (Cetate în Lidia). 451.
EPITOS. 1) Tatăl lui Cipselos 1. 166; 116; 181. Eritreeni (popor). 413.
2) Fiul Meropei 2. Tab. 16, p. 241; 166; 117; ERITRIOS. Fiul lui Atamas. tab. 33, p. 426; 76; 300;
331. 469.
3) Erou arcadian. Tab. 9, p. 154; 166; 258; 408. ERITROS. 437.
EPOCHOS. Fiul lui Licurg 1. Tab. 26, p. 305. Erix (cetate si munte în Sicilia). 152; 172.
EPOPEU. 1) Tab. 10, p. 167; 59; 86; 124; 166; 287; ERIX. 172; 230; 432.
314; 319; 356. EROAREA. V. Ate.
2) Din Lesbos. 166; 356. ERODIOS. Fiul lui Autonoos. 24.
EPOPS. 348. EROS. 32; 60; 108; 172; 199; 203; 249; 276; 396;
ERASIA. Fiica lui Fineu. 213. 420; 467.
ERASIPPOS. Tab. 15, p. 239. ESACOS. Fiul lui Priam. Tab. 34, p. 429; 173; 115;
ERATO. 1) M uză. 125; 166; 335; 478. 216; 375; 423.
2) Nimfa. Tab. 9, p. 154; 63; 167. ESCULAP. V. Asclepios.
3) Danaidă. 134. Esepus (râu în Misia). 327; 360.
4) Meleagridă. 324. ESILE. Hiadă. 246.
ESIMOS. Tab. 39, p. 503; 453.
5) Nereidă. 353.
ESON. Fiul lui Creteu. Tab. 1, p. 30; 20, p. 268; 21,
EREB. 174; 107; 167; 171; 250; 462.
p. 281; 173; 80; 127; 260; 261; 394; 416; 427;
Erehteion (la Atena). 422.
433; 490.
EREHTEU. tab. 11, p. 170; 22, p. 287; 46; 85; 87;
Esquilin (colină la Roma). 187; 318; 337.
102; 256; 127; 167; 168; 176; 246; 273; 275; 451;
ETALIDES. Fiul lui Hermes. 173; 66; 339.
511.
ETEARHOS. Rege cretan. 198.
EREHTIZI (familie). 329; 412.
ETEMEA. 173.
EREUTALION. 354.
 536 Pierre G RIM A L

ETEOBOUTADES. 87. EUFORBOS. 175; 329; 385.

ETEOCLE. 1) Fiul lui Oedip. Tab. 29, p. 364; 37, EUFORION. Tab. 13, p. 218; 175; 160.
p. 485; 29; 58; 74; 173; 177; 289; 329; 416; 486. Eufrat (fluviu). 103; 175; 331; 439; 448.
2) Din Orchomene. Î16; 211; 194. EUFRATES. 175.
ETEOCLES. Fiul lui Andreu. Tab. 33, p. 429. EUFROSINE. Charită. 109; 178; 510.
ETEOCLOS. Tab. 36, p. 461. EULIMENE. 1) 176.
Eteocretani (popor). 126. 2) Nereidă. 353.
ETER. 174; 107; 219; 349; 357; 373; 382; 420. EUMEDES. 1) Fiul lui Melas. Tab. 27, p. 322; 486.
ETERIA. Fiica Iui Helios. 217. 2) Tatăl lui Dolon. 148.
ETIAS. 174. EUM ELOS. 1) Fiul lui Admet. 28; 176; 400.
ETILLA. 174. 2) Din insula Cos. 37; 176.
ETIOLAS. Fiul Iui Menelaos. 327. 3) Din Corint. 176.
Etiopia (ţară). 56; 100; 103; 164; 208; 400; 425; 448; 4) Din Patras. 57; 494.
509. 5) Teban. 86.
ETIOS. Rege în Trezen. 493.
EUM ENES. Tab. 15, p. 239.
Etis. (cetate în Laconie). 174.
ETLIOS. Tab. 8, p. 142; 24, p. 295; 161; 163; 307; EUMENIDE. V. Erinii. 141; 169; 196.
429; 478. EUM ETES. Fiul lui Licaon 2. 302.
Etna (munte). 27; 34; 112; 490. EUMEU. 59; 130; 176; 192; 471; 504.
ETNA. 174; 377; 451. EUMOLPE. Nereidă. 353.
Etneos. Fiul lui Prometeu. 427. EUMOLPOS. 1) Fiul lui Poseidon. Tab. 11, p. 170;
ETODEEA. Niobidă. 357. 106; 109; 127; 167; 176; 245; 272; 275; 469.
Etolia (regiune în Grecia). 59; 95; 130; 114; 149; 182; 2) Cântăreţ din flaut din Tenedos. 113; 476.
396; 486; 505. 3) Fiul lui Filammon. 226; 335.
ETOLOS. 1) Fiul lui Endimion. Tab. 24, p. 295; 174; EUNE. 116; 478.
59; 61; 65; 95; 130; 149; 161; 165; 266; 289; EUNEOS. 1) Fiul lui lason. Tab. 21, p. 281; 176;
294; 307; 365; 374; 375; 376; 409; 418. 254; 493.
2) Fiul lui Oxilos. 2. 374. 2) 458.
ETOUSA. Fiica lui Poseidon. Tab. 25, p. 297. EUNICE. Nereidă. 353.
ETRA. 1) M am a lui Teseu. Tab. 2, p. 33; 24; 174; EUNOE. Soţia lui Dimas. 216; 443.
107; 141; 148; 153; 158; 159; 344; 408; 446; 459; EUNOM IA. Horă. 255; 390; 510.
477; 481; 483. EUNOMOS. Erou în Calidon. 103; 177; 237.
2) Oceanidă. 246. EUNOSTA. 177.
3) Soţia lui Falantos. 185. EUNOSTOS. 86; 177.
ETRON. Fiul lui Laocoon. 288. EUOPIS. 144; 494.
Etruria (regiune în Italia centrală). 211; 230; 471. EUPALAMOS. Tab. 4, p. 102; 11, p. 170; 137; 167;
Etrusci (popor în Italia). 72; 91; 101; 106; 123; 124; 384; 399.
255; 281; 333; 435; 440; 483; 492. EUPINITOS. 356.
V. Tyrrhenieni. EUPOLEMIA. Fiica lui Mirmidon. 173; 339.
Eubea (insulă). 56; 68; 80; 107; 130; 157; 221; 226; EUPOMPE. Nereidă. 353.
438; 492. EURIAL. 1) Fiul lui Mecisteu. Tab. 1, p. 30; 65;
V. Chalcis, Eretria. 111; 165; 177.
(Sat din Beoţia?) 356; 194. 2) Fiul lui Ulise. Tab. 39, p. 503; 177; 182.
EUBOEA. 1) Soţia lui Forbas. Tab. 17, p. 260; 196; 3) însoţitor al lui Enea. 177; 355.
494. 4) Tab. 27, p. 322; 486.
2) 428. EURIALE. Gorgonă. 206; 372; 402.
EUBOULE. Fiica Iui Leos. 297. EURIANASSA. 1) Fiica lui Hiperfas. Tab. 20, p.
EUBOULEU. 83; 175; 495. 268; 338; 375.
EUBOULOS. 98. 2) Fiica lui Pactol. Tab. 2, p. 33; 464.
EUCHENOR. 1) Fiul lui Polidos. 175; 387; 416. EURIBATES. 35 al 106; 464.
2) Fiul lui Egiptos. 134. EURIBATOS. 48.
EUCLEIA. Fiica lui Heracles. 330; 340. EURIBIE. Tab. 12, p. 201; 32, p. 419; 38, p. 498;
EUCRATE. Nereidă. 353. 199; 353; 381; 184; 196; 420.
EUDIA. Nereidă. 353. EURIBIOS. 1) Fiul lui Euristeu. tab. 31, p. 398; 238.
Eudonos (râu). V. Heudonos. 2) Fiul lui Neleu. 350.
EUDORA. Hiadă. 246. EURICAPIS. Tab. 15, p. 239.
EUDORE. 1) Nereidă. 353. EURICLEEA. 1. Fiica lui Oedip. 177; 287.
2) Oceanidă. 360. 2) Doica lui Ulise. 177.
EUDOROS. 175; 190; 416; 406. EURIDAMAS. 1) Fiul lui Ctimenos. 65.
EUFEME. 130. 2) Fiul lui Egiptos. 134.
EUFEMOS. 1) Argonaut. 65; 83; 175; 179; 271; 300; 4) Fiul lui Iros 1. 276.
494. 4) Fiul lui Midias. 336.
2) Tatăl lui Euribatos. 48. 5) Prezicător. 416.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
EURIDAMIA. Fiica Iui Fileu. 190; 416.
EURIDICE. 1) Soţia lui Orfeu. 70; 177; 371.
2) Soţia lui Acrisios. Tab. 6, p. 130; 31, p. 398;
26; 133; 177; 285; 459.
3) Soţia lui Licurg 3. 177; 254; 305.
4) Fiica lui Amfiaraos. Tab. 1, p. 30; 169; 177.
5) Soţia lui Creon 2. 58; 126; 177.
6) Soţia lui Nestor. Tab. 33, p. 426; 120; 355.
7) Soţia lui Ilos 2. Tab. 7, p. 135; 271; 290.
8) Soţia lui Enea. 127. V. Creuse 4.
9) Danaidă. 134.
10) Meleagridă. 325.
EURIDICE. Fiica lui Endimion. Tab. 24, p. 295; 174;
161; 375.
EURIGANIA. Fiica lui Perifas. Tab. 23, p. 290; 58;
173; 177; 274; 287; 291; 362; 416.
EURIGIES. 307.
EURILITE. Tab. 14, p. 220; 151.
EURILOCHOS. 114; 296.
EURILOH. 1) Cumnatul lui Ulise. 130; 178.
2) Fiul lui Egiptos. 134.
3) Pretendent la m âna Hippodamiei. 365,
EURIM AH. 1) Pretendent la m âna Penelopei. 178;
322.
2) Pretendent la m âna Hippodamiei. 366.
3) Fiul lui Antenor. 465.
EURIMEDE. 1) Soţia lui Glaucos. Tab. 35, p. 456;
83.
2) Meleagridă. 325; 365.
EURIM EDON. 1 ) 'Gigant. 178; 399.
2) Fiul lui Minos. Tab. 28, p. 338; 115; 178;
337; 350.
3) Vizitiul lui Agamemnon. 178.
4) Cabir. 89.
EURIM EDUSA. 339.
EURIM OS. 178.
EURIM OS. Erou din Locres. 181.
EURINOM E. 1) Oceanidă. tab. 38, p. 498; 40, p.
511; 73; 108; 178; 220; 360; 478; 510.
2) M am a Leucotoei 1. 218.
3) Soţia lui Licurg 1. Tab. 26, p. 305.
4) Tab. 35, p. 456. V. Eurimede; 83.
E U R IN O M EN ES. Fiul lui Neleu. 350.
EURINOM OS. 1) Demon. 178.
2) Fiul lui Magnes. Tab. 23, p. 290; 313.
EURiODIA. 497.
EURIOPES. Tab. 15, p. 239.
Euripe (strâmtoare). 85.
EURIPILE. Fiica lui Endimion. 174; 160.
EURIPILOS. 1) Fiul lui Evemon. 178; 388; 389.
2) Erou din Patras. 123; 179.
3) Rege de Cos. 107; 179.
4) Fiul lui Telef. 179; 207; 357; 399; 490.
5) Fiul lui Poseidon. 103; 117; 179; 494.
6) Fiul Iui Temenos. tab. 16, p. 241; 106.
7) Fiul Jui Testios. Tab. 24, p. 295; 486.
8) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239.
EURIPON. Tab. 16, p. 241; 425.
EUR1SACES. Fiul Marelui Ajax. 179; 446; 478.
EURISTANASSA. 394.
537
EURISTENES. Tab. 16, p. 241; 37, p. 485;'70; >239;
425; 476.
EURISTEU. Tab. 26, p. 305; 31, p. 398; 28; 46; 50;
70; 71; 78; 79; 103; 104; 124; 141; 144; 179;
203; 225; 227; 234; 269; 299; 303.
EURITE. 1) Soţia lui Portaon. Tab. 24, p. 295; 27,
p. 322; 365; 459; 476.
2) M am a lui Halirrhotios. 64; 211.
EURITEMISTE. 394.
EURITHEMIS. Soţia Iui Testios. Tab. 24, p. 295;
250; 294; 485.
EURITLA. Soţia lui Feneu. 266.
EURITION. 1) Centaur - Euritos 6. 180.
2) Alt centaur. 105; 142; 180; 235.
3) Fiul lui Actor. 25; 27. 180; 324; 391; 414.
4) Bouarul lui Gerion. 180; 203; 230; 231.
5) Argonaut. Fiul lui Iros 1. 65; 276.
6) Fratele lui Pandaros. 383.
EURITIOS. Cretan. 200.
EURITOE. 1) Danaidă. 251.
2) = Harpinna. 365.
EURITOS. 1) Gigant. 147; 180; 204.
2) Tatăl lui Hermes. 165; 156; 180; 243 ; 394;
400, V. şi Eritos.
4) V. Molionidzi. 27; 129; 342; 479.
5) Tatăl lui Idoteu 2. 85; 266; 337.
6) Centaur. 105. V. Eurition 1.
EURITRAS. Tab. 15, p. 239.
Europa (cetate în Macedonia). 236.
EUROPE. 1) Fiica lui Titios. 181; 175.
2) Oceanidă. 181; 301; 360; 494.
3) Soţia lui Foroneu. 181; 472.
4) Soţia lui Danaos. 73; 134; 181.
5) Fiica Iui Agenor. Tab. 3, p. 91; 28, p. 338;
40, p. 511; 37; 74; 90; 92; 99; 114; 181; 212;
229; 384; 429; 464; 473; 510.
Europos (cetate în Macedonia). 372.
EUROPOS. 372.
EUROPS. 1) tab. 22, p. 287.
2) Erou din Macedonia. 236.
EUROS. 181.
Eurotas (râu în Laconia). 285.
EUROTAS. Tab. 6, p. 130; 258; 285; 339; 459.
Eusebes (cetate mitică). 336.
EUSIROS. 478.
EUSOROS. 119.
EUTERPE. Muză. 335; 437.
EUTINICOS. 437.
EUXANTIOS. Fiul lui Minos. Tab. 28, p. 338; 311;
337,
EUXENOS. 347.
EVADNE. 1) Fiica lui Poseidon. 165; 182; 258; 408.
2) Soţia lui Capaneu. Tab. 36, p. 461; 97; 182;
461.
3) Tab. 18, p. 261; 68; 407; 462,
EVAGORA. M am a Hecubei. 215; 443.
EV AGORAS. 1) Fiul lui Neleu. 350.
2) Fiul lui Priam. 423.
EVAGORE. Nereidă. 353.
EVANDRU. 1) Fiul lui Sarpedon. 182; 444.
2) Fiul lui Priam. 182; 444.
538 Pierre G RIM A L

3) întemeietorul cetăţii Pallanteea. 90; 98; 101; Fasélis (cetate în Licia). 114; 286.
136; 162; 171; 182; 186; 189; 230; 293; 330; 355; FASIS. Fiul lui Helios. 361.
377; 390; 436; 467; 489. FASITEA. Fiica lui Leos. 296.
EVANTES. Tatăl lui Maron. 314; 366; 459. FASSOS. Fiul lui Licaon 2. 302.
EVARETE. Fiica Iui Acrisios 1. 251; 365. FATA. 387.
EVARNE. Nereidă. 353. FATUM. 185. V. Destin.
EVEHME. 1) Fiica lui Hillos. tab. 16, p. 241; 412. FAUNA. 186.
2) Fiica lui Megareu. 45; 319; 432. FAUNES. 186.
EVEMON. Fiul lui Licaon 2. 302. FAUNUS. 85; 118; 149; 182; 186; 200; 240; 292;
EVEMON. Tatăl lui Euripiîos 1. 178. 309; 314; 382; 452.
EVENOR. 77. Copiii lui - 26; 79.
Evenos. (râu în Etolia). 182; 237; 360. FAUSTINUS. 186.
EVENOS. Fiul lui Ares. Tab. 24, p. 295; 60; 182; FAUSTULUS. 187; 187; 356; 436.
264 b; 314. Sofia lui: - 26.
EVERES. 1) Fiul Iui Heracles. Tab. 15, p. 239; 9, p. FAUSTUS. 163.
154; 461. Faz (Zeu şi rău). 67; 185; 360; 361.
2) Fiul lui Pterelas. tab. 31, p. 398; 52; 405. (Cetate în Colchida.) 151.
3) Tatăl lui Tiresias. 489. FEA. 187; 481.
Feaci (popor). 45; 67; 105; 187; 248; 349; 389; 482;
EVIPPE. 1) Fiica lui Tirimmas. Tab. 39, p. 503; 177;
484.
182; 292.
FEAX. 1) Fiul lui Poseidon. 106; 187; 188.
2) Nepoata lui Atamas. tab. 33, p. 426; 182;
2) Pilotul lui Tezeu. 187.
300.
FEBRIS. 187.
3) Danaidă. 134.
Febnialia. 188.
4) Soţia lui Pieros. 406.
FEBRUUS. 188.
EVIPPOS. 10 Fiul Iui Testios. tab. 24, p. 295; 485. Feciali (Colegiu roman). 280; 355.
2) Fiul lui Megareu. 319. Fecioara (constelaţie). 73; 169; 280; 388.
3) Troian. 389. Fecioara blândă. V. Britomartis.
EZEIOS. Tatăl lui Licaon. 302. FEDIM OS. Niobid. 357.
Fegeea (cetate în Arcadia = Psofis). 188; 432.
F Fegeu. Rege în Psofis. Tab. 17, p. 260; 25; 36; 46;
48; 188; 325; 196; 473.
FACE. Tab. 39, p. 503. FELIX. 163.
Faestos (cetate în Creta). 201; 265; 270; 401. Felsina (cetate în Etruria). 79.
FAESTOS. 184; 258; 439. FEMIOS. 128; 473.
FAETON. Fiul lui Helios. Tab. 4, p. 102; 14, p. 220; FEMONOE. Fiul lui Apollo. 188.
102; 115; 120; 114; 164; 184; 217. Feneea (cetate în Arcadia). 140; 267; 428; 462.
FAETOUSA. 1) Fiica lui Helios. 288. FENEU. Fiul lui Melas. Tab. 27, p. 322; 488.
2) Fiica lui Danaos. 340. Fenicia (ţinut). 56; 158; 195; 276; 301; 465.
FAGROS. 326. Fenicieni. 267; 327; 450; 467.
FALANTOS. 1) Erou lacedemonian. 184. FENO. Tab. 22, p. 287; 258; 287.
2) Erou fenician. 267. FEO. Hiadă. 246.
FALANX. 185. FEREA. Nom ele Hecatei. 188.
FALCES. Fiul lui Temenos. Tab. 16, p. 241; 138; FEREBOEA. Ateniană. 188.
285; 185. FERECLOS. Fiul lui Harmonides. 188.
FALECOS. Erou în Ambracia. 184. FEREMON. 164.
Falere (cetate în Atica). 144; 185; 380. FERENTINA. 188.
Falerii (cetate în Italia Centrală). 210; 337; 506. Feres (cetate în Mesenia). 48; 355.
FALEROS. Argonaut. 47; 65; 185; 292. (cetate în Teselia). 27; 61; 188.
FALLAS. Tab. 15, p. 239. FERES. 1) Tab. 1, p. 30, 21, p. 281; 27; 84; 127;
Falisci (popor). 2-10. 188; 306; 490.
FAMA. 185; 200. 2) Fiul lui Iason. Tab. 21, p. 281; 188; 271.
FAMES. 185. FEREU. Fiul lui Oeneu. 365.
FANOS. 65. FERONIA. 171; 189.
FANOTEU. V. Pcmopeu. FEROUSA. Nereidă. 353.
FANTES. Fiul lui Egiptos. 134. FESILE. Hiadă. 246.
FAON. Erou în Lesbos. 85. FIALO. 156.
FARAX. 111. FIDALEIA. 69.
FARNACE. 115. Fidene (cetate în Italia). 256.
Faros (insula -). 160; 329; 413; 428. FIDES. 35; 189; 355; 440.
FAROS. Erou. 160; 185. Flamini. 355.
FARTIS. Danaidă. 134. Floralia. 195.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă SI R O M A N Ă 539
* ' ______________I___________

FIDIPPOS. Fiul lui Tessalos. 189; 478. FISCOS. 308.

FIDON. Rege în Argos. 329. FISIOS. Fiul lui Licaon 2. 302.
Figalia (cetate în Arcadia). 178. FITALIDES. 194; 481.
FIGALOS. Fiul lui Licaon 2. 302. FITALOS. Erou atic. 194.
Filace (în Tesalia). 198; 267; 429. FITES. 198.
FILACIDES. 189. FITIOS. Fiul lui Oresteu. 372.
FILACOS. 1) Fiul lui Deion. Tab. 20, p. 268; 84; FITO. Sibilă. 451.
120; 173; 189; 267; 321; 341; 412. FIX. Tab. 32, p. 419; 155; 194.
2) Erou în Delfi 189. FLEGETON. Râu infernal. 194.
3) Troian. 294. Flegia (cetate în Beoţia). 194.
FILAM M ON. 165; 80; 109; I I I ; 137; 189; 226; 246; FLEGIAS. Fiul Iui Ares. Tab. 20, p. 268; 35, p. 456;
478. 72; 125; 194; 204; 211; 276; 281; 303.
FILANDROS. Fiul lui Apollo. 189. Flegieni (popor în Beoţia, etc.). 58; 156; 311; 189;
FILAS. 1) Rege tesprot. 189; 491. 194; 196.
2) Tatăl Polimelei 1. 176; 190; 416. FLEGON. Calul lui Helios. 219.
3) Rege al Driopilor. 190; 253. Flegre. V. Câmpiile Flegreene. 203; 233.
4) Tatăl lui Hippotes. Tab. 31, p. 398; 190; 239; FLIAS. Fiul lui Dionysos. Tab. 20, p. 268; 22, p.
253; 294. 287; 194; 338.
FILEHME. 57. Argonaut', 65.
FILEMON. 1) Fiul (ori fratele) lui Eurisaces. 179. Flionte (cetate în Argolide). 194; 407; 455.
2) Fiul Iui M ounihos 2. 344. FLIOS. 101.
FILEMON. 83. FLIOUS. 463.
FILEU. 1) Fiul lui Augias. 79; 233; 319; 190; 416; FLOGEOS. 1) Calul Dioscurilor. 213.
489. 2) Calul lui Diomed. 412.
2) Rege în Tracia. 190. FLOGIOS. Fiul lui Deimachos. 194.
FILIOS. Erou etolian. 114; 190. FLORA. 194; 272; 315.
FILIRA. 1) M am a lui Chiron. Tab. 38, p. 498; 39; FOBIOS. 57; 198.
104; 109; 129; 348; 360; 193. FOBOS. 32; 63; 195; 483.
2) Soţia lui Peneu. Tab. 23, p. 290; 292; 394. Focida (ţinut). 92; 156; 270; 363; 375; 403; 196; 450;
3) Soţia lui Nauplios 2. 348. 493.
FILLIS. 24; 141; 190. Focidieni (popor). 288; 372; 445.
FILOBIA. 24. FOCOS. 1) Tatăl Callirhoei. 195.
FILOCTET. Fiul lui Poeas. 35; 44; 65; 94; 138; 145; 2) Eponim al Focidei. Tab. 35, p. 456; 59; 195;
152; 190; 217; 238; 311; 318; 351; 366; 412; 502; 372; 494.
FILODAM IA. Danaidă. 134. 3) Fiul lui Eac et Psamatei. Tab. 30, p. 378;
FILODICE. M am a lui Leucippides. Tab. 19, p. 263; 27; 73; 128; 150; 180; 195; 375; 391; 406; 469.
300. Foloe (munte în Elida). 86; 234; 195.
FILOETIOS. 192. FOLOS. 104; 195; 228; 234; 248; 354; 406; 452.
FILOLAOS. Fiul lui Minos. Tab. 28, p. 338; 178; FONS. 194; 259; 281.
337; 192. Fontinalis (port în Roma). 196.
FILOM AHE. Fiica lui A m fion. 393. FONTUS. 196; 259; 281. V. Fons.
FILOM ELA. 1) Fiica lui Pandion I. Tab. 11, p. 170; Forbas (fluviu). 38.
87; 167; 192; 286; 343; 425; 511. FORBAS. 1) Fiul lui Lapites. Tab. 23, p. 290; 24, p.
2) Fiica lui Actor. 27.
295; 27; 174; 79; 196; 292; 319; 446.
FILOM ELIDES. Rege în Lesbos. 192; 502. 2) Fiul lui Argos. Tab. 17, p. 260; 18, p. 261;
FILOM ELOS. Fiul lui Iasion. 192.
196; 322; 432; 460; 494.
FILONIS. 1) Fiica lui Heosforos. 219.
2) Fiica lui Deion. 189. 3) Tâlhar. 196.
FILONOE. Fiica lui Iobates. Tab. 35, p. 456; 84; 255; 4) Maestru lui Tezeu. 196.
273. 5) Troian. 271; 441.
FILONOE. Fiica lui Tindar. Tab. 2, p. 33; 19, p. 263; FORCE (= BIA). 381; 508.
121; 157; 487. FORCiS. Tab. 12, p. 201; 32, p. 419; 106; 155; 189;
F1LONOME. Fiica lui Nictimos. 302; 387. 196; 206; 207; 247; 286; 353; 400; 420; 447; 493.
FILONOM E. Fiica lui Tragasos. 113; 473. FORFOROS. Stea. 197; 245; 308.
FILONOM OS. Fiul lui Electrion. Tab. 31, p. 398. Formies (cetate în Italia Centrală). 288; 297; 505.
FILOTES. Tandreţea. 357; 192. FORMION. Erou spartan. 196.
FILOTIS. 192. FORNAX. 197.
FILOTTOS. 73; 357. FORONEU. Fiul lui Inachos. Tab. 17, p. 260; 59;
FINEU. 1) Fiul lui Licaon 2. 193; 302. 256; 181; 188; 204; 214; 272; 307; 335; 356; 422.
2) Fratele lui Cefeu. 56; 66; 84; 193; 400; 438. FORS. 197.
3) Rege în Tracia. Tab. 7, p. 135; 11, p. 170; FORTUNA. 197. V. Tihe.
85; 86; 100; 119; 193; 213; 264; 314; 384; 385; Forul Roman (Ia Roma). 131; 148; 187; 256; 259.
401; 410. Forum Boarium (la Roma). 90 a; 182; 301; 316; 421.
540 Pierre G RIM A L

Forum Pacis (la Roma). 390. GANIMEDE. Fiul lui Tros. tab. 7, p. 135; 96; 178;
FRASIM OS. 143; 391. 201; 232; 213; 271; 338; 464; 511.
FRASIOS. 1) Prezicător. 88; 197. Garamanţi (popor în Africa). 23; 259.
2) Fiul lui Neleu. 350. GARAMANTE. Fiul lui Apollo. 23.
FRASTOR. 1) Fiul lui Oedip. 274; 291. GARAMAS. 93.
2) Fiul lui Pelasgos. 347. GARANUS. 90; 202; 436.
Freatis (golf în Atica). 478. Garganon (munte în Italia). 94.
Frigia (ţară în Asia Mică). 36; 55; 75; 79; 83; 123; Gargettos (sat în Atica). 428.
130; 111; 132; 147; 206; 257; 307; 339; 355; 388; GARMATONE. 202.
442; 462; 464. GAVENES. 202.
FRIGIOS. 198. Geţi (popor). 99; 212; 495.
FRINONDAS. 106. Gela (cetate în Sicilia). 286.
FRIXOS. 1) Fiul lui Atamas. Tab. 33, p. 426; 27; GELANOR. Tab. 17, p. 260; 136; 202; 460.
151; 69; 75; 107; 118; 140; 195; 197; 207; 219; GELO. 202; 288; 341.
243; 311; 318; 350; 423. Gelonoi (popor si cetate în Sciţia). 155.
Berbecul lui: - 476. GELONOS. 155; 447.
2) Centaur. 235. GENETOR. Fiul lui Licaon 2. 302.
FRONIME. M am a lui Battos 2. 83; 198. GENII. 186; 202.
FRONT1S. 1) Fiul lui Frixos. Tab. 33, p. 426; 68; GENIUS IOVIALIS. 463.
107; 118; 198. GENOOS. Fiul lui Neoptolem. 296.
2) Pilotul lui Menelaos. 329. GENUCIUS CIPUS. 117.
3) Soţia lui Pantoos. 385; 413. GERANA. 203.
Ftia (cetate în Tesalia). 39; 61; 87; 149; 180; 219; GERAS. Bătrâneţea. 357; 192.
342; 391; 407. Gerenia (cetate în Mesenia) 311; 354.
FTIA. 1) 174; 70; 119; 149; 289; 427. GERION. Tab. 32, p. 419; 96; 105; 110; 203;
2) Niobidă. 357. Câinele lui: - 155; 373.
Boii lui: - 48; 90; 93; 108; 171; 180; 201; 233; 303;
FTIA. 196.
354.
FTIOS. 1) Fiul Larissei. Tab. 17, p. 260; 198; 292;
Germal (vârful nord-vestic al Palatinului). 356; 441.
391.
Getuli (popor în Africa). 259.
2) Fiul lui Licaon 2. 302.
GIAS. 1) însoţitorul lui Enea. 203.
FTONOS. Invidia. 198.
2) Latin. 203.
Fucin (lac în Italia. 55.
GIES. 1) Gigant. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 174;
Furfo (cetate în Italia). 189.
199; 204; 214; 467.
FURII. 174; 171; 198; 412.
2) Rege al Lidiei. 204.
FURRINA. 198.
GIGANŢI. Tab. 12, p. 201; 152; 70; 133; 147; 178;
181; 199; 203; 223; 231; 253; 250; 349; 367; 418;
G 420; 438; 510.
V. Gigantomahie.
Gabii (cetate în Latium). 187; 441. Gigantomahie. 38; 47; 61; 71; 76; 77; 84; 129; 151;
Gades (cetate în Spania). 203; 478. 185; 203; 221; 233; 236; 242; 252; 303; 254; 462;
Gaeta (cetate în Italia) 93; 504. 510.
GAIA. Tab. 5, p. 128; 11, p. 170; 12, p. 201; 32, p. GIGAS. Tatăl lui Ischenos. 276.
419; 38, p. 498; 139; 199; 221; 231; 334; 341; GILGAMOS (= Gilgamesh). 449.
350; 473; 478; 509. GIRNOS. 399.
Copii: - 38; 57; 70; 73; 106; 122; 129; 135; 146; Girton (cetate în Tesalie). 204.
155; 166; 203; 214; 218; 250; 313; 420; 487. GIRTON. 204.
Oracol: - 76; 437. GLAUCE. 1) Nereidă. Tab. 30, p. 378; 204; 353;
Galaţi (popor). 200; 250. 391.
GALAESUS. 200. 2) Fiica regelui Creon. 126; 204; 271; 261.
GALAS. 200. 3) Fiica lui Cihreu. 114; 469.
GALATEEA. 1) Nereidă. 26; 200; 353; 418. 4) Danaidă. 134.
2) Fiica lui Euritios. 200. GLAUCIA. 1) Fiica lui Scamandră. 204.
GALATES. 200. 2) Pleiadă. 410.
GALAXAURE. Oceanidă. 360. GLAUCIPPE. 1) Danaidă. 134.
GALENE. Nereidă. 53. 2) M am a Hecubei. 216.
GALEOTES. 200. GLAUCONOME. Nereidă. 353.
Gali (popor). 42; 408; 467. GLAUCOS. 1) Fiul lui Antenor. 58; 204; 251; 468.
Galia (ţară). 200; 209; 279. 2) Fiul lui Hippolohos. tab. 35, p. 456; 83; 145;
GALINŢI AS. 201; 225; 254. 205; 252; 446.
Gange (fluviu). 201; 273. 3) Fiul lui Sisif. Tab. 35, p. 456; 205; 211; 322;
GANGE. 201.
406; 463.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 541

4) Fiul lui ‘Ăntedon. 118; 205; 247. 4) Fiul lui Toas. Tab. 27, p. 322; 210; 394.
5) Fiul lui Minos. Tab. 28, p. 338; 55; 73; 136; 5) Fiul lui Licaon 2. 302.
205; 302; 416. Haemonia (= Tesalia). 210; 391.
6) Rege în Mesenia. 165; 355. (Cetate în Arcadia). 210.
7) Fiul lui Aretos. 340. Haemos (munte în Tracia). 210; 487.
8) Fiul lui Priam. 423; 478. HAEM OS. 1) Boread. Tab. 11, p. 170; 210.
GLENOS. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239; 16, p. 2) Atacă Bizanţul. 85; 210.
241; 226. 3) însoţitorul lui Telef. 210.
GLIFIOS. 206. HAGNIAS. Tatăl lui Tifis. 65; 489.
Glissas (sat în Beoţia). 165; 195. HAGNO. 210.
Golful Ionic. 273. HALIA. 1) Din Rodos. 211; 420.
Golful Saronic. 444. 2) Nereidă. 211.
GORDIAS. 206. 3) Din Lidia. 306.
Gordion (cetate în Frigia). 206. HALIACMON. 1) Râu în Macedonia. 211; 360.
GORGASOS. Fiul lui Macaon. 312; 355. 2) Erou în Tirinte. 211.
GORGE. 1) Fiica lui Oeneu. Tab. 27, p. 322; 137; 3) Râu în Argolida (= Inachos) 272.
145; 206; 325; 335; 374; 486. V. Carmanor.
3) Soţia lui Corintos. 206. HALIAI. 211.
3) Danaidă. 134. Haliartos (cetate în Beoţia). 211.
GORGIRA. 38. HALIARTOS. Tab. 35, p. 456; 211.
GORGITION. Fiul lui Priam. Tab. 34, p. 429; 430; Halicamas (cetate în Caria). 57.
478. HALIE. Nereidă. 353.
GORGO. 56; 73; 96; 105; 107; 203. HALIFEROS. Fiul lui Licaon 2. 302.
GORGOFONE. 1) Fiica lui Perseu. Tab. 6, p. 130; HALIMEDE. Nereidă. 53.
19, p. 263; 31, p. 398; 39, p. 503; 206; 307; 362; HALIOS. 502.
486. HALIRRHOTIOS. 64; 211.
2) Danaidă. 134. HALIS (zeu-râu). 454.
GO RGOFONOS. Fiul lui Electrion. Tab. 31, p. 398; HALM ONES (mică cetate în Beoţia = Olmones).
206. 211 .
GORGONA. Tab. 32, p. 419; 206; 56; 73; 77; 103; HALMOS. Tab. 20, p. 268; 35, p. 456; 211; 194.
106; 202; 231. HALOCARTES. Tab. 15, p. 239.
Gorgopis (lac). 207. Halos (cetate în Tesalia). V. Alos. 76.
GORGOPIS. Soţia lui Atamas. 207. Halos Pirgos (cetate în Etruria). 211.
Gortine (cetate în Creta). 89; 181. HALS. 211.
Gortinia (= Cortone). 505. HAMADRIADE. 99; 110; 149; 211; 357; 386; 442;
GORTIS. 312; 462. 455.
GOUNEU. 208; 291. HAMADRIAS. 59; 374.
GRAICOS. 478. HARMONIA. Fiica lui Zeus. Tab. 3, p. 31; 7, p. 135;
GRAIE. Tab. 32, p. 419; 106; 207; 196. 25, p. 297; 40, p. 511; 36; 50; 32; 63; 92; 156;
Granicos (râu nedeterminat). 360. 166; 212; 260; 271; 414; 447.
GRANICOS. 207. Colierul ~: - 25; 47; 51; 92; 96; 169; 212; 269; 415.
GRATION. Gigant. 71; 204. Rochia ~: - 46; 92; 96; 108; 169; 212; 415; 477.
GRAŢII. 208; V. Charite. 108. HARMONIDE. Fiica lui Polifides. 416.
Grecia M are (ţinut). HARMONIDES. 188; 188.
V. Italie Sudică. HARMOTOE. 1) M am a Aedonei. 31; 119.
GRIFFONI. 208. 2) Soţia lui Pandareos. 383.
Grinion (cetate). 208. Harpage (loc din Misia). 202.
GRINOS. 179; 208. HARPAGOS. 1) Calul lui Diomed. 412.
2) Calul Dioscurilor. 213.
H HARPALEU. Fiul lui Licaon 2. 302.
HARPALICE. 1) Fiica lui Harpalicos 1; 212.
HADES. Tab. 38, p. 498; 89; 105; 129; 147; 148; 2) Fiica lui Climenos 3. 120; 213.
204; 209; 221; 242; 299; 330; 407; 437; 477; 510. 3) Iubita lui Ificles. 213.
ŞiP ersefona: 63; 103; 130; 139; 140; 175; 277; 362. HARPALICOS. 1) Tatăl Harpalicei 1. 213; 212.
Casca lui: - 63; 112; 204; 209; 242; 252; 400; 510. 2) Fiul lui Licaon 2. 213; 302.
Turmele lui: - 203; 230; 231; 329. 3) însoţitorul lui Enea. 213.
M ila lui: - 125. 4) Maestrul lui Heracles. 213.
HAEM ON. 1) Fiul lui Creon 2. Tab. 29, p. 364; 58; HARPALION. 10 Fiul lui Pilemenes. 212.
126 a; 177; 210; 312; 363. 2) Fiul lui Arizelos. 212.
2) Fiul lui Pelasgos. 210. HARPASOS. 120.
3) Fiul lui Cadmos. Tab. 3, p. 91; 210. HARPE. 120.
542
Harpia (cetate în Iliria). 82.
HARPII. Tab. 32, p. 419; 66; 82; 86; 103; 156;199;
200; 213; 276; 284; 383; 412; 463.
Harpina. (mică cetate în Elida). 213.
HARPINNA. 213; 365.
HARPIRIA. 213.
Harpis (râu în Peloponez). 213.
HEBE. Tab. 15, p. 239; 38, p. 498; 40, p. 511;. 63;
201; 213; 201; 238; 270; 276; 281; 511.
Hebros (fluviu în Tracia = Maritza). 210.
HEBROS. 210.
HECAERGOS. 214.
HECALE. 214; 482.
HECAM EDE. 214; 311; 355.
HECATE. Tab. 14, p. 220; 32, p. 419; 73; 117; 138;
151; 161; 201; 204; 214; 269; 446.
HECATEROS. 214.
HECATONHIRI. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 97; 112;
129; 151; 199; 200; 204; 214; 373; 490; 509.
Hecatonhiria (cetate imaginară în Macedonia). 214.
HECTOR. Tab. 34, p. 429; 41; 43; 44; 55; 58; 63;
74; 100; 122; 124; 136; 138; 148; 165; 205; 214;
217; 265; 303; 396; 419; 445; 509.
HECUBA. tab. 34, p. 429; 60; 99; 115; 127; 138;
173; 214; 215; 217; 250; 289; 418; 472; 502.
HEDONEU (rege în Epirului). 407.
HEFAISTOS. Tab 11, p. 170; 28, p. 498; 40, p. 511;
129; 219; 463; 507; 511.
Iubiri: 32; 77; 90; 168.
Gelozie: 48; 59; 389.
Copii: 37; 65; 89; 90; 105; 166; 174; 377; 437.
Obiecte făurite de: - 40; 92; 202; 212; 228; 229;
391; 464; 485.
Instrumente: 31.
La Troia: 41; 445.
Atributii: 34; 257; 272.
Diverse: 67; 68; 76; 102; 178; 184; 203; 223; 476;
487.
HEGELEOS. 216; 323.
HEGETORIA. Nimfă de Rodos. 218; 360.
HEGETOROS. Pirat din Naxos. 269; 383.
HELEIOS. 1) Fiul lui Perseu. Tab. 31, p. 398; 53;
216.
2) Fiul lui Pelops. 252.
HELENOS. 1) Fiul Iui Priam. Tab. 34, p. 429; 56;
99; 107; 138; 162; 216; 159; 217; 359; 386; 499.
2) Grec ucis de Hector. 215.
HEL1ADE. Tab. 14, p. 220; 120; 217; 184; 288.
HELIAZI Tab. 14, p. 220; 105; 217; 494.
HELICAON. Fiul lui Antenor. Tab. 34, p. 429; 218;
334; 447; 499.
Helice (cetate în Achaia). 90.
HELICE. 1) Fiica lui Selinos. 218; 275.
2) Doica lui Zeus. 116; 218.
Helicon (munte în Beoţia). 49; 130; 226; 227; 251.
HELICON. 118.
HELIE. Fiica lui Helios. 218.
Heliopolis (cetate în Egipt). 188.
HELIOS. Soare. Tab. 14, p. 220; 38, p. 498; 82; 164;
218; 221; 250; 316; 404; 469.
Iubiri: 27; 121; 301.
Copii: 31; 50; 79; 95; 105; 117; 217; 229; 258; 288;
310; 404; 469.
Pierre G RIM A L
HELISSON. Fiul lui Licaon 2. 302.
HELIX. Fiul lui Licaon 2. 302.
Hellas (regiune în Tesalia). 198.
HELLE. Fiica lui Atamas. Tab. 33, p. 429; 75; 151;
197; 219; 243; 294; 301; 350; 375.
Şi berbecul: 476.
HELLEN. I) Fiul lui Deucalion. Tab. 8, p. 142;120;
148; 163; 219.
2) Fiul lui Ftios. 198.
3) Fiul lui Prometeu. 427.
Hellespont (mare) 219.
HELOROS. Fiul Iui Istros. 278.
HEMERA. 173; 107; 219.
HEMICINES. 219.
HEMITEA. 1) Fiica lui Stafilos. 219.
2) Fiica lui Cicnos 2. 113; 219.
HEMON. V. Haemon. Tab. 29, p. 364; 58.
HENIOHE. 446.
HEOSFOROS. Tab. 14, p. 220; 32, p. 419; 219; 197.
Heptaporos (râu în Misia). 360.
HERA. Tab. 38, p. 498; 40, p. 511; 129; 209;
220-222; 437; 473; 478; 500.
Căsătoria cu Zeus: 108; 231; 245; 473; 489; 510.
Căsătorii sacre: 44; 117; 473.
P e M untele Ida: 32; 384.
îl atacă p e Zeus: 152; 61; 422; 511.
Sărbători: 252.
Şi Heracles: 50; 53; 98; 179; 201; 219; 225; 227;
230; 233; 234; 238; 254; 319.
Copii: 63; 102; 108; 129; 130; 178; 213; 220; 274;
487.
Răzbunări: - 31; 46; 47; 58; 59; 68; 71; 75; 96; 100;
130; 146; 164; 202; 210; 243; 257; 281; 287; 316;
459; 508.
Diverse: 49; 67; 104; 119; 139; 145; 169; 172; 245;
422; 489.
Hera din Argos: 28; 53; 181; 272; 273; 495.
Hera Lacinia: 286.
Heracleea din Pont (cetate). 231; 339.
Heracleea Minoa (cetate în Sicilia). 331; 337
Heracleios (râu). 406.
HERACLES DE PE M UNTELE IDA. 42.
HERACLES. Tab. 9, p. 154; 15, p. 239; 16, p. 241;
31, p. 398; 40, p. 511; 222-238; 336; 476; 510.
Genealogie: 46; 52; 103; 266; 297; 303; 400.
Copilărie: 53; 79; 201; 1213; 223; 254; 464; 478.
Arcul şi săgeţile: 95; 109; 180; 189; 217; 220; 351;
412; 478; 499.
Copii: 48; 59; 79; 104; 107; 155; 156; 216; 240; 248;
274; 288; 340; 407; 470; 496.
Nebunia: 126; 180; 181; 224; 235; 304; 319; 478.
însoţitori: 47; 107; 194; 274; 302; 366; 459; 463;
469.
Şi Amazoanele: 50; 178; 194; 229; 251; 304; 321;
350; 420; 459.
Şi Anteu: 57; 200; 342; 489.
Şi Fiii lui Ares: 64.
Şi Argonauţi: 65; 469.
Şi Atena: 76.
Şi Augias: 79; 142; 296.
Şi Busiris: 88; 267.
Şi Căprioara: 72; 468.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 543

Şi Centaurii: 104; 109; 176; 180; 196; 247; 354; 406. Hermos (râu în Lidia). 248; 343; 360.
Şi Cercopii: 106; 321. HERMOS. 1) însoţitorul lui Tezeu. 144; 458.
La Cos: 107; 179. 2) Fiul lui Egiptos. 134.
Şi Cicnos: 63; 64; 113; 432. HERO. 244; 293.
Şi Deianira: 38; 365; 454. HERODICE. 117.
La Delji: 60. HEROF1LE. 244; 449; 450.
Şi Diomed: 23; 144. HERSE. Fiica lui Cecrops. Tab. 4, p. 102; 37; 102;
împotriva cetăţii Elis: 61; 80; 101. 243; 244; 384.
în Infern: 72; 105; 108; 137; 209; 325; 330; 407; HERSILIA. 80; 244; 256; 434; 441; 468.
476. HESIOD. 312; 373; 385.
Şi. Euristeu: 71; 75; 124; 180; 203; 223. HESIONE. 1) Oceanidă. 244.
Şi Euritos: 180; 274; 492. 2) Soţia lui Nauplios 2. 244; 348.
Şi Gerion: 48; 98; 104; 108; 110; 141; 172; 182; 3) Fiica lui Laomedon. Tab. 7, p. 135; 30, p.
200; 203; 230; 285; 291; 306. 378; 152; 232; 245; 271; 290; 423; 469.
Gigantomahia: 47; 71; 151; 204; 420; 444. HESPERARETOUSA. Hesperidă. 231; 245.
Şi Hesperidele: 168; 353; 427; 469. Hesperia (ţinut în Vest). 153.
Şi Lapiţii: 154; 125. HESPERIA. Hesperidă. 245.
In Lem a: 98; 247; 230. HESPERIDE. 88; 106; 203; 214; 245; 327; 343; 357;
Şi Litierses: 136; 307. 196; 469.
Şi Moartea: 27; 44. Grădina: - 74; 221; 250.
P e M untele Oeta: 301; 191; 412. Dragonul: - 106; 155; 213; 286.
Şi Omfala: 236; 367; 481. Ţinutul: - 77; 168; 208; 234; 235; 350; 478; 473.
La Troia: 44; 204; 209; 245. Merele de aur: - 74; 76; 180; 231; 427; 473.
Divinizare: 213; 330. HESPERIS. 77; 245.
Sanctuare: 144; 181; 274; 270. HESPEROS. 77; 245; 249.
Diverse: 76; 85; 94; 103; 120; 125; 126; 145; 155; HESTIA. Tab. 38, p. 498; 129; 139; 209; 245; 437;
167; 172; 180; 203; 207; 220; 222;243;251; 247;
507.
258; 262; 263; 276; 310. 342; 373;416;406;Heudonos
462; (râu în Caria = Eudonos). 285.
477; 477; 490. Hia (= Hiampolis, cetate în Focida). 246.
HERACLIZI. Tab. 16, p. 241; 166; 64; 70; 78; 99; HIACINTIDE. 56; 246.
124; 138; 141; 185; 216; 224; 234; 235; 238; 353; Hiacintii (sărbătoare în Sparta). 184.
275; 303; 323; 326; 374; 425; 476; 510. Hiacintos (colină). 246.
«întoarcerea»: - 122; 126; 117; 151; 350; 382; 452; HIACINTOS. Tab. 6, p. 130; 61; 116; 246; 406.
493; 492. HIADE. 77; 147; 246; 408.
HERCINA. 240. HIAGNIS. 315.
HERCULE. 25; 85; 90; 98; 182; 186; 223; 240; 316; HIAMOS. Fiul lui Licoros. Tab. 8, p. 142; 139; 246;
377; 436; 452. 304; 322.
HEREEU. Fiul lui Licaon 2. 302. HIANTIDAS. 428.
HERM AFRODIT. 240; 425. HIAPATE. 447.
HERM ES TRISM EGISTUL. 129. HIAS. Fiul lui Atlas. 77; 246; 409.
HERM ES. Tab. 22, p. 287; 25, p. 297; 39, p. 503; HIBRIS. Lipsa de măsură. 171; 247; 383.
40, p. 511; 77; 89; 242; 312; 330. HICETAON. Tab. 7, p. 135; 288; 334.
Statuia lui: - 165. HIDASPE. 447.
Copilăria: 23; 115. HIDRA (din Lema). Tab. 32, p. 419; 105; 155; 228;
Iubiri: 23; 174; 37; 80; 86; 100; 110; 137; 278; 355; 247; 274; 406; 487.
376; 188. V. Lem a.
Răzbunarea: - 37; 418. HIERA. Soţia lui Telef. 247; 473; 490.
Copiii lui: - 80; 100; 102; 106; 122; 114; 133; 144; HIERAX. 1) 247.
149; 156; 160; 172; 175; 181; 182; 240; 244; 277. 2) 247.
Mesagerul lui Zeus: 32; 69; 78; 95; 108; 109; 142; HIEREIA. 276.
146; 166; 213; 303; 329; 388; 416; 464; 503. HIEROM NEME. Tab. 7, p. 135; 453.
Conduce sufletele: 45; 169. Hiettos (cetate în Beotia). 247.
Furtul boilor: 61; 83. HIETTOS. Din Argos. 247.
Şi lira: 52; 61. HIGIE. 73; 247; 260; 382; 443.
Şi magia: 117. HILAERA. Leucippidă. Tab. 19, p. 226; 148; 247;
Sandale: 207. 264; 264; 299; 400.
Diverse: 49; 54; 75; 83; 118; 127; 134; 139; 146; HILAS. 65; 66; 85; 103; 247; 358; 469.
158; 181; 204; 207; 225; 237; 247; 252; 254; 276. HILEBIE. Soţia lui Lircos 1. 247; 308.
HERM IONA. Tab. 13, p. 218; 121; 157; 159; 160; Hileeni (popor în Epir). 248.
243; 318; 327; 342; 351; 355; 388; 393; 487. HILEOS. Centaur. 74; 105; 247.
Hermione (cetate în Argolida). 256; 138; 234. HILLOS. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239; 16, p.
HERM OHARES. 208. 241; 153; 65; 137; 151; 177; 234; 237; 258; 248;
275; 296; 303; 326; 374; 412; 473.
544 Pierre GRIM AL

HILONOM E. Centaureasă. 115; 248. 2) Fiica lui Adrast. Tab. 1, p. 30; 23, p. 290;
HIM ALIA. 248. 31; 105; 251; 407.
HIMENEOS. 83; 242; 248; 258; 312. 3) Briseis. 87.
Himere (cetate în Sicilia). 159. 4) Fiica Iui Anchise. 55; 161.
HIM EROS. 1) «Dorinţa». 249; 422. 5) Soţia lui Autonoos. 24.
2) Fiul lui Lacedemon. Tab. 6, p. 130; 249; 6) Danaidă. 134.
285; 459. 7) Meleagridă. 325.
HIMNOS. Păstor din Frigia. 163; 249; 355. 8) Altele. 196.
Hiperasia. (cetate în Ahaia). 416. HIPPODAMOS. Troian. 502.
HIPERASIOS. 65. HIPPODICE. Danaidă. 134.
HIPERBIOS. Fiul lui Egiptos. 134. HIPPODROMOS. Tab. 15, p. 259.
HIPERBOREENI. 60; 69; 70; 77; 120; 186; 200; HIPPOL1T 1) Fiul lui Tezeu. 73; 143; 188; 252; 303;
203; 213; 219; 228; 230; 231; 249; 293; 299; 336; 188; 408; 476; 507.
473. 2) Gigant. 252.
HIPERENOR. 1) Fiul lui Poseidon. Tab. 25, p. 297. 3) Fiul lui Egiptos. 134.
2) Unul din Spartoì. 92; 459.
HIPPOLITE. 1) Amazoană. 50; 180; 230; 229; 252;
3) Troian. 329; 385. 322; 388.
HIPERES. 409. 2) Hippolite Cretheis, soţia lui Acast. 25; 127.
HIPERFAS. Tab. 20, p. 268; 177; 287; 363. 3) Doica Myrrhaei. 28.
Hiperia (ţinut al Feacilor). 349; 187. 3) Fiica lui Dexamenos. 235; 445.
H1PERJON. 1) Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 14, p. 220;
HIPPOLITOS. 1) Gigant. 204; 242.
38, p. 498; 174; 82; 164; 199; 218; 250; 504; 381;
2) Tatăl lui Lacestades. 285; 439.
447; 469.
HIPPOLOHOS. 1) Fiul lui Bellerofon. Tab. 35, p.
2) Fiul lui Priam. 423.
456; 84; 252.
HIPERIPPE. 1) Danaidă. 134.
2) Fiul lui Antenor. 206; 252.
2) Fiica lui Mounichos 2. 344.
3) Tab. 15, p. 239.
HIPERLAOS. Fiul lui Melas. Tab. 27, p. 322; 486.
HIPPOM EDON. Fiul lui Aristomahos. Tab. 1, p. 30,
HIPERM ESTRA. 1) Danaidă. Tab. 31, p. 398; 23;
29; 252.
26; 134; 250; 306; 400; 425,
HIPPOMEDUZA. Danaidă. 134.
2) Fiica lui Testios. Tab. 24, p. 295; 250; 294;
HIPPOMENES. 1) Fiul lui Megareu. 74; 253; 319.
479.
2) Atenian. 297.
3) Fiica lui Tespios. Tab. 1, p. 30; 50; 250;
HIPPONOE. Nereidă. 353.
363. HIPPONOME. 274.
HIPEROHE. 250. HIPPONOOS. 1) Tab. 36, p. 461; 97.
HIPEROHOS. 1) Hiperborean. 250. 2) Fiul lui Priam. 216; 423.
2) Fiul lui Priam. 423; 502. 3) Regele cetăţii Olenos din Etolia. 365; 399;
3) Tatăl lui Oenomaos. 365; 460.
489.
4) Regele Inachienilor. 455.
4) Erou trac. 418.
HIPNOS. 233; 250; 357; 465.
HIPPOSTRATOS. 1) Troian. 152.
HIPPALCIMOS. 65; 374.
2) 365; 399.
HIPPALMOS. Fiul lui Pelops. 65; 251; 374.
Hippotae (cetate în Beoţia). 195.
HIPPALOS. 226.
HIPPOTES. 1) Heraclid. tab. 31, p. 398; 48; 59; 88;
HIPPASOS. 1) Fiul lui Admet. 28; 65.
239; 253; 494; 190.
2) Fiul lui CeLx. 103.
2) Fiul lui Creon 1. 253; 318.
2) Fiul lui Pelops. 251.
3) Troian. 152.
4) Fiul Leucippei. 338.
HIPPOTION. 1) Centaur. 235.
H1PPE. Fiica lui Chiron. 251; 322; 415.
2) Troian. 331.
HIPPEU. Tab. 15, p. 239.
H1PPOTOON. 49; 332.
HIPPO. 1) Fiica lui Scedasos. 251.
HIPPOTOONTIDES. 49; 332.
2) Oceanidă. 360.
HIPPOTOOS. 1) Tatăl lui Epitos. 165; 473.
3) = Ocyrrhoe 3. 361.
2) Fiul lui Egiptos. 134.
HIPPOCOON. Tab. 6, p. 130; 103; 161; 234; 253;
3) Pretendent la m âm a Hippodamiei. 365.
263; 266; 294; 303; 366; 396; 483; 487; 511.
HIPPOCOR1STES. Fiul lui Egiptos. 134. 4) Fiul lui Priam. 423.
HIPPOCRAT. 73. 5) Fiul lui Letos. 407.
Hippocrene (izvor). 107; 251; 339; 390. HIPPOZ1GOS. Tab. 15, p. 239.
HIPPODAM AS. 1) Tatăl lui Perimelei 3. 38; 400. HIPSAS. Fiul lui Licaon 2. 302.
2) Fiul lui Priam. 423. HIPSENOR. 178.
HIPPODAMIA. 1) Fiica lui Oenomaos. tab. 2, p. 33; HIPSEU. Tab. 23, p. 290; 70; 75; 127; 117; 291;
25; 44; 66; 78; 107; 110; 125; 143; 251; 314; 300; 395; 469; 494.
365; 401; 411; 466; 493. HIPSICREON. Erou din Milet. 253.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G REA CĂ ŞI RO M A N Ă
HIPSIPILE. Fiica lui Taos. tab. 21, p. 281; 51;
253;306; 420; 493; 486.
HIPSIPILOS. 288.
Hiria! (cetate în Beoţia). 34; 254; 303; 495.
HIRIA. 34.
Hirieni (popor). 115.
HIRIEU. Tatăl lui Nicteu. Tab. 25, p. 297; 34;
303; 356; 372.
Tezaurul lui: - 254; 495.
HIRM INE. Tab. 14, p. 220; 27; 79; 196.
HIRNETO. Fiica lui Temenos. Tab. 16, p. 241;
254; 473.
HIRPI SORANI, 254; 458.
HIRTEOS. 424.
Histoi (port în Creta). 116.
HISTORIS. Fiica lui Tiresias. 254.
HODITES. Tab. 15, p. 239; 16, p. 241.
HODOEDOCOS. Tatăl lui Oileu. 366.
HOM ADOS. Centaur. 235.
HOM ER. 124; 128; 312; 373; 385; 470; 478.
HOM OLIPPOS. Tab. 15, p. 239.
HOM OLOE. Niobidă. 255.
HOM ONOIA. Concordia. 255.
HONOS. Virtutea. 255.
HOPLADAM OS. Gigant. 255.
HOPLEU. 1) Tab. 10, p. 167.
2) Fiul lui Licaon 2. 266.
H O RA QUIRINI. 244; 434.
HORATIU. 1) Din pădurea Arsia. 255.
2) H. Cocles. 255.
3) Campionul Romei. 255; 279.
HORCOS. 171.
HORE. Tab. 40, p. 511; 32; 70; 93; 221; 255;
469.
HOROS. 1) Zeu egiptean. 277; 339.
2) Fiul lui Licaon 2. 302.
HOSTILIUS. Soţul Hersiliei. 244.
HOSTIUS. Tatăl lui Tullus Hostilius. 255.
HOSTUS HOSTILIUS. 255.
HTONIA. 1) Fiica lui Foroneu. 256.
2) Fiica lui Erehteu. Tab. 11, p. 144; 256;
HTONIOS. 1) Unul din Spartoi. 92; 285; 303;
362; 459.
2) Fiul lui Egiptos. 134.
3) Fiul lui Poseidon. 455.
HTONOFILE. Fiica lui Sicion. Tab. 22, p. 287;
418; 451; 511.
I 3) Ţăran latin. 163.
IACCHOS. 83; 257.
I) IFIS. 1) Fiul lui Alector. Tab. 36, p. 461; 51; 182;
269; 415; 461.
2) Fratele lui Euristeu. Tab. 31, p. 398; 65; 269;
461.
3) Iubitul Anaxaretei. 54; 269.
IAERA. 1) Nereidă. 257; 353.
2) Driadă. 257.
IALEMOS. 258.
Ialisos (cetate în Rodos). 258; 267; 196; 492.
IALISOS. Fiul lui Cercafos. 105; 218; 258; 455.
IALMENOS. Tab. 33, p. 429; 65; 258.
545
177; IAMBE. 139; 258.
IAMOS. Fiul lui Apollo. 165; 182; 258.
IANASSA. Nereidă. 353.
Ianiculus (colină în Roma). 196; 198; 258; 355.
1ANIRA. 1) Nereidă. 353.
2) Oceanidă. 360.
254; IANISCOS. 1) Fiul lui Asclepios. 258.
2) Rege în Sicione. 258; 287; 184.
IANTE. 1) Oceanidă. 258; 360.
2) Soţia lui Ifis II. 25; 258; 369.
138; IANUS. 37; 85; 96; 99; 163; 196; 272; 258; 281;
293; 406; 441; 444 6; 489.
IAPET. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 38, p. 498; 73;
77; 120; 114; 166; 199; 259; 330; 367; 427; 490.
IAPETOS. 86.
lapigi (popor în Italia). 136; 259; 337.
IAPIX. 136; 259; 262.
LARBAS. 57; 144; 259.
IARDANOS. Tatăl Omfalei. 260; 367.
= Iardanas.
IASEU. 195.
IASION. Fiul lui Zeus. Tab. 7, p. 135; 25, p. 297;
40, p. 511; 89; 124; 136; 140; 156; 192; 211; 260;
367; 410.
IASO. Fiica lui Asclepios. 73; 166; 260; 288; 382.
IASON. Tab. 20, p. 268; 21, p. 281; 151; 173; 45;
65; 67; 68; 80; 107; 109; 118; 126; 127; 119;
148; 170; 204; 253; 254; 260; 264; 312; 316; 324;
331; 341; 392; 393; 416; 438; 461; 493.
Neam ul lui: - 271.
IASOS. 1) Rege în Argos. Tab. 17, p. 260; 18, p.
261; 262; 272; 277; 391; 197.
341; 2) Fiul lui Licurg 1. Tab. 26, p. 305; 74; 120;
262; 306.
3) Tatăl lui Amfion. 262; 350.
4) Dactil. 132.
Iberia (ţinut). 493.
ICADIOS. 1) Fratele lui Iapix. 259; 262.
2) Din Corfu. 396.
ICAR. 1) 137; 236; 262; 399.
167. 2) Rege al Cariei. 449; 262; 476.
356; Icaria (ţinut în Italia). 469.
Icaria (insulă). 262.
ICARIOS. 1) Atenian. Tatăl Erigonei. 169; 262; 312;
388
194; 2) Fiul lui Perieres. Tab. 6, p. 130; 19, p. 263;
39, p. 503; 206; 234; 251; 263; 229; 347; 362;
382; 396; 397; 400; 418; 494; 486; 487.
ICCOS. 119.
ICMALIOS. 262.
Ida (munte în Creta). 50; 102; 126; 132; 264; 326;
337; 478; 509.
Ida (munte în Troada). 40; 44; 54; 32; 61; 96; 132;
161; 162; 202; 157; 222; 242; 244; 257; 264; 374;
380; 387; 487.
IDA. 1) Fiica lui Meliseu. 264.
2) Fiica lui Coribas. 264; 303.
IDAEA. 1) M am a lui Teucer 1. Tab. 7, p. 135; 136;
264; 445; 478.
2) Fiica lui Dardanos. Tab. 7, p. 135; 119; 136;
264; 193.
546
3) Soţia lui Feneu. 266; 314.
IDAEOS. 1) Fiul lui Priam. 264.
2) Fiul lui Paris. Tab. 13, p. 218; 264.
3) Vizitiul lui Priam. 264.
4) Fiul lui Dares. 264.
5) Coribant 923; 264.
6) Curet. 130.
7) Fiul lui Dardanos. 264.
Idalion (munte şi cetate în Cipru). 29.
IDAS. 1) Fiul lui Afareu. Tab. 19, p. 263; 60; 65;
119; 148; 182; 264; 299; 314; 324; 362; 388; 400;
471; 483.
■ 2) Dactil. 132.
3) Fiul lui Egiptos. 134.
IDIA. Oceanidă. 360.
IDMON. 1) (Prezicător) Argonaut. Tab. 1, p. 30; 23;
65; 66; 265; 264; 305.
2) De Colofon. 62.
3) Fiul lui Egiptos. 134.
IDOMENE. 1) Tab. 1, p. 30; 21, p. 281; 84; 319;
188.
2) Tab. 1, p. 30; 21, p. 281.
IDOM ENEU. Rege în Creta. Tab. 28, p. 338; 100;
162; 265; 267; 300; 330; 342; 348; 422.
2) Fiul lui Priam. 159; 423.
IDOTEEA. 1) Fiica lui Proteu. 266; 329; 428; 429.
2) Fiica lui Euritos. 85; 101; 266; 337.
3) Soţia lui Fineu. 266.
4) Nimfă. 475.
IDYIA. Tab. 14, p. 220; 151; 266; 316.
Iehnoussa (insulă = Sardinia). 444.
IEOUD. 266.
IFEU. Troian. 389.
IFIANASSA. 1) Proetidă. Tab. 1, p. 30; 266; 321;
425.
2) Fiica lui Agamemiion. Tab. 2, p. 33; 34; 266.
3) Soţia lui Endimion. 266.
IFIANIRA. 1) Soţia lui Melampous. Tab. 1, p. 12;
30, p. 461; 321.
2) Fiica lui Oecles. Tab. 1, p. 30; 362.
IFICLES. Fratele lui Heracles. Tab. 31, p. 398; 46;
53; 65; 86; 103; 126; 212; 225; 226; 227; 233;
254; 274; 276; 266; 319; 324; 428; 477.
IFICLOS. 1) Fiul lui Filacos. Tab. 20, p. 268; 65;
120; 267; 291; 321; 400; 412; 424.
2) Fiul lui Testios. Tab. 24, p. 294; 65; 267;
299; 478.
3) Fiul lui Idomeneu. 265; 267.
4) Din Rodos. 267.
IFIDAMAS. 1) Fiul lui Antenor. 267; 468.
2) Fiul regelui Busiris. 88; 267.
IFIGENIA. 1) Fiica lui Agamemnon. Tab. 2, p. 33;
13, p. 218; 40; 42; 34; 35; 52; 71; 94; 110; 121;
145; 157; 171; 158; 160; 266; 267; 278; 299; 329;
368; 370; 464; 493; 502.
2) Fiica lui Chryseis. 110.
IFIM EDIA. Fiica lui Triops. Tab. 10, p. 167; 49; 269;
382; 422.
IFIM EDON. Fiul lui Euristeu. Tab. 31, p. 398; 238.
IFIM EDUSE. Danaidă. 134.
IFINOE. 1) Fiica lui Alcatoos. 45; 407.
Pierre G RIM A L
2) Sora lui Eetion. 110.
3) Soţia lui Anteu. 235. V. Autonoe.
4) Fiica lui Nisos. 319; 355.
5) Proetidă. 320; 425.
6) M am a lui Dedal. 334.
IFITOS. 1) Fiul lui Naubolos. 65; 270; 445.
2) Fiul lui Euritos 2. 65; 180; 233; 235; 236;
237; 243; 270; 350; 416; 455; 498.
3) Ucis de Copreu. 123; 179; 270.
4) Rege al Elidei. 270.
5) V. Ifis I, 2.
IHTIOCENTAURI. 105; 270.
II) IFIS. 1) Fiica lui Tespios. 269.
2) Captiva lui Patroclu. 269.
3) Tânără din Creta. 259; 269.
4) Fiica lui Pelops. 394.
ILIA - Rea Silvia. 273; 436.
Ilion (= Troia). 75; 270.
Ilion (cetate în Epir). 217.
ILIONE. Soţia lui Polimestor. 138; 216; 271; 416.
ILIONEU. 1) Niobid. 271.
2) Fiul lui Forbas. 271.
3) însoţitorul lui Enea. 271.
4) Troian. 271; 395.
Iliria (ţinut). 36; 82; 92; 136; 200; 202; 212; 231;
248; 271; 289; 345; 422; 462.
ILIRIOS. 1) Fiul lui Cadmos. Tab. 3, p. 91; 92; 271.
2) Fiul lui Polifem. 200.
Ilissos (râu în Atica). 85; 122; 194.
ILITIA. Tab. 38, p. 498; 40, p. 511; 60; 63; 133;
172; 179; 201; 213; 221; 225; 254; 271. 297; 341;
510.
ILOS. 1) Fiul lui Dardanos. Tab. 7, p. 135; 75; 96;
98; 136; 164; 271; 379; 464; 473; 465.
2) Fiul lui Tros. Tab. 7, p. 135; 201; 271; 290;
394; 495.
3) Fiul lui Mermeros. 271.
IMATION. 440.
IMBRASOS. 1) Z eu-râu din Samos. 272; 361.
2) Tatăl lui Piroos. 272.
IMBRIOS. Tab. 34, p. 429; 478.
Imbros (insulă în Grecia). 308.
IMBROS. Fiul lui Egiptos. 135.
IMEUSINOS. Fiul lui Icarios 2. Tab. 19, p. 263; 263.
INACHIENI (popor du Pelop.) 473.
Inachos (râu în Argolida). 211; 273; 197.
INACHOS. Tab. 17, p. 260; 53; 59; 136; 188; 247;
272; 273; 300; 307; 325; 422; 473.
INCUBI. 272.
India (ţară). 201; 207; 219; 272; 303; 370; 431; 446;
469.
Cucerirea: - 147; 370; 449.
INDIGETI. (zei romani). 272.
INDOS. ’l) Eponim al Indei. 201; 272.
2) Indian. 273.
3) Rege al Sciţiei. 273.
INFERN. Eroi în: - 40; 27; 175; 131; 147; 148; 150;
161; 162; 173; 177; 227; 231; 437; 362; 487; 494.
Topografia ~: - 38; 106; 115; 122; 185; 298; 194;
431; 467.
Diverse: 336; 337; 410.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 547

INO. Tab. 3, p. 91; 33, p. 426; 75; 92; 146; 219; 2) Fiica lui Oedip. Tab. 29, p. 364; 58; 177;
222; 245; 293; 296; 301; 316; 326; 375; 197. 277; 291; 489.
Insula Albă. 42; 59; 80; 159; 160; 269; 299; 390. ISMENIOS. V. Ismenos 2.
Insula Tiberină (la Roma). 273; 506. Ismenos. (râu în Beoţia). 29; 51; 89.
Insulele Fericite. 46; 61; 129; 245; 303; 396; 454; ISMENOS. 1) Zeu-râu. 73; 277; 325.
472. V. Indice II. 2) Fiul lui Apollo. 277; 325; 473.
Insulele Licade (aproape de Eubeea). 302. 3) Niobid. 277; 357.
INTERCIDONA. 406. ISOPLES. Centaur. 235.
IO. Tab. 3, p. 91; 17, p. 260; 18, p. 261; 40, p. 511; Issa (cetate în Lesbos). 277.
37; 68; 85; 106; 131; 164; 222; 243; 248; 262; ISŞA. 1) Eroină din Lesbos. 277; 429.
273; 272; 277; 282; 300; 307; 355; 407; 495; 510. 2) Num e al lui Ahile. 277; 303.
IOBATES. Rege al Liciei. Tab. 35, p. 456; 26; 50; ISTMIADES. 277.
83; 109; 274; 425; 460. Istmice (jocuri). 231; 301; 326; 376; 446; 453; 455;
IOBES. Tab. 15, p. 239; 274. 483.
IOCALLIS. 325. ISTMIOS. Fiul lui Glaucos. 165; 355.
IOCASTE. Tab. 3, p. 91; 29, p. 364; 58; 74; 126; Istmul - 229; 235; 237; 238; 326; 376; 453; 481.
173; 177; 277; 274; 287; 291; 362; 416. V. Jocuri Istmice.
IOCASTOS. Fiul lui Eol. 164; 274. ISTROS. 1) Zeu-râu. 278; 360.
IODAM A. Fiica lui Itonos. Tab. 8, p. 142; 274; 278; 2) Fiul lui Danaos. 134.
468. Itaca (insulă). 182; 263; 278; 296; 322; 330; 188;
IOFASSA. Fiica lui Eetes. Tab. 33, p. 426; 118; 423. 196; 413; 407; 472; 475; 497.
IOLAOS. Fiul lui Ificles. Tab. 31, p. 398; 46; 47; ITACOS. 278; 413.
65; 79; 205; 224; 227; 228; 239; 253; 274; 266; Italia (ţară). 71; 82; 156; 228; 274; 307; 343; 400;
294; 319; 394; 478. 412; 445; 473.
Iolcos (cetate în Tesalia). 25; 176; 68; 127; 148; 260; Centrală. V. Latium; Etruria. 136; 165; 490.
317; 392; 478. de Nord. 58; 218.
IOLE. Fiica lui Euritos. Tab. 16, p. 241; 138; 180; de Sud. 55; 101; 119; 145; 163; 165; 258; 266; 285;
237; 239; 248; 275; 274; 270; 303; 418. 303; 329; 333; 343; 362; 366; 380; 449; 450; 493.
Ioleeni (din Sardinia). 275. ITALOS. 80; 278; 299; 343; 366; 437; 439; 445;
ION. Fiul lui Xouthos. Tab. 8, p. 142; 11, p. 170; 451; 472.
127; 138; 218; 275; 333; 408; 447. ITILOS. Fiul lui Zetos. 31; 278.
IONE. Nereidă. 353. ITIS. Fiul lui Procne. 31; 149; 278; 192.
Ionia (= Ahâia). 275. Itome (cetate în Tesalia). 278; 311.
lonieni (popor). 47; 219; 275; 310; 350; 490. ITOME. Nim fă în Mesenie. 278.
IONIOS. 1) Fiul lui Adrias. 276. 1TONE. Fiica lui Lictios. 302.
2) Fiul lui Dyrrhacos. 276. Itoni (popor în Lidia). 367.
IOPE. 1) Fiica lui Ificles. 276. Itonos (cetate în Tesalia). 133.
2) Fiica lui Eol. 276. ITONOS. Fiul lui Amfiction. Tab. 8, p. 142; 52; 157;
Ioppe (cetate şi ţinut = Siria). 56; 276. 274; 278; 322.
Ios (insulă din Ciclade). 128. IULIA LUPERCA. 278.
IOS. Tab. 26, p. 306; 35. IULII. 34; 72; 506.
IOXOS. Fiul lui Melanippos. 276; 453. IULIUS PROCULUS. V. Proculus. 434; 441
IRBOS. 52. IULUS. Tab. 11, p. 170; 72; 162; 200; 278.
IRESIA. Nereidă. 353. IUNONA. 89; 103; 144; 186; 195; 202; 222; 279;
IRIS. Tab. 32, p. 419; 60; 156; 172; 213; 215; 276; 292; 293; 315; 316; 337; 343; 506.
299; 327; 407; 461; 469. IUPITER. 62; 89; 118; 123; 144; 174; 186; 259; 278;
IROS. 1) Fiul lui Actor. 65; 276; 198. 279; 291; 330; 408; 511.
2) Cerşetor. 59; 155; 276; 504. — Ammon. 259.
3) Din Lesbos. 288. — Capitolinul. 435; 451; 475.
ISANDROS. Tab. 35, p. 456; 84. — Elicius. 280; 355.
ISCHENOS. Fiul lui Gigas. 276; 466. — Feretrianul. 27; 279; 280.
ISCHEPOLIS. 45. — Inventar. 90.
Ischia (insulă din Campania). 106. — Latial. 279; 280; 254.
ISCHIS. Fiul lui Elatos. Tab. 9, p. 154; 72; 125; 277; — Pistor. 408.
292. — Stator. 256; 280; 441.
ISIS. 197; 202; 273; 269; 277; 313; 330; 350; 425; — Terminus. 355.
486. IUSTITIA. 36; 280; 349; 473.
ISITIHE. 486. IUTURNA. 148; 259; 280; 291; 488; 507.
ISM ARIOS. Teban. 253. IUVENTUS. 280.
Ismaros (cetate a Ciconilor). 114; 314. IXION. Tab. 23, p. 290; 104; 138; 204; 282; 281;
ISM AROS. 176; 469; 474. 292; 319; 350; 354; 399; 194; 407.
ISM ENA. 1) Soţia lui Argos. Tab. 18, p. 261; 277. IYNX. 273; 281; 406.
548 Pierre G RIM A L

Lampsaca (cetate în Asia). 32; 288; 424.

K LAMPSACE. 288.
LANASSA = Leonassa.
KERE. 284; 341; 358. Lanuvium (cetate în Latium). 152; 293.
LAOBIE. 340.
LAOCOON. 1) Troian. 99; 162; 288; 453.
L 2) Fiul lui Portaon. Tab. 24, p. 295; 27, p. 322;
LABDACIZI. 65; 288.
Mormântul: - 58; 126. LAOCORAS. Rege al Driopilor. 234.
Izvor: 48. LAODAMAS. 1) Fiul lui Eteocle. Tab. 37, p. 485;
LABDACOS. Fiul lui Polidoros. Tab. 3, p. 91; 29, 31; 46; 174; 289.
p. 364; 285; 286; 303; 362; 384; 192; 414. 2) Fiul lui Hector. Tab. 34, p. 429; 215.
Labirint. 69; 137; 338; 475. LAODAMIA. 1) Fiica lui Bellerofon. Tab. 35, p. 456;
LABRANDOS. Curet. 285. 40, p. 511; 84; 289; 444.
LACEDEM ON. Fiul lui Zeus. Tab. 6, p. 130; 25, p. 2) Fiica lui Acast. 289; 431.
297; 40, p. 511; 26; 114; 133; 177; 263; 285; 362; 3) Fiica lui Alcmeon. 289.
459; 468. LAODICE. 1) Fiica lui Ciniras. Tab. 9, p. 154; 289;
Lacedemona (cetate în Peloponez). 34; 83; 103; 109; 462.-
147; 158; 263; 285; 294; 303; 339; 442; 480. 2) Fiica lui Agapenor. 289.
Lacedemonieni. 484; 510. 3) (= Electra.) Tab. 2, p. 33; 34; 156; 289.
LACESTADES. Rege în Sicione. 247; 185. 4) Fiica lui Priam. Tab. 34, p. 429; 24; 216;
LACHESIS. 341; 473. 218; 289; 344; 423.
Lacinion (cap în Italia). 285. 5) Hiperboreeană. 250.
LACINIOS. 105; 286. LAODOCOS. 1) Fiul lui Apollo si Ftia. 174; 61; 149;
LACIOS. 114; 286. 289; 416.
LACON. 286. 2) Fiul lui Bias. 84.
Laconia. 70; 71; 146; 162; 240; 286; 296; 389; 394; 3) Hiperboreean. 250.
447. 4) Troian. 383; 423.
Laconieni (popor). 70; 407.
LAOFONTE. Fiica lui Pleuron. Tab. 24, p. 295; 409;
LACTURNUS. 272.
478.
Lacul Lucrin (în Campania). 242.
LAOGON. Troian. 331.
Ladon. (râu în Arcadia). 98; 182; 299; 360.
LAOGORE. 115.
LADON. 1) Zeu-râu. 73; 136; 286; 407; 455.
LAOM EDIA. Nereidă. 353.
2) Dragonul Hesperidelor. 286.
LAOM EDON. 1) Rege în Troia. Tab. 7, p. 135; 61;
LAERTE. Tab. 39, p. 503; 58; 65; 80; 286; 396; 497. 79; 113; 115; 152; 174; 201; 232; 271; 290; 299;
LAETUZA. Soţia lui Linceu. 286. 362; 423; 473; 490.
Lafistion (munte în Beoţia). 364. 2) Tab. 15, p. 239.
Lagaria (cetate în Italia de Sud). 165.
LAOM ENES. Tab. 15, p. 239.
LAIOS. 1) Tab. 3, p. 91; 29, p. 364; 110; 126; 177;
LAONITOS. Fiul lui Oedip. 274; 290.
274; 285; 286; 303; 364; 459.
LAONOME. 1) Sora lui Heracles. 175; 291; 415.
Şi Chrysippos: 252.
2) M am a lui Amfitrion. 291; 308.
2) Cretan. 104.
3) M am a lui Oileu. 366.
LAIS. Fiul lui Oxilos 2. 374.
LAOTOE. 1) M am a lui Testor. 265; 478.
LALA. 191. V. Lara.
2) Soţia lui Priam. Tab. 34, p. 429; 301; 414.
LAM EDON. Rege în Sicione. 258; 287.
LAPATOS. 286.
Lam ia (cetate în Tesalia). 288.
Lapiţi (popor în Tesalia). 27; 153; 93; 105; 125; 127;
LAMIA. 1) Fiica lui Poseidon. 288; 344; 446; 449.
180; 234; 251; 247; 281; 291; 343; 397; 415; 462;
2) Monstru din Delfi. 48; 288; 462.
476.
LAMON. Fiul lui Heracles. 367.
LAPITES. Fiul lui Apollo. Tab. 23, p. 290; 172; 196;
LAM OS. 1) Rege al Lestrigonilor. 288.
293; 297; 461; 494.
2) Fiul lui Heracles. 288.
LAR. V. Lan.
LAMPADO. Pleiadă. 410. LARA. 281; 291.
LAMPETIA. 1) Fiica lui Helios. Tab. 14, p. 220;
LARENTIA. V. Acca -. 37; 291; 356.
288.
LARI. 281; 291; 314; 330; 394; 449; 452; 510.
2) Soţia lui Asclepios. 288; 311; 382; 410. LARINOS. Erou din Epir. 291.
3) Heliadă. 288. Larissa (cetate în Tesalia). 27; 156; 291; 391; 400;
LAM PETOS. Din Lesbos. 288. 406.
LAMPON. Calul lui Diomed. 145; 229. (Citadela din Argos.) 262; 291; 391.
Lamponeia (cetate în Troada). 288. LARISSA. Fiica lui Pelasgos. Tab. 17, p. 260; 291;
LAMPOS. 1) Fiul lui Laomedon. Tab. 7, p. 135; 288. 391; 198; 190.
2) Fiul lui Egiptos. 134. LAS. 292.
LAMPROS. Cretan. 200.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă
LASIOS. Pretendent la m âna Hippodamiei. 366.
Latini (popor). 23; 72; 118; 281; 292; 193; 440; 505.
LATINOS. Tab. 39, p. 503; 80; 95; 100; 118; 299;
473; 505.
V. Latinus.
LATINUS SILVIUS. 293.
LATINUS. 1) Regele Aborigenilor. 23; 50; 186; 200;
279; 292; 293; 314; 333; 377; 404; 437; 440; 441;
453; 495; 496.
2) Rege al Albei. 452.
V. Latinos.
Latium (ţinut în Italia). 57; 92; 95; 96; 134; 186; 200;
203; 230; 259; 380; 440; 487.
LATONA. V. Leto.
LATRAMIS. 459.
LATRIA, Soţia lui Procles. 241; 325.
LAUNA. Fiica lui Evandru. 381.
Laurenţi (popor în Italia). 50; 57; 97.
Laurolavinium (cetate a Laurenţilor). 293.
LAUSUS. Fiul lui Mezenţiu. 293; 334.
LAVINIA. Fiica lui Latinus. 50; 57; 72; 270; 279;
293; 292; 293; 299; 441; 452; 496.
Lavinium (cetate a Laurenţilor). 71; 72; 162; 186;
280; 293; 334; 468.
LEAGROS. Fiul lui Temenos. 293.
LEANDRU. Iubitul lui Hero. 244; 293.
LEANIRA. Tab. 6, p. 130; 9, p. 154; 63.
LEARCHOS. Fiul lui Atamas. Tab. 3, p. 91; 33, p.
426; 75; 293; 301.
Lebadeea (în Beoţia). 34; 240.
Lebaia (cetate în Macedonia). 202.
LEBEADOS. Fiul lui Licaon 2. 294.
LEBES. 437.
LECHES. Fiul lui Poseidon. 248; 407.
LEDA. Tab. 2, p. 33, 13, p. 218; 19, p. 263; 24, p.
295; 40, p. 511; 120; 147; 157; 250; 294; 323;
342; 351; 409; 485; 498; 487.
Leibetra (cetate în Tesalia). 373.
LEIM ON. 294; 312; 469.
LEIM ONE. 294.
LEIPEFILE. Tab. 31, p. 398; 253; 274; 294; 190.
LEITOS. 1) Fiul lui Alectrion 2. 65; 294.
2) Fiul lui Electrion. 157.
LELANTE. Soţia lui Mounichos 2. 344.
LELANTOS. Titan. 80.
Lelegi (popor preistoric din Grecia şi Asia Mică). 28;
55; 87; 296.
LELEX. Tab. 6, p. 130; 296; 301; 339; 418; 446.
Lemnos (insulă în Grecia). 35; 32; 59; 83; 102; 127;
168; 220.
LEM NOS. 90; 145.
LEM URI. 296.
Lemuria (sărbătoare romană). 437.
LEOCRITOS. 413.
LEODOCOS. Tab. 1, p. 30; 65; 400.
LEON. 1) 86.
2) Fiul lui Licaon 2. 302.
LEO NASSA = Lanassa. Tab. 16, p. 241; 296; 350.
LEONIM OS. 80; 159.
LEONTEUS. 94; 125; 292; 296; 410; 418.
LEONTICHOS. 296.
Leontid (trib atic). 296.
549
Leontini (cetate în Sicilia). 377.
LEONTOFONOS. Tab. 39, p. 503; 296; 494; 505.
LEONTOFRON. Tab. 39, p. 503; 183; 297.
LEONTOMENES. Fiul lui Tisamenos 1. 490.
LEOS. Erou atic. 297; 482.
LEPETIMNOS. 288; 334.
Lepreon (cetate în Trifilia). 350.
LEPREOS. Fiul lui Caucon. 2978.
Lem a (târg în Argolida). 110; 134; 253; 273; 189.
Mlaştina: 98; 147; 400.
Izvorul: - 54.
Hidra din: - 155; 180. V. Hidra, 128; 237.
LERNOS. 98; 228; 348.
Leros (insulă în Grecia).325.
Lesbos (insulă). 62; 69; 133; 185; 192; 202; 218; 226;
288; 310; 329; 355; 373; 429; 480.
LESBOS. Fiul lui Lapites. Tab. 23, p. 290; 292; 297;
310; 502.
Lestrigoni (popor). 118; 288; 297; 503.
LETAEA. Soţia lui Olenos. 298.
LETE. 171; 298.
LETO. Tab. 38, p. 498; 40, p. 511; 59; 61; 70; 73;
122; 200; 222; 249; 250; 294; 298; 356; 409; 492;
510.
LETOS. 406.
Letrinoi (cetate în Elida). 48.
Leucade (insulă în Acamania). 162; 263; 299; 356 b\
473.
LEUCARIA. Soţia lui Italos. 299; 440.
LEUCASPIS. Erou sican. 299.
LEUCATAS. Erou din Leucade. 299.
LEUCE. 1) Oceanidă. 299.
2) Insula Albă. 2990.
LEUCIPPE. Soţia lui Laomedon. 289; 299; 423; 462
2) Soţia lui Testios. 299.
3) Fiica lui Testor. 299; 476; 492.
4) M am a lui Euristeu. 299.
5) Atlantă. 77.
6) Soţia lui Ilos 1. 64. V. Placia.
1) Miniadă. Tab. 20, p. 268; 338.
LEUCIPPIDE. 148; 264; 265; 297; 299; 195.
LEUCIPPOS. 1) Fiul lui Oebalos. Tab. 6, p. 130; 19,
p. 263; 148; 206; 299; 299; 356; 359; 465.
2) Fiul lui Oenomaos 1. 132; 300.
3) Fiul lui Tourimahos. Tab. 22, p. 287; 300.
399.
4) Fiul lui Naxos. 300; 457.
5) Fiul lui Xanthios. 300.
6) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239.
7) Fiul lui Euripilos 5. 179.
8) Fiul Galateei 2. 200.
9) Fiul lui Poemandros. 412.
LEUCOCAM AS. 427.
LEUCOFANES. Fiul lui Eufemos. 175; 300.
LEUCOFRINE. 300.
Leucofris (insulă = Tenedos.) 113; 475.
LEUCON. Tab. 33, p. 426; 64; 300; 469.
LEUCONE. 111.
LEUCONES. Tab. 15, p. 239.
LEUCOPEU. Fiul lui Portaon. Tab. 24, p. 295; 27,
p. 322; 365; 421.
550
LEUCOS. Fiul lui Talos. 265; 267; 300; 464.
LEUCOSIA. Sirenă. 300; 454.
LEUCOTEEA = Ino. Tab. 3, p. 91; 92; 300; 316;
326; 375; 420; 457.
LEUCOTEEA. Din Rodos. 211; 375.
LEUCOTOE. Iubita Soarelui. 65; 121; 218; 301.
Leuctres (cetate în Beoţia). 251.
LEUL DIN NEM EEA. Tab. 32, p. 419.
LIAGORE. Nereidă. 353.
Liban (munte). 28.
LIBER PATER. 146; 169; 301.
LIBERA. 301.
LIBERTATEA. 301.
Libia (ţară în Africa). 24; 37; 53; 68; 76; 96; 98;
117; 165; 230; 296; 449.
LIBIA. Tab. 3, p. 31; 377; 57; 84; 134; 165; 259;
288; 296; 301; 327; 355.
LICAON. 1) Fiul lui Priam.Tab. 34, p. 429; 177;
301; 389; 423.
2) Rege în Arcadia. Tab. 17, p. 260; 18, p. 261;
62; 96; 101; 115; 121; 149; 193; 198; 210; 213;
259; 294; 301; 325; 356; 381; 391; 432; 478.
3) Fiul lui Ares. 63; 236; 301.
4) Fiul lui Antenor. 58.
5) Ilirian. 136.
6) Tatăl lui Pandaros. 383.
LICAS. Fiul lui Euripilos. 179.
Licastos (cetate în Creta). 265.
LICASTOS. 1) Tatăl lui Minos II. 264; 302.
2) Fiul lui Ares. 302; 387.
3) Iubitul Eulimenei. 175; 302.
LICEOS. Tab. 15, p. 239.
Liceu (munte). 210; 228.
LICHAS. însoţitorul lui Heracles. 237; 302.
Licia (ţinut în Asia). 26; 83; 101; 114; 181; 273; 299;
305; 444; 460; 473; 475.
LICIA. M am a lui Icadios. 262.
Licieni (popor). 205; 252; 383.
LICIMNIOS. Tab. 31, p. 398; 52; 234; 303; 366;
431; 491.
L1CIOS. 1) Fiul lui Clinis. 120; 303.
2) Fiul lui Licaon 2. 302.
LICO. 145; 303.
LICOFONT. Troian. 478.
LICOFONTES. Teban. 312.
LICOFRON. Fiul lui Mestor. 303.
LICOGENES. Epitet al lui Apollo. 282.
LICOMED. Rege în Sciros. 39; 303.
LICON. Troian. 395.
LICOPEU. Fiul lui Agrios. Tab. 27, p. 322; 303; 480.
Licoreia (sat în Pamas). 303.
LICOREU (sau LICOROS). Fiul lui Apollo. 246;
303.
Licormas (râu = Evenos). 182.
LICORTAS. 432.
LICOS. 1) Fiul lui Celeno şi Poseidon. 103; 304.
2) Fiul lui Prometeu. Tab. 38, p. 438; 109; 304.
3) Unchiul Antiopei. Tab. 25, p. 297; 52; 59;
148; 166; 254; 285; 286; 304; 356.
4) Din Eubeea. 227; 304; 319.
5) U n Telchin. 304; 420; 473.
Pierre G R IM A L
6) Fiul lui Pandion. Tab. 11, p. 170; 153; 304;
384.
7) Regele Mariandinilor. 67; 264; 304; 339;
489.
8) Fiul lui Ares. Rege în Libia. 96; 304.
9) Fiul lui Egiptos. 134.
10) Fiul lui Idomeneu. 265.
11) Acelaşi cu Licurg 3.
12) Fiul lui Aretos. 340.
LICOTERSES. 36.
LICTIOS. Tatăl Itonei. 303.
Lictos (cetate în Creta = Littos). 265.
LICURG. 1) Fiul lui Aleos. Tab. 9, p. 155; 26, p.
305; 36; 67; 75; 103; 120; 151; 262; 305.
2) Rege al Traciei. 86; 108; 146; 305; 339; 404.
3) Rege în Nemeea. 177; 254; 305; 188.
4) Legislator în Sparta. 270; 306; 425.
5) Luptător împotriva Tebei. 73.
LICURGOS. Tab. 15, p. 239.
LIDIA (ţară în Asia). 93; 97; 248; 260; 307; 367;
383; 446; 464; 493; 490.
LIDOS. Fiul lui Atis. 306; 490.
LIGDOS. Cretan. 269.
L1GEOS. Tatăl Policastei 2. 263; 412.
LIGIA. Sirenă. 454.
LIGIRON. Numele lui Ahile. 39.
LIGIS. Erou ligur. 306.
Liguri (popor). 48; 68; 141.
Liguria (ţinut în Galia). 113; 306.
Lileon (munte în India). 306.
LILEOS. Erou indian. 306.
Lilibeea (cetate în Sicilia). 67; 87.
LIMNOREIA. Nereidă. 353.
LIM OS. Foamea. 171; 185; 306.
Linceia (sat în Argolida). 308; v. Lirceia.
LINCEU. 1) Fiul lui Egiptos. Tab. 31, p. 298; 23;
26; 134; 250; 306; 308; 400; 425.
2) Fiul lui Afareu. Tab. 19, p. 263; 65; 148;
265; 265; 306; 362; 476.
3) Rege al Traciei. 286.
LINCOS. 307.
Lindos (cetate în Rodos). 306; 493.
LINDOS. Fiul lui Cercafos. 105; 218; 306.
LINOS. 1) Maestrul lui Heracles. Tab. 17, p. 260;
53; 60; 95; 124; 129; 225; 258; 367; 360; 432;
478.
2) Fiul lui Licaon 2. 302.
Lipara (cetate). 164; 307.
Lipari (insulă). 67; 130; 164; 307.
LIPAROS. 80; 130; 164; 307.
Lira (Constelaţie). 373.
Lirceia (sat în Argolida). 23; 307; 308.
LIRCOS. 1) Fiul lui Foroneu. 248; 307; 197; 438.
2) Fiul lui Linceu. 308.
3) Fiul lui Abas 2. 23.
LIRIOPE. 347.
Limessos (cetate în Troada). 40; 87; 161; 389.
LIRNOS. Tab. 7, p. 135; 32.
LISIANASSA. 1) Tab. 3, p. 91; 88; 165.
2) Tab. 1, p. 30; 22, p. 287.
3) Nereidă. 353.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
LISIDE. Sora lui Leonteu. 296.
LISIDICE. Fiica lui Pelops. Tab. 31, p. 398; 252;
253; 308.
LISIMAHE. 1) Tab. 1, p. 30; 23; 316.
2) Fiica lui Priam. 423.
LISINOM OS. Fiul lui Electrion. Tab. 31, p. 398.
LISIPPE. 1) Tab. 1, p. 30, 85; 308; 321; 425.
2) Soţia lui Cefal. 103; 308.
3) Amazoană. 464.
4) M am a lui Teutras. 478.
LISITOOS. Fiul lui Priam. 423.
LITEEA. Hiacintidă. 246.
LITIERSES. 133; 236; 308.
LTVIUS POSTUM IUS. 192.
LIXOS. Fiul lui Egiptos. 134.
Locres (cetate în Italia). 101; 181.
Locres (cetate în Locrida). 42; 399; 413.
Locrida (regiune în Grecia). 309.
Locrieni (popor din Opont). 42; 80; 119; 308; 366;
372; 403; 462.
LOCROS. 1) Fiul lui Zeus. 309; 312.
2) Tab. 8, p. 142; 309; 366.
3) Fiul lui Feax. 187.
Lotofagi (popor). 309; 503.
LUA. 309.
LUCIFER. Stea. 245; 309; 197.
LUCINA. 279.
LUCRETIA. Soţia lui Numa. 357.
Lucus Helem i (la Roma). 98.
LUNA. 309; 458.
Luna. 71; 161. V. Selene; Luna.
Lupercali. 182; 309.
Luperci. 186; 254; 309.
LUTATIU S CATULUS. 163.
LYAEOS. Num ele lui Dionysos. 301.
LYM PHAE. 309.
M M ANTINOOS. Fiul lui Licaon 2. 302.
Macalla (cetate în Italia de Sud). 192.
MACAON. Fiul lui Asclepios. 78; 192; 258; 288;
310; 355; 382; 386; 415; 464.
M ACAR. V. M acareu 1. 310; 318; 334; 360.
M ACAREU. 1) Fiul lui Eol. 97; 163; 311.
2) Erou în Lesbos. 277; 297; 311.
3) Heliad. 218.
4) Fiul lui Licaon 2. 302.
Macaria (izvor în apropiere de Maraton). 312.
M ACARIA. Fiica lui Heracles. Tab. 15, p. 239; 238;
311.
M ACEDNOS. Fiul lui Licaon 2. 302.
M ACEDON. 311; 312; 372; 406; 487.
Macedonia (ţinut în Grecia). 34; 64; 113; 162; 202;
211; 214; 231; 235; 311; 338; 367; 370; 487.
M ACELLO. 311.
MACERIS. Num ele lui Heracles. 444.
M ACHAEREU. 87; 311; 350.
M achimos (cetate mitică). 336.
M acistos (cetate din Elida Trifiliei). 311; 410.
M ACISTOS. 311.
Macris (insulă = Corciră). 312; 318.
MACRIS. Fiica lui Aristeu. 312.
551
M AEON. 1) Teban. 210; 312; 486.
2) Unchiul lui Homer. 123; 312.
MAERA. 1) M am a lui Locros. 308; 312.
2) Soţia lui Tegeates. 294; 312;' 469.
3) Căţeaua lui Icarios 1. 169; 312.
4) Nereidă. 353.
MAGNES. 1) Fiul lui Argos 3. Tab. 33, p. 426; 68;
106; 312; 347; 400; 406.
2) Fiul lui Eol 1. 83; 163; 242; 249; 413.
3) Fiul lui Zeus. 312; 487.
M agnesia (regiune în Tesalia). 163; 191; 312; 430;
489.
M agnesia pe M eandru (cetate în Asia Mică). 300;
424.
MAIA. 1) Pleiadă. Tab. 25, p. 297; 40, p. 511; 62;
77; 242; 312; 409.
2) Zeiţă romană. 312.
M ALCANDROS. Rege din Biblos. 313; 350.
Maieu (cap în Laconia). 105; 205; 235.
Malieni (popor în Tesalia). 190.
Mallos (cetate în Cilicia). 52; 343..
MÂLOS. Tatăl Cleomenei. 125.
MAMERCUS. 1) Fiul lui Pitagora. 313.
2) Fiul lui Marte. 313.
3) Fiul lui Numa. 357.
Mamertini (popor italic). 315.
MAMURIUS. 313; 315.
MANDILAS. Erou în Dodona. 313.
MANDROLITOS. 300.
MANDRON. Rege al Bebricilor. 288.
MANES. Rege al Lidiei. 96; 307; 313.
MANI. Zei romani. 313; 202.
MANIA. M am a Manilor. 313.
MANIA. Nebunia. 313.
M ANLIUS CAPITOLINUS. 279; 343.
M antineea (cetate în Arcadia). 165; 58; 396; 495.
M ANTINEU. Fiul lui Licaon 2. 302; 425.
M ANTIOS. Tab. 1, p. 30; 321; 367; 416; 416.
M ANTO. 1) Fiica lui Tiresias. 46; 52; 60; 79; 84;
126; 314; 437; 489.
2) Din Mantova. 79; 314.
3) Fiica lui Melampous. 321.
Mantova (cetate în Italia). 79; 84; 314; 466.
Maraton (râu = Eurotas). 285.
Maraton (târg în Atica). 275; 311; 314.
Taurul din: - 55; 214; 229; 482.
Bătălia de la: - 155; 480.
Câmpia: - 238; 407.
M ARATON. Fiul lui Epopeu. Tab. 10, p. 167; 124;
166; 314; 451.
MARATONIOS. Fiul lui Deucalion. 372.
MARATOS. Arcadian. 314.
Marcia (apeduct în Roma). 347.
MARCIUS. Sabin. 355.
Mare (element). Tab. 5, p. 128; 174. V. Pontos.
Marea Egee. 153; 337.
Marea Icariană. 262.
Marea Ionică. 276.
Marea Neagră. 115; 151; 155; 159; 160; 258; 443.
V. P ontul Euxin,
M area-Britanie (ţinut). 104; 115; 230.
552
Mariandini (popor in Bitinia). 65; 67; 86; 247; 264;
265; 304; 314; 489.
MARIANDINOS. 314.
M ARICA. Zeiţa Minunilor. 293; 314.
M ARM AX. 314.
Maroc. 57.
M ARON. 1) Preotul lui Apollo. 114; 314; 503.
2) Fiul lui Silen. 314.
3) Fiul lui Oenopion. 366.
M ARPESSA. Fiica lui Evenos. Tab. 19, p. 263; 24,
p. 295; 60; 182; 264; 351; 314.
M arpessos (cetate în Troada). 244; 451.
Marruccini (popor italic). 315.
MARSIAS. 61; 82; 90; 315; 316; 361; 367; 445.
Marsilia (oras). 347.
M ARTE. 63;’ 84; 100; 123; 195; 270; 279; 293; 312;
314; 315; 353; 356; 406; 434; 436; 441.
Masageţi. (popor în Sciţia). 219.
M ASTOUSIOS. 140.
M A TER MATUTA. 301; 316; 420.
Matralia. 316.
Matronalia. 279.
Mauritania (regiune în Africa). 458.
M ausolos (fluviu în India). 273.
Meandru (râu în Asia Mică). 85; 316; 336; 360.
M EANROS. 93; 316.
M ECENA (prieten al lui Augustus). 334.
MECISTEU. 1) Fiul de Talaos. Tab. 1, p. 30; 65;
165; 177; 316; 322.
2) Fiul lui Licaon. 302.
M ECISTOFONOS. Fiul lui Heracles. 126; 319.
M ECISTOS. 413.
M ECON. Erou atenian. 316.
M econe (cetate = Sicione). 427.
M EDA. 1) Soţia lui Idomeneu. 265; 300; 348.
2) Fiica lui Filas. Tab. 15, p. 239; 253
M EDEEA. Fiica lui Eetes. Tab. 14, p. 220; 21, p.
281; 45; 68; 118; 188; 124; 151; 153; 218; 266;
316; 318; 331; 401; 412; 455; 481.
Şi lason: 126; 197; 204; 253; 271; 261; 312; 394;
419; 478.
Farmece: 45; 68; 69; 214; 247; 278; 357; 389; 464.
In Infern: 42; 299.
MEDEIOS. Fiul lui lason. Tab. 21, p. 281; 261; 318.
MEDIA. M am a lui Licimnios. Tab. 31, p. 398; 303.
M EDICASTE. 1) Fiica lui Laomedon. 449.
2) Fiica lui Priam. Tab. 34, p. 424; 423.
MEDON. 1) Fiul natural al lui Oileu. 318; 366.
2) Pretendent la m âna Penelopei. 318.
3) Fiul lui Pilade. Tab. 30, p. 378; 70; 157;
318; 406.
4) Fiul lui Codros. 112.
M edos (fluviu = Eufrat). 175; 439.
MEDOS. 1) Fiul Medeei. 153; 184; 318.
2) Fiul Alfesibeei. 48; 318.
3) Fiul lui Artaxerxes. 439.
Medullia (cetate în Latium). 255.
MEDUZA. I) (= Gorgo). Tab. 32, p. 319; 77; 110;
134; 193; 206; 231; 413; 414; 422..
2) Fiica lui Stenelos. Tab. 31, p. 398; 461.
3) Fiica lui Priam. 423.
MEFITIS. 318.
P ierre G RIM A L
M EGACLO. 318.
M EGALESIOS. Telchin, 420.
Megaletor. Fiul lui M ounichos 2. 344.
Megalopolis (cetate în Arcadie). 370.
M EGAMEDE. Soţia lui Tespios. 226; 478.
M EGANIRA. 128.
M EGAPENTES. 1) Fiul lui Menelaos. Tab. 13, p.
218; 141; 160; 318; 327; 355; 419.
2) Fiul lui Proetos. Tab. 31, p. 398; 36, p. 461;
54; 319; 321; 400; 425; 460.
M egara (cetate în Grecia). 31; 45; 55; 76; 83; 94; 95;
98; 105; 107; 124; 151; 153; 226; 269; 296; 319;
376; 406; 446; 469; 486.
M EGARA. 1. Fiica lui Creon 2. Tab. 15, p. 239;
126; 168; 225; 226; 226; 274; 266; 305; 319; 478.
2) M am a lui Ixion. 319.
M EGAREU. 1) Rege în Megara: 44; 74; 206; 253;
319; 355; 486.
2) Fiul lui Creon 2. 126.
M egas (răscruce). 363.
MEGERA. Erinie. 171.
MEGES. Fiul lui Fileu. 319; 374.
M ELAMPIGOS. 106; 320.
MELAMPOUS. 1) Fiul lui Amitaon. Tab. 1, p. 30;
21, p. 281; 36, p. 461; 23; 29; 54; 82; 84; 122;
266; 267; 308; 320; 362; 416; 425; 469; 511.
2) Latin, tatăl lui Gias 2. 203.
Melampozi (popor). 155.
M ELANCRAERA. 320.
Melaneis (oraş = Eretria). 320.
MELANEU. i) Tatăl lui Euritos 2. 180; 320.
2) Fiul lui Aretos. 340.
MELANHETES. Centaur. 235.
MELANION. Fiul lui Amfidamas. Tab. 26, p. 305;
74; 253; 306; 388.
MELANIPPE. 1) Soţia lui Itonos. Tab. 8, p. 142;
278; 321.
2) Fiica lui Eol 1. 163; 321; 468.
3) Amazoană. 230; 212; 283; 365.
4) Sora Ledei. 294.
5) Meleagridă. 324; 365.
M ELANIPPOS. 1) Fiul lui Ares. 103; 321; 494.
2) Fiul unuia din Spartoi. 51; 316; 321; 489.
3) Fiul lui Agrios. Tab. 27, p. 322; 303; 321;
477.
4) Fiul lui Tezeu. 276; 321; 400; 453.
5) Fiul lui Priam. 389; 423; 478.
6) V. Cometo. 123; 179.
MELANTEIA. Tab. 8, p. 142; 246; 321.
MELANTIOS. Căprar din Itaca. 321; 192; 505.
MELANTO. 1) Fiica lui Deucalion. 138; 321.
2) Servitoarea Penelopei. 322.
3) Soţia lui Criasos. Tab. 18, p. 261; 322.
MELANTOS. 1) Neleid. 122; 322.
2) Erou troian. 178.
MELANTOUS. Fiul lui Laocoon. 288.
M ELAS. 1) Fiul lui Heracles. 323.
2) Fiul lui Frixos. Tab. 33, 426; 68; 107; 118;
323; 195.
3) Fiul lui Licimnios. Tab. 31, p. 398; 303.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 553

4) Fiul lui Portaon. Tab. 24, p. 295; 27, p. 322; MENDEIS. Nimfă. 382.
365; 421; 486. M ENEBRONTES. 126; 319.
5) Fiul lui Ops. 372. MENELAOS. Tab. 2, p. 33; 13, p. 218; 327-329.
M ELEAGRIZI. 206; 324. Origine: 31; 78; 143; 410; 464; 510.
M ELEAGRU. Tab. 19, p. 263; 27, p. 322; 49; 64; Fapte eroice: 32; 154; 175; 215; 217; 318; 390; 412;
71; 75; 119; 137; 171; 206; 231; 237; 264; 289; 406; 445.
323; 325; 388; 407; 487. Şi Elena: 175; 35; 44; 101; 141; 157; 159; 243; 299;
Argonaut; 65. 376; 387; 396; 412; 419.
M ELENA. 139; 321. Solii: 56; 57; 109; 121; 159; 376; 469.
MELENIS. Fiica lui Hiamos. Tab. 8, p. 142; 137. Diverse: 76; 97; 101; 138; 205; 206; 222; 266; 268;
M eles (râu în A sia Mică). 128; 373. 303; 352; 355; 370; 396; 418; 473; 502; 503.
M ELES. Erou atenian. 324. M ENEMAHOS. Fiul lui Egiptos. 134.
MELETE. Muză, 350. MENESTES. 482.
M ELIA. 1) Nimfa. 89; 277; 197; 474. MENESTEU. Erehtid. 141; 148; 329; 478.
2) Soţia lui Inachos. Tab. 17, p. 260; 273; 324. MENESTIOS. Fiul lui Sperheios. 330.
MELIADE. 104; 199; 324; 337; 196. MENESTO. 1) Oceanidă. 360.
V. N im fe ale frasinilor 2)Meleagridă. 325.
M eliboea (cetate în Tesalia). 318. MENESTRATOS. 119.
MELIBOEA. 1) M am a lui Licaon 2. Tab. 18, p. 261; MENETOS. 172.
301; 325; 373; 391. MENIPPE. 1) 125; 370; 394.
2) Niobidă. 325. 2) Nereidă. 353.
3) 325. M ENOECEU. 1) Fiul Iui Creon. 330; 489.
4) Soţia lui Magnes. 406. 2) Fiul lui Oclasos. Tab. 29, p. 364; 126; 167;
MELIBOEOS. 325. 274; 330; 362; 359.
M ELICERTE. Tab. 3, p. 91; 33, p. 426; 75; 293; MENOETES. 203; 230; 231; 330.
301; 325; 375; 455. MENOETIOS. 1) Titan. Tab. 38, p. 498; 73; 77; 120;
MELISSA. 1) Sora Amalteei. 325. 166; 259; 330; 427.
2) Preoteasă a Demetrei. 325. 2) Tatăl lui Patroclu. Tab. 30, p. 378; 27; 65;
Melisseus. 1) Rege în Creta. 246; 264; 325. 154; 330; 340; 389.
2) Curet. 130; 325. MENTE. Nimfă. 330.
3) Rege în Chersonez. 325. MENTES. 114.
4) Coribant. 123; V. nr. 2. MENTOR. 1) Din Itaca. 330; 396; 473; 505.
MELISSOS. Erou din Argos. 325. 2) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239.
Melite (insulă în Africa). 57. 3) Fiul lui Euristeu. Tab. 31, p. 388; 238.
MELITE. 1) Nimfă. 248; 326. MERCUR. 89; 123; 291; 331.
2) Fiica lui Menelaos. 327. MERION. Fiul lui Molos 1. Tab. 28, p. 338; 24; 122;
3) Nereidă. 353. 142; 212; 265; 331; 342; 382; 406; 420.
Meliteea (cetate în Tesalia). 73; 327. MERMEROS. Fiul lui Iason. Tab. 21, p. 281; 189;
MELITEU. Fiul lui Zeus. 73; 326. 271; 318; 331.
MERMNOS. Pretendent la m âna Hippodamiei. 365.
MELITOS. 325.
M EROPE 1) Pleiadă. Tab. 25, p. 297; p. 35, p. 456;
MELOBOSIS. Oceanidă. 360.
M elos (insulă în Ciclade). 93; 175; 329; 460. 331; 409; 477.
(Cetate în Delos). 326. 2) Fiica lui Cipselos. Tab. 16, p. 241; 165; 127;
MELOS. Erou din Delos. 326. 116; 331; 416.
MELPOM ENE. Muză. 326; 345; 454; 478. 3) Fiica lui Pandareos. 119; 383.
Iubiri: 38. 4) Fiica lui Erehteu. 167.
MEM BLIAROS. 326. 5) Fiica lui Helios. 217.
M EM ERTES. Nereidă. 353. 6) Soţia lui Megareu 1. 253; 349
M emfis (cetate în Egipt). 89; 429; 438. 7) Fiica lui Oenopion. 366; 372.
MEMF1S. Fiica lui Nilos. Tab. 3, p. 91; 165; 326; MEROPIS. 37.
355. MEROPS. 1) Prezicător. Tab. 34, p. 429; 174; 119;
M EM M II (gintă romană). 341. 383; 423.
M EM NON. Fiul Aurorei. Tab. 14, p. 220; 42; 58; 2) Din insula Cos. 37; 173; 311.
164; 235; 326; 355; 387; 478; 493; 494. M ESOPOTAM IA. 332.
M EM NONIDE. (păsări). 327. Messapieni (popor în Italia). 136; 166; 332.
M EM ORIA. V. Mnemosine, Messapion (munte în Beoţia). 332.
Izvorul: - 298. M ESSAPOS. 332.
MENADE. 308; 327; 445; 487. Messene (cetate în Peloponez). 60; 264; 270; 486.
M enal (munte în Arcadia). 74; 83; 307; 327. MESSENE. Tab. 17, p. 260; 196; 294; 332; 418.
MENALCES. Fiul lui Egiptos. 134. Messenia (regiune în Peloponez). 165; 101; 126; 240.
M enalon (cetate în Arcadia). 327. Messenieni: 29; 350.
MENALOS. Fiul lui Licaon. 74; 302; 327.
554
Messina (strâmtoare). 108; 446.
MESTOR. 1) Fiul lui Perseu. Tab. 31, p. 398; 52;
254; 303; 308; 432.
2) Fiul lui Pterelas. Tab. 31, p. 398.
3) Fiul lui Priam. 423.
MESTRA. Fiica lui Erisihton. 332.
META. Fiica lui Hoples. 107; 153; 333.
Metabon (cetate = Metapont). 333.
M ETABOS. 97; 333; 343.
METAN1RA. 83; 103; 139; 141; 258; 333; 423; 494.
M etapont (cetate în Italia de Sut). 163; 165; 333
Metapontis (insulă = Sime). 455.
METAPONTOS. 163; 333; 455; 468.
M ETARME. 115.
M ETIADOUSA. Tab. 11, p. 170; 384.
M etim na (cetate în Lesbos). 288; 333; 408.
METIM NA. Fiica lui Macareu. 297; 310; 333.
METIOCHOS. Erou Frigian. 333; 388.
METIOHE. 125.
M ETION. Fiul lui Erechteu. Tab. 11, p. 170; 22, p.
287; 23; 107; 137; 153; 167; 333.
METIS. Tab. 38, p. 498; 40, p. 511; 76; 129; 221;
333; 510.
Metone (cetate în Tesalia). 318.
METONE. 191; 412.
METOPE. 73; 155; 277; 286; 469.
MEZENTIU. Rege în Caere. 55; 162; 295; 293; 334;
495.
Mezi (popor). 48; 318; 387.
Micene (cetate în Argolida). 29; 34; 68; 77; 94; 100;
123; 154; 206; 216; 227; 272; 269; 335; 400; 472.
Rege: - 52; 77; 179; 327; 405; 461; 487.
MICENE. Fiica lui Inahos. 272.
MICENEU. 334.
Miconos (insulă Ciclade). 43.
MIDAS. 1) Rege în Frigia. 55; 206; 236; 308; 334;
442; 452.
2) Rege în Pessinont. 36.
Mideea (cetate în Argolida). 78; 179; 252; 401.
MIDIAS. 335.
MIENOS. 335.
MIGDON. 1) Tatăl lui Coroebos. 124; 335.
2) Rege al Bebricilor. 305; 335; 442.
MIISCOS. 498.
MILANION. V. Melan ion. 247; 253.
MILAS. Telchin. 335.
MILES. Fiul lui Lelex. 294; 331; 335.
M ilet (cetate în Asia). 31; 57; 61; 87; 93; 101; 122;
245; 266; 336; 360; 198; 458; 491.
(Cetate în Creta). 265.
M ILETOS. Tab. 28, p. 338; 23; 24; 61; 85; 101; 166;
336; 444.
MILIOS. Fiul lui Priam. 423.
M ILTIADE. (Atenian). 179.
M IMAS. 1) Gigant. 204; 336.
2) Coribant. 123.
3) Curet. 130.
4) Fiul Iui Eol 1. 163.
M INERVA. 57; 75; 89; 195; 279; 280; 281; 336;
354; 355; 506.
MINES. 1) Soţul lui Briseis. 87.
2) Lacedemonian. 125.
Pierre G RIM A L
M INI AS. Tab. 20, p. 268; 26, p. 305; 35, p. 456; 74;
96; 120; 116; 194; 247; 262; 336; 338; 431; 491.
MINIAZI. Tab. 20, p. 268; 336.
Minieni (popor de origine tesaliană). 53; 83; 167;
226; 233; 258; 274; 319; 364; 480.
M INOS I. Tab. 2, p. 33; 3, p. 91; 14, p.220;28, p.
338; 40, p. 511; 68; 69; 74; 87; 102; 122; 126;
137; 143; 181; 178; 202; 229; 259; 262; 303; 337;
336; 397; 447; 482; 510.
Familia: 23; 69; 73; 85; 101; 114; 142; 151; 152;
205; 265; 278; 388; 437; 445; 468. .
Tribut plătit lui: - 44; 56; 153; 397; 468; 482. ’
M INOS II. 264; 482.
M INOTAUR. Tab. 28, p. 338; 55; 69; 137; 153; 188;
262; 338; 349; 389; 446; 468; 482.
M intumes (cetate în Italia centrală). 293; 314.
M iont (cetate în Caria). 198.
MIRICE. Fiica lui Ciniras. 339.
Mirina (cetate din Eolida). 95.
(Cetate atlantă). 339.
(Cetate din Lemnos.) 493.
MIRINA. 1) Amazoană. 207; 339.
2) Fiica lui Tiro. Tab. 21, p. 281; 127; 253;
493.
M IRM EX. 339.
MIRM IDON. 27; 173; 339.
Mirmidoni (popor în Egina). 39; 150; 389.
MIRSOS. 340.
MIRTILOS. Vizitiul lui Oenomaos. 251; 340; 365.
Mirtion (munte în apropiere de Epidaur). 72.
M isa (ţinut mitic). 139.
MISCELOS. Erou în Crotone. 340.
M isene (cap). 341.
MISENOS. 341.
Misia (ţinut în Asia Mică). 56; 79; 94; 210; 367; 429;
477; 498.
Expediţie aheeană în: - 35; 40; 79; 356; 398; 429;
477; 498.
Argonauţi în: - 66; 248; 415.
MISIOS! 140.
MISME. 72.
Mitilene (cetate în Lesbos). 310.
MITILENE. Fiica lui Macar. 310.
MNEM ON. Servitorul Iui Ahile. 341.
M NEM OSINE. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 40, p.
511; 166; 199; 341; 345; 476; 510..
MNESIMAHE. Fiica lui Dexamenos. 105; 142; 180;
235.
MNESTES. 215.
M NESTRA. 1) Danaidă. 134.
2) Fiica lui Erisihton. 172.
MOARTEA. 341.
MODIUS FABIDIUS. 341; 434.
MOIRE. Tab. 40, p. 511; 49; 185; 201; 204; 206;
255; 284; 324; 341; 350; 357; 385; 469; 487; 510.
MOLION. 181; 502.
MOLIONE. 130; 341.
MOLIONIZI. Origine: 27; 79; 130; 342.
Căsătorie: 143.
Diverse: 229; 233; 267; 354; 428; 478.
MOLON. Fiul lui Abas 3. 392.
MOLORCHOS. 227; 342.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
M OLOS. 1) Fiul lui Deucalion 2. Tab. 28, p. 338;
265; 330; 342.
2) Fiul lui Ares. Tab. 24, p. 295.
Molosi (popor în Epir). 218; 342; 344; 439.
M OLOSSOS. 56; 217; 342; 353.
M OLOTTOS. Vecin al lui Euristeu. 231.
M ÖLOUROS. Fiul lui Arisbas. 247.
M OLPADIA. 1) Amazoană. 342.
2) Fiica lui Stafilos. 388; 459.
M OLPE. Sirenă. 454.
M O LPlA . Fiica lui Scedasos. 251.
M OLPIS. Erou în Elida. 342.
M OLPOS. Erou în Teriedos. 342.
M OM OS. 343; 358.
M onenia (cetate în Troada). 408.
M ONETA. 174; 279; 343.
M bnte Cavo (munte în Latium). 279.
M onte Circeo (cap în Italia centrală). 67; 117; 503.
M opsion (oraţ în Tesalia). 343.
M OPSOS. 1) Argonaut. 65; 68; 292; 343.
2) Fiul lui Manto. 52; 60; 95; 314; 343.
3) Fiul Geranei. 202; cf. 431.
4) Tracia. 339.
MOREA. 374.
M ORFEU. 344.
M organtion (cetate). 343.
Morgeţi (popor în Italia de Sud). 343.
M ORGES. 343; 451; 455.
MORIA. Nimfă. 133; 344.
M ORIS. Troian. 331.
M ORM O. 344.
M ORM OLICE. 344.
MOROS. 284; 357.
M ORRAFIOS. Fiul lui Menelaos. 327.
M ORRIUS. Rege în Veies. 210.
M otone (cetate în Messenia). 344.
M OTONE. Fiica lui Oeneu. 344.
MOULIOS. Troian. 389.
M OUNICHOS. 1) Erou atic. 344.
2) Fiul lui Drias. 344.
M ounihia (port în Atena). 344.
MOUN1PPOS. Fiul lui Timoetes. 115; 216; 386.
M OUNITOS. Fiul lui Acamas 3. Tab. 34, p. 429; 24;
175; 289; 344.
MUCIUS SCAEVOLA. 344.
MUNŢI. Tab. 12, p. 201; 199.
Muntele Sacru (la Roma). 57.
M USAIOS. 177; 334; 345; 377.
M UTIAS. 314.
MÜTTO. Rege în Tir. 144; 404.
MUZE. Tab. 40, p. 511; 42; 49; 60; 61; 70; 76; 92;
95; 96; 108; 118; 122; 128; 130; 140; 166; 249;
251; 345; 390; 412; 478; 510.
Mânia: - 24; 454; 478.
Din Lesbos: 319.
N 122; 127; 163; 233; 234; 322; 350; 393; 400; 463;
NAIADE. Tab. 24, p. 295; 77; 168; 312; 346; 357;
413; 511.
MYRRHA. 28; 32; 345; 458; 469.
V. Smirna.
555
Myrrhina (mică cetate atică). 122.
MYRTO. Fiica lui Menoetios. 330; 340.
NANA. 36; 78; 347; 443.
NANAROS. 387.
NANAS. Fiul lui Teutamides. 347.
NANNACOS. Rege al Frigiei. 347.
NANOS. 1) Din Mansilia. 347.
2) Ulise. 347; 505.
NAO. Nereidă. 353.
NAOS. Din Eleusis. 347.
Narbonna (cetate în Galia). 407.
NARCIS. 152; 347; 489.
NAUBOLOS. 128; 270; 287; 348; 445; 462.
NAUCRATE. Soţia lui Dedal. 137; 262.
Naupact (cetate în Locrida). 59; 70; 99; 239; 253.
Nauplia (cetate în Argolida). 348; 349.
NAUPLIOS. 1) Fiul lui Poseidon. 348.
2) Fiul lui Clitoneos. Tab. 2, p. 33; 31; 165;
79; 101; 120; 244; 265; 348; 377; 413; 406; 478.
NAUSICAA. 45; 76; 187; 349; 431; 503.
NAUSIM EDON. Tab. 2, p. 33; 120; 244; 348; 376.
NAUSINOOS. Tab. 39, p. 503; 95;349; 504.
NAUSITOE. Nereidă. 353.
NAUSITOOS. 1) Tatăl lui Alcinoos. 45; 349; 399.
2) Pilotul lui Tezeu. 349; 446; 482.
3) Fiul lui Ulise. Tab. 39, p. 503; 95; 349; 502.
NAUTES. Troian. 349.
NAUTII (gintă romană). 349.
Naxos (insulă). 23; 49; 53; 69; 86; 102; 147; 153;
205; 220; 300; 366; 422; 457; 483.
Locuitori din: - 253; 269; 412.
NAXOS. 1) Fiul lui Apollo. 23; 300; 349; 458.
2) Fiul lui Endimion. 174; 447.
Neapole (cetate în Italia). 334; 362; 388; 454.
NEBROFONOS. Fiul lui Jason. Tab. 21, p. 281; 254.
NECAZ. 174; 396.
NECESITATEA. 349.
NEDA. Numfă. 210; 278; 350.
NEERA. 1) Nereidă. 151.
2) M am a Lampetei. Tab. 14, p. 220; 288.
3) Tab. 18, p. 261; 68.
4) Soţia lui Aleos. Tab. 9, p. 154; 79; 306.
5) Soţia lui Hipsicreon. 253.
6) Niobidă. 357.
NEFALION. Fiul lui Minos. Tab. 28, p. 338; 178;
337; 350;
NEFELE. 1) Soţia lui Atamas. Tab. 33, p. 426; 75;
140; 219; 243; 350.
2) „Norul“ 104; 234; 350; 354. V. Ixion.
NEFOS. Tab. 15, p. 239.
NEFRONIOS. Fiul lui Iason. Tab. 21, p. 281; 254;
v. Nebrofonos.
NEILOS. 382.
NEIS. Fiica lui Aedon. 278.
NELEU. 1) Rege în Pilos. Tab. 21, p. 281; 65; 84;
496.
2) Fiul lui Codros. 93; 122; 351.
Nem eea (cetate în Argolida). 29; 51; 254; 306; 342;
188; 415.
Jocurile: - 29; 51; 228; 322; 415; 486.
5 56
Leul din: - Tab. 32, p. 419; 105; 155; 180; 226; 277;
459.
NEMESIS. Tab. 13, p. 218; 157; 294; 352.
NENIA. 272.
NEOFRON. Fiul Timandrei 2. 135.
NEOM ERIS. Nereidă. 353.
NEOPTOLEM . Fiul lui Ahile. 39; 42; 44; 55; 80;
87; 107; 154; 179; 207; 212; 217; 243; 256; 303;
311; 351-353; 393; 420; 424; 470; 489; 505.
NEPTUN. 123; 182; 210; 353; 443.
NEREIDE. Tab. 32, p. 419; 52; 56; 100; 120; 148;
257; 353; 431; 485.
NEREU. Tab. 12, p. 201; 32, p. 419; 53; 106; 120;
148; 196; 199; 200; 236; 353; 354; 420; 478; 478.
NERIO. Soţia lui Marte. 353.
NERITES. Fiul lui Nereu. 353.
Neriton (munte în Itaca). 498.
NERITOS. Fratele lui Itacos. 278; 413.
NERO (împărat). 347.
NESEA. Nereidă. 353.
NESO. 1) Tab. 7, p. 135; 449.
2) Nereidă. 353.
NESSA. Pieridă. 406.
Nessos (râu în Tracia). 360.
NESSOS. 105; 138; 236; 337; 247; 303; 354.
NESTEU. însoţitorul lui Enea. 341.
NESTOR. Fiul lui N eleu 1. Tab. 21, p. 281; 33, p.
426; 65; 120; 165; 214; 215; 233; 311; 329; 350;
354; 389; 422; 493; 503.
Copii: 58; 107; 327; 408; 412; 452.
Solii: - 39.
Niceea (cetate în Bitinia). 244; 355.
NICEEA. Naiadă. 249; 355.
NICIPPE. Fiica lui Pelops. Tab. 2, p. 33; 31, p. 398;
179; 252; 461.
NICODAM AS. Pigmeu. 431.
NICODROM OS. Tab. 15, p. 239.
NICO M ACH OS. Fiul lui Macaon. 311; 355.
NICOSTRATE. M am a lui Evandru. 98; 182; 355.
NICOSTRATOS. Fiul lui Menelaos. Tab. 13, p. 218;
141; 158; 160; 355; 382.
NICOTOE. Harpie. 213.
NICTEIS. Tab. 3, p. 91; 285; 362; 414.
NICTEU. 1) Teban. Tab. 25, p. 297; 59; 194; 254;
285; 286; 287; 355; 362; 414; 419.
2) Tatăl lui Callisto. 96.
3) Rege al Etiopiei. 356.
NICTIMENE. Fiica lui Epopeu. 355.
NICTIM OS. Fiul lui Licaon 2. 62; 302; 303; 356;
348; 400.
NIKE. Victoria. Tab. 32, p. 419; 84; 356; 381.
Nil (fluviu). 355; 360.
Valea ~: - 235.
Izvorul ~: - 350.
NIL (zeu). 84; 109; 155; 165; 181.
NILEU. Rege al Egiptului. 356.
NILOS. Tab. 3, p. 91; 96; 202; 327; 355; 457; 469.
NIM FE. 356.
Şi Ahile: 42.
F ondând sanctuare: 28.
Iubiri: 60; 73; 86; 96; 125; 175; 248; 330; 445.
Copii: - 34; 59; 126; 136; 200; 248; 326; 360; 387;
443; 489.
Pierre G RIM A L
Diverse: 50; 60; 66; 88; 103; 106; 109; 114; 147;
166; 181; 230; 246; 335; 401; 459; 509.
++1) A le copacilor. 79; 96; 110.
2) Ale frasinilor. Tab. 12, p. 201; 199; 196;
452; v. Meliade.
3) Ale munţilor. 102; 214.
4) A le izvoarelor. 66; 68; 97; 280.
5) A le Stixului. 330.
Cabiride: 89.
Driade: - 177; 199.
V. Naiade; Hamadriade.
NIM FEOS. 93.
NINIAS. 448; 478.
Ninive (cetate în Asiria). 356; 438; 448.
NINOS. Rege în Ninive. 356; 407.
NIOBE. 1) Fiica lui Foroneu. Tab. 17, p. 260; 18, p.
261; 40, p. 511; 68; 181; 197; 214; 357;391; 510.
2) Fiica lui Tantal. Tab. 2, p. 33; 31; 52; 61;
146; 255; 271; 277; 278; 357; 464.
3) Fiica lui Assaon. 73.
NIOBIDE si NIOBIZI. 71; 271; 278; 286; 299; 325;
354; 356.
NIREU. 1) Fiul lui Charopos. 247; 357.
2) Din Catana. 357.
3) Fiul Canacei. Tab. 10, p. 167.
Nisa (cetate = Megara). 319.
Nisa (munte şi ţinut). 146; 243; 247; 306; 257; 487.
NISA. Fiica lui Disaules. 83.
NISA. Nimfă. 357.
Nisiros (insulă în Asia Mică). 203; 188; 418.
NISOS. 358.
NISOS. 1) Rege în Megara). Tab. 11, p. 170; 55; 83;
153; 281; 358; 447.
2) (Nisus, prietenul lui Eurial.) 177; 358; 435.
NISUS. V. Nisos 2.
NIX. 174; 107; 166; 171; 193; 219; 245; 250; 343;
358; 373.
NIXE. 358.
NOAPTE. V. Nix. 341; 462; 465.
NOEM ON. Troian. 502.
Nole (cetate în Campania). 362.
NOMIA. 133.
Nonacres (sat în Arcadia). 462.
None Caprotine. 193; 441.
Notion (cetate în Ionia). 94,
NOTOS. Tab. 14, p. 220; 86; 164; 358.
NUCERIA. (cetate în Italia). 165.
NUMA. Rege al Romei. 152; 195; 196; 280; 313;
337; 358; 420.
NUMICIUS. Zeu-râu. 57; 72; 280.
NUMITOR. Rege în Alba. 54; 186; 293; 359, 436;
441; 452.
O
OAXES. Erou cretan. 360.
Oaxos (cetate în Creta). 360; v. si Axos.
OAXOS. 360.
OCALEEA. (cetate în Beoţia). 46.
Occident. V. Hesperide; Eritia.
OCEANIDE. Tab. 38, p. 498; 38; 77; 95; 106; 107;
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R EA CĂ ŞI ROM A N Ă
117; 146; 148; 156; 181; 178; 203; 218; 244; 258;
259; 266; 360; 370; 427.
Oceanos (mare). 219; 230; 504; 390; 462.
OCEANOS (zeu). Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 38, p.
498; 48; 68; 78; 89; 95; 199; 174; 221; 276; 353;
360; 504; 478; 490
Fii: - 38; 48; 168; 200; 211; 272; 277; 279; 286;
316; 370; 443; 459; 464; 508.
Fiice. 39; 93; 96; 106; 107; 108; 109; 110; 117; 120;
129; 146; 148; 156; 178; 181. V. Oceanide.
OCHEM OS. 86.
OCHIMOS. Heliad. 105; 218; 360; 438.
OCHNA. 86; 177.
OCIPETE. 1) Danaidă. 134.
2) Harpie. 156; 213.
OCITOOS. 1) Curet. 130.
2) Coribant. 123.
OCITOS. 208.
OCLASOS. Fiul lui Penteu. Tab. 29, p. 364; 329;
362.
OCNOS. 361.
OCNUS. V. Aucnus.
OCRIDION. 360.
OCRISIA. M am a lui Servius Tullius. 361.
OCYRRHOE. 1) Oceanidă. 185; 360; 361.
2) Nim fă din Samos. 272; 361.
3) Fiica lui Chiron. 322.
ODRISES. 85.
Odrisi (popor în Tracia). 370.
OEAGRU. 60; 108; 307; 315; 361; 370; 412.
OEAX. Tab. 2, p. 33; 36; 120; 244; 348; 361; 370;
376.
OEBALOS. Tab. 6, p. 130; 19, p. 263; 39, p. 503;
116; 206; 251; 246; 263; 264; 300; 347 ' "
407; 465.
OECLES. Tab. 1, p. 30; 46; 51; 101; 252 362; 511.
OEDIP. Tab. 3, p. 91; 29, p. 364; 37, j 485; 58;
74; 126; 171; 173; 177; 274; 277; 286 287; 290;
362-364; 418; 414; 476; 483; 490.
Oehalia (cetate în Eubea sau Etolia?). 103 180; 237;
275; 302.
(Sat tesalian.) 180; 311 .'
(Din Mesenia.) 180; 321.
OEHALIA. 272.
OEME. Danaidă. 134.
OENEU. 1) Rege în Calidon. Tab. 24, p. 295; 27, p.
322; 38; 29; 47; 71; 84; 104; 137; 145; 177; 205;
206; 237; 289; 303; 323; 364-365; 399; 421; 461;
493; 487.
2) Fiul lui Egiptos. 134.'
3) Fiul lui Pandion 1. 383.
OENIA. 73.
OENO. 56.
OENOCLOS. Rege al Enianilor. 365.
Oenoe (insulă = Sicinos). 493.
Oenoe. (mică cetate în Atica). 275; 323.
Cerbul din: - 180; 228.
OENOE. 1) Nimfă. 382.
2) Pigmeu. 405.
OENOM AOS. 1) Rege în Pisa. Tab. 25, p. 297; 64;
107; 115; 139; 251; 213; 250; 300; 314; 365; 395;
463.
2) Grec ucis de Hector. 215.
5 57
OENONE. Nimfă de pe muntele Ida. Tab. 34, p. 429;
124; 153; 366.
OENOS. Tab. 31, p. 398.
Oenotrieni (popor). 278; 303; 366.
OENOTROFOI. 57; 293.
OENOTROS. Fiul lui Licaon 2. 302; 366; 187.
OEONOS. Fiul lui Licimnios. Tab. 31, p. 398; 234;
303; 366.
OESTROBLES. Tab. 15, p. 239.
Oeta (munte). 138; 149; 311.
Apoteoza lui Heracles pe: - 191; 236; 276; 302.
OFELESTE. 478.
OFELTES. Fiul lui Licurg 3. 51; 254; 306; 428.
OFIOGENES (neam). 462.
OFION. 1) V. Eurinome. 178; 366.
2) Uriaş. 366.
Ofionion (munte). 366.
Ofis (râu în Arcadia). 58.
Ogigia (insulă). 95.
OGIGIA. Niobidă. 357.
OGIGOS. 1) Erou beoţian. 90; 95; 195; 274; 366.
2) Tatăl lui Eleusis. 366.
3) Titan. 366.
OILEU. 42; 65; 318; 367; 469.
Olbe (cetate în Cilicie). 478.
Olbia (cetate în Sardinia). 275.
OLEN. Hiperboreean. 250.
OLENIAS. Fiul lui Oeneu. Tab. 27, p. 322; 486.
OLENIOS. 463.
Olenos (cetate în Ahaia). 142; 180; 235.
(Cetate în Elida.) 196.
(Cetate în Etolia.) 179; 235; 292; 365.
OLENOS. 298.
OLIMBROS. Fiul lui Uranos. 367.
Olimp (munte). 49; 145; 345.
Olimpia (cetate în Elida). 128; 117; 181; 206; 230;
233; 251; 258; 297; 463.
Jocurile Olimpice: 174; 119; 120; 233; 258; 270;
276; 376; 466.
OLIMPIA. 408.
Olimpieni. Zei ~ 152; 59; 64; 202; 204; 214; 420;
422; 473; 490.
OLIMPOS. 1) Fiul lui Cres. 367.
2) Soţul Cibelei. 367.
3) Tatăl lui Marsias. 61; 315; 367; 394.
4) Tab. 15, p. 239.
Olint (cetate în Macedonia). 24; 87; 367.
OLINTOS. 87; 367; 437; 462.
Olizon (cetate în Tesalia). 318.
OLUS. 367.
OM FALA. Regina Lidiei. Tab. 15, p. 239; 181; 216;
232; 236; 237; 238; 243; 248; 260; 288; 304; 323;
356; 367; 462; 481; 492; 490.
Omfalion (cetate în Epir). 367.
OM ODAMOS. 457.
Onchestos (cetate în Beoţia). 45; 167; 319; 400.
ONCHESTOS. Fiul lui Agrios. Tab. 27, p. 322; 145;
303; 477.
ONCOS. 63.
ONEIROS. Visul. 368.
ONEITES. Fiul lui Heracles. 319.
ONESIPPOS. Tab. 15, p. 239.
558 P ierre G R IM A L

ONIGROS (izvor). 312. ORSOBIA. Soţia lui Pamfilos. 382.

ONITES. Tab. 15, p. 239. ORTEEA. Hiacintidă. 246.
ONNES. 448. Ortigia. 1) (Insulă în Sicilia). 48; 346.
OPIS (Hiperboreean). 71; 214; 250; 372. 2) = Delos. 59; 298; 409.
Opont (cetate în Locrida). 120; 144; 330. ORTIGIA. Fiica lui Coeos. 298.
OPOUS. Tab. 8, p. 142; 308; 368; 429. ORTIGIOS. 120.
OPS. 174; 368. ORTOPOLIS. Tab. 22, p. 287; 373; 409.
ORCUS. 368. ORTOS. V. Ortros.
ORDES. 128. ORTROS. Tab. 32, p. 418; 105; 155; 203; 227; 230;
OREADES. 357. 231; 373; 459; 487.
OREIOS. 1) 99; 374. OSINIUS. Rege în Clusium. 373.
2) Centaur. 234: OSIRIS. 88; 97; 277; 311; 312; 350; 425.
ORESBIOS. Grec ucis de Hector. 215. Ossa (munte în Tesalia). 49; 292; 455.
ORESTE. Fiul lui Agamemnon. Tab. 2, p. 33; 13, p. OSSA. Nimfă. 455.
218; 34; 36; 48; 52; 54; 110; 121; 128; 141; 143; OSTASOS. 368.
154; 156; 157; 169; 160; 243; 268; 329; 362; Ostia (cetate în Italia). 420.
368-370; 385; 396; 406; 473; 490; 485. OTOS. Aload. Tab. 10, p. 167; 49; 269; 413.
ORESTES. Grec. 215. OTREIS. Nimfă. 73; 326.
ORESTEU. 1) Fiul lui Deucalion. 372. OTRERE. M am a Amazoanelor. 252; 396.
2) Fiul lui Licaon 2. 302. OTREU. 154; 305; 373; 423.
ORFE. 146. OTRIONEU. 100.
ORFEU. 60; 65; 66; 67; 105; 108; 114; 137; 254; Otris (munte în Tesalia). 105; 189; 459; 478.
297; 307; 335; 370-372; 406; 454. Otronos (insulă în Epir). 157.
ORFNE. Nimfă. 38. OXEU. Fiul lui Heracles. 319.
ORHAMOS. Tatăl Leucotoei 1. 218. OXIALCES. Rege în India. 273.
Orhomene (cetate în Beoţia). 27; 34; 53; 74; 120; OXILOS. 1) Fiul lui Ares. Tab. 24, p. 295; 373; 429.
125; 116; 146; 167; 211; 226; 233; 247; 258; 262; 2) Fiul lui Haemon 4. Tab. 27, p. 322; 210;
266; 274; 363; 423; 431. 239; 270; 373; 406.
ORHOMENOS. 1) Fiul lui Minias. Tab. 20, p. 268; 3) Fiul lui Oreios. 99; 373.
120; 116; 247; 338; 492. OXIMOS. Fiul lui Hector. 215.
2) Fiul lui Atamas. 75. OXINIOS. Fiul lui Hector. 374.
3) Fiul lui Tiest. 78; 489. OXINTES. Fiul lui Demofon. 374.
4) Fiul lui Licaon 2. 302. OXIPOROS. 115.
ORION. 32; 71; 102; 125; 164; 219; 254; 312; 366;
372; 409; 422; 452. P
ORIOS. Fiul lui Polifontei. 416.
ORISTA. Păstor al lui Oeneu. 364. Pactol (râu în Asia Mică). 336; 375; 394; 464.
ORITIE. 1) Tab. 11, p. 170; 85; 86; 109; 119; 167; Oxus (fluviu). 360.
210; 372; 469. PACTOLOS. 375.
2) Fiica lui Cecrops. 372. Pad (fluviu în Italia). 58; 168.
3) Nereidă. 353; 458. Câmpia: - 79.
ORM EN. Troian. 478. Paestum (cetate în Italia meridională). 301; 343.
ORM ENIOS. 446. Paflagonia (ţară în Asia). 124; 212; 331; 460.
ORM ENOS. Telchin. 420. Paflagonieni (popor). 406.
Orminion (cetate în Tesalia). 234. Pafos (cetate în Cipru). 32; 36; 115; 289; 375.
ORNEU. Tab. 11, p. 170; 167. PAFOS. 32; 115; 375; 405.
ORNIA. 73. Pagase (cetate în Tesalia). 66; 113.
ORNIS. 462. PALAESTRA. 1) = Lupta. 110.
ORNITION. Fiul lui Sisif. Tab. 35, p. 456; 211; 494. 2) 376; 384.
ORN1TOS. 1) Erou arcadian. 372. PALAMED. Fiul lui Nauplios. Tab. 2, p. 33; 121;
2) Fiul lui Sisif. 372; 195. 124; 245; 329; 348; 360; 376; 396; 429; 453; 498.
3) însoţitorul lui Ulise. 446. Moartea: - 153; 351; 121; 300; 502.
Oront (râu în Siria). 373. PALANS. 355; 377.
ORONTES. 1) Fiul lui Dinasos. 372. PALANTO. Hiperboreeană. 292; 377.
2) Fluviu-zeu. 373. Palatin (colină în Roma). 42; 90; 111; 182; 186; 189;
Oropos (cetate în Beotia sau Atica). 51; 260 232; 377; 440; 468.
ORSEDICE. 115. PALAXOS. Curet. 85.
ORSEIS. Tab. 8, p. 142; 148; 163; 219. PALEMON. 1) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239;
ORSILOH. 162; 478. 235; 376.
ORSILOHOS. 48; 270. 2) Argonaut. 137; 221; 376.
ORSINOM E. Soţia lui Lapites. Tab. 23, p. 290; 196; 3) Fiul lui Ino. 301; 325; 376; 420.
494. PALEMONIOS. 65.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
PALES. 377.
Palestinos (fluviu = Strimon). 462.
PALICI. 174; 377.
PALINOUROS. 377.
Palinur (cap în Italia). 377.
PALLADION. 44; 58; 77; 136; 141; 156; 159; 162;
217; 271; 293; 349; 379-380; 381; 453; 473; 478;
503.
Pallanteea (sat = Roma). 90; 98; 162; 182; 293; 439.
Pallantion (cetate în Arcadie). 182; 381.
PALLANTIZI. 152; 303; 380; 381; 481; 482. V. Pal-
las II, 5.
PALLAS (I). 1) = Atena. 271; 355; 379; 381; 489;
508.
2) Fiica lui Triton. 379; 381.
PALLAS (II). 1) Titan. Tab. 32, p. 419; 38, p. 498;
76; 84; 164; 355; 381; 401; 447; 462.
2) Fiul lui Licaon. 136; 302; 381.
3) Fiul lui Evandru. 162; 182; 210; 381.
4) Gigant. 204; 381.
5) Fiul lui Pandion. Tab. 11, p. 170; 153; 380;
381; 384.
Pallene (peninsulă în Macedonia). 174; 47; 55; 133;
203; 247; 337..
(Sat în Atica). 482.
PALLENE. 1) Fiica lui Siton. 381; 458.
. 2) Fiica lui Alcioneu. 381.
Pamfilia (regiune în Asia Mică). 286; 343.
PAM FILIA. Fiica lui Racios. 437.
PAMFILOS. Fiul lui Egimios. 153; 240; 381.
PAMFOS. Poet. 382.
PAM M ON. Fiul lui Priam. 216; 423
PAN. 62; 92; 96; 130; 133; 139; 149; 151; 166; 182;
186; 200; 242; 243; 255; 258; 280; 257; 382; 447;
452; 475; 510.
PANACEEA. 73; 166; 288; 382.
PANAM OROS. Curet. 285.
Panateneene. Jocuri ~ 167; 168; 476.
PANCRATIS. Fiica lui Aloeu. Tab. 10, p. 167; 49;
269; 382.
PANDIA. 447.
PANDION. 1) Fiul lui Erihtonios. Tab. 11, p. 170;
87; 102; 153; 163; 168; 192; 263; 278; 285; 383;
423; 406; 511.
2) Fiul lui Cecrops II. Tab. 11, p. 170; 102;
304; 355; 380; 384; 446.
3) Fiul lui Fineu. Tab. 11, p. 170; 384; 193.
4) Fiul lui Egiptos. 134.
PANDOCOS. 376; 384.
PANDORA. 1) Soţia lui Epimeteu. Tab. 38, p. 498;
142; 166; 221; 384; 427; 432.
2) Fiica lui Erehteu. Tab. 11, p. 170; 167; 246;
384.
3) 373.
PANDOROS. Tab. 11, p. 170; 167; 384.
Pandrosion (la Atena). 422.
PANDROSOS. Fiica lui Cecrops. Tab. 4, p. 102; 37;
244; 384.
PANGEOS. Erou trac. 385.
Panopeea (cetate în Focida). 385; 196.
559
PANOPEU. 1) Fiul lui Focos. Tab. 30, p. 378; 53-
73; 128; 165; 195; 385; 483.
2) Nereidă. 353.
PANTEUCLES. 341.
PANTIDUE. 294.
PANTOOS. Bătrân troian. 175; 385; 413.
PARALOS. Erou atenian. 385.
PARCE. 185; 284; 385.
PAREBIOS. 385.
PARIA. Tab. 28, p. 338; 55; 177; 337; 350; 192.
PARIAS. 192.
Parilia (sărbătoare romană). 377; 441.
Paiion (cetate în Misia). 192; 462.
PARIS. Tab. 13, p. 218; 34, p. 429; 58; 61; 99; 109;
115; 175; 179; 215; 216; 264; 329; 366; 386-387;
418; 423.
îl ucide p e Ahile: 42; 59; 353; 419.
O răpeşte p e Elena: 175; 35; 101; 158; 188; 204;
212; 327; 498. ,
P e muntele lda: 59; 76; 96; 124; 171; 222; 243; 366.
Jocuri funebre: 112; 137; 177; 217.
Pamas (munte în Focida). 61; 107; 128; 117; 149;
234; 257; 260; 307; 363; 387; 195; 409; 489; 508.
PARNASSOS. 387.
Păros (insulă în Ciclade). 55; 89; 138; 192; 461.
Parrhasia (cetate în Arcadia). 387.
PARRHASIOS. Erou arcadian. 303; 387.
Parrhesieni. 117.
PARSONDAS. V. următorul.
PARSONDES. Erou persan. 387.
PARTENIA. Pleiadă. 409.
PARTENIAS. Cal. 314.
PARTENIENS. 185.
Partenion (munte în Arcadia). 74; 124; 388; 473.
Partenios (râu în Paflagonia). 360.
PARTENIOS. 1) Fiul lui Cidrios. 114.
2) Lacedemonian. 251.
PARTENOPE. 1) Sirenă. 334; 388; 454.
2) Fiica lui Stimfalos. Tab. 9, p. 154; 15, p.
239; 462.
3) M am a Tracei. 494.
PARTENOPEOS. Unul din cei Şapte Comandanţi.
Tab. 1, p. 30; 26, p. 305; 29; 75; 165; 388; 400;
473.
PARTENOS. 1) Fiica lui Stafilos. 388; 459.
2) = Fecioara. 388.
PASIFAE. Tab. 2, p. 33; 28, p. 338; 14, p. 220; 151;
551; 69; 101; 117; 142; 187; 188; 205; 218; 229;
337; 389; 400; 425; 468.
PASITEA. Nereidă. 353.
PASITOE. Oceanidă. 360.
Patara (cetate în Licia). 109; 262.
Patras (cetate în Ahaia). 58; 123; 179; 423; 494.
PATREU. 423.
PATROCLES. Fiul lui Heracles. 319; V. următorul.
PATROCLOS. Tab. 15, p. 239.
PATROCLU. 389-390.
Familia: Tab. 30, p. 378; 27; 154; 188; 330; 340.
Şi Ahile: 39; 40; 41; 58; 88; 119.
Fapte eroice: 43; 178; 215; 406; 444.
Lupte în ju ru l trupului: - 162; 205; 265; 329; 412.
Funeralii: 42; 43; 145; 165; 196; 329; 331; 336; 416;
478.
 560 Pierre G RIM A L

Diverse: 136; 175; 269; 292. Peloros (munte şi cap în Sicilia). 49.
PATRON. 1) însoţitorul lui Enea. 390. PELOROS. Unul din Spartoi. 92; 459.
2) însoţitorul lui Evandru 390. PENAŢI. 394.
PAX. 390. — d inT roia. 152; 162; 293.
PEAN. Zeu vindecător. 209; 375. PENELEOS. 65; 395; 413; 490.
Pedasos (cetate = Motone). 341. PENELOPA. Fiica lui Icarios. Tab. 19, p. 264; 39,
PEDEOS. 239; 469. p. 503; 182; 158; 243; 263; 264; 278; 286; 293;
PEDIAS. 125. 322; 348; 395-396; 400; 412; 412; 473; 493; 504;
PEFREDO. 207; 400. 505.
PEGAS. Cal. Tab. 32, p. 419; 84; 109; 110; 207; Şi pretendenţii la mâna ~: 59; 178; 270; 318; 382;
247; 390; 407; 422; 460.
469.
PEIRASOS. Tab. 17, p. 260.
Peneu (râu). 1) Din Tesalia. 153; 132; 219; 360; 461.
PEIRENE. V. Pirene.
PEISIDICE. Fiica lui Pelias. V. Pisidice. 2) Din Elida. 79; 229.
PEITO. 1) Convingerea. 391. PENEU. Tab. 23, p. 290; 60; 70; 127; 117; 291; 396;
2) Oceanidă. 68; 360; 391. 475; 494.
3) 197; 357. PENIA. 172; 396; 420.
PELAGON. 73; 92. PENTESILEEA. 93; 119; 310; 396; 412.
PELARGE Fiica lui Potneu. 277. Şi Ahile: 42; 50; 63; 93; 107; 145; 477.
Pelasgi (popor). 62; 65; 101; 115; 134; 189; 291; 437; PENTEU. Tab. 3, p. 91; 29, p. 364; 35; 92; 147;
391; 465; 510. 155; 166; 285; 303; 356; 396; 489.
Pelasgiotis (regiune în Tesalia). 391; 473. Pentile (cetate în Lesbos). 397.
PELASGOS. 1) Arcadian. Tab. 18, p. 261; 40, p. PENTILOS. Fiul lui Oreste. 169; 395; 458.
511; 101; 115; 197; 210; 262; 291; 302; 303; 325; PENTOS. Necazul. 397.
356; 391; 473; 510. PEON. 1) Fiul Endimion. Tab. 24, p. 295; 174; 161;
2) Fiul lui Triopas. Tab. 17, p. 260; 125; 272; 165; 375.
347; 391; 395. 2) Fiul lui Antiloh. 375.
3) Fratele lui Aheos. 391; 198. 3) Fiul lui Poseidon şi Helle. 219.
PELEU. Tab. 30, p. 378; 195; 391-392; 414; 416; 4) V. Pean.
446; 460; 469. PEONEOS. Dactil. 132.
în Calidon: 25; 180; 324. Peonieni (popor în Macedonia). 375; 406.
La Feres: 27; 195. PEONIZI (familie ateniană). 375.
Argonaut: 65. Peparetos (insulă în Grecia). 397.
Diverse: 74; 82; 109; 125; 148; 196; 276; 261; 330; PEPARETOS. Fiul lui Dionysos. Tab. 28, p. 338; 69;
342; 350; 386; 389; 394; 432; 478. 397; 459.
V. Ahile: 39; 459. Perşi (popor). 387; 489.
PELIA. 326. PERATOS. Fiul lui Poseidon. Tab. 22, p. 287; 300;
PELIADE. 59; 278; 296; 317. 397; 409.
PELIAS. Rege în Iolcos. Tab. 21, p. 281; 25; 27; 45; PERDICCAS. Urmaşul lui Temenos. 202.
67; 127; 163; 173; 216; 261; 350; 393-394; 416; PERDIX. 1) Sora lui Dedal. 137; 397.
452; 490. 2) Nepotul lui Dedal. 397.
Fiice: - v. Peliade. PERETOS. Fiul lui Licaon 2. 302.
Jocuri funebre: 74; 85; 205; 274; 324; 394. PEREU. Tab. 9, p. 154; 79; 473.
Pelion (mirate în Tesalia). 39; 49; 66; 109; 234; 251; Pergam (cetate în Misia). 89; 208; 397
261; 322; 391; 416; 451. PERGAMOS. 56; 208; 296; 342; 353; 397; 422.
Pella (cetate în Macedonia). 406.
Perhebi (popor în Tesalia). 98; 208; 258.
Pellene (cetate în Ahaia). 263; 487.
PERIALCES. 82; 400.
PELOPLA. 1) Fiica lui Tiest. Tab. 2, p. 33; 78; 154;
394; 487. PERIANDRU. 69; 117.
2) Fiica lui Pelias. Tab. 21, p. 281; 113; 394. PERIBOEA. 1) Naiadă. Soţia lui Icarios 2. Tab. 19,
p. 253; 39, p. 503; 263; 396; 399.
3) Niobidă. 317.
2) Soţia lui Eurimedon. 349; 388.
PELOPIDE. 34; 410.
3) Locriană. 399.
Peloponez. 59; 62; 70; 72; 79; 83; 99; 127; 140; 149;
155; 161; 234; 237; 294; 391; 406; 452; 478. 4) Soţia regelui Polibos. 364; 365; 399.
PELOPS. 1) Tab. 2, p. 33; 44; 52; 100; 110; 115; 5) M am a lui Aiax, fiul de Telamon. Tab. 2, p.
123; 143; 146; 150; 165; 174; 179; 217; 251; 253; 33; 30, p. 378; 44; 399; 469; 482.
271; 286; 308; 340; 365; 394; 410; 459; 462; 466; 6) Fiica lui Hipponoos. Tab. 27, p. 322; 365;
492. 399; 486.
Sanctuar: - 233. 7) M am a Aurei. 80.
Oasele lui: - 379. 8) Ateniana. 337.
2) Tab. 2, p. 33; 35; 100; 110. PERICASTOR. 413.
3) Din Opont. Pretendent la m âna Hippodamiei. PERICLIMENE. Soţia lui Feres 1. Tab. 21, p. 281;
366. 27.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 561

PERICLIM ENOS. 1) Teban. 51; 388; 399. PETREEA. Oceanidă. 360.

2) Argonaut. Fiul lui Neleu. 65; 233; 350; 399. Peucetieni (popor în Italia de Sud). 136; 302; 366;
PERIDEA. Soţia lui Lelex. 418. 401.
PERIDIA. M am a lui Miles. 339. PEUCETIOS. Fiul lui Licaon 2. 136; 259; 302; 366;
PERIERES. 1) Tab. 6, p. 130; 8, p. 142; 19, p. 263; 403.
31, p. 398; 116; 163; 206; 246; 263; 264; 321; PHENIX. V. Phoenix.
339; 391; 399; 414; 489. PHOEBE. 1) Titanidă. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 38,
2) Vizitiul lui Menoeceu. 167; 399. p. 498; 73; 122; 199; 298; 184; 403; 490.
PERIERGOS. Fiul lui Triopas. 400; 196. 2) Leucippidă. Tab. 19, p. 263; 148; 264; 265;
PERIFAS. 1) Fiul lui Lapites. Tab. 23, p. 290; 292; 289; 400; 403.
364; 400. 3) Fiica lui Helios. 217.
2) Fiul lui Egiptos. 134. 4) Fiica lui Ledei. 294.
3) Fiul lui Aretos. 340. 5) Meleagridă. 325. .
4) Fiul lui Oeneu. 365. PHOEBOS. 68; 403.
PERIFETES. 1) Tâlhar. 221; 400; 481. PHOENICE. Fiica lui Cecrops. 384.
2) Fiul lui Copreu. 124. PHOENIX. 1) Fiul lui Agenor. Tab. 3, p. 91; 37; 56;
PERIFETOS. Troian. 478. 90; 98; 100; 114; 181; 301; 366; 403; 495; 468.
PERIGOUNE. Fiica lui Sinis. 276; 322; 400; 423. 2) Maestrul lui Ahile. 39; 44; 323; 403; 502.
PERILEOS. Fiul lui Icarios 2. Tab. 19, p. 263; 263; PHOENODAMAS. 152.
370. PIASOS. Erou tesalian. 404.
PERIM EDE. 1) Fiica lui Eol 1. Tab. 8, p. 142; 163. PICITES. 502.
2) Tab. 31, p. 398; 303; 427. PICOLOS. Gigant. 404.
PERIM EDES. Fiul lui Euristeu. Tab. 31, p. 398; 238. PICUMNUS. 406.
PERIM ELE. 1) Fiica lui A dm et si a Alcestei. Tab. PICUS. 97; 118; 186; 355; 404; 406; 420.
33, p. 426; 28; 69; 312; 400. PIELOS. 56; 342; 353.
2) M am a lui Ixion. Tab. 23, p. 290; 281; 400. PIERIA. 1) Soţia lui Oxilos 2. 374.
3) 38; 400. 2) 198.
PERIMOS. Troian. 389. PIERIDE. 24; 345; 390; 404.
PERIOPIS. Fiica lui Feres. 330; 188. Pierie (regiune în Tracia), 341; 335; 406.
PERISTEN. Fiul lui Damastor. 413. PIERIS. Tab. 13, p. 218; 318.
PERISTENES. Fiul lui Egiptos. 134. PIEROS. 1) Rege al Macedoniei. 24; 249; 404.
PERISTERA. 400. 2) Fiul lui Magnes. 312; 360; 404.
PERO. Fiica lui Neleu. Tab. 1, p. 30; 21, p. 281; 65; PIETAS. 376.
73; 84; 321; 350; 400; 463. PIGMALION. 1) Rege în Tir. 57; 144; 404; 450.
PERSE. Oceanidă. 400. 2) Rege al Ciprului. 115; 405.
PERSEFONA. Tab. 38, p. 498; 40, p. 511; 32; 72; PIGMEI. 202; 235; 405.
80; 95; 124; 130; 139; 141; 148; 172; 173; 209; PILADE. Tab. 2, p. 33; 30, p. 378; 70; 128; 157;
158; 231; 242; 255; 257; 330; 400-401; 428; 442; 268; 318; 366; 405; 493.
462; 510. PILAON. Fiul lui N eleu 1. 350.
Iubirile: - 28; 442. PILARGE. Danaidă. 134.
Răpirea: 156; 209; 242; 257; 258. V. Demetra: PILARTES. Troian. 389.
Mila: 28; 45; 125; 175; 235; 370. PILAS. 153; 2; 384; 405; 446.
PERSEFONE. Fiica lui Minias. 262. PILEMENES. Rege în Paflagonia. 212; 405.
PERSEIS. Oceanidă. Tab. 14, p. 220; 151; 95; 117; PILENOR. 405.
218; 360; 388; 401. PILEOS. 120; 405.
PERSEPOLIS. Fiul lui Telemah. 349; 401; 412; 471. PILEOS. Tab. 33, p. 426.
PERSES. 1) Tab. 14, p. 220; 32, p. 419; 38, p. 498; PILIA. Fiica lui Pilas. Tab. 11, p. 170; 153; 357; 384;
151; 73; 214; 218; 317; 318; 388; 401. 405.
2) Fiul lui Perseu. Tab. 31, p. 398; 103. PILIOS. Fiul lui Hefaistos. 191; 406.
PERSEU. 1) Tab. 6, p. 130; 31, p.398; 39, p, 503; PILON. 180.
40, p. 511; 106; 112; 143;211; 243; 390; Pilos (cetate în Mesenia). 63; 122; 233; 242; 322;
301-403; 413; 425. 354; 408; 471; 493.
Neamul: 23; 26; 43; 75; 106; 133; 134; 157; 179; (Cetate în Elida). 406.
196; 206; 216; 225; 252; 405; 461; 463; 510. PILUMNUS. 134; 400; 404; 495.
Şi Andromeda: 56; 100; 106; 193; 438. PIMPLEA. 133; 307; 478.
Ş i Gorgo: 77; 110; 206; 207; 339. Pind (munte în Grecia). 117; 291.
2) Rege în Troada: 24. PINDOS. Fiul lui Macedon. 406.
3) Fiul lui Nestor. 355. PINUS. Fiul lui Numa. 355.
Perugia (cetate în Italia). 79. PIPO. Pieridă. 406.
Pessinont (cetate în Frigia). 36; 111. PIRAME. 406.
Petelia (cetate în Italia). 192. PIRAS. Tab. 18, p. 261; 407; 461.
PETEOS. 329. PIREHMES. 1) Troian. 389; 406.
562 Pierre G R IM A L

2) Trăgător cu praştia. 374; 406. Pitice (Jocuri). 60; 409.

3) Rege în Eubeea. 406. Pitiousa (cetate = Lampsaca). 288.
PIREN. 1) Fiul lui Glaucos. 83; 406. PITIREU. 138; 409.
2) Tatăl lui Io. 273; 407. PITIŞ. 409.
Pirene (izvor din Corint). 38; 83; 84; 154; 284; 390; PITIŞ. 139.
407; 416 PITO. 139; 387.
PIRENE. 1) Fiica lui Asopos (sau Oebalos). 73; 284; PITON. 60; 62; 98; 200; 299; 409; 473; 487.
407. Pitopolis (cetate aproape de Niceea). 244; 458.
2) Danaidă. 134. PLACIA. Soţia lui Laomedon. 164; 289; 423; 462.
PIRENE. 1) Iubita lui Heracles. 407. PLATAEA. 73; 118.
2) M am a lui Cicnos. 64; 113; 236; 407. PLATANOS. 409.
3) M am a lui Diom ed 1. 144. Platees (cetate în Beoţia). 73; 118; 363.
4) M am a lui Licaon 3. 302. PLATON. Fiul lui Licaon 2. 302.
PIRENEU. Rege în Daulis. 407. PLEIADE. Tab. 25, p. 297; 77; 103; 156; 242; 247;
Pireu (Portul Atenei). 341. 303; 331; 410; 464.
PLEIONE. Tab. 6, p. 130; 7, p. 135; 25, p. 297; 77;
PIRGO. 1) Soţia lui Alcatoos, 44; 407.
95; 103; 247; 312; 409; 410; 468.
2) Troiană. 407.
Copiii: - v. Pleiade.
PIRIAS. Din Itaca. 407.
PLEMNEOS. Fiul lui Peratos. Tab. 22, p. 287; 140;
PIRIFLEGETON. 38; 122; 194.
373; 399; 410.
Pirinei (munţi). 407.
Pleuron (cetate în Etolia). 263; 190; 409; 420; 485.
PIRIS. Troian. 389.
PLEURON. Fiul lui Etolos. Tab. 24, p. 295; 174;
PIRITOOS. Tab. 1, p. 30; 23, p. 290; 31; 65; 104;
365; 410; 420; 459; 485.
141; 148; 158; 185; 231; 281; 323; 407; 483.
PLEUXAURE. 1) Nereidă. 353.
Nunta lui: - 115; 180; 252; 439.
2) Oceanidă. 360.
PIROIS. Calul lui Helios. 219.
PIROOS. 272. PLEXIPPOS. 1) Fiul lui Testios. Tab. 24, p. 295;
410; 478.
Pisa (cetate în Elida). 125; 161; 213; 236; 248; 365;
394; 408 2) Fiul lui Fineu. Tab. 11, p. 170; 119; 194;
Pisa (cetate în Italia). 165; 408. 384; 410.
PISA. 161. 3) Fiul lui Choricos. 109; 410.
PISANDROS. 1) Troian. 329. PLISTENE. 1) Fiul lui Pelops. Tab. 2, p. 33; 31; 78;
2) Pretendent la m âna Penelopei. 192. 143; 252; 327; 348; 394; 410.
Pisauro (cetate în Italia Centrală). 189. 2) Fiul lui Tiest. Tab. 2, p. 33; 328; 487.
PISEOS. 408. PLOUTO. 1) Tab. 2, p. 33; 40, p. 511; 464; 510.
PISIDICE. 1) Din Lesbos. 408. 2) Oceanidă. 360.
2) Din Troada. 408. PLOUTOS. 140; 260; 192; 411.
3) Fiica lui Eol 1. fa b . 8, p. 142; 27; 163; 339; PLUTON. Tab. 38, p. 498; 128; 148; 188; 366; 411;
408. 454; 490.
4) Fiica lui Nestor. 355; 408. V. şi Hades: D is Pater.
Pnix (în Atena). 483.
5) Fiica lui Leucon. Tab. 33, p. 426; 64; 300.
PODALIRIOS. Fiul lui Asclepios. 73; 94; 133; 258;
6) Fiica lui Pelias. Tab. 21, p. 281; 393.
288; 310; 382; 191; 411; 455.
PISION. 281.
PODARCE. Danaidă. 134.
PISISTRATE. Tiran din Atena. 408.
PODARCES. 1) = Priam. Tab. 7, p. 135; 233; 245;
PISISTRATOS. Fiul lui Nestor. 355; 408. 271; 289; 411; 393.
PISOS. 1) Fiul lui Perieres. 408.
2) Fiul lui Ificlos. Tab. 20, p. 268; 267; 411;
2) Rege al Celţilor. 408.
431.
3) Fiul lui Afareu. Tab. 19, p. 263; 264; 362;
PODARGE. 82; 412.
408.
PODARGOS. 145; 229.
4) Fiul lui Endimion. 174. PODES. Troian. 329; 412.
PISTOR. 409. PODGORENE. 55. V. Anios.
PITAGORA. 62; 250; 313. POEAS. 65; 238; 189; 412; 464.
Pitane (cetate în Laconia). 409. Poemandria (cetate = Tanagra). 412.
(în Misia). 409. POEM ANDROS. Erou beoţian. 412.
PITANE. 1) M am a Evadnei. 165; 181; 258; 409. POENE. V. POINE.
2) Amazoană. 409. POINE. 124; 307; 412; 432.
Pitecouse (Insulele cu Maimuţe). 106. POLEMOCRATES. Fiul lui Macaon. 211;
PITES. 139. POLEMON. 349.
PITEU. 409. POLHIMNIA. Muză. 345; 360; 373; 412.
PITEU. Fiul lui Pelops. Tab. 2, p. 33; 14; 153; 252; POLIANAX. Rege în Melos. 329.
394; 409; 446; 481; 491. POLIBOEA. Fiica lui Oecles. Tab. 1, p. 30; 362.
PITIA. 60; 62; 188. POLIBOS. 1) Regele Tebei din Egipt. 412.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 563

2) Rege în Sicione. Tab. 22, p. 287; 29; 412; POLINICE. Tab. 1, p. 30; 29, p. 364; 37, p. 485; 29;
463. 31; 37; 51; 58; 74; 126; 165; 169; 173; 177; 219;
3) Rege în Corint. 363; 364; 399; 413. 329; 364; 417; 476; 486.
4) Corintian. 45. POLINOE. Nereidă. 353.
POLIBOTES. G igant 204; 413. POLIPOETES. 1) Fiul lui Apollo. 174; 61; 149; 289;
POLICAON. 1) Fiul lui Lelex. 294; 332; 339; 413. 418.
2) Tab. 16, p. 241; 413. 2) Fiul lui Piritoos. Tab. 1, p. 30; 23, p. 290;
POLICASTE. 1) Fiica lui Nestor. 355; 187; 413; 470. 94; 292; 296; 407; 411; 418.
2) Fiica lui Ligeos. 263; 299; 413. 3) Fiul lui Ulise. Tab. 39, p. 503; 95; 418; 505.
POLICLES. 413. 4) Crainicul lui Laios. 363.
POLICRITE. Eroină din Naxos. 413. POLIPORTES. Fiul lui Ulise. Tab. 39, p. 503; 418;
POLICRITOS. 413. 505.
POLICRITOS. 412. V. si Ptoliportes.
POLICTOR. 1) Fratele lui Itacos. 278; 413. POLITEHNOS. 31.
2) Fiul lui Egiptos. 134. POLITES. 1) Fiul lui Priam şi al Hecubei. 216; 418;
POLIDAM AS. 1) Fiul lui Pantoos. 385; 413. 423; 424.
2) Fiul lui Priam. 216; 394. 2) însoţitorul lui Ulise. 181; 418.
3) Fiul lui Antenor. 218; 468. Politorium (cetate în Latium). 418.
POLIDAM NA. Soţia lui Ton. 160; 414; 493. POLIXENE. Tab. 34, p. 429; 41; 42; 35; 216; 351;
POLIDECTES. 106; 134; 143; 207; 312; 348; 400; 387; 414; 418; 423; 502.
402; 414. POLIXENOS. 1) Fiul lui Agastenes. 418.
POLIDORA. 1) Fiica lui Peleu. Tab. 30, p. 378; 329; 2) Fiul lui Iason. Tab. 21, p. 281; 419.
335; 391; 414; 416; 423. 3) Rege în Elidei. 52; 419.
2) Fiica lui Danaos. 149. POLIXO. 1) Soţia lui Nicteu. Tab. 25, p, 297; 419.
POLIDORE. Oceanidă. 360. 2) Soţia lui Tlepolemos. 141; 160; 318; 419;
POLIDOROS. 1) Fiul lui Cadmos. Tab. 3, p. 91; 29, 492.
p. 364; 92; 210; 285; 362; 396; 414. 3) Doica Hipsipilei. 420.
2) Fiul lui Priam. Tab. 34, p. 429; 44; 138; 215; 4) Hiadă. 246.
414; 423. Pomerium. 435; 441.
3) Fiul lui Heracles. 126; 319. POLLUX. Tab. 2, p. 33; 19, p. 263; 53; 66; 147;
4) Fiul lui Hippomedon. 253. 178; 157; 161; 264; 270; 294; 195; 420; 487.
POLIFATES. 386. POLTIS. Fiul lui Poseidon. 420.
POLIFEM . 1) Lapit: 65; 66; 248; 291; 292; 415. POMONA. 406; 420; 506.
2) Ciclop. 26; 114; 112; 200; 314; 415; 422; POMPILIA. Fiica lui Numa. 355.
451; 473; 493; 503. POMPILOS. 361.
POMPO. Fiul lui Numa. 355; 420.
Iubirile: - 26; 200.
POLIFIDES. 1) Fiul lui Mantios. 416; 473. Pomponia (gintă). 420.
2) Rege în Sicione. 416; 487. PONOS. 171.
PONTOMEDA. Nereidă. 353.
POLIFONTE. Fiica lui Hipponoos. 416.
PONTOMEDUZA. Nereidă. 353.
POLIFONTES. 1) S ef teban. 416.
PONTOPOREIA. Nereidă. 353.
2) Heraclid. 165; 331; 416.
PONTOS. Tab. 12, p. 201; 32, p. 419; 106; 155; 199;
3) Crainicul Iui Laios. 363.
353; 197; 420; 473; 465.
POLIGONOS. Fiul lui Proteu. 414; 429. Pontul Euxin (Marea Neagră). 67; 219; 258; 299.
POLIHOS. Fiul lui Licaon 2. 302.
Pontifi. 355; 507.
POLIIDOS. 1) Prezicător din Corint. 175; 314; 190; PORFIRION. Gigant. 203; 222; 420.
416; 478. POROS. 172; 396; 420.
2) Fiul lui Euridamas. 416. PORSENNA. 106; 344.
3) Fiul lui Coeranos; probabil acelaşi cu nr. PORTAON. Tab. 24, p. 295; 27, p. 322; 65; 289;
1.205. 365; 420; 459; 476.
POLILAOS. Tab. 15, p. 239. PORTEU. 1) = Portaon. 420.
POLIM EDE. Fiica lui Autolicos. 173; 80; 260; 416. 2) Fiul lui Licaon 2. 302; 421.
POLIM EDON. Fiul lui Priam. 423. PORTUNUS. 301; 316; 376; 421.
POLIM ELA. 1) Fiica lui Filas 2. 175; 190; 417. POSEIDON. Tăb. 17, p. 260; 21, p. 281; 22, p. 287;
2) Fiica lui Eol 2. 417; 505. 20, p. 268; 25, p. 297; 30, p. 378; 31, p. 398; 32,
3) Fiica lui Actor. 414; 417. p. 419; 35, p. 456; 38, p. 498; 421-422.
4) Fiica lui Peleu. 330. Copilărie: 93; 473.
POLIM ELOS. 319; 389.. Iubiri: 53; 54; 63; 77; 93; 97; 106; 125; 140; 153;
POLIM ESTOR. Ginerele lui Priam. 44; 138; 156; 163; 171; 175; 206; 207; 219; 245; 253; 269; 332;
216; 270; 414; 385. 392; 400; 446; 473; 481; 494; 490.
POLIM NESTOS. Tatăl lui Battos 2. 64; 198.. Fiii lui: - 23; 34; 37; 38; 40; 44; 48; 49; 53; 57;
POLIM NOS. 417. 64; 65; 66; 73; 79; 83; 84; 85; 96; 101; 103; 105;
 5 64 Pierre G RIM AL

106; 109; 110; 113; 114; 127; 139; 160 163 169; PROCRIS. Tab. 11, p. 170; 102; 120; 167; 337; 350;
175; 179; 200; 202; 205; 211; 219; 230 233 235; 389; 425.
254; 261; 274; 287; 293; 298; 300; 322 342 349; Câinele lui; - 53.
355; 381; 388; 392; 408; 415; 432; 445 447 457; PROCULUS. 425.
481; 490; 503. PROCUST. 133; 425.
Fiicele lui: - 70; 85; 108; 165; 166; 181; 211; 258; PROETIDE. Tab. 31, p. 398; 36, p. 461; 56; 84; 147;
288; 437; 438. 308; 321; 425; 460.
Urmaşii lui: - 45; 122; 119; 136; 155; 166; 356; 195. PROETOS. 1) Rege în Argos. Tab. 9, p. 154; 31, p.
Şi caii: 40; 63; 82; 140; 226; 264; 390; 392; 394; 398; 36, p. 461; 23; 26; 29; 54; 83; 84; 112; 266;
447. 274; 303; 308; 319; 348; 400; 425-427; 463.
Twmele: - 70; 420. 2) Teban. 201.
Răzbunări: 152; 53; 56; 100; 152; 167; 187; 232; PROHITE. 424.
247; 416; 504. PROMAHOS. 1) Fratele lui Leucocamas. 427.
l i atacă p e Zeus: 61; 152; 511. 2) Fiul lui Eson. Tab. 21, p. 281; 394; 416;
Cortegiu: 494. 427.
Templu: 34; 87; 165; 167; 182; 251; 495. 3) Fiul lui Partenopeos. 165; 388.
Diverse: 32; 43; 60; 76; 102; 142; 123; 150; 159; 4) Fiul lui Heracles. 432.
182; 196; 203; 204; 209; 229; 233; 234; 254; 266; PROMEDON. Locuitor din Naxos. 253.
288; 298; 311; 337; 354; 370; 389; 429; 437; 474; PROMETEU. Tab. 38, p. 498; 73; 77; 84; 105; 109;
490; 510.
120; 142; 166; 178; 219; 221; 244; 259; 304; 377;
POSTUM US SILVIUS. 293.
390; 427-428; 469; 490; 511.
POTAMON. Fiul lui Egiptos. 134.
Vulturul lui: - 151.
POTINA. 272.
POTNEU. 277. Eliberarea: 232; 236.
Potniai (răscruce). 363. PROMETOS. Fiul lui Codros. 428.
POTOS = Dorinţa. 422. PROMNE. 86; 428.
Prakiai (regiune în Peloponez). 422. PRONAX. Tab. 1; p. 30; 29; 31; 145; 306; 412; 428.
PRAX 422 PRONOE. 1) Soţia lui Etolos. Tab. 24, p. 295; 174;
PRAXITEA. 1) Soţia lui Erehteu. Tab. 11, p. 170; 95; 321; 365; 409.
127; 167; 334; 384; 422. 2) Nimfă. 101.
2) Nimfă. Soţia lui Erihthonios. Tab. 11, p. 170; 3) Nereidă. 353.
168; 383; 423; 511. PRONOM E. 413.
3) Din Eleusis. 141; 423. PRONOOS. 1) Fiul lui Fegeu. Tab. 17, p. 260; 25;
Preneste (cetate în Italia = Palaestrina). 92; 171; 473. 36; 47; 188; 473.
PRESBON. Tab. 33, p. 426; 120; 211; 423. 2) Fiul lui Deucalion. 372.
PREUGENES. 423. 3) Troian. 389.
PRIAM. Tab. 7, p. 135; 34, p. 429; 233; 290; 423. PRONOS. 428.
Familia: 58; 60; 99; 115; 138; 173; 214; 215; 217; PROPODAS. Tab. 35, p. 456; 428.
245; 264; 271; 289; 309; 385; 420; 462; 489; 495. PROPOETIDE. 428.
Fiica lui: - 127; 418. Propontida (ţinut în Asia Mică). 71; 119; 164.
Şi Hector: 41; 100; 215; 419. PROSERPINA. 271; 184; 429. V. Persefona.
Copilărie: 245; 271; 291; 412. Prosimna (cetate în Argolida). 429.
Diverse: 57; 153; 159; 339; 373; 383; 429; 453; 478; PROSIMNA. 429.
497. PROSIMNOS. Cf. Polimnos. 147.
PRIAMOS. 418. PROTESILAS. Fiul lui Ificlos. Tab. 20, p. 268; 37;
PRIAP. 32; 109; 147; 308; 357; 424; 507. 174; 289; 412; 340.
Priene (cetate în Asia Mică). 408. PROTEU. 1) Zeu marin. 70; 89; 90; 266; 329; 422;
PRILIS. Fiul lui Issa 1. 277; 424. 429; 473.
PRIMA. Fiica lui Romulus. 245. 2) Rege în Egipt. 88; 97; 158; 329; 429; 432;
PRIM NEU. 1) Curet. 130. 469.
2) Coribant. 123. 3) Fiul lui Egiptos. 134.
PRIMNO. Oceanidă. 360. PROTIS. Pleiadă. 409.
Priscida (Insulă în Campania). 106; 425. PROTO. Nereidă. 353.
PRITANIS. 502. PROTOENOR. 212.
Privemum (cetate în Latium). 97; 332. PROTOGENIA. 1) Tab. 8, p. 142; 219; 307; 368;
Probalint (cetate în Atica). 275. 430.
PROCAS. Rege al Albei. 54; 99; 356; 452. 3) Fiica lui Calidon. Tab. 24, p. 295; 95; 373;
PROCLEIA. 113; 473. 431.
PROCLES. 1) Fiul lui Aristodem. Tab. 16, p. 241; PROTOMEDEIA. Nereidă. 353.
37, p. 485; 70; 239; 424; 476. PROTONOE. Fiica lui Disaules. 83.
2) Fiul lui Pitireu. 409. PROTOON. Troian. 478.
PROCNE. Tab. 11, p. 170; 87; 149; 166; 192; 278; PROTOOS. 1) Fiul lui Agrios. Tab. 27, p. 322; 303;
281; 286; 383; 425; 511. 430; 476.
D IC Ţ IO N A R DE M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 565

2) Căpetenia Magneţilor. 430. Regiile (lac) (în Italia Centrală). 148.

3) Fiul lui Licaon 2. 302. Remuria. 296.
Pruse (cetate în Bitinia). 248. V. Cios. REGNIDAS. Fiul lui Falces. 185.
PSAM ATE. 1) Fiica lui Nereu. Tab. 30, p. 378; 150; REMUS. 54; 186; 273; 296; 309; 316; 356; 387; 406;
195; 350; 391; 431; 469. 436; 466.
2) Fiica lui Crotopos. 307; 412; 431. Moartea lui: - 493.
3) Fiica lui Agenor. Tab. 17, p. 260; 124; 129. RENE. M am a lui Medon. 318; 366; 443.
PSAM M ETIHOS. 438. Resos (râu în Troada). 360.
PSIHE. 173; 431. RESOS. 95; 145; 367; 437; 462; 502.
Psilli (popor în Cirenaica). 431. REXENOR. 107; 153; 349.
PSILLOS. Rege în Psilies. 432. RHEA. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 28, p. 498; 82;
Psofis (cetate în Arcadia). 25; 46; 171; 432; 508. 89; 93; 104; 129; 132; 139; 144; 178; 193; 199;
PSOFIS. 1) Fiul lui Licaon 2. 432. 209; 221; 245; 255; 326; 367; 504; 382; 437; 478;
2) Urmaşul lui Nictimos. 432. 490; 509.
3) Fiica lui Xanthos. 432. Rhegium (cetate în Calabria). 230; 274.
RHEO. V. Rhoeo.
4) Fiica lui Erix. 432.
RHOETEIA. 381; 457.
PTELEA. 374.
RHOETOS. 1) Uriaş. 438.
PTELEON. 425.
2) Centaur. 438.
PTERELAS. Tab. 31, p. 388; 52; 123; 225; 253; 278;
3) însoţitorul lui Fineu. 439.
413; 432; 463; 473.
4) Tatăl lui Anhemolos. 439.
PTOLIPORTES. Fiul lui Ulise. 396.
V. Poliportes. RHOETUS. 54.
PTOLIPORTOS. Fiul lui Telemah. 432. Rin (fluviu). 505.
PTOOS. Fiul lui Atamas. Tab. 33, p. 426; 76; 300; Ripes (cetate în Ahaia). 340.
473. RITIA. M am a Coribanţilor. 439.
PUDICITIA. 74. Rition (cetate în Creta). 265.
Robigalia (sărbătoare romană). 439.
ROBIGO si ROBIGUS. 439.
Q RODE. 1) Tab. 38, p. 498; 105; 258; 438; 494.
2) Danaidă. 134.
Quirinal (colină în Roma). 278; 279; 425; 434; 441;
RODE. Oceanidă. 360.
444.
RODIA. Danaidă. 134.
PYRRHA. 1) Soţia lui Deucalion. Tab. 8, p. 142; 38,
Rodieni. 192; 419.
p. 498; 51; 142; 163; 166; 219; 366; 429; 432;
Rodios (râu în Troada). 360.
443.
Rodope (munte în Tracia). 312; 306.
2) Num ele lui Ahile. 39; 303; 351; 432.
RODOPE. 1) Din Efes. 438.
Pyrrhicos (sat în Laconia). 432.
2) M am a lui Cicon. 114.
PYRRHICOS. 432.
3) Fiica lui Strimon. 210.
PYRRHOS = Neoptolem. 303; 351; 433.
PYRRHUS. (principe m olos duşman al Romei). 343. RODOPIS. 438.
Rodos (insulă). 92; 93; 101; 105; 136; 141; 210; 211;
QUIRINUS. 341; 355; 425; 434; 441.
160; 218; 248; 258; 267; 301; 310; 311; 318; 339;
361; 196; 420; 473; 493.
R Colonii în: - 37; 92; 400; 493.
ROEO. 1) Fiica lui Stafxlos. 56; 61; 308; 388; 438;
RAM NES. 435. 459.
Rac (Constelaţie). 98. 2) Soţia lui Laomedon. 251.
RACIOS. 1) Cretan. 314; 343; 437. Roma (cetate). 118; 144; 148; 162; 230; 253; 258;
2) Locuitor din Argos. 343.
299; 343; 372; 390; 192; 408; 439; 471.
RADAM ANTE. Tab. 3, p. 91; 28, p. 338; 40, p. 511; ROMA. 439; 444; 473.
46; 74; 150; 181; 220; 225; 337; 437; 444; 463; ROM E. 182; 189; 439; 473.
510. ROMIS. 439.
RADINE. 296. ROM OS. 1) Fiul lui Ulise. Tab. 39, p. 503; 118; 439.
RAM NES. 355. 2) Fiul lui Emation. 236.
Ramnonte (târg în Atica). 157; 351. ROMOS. 98; 299.
RAROS. Fiul lui Cranaos. 435. ROMULUS. 54; 131; 162; 186; 187; 259; 270; 280;
RATUM ENA. 435. 293; 296; 309; 316; 356; 377; 406; 435; 440-441;
Raudusculana (port în Roma). 117. 463; 468; 507.
REA SILVIA. 1) 54; 270; 356; 435; 439; 441. Domnia lui - 25; 27; 124; 131; 186; 244; 256;
2) Iubita lui Hercule. 436. 337; 467.
Reate (cetate sabină). 341; 442. Fiul lui: - 80; 244.
RECARANUS. 90; 436. Fiica lui: - 245.
REDNE. Sirenă. 444. Moartea lui: - 139; 425.
566 Pierre G RIM A L

Ron (fluviu). 67; 168. SARDES (cetate în Asia Mică). 444.

ROPALOS. Fiul lui Faestos. 184; 439. Sardinia (insulă). 275; 196; 444; 478.
ROXANE. Fiica lui Cordias. 439. SARDO. 1) Soţia lui Tyrrhemnos. 444.
Ruminal (smochin - în Rome). 441. 2) Fiica lui Stenelos. 444.
Rutuli (popor în Italia). 50; 101; 162; 177; 182; 213; SARDOS. 444.
281; 292; 334; 355; 441; 495. Sâmo (râu în Campanie). 165; 362.
SARON. Erou în Trezen. 444.
s Saronic (Golful). 227.
SARPEDON. 1) Gigant. 444.
SABACTES. 457. 2) Fiul Europei. Tab. 3, p. 91; 38, p. 338; 40,
Săgetător (constelaţie). 249. p. 511; 74; 115; 181; 182; 205; 337; 444; 510.
Sălaşul zeilor: 49; 60; 75; 108; 178; 219; 350; 367; 3) Fiul lui Zeus şi Laodamia. Tab. 35, p. 456;
379; 390; 400; 509. 40, p. 511; 84; 289- 418; 444.
SABAZIOS. 442. 4) Troian. 389.
SABBE. 442. Satumalii. 444.
Sabine (răpirea). 27; 124; 244; 255; 258; 279; 441; SATIRA. V. Satina.
467. SATIRI. 54; 59; 68; 112; 147; 186; 203; 214; 357;
Sabini (popor). 130; 244; 279; 315; 366; 441; 442; 382; 445; 451.
444; 467; 468. V. Marsias.
SABOS. 442; 443. SATIRIA. Fiica lui Minos. 278; 445; 463.
SAGARIS. 1) Fiul lui A iax Locrianul. 442. Satirion (cap - în Italia). 445.
2) Fiul lui Midas. 442. SATURN. 174; 36; 129; 163; 259; 309; 366; 406;
SAGARITIS. 79; 442. 444.
Sais (cetate în Egipt). 77. Templu la Roma: 372.
SAISARA. 128. Satumia (sat în Roma). 259.
SALACIA. 353; 443. SAUROS. 445.
SALAMBO. 443. Scalae Caci (la Roma). 90; 441.
Salamina (din Atica). 43; 107; 115; 179; 187; 443; SCAMANDRIOS. 1) Fiul lui Hector. Tab. 34, p. 429;
446; 478. 71; 74; 215; 445.
(din Cipru.) 54; 116; 478. 2) Fiul lui Strofios. 329; 445.
Golf. 55. SCAMANDRODICE. 113.
SALAMINOS. 53. SCAMANDROS. 374; 478.
SALAMIS. Tab. 30, p. 378; 73; 114; 443. Scamandru (râu). 301; 360; 437.
Salente (cetate în Italia). 266. SCAMANDRU. 1) zeu-râu. Tab. 7, p. 135; 41; 96;
SALIA. 100. 132; 165; 204; 264; 423; 445; 462; 478; 488.
Salieni (Colegiul ~). 100; 210; 314; 355; 406; 443. 2) Fiul lui Deimahos. 204.
SALIOS. 100; 443. SCEDASOS. Erou în Leuctres. 251.
SALMACIS. 1) Nimfa. 242. Scee (poartă la Troia). 40; 215; 291.
2) Lac. 242. SCEEA. Danaidă. 134.
Salmone (cetate în Elida). 443. SCEFROS. Fiul lui Tegeates. 294; 312; 469.
SALM ONEU. Tab. 8, p. 142; 163; 350; 394; 443; SCELLIS. Pirat din Naxos. 49; 269; 383.
457; 490. SCHEDIOS. Fiul lui Ifitos 1. 270; 445.
SALUS. 443. Scheria (insulă = Corfu). 45; 187; 349; 504.
Same (insulă în Grecia). 504. SCHOENEU. 1) Tatăl Atalantei. 74; 120; 445.
SAMIA. Fiica lui Meandros. 316. 2) Fiul lui Autonoos. 24; 445.
Samniţi (popor). 98; 280. 3) Fiul lui Atamas. Tab. 33, p. 426; 76; 300;
SAMON. 132; 443. 445; 469.
Samos (insulă). 28; 55; 143; 244; 262. Schoenont (sat în Beoţie). 74.
SANAPE. 443. Sciţi (popor). 85; 115; 155; 250; 269; 447; 461; 478.
SANCUS. 442; 443. Sciţia (ţinut în Europa si Asia). 50; 155; 185; 203;
SANDACOS. 115. 226; 230; 272; 307
SANDOS. 367. SCIAPOZI. 446.
Sangarios (râu în Asia Mică). 36; 78; 80; 216; 257; SCIAS. 177.
347; 360; 442; 443. SCIFIOS. 447.
SANGARIOS. 443. SCILACEU. Lidian. 446.
SANGARIS. V. Sagaris 2. SCILLIS. Tatăl Hidnei. 247.
SAO. Nereidă. 353. SCIMBRATES. 314.
SAOCOS. V. Socos. Scione (cetate în Tracia). 174.
SAON. Erou beoţian. 444. SCIRIOS. 153.
SAOSIS. Regină în Biblos. 312. SCIRON. Fiul lui Pelops. Tab. 2, p. 33; 107; 150;
SAPHO. (poetesă). 185; 438. 391; 422; 446; 481.
SARAPIS. 59. Sciros (insulă). 39; 80; 145; 269; 278; 303; 329.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 567

SCIROS. 1) Prezicător. 446. SICINNOS. 451.

2) Locuitor din Salamina. 446; 482.
SCITES. 155; 447.
Scorpion (constelaţie). 372.
SCYLLA. 1) Monstru marin. 108; 118; 205; 196;
446.
2) Fiica lui Nisos. 55; 98; 355; 446.
Scylletion (cetate în Italia de Sud). 329.
SEBETIS. 362.
Sebetos (râu în Campania). 362.
Segeste (cetate în Sicile). 128; 152; 153.
SEGESTE. 128; 152.
SEGETIA. 272.
SELEM NOS. 69.
SELENE. Tab. 14, p. 220; 38, p. 498; 82; 161; 164;
218; 227; 250; 306; 345; 447; 469; 504.
SELINOS. 218; 275 447.
SEM AHIZI (familie ateniană). 447.
SEMAHOS. 447.
SEMELE. Tab. 3, p. 91; 40, p. 511 27; 36; 92; 146;
222; 301 ;316; 376; 396; 447; 487; 508.
SEMIRAMIS. 93; 356; 448-449.
SEMO. V. Sancus.
SEPTIMIUS M ARCELLUS. 314.
SERESTUS. 449.
SERGESTUS. 449.
Serifos (insulă în Ciclade). 26; 106; 134; 143; 207;
400; 413.
SERVIUS TULLIUS. 196; 292; 360; 449; 507.
Sestos (cetate în Chersonezul Traciei). 244; 293.
SET. Zeu egiptean. 277.
SETEA. 449.
SEVEHOROS. 449.
Sfera (insulă în Grecia). 459.
SFEROS. Vizitiul lui Pelops. 174; 449.
Sfettos (sat în Atica). 482.
SFETTOS. Fiul lui Trezen. 494.
SFINGIOS. 75.
SFINX. 126; 210; 227; 329; 363; 373; 194; 450; 497.
SFIROS. Fiul lui Macaon. 311.
Sibaris (cetate în Italia de Sud). 340; 442; 449.
SIBARIS. 1) M onstru din Delfi. 48; 450.
2) însoţitorul lui Enea. 450.
3) Erou ftigian. 450.
SIBILA. Tab. 7, p. 135; 450.
Sibilele: 185; 244; 314.
— Din Babilon: 442.
— Din Cumes: 205; 321; 377; 379.
— Libiană: 287.
Sicani (popor). 432; 451.
SICANOS. 451.
SICE. 374.
SICELOS. 1) 343; 451.
2) Pirat din Naxos. 269; 383.
SICEU. Titan. 451.
SICHARBAS. 144; 462.
SICHEU. Soţul Didonei. 144; 452.
Sicilia (insulă). 34; 55; 67; 76; 121; 129; 139; 140;
152; 200; 204; 230; 275; 288; 331; 346; 504; 383;
401; 487; 503.
Sicinis (dans). 451.
SICINNIS. 451.
Sicinos (insulă din Ciclade). 493.
SICION. Fiul lui Maraton. Tab. 22, p. 287; 10, p.
167; 287; 314; 429; 451; 511.
SICIONE (cetate în Argolida). 29; 59; 78; 95; 140;
154; 166; 185; 194; 258; 285; 287; 300; 314; 321;
334; 356; 373; 399; 409; 418; 451; 473; 487; 511.
Siculi (popor). 353; 451.
Side (cetate în Peloponez). 452.
(Cetate în Pamfilia). 452.
SIDE. 1) Soţia lui Belos. 452.
2) Danaidă. 452.
3) Fiica lui Tauros. 452.
4) Soţia lui Orion. 452.
SIDERO. 350; 393; 443 452; 490.
SIDIX. 89.
Sidon (cetate în Fenicia). 37; 181; 158; 195; 222;
452.
SILEN. 104; 147; 308; 314; 450; 424; 452; 459.
SILEU. Podgorean. 236; 368; 452.
SILLOS. 1) Fiul lui Trasimedes. 452; 494.
2) 46; 106.
SILVAN. 116; 382; 406; 453.
SILVIA. 178; 313; 453.
SILVIUS. 72; 279; 293; 453; 496.
Sime (insulă în Asia Mică). 258; 356; 455.
SIME. 258; 453.
SIMETIS. 26.
Simois (râu în Troade). 140.
SIMOIS. 453; 488.
SIMON. 336.
Simplegade (stânci). 66; 175.
SINIS. Tâlhar. 276; 453; 481.
SINON. Tab. 39, p. 503; 454.
Sinope (cetate în Paflagonia). 194; 443; 454.
SINOPE. 73; 454; 455.
SINOPOS. însoţitorul lui Ulise. 446.
Sintieni (popor în Lemnos şi Tracia). 220.
(Cetate în Beoţia). 489.
Sipile (munte în Lidia). 73; 356; 383.
SIPILOS. Niobidă. 357.
SIPROETES. Erou cretan. 454.
Siracuza (cetate în Sicilia). 48; 130; 326; 346.
SIRENE. Tab. 27, p. 322; 301; 454-455; 460; 473;
476; 504.
Origine: 38; 95.
Cântecul ~: - 65; 67; 172; 370.
Siria (insulă). 176.
Siria. 84; 102; 147; 327; 343; 454; 478.
Rege al: - 28; 37..
SIRINX. Nimfă. 455.
Siris (cetate în Italia de Sud). 94.
SIRIS. 164; 333; 343; 455.
Sirius (Stea). 70.
SIRNA. Fiica lui Dametos. 133; 412; 455.
Simos (cetate în Caria). 418; 455.
SIROS. Fiul lui Apollo. 454; 455.
Sirta (golf în Africa de Nord). 68; 431.
Sis (râu). 373.
SISIF. Tab. 8, p. 142; 25, p. 297; 33, p. 426; 35, p.
426; 48; 58; 80; 124; 153; 164; 205; 211; 286;
301; 331; 372; 403; 409; 456; 490; 497.
 568 Pierre G RIM A L

Descendentă: 423; 428; 493. STENELAS. 1) Fiul lui Crotopos. 460.

SITON. Rege al Traciei. 141; 381; 457. 2) Fiul lui Agenor, Tab. 17, p. 260; 129; 202.
Sitonia (preninsulă în Tracia). 457. 3) Troian. 389.
SMARAGOS. 457. STENELE. 1) Danaidă. 134.
SMERDIOS. Fiul lui Leucippos 4. 360; 457. 2) Fiica lui Acast. 330.
SMICROS. 87; 457. STENELOS. 1) Fiul lui Actor. 460.
SMILAX. 128. 2) Fiul lui Androgeu. 55; 178; 350; 460.
SMINTEU. 457. 3) Fiul lui Capaneu. Tab. 36, p. 461; 152; 54;
Smintion (cetate în Troada). 268. 97; 123; 165; 460.
Smima (cetate în Asia Mică). 128; 458. 4) Fiul lui Perseu. Tab. 31, p. 398; 52; 74; 78;
SMIRNA. 28; 115; 457.
179; 225; 269; 287; 363; 460; 487.
SOARE. 32; 45; 48; 139; 174; 218; 230; 247; 278;
400; 438; 458.
5) Fiul lui Egiptos. 134
V. Helios. Steniclaros (cetate în Mesenia). 127.
Fiica ~: - 67; 95; 179. STENO. Gorgonă. 206; 400.
F iul - 38; 400; 184. STENTOR. 459.
Boii - 108; 130; 178; 219; 504.
STERCLES. Tatăl lui Picus. 404.
Cupa ~: - 230; 235. STERCULUS = Sterces. 405.
SOCLEU. Fiul lui Licaon 2. 302. STERNOPS. Fiul lui Melas. Tab. 27, p. 322; 486.
SOCOS. 123; 130; 502. STEROPE. 1) Pleiadă. Tab. 25, p. 297; 104; 251;
SOFAX. 458; 489. 312; 365; 459; 464.
Sois. V. Sosis. 2) Fiica lui Pleuron. Tab. 24, p. 295; 27, p.
SOL. 458. 322; 409; 459.
Soîimi (popor în Asia Mică). 84; 458. 3) Fiica lui Portaon. Tab. 24, p. 295; 27, p.
SOLIMOS. 458. 322; 420.
SOLLAX. 48. 4) 103; 459. V. Cefeu 1.
SOLOIS. 458. 5) Fiica lui Acast. Tab. 21, p. 281; 25; 391;
SOMN. 250; 341. V. Hipnos. 459,
SOOS. Fiul lui Procles. Tab. 16, p. 241; 425. 6) Fiica Soarelui. 179.
SOPATRIZI (familie ateniană). 458. 7) Mama Sirenelor. 454; 459, V. nr. 3.
SOPATROS. 458. STEROPES. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 174; 112;
Soracte (munte în Italia centrală). 189; 254; 458. 199; 460; 467.
SORANUS. 458. STESIHORA. 80; 159.
Sorrente (cetate în Italia de Sud). 164; 307; 455. STESIOS. 446.
SOSANE. 4448. STIGNE. Danaidă. 134.
SOSIS. Tab. 17, p. 260; 391. STILBE. Tab. 23, p. 290; 80; 127; 119; 394; 461.
SOSTENES. 458. Stimfal (lac în Arcadia). 461,
Sounion (cap în Atica). 329. Păsări: - 76; 180; 229; 366.
Spania (ţară). 203; 230; 478. STIMFALIDE. 461.
Sparta (cetate în Lacoma). 53; 76; 116; 148; 158; STIMFALIS. 286.
234; 244; 251; 285; 206; 327; 362; 373; 386; 408; Stimfalos (cetate în Arcadia). 461; 473
459; 473; 483; 487. STIMFALOS. 1) Tab. 9, p. 154; 34; 150; 229; 461.
SPARTA. Tab. 6, p. 130; 255; 285; 459.
2) Fiul lui Licaon 2. 302.
SPARTE. 52; 177.
SPARTEOS. Fiul Himaliei. 248.
STIMULA. 316.
SPARTO. 133.
STIRUS. 461.
SPARTOI. 92; 155; 285; 362; 396; 459; 487. STIX. Tab. 32, p. 319; 38, p. 498; 84; 122; 155; 348;
SPARTON. 335; 490. 354; 360; 381; 462; 490; 508.
SPEIO. Nereidă. 353. Apa ~: - 39; 311; 473.
Sperheios. (râu în Tesalia). 39; 414; 459; 478. Jurământ pe: - 66; 118.
SPERHEIOS. 149; 329; 459. Nimfă: - 92; 400.
SPERMO. 56. Izvor: 438; 462.
Sporade (insule în Grecia), 68. STOICI. 41; 497; 509.
Stâncile albastre. 66; 222. STONIH1A. Pleiadă. 410.
Stâncile Scironiene. 238; 446; 481. STRAMBELOS. V. Trambelos.
STAFILOS. 1) Păstor al lui Oeneu. 364; 459. STRATIOS. Tab. 33, p. 426; 120.
2) Fiul lui Silen. 459. STRATOBATES. Fiul lui Electrion. Tab. 31, p. 398.
3) Fiul lui Dionysos. Tab. 28, p. 338; 56; 65; Q T R A T n i AO<î

69; 169; 219; 308; 342; 388; 396; 438; 459; 492.
4) Fiul lui Oenopion. 366.
STEATIHOS. Fiul lui Nestor. 355.
STENEBEEA. Tab. 9, p, 154; 31, p. 398; 36, p. 461;
26; 83; 274; 425; 460.
STRATONICE. 1) Fiica lui Pleuron. Tab. 24, p. 295;
409; 412.
2) Mama lui Euritos 2. 180.
3) Mama lui Hippocoon, 362.
STRIGE. 461.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
STRIMO. Tab. 7, p. 135; 115; 290; 423; 461; 490.
V. Strimon.
STRIMON. 1) Zeu-râu în Macedonia. Tab. 18, p.
261; 87; 146; 210; 231; 360; 194; 416; 437; 461.
2) Rege. 368.
Strofade (insule în Grecia). 213.
STROFIE. Fiica lui Ismenos 2. 277.
STROFIOS. 1) Fiul lui Crisos. Tab. 2, p. 33; 30, p.
378; 128; 157; 318; 366; 406; 445; 462.
2) Fiul lui Pilade. Tab. 30, p. 378; 70; 406;
462.
STROMBOS. 85; 106.
Strongile (insulă = Stromboli). 164.
(Insulă = Naxos.) 269; 382.
SUMATEU. Fiul lui Licaon 2. 302.
SUMMANUS. 462.
Susa (cetate în Asiria). 327; 478.
T TAUMACOS. 412.
TAFIENI. 52; 303; 385; 419.
Şarpele (Constelaţie). 232.
TAFIOS. Tab. 31, p. 398; 2353; 394; 432; 463.
Tafos (insulă în Grecia). 52; 394; 432; 463; 473.
TAGES. 463.
Taiget (munte din Laconia). 71; 148; 234; 292; 468.
TAIGETE. Tab. 6, p. 130; 25, p. 297; 40, p. 411;
228; 386; 400; 409; 468; 510.
TALAOS. Tab. 1, 30; 22, p. 287; 23; 29; 51; 65;
84; 127; 168; 253; 316; 383; 400; 412; 428; 463.
TALASSIO. 463.
TALASSIUS. 463.
TALEUS. Fiul Erinonei. 169.
TALLO. Horă. 255.
TALOS. 1) Cretan. 68; 126; 181; 220; 265; 300; 437;
464.
2) Atenian. 137; 262; 399; 464.
3) Fiul lui Oenopion. 366.
TALPIOS. 342; 464.
TALTIGIOS. 35; 116; 464.
TAMIRIS. Fiul lui Filammon. 246; 249; 373; 189;
464.
Tanagra (cetate în Beoţia). 86; 204; 412; 494.
TANAGRA. 73; 163; 177; 412.
Tanais (râu = Don). 464.
TANAIS. 464.
TANAQUIL. 291; 360; 449.
TANATOS = Moartea, 235; 250; 284; 455; 467; 465.
Tanger (cetate în Africa). 458.
TANTAL. 1) Fiul lui Zeus. Tab. 2, p. 33; 40, p. 511;
146; 202; 271; 304; 356; 383; 394; 465; 481; 510.
2) Fiul lui Tiest. Tab. 2, p. 33; 34; 121; 410;
465; 487.
3) Niobid. 357; 465.
TARAS. (eponim al cetăţii Tarent). 445; 465.
TARAXIPPOS. 1) = Ischenos. Din Olimpia. 277;
465.
2) Din Corint. 466.
TARCHETIOS. Rege al Albei. 466.
Tarent (cetate în Apulia). 259; 343; 184; 428; 445;
463.
Tarentum (loc în Roma). 428.
569
TARHON. 90; 247; 373; 466; 471; 496.
TARPEIA. 259; 441; 466; 468.
TARPEIUS (SP.). 466.
TARQUINIA. Vestală. 273.
Tarquinii (cetate în Italia centrală). 463.
TARQUINS. 273; 344; 360; 435; 449; 450.
Tars (cetate în Asia Mică). 114.
TARTAR. Tab. 12, p. 201; 174; 155; 199; 330; 467;
487.
închisoarea Titanilor: 61; 128; 112; 151; 199; 204;
366; 510
Tartessos (cetate şi regiune în Spania). 230.
TARUTIUS. 25.
Tasos (insulă în Tracia). 37; 461; 465.
TASOS. Tab. 3, p. 91; 37; 114; 467.
TATIA. 355.
TATIUS. Rege al Romei. 131; 194; 259; 355; 366;
441; 458; 462; 467; 478; 507.
Taumaci (cetate în Tesalia). 301.
TAUMAS. Tab. 12, p. 201; 32, p. 419; 106; 156;
199; 213; 276; 353; 196; 420; 468.
Taurida (ţinut). 1151; 52; 71; 142; 157; 159; 269;
329; 370; 401; 406; 493.
TAUROPOLIS. 296; 459.
TAUROS. 1) Din Cnossos. 468.
2) Minotaur. 468.
3) Iubitul Pasifaei. 468.
4) Fiul lui Neleu 1. 350; 452.
Taurul (constelaţie). 181.
Taurus (munte în Asia Mică). 339.
TAUTANES. 478.
TEANIRA. 469; 468; 493.
TEANO. 1) Soţia lui Antenor. 24; 204; 267; 380;
468.
2) Soţia lui Metapontos. 163; 468.
3) Danaidă. 134.
Teba (cetate în Beoţia). 34; 35; 37; 45; 51; 53; 55;
58; 59; 63; 75; 89; 95; 126; 147; 148; 225; 286;
303; 319; 356; 362; 396; 414; 459; 469; 489.
Războiul contra: - 29; 45; 82; 92; 97; 126; 153; 165;
169; 173; 212; 254; 289; 314; 322; 343; 388; 416;
422; 437; 483; 489.
Fondarea: 92; 151; 459.
Zidurile: - 51; 96; 255; 307.
Diverse: 121; 201; 226; 324; 490; 495.
V. şi Epigoni.
Teba (cetate în Misia). 40; 56; 110; 151; 207; 215;
468.
Teba (din Egipt). 327; 412; 469.
TEBA. 1) Fiica lui Prometeu. 427; 469.
2) Fiica lui Zeus. Tab. 8, p. 142; 274; 469.
3) Fiica lui Asopos. 73; 469.
4) Fiica lui Adramis ori Granicos. 207; 469.
5) Fiica lui Nilos. Tab. 3, p. 91; 115; 165; 469.
Tebani. 107; 167; 278; 312; 396; 400; 192; 497.
TECMESSA. 44; 179; 469.
TECTAFOS. 469.
TECTAMOS. Tab. 8, p. 142; 74; 181; 469.
Tegeaţi (locuitori din Tegeea). 25.
TEGEATES. 1) 101; 114; 296; 469.
2) Fiul lui Licaon 2. 302; 312.
570 Pierre G RIM A L

Tegeea (cetate în Arcadia). 25; 36; 79; 103; 114; 124;
151; 182; 294; 312; 372; 448; 460; 469; 471; 484.
TEGIRIOS. 176; 469.
TEIA. 1) Titanidă. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 14, p.
220; 164; 199; 218; 250; 381; 447; 469; 491.
2) Oceanidă. 106.
TEIA. Tab. 5, p. 128; 38, p. 498; 490. V. Theia.
TEIAS. 28; 458; 469.
TEIODAMAS. Rege al Driopilor. 234; 237; 247;
469.
TELAMON. Tab. 2, p. 33, 7, p. 135; 30, p. 378; 43;
62; 65; 114; 150; 179; 232; 245; 290; 322; 323;
391; 394; 399; 195; 423; 432; 446; 470; 478; 468;
482; 493.
TELAUGE. Fiul lui Heosforos. 219.
TELEBOAS. 1) 294; 431; 470.
2) Fiul lui Licaon 2. 302.
Teleboeni (popor). 46; 225; 253; 296; 470.
TELECLIA. 1) Mama Hecubei. 216; 470.
2) Mama lui Teano. 465.
TELEDAMOS. 1) Fiul lui Ulise. 470.
2) Fiul lui Agamemnon. Tab. 2, p. 33; 35; 100;
470.
TELEF. Tab. 9, p. 154; 10, p. 167; 15, p. 239; 40;
79; 94; 124; 117; 179; 203; 210; 247; 264; 278;
311; 348; 366; 388; 389; 429; 470-441; 477; 490.
Şi Ahile: 40; 44; 121; 356; 502.
Şi Roma: 440.
TELEFASSA. Tab. 3, p. 91; 37; 90; 92; 181; 471;
468.
TELEFONTES. Tab. 16, p. 241; 331.
TELEGONOS. 1) Tab. 14, p. 220; 39, p. 503; 100;
118; 165; 278; 349; 396; 414; 440; 473; 472; 503;
505.
2) Fiul lui Proteu. 430.
TELEMAH. Tab. 39, p. 503; 59; 100; 239; 318; 330;
349; 355; 376; 396; 461; 408; 420; 439; 441; 472;
473; 493; 498; 503.
TELEMOS. 473.
TELEON. Tatăl lui Boutes 3. 65.
TELESTO. Oceanidă. 360.
TELESTOR. 345.
TELETE. Fiica lui Dionysos. 355.
TELETOUSA. Cretană. 269.
TELEU. Rege în Arcadia. 120.
TELEUTAGORAS. Tab. 15, p. 239.
TELEUTAS. 44; 179; 468.
TELFOUSA. 1) Nimfă beoţiană. 473.
2) Source. 487.
TELHINI. 93; 210; 304; 311; 339; 420; 473.
TELHIS. Tab. 22, p. 287; 59; ; 473.
TELLIS. 490.
TELLUMO. 471.
TELLUS. 473.
TELMISSOS. 200.
TELON. 362.
TELOS. Rege al Traciei. 190.
Telpousa (cetate în Arcadia). 63.
TELPOUSA. Mama lui Evandru. 98; 182
TELXIEPEIA. Sirenă. 454.
TELXINOE. Muză. 350.
TELXINOIA. Fiica lui Ogigos. 360.
TELXION. Rege în Sicione. Tab. 22, p. 285; 59; 473;
473.
TELXIOPE. Sirenă. 454.
TEMENOS. 1) Fiul lui Pelasgos. 221; 473.
2) Fiul lui Fegeu. Tab. 17, p. 260; 47; 188;
474.
3) Heraclid. Tab. 16, p. 241; 64; 70; 127; 138;
185; 202; 239; 253; 254; 285; 293; 323; 474.
Temesa (cetate în Bruttium). 188; 445.
Temiscira (cetate în Pont). 230.
TEMISON. Erou în Tera. 198.
TEMISTE. Fiica lui Ilos 2. Tab. 7, p. 135; 54; 98;
271.
TEMISTO. 1) Fiica lui Hipseu. Tab. 23, p. 290; 33,
p. 426; 74; 75; 76; 301; 474.
2) Hiperboreeană. 200.
3) Nereidă. 353.
TEMISTONOE. 103.
TEMON. 474.
Tempe (vale în Tesalia). 60.
Templul zeiţei Artemis din - 50.
TENAGES. Heliad. 218; 310; 326; 360.
Tenare (cap din Laconia). 69; 231.
TENAROS. 224.
Tenedos (insulă în Troada). 40; 35; 61; 113; 159;
214; 219; 329; 342; 453; 492; 500; 501.
TENEROS. Rege al Tebei. 474.
TENES. Fiul lui Apollo. 40; 61; 113; 219; 341; 342;
474.
Tenos (insulă în Ciclade). 85; 250.
TENTREDON. 431.
TEOCLIMENOS. 1) Prezicător în Itaca. Fiul lui Poli-
fides. 174; 418; 475.
2) Fiul lui Proteu. 429; 475.
3) Iubitul Ismenei 2. 277; 489.
4) Fiul lui Tmolos. 493.
TEODOROS. 1) Păstor de pe muntele Ida. 244.
2) Tatăl unei Sibile. 451.
TEOFANE. Eroină din Tracia. 475.
TEOGONE. 493.
TEONOE. 1) Fiica lui Proteu. 97; 475.
2) Sora lui Calchas. 262; 299; 475; 485.
TEOPE. Fiica lui Leos. 296.
Tera (insulă în Ciclade = Santorin). 37; 83; 92; 175;
307; 198; 476.
TERAMBOS. 475.
TERAPNE. 339.
TERAS. Fiul lui Autesion. Tab. 37, p. 485; 83; 476.
TERATIOS. 463.
TEREFONE. Fiica lui Dexamenos. 143; 342; 478.
TEREINE. Fiica lui Strimon. 418; 462.
TEREIS. Tab. 13, p. 218.
TEREU. Centaur. 239.
TEREU. Tab. 11, p. 170; 149; 278; 285; 286; 384;
192; 476.
TERIDAE. Mama lui Megapentes 1. 318.
TERIMAHOS. Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239;
126; 226; 319.
Termera (cetate în Caria). 476.
TERMEROS. Erou lician. 476.
TERMINUS. 476.
TERMIOS. Fratele lui Oxilos 2. 364.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă
Termodon (râu în Cappadocia). 50; 66.
Termopile (defileu între Tesalia si Locrida). 51; 238;
462.
TERO. Tab. 31, p. 398; 190; 476.
TERON. Tiran din Siracuza. 210; 338.
TERONICE. Fiica lui Dexamenos. 143; 342.
TERPSIHORE. Muză. 307; 345; 437; 476.
TERRA MATER. 473. V. Terra.
TERRA. 60; 102; 107; 128; 114; 136; 142; 156; 171;
174; 185; 235; 248; 272; 269; 336; 343; 372; 409;
427; 473; 473. V. Gaia; Terra Mater.
Terracine (cetate în Latium). 188.
TERSANDROS. 1) Fiul lui Sisif. Tab. 35, p. 456;
211; 389; 476.
2) Fiul lui Polinice. Tab. 1, p. 30; 37, p. 485;
31; 46; 165; 169; 473; 477; 490.
3) Heraclid. 425.
TERSANOR. 66; 121.
TERSIT. Fiul lui Agrios. Tab. 27, p. 322; 303; 477;
501.
Şi Ahile: 42; 145; 396.
Tesalia (regiune în Grecia). 27; 73; 76; 104; 111; 142;
149; 152; 163; 164; 172; 196; 198; 204; 210; 234;
258; 276; 291; 320; 344; 347; 373; 393; 443; 461;
478; 494. V. Ftia
Tesalieni (popor). 300; 310; 336; 407; 431.
Tesalonic (cetate în Macedonia). 478.
TESALOS. 1) Fiul lui Graicos. 478.
2) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239; 107; 233;
188; 478.
3) Fiul lui Medeea. 262; 318; 478.
4) Fiul lui Haemon 2. 210; 478.
TESPIA. 73; 388.
TESPIADES. Tab. 15, p. 239; 225.
Tespies (sat în Beoţia). 119; 172; 347; 388; 484.
TESPIOS. Fiul lui Erehteu. Tab. 11, p. 170; 15, p.
239; 167; 226; 250; 274; 275; 269; 286; 362; 477.
Tesproţi (popor îh Epir). 47; 95; 189; 396; 418; 477;
491; 505.
TESPROTOS. Fiul lui Licaon 2. 302; 394; 477; 487.
TESTALOS. Tab. 15, p. 239.
TESTIOS. Fiul lui Ares. Tab. 24, p. 295; 50; 95;
250; 263; 267; 294; 299; 323; 396; 478; 487.
TESTOR. 1) Tatăl lui Calchas. 94; 262; 265; 299;
476; 478.
2) Troian. 389.
TETHYS. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 38, p. 498; 96;
97; 120; 199; 220; 221; 246; 373; 463; 478; 490.
Copiii: - 37; 48; 68; 73; 168; 272; 278; 286; 316;
360; 373; 390; 394; 400; 409; 443; 453; 459; 462;
464. V. Oceanidă.
Tetrapole (din Atica). 275.
TEUCER. 1) Fiul lui Scamandru. Tab. 7, p. 135; 136;
264; 339; 379; 445; 478.
2) Fiul lui Telamon. Tab. 30, p. 378; 44;
116; 179; 205; 215; 245; 421; 469; 478.
Teucrieni (popor în Asia Mică). 264.
Teumesse (cetate în Beoţia).
Vulpea din: - 53; 102; 126; 226.
TEUTAMIDES. 27; 347; 400.
TEUTAMOS. Rege al Asiriei. 478.
TEUTAROS. 226; 478.
571
TEUTIS * Omitos 1. 331.
Teutrania (cetate şi regiune în Misia). 399; 478.
TEUTRANIOS. 44.
TEUTRAS. 1) Rege al Misiei. 79; 264; 362; 416;
470; 478.
2) Grec ucis de Hector. 215; 478.
TEZEU. Tab. 2, p. 30, 11, p. 170; 13, p. 218; 49;
153; 349; 408; 480-484.
Familie: 24; 174; 107; 122; 141; 152; 276; 323; 366;
380; 485; 507.
Şi Elena: 24; 137; 148; 161; 158; 269; 486.
Şi Minotaurul: 44; 55; 69; 137; 188; 337; 338; 399;
446; 468.
Şi Amazoanele: 50; 244; 252; 341; 458.
Şi Argonaufii: 65; 317.
Şi Lapiţii: 104; 247.
Şi Cercion: 105.
Şi Ariadna: 300; 457; 459.
Diverse: 29; 126; 142; 148; 187; 188; 196; 205; 214;
221; 227; 231; 237; 238; 262; 303; 317; 323; 349;
381; 400; 407; 422; 446; 489.
Tesmoforii. 175; 494.
THALEIA. 377.
THALIA. 1) Muză. 60; 345; 484.
2) Charită. 108; 178; 484; 510.
3) Nereidă. 353; 484.
4) Nimfă. 133.
THEMIS. 1) Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 40, p. 511;
174; 60; 74; 104; 199; 221; 231; 245; 255; 280;
341; 388; 392; 485; 490; 510.
2) Mama lui Evandru. 98; 182.
THETIS. Tab. 30, p. 378; 39; 82; 109; 146; 178;
160; 221; 222; 238; 266; 303; 306; 343; 350; 386;
393; 403; 416; 473; 475; 485-486.
Intervenţie la Troia: 41; 35; 159; 327.
In ajutorul lui Zeus: 152.
Transformă o fiinţă: 173.
Şi Argonauţii: 67.
Thurii (cetate în Italia de Sud). 122.
TIBER. 259.
TIBERINUS. 1) Rege al Albei. 452; 486.
2) Fiul lui Ianus. 486.
Tibru (râu în Italia centrală). 259; 486.
TIBRU. Zeu. 79; 84; 270; 436.
Tibur (cetate în Latium). 51; 101; 486.
TIBURNUS. 486.
TIBURTUS. 51; 101.
TIDEU. Tab. 1, p. 30; 27, p. 22; 29; 31; 51; 65; 145;
165; 173; 206; 277; 303; 312; 322; 365; 398; 415;
416; 486-487.
TIEST. 1) Fratele lui AtreU. Tab. 2, p. 33; 31; 78;
110; 121; 143; 154; 252; 327; 347; 394; 408;418;
463; 477; 587.
2) Din Lesbos. 133.
TIFIS. Argonaut. 65; 67; 168; 305; 348; 487.
54;
TIFON. Tab. 12, p. 201; 32, p. 419; 49; 92; 106;
109; 139; 155; 181; 187; 200; 204; 227; 228; 231;
242; 245; 247; 286; 373; 420; 427; 409; 446; 459;
487; 481; 487; 510.
TIGASIS. Tab. 15, p. 239.
Tigru. Fluviu în Asia. 48; 331.
TlHE. 1) întâmplarea. 197; 341; 390; 488.
2) Oceanidă. 360.
572
TIHIOS. 488.
TIIA. 139; 311; 312; 488.
TILIFOS. 387.
TILOS. 133; 343.
TIMAGORAS. 325.
TIMALCOS. Fiul lui Megareu. 319; 488.
TIMANDRA. 1) Fiica lui Tindar. Tab. 2, p. 33; 19,
p. 263; 98; 120; 151; 159; 182; 190; 294; 300;
488; 489.
2) Iubita lui Egipios. 155.
TIMBREOS. Fiul lui Laocoon 1. 288.
TIMIAS. Fiul lui Polinice. Tab. 37, p. 485.
TIMOETES. 1) Fiul lui Laomedon. 488.
2) Soţul Cillei. 115; 216; 488.
3) Rege al Atenei. 122; 323; 374.
TINDAR. Tab. 2, p. 33; 6, p. 130; 19, p. 263; 35;
120; 116; 147; 161; 206; 157; 234; 243; 251; 263;
294; 299; 327; 362; 370; 396; 400; 483; 489; 489.
Jurământul: - 34; 35; 329; 376; 389; 498.
TINGE. Soţia lui Anteu. 458; 489.
Tingis (cetate în Africa = Tanger). 489.
TIONE (= Semele). 447; 489.
Tir (cetate în Fenicia).
Rege al ~: - 37; 90; 143; 181; 432; 450; 469; 490.
TIRANNOS. Fiul lui Pterelas. Tab. 31, p. 398; 128.
TIRESIAS. 489-490.
Familia: 47; 79; 107; 254; 314; 343; 400; 503.
Oracolele lui: - 46; 53; 58; 71; 95; 115; 126; 165;
329; 347; 366; 503.
Diverse: 206; 222; 396.
TIREU. Fiul lui Oeneu. Tab. 27, p. 322; 365.
TIRIA. Mama lui Cicnos 5, 114.
TIRIMMAS. 177; 182.
Tirint (cetate în Argolida). 26; 46; 52; 56; 83; 112;
179; 211; 274; 270; 319; 416; 425; 460.
TIRO. Tab. 1, p. 30; 21, p. 281; 173; 127; 163; 188;
320; 350; 362; 393; 443; 452; 455; 490.
TIRO S. 490.
TIRSENOS. 1) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239;
216.
2) Fiul lui Telef. 247; 473.
V. Tyrrhenos.
TISAMENOS. 1) Fiul Iui Oreste. Tab. 13, p. 218;
123; 240; 243; 372; 382; 490.
2) Fiul lui Tersandros 2. Tab. 37, p. 485; 477;
491.
TISANDROS. Fiul Medeei. 318.
TISBE. 406.
TISIFONE. 1) Erinie. 118; 171; 272; 491.
2) Fiica lui Alcmeon. 47; 491.
TISOA. 210.
TITAE. 504.
TITAIA. 82. V. Titae.
TITANAS. Fiul lui Licaon 2. 302.
TITANI. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 38, p. 498; 50;
80; 82; 86; 98; 122; 129; 164; 184; 199; 203;
209; 217; 250; 257; 259; 345; 360; 368; 373; 381;
427; 462; 467; 469; 491; 508; 509.
Lupta împotriva: - 151; 112; 214; 221; 366.
TITIAS. 86.
TITIOS. 1) Gigant. Tab. 20, p. 268; 61; 71; 222; 289;
338; 437; 491.
2) Tatăl Europei. 175; 181.
Pierre G RIM A L
TITONOS. Tab. 4, p. 102; 7, p. 135; 14, p. 220; 164;
231; 235; 327; 478; 492.
Titorea (cetate în Focida). 195.
Tivoli. V. Tibur.
TLEPOLEMOS. 1) Fiul lui Heracles. Tab. 15, p. 239;
141; 188; 192; 303; 419; 477; 492.
2) Troian. 389.
TLESIMENES. Fiul lui Partenopeos. 388.
Tmolos (munte în Asia Mică). 336.
TMOIţOS. 1) Munte personificat. 336; 492.
2) Rege al Lidiei. 367; 492.
TOAS. 1) Fiul Ariadnei. Tab. 21, p. 281; 28, p. 338;
69; 127; 253; 396; 459; 492,
2) Fiul lui Iason. Tab. 21, p. 281; 254; 492.
3) Rege al Tauridei. 110; 269; 370; 493.
4) Fiul lui Andremon. Tab. 27, p. 322; 39, p.
503; 159; 205; 210; 297; 356; 374; 493; 502; 505.
5) Fiul lui Sisif. Tab. 35, p. 456; 493.
6) Fiul lui Icarios. Tab. 19, p. 263; 263; 493.
5) Gigant. 204.
8) Troian. 329.
9) Fiul lui Omitos 2. 372.
TOCNOS. Fiul lui Licaon 2. 302.
TOE. 1) Nereidă. 353.
2) Oceanidă. 360.
TOLOAS. 458.
TOLUMNIUS. Rege în Veies. 279.
Tomes (cetate în Tracia). 67.
TON. 160; 413; 493.
TOON. Troian. 502.
TOOSA. 1) Mama lui Polifem 2. 415; 422; 493.
2) Soţia lui Laomedon. 289.
TORNAX. 86.
TORONE. 414.
TOURIMAHOS. Rege în Sicione. Tab. 22, p. 287;
300.
TOXEU. 1) Fiul lui Euritos 2. 180; 493.
2) Fiul lui Oeneu. Tab. 27, p. 322; 365; 493.
TOXOCLITOS. Fiul lui Heracles. 319.
TRACE. 2301; 493.
Traci (popor). 192; 276; 269; 339; 373; 382; 416;
457; 460.
Tracia (ţinut). 24; 37; 50; 32; 63; 66; 85; 90; 108;
101; 139; 142; 144; 147; 162; 177; 178; 190; 193;
210; 212; 215; 230; 264; 285; 306; 345; 350; 360;
381; 384; 396; 406; 414; 416; 444; 470; 493; 503.
TRAGASIA. 85.
TRAGASOS. 113.
TRAHION. 376.
Trahis (cetate în Tesalia). 45; 103; 138; 177; 237;
238; 303; 311.
TRAMBELOS. Fiul Hesionei 3. 62; 245; 469; 478;
493.
TRAPEZOUS. Fiul lui Licaon 2. 302.
TRASIDEME. Troian. 389.
TRASILLOS. 336.
TRASIMEDES. Fiul lui Nestor. 355; 452; 493.
TRASINAOS. Tab. 16, p. 241.
TRASSA. 418.
TREHOS. Grec ucis de Hector. 215.
TREPSIPPAS. Tab. 15, p. 239.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G REA CĂ ŞI RO M A N Ă
Trezen (cetate în Argolida). 80; 107; 153; 174; 188;
206; 231; 251; 252; 380; 390; 408; 422; 459; 493.
TREZEN. Tab. 2, p. 33; 144; 252; 494.
TRIBALLOS. 106.
Tricca (cetate în Tesalia). 311; 494.
TRICCA. Tab. 23, p. 290; 73; 494.
TRICOLONOS. Fiul lui Licaon 2. 302.
Tricorint (târg în Atica). 275.
TRICORONOS. Pretendent la mâna Hippodamiei.
366.
TRIENOS. 446.
Trifil (Munte în Bitinia). 330.
Trifilia. V. Macistos.
Trigemina (port în Roma). 182.
TRII. 4S7.
Trinacria (insulă). 219; 288; 504.
TRIOPAS. 1) Fiul lui Lapites. Tab. 17, p. 260; 23,
p. 290; 98; 172; 262; 292; 331; 391; 400; 196;
432; 494.
2) Heliad. 218; 326; 360; 494.
TRIOPS. Tab. 10, p. 167; 49; 269.
TRIPOLEM. Tab. 12, p. 201’ 62; 83; 99; 128; 140;
141; 160; 175; 176; 200; 307; 412; 423; 435; 494;
495.
Tripolitaia (tară în Arica). 503. V. Cirene; Sirtes.
TRISAULES. 140.
Triteia (cetate în Ahaia). 103; 322.
TRITEIA. 322; 494. V. Atena.
TRITON. Tab. 38, p. 498; 68; 103; 179; 322; 341;
379; 380; 438; 494.
Tritonis (lac din Cirenaica). 68; 76; 93; 103; 175;
179; 207; 380; 494.
TRITOPATREU. 175.
Troada (ţinut din Frigia). 124; 244; 271; 478.
TROFONIOS. Tab. 33, p. 425; 34; 168; 254; 419;
495.
Oracolul lui: - 240; 297; 341; 444.
TROHILOS. 175; 495.
Troia (cetate de Frigia).
Războiul: - 52; 57; 64; 76; 153; 179; 244; 258; 265;
327; 343; 351; 366; 379; 381; 437; 445; 471; 478;
493.
Solii la: - 24; 58; 376; 431; 498; 502.
Zidurile: - 61; 150; 153; 232; 422.
Calul troian: - 24; 58; 94; 111; 141; 165; 189; 217;
265; 289; 296; 310; 329; 330; 385; 416; 420; 429;
478; 480; 493; 502.
Regi ai: - 271; 289.
- reconstruită: 71; 385.
Fondarea ~: - 136; 271; 399.
- şi Heracles: 204; 232; 237; 274; 266; 385.
V. şi: Ahile; Agamemnon; Andromaca; Afrodita;
Casandra; Hector; Paris; Patroclu; Priam, etc.
Troiene (femei). 174; 440; 449.
Troieni (popor). 510.
în Latium: 23; 186.
în Italia: 98. V. Troia.
TROILOS. Fiul lui Priam. 60; 216; 420; 419; 423;
423; 495.
TRONIOS. Fiul lui Menelaos. 328.
TROS. Tab. 7, p. 135; 55; 96; 98; 201; 271; 278;
379; 422; 453; 495.
573
TUCIDIDE. Istoric atenian. 179.
TULLOS. 307.
TULLUS HOSTTLIUS. 244.
TURNUS. 50; 54; 136; 162; 210; 281; 292; 293; 362;
373; 381; 400; 406; 435; 441; 449; 462; 495.
TUSCINUS. 314.
Tusculum (cetate în Latium). 118; 473.
TUTOLA. 193.
TYBURTIS. 182.
Tyrrhenia (ţinut etrusc). 505.
Tyrrhenieni (popor în Italia centrală = Etrusci). 124;
306; 347; 496.
Piraţi: - 28.
TYRRHENOS. 72; 293; 307; 444; 466; 496.
TYRRHUS. 72; 293; 496.
u
UCALEGON. 1) Troian. 497.
2) Beoţian. 497; 459.
UDAEOS. Unul din Spartoi. 92; 459; 489.
ULISE. Tab. 14, p. 220; 35, p. 456; 39, p. 503;
497-505.
Familie: 38; 80; 96; 130; 173; 187; 243; 263; 260;
286; 294; 319; 382; 394; 418; 431; 453; 457; 472.
La Troia: 41; 43; 44; 74; 76; 216; 219; 376; 379;
419; 437; 477.
Solii: 39; 56; 57; 94; 116; 144; 159; 196; 329; 351;
376; 469.
însoţitori: 82; 177; 341; 418; 446.
Exemple de înţelepciune: 44.
Sfaturi date de: 34; 158; 473.
Şi Elena: 44.
Şi Atena: 76.
Iubiri: 95; 80.
Şi Calipso: 95; 243; 349; 473.
Şi Charibda: 108; 446.
Şi Cimerienii: 115; 487.
Şi Circe: 95; 100; 118; 160; 278; 292; 455.
Şi Ciclopii: 415; 470; 37.
Şi Lestrigonii: 297.
în Itaca: 318; 192; 412.
Şi pretendenţii: 59; 322; 469.
L a Scheria: 44.
în Tracia: 112; 314.
D upă Odiseea: 177; 183; 211; 297; 347; 416; 419;
432; 440; 473; 493.
Diverse: 136; 138; 141; 148; 164; 176; 177; 182;
187; 191; 205; 217; 219; 243; 271; 268; 270; 276;
293; 309; 329; 349; 350; 382; 415; 454; 493.
URANIA. 1) Muză. 60; 249; 307; 335.
2) Oceanidă, 360.
URANOS. Tab. 5, p. 128; 12, p. 201; 38, p. 498;
32; 34; 47; 75; 76; 77; 82; 93; 95; 112; 122; 129;
146; 199; 214; 218; 250; 259; 341; 357; 367;
504-505; 403; 467; 490.
Mutilarea: 32; 171; 203; 324; 420; 452.
URSA (constelaţie). 63; 96; 114.
Utica (cetate în Africa). 57; 144.
I
574
V Xerabates (râu = Sangarios). 442.
VACUNA. 506.
VÂNTURI. Tab. 32, p. 419.
Vârsta de Aur. 506-507; 74; 129; 142; 259; 280; 444.
VALERIA. 506.
VALERIUS. 428.
VEIOVIS. 507.
Velabre (cartier în Roma). 26; 187.
Velia (cetate în Lucania). 377.
Velia (colină în Roma). 395.
Veneţi (popor). 58.
VENILIA. 353; 443; 495.
VENUS. 59; 72; 123; 144; 301; 315; 377; 462; 507.
Venus Prospiciens. 55.
Venus Genitrix. 34; 59.
VERTUMNUS. 420; 507.
VESPASIAN. 390.
VESTA. 123; 395; 424; 463; 507.
Templu ~: - 77; 280.
Diverse: 90.
Vestale. Preotese. 355; 356; 380; 441; 507.
Vestalia (sărbătoare romană). 507.
Via Flaminia. 57.
VICTORIA. 4506; 508. V. Nike.
Vicus Longus (stradă în Roma). 188.
Vienne (cetate în Dauphine). 84.
Vinalia. 334.
Vies (cetate în Italia Centrală). 210; 278; 435.
VIOLENTA. 508. V. Bia.
VIRBIUS. 143; 252; 507.
VIRTUS. 255; 279.
Visuri. 358. V. Oneiros.
Vizitiul (Constelaţie). 495. V. Aurige.
Volcanal (la Roma). 255.
Volcanalia (sărtăboare roamnă). 507.
Volsci (popor în Italia). 97; 333.
Volturalia (sărbătoare roamnă). 507.
Voltumus (râu în Campanie). 90; 507.
VOLTURNUS. 507.
VULCAN. 90; 92; 123; 255; 312; 507.
VULCENS. 96.
X 74; 76; 84; 88; 98; 99; 161; 167; 209; 329; 413;
Xant (râu în Licia). 304; 394; 445. V. şi Scamandru.
XANTE. 1) Soţia lui Asclepios. 311.
2) Oceanidă. 360.
XANTIOS. Tatăl lui Leucippos 5. 300.
XANTIPPE. Tab. 24, p. 295; 409.
XANTIPPOS. Tab. 27, p. 322; 486.
Xantos (cetate în Licia). 175.
XANTOS. 1) Calul lui Ahile. 41; 82; 213; 392; 412.
2) Calul lui Diomed. 23; 145; 229.
3) Locuitor din Samos. 45.
4) Tatăl Glaucippei. 216.
5) Rege al Tebei. 122; 323.
6) Fiul lui Erimantos. 432.
XARANDAS (fluviu = Eufrat). 439.
XENODAMOS. Fiul lui Menelaos. Tab. 13, p. 218;
328.
XENODICE. Tab. 28, p. 338; 297.
Pierre G RIM A L
XERXES. 247.
XOUTOS. Tab. 8, p. 142; 11, p. 170; 30, p. 378;
102; 127; 163; 164; 218; 275; 385.
z
ZABIOS. 200.
Zacint (insulă în Grecia). 162; 504; 508.
ZACINTOS. Tab. 7, p. 135; 136; 508.
ZAGREUS. 257; 508.
ZAREX. 438.
ZEFIR. Tab. 14, p. 220; 82; 86; 93; 116; 164; 195;
213; 255; 246; 276; 355; 412.
Zefirele: 59.
ZEL. V. Zelos.
Zeleia (cetate în Frigia). 98; 383.
ZELOS. Tab. 32, p. 419; 84; 381; 462; 508.
ZETES. Tab. 11, p. 170; 65; 66; 85; 86; 119; 213.
ZETOS. Tab. 25, p. 297; 40, p. 511; 31; 52; 59; 73;
110; 119; 166; 278; 286; 307; 303; 508.
ZEUS. Tab. 2, p. 33; 3, p. 91; 6, p. 130; 7, p. 135;
8, p. 142; 13, p. 218; 17, p. 260; 18, p. 261; 20,
p. 268; 25, p. 297; 28, p. 338; 30, p. 378; 31, p.
398; 35, p. 456; 38, p. 498; 40, p. 511; 209; 420;
427; 437; 508-511.
Copilărie: 50; 89; 104; 129; 130; 116; 132; 199; 210;
255; 264; 278; 326; 349; 350; 367; 383; 473.
Căsătorii sacre: 44; 117; 222; 473.
Ş i Hera: 109; 180; 222; 231; 233; 245; 288..
Iubiri: 36; 37; 46; 53; 59; 61; 73; 74; 96; 147; 153;
160; 164; 175; 181;201; 225; 270; 276; 281; 288;
292; 294; 297; 307;332; 351; 357; 389; 400; 431;
438; 454; 473; 492.
Fiii lui: - 52; 59; 63; 65; 68; 73; 84; 99; 121; 124;
130; 136; 146; 147;156; 161; 166; 175; 181; 220;
224; 242; 248; 257;260; 285; 289; 298; 307; 308;
311; 312; 313; 326;337; 356; 375; 382; 389; 400;
429; 438; 444; 458; 468; 492; 497; 508.
Fiicele lui: - 32; 70; 74; 76; 87; 88; 98; 106; 108;
121; 126; 139; 166;178; 213; 231; 245; 255; 271;
288; 298; 345; 350;388; 400; 412; 449; 478; 487.
Urmaşi: 39; 37; 46; 52; 60; 62; 62; 64; 67; 70; 73;
422.
Transformă o fiinţă: 25; 31; 36; 47; 53; 62; 74; 80;
104; 130; 116; 132; 150; 155; 181; 247; 344; 339;
400; 409.
Se transformă: 26; 45; 96; 133; 181; 201; 294; 447;
510.
Răzbunare şi pedeapsă: 25; 27; 47; 54; 55; 67; 74;
84; 93; 108; 110; 131; 150; 165; 167; 181; 210;
217; 222; 260; 272; 281; 293; 302; 306; 330; 350;
367; 383; 400; 418; 443; 457; 473; 492.
Pedepseşte zeii: 61; 222; 271.
Ca arbitru: 28; 32; 60; 113; 236; 243; 337; 327; 373;
379; 400; 184; 185; 422.
Intervenţii la Troia: 41; 35; 43; 64; 215; 367; 421.
A tacat de zei: 152; 61.
Şi Titanii: 97; 208; 214; 366; 478; 490.
Şi Giganţii: 77; 203; 222; 337; 420; 462; 467.
Şi Tifon: 92; 137; 243; 487.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 575

Sacrificiu adus lui: - 118; 190; 228; 267. - Licianul: 62; 210; 302.
Vulturul lui: - 467. ZEUXIPPE. 1) Soţia lui Pandion 1. Tab. 11, p. 170;
£>/vfroe.- 51; 70; 73; 74; 75; 78; 83; 84; 92; 96; 97 87; 167; 383; 511.
101; 106; 109; 112; 134; 142; 148; 161; 166; 179 2) Fiica lui Laomedon. Tab. 22, p. 287; 287;
199; 200; 209; 213; 231; 236; 237; 248; 249; 254 420; 451; 511.
271; 276; 281; 297; 311; 327; 337; 365; 382; 390 3) Fiica lui Hippocoon. Tab. 1, p. 30; 511.
410; 432; 450; 492; 504. 4) Soţia lui Laomedon. 289.
Zeus Hecalesios: 214; 482. ZEUXIPPOS. 439.
- Itomas: 278. ZEUXO. Oceanidă. 360.
- Lafistios: 197.
 INDICE II

TEME LEGENDARE
ARC. 180; 217; 226; 270; 312; 351; 388; 189; 412;
A 498.
Concurs de tir cu ~: - 275; 478; 504.
A ÎNECA. Curcubeu: 276.
A îneca pe cineva: 174; 79; 101; 266; 348; 198; ARCAŞ. 47; 180; 321; 367; 412; 406; 478.
455; 471. ARHITECT. 34; 488.
ADOPŢIE. 79; 276. ARITMETICA.
ADULTER. 253; 425. Inventarea ei: - 455.
Pedeapsă: - 247; 396; 185. ARME.
AGĂŢARE, Divine: 40; 227; 485.
într-un copac. ARTĂ.
V. Oscilla; Sinucidere prin spănzurare. Inventarea artelor: - 473.
AGRICULTURĂ. V. La diferite nume.
Inventarea ~: - 412. ASTRONOM IE. 218; 245; 504.
ALĂPTARE. 224. AUR.
V. Cadavru. Ploaie de aur: - 26.
ALBINE. 104; 325; 438; 444. Căutător de aur: - 203.
Creşterea lor: - 70. Transformare în: - 336; 400.
Hrănind un bărbat: 123. Vârstă de Aur. V. Indice I.
Hrănind un copil: 73; 325; 509. AUSEL (pasăre). 341.
Transformare în: - 233. AUTOHTONI. 101; 102; 125; 126; 294; 311; 366;
ALCION. 31; 47. 391.
ALEGERE. AZIL. 441; 478.
A unui soţ: 331. V. Statuie.
V. încercare.
AM BRĂ. 217; 325. B
AM BROZIE. 42; 245; 282; 463.
AN. BALIS (plantă). 341.
Vechiul ~: - 315. BANCHET. 325.
ANEM ONĂ. 28. Degenerând în ceartă: 104; 299; 407; 502.
AN GHILĂ DE MARE. 128. BANI.
ANTROPOFAGIE. 50; 62; 78; 98; 121; 192; 257; Folosirea lor: - 168; 273; 258.
260; 281; 294; 301; 322; 394; 415; 416; 463; 487; BĂLEGAR. 79; 229; 406.
503. BĂTAIE CU VERGILE. 52; 85.
APĂ. Rituală: 314.
A sterilităţii: 473. V. Flagelare = Biciuire.
A uitării: 68; 298. BERBEC. 215; 228; 476; 481.
De băut, vândută pe mare: 143. Cu lâna de aur: 151; 75; 219; 243; 197; 476.
Luând virilitatea: 240. Negru: 411.
M ers pe: - 177; 372. BERZE. 58; 432.
Schimbată în vin: 355. BIBILICĂ.
V. Nemurire; Rău. Transformare în: - 137; 325.
APLAUZE. 130. BIJUTERIE.
ARBORI. Blestemată: 25; 212.
Crescuţi din suliţe: 414; 441. BLESTEM,
Fii ai: - 23. Colectiv: 42; 239; 251; 253; 266; 326.
Transformare în: - v. Metamorfoză. Familial: 34; 74; 77; 110; 175; 252; 270; 286;
Transportaţi: 440. 323; 340; 364; 416.
Sacri: 314. Diverse: 272; 347; 364; 375; 384; 416; 422.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 577

BOALĂ. CAP. 228; 251.

Pedepsind încălcarea jurământului. 9. Ca semn prevestitor: 367.
V. si Vindecare; Rană. Pus ca premiu: 148.
BOB. 140; 296. Tăiat, care profetiza: 373; 418.
BOI. 203; 234; 248; 264; 292; 487. CAPCANĂ. 32; 34.
Ai Soarelui: 219; 288; 504. V. Vicleşug; Stratagemă.
Albi: 447. CAPRĂ. 50; 72; 73; 189; 309; 383; 459; 469; 502;
Cap de: - 144. 509.
Furt de: - 61; 84; 90; 129; 181; 204; 230; 270; Lapte de: - 154; 189.
330; 354. Semn prevestitor: 64.
Interdicţia de a -i vinde: - 87. CAR. 219; 226; 381; 435.
Inventarea atelajului: - 192; 442. Conducător de: - 340; 459.
în dar: 382. Inventarea carului: - 76; 167; 168; 495.
Piele de: - 144; 254. V. Burduf. înaripat: 182; 196; 205; 254; 259; 317; 494.
V. Indice I. V. Cursă.
BOX. 53; 148; 165; 265. CASCĂ. 77; 80; 112.
BROA SCĂ -RÂIOASĂ. Magică: 203; 207; 253; 402.
Valoarea simbolică: - 127. CASTANIETE. 76; 229.
BROA SCĂ ŢESTOASĂ. 108; 149; 242; 446. CASTRARE. 36; 79; 199; 504.
BROAŞTE. ’ CATÂR. 123.
Transformare în: - 175; 299. CĂMIN.
BRODERII. 192. Domestic: 245; 292; 361; 394.
Concurs de: - 63. CĂPRAR. 411; 458.
BRONZ. 130. CĂPRIOARĂ. 35; 49; 61; 71; 79; 143; 200; 228;
N eam de: - 325; 464. 444; 468; 471; 490.
Palat din: - 185. CĂPRIOR. 61.
Prelucrarea lui: - 116. CĂRBUNE.
BURDUF. într-un râu: 154.
Cuprinzând vânturile: 164; 503. CĂRŢI.
Sibiline: 451.
c CĂSĂTORIE. 252.
Celebrată de zei: 211; 393.
CADAVRU. 406.
Adunat: 296. V. Înmormântare. împlinirea amânată a - 45; 52; 318.
Alăptând un copil: 174. Mistică: 214; 221; 238; 510.
Devorat: 178. V. Antropofagie. Rit de: - 249; 454.
Dispariţie: - 69; 73; 244. CÂINI. 64; 73; 124; 129; 145; 168; 203; 233; 306;
Incoruptibil: 35. 312; 321; 372; 373; 383.
Iubire pentru un: - 144. Ai lui Procris: 53; 102; 425.
Jignit: 41; 215; 329; 336. Din Infern. V. Indice I, s. v. Cerber.
Răscumpărat: 424. Furioşi: 27; 111.
R upt în bucăţi: 25; 151; 67; 150; 257; 373; 392; Sacrificarea ~: - 307; 309.
461. Transformarea în: - 128; 152; 216; 217.
CADUCEU. 61; 242; 243. CÂNT. 258; 455.
CAL. 123; 124; 144; 193; 229; 252; 276; 401; 406; Concurs de: - 406.
437; 447; 463; 507. CEARTĂ. 324.
Cap de: - 144. între zei: V. Rivalitate.
Care vorbeşte: 41. Provocată: 67.
Copită de: - 251; 462. V. şi Banchet = Ospăţ.
Divin: 40; 55; 176; 202; 232; 255; 392; 412. CEBAREA. 276.
Furios: 24; 145; 188; 205; 294; 404; 435. CENTURĂ. 229; 308.
înaripat: 182; 206; 390; 394; 401. CERB. 71; 116.
Transformare în: - 64; 86; 109; 129; 140; 211; Os de: - 315.
251; 361; 193. V. si Căprioară.
Troian: V. Indice I, s. v. Troia. CERŞETOR.
CALCAN (peşte). Deghizare în: - 379; 192; 473; 474; 503.
Os de: - 473. CETĂŢI.
CALOM NIE. 396; 448; 487. Fondate: V. Fondare; Colonii; Migraţie.
De femeie îndrăgostită: 25; 83; 86; 113; 140; 188; Fortificate: V. Fortificaţii.
196; 251; 252; 342; 335; 392; 425; 459; 460; Reconstruite: 372.
474. CHIOR. 239; 255.
De m am ă vitregă: 194; 264; 342. CHIPAROŞI. 61; 126; 178.
5 78 Pierre G RIM A L

CINTEZOI. Ursa Mare: 62; 96; 116; 218.

Transformare în: - 120. Ursa Mică: 116; 218.
CIOARĂ. Diverse: 50; 98; 99; 130; 273.
Transformare în: - 73; 104; 125. V. Indice I, s. v. Hiade; Pleiade.
CIOCAN. 506. COPII.
CIOCĂNITOARE-VERDE. 31; 97; 315; 341; 406; Abandonaţi: 24; 156; 49; 51 59 73; 74; 79 ; 92;
418; 421; 441. 124; 130; 113; 164; 187; 158 188 224; 258;
CIOCÂRLIE. 276; 305; 303; 326; 337; 350 356 363; 386;
Transformare în: - 120; 344. 387; 388; 393; 432; 440; 447 448 466; 468;
CIUMĂ. V. Epidemie. 471.
CIUNG. 344. Devoraţi: 63; 78; 121; 128; 129; 288; 306; 303;
CIVILIZAŢIE. 413; 437.
Originea ~: - 36; 182; 258; 338; 504; 444. Divin ucis: 257.
CIZMAR. 487. Hrăniţi de animale: 573; 79; 113; 163; 187; 258;
COCOR. 140; 202; 405. 326; 337; 350; 386; 440; 418; 463 ; 470.
COLONII. V. şi Capre; Ţap; Iepe; Lupoaică; Ursoaică, etc.
Stabilirea ~: - 37; 45; 53; 152; 185; 189; 258; înlocuiţi: 469.
307; 310; 327; 340; 350; 396; 478; 476; 478; Murind: 373.
490. Născuţi de divinităţi: V. Indice I, la diverse nume
V. şi întemeierea. de divinităţi.
COM ETE. 124. Precoce: 225; 242; 481.
COMPLOT. V. Creştere miraculoasă.
Dejucat: 98; 288; 306; 318; 401; 184; 452. Răpiţi: 165.
COM UNIUNE. Ucidere de: - 98; 123; 124; 177; 225; 234; 288;
Prin carnea umană. 302. 310; 319; 338; 357; 394; 449; 487.
V. şi Sânge. COR. V. Dans.
CONCURSURI. CORB. 61; 267.
De broderie: 63. Transformare în: - 237; 120; 176; 303.
Musicale: 112. CORN (arbore).
Diverse: 297. N uia de ~ magică: 107.
V. încercări. CORN. 382; 442.
CONDIŢIE. Miraculos: 38; 50; 411.
Irealizabilă: 151; 400. Pe un cap de om: 117; 165.
Diverse: 160; 190; 275; 291; 370; 379; 394; 451; COROANĂ.
471; 475. Luminoasă: 483.
CONJURAŢIE. COSOR. 401.
V, Complot. V. Secere; Harpă.
CONSTELAŢIE. COŞ.
Calea lactee: '225. Pe apă: 364; 441.
Calul: 251. V. Cufăr.
Cassiopeea: 100. încredinţat: 37; 168.
Câinele: 312. COŞCIUG. 350; 355; 370; 477.
Coroana: 69. COŢOFANĂ.
Gupa: 140. Transformare în: - 406.
Delfinul: 69. CURSĂ. 498.
Dragonul: 116; 286. De care: 251; 264; 274; 365; 435.
Fecioara: 77; 169; 280; 388. Rapiditate la: - 39; 133; 168; 267.
Leul: 228. CRAINIC. 132; 173; 179; 302; 318; 360; 464.
Lira: 69. CRANIU.
Nava: 97. V. Cap.
Orion: 373. CREIER.
Pleiade. 156. Devorat: 322; 487.
Racul: 98. CREŞTERE M IRACULOASĂ. 25; 49; 96; 141; 225;
Săgetătorul: 249. 341; 418; 451.
Scorpionul: 373. CRIN. 61; 140; 247.
Şarpele: 232. CUCUVEA. 49; 77.
Şerpar (pasăre): 73. Transformarea în: - 37; 38; 72; 231; 356.
Taurul: 181. CUFĂR. 117; 355; 394.
Vizitiul: 495. Abandonat pe mare: 26; 56; 79; 113; 133; 142;
Vulturul: 173; 203. 401; 438; 447; 470; 474.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 579

CUFUND AR (pasăre). 173; 47; 155; 344. Cu două feţe: 86; 258.
CULTIVATORI. înlănţuită: 152; 49; 64; 108; 128; 199; 223; 243.
Zeul - 434. înşelată: 427.
CURTEZANE. 196. La baie: 97; 107; 172; 454.
V. Prostitufie. Rănită de un muritor: 64; 123; 113; 145; 209;
CUŢIT. 233; 373.
Magic: 267. Ucisă de un muritor: 403.
DIVINIZARE.
D De erou: 80; 119; 148; 151; 205; 278; 281; 299;
301; 307; 329; 504; 379; 441; 446; 504 b.
DANS. 331; 409; 425; 451. De eroină: 137; 159; 206; 212; 244; 245; 271;
Războinic: 131; 352; 432; 433; 443. 273; 270; 301; 329; 436.
Ritual: 101; 341; 482; 483. DOAMNĂ.
Concurs de: - 166. Ca nume de zeiţă: 64.
DAR. Doamna cu fiare sălbatice: 72.
A l profeţiei: 61; 66; 99; 107;130; 146; 205; 217; DOICĂ.
259; 302; 314; 361; 366;427; Complice în dragoste: 28; 244.
450; 463;489.
A l profeţiei ascuns: 70; 232;329; 355; 428. Onorată: 163.
A l profeţiei retras: 206. DORINŢĂ AM OROASĂ.
V. şi Şarpe. Ca blestem: 164.
De a se transforma. V. Metamotfoză. V. Iubire de neînvins: Prostituţie.
DARURI. DORINŢE.
Provocând moartea: 413; 466. împlinite: 160; 279; 441.
DEGHIZARE. 49; 159; 379; 192; 193. Imprudente: 146; 165; 273; 336.
în femeie: 39; 223. DRAGON. 70; 99; 119. V. şi Indice I, s. v. Dragon.
V. şi: Cerşetor; Sex; Veşmânt. Indice II, Şarpe.
în divinitate: 493. Păzind un izvor: 63; 92; 409.
DELFINI. 61; 69; 122; 139; 147; 259; 262; 322; 326; V. şi Dinţii Dragonului.
376; 422; 471. Trăgând un car: 99; 494.
DEM ONI. 130; 179; 181; 206; 276; 284; 288; 344; DROG. 334; 509.
461; 463. DRUM. 242.
DESTIN. 341; 349. V. Indice I, s. v. Destin. DUD. 374; 432.
Acceptat de bună voie: 39; 45; 176; 265; 284; DUEL. 43; 61; 215; 255; 265; 269; 323; 328; 374;
416. 382; 387; 474.
Inevitabil: 41; 26; 101; 215; 350; 470; 485. între căpeteniile armatelor: 10; 132; 149; 464.
M ăsurarea destinelor: - 215; 284; 327.
DEVOTIO. 106; 143; 276. E
Al unui rege: 47; 55; 122.
V. şi Sinucidere; Sacrificiu voluntar. ECLIPSĂ. 376.
DIG. 241. EDUCAŢIE.
DUMĂ. A divinităţii: 219; 221.
Oferită zeilor: 436. Eroică: 39; 70; 109; 234.
DINTE. EGIDĂ. 50; 76; 77; 203; 206; 271; 381; 403; 509.
De dragon: 67; 92; 285; 459. EGRETĂ (pasăre). 447.
Unic: 203. ELIBERARE.
DISC. Miraculoasă a prizonierului: 51; 147; 303; 306.
Concurs de: - 27; 372. ENIGME. 363; 459.
Mortal: 150; 246; 374; 391; 401. EPIDEMIE. 41; 42; 56; 61; 70; 88; 99; 109; 110;
DISPARIŢIE M IRACULOASĂ. 26; 70; 81; 119; 123; 124; 111; 140; 152; 232; 266; 318; 326; 327;
163; 181. 364; 372; 428; 506.
V. şi Cadavru. ERETE.
DIVINAŢIE. 463 ; 487. Transformare în: - 137.
Prin păsări: 242; 387. EROARE. V. Indice I, s. v. Ate.
Prin vise: 412. Diverse: 66; 119; 141; 181; 216; 253; 344; 380;
V. şi Vise. 489.
DIVINITATE. EXIL.
Ca sfătuitoare: 152; 337; 355; 408. După o crimă.
Călătorind pe pământ: 156; 83; 103; 125; 127; Voluntar: 326.
140; 141; 145; 162; 168; 185; 197; 202; 224; V. Crimă ducând la exil.
254; 296; 302; 312; 350; 373; 391; 394; 400.
 580 Pierre G RIM A L

F FIR. 69; 137; 483.

Al Destinului: 300.
FALEZĂ. FLAGELARE; BICIUIRE.
Săritură de la înălţimea unei faleze: - 185; 357; Rituală: 52; 186; 301.
376. FLAM INGO. Transformare în: - 93.
V. Sinucidere prin aruncare. V. Torţe.
FALUS. 416; 421; 449; 466. FLAUT. 86; 147; 33&; 455.
FANTOMĂ. Cântăreţ din: - 82; 113; 133; 342; 367; 443; 478.
A morţilor: 296; 314. Inventarea ~: - 61; 242; 315; 455.
Apariţia ~: - 128; 413. FLĂCĂRI. 229; 449.
înspăimântătoare: 160; 181. V. Foc.
Luptând: 80; 250; 189. SĂGEŢI. 71; 109; 112; 151; 173; 178; 185; 191;
V. şi Demoni; Nor. 192’; 196; 226; 228; 235; 238; 312; 385; 389;
FARMECE. 424; 425; 446. 467.
FARMECE. 52; 67; 68; 214; 278; 316; 337; 389; Miraculoasă: 249.
464. Otrăvită: 191; 272; 385; 247; 406.
FAZAN. 278. FLORI.
FĂCLIE: 140; 159; 249; 307; 447. Coroană de: - 249.
FÂNTÂNĂ. Culegerea - 400.
Transformare în: - 257. Divinitate a - 194; 195.
V. şi Izvor. V. şi Transformarea în floare.
FECIOARĂ. FLOTÂ.
Mamă: 77. Construcţia ~: - 238.
Războinică: 97; 212. Incendiată de bună voie: 352.
V. Virginitate. Incendiată de captivi: 174; 94; 165; 407; 440; 449.
FECUNDITATE. FLUVIU; RÂU.
Rit de: - 303; 306. Blestemat: 272.
V. Sterilitate. De sânge: 29.
FEM ELA M ISTREŢULUI. Deviat: 228.
Ca semn prevestitor. 72. N um e de: - 37; 188; 272; 278; 285; 361; 375;
FERĂSTRĂU. 407; 439; 442; 445; 462; 451; 474; 478; 487.
Inventarea ~: - 137; 399. Transformare în: - 26; 200.
FETE; FIICE. V. Metamorfoză.
Abandonate: 69; 482. FOAME.
Indiscrete: 156. Peste măsură: 97; 107; 172; 260; 383.
Pedepsite: 151; 296; 300; 400; 438; 466. FOAM ETE. 57a; 84; 88; 108; 129; 247; 276; 295;
Răpite: 34; 37; 63; 70; 86; 89; 92; 100; 102; 109; 296; 318; 326; 342; 372; 197; 409; 458.
120; 128; 143; 148;196; 209; 158; 254; 264; FOC. 382.,
269; 300; 314; 360;383; 432; 443 ; 455; 468; Divin: 384.
476. Fecundând o femeie: 92; 292.
Sacrificate: 35; 56; 71; 112; 125; 140; 176; 181; Minuni ale: - 93; 449.
245; 278; 297; 311;352; 419; 422; 506. Nestins: 90.
Salvând un străin: 325;376. Purificare prin: - 39; 238.
Seduse: 26; 182; 399; 400; 425. Sacru: 274; 427.
V. şi Sacrificii umane. Saint-Elme: 148.
V. Sclavi; Soţii. Zeul ~: - 219.
FIARE SĂLBATICE. V. si Sinucidere prin foc.
V. la diferite nume: Leu; Lup; Urs; Mistreţ, etc. FOCĂ.'
FIDELITATE. Transformare în: - 150; 195; 429.
Conjugală: 396. V. şi Turme.
FII. FONDARE.
Insultându-şi tatăl: 417. De cetate: 55; 76; 84; 88; 92; 93; 94; 98; 101;
Răzbunându-şi mama: 164; 493. 119; 124; 129; 133; 144; 148; 160; 165; 206;
Răzbunându-şi tatăl: 35; 43; 96; 121; 171. 203; 217; 271; 274;286; 300; 311; 321; 322;
Ucişi de tatăl lor: 44; 266; 301. 326; 330; 336; 341;335; 339; 340; 359; 379;
V. Patricid; Blestem. 387; 390; 402; 403; 188; 192; 194; 408; 412;
FIINŢE DUBLE. 102; 139; 151; 168; 338; 342; 389; 413; 415; 423; 432; 406; 436; 437; 440; 442;
193; 445; 448; 454; 473; 494. 443; 445; 448; 458;470; 478; 486; 494.
V. şi Hermafrodiţi. V. şi Colonii.
FIINŢE TRIPLE. 172. Templu: 409.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 581

FORJĂ. GLUME. 258.

Divină: 112. V. Obscenităţi.
FORTIFICAŢII: 26; 51; 96; 112; 150; 400; 412; 425. GRĂDINI.32; 47; 221; 245; 506.
Ridicate de zei: 44; 61; 150; 232; 422. GRÂU.
FRASINI. 197; 325. V. şi Indice I, s. v. Meliade. Cultura - 62; 99; 139; 140; 167; 248; 307;
FRAŢI. 406; 435; 494.
Aliaţi: 264. Miracolul ~: - 57.
Duşmani: 26; 58; 77; 119; 128; 150; 153; 155; Pai de: - 250.
175; 350; 416; 436; 487. Sămânţă otrăvită: 311.
V. şi Gemeni. Sămânţă prăjită: 75.
FRUCTE. GREIER. 164; 492.
Ale uitării: 308; 503. GROTĂ.
Divinităţii ale: - 420. Cu două intrării: 312.
Fecundând: 347. GUTUIE. 26.
Magice: 487.
FRUMUSEŢE. H
Alifie de: - 185.
Concurs de: - 117; 366. HARPĂ. 228; 401.
Fatală: 432. V. si Seceră.
Rivalitate ~ între muritoare şi zeiţe: 133; 266; 297; HELENION (plantă). 97; 142; 159.
372; 425; 452. HELICHRYSE (plantă). 223.
Rivalitate ~ între zeiţe 222; 243; 366; 386. HELIOTROP. Transformare în: - 121; 301.
FUNERALII. HERMAFRODIT. 36; 242; 413. V.. Indice I, s. v.
Legitime: 58; 160. Hermafrodit.
V. Înmormântare. HEXAMETRU.
FUNIER. 360. Dactilic: 188; 250; 345.
FURCĂ D E TORS. 271; 379. HIEROGAMIE. 44; 117. V. Indice I, s. v. Hera;
FURNICI. Zeiis.
Devenind oameni: 150; 340.
Transformare în: - 3339. I
FURT. 80; 90; 103; 107; 111; 148; 151; 181; 242;
IBIS. 487.
310; 314; 431; 457; 466..
IED.
Descoperit: 34.
Transformare în: - 146; 222.
FURTUNĂ. 266; 329; 441; 457.
IEPUROAICĂ.
Trimisă de zei: 42; 239; 405; 461
Ca semn prevestitor: 34.
FUS. 271; 379.
IERTARE. 329.
IMORTALITATE = NEM URIRE.
G Accordată de zei: 120; 159; 164 a; 226 b; 248;
281 b; 327 a; 429.
GAIE (pasăre). 61; 452; 487. A pa nemuririi: - 206.
GAIŢĂ. 156. Condiţionată: 202; 224; 405; 451.
GAZDĂ. înlocuirea ~ cu moartea: 109; 427.
Datorii faţă de: - 25; 46; 122; 186; 205; 240; 253;
Planta nemuririi: - 205; 206.
291; 469. Prin foc: 140; 141; 238; 350; 392.
GÂSCĂ. 240; 249; 343. Refuzată de zei: 51; 322; 487.
Transformare în: - 157; 351. IMPOTENŢĂ. 267.
GELOZIE. INCEST.
De frate. 391. Al fratelui faţă de soră: 88; 98; 101; 144; 197;
De soţie: 51; 57; 100; 121; 125; 278; 353; 350;
285; 300; 310; 416.
400. Al mamei faţă de fiu: 95; 126; 155; 173; 201;
De zeiţă: 23; 56; 58; 71; 96; 288; 446. 211; 274; 364; 464.
V. şi Indicele I, s. v. Hera. Al tatălui faţă de fiică: 28; 73; 77; 85; 115; 120;
GEMENI. 37; 45; 49; 51; 59; 80; 84; 100; 121; 148; 112; 152; 205; 212; 357; 356;381;384;394;
163; 158; 187; 188; 239; 254; 342; 348; 356; 377;
194; 452; 487; 486.
387; 394; 496; 473; 468. Al unchiului faţă de nepoată: 490.
Care se urăsc: 26; 385; 425; 487. INDISCREŢIE.
GENIU. Pedepsită: 55; 72; 146; 153; 168; 193; 244; 247;
înaripat: 458. 291; 302; 351; 361; 384; 457; 464.
GIGANTOM AHIE. V. Index I, s. v. Gigantomahie.
INEL.
GIGANŢI. V. Indice I, s. v. Giganţi. în mare: 483.
5 82 Pierre G RIM A L

INFERN. V. Indice I, s. v. Infern, J

Pedepse în: - 136. V. şi Indice I, s. v. Infern.
INFIDELITATE. JOCURI.
V. Soţie; Trădare; Adulter. Funebre: 60; 119; 165; 176; 217; 254; 385; 386;
INGENIOZITATE. 121; 137; 262; 389. 390; 400; 419. V. şi Indice I, s. v. Paris; Pe-
V. Invenţii diverse. lias; Patroclu, etc.
INGRATITUDINE. 281. Istmice; Pitice; Olimpice; Nemeene. V. Indice I.
INIMĂ. Diverse: 271; 276.
Regenerând o fiinţă: 257; 508. JUDECARE.
INSULE. A ucigaşului: 64; 211; 225; 253; 297; 370; 458;
Fericite: 41; 62; 129; 175; 373. 473.
Fermecată: 159. JUG.
Form area unei: - 37; 266; 504; 420. Inventarea ~: - 87; 192.
Num ele unei: - 425; 444; 455; 478. JUJUBIER (arbore). 308.
Plutitoare: 164; 297. JURĂM ÂNT. 34; 158; 237; 327; 377; 415; 402; 498.
INVENŢII. Divinitatea ~: - 443; 509.
Diverse: 220; 221; 377. Pronunţat prin surprindere: 26; 244.
INVISIBIL. V. şi Subterfugiu.
Erou devenind: - 133; 209; 400.
V. şi Cască. L
INVULNERABILITATE. 39; 44; 68; 93; 112; 227;
461. LABIRINT. V. Indice I.
Balsamul ~: - 67. LAC.
Parţială: 387; 464. Sărat: 102; 422.
IUBIRE. LACRIMI.
D e neînvins: 438. Ale Aurorei: 327.
Eşec în iubire: 308. V. si Chihlimbar.
Pentru un manechin: 290. LANCE. 271; 379; 392; 434.
Plăcerile ~: - 222. Magică: 313.
Respinsă: 119; 140; 177; 181; 188; 194; 242; 251; LAPTĂRIE. 70.
252; 305; 325; 354; 355; 391; 427; 447; 457; LAPTE. 308; 314; 338.
460. V. şi Capră; Alăptare; Soţie.
IZVOR. 37; 47; 49; 54; 66; 230; 251; 422; 450; 473. LAUR.’ 60; 62; 136.
Divinitate a: - 305; 346; 421. LÂNĂ DE AUR. 65; 66; 67; 68; 78; 1Î7; 151; 155;
Magic: 204; 297. 173; 197; 198; 261; 316.
Miraculos: 259; 350; 407; 441; 455. V. Berbec.
Transformare în: - 80; 85; 190; 152; 407; 438. LÂNĂ. 308.
Arta de a toarce - 62; 327 a; 463.
I LEBĂDĂ. 60; 61; 121; 124 a; 125; 147; 148; 157;
194; 249; 294; 351; 458.
ÎNCERCARE. LEGISLATOR. 126; 244; 338; 437.
A adevărului: 377; 438. LEGUME. 140.
A dragostei: 102; 194; 425; 427. V. şi Grădini.
A unui erou: 84; 152; 273; 278; 481. l e m n ’.
înainte de căsătorie: 27; 31; 75; 84; 181; 251; 263; Prelucrarea lui: - 263.
275; 319; 365; 382; 469; 498. LEOPARD.
Pentru succesiunea la tron: 34; 337; 447. Iubirea ~: - 75.
Punerea la ~ a unui zeu: 294; 302; 394, Piele de ~ ca simbol: 58.
Virginităţii: 438; 455. LEPRĂ. 478.
V. Rege. LEU. 44; 74; 88; 117; 226; 227; 252; 247; 331; 342;
ÎNGRĂGOSTIŢI. 364; 185; 407.
Ucişi: 278; 297; 489. LICOARE MAGICĂ. 493.
ÎNM ORMÂNTARE. De dragoste: 138; 212; 237; 247; 282; 354.
Privare de: - 126; 174; 377; 450. LILIAC (mamifer). 338.
ÎNTINERIRE. 261; 286; 317; 357; 394. LIMBĂ. 291; 391.
ÎNŢELEPCIUNE. 452. Tăiată: 192.
ÎNVIERE. 73; 100; 143; 169; 202; 205; 252; 249; LINIŞTE.
276; 343; 447; 507. Impusă: 473.
Temporară: 289; 459. LINX = RÂS (Animal).
V. Indice I, s. v. Asclepios. Transformare în: - 307.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 583

LIRĂ. 45; 60; 92; 243; 249; 307; 318; 370; 371; MESAJ.
454; 478. Pe mare: 362.
Inventarea - 61; 242; 412. METAL.
LOGODNĂ. Prelucrarea ~: - 115; 132; 221.
Ruptă: 244; 325; 370. V. şi Bronz; Mineri.
V. si Încercări înaintea căsătoriei. METAMORFOZĂ.
LONGEVITATE. A unui animal în fiinţă umană: 150.
Impresionantă: 451; 489. Darul de ~: - 37; 70; 106; 150; 171; 233; 332;
LUMINĂ. 353; 392; 428; 473; 492.
Zeul ~: - 279. în arbore: 28; 60; 61; 83; 99; 116; 133; 146; 149;
LUNĂ. V. Indice I, s. v. Lună. 166; 217; 232; 299; 309; 326; 339; 184; 404;
LUP. 61; 276; 303; 309; 315; 376; 391; 432; 458. 409.
Invazia ~: - 229. în floare: 61; 121; 128; 247; 316; 347.
Lupoaică hrănind copii: 308; 315; 337; 387; 441; în insulă: 38; 303.
461. în izvor: 80; 85; 111; 152; 257; 346; 407; 432;
Miracolul ~: - 136; 202; 254. 438.
Transformare în ~: - 62; 117; 314; 300; 302; 476. în munte: 210; 306.
LUPTĂ. 203; 226; 376. în pasăre: 37; 46; 24; 31; 114; 148; 72; 86; 93;
Inventarea ~: - 110; 196. 97; 104; 114; 120; 123; 125; 118; 137; 145;
155; 169; 173; 176; 202; 247; 278; 282; 303;
326; 344; 397; 401; 406; 416; 431; 452.
M în râu: 69; 200; 432.
M AC. 140; 316. în statuie: V. Statuie.
M AIM UŢĂ. 219. în stâncă: 83; 133; 146; 193; 356; 360; 504.
Transformare în: - 106. V. si Piatră; Stâncă.
M AMĂ. în şarpe: 92; 147; 149; 212.
Răzbunată de copiii săi: 299; 436. într-un alt animal: 62; 74; 95; 96; 97; 106; 109;
Uciderea mamei: - 46; 121; 157; 171; 182; 360; 201; 211; 157; 248; 253; 273; 360; 476.
370; 188. Volontară şi temporară: 37; 42; 49; 70; 73; 76;
U cigându-şi copilul: 31; 36; 76; 257; 310; 318; 85; 129; 137; 149; 153; 157; 171; 175; 202;
338; 396; 192. 232; 257; 273; 299; 351; 487; 508; 510.
Zeiţa-m am ă: 276. Diverse: 72; 104; 117; 146; 181; 210; 233; 274;
V. şi Incest; Soacră. 269; 307; 330; 361; 388; 400; 429; 446; 455.
MANECHIN. M ETEM PSIHOZĂ = REÎNTRUPARE. 297; 455.
Plimbat: 342. MIELUL DE AUR. 77; 174.
V. şi Iubire fa ţă de un ~. MIERE. 195; 205; 314.
MASĂ’ ÎMPĂRTITĂ. 240. Ca hrană: 36; 102; 258; 509.
MASCĂ. 311. MIGDAL. 37; 190.
MĂCEŞ. 300. MIGRATIE.
MĂCEŞ. 307. De popor: 84; 148; 149; 161; 210; 238; 274; 276;
M ĂCIUCĂ. 227; 400. 300; 341; 347; 391; 463; 473.
M ĂGAR. 120; 123; 220; 303; 309; 360; 424. De popor spre Orient. 136.
Sacrificarea unui: - 119; 303; 425. V. şi Fondarea unei cetăţii; Colonie.
Urechi de: 336. MINCIUNĂ. 377. V. şi Încercare; Sperjur;
M Ă R (fruct). Jurământ.
A l discordiei: 32; 171; 388. MINERI. 110; 307.
Ca mesaj de dragoste: 244. MIRACOLE. 389; 449; 477.
D e aur: 74; 221; 231; 253; 388. V. şi Lup; Rege; Soare.
D e pin: 73. MIRT. 29; 34; 85; 115; 147.
M Ă R (arbore). 326. MISTREŢ. 67; 72; 228; 247; 264; 324; 479.
MĂSLIN. 76; 101; 211; 422. Ca instrument al zeilor: 28; 71; 313; 324.
MĂTURĂ. 406. Ca semn prevestitor: 55.
MĂTUŞĂ. Transformare în: - 97; 171.
Căsătorie cu ~ sa: - 145. M OARĂ.
MEDICINĂ. 311; 321; 389. V. Indice I, s. v. As- Inventarea ~: - 140; 339.
clepios; Chiron. MOARTE.
MEMBRE. Accidentală: 160.
împrăştiate. V. Cadavru. V. Ucidere accidentală.
Viril. V. Falus. Dorită: 427.
MENTĂ. Fiinţă absolvită: - 329; 477.
Transformare în: - 330. Subită ca bine suprem: 34; 495
584 Pierre G RIM A L

Zei ai - 209. V. Indice I, s. v. Infern. NEVĂSTUICĂ.

V. si Obol. Transformare în: - 201.
M O LY (plantă). 118; 243; 404. NOAPTE.
MONSTRU. 47; 60; 206; 268; 338; 423; 447; 459; Divinitatea ~: - V. Indice I, s. v. Nix.
462; 487. Prelungită. 46; 203; 396.
V. Fiinţe duble. NOD.
îndrăgostit: 151. Simbolul ~: - 206; 279.
Marin: 56; 100; 152; 232; 245; 252; 400; 422; NOR.
446. Fantomă dintr-un nor: - 104; 158; 222; 281; 329;
M OVILĂ DE PĂMÂNT. 128; 175; 179; 494. 350; 429.
Simbol al dominaţiei: 47; 473; 494. Făcând invizibil: 75; 329; 342; 346; 354; 422.
MUNTE. 383; 390; 464. NU C (arbore). 99; 146; 374.
Num e de: - 385; 387; 492; 487. NUME.
Transformare în: - 210. Schimbarea ~: - 39; 225; 233.
MURITOR. V. Râu; Insulă; Munte.
Iubit de o zeiţă: 28. V. Indice I, la diferite nume.
MUTILARE. 129; 155; 225; 322; 192; 425. O
A unui copil: 50. OAIE.
Voluntară: 344; 493; 502. Transformare în: - 476.
V. Cadavru. OALĂ.
MUŢI. 340. Zeu închis în: - 49.
M UZICĂ. 132; 182; 335; 478. V. şi Ulcioare.
Puterea ~: - 318; 370; 390; 454. OBOLUL MORŢILOR. 108.
OBSCENITĂŢI.
N Cuvinte: 68.
Gesturi: 83.
NAI. OCHI. 151; 155; 207; 219.
V. Flaut. Fiinţă dotată cu vedere miraculoasă: 264.
NARCISĂ (plantă). 140; 347. Fiinţă cu trei ~: - 240; 374.
NAŞTERE. Mai mulţi ~: 68; 273.
Amânată: 45; 59; 60; 201; 244; 254; 298. Puşi deoparte după voie: 288.
Anormală : 28; 72; 76; 133; 146; 149; 158; 342; Ochi unic. 167; 207.
510. Scoşi unui duşman: 304; 194; 196; 415.
Divinităţi ale ~: - 271; 279; 300; 355. Smulşi unui duşman: 46; 216; 477.
Fără prihană: 36; 77; 133; 142; 168; 195; 199; OI. 166;’327.
220; 254; 265; 188; 487; 510. OLAR. 93; 105; 457.
Monstruoasă: 372. OM.
Pe ascuns: 248. Crearea omului: - 197; 272; 427; 432.
NAUFRAGIU. 69; 133; 203; 159; 262; 269; 289; ORACOL. 389. V. Index I, s. v. Delfi; Dodona;
348; 395; 430; 476. Claros; Trofonios.
NAVE. 262. Răspunsuri notabile ale: - 26; 47; 50; 76; 79; 92;
Inventarea lor: - 259. 101; 122; 126; 137; 152; 160; 167; 179; 200;
Fermecată: 325. 201; 206; 237; 240; 248; 273; 276; 278; 307;
NAVIGATORI. 188; 348; 489. 318; 329; 340; 347; 363; 372; 374; 394; 400;
NEBUNIE. 43; 51; 85; 96; 112; 119; 146; 165; 179; 437; 449; 458; 469; 495.
181; 225; 257; 270; 314; 425. ORBI. 107; 133; 411; 486.
Colectivă: 36; 54; 96; 147; 168; 321; 425. V. Orbire.
Mistică: 327; 396. ORBIRE.
Prin murdărie: 236; 281; 370. Aplicată unei persoane: 133; 164; 194; 196; 273;
Simulată: 376; 472. 364; 366; 372.
Trimisă de zei: 35; 37; 44; 52; 59; 75; 80; 85; Ca pedeapsă divină: 55; 66; 80; 107; 136; 151;
124; 147; 195; 197; 211; 222; 294; 301; 306; 172; 159; 221; 271; 306; 377; 193; 439; 478;
307; 319; 338; 347; 442; 478; 489 489; 487.
Vindecată: 266; 308; 416; 425. Preţul vieţii: 193.
NEGUSTORI. Vindecată: 102; 196; 194; 372.
De sclavi: 79; 148. V. Orbi; Ochi.
Zeul ~ - 331. ORGOLIU. 84; 93; 100; 262; 351; 443.
NELEGIUIRE PEDEPSITĂ. 156; 42; 71; 84; 101; V. Nelegiuire; Provocare a divinităţilor.
104; 109; 112; 203; 211; 228; 234; 303; 305; 338; OS. 217; 372; 379; 394.
353; 357; 401; 403. înlocuit: 37; 109; 133; 394.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 58 5

OSPITALITATE. PIETATE. EVLAVIE. 399; 406.

Daruri de: - 204; 270; 503. Filială: 163; 314; 394; 469.
Interzicând uciderea: 46; 73; 391; 425; 460. PIN. 35; 149; 316; 326; 376; 382; 385; 396; 410;
încălcată: 300. 453.
Oferită unei divinităţi 254; 311; 391; 447. PIRAŢI. 28; 129; 136; 147; 177; 249; 253; 273; 269;
Recompensă a - 340. 343; 384; 476.
OU. 136; 148; 172; 157; 294; 342; 351; 487. PISĂLOG. 406.
PIŢIGOI.
Transformare în: - 120; 155.
P PLANTĂ. 203; 205; 206.
PANTERĂ. 147; 306; 327. Magică: 219; 337; 343; 425; 445.
PARFUM. V. si Balis; Helenion; Moly.
Divin: 350. PLANTĂ.
PARICID. 98; 101; 119; 137; 363; 394; 473. Curativă: 192.
Involuntar: 300; 318. V. Iarbă.
Tentativă de: - 226. PLASĂ.
PATRONAT. 390. De pescuit: 87; 88; 143; 400.
PĂDUCEL. 99. De vânătoare: 70; 88.
PĂIANJEN. 62. Magică: 32; 221.
PĂMÂNT. PLATAN. 316.
Valoarea simbolică a: - 93. Păstrându-şi frunzele: 181.
V. Movilă de pământ. Transformare în: - 409.
PĂR. PLATOŞĂ. 76; 104; 109; 227.
Alb: 168; 467. Din piele de lup: 311.
Consacrarea ~: - 38; 459; 482. PLEBE ROMANĂ. 57.
V. Patronat.
Magic: 53; 123; 207; 432; 447. PLOAIE. 498; 509.
PĂSĂRELE. 344. Complotul ~: - 210.
PĂSĂRI. 145; 228; 188. Trimisă de zei: 46; 381.
Ca semn prevestitor: 473. PLOIER (pasăre).
V. Divinaţie; Vultur. Transformare în: - 37.
V. la diferite nume, si Metamorfoză. PLOP. 149.
PĂSTORI. 186; 188; 201; 202; 212; 225; 230; 292; Alb: 231; 299; 419.
294; 303; 314; 324; 326; 330; 337; 342; 356; 363; Transformare în: - 217; 232; 299; 184.
385; 393; 416; 436; 441; 448; 471; 488. PLUG. 436; 463.
Divinitate a ~: - 186; 382. Inventarea ~: - 339.
PÂUN. 69; 169; 222. POARTĂ.
PÂINE. Mereu deschisă: 258.
Miracolul ~: 62; 202. PODGOREAN. 450.
PÂNZE (de navă). PORCI. 175; 373; 388.
Culoarea ~: - 153; 482. Transformare în: - 95.
Inventarea ~: - 262. PORUMBEI. 32; 244; 314; 400; 448.
PEDERASTIE. 61; 64; 88; 93; 110; 147; 226; 242; Şi navigaţia: 66; 67; 175.
373; 385; 389; 416; 459; 495. Transformare în: - 56; 123; 326; 409; 449.
PENITENŢĂ. 224; 226. POST.
V. Sclavie; Sânge. Ruperea ~: - 140; 209; 401.
PESCĂRUŞ. POTÂRNICHE. 206; 377.
Transformare în: - 37; 344. POTOP. 83; 142; 219; 272; 347; 366; 427; 473.
PEŞTI. 507. PRADĂ.
Ca semn prevestitor: 55; 267; 340. împărţirea ei: - 264.
Sărat: 114; 286. PRĂPASTIE.
Transformre în: - 360; 487. înghiţind o fiinţă: 34; 51; 55; 84; 101; 131; 219;
PIATRĂ. 142; 172; 230. 289;400.
Aruncată: 129; 199; 437; 509. PRĂSTIAS. 374.
Muzicală: 45. PRĂZI BOGATE. 27; 280.
Profetică: 244; 451. PREOŢI.
Transformare în: - 269; 276. Privilegiile ~ disputate: 350.
PREPELIŢĂ.
V. Stâncă; Metamorfoză. Transformarea în: - 73.
PICIOR. PREZICĂTORI: 45; 51; 67; 94; 99; 189; 193; 259;
Desculţ: 261; 394. 265; 314; 321; 343; 344; 406; 409; 416; 418; 427;
Monstruos: 445. 439; 449; 463; 474; 469;489.
Negru: 319.
 586 Pierre G RIM A L

PRIETENIE. 355; 367; 389; 407; 406; 462; 483. RECUNOAŞTERE.

PRIMĂVARĂ. După o despărţire: 46; 153; 157; 253; 276; 318;
Sacră: 315. 331; 342; 368; 393; 473; 476; 482.
PRIVIGHETOARE. 278. REGALITATE.
Transformare în: - 31; 192. împărţită: 53; 86; 137; 165; 175; 285; 356; 384;
PRIZONIER. 185; 446; 467; 492.
Eliberat: 408. REGAT.
V. si Oală şi, Indice I, Tartar. Cedat: 307; 323; 412; 449.
PROFEŢIE. împărţit: 29; 37; 53; 84; 97; 126; 117; 136; 180;
Realizată: 29. 262; 258; 286; 325; 343; 391; 196; 415; 425;
V. Oracole; Destin. 451; 460.
PROSTITUŢIE. 115; 420. încredinţat în păstrare. 230; 261; 423.
PROVOCARE. Lăsat moştenire: 84; 133; 137; 164; 167; 211; 273;
Adresată divinităţilor: 46; 56; 58; 42; 43; 63; 81; 276; 469; 487.
113; 142; 206; 316; 341; 356; 372; 400; 406; Schimbat: 400; 425.
452; 454; 460; 478. REGE.
între prezicători: 95; 343. Asasinat: 124; 142; 318; 331.
PSIHOSTASIS. 327. Desemnarea unui: - 77; 136; 337; 389; 447.
V. Destin. Sacrificat de supuşii săi: 76; 117; 147; 365.
PUDOARE. 52; 263; 463. V. Încercare.
PUPĂZĂ. 151; 192. RESPIRAŢIE.
PURIFICARE. Ştiinţa respiraţiei: - 106.
După o crimă: 25; 27; 29; 49; 98; 126; 171; 176; RESPONSABILITATEA. 215.
180; 182; 194; 227; 237; 327; 369; 391; 412; RIVALITATE.
416; 425; 459; 471; 480; 481; 489; 509. între divinităţi: 34; 59; 77; 102; 125; 272; 190;
Refuz de a ~: - 233; 281. 422.
Remediu împotriva nebuniei: 321; 425. ROATĂ. 495.
PURPURĂ. 498. ROCHIE APRINSĂ. 126; 216; 317.
PUŢ. V. şi Veşminte.
Sinucidere într-un: - 86; 125. RODIE (fruct). 72; 140; 209; 222; 401.
Ucidere într-un: - 57; 407. RODIER. 36; 452.
RUGINĂ.
R Ca leac: 267; 473.
RAC. 98; 228.
RANĂ.
s
Nevindecabilă: 35; 40; 109; 189; 366; 427; 473. SABIE.
V. Vindecare. Ascunsă: 392; 481.
RAPIDITATE. V. Cursă. SACRIFICIU VOLUNTAR. 124; 128; 255; 276;
RĂDAŞCĂ (insectă). 478. 311; 314; 329; 342; 355.
RĂPIRE. 441. SACRIFICIU UMAN. 40; 41; 34; 35; 42; 47; 54;
De către nimfe: 66; 86; 148; 242; 248. 70; 71; 75; 76; 77; 85; 96; 101; 122; 140; 167;
De o zeiţă: 102; 120; 164; 172. 179; 235; 266; 268; 278; 302; 329; 390; 419; 466;
De un zeu: 139; 184; 194; 201. 476; 506.
V. si Fete; Sofii; Piraţi. SACRILEGIU. 43; 75; 89; 100; 122; 172; 281; 289;
RĂSCUMPĂRARE. 233; 423. 310; 350; 380; 386; 393; 429; 479.
Refuzată: 302. Iertat; - 270.
RĂTĂCIRE. 92; 274; 277; 425. SALCE EUROPEANĂ.
RĂZBOI. Transformare în: - 128.
Celor Şapte. V. Indice I, s. v. Teba. 343. SALCIE.
Divinităţi ale: - 315. V. şi Ares; Bellona; Marte, Transformare în: - 232.
la Indice 1.
Troian: 343. V. Indice I, s. v. Troia. SANDALE. 439; 481.
RĂZBUNARE. 45; 70; 169; 157; 331; 348; 350; înaripate: 207; 400.
356; 366; 369; 419. SÂNGE. 301; 354; 189; 406.
RÂNDUNICĂ. Care fecundează: 199; 348; 390; 404; 452.
Transformare în: - 31; 192; 350. Comuniune prin ~: - 78; 140.
RÂS. 221; 235; 258. Curgând dintr-un copac: 414.
Ritual: 308. De taur: 394.
RÂU. Preţul - 236; 276; 350.
Otrăvit: 247; 406; 462. Valoarea magică a sângelui: - 73; 207; 236; 247.
V. şi Metamorfoză în râu. V. Sclavie.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI R O M A N Ă 5 87

SCARABEU. 105. SMOCHIN. 94; 108; 131; 193; 194; 374; 440; 462.
SCAUN. SMOCHINĂ. 94; 140.
Fermecat: 219; 476. SOACRĂ. 350; 474.
SCLAVI. 149; 444. (mamă vitregă). Incest cu: - 55; 188; 252; 345.
Blestemaţi: 399. Gelozie de: - 75; 194; 198; 270.
Eliberare: - 189. Ucigând un ginere: 188’ 251.
Excluşi de la un rit: 316. SOARE.
Fiică vândută ca sclavă: - 46; 254; 476; 493. Carul ~: - 218; 185.
Zeu devenind: - v. Sclavie. Cupa ~: - 228. V. Indice I, s. v. Soare.
V. Negustori. Luând-o înapoi pe drumul său: 78; 489.
SCLAVIE. Vindecând un orb: 102; 372.
Divinitate în: - 333; 350; 373. SOARTA.
Penitenţă penthi o crimă: 60; 64; 92; 181; 23Ô; Tragere la sorţi: - 126.
236; 367; 455. SOCRU.
V. şi Penitenţă. Expulzat de ginerele său: 125.
SCOICĂ. 354. Ucis de ginerele său: 138; 281.
SCORPION. 71; 372. SOMN.
SCRIERE. De nestăpânit: 377.
Inventarea ~: - 1002; 124; 377. Magic: 68; 161; 226; 233; 252; 273; 191; 432;
Predată: 124; 182; 225; 307. 477.
SCROAFĂ. 340; 187. Privare de: - 288.
SCUIPAT. SOŢI.
Valoarea magică à: - 99. Masacraţi: 253.
V. si Soţie.
SCUT. 43; 77; 175; 207; 313; 486. SOŢIE; FEMEIE.
Originea lui: - 26. Abandonată altuia. 224; 237; 244; 275; 307; 319;
SECERĂ. 36; 129; 199. 353; 432.
SECERĂTOR 86; 236; 308. Alăptându-şi tatăl: 469.
SECETĂ. 53; 210; 422. Asasinându-şi soţul: 35; 100; 156; 253.
SECURE 211; 406. Bătrână: - 268; 401.
SENIOR. V. şi Fete.
Dreptul ~: - 428. Ca arbitru: 29; 50; 171; 415.
SEX. Ca sfătuitoare: 448.
Ascuns: 302. Crearea femeilor: - 432.
Schimbare de: - 93; 201; 205; 270; 457; 489. Devorată de soţul ei: 260.
SFÂRTECARE. 147. Exclusă de la un rit: 242; 372.
SFETNIC. 413. Fatală: 166; 384; 409.
Pe jângă un erou: 39; .136; 341; 406; 498. Făurită din pământ: 221.
Pe lângă o femeie: 141; 156. Infidelă: 152; 35; 123; 124; 145; 253; 276; 277;
Prezicător: 152; 337; 355; 408. 382; 396.
SICINNIS (dans). 451. V. şi Adulter.
SILPHIUM. 70; 197. împrumutată: 50.
SINUCIDERE. 58; 59; 86; 95; 96; 111; 139; 210; Miza unei lupte: 37; 236. V. Încercare.
238; 248; 251; 316; 348; 349; 406. Pasăre: 213.
Cu sabia: 132; 385; 427; 432. Predând o armată sau o cetate: 47; 55; 316; 413;
Eşuată: 274; 176; 391. 404; 447; 467.
Prin aruncare în gol: 37; 73; 81; 85; 136; 168; V. Trădare.
250; 293; 299; 325; 345; 356; 364; 376; 388; Răpită: 138; 327; 387; 441; 487.
399; 459. Repudiată: 266; 303.
Prin foc: 31; 98; 111; 137; 143; 144; 181; 237; Salvând o cetate: 85; 98; 288.
289; 366. Sfâşiind un om: 372; 396.
V. şi Faleză. Ucigând de ciudă: 58.
Prin înec: 174; 44; 47; 76; 80; 97; 100; 201; 206; V. şi Calomnie; Soacră.
211; 238; 285; 301; 360; 388; 454; 464; 483. Veşminte de femeie la un bărbat: 39; 73; 387.
Prin otrăvire: 174. Veşminte de bărbat la o femeie: - 376; 387.
Prin spânzurate: 58; 63; 73; 96; 107; 119; 120; SPARANGHEL. 453.
145; 168; 159; 248; 251; 278; 306; 323; 326; SPECIE DE VULTUR.
364; 366; 391; 394; 397; 188; 194; 416; 448. Transformare în: - 104.
V. şi Puţ. SPERANŢĂ. 384.
SIPET. 77; 294. SPERJUR’. 63; 80; 137; 238; 232; 244; 281; 291;
Magic: 141; 179; 194. 318; 367; 353; 438; 462.
SMIRNĂ. 28.
5 88 Pierre G R IM A L

Faţă de o divinitate: 77; 83; 152; 232; 245; 337; Şi darul profeţiei: 99; 321; 415; 489.
383; 385; 389; 422; 443. Transformare în: - 85; 92; 206; 212.
STATUIE. Ucigând o fiinţă umană: 29; 51; 70; 97; 177; 247;
Animată: 137; 431. 254; 274; 289; 343; 344; 370; 185.
Ca azil: 379; 380. Zeu (sau erou) sub înfăţişarea unui ~: - 111; 149;
Deplasându-se singură: 152. 442; 462; 508.
Iubire pentru o - 405. V. şi Dragon.
Legată: 123. ŞCHIOPI. 55; 219; 255.
Sfântă: 28; 52; 121; 123; 172; 214; 221; 253; 269; ŞOARECE. 128; 478.
293; 369; 370; 379; 493. ŞOFRAN.
Miraculoasă: 28; 157; 165; 271; 379; 473. Transformare în: - 128.
Transformare în: - 52; 53; 276; 281; 291; 297; ŞOIM.
301; 427; 428. Transformare în: - 120; 247; 344; 400.
STÂNCĂ. ŞOPÂRLĂ. 72.
Transformare în: - 83; 97; 125; 136; 146; 356; V. şi Helichryse.
360; 383.
STEJAR. 66; 110; 149; 197; 211; 267; 439. T
STERILITATE,
A lanurilor. 140; 145; 146; 150; 304; 327; 473. TAMARIŞCĂ-CĂTINĂ ROŞIE.
Omenească: 123; 128; 152; 164; 244; 247; 276; Transformare în: - 339.
305; 350; 465; 478. TAMBURINĂ. 315; 338.
STICLETE. 24; 25. TATĂ.
STRATAGEME. 267; 376; 447; 473 ; 498. Refuzând să-si mărite fiica: 248; 365; 366; 381;
V. şi Vicleşug; Subtefugiu. 401; 403. ’
STRĂIN. Salvat de copiii săi: 253.
Sacrificat: 88; 96; 269; 305; 316; 370; 197; 429; V. Pietate filială.
469; 493. Ucigându-şi copiii: 75; 86; 124; 266; 410; 412.
STURZ. Ucis de copiii săi: 101.
V. Paricid.
Transformare în: - 144. TAUR. 55; 67; 68; 137; 181; 229; 230; 257; 273;
SUBSTITUŢIE = ÎNLOCUIRE. 460. 269; 337; 467; 482; 492; 508.
A unui copil: 139; 164. Iubiri cu un - 389.
în dragoste: 46; 52; 57; 152; 159; 224; 225; 308; Sacrificarea unui: - 280.
408; 463; 481; 478. Sânge: - 174; 394.
în moarte: 27; 44; 110; 157; 414; 419; 489. Vânătoare rituală a - 77.
într-un sacrificiu: 47; 70; 96; 269; 278; 506; 507. V. si Boi.
SUBTERFUGIU. TĂCIUNE.
în dragoste: 24; 26; 251; 253. Magic: 50; 323.
Pentru a ocoli un jurământ: 237. 297; 189; 198; TĂMÂIE. 188.
427; 409. TĂUN. 273.
V. şi Vicleşug. TÂLHARI. 113; 307; 376; 400; 192; 196; 425; 445;
SULIŢA 406. 446; 453; 481.
Magică: 103; 132; 425. TEZAUR. 432.
SUPLICII. 31; 306; 316; 322; 425; 449; 463; 505. Furat: 310; 414; 462.
SUPRAVIEŢUIRE. Puterea de a găsi - 272.
A anumitor facultăţi: 107; 489. TIGRU (animal). 49.
întreruptă: 28; 174; 59; 140; 148; 187. TIRAN. 296; 287; 364; 398.
V. şi Înviere; Insulele Fericite TORCĂTOARE. 44; 384.
A Destinului: 341; 385.
s TORŢĂ. 385.
V. Flacără.
ŞANŢ. TRANDAFIR. 314.
Interdicţia de a trece peste: - 365; 436; 493. Legenda ~: - 28.
ŞARPE. 37; 45; 53; 77; 100; 147; 168; 206; 225; TRĂDARE. 107; 156; 217; 303; 340; 419; 465; 477.
343; 185; 191; 406; 450; 473. Tată trădat de fiica sa: 47; 52; 55; 67; 68; 96;
Distrugând o cetate: 96. 122; 408; 447; 467.
Femeie născând un: - 432. TRÂZNET. 203; 236; 279; 327; 355; 443; 447; 462;
Hrănind un copil: 258; 487. 487.
Invazie de: - 96; 114; 150. Divinitatea - 1200; 279; 462; 508.
Prezicere obţinută de la un - 35; 59; 94; 150; V. şi Indice I, s. v. Zeus.
289. TREPIED. 124.
Simbolica - 73; 127; 140. Profetic. 60; 235.
D IC Ţ IO N A R D E M IT O L O G IE G R E A C Ă ŞI RO M A N Ă 5 89

TRESTIE. VÂNĂTOR. 372.

Transformare în: - 455. VÂNTURÂTOARE.
TRIBUT. Ce leagăn: 242.
Impus unui popor: 56; 107; 120; 148; 167; 228; VÂNTURI.
337; 399; 482. Transportând un cadavru: 204.
TRIUMF. 280. Zeul vânturilor: - 164.
TROMPETĂ. 216; 323; 408; 399; 490; 498. V. si Burduf.
TURME. 80; 231; 233; 276; 321; 377; 387; 407; 404; VEGETAŢIE.
436; 455. Divinităţi ale ~: - 247.
De oi: 70; 476. VEŞMINTE.
De foci: 70; 428. Blestemate: 212.
V. şi Boi. Otrăvite: 138; 212; 237; 261; 317; 354.
Schimbate: 73; 76; 146; 233; 237; 367.
VIAŢĂ.
T5 Legată de un obiect: 314; 323.
ŢAP. 487. V. Tăciune.
Hrănind un copil: 36. V. si Naştere; înviere; Supravieţuire.
ŢELINĂ. 276. VICLEŞUGURI.
Diverse: 180; 182; 201; 221; 223; 232; 242; 357;
u 376; 396; 427; 447; 453; 457; 483; 504.
VIN. 104; 114; 146; 163; 169; 235; 314; 334; 366;
UCIDERE. 388; 404; 459; 504.
Accidentală: 27; 52; 83; 97; 106; 112; 119; 157; Miracolul ~: - 57.
177; 180; 274; 276; 303; 327; 374; 380; 389; VINDECARE. 133; 382; 411; 412; 425; 451.
492. A unei răni: 190; 209; 233; 312; 368; 389.
De crainic: 124. Divinitate: 72; 280; 346; 365; 374; 411.
De frate: 67; 77; 311; 374; 391. Refuzată: 366.
De logodnic: 136. V. si Nebunie; Rană; Rugină.
De pretendent: 182; 251; 253; 314; 365. VIOL.’43; 79; 99; 132; 154; 177; 178; 181; 207;
Ducând la exil: 27; 34; 52; 77; 83; 98; 99; 123; 211; 251; 273; 285; 384; 404; 439; 481; 462.
157; 164; 171; 175; 177; 182; 237; 239; 252; Al unei cumnate: 31; 192.
253; 247; 248; 276; 300; 303; 318; 327; 374; Comis de un zeu: 175; 136; 253.
380; 391; 407; 475; 482; 486. Tentativă de: - 138; 176; 206; 211; 161; 222; 235;
într-un sanctuar: 272. 237; 251; 260; 306; 342; 354; 372; 373; 381;
ULCIOARE. 407; 432; 443; 492.
Cuprinzând destinele: 509. VIOLETE. 36; 258; 314.
ULEI. 76. VIRGINITATE. 46; 68; 99; 132; 154; 177; 178; 181;
Miracolul - 57. 207; 211; 251; 273; 285; 384; 404; 439; 481; 462.
ULM. 151; 232. De preoteasă: 42; 273; 390.
UMĂR V. şi Senior.
De fildeş. 394. VIS. 341.
URMĂRIRE. 88; 140; 182; 213; 248; 253; 346; 409; Ca semn prevestitor: 173; 86; 112; 216; 375.
425; 461; 455. De inspiraţie divină: 34; 35; 129; 340; 349; 367;
Rituală: 42; 294. 412; 450.
URS. 284. VITĂ DE VIE. 50; 51; 70; 95; 133; 146; 163; 169;
Hrănind un copil. 74; 385. 235; 263; 274; 293; 305; 338; 364; 372; 374; 459;
Transformare în: - 62; 96; 128; 152; 268. 462; 473.
Unire cu o ursoaică: 103; 418. De aur: 179; 202; 254; 338.
VOCE.
Misterioasă: 42; 152; 255; 382; 452.
V VRĂJITOARE. 118; 316; 494.
VACĂ. 147; 205; 278. VRĂJITOR. 355; 379; 424; 473.
Hrănind copii: 163. VULCAN. 34; 487.
Şi întemeierea unei cetăţi: 92; 271. Regiune vulcanică; 377.
Transformare în: - 164; 273; 269; 425. VULPE. 53; 102; 127.
VĂDUVĂ. VULTUR DE MARE. 31; 355.
Care se recăsătoreşte: 206; 331. VULTUR. 427; 438; 450; 478; 506.
Care se sinucide: 248; 270; 289. Ca semn prevestitor: 43; 201.
V. Sinucidere prin foc. Pasărea lui Zeus: 200; 203; 400.
VÂNĂTOARE. Transformare în: - 43; 120; 173; 400.
Arta ~: - 27; 70; 88; 109. Ucis: 236.
Diverse: 71; 444; 498. V. Indice I, s. v. Calidon. VULTUR. 61; 155; 267; 418; 418.
590
ZAMBILĂ.
Transformare în: - 246.
ZAMBILE. 61.
ZĂPADĂ. 109.
ZÂNE. 182; 357; 387.
ZBOR.
Cu ajutorul aripilor: 137; 262.
T abele
Număr ........ Pagină........... Articol
1............. 3 0 ..................Adrast.
2..............3 3 .................Agamemnon.
3............. 9 1 ..................Cadmos.
4 ............. 102............ .....Cecrops.
5.............128................. Cronos.
6............. 130................. Cinortas.
7..............135................ Dardanos.
8..............142................ Deucalion.
9............. 154................. Elatos.
1 0 ..............167................. Epopeu.
1 1 ...............170................ Erihtonios.
1 2 ..............201.................Gaia.
1 3 ..............218.................Elena.
14 ................220.................Helios.
15 ................239.................Heracles.
1 6 ..............241.................Heiaclizi.
1 7 ..............260.................Iasos.
1 8 ..............261.................Iasos.
1 9 ..............263.................Idas.
2 0 .............. 268.................Ificlos 1.
Pierre G R IM A L
ZEIŢĂ.
Unită cu un muritor: 55; 160. V. la diferite nume,
Indice I.
Nor: 27; 454; 498.
V. Divinităţi la baie.
ZEU.
Jucând zaruri: 25.
Redus la neputinţă: 487.
Ucigând lin om: 41. V. Indice I, la diferite nume.
Ucis: 508.
V. Divinităţi,
ZIDURI DE CETĂŢI. V. Fortificaţii.
genealogice
Număr
2 1 ........... .... 281........... .....Iason.
2 2 ........... .... 287...........
2 3 ........... .... 290........ .....Lapiti.
2 4 ........... .... 295...........
2 5 ........... .... 297........... .... Licos.
2 6 ........... .... 305........... .... Licurg.
2 7 ........... .... 322...........
2 8 ........... .... 338...........
2 9 ........... .... 364...........
3 0 ..... ;..... .... 378...........
3 1 ........... .... 398...........
3 2 ........... .... 419...........
3 3 ........... .... 426...........
3 4 ........... .... 429...........
3 5 ........... .... 456........... .... Sisif.
3 6 ........... .... 461...........
3 7 ........... .... 485...........
38........... .... 498...........
3 9 ............. .... 503...........
4 0 ........... .....511............ .....Zeus.
 CUPRINS

Prefaţa de Charles PIC A R D ............... ........ .......... .......... ........ . . . . 5

Introducere............................................................................................. 9
Explicaţii privind consultareadicţionarului.................... .. 19
Principalele prescurtări..................................... ........................................21
Dicţionar.................................................................................................. .. 23
Indice I. - Nume proprii, mitice,geografice, istorice.. . . . . . . . 513
Indice II. - Teme legendare............................................ .. 576
Lista tabelelor genealogice.................................................................... 590

fFed prinţ sa
I
I 0 socielate lSuun
Telefon: 335.93.18; 335.97.47
| Fax: 337.33.77; E^ail:fed@ prom oV
 CĂRŢILE NOASTRE -
LA DISPOZIŢIA D-VOASTRĂ

Editurile SAECULUM I.O. şi VESTALA

(Str. ducea Nr. 5, BL L 19, Ap. 216, Cod 74696, Bucureşti
- 72% oferă cititorilor interesaţi cărţile publicate sub
egida lor cu reducere de preţ în cazul în care le achi­
ziţionează direct de la depozitul editurilor (str. Teodosie
Rudeanu, nr. 29), cu plata în numerar, sau le comandă
în scris (cu plata ramburs).
Beneficiază de acest avantaj (inclusiv de scutirea de
taxe poştale) şi de o reducere de 10% din preţul de
vânzare, oricine cumpără sau comandă cărţi în valoare
de minimum 100.000 lei (se ia în calcul c/v titlurilor
disponibile în acel moment). Comenzile de peste 400.000
lei beneficiază de o reducere de 15%. La comenzile de
peste 1.000.000 se acordă 20% reducere.
Relaţii suplimentare (depozit) la telefoanele
01/222*8645 si 01/2231040, între orele 900~-1700;
tel/fax 01/2228597.

OFERTĂ S P E C IA L Ă '
Cititorii care achiziţionează cărţi direct de la depozit
beneficiază de o reducere de 10% indiferent de valoarea
cărţilor cumpărate.

Vizitaţi pagina noastră de internet:

www.saeculum.ro