MECANISME DE DEFENSĂ

Nivel 1-trecere la actiune, impulsivitate necontrolata, .

Acting out Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau
externi prin acţiuni, si nu prin reflecţii sau sentimente. Această definiţie este mai
largă decat conceptul iniţial, care se referea la acting out–ul simţămintelor sau
dorinţelor transferenţiale din cursul psihoterapiei, si incearcă să includă
comportamentele care apar atat in cadrul cat si in afara relaţiei de transfer. Ca
defensă, trecerea la act nu este sinonimă cu „comportament rău“, pentru că
necesită dovada că respectivul comportament este legat de conflicte emoţionale.
Helpping rejecting complaining Persoana cere ajutor dar nu foloseste si se
victimizeaza in continuare.
Asociaza si Pasiv-agresivitate in relatii si Retragere-Withdrawal din relatii.

Nivel 2-distorsiuni majore ale realitatii

Proiecţie Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau
externi atribuind altuia, in mod fals, propriile sale sentimente, impulsuri, sau
ganduri inacceptabile.

Scindare (splitting) de sine si de ceilalti Persoana face faţă conflictului

emoţional sau stresorilor interni sau externi prin compartimentalizarea stărilor
afective opuse si neintegrarea in imagini coerente a calităţilor pozitive si
negative proprii si ale altora. Dat fiind că subiectul nu poate trăi simultan
afectele ambivalente,
punctele de vedere si expectaţiile mai echilibrate despre sine si ceilalţi sunt
excluse din constiinţa emoţională. Imaginile de sine si cele obiectuale tind să
alterneze polar: exclusiv iubitor, puternic, valoros, protector si bland – sau
exclusiv rău, dusmănos, manios, distructiv, rejectant sau lipsit de valoare.

Nivel 3-refuzul de a-ti asuma responsabilitatea

Fantezie-Fantasy-Persoana isi autoregleaza emotiile sau isi construieste

realitatea in ireal/fantezie, creand situatii care aduc alinare la nivel ideatic, dar
fara concretizare in realitatea inconjuratoare.

Negare (denial) Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni
sau externi prin refuzul de a recunoaste un anumit aspect dureros al realităţii
externe sau al trăirii subiective, aspect care este vizibil pentru alţii. Termenul

1/4
negare psihotică se foloseste atunci cand este prezentă o alterare majoră a
testării realităţii.

Identificare proiectivă Ca si in proiecţie, persoana face faţă conflictului

emoţional sau stresorilor interni sau externi atribuind altora, in mod fals,
propriile sale sentimente, impulsuri, sau ganduri inacceptabile. Spre deosebire
de proiecţia simplă, persoana nu reneagă cu totul ceea ce proiectează, rămanand
constientă de propriile afecte sau impulsuri, dar atribuindu–le eronat – drept
reacţii justificate – celeilalte persoane. Nu arareori, persoana induce altora
tocmai sentimentele pe care a crezut iniţial – eronat – că aceia le au despre ea,
făcand dificil de clarificat cine si ce a făcut mai intai celuilalt.

Raţionalizare Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni

sau externi ascunzand motivaţiile reale ale gandurilor, acţiunilor sau
sentimentelor sale prin elaborarea de explicaţii reasiguratoare sau care servesc
propriei cauze (self–serving), dar care sunt incorecte.

Nivel 4-Distorsionari minore ale realitatii

Idealizare Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau
externi prin atribuirea de calităţi pozitive exagerate altor persoane.

Omnipotenţă Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni

sau externi simţind sau acţionand ca si cum ar poseda puteri sau abilităţi speciale
si ar fi superioară altora.

Nivel 5-nivel nevrotic-dereglarea cronica a funcțiilor sistemelor emotiv,

vegetativ și endocrin. Nevroza se caracterizează prin reversibilitatea
dereglărilor patologice, independent de vechimea procesului, prin
specificitatea manifestărilor clinice cu dominarea perturbărilor emoțional
afective și somatovegetative, prin păstrarea atitudinii critice a pacientului
față de boală.

Displacement=deplasare Persoana face faţă conflictului emoţional sau

stresorilor interni sau externi prin transferarea unui simţămant sau răspuns faţă
de un obiect asupra unui alt obiect–substitut (de regulă mai puţin ameninţător).

Disociere Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau
externi printr–o ruptură in funcţiile, de regulă integrate, ale constienţei,
memoriei, perceperii de sine sau a mediului, sau ale comportamentului
senzorial/motor.

2/4
Formare de reacţie (sau – formaţiune reactivă, reaction formation) Persoana
face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau externi prin
substituirea de comportamente, ganduri, sau sentimente diametral opuse
propriilor ganduri sau simţăminte inacceptabile (de regulă, survine in
conjuncţie cu represiunea acestora din urmă).

Represia Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau
externi prin expulzarea din campul constiinţei a dorinţelor, gandurilor sau
trăirilor perturbatoare. Componenta afectivă a acestora poate să rămană
constientă, detasată de ideile care i se asociază.

Nivel 6-nivel obsesiv-ganduri obsesive=/-compulsii

Desfacere (undoing) Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor

interni sau externi prin cuvinte sau comportament menit să nege sau să repare
(amendeze) simbolic ganduri, sentimente sau acţiuni inacceptabile.

Izolare a afectului Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor

interni sau externi prin separarea ideilor de simţămintele asociate iniţial cu ele.
Persoana pierde contactul cu simţămintele asociate unei idei date (de ex., un
eveniment traumatizant), rămanand constientă de elementele ei cognitive (de
ex., detaliile descriptive).

Intelectualizare Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni

sau externi prin folosirea excesivă a gandirii abstracte sau prin elaborarea de
generalizări, pentru a controla sau a reduce la minimum sentimentele
tulburătoare.

Nivel 7-stil de coping adaptativ, considerat cel mai matur nivel de adaptare
la stres de orice natura.

Altruism Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau
externi prin dedicarea faţă de satisfacerea nevoilor altora. Spre deosebire de
sacrificiul de sine, caracteristic uneori pentru formarea de reacţie, persoana care
face uz de altruism primeste gratificare fie vicariant, fie prin răspunsul celorlalţi.

Afilierea se poate asocia altruismului prin apartenenta la un grup cu interese si

valori comune in care exista comunicare si reglaj emotional prin relatiile
interpersonale.

3/4
Anticipare Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau
externi prin trăirea de reacţii emoţionale inaintea unor posibile evenimente
viitoare sau anticipand consecinţele acestora si cu luarea in considerare a unor
răspunsuri sau soluţii realiste, alternative.

Asertivitate-Self assertion Capacitatea de sustinere a propriilor nevoi intr-un

mod asertiv

Self-observation-Auto-observare Persoana este capabila de autoobservare si

reflectie asupra emotiilor si reactiilor personale si in raport cu situatii sau
ceilalti.

Sublimare Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau
externi canalizandu–si simţămintele sau impulsurile potenţial maladaptative in
comportamente acceptabile social (de ex., sporturi „de contact“ [„dure“] pentru
canalizarea impulsurilor de manie).

Supresie Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau
externi evitand intenţionat să se gandească la probleme, dorinţe, simţiri sau trăiri
perturbatoare pentru moment si reluand ulterior rezilienta emotiilor negative ca
acestea sa nu devina reziduale ca in represie.

Umor Persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor externi punand
accentul pe aspectele amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorului.

Din: American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of

Mental Disorders, text revision, 4th ed. Washington, DC: American
Psychiatric Assoiation, Copyright 2000, cu permisiune.

4/4