Nume: Olahut

Prenume: Rares
Clasa: a-XI A D
Materia: Chimie
 Alcoolii

Alcoolii sunt substanţe organice care conţin în molecula lor grupa hidroxil (-OH)
legată de un atom de carbon saturat. Poliolii conţin în molecula lor mai multe grupe
hidroxil legate de atomi de carbon saturaţi, câte una la un atom de carbon.

Denumirea alcoolilor se realizează după una din regulile:

a) denumirea hidrocarburii corespunzătoare + sufixul "-ol":

CH3-OH (metanol)
CH3-CH2-OH (etanol)

b) indice de poziţie care indică poziţia grupei hidroxil în catenă + denumirea

hidrocarburii corespunzătoare + prefixul care indică numărul grupelor hidroxil (di, tri,
tetra, etc.) + sufixul "-ol":

(1,2,3-propantriol)

(1,2-etandiol)

c) alcool + denumirea radicalului hidrocarbonat de care se leagă grupa hidroxil +

sufixul "-ic":

CH3-OH (alcool metilic)

CH3-CH2-OH (alcool etilic)

Structură

Grupa funcțională a unui alcool este grupa hidroxil legată de un atom de carbon
hibridizat sp3. Astfel se poate spune că alcoolii sunt derivați ai apei, cu o grupare
alchil înlocuind un hidrogen. Dacă o grupare aril este prezentă în locul uneia alchil,
compusul se numește fenol. De asemenea, dacă grupa hidroxil este legată de un
carbon hibridizat sp2 dintr-o grupă alchenil, compusul de numește enol. Oxigenul
dintr-un alcool face un unghi de aproximativ 109° (c.f. 104,5° în apă) și două perechi
de electroni libere. Legătura O-H din metanol (CH3OH) are o lungime de aproximativ
96 picometri.

Alcooli primari, secundari și terțiari

Există trei mari categorii de alcooli- 'primari' (1°), 'secundari' (2°) și 'terțiari' (3°),
bazate pe numărul de carboni de care este legat carbonul C-OH (evidențiat cu roșu).
Metanolul este cel mai simplu alcool primar. Cel mai simplu alcool secundar este
izopropanol (propan-2-ol) și cel mai simplu alcool terțiar este terț-butanol (2-
metilpropan-2-ol).

Alcooli saturați, nesaturați și aromatici

După natura radicalilor de care se leagă grupa funcțională hidroxil, alcooli pot fi
saturați (proveniți de la alcani), nesaturați (proveniți de la alchene sau alchine) sau
aromatici (proveniți de la arene).
 Alcool normal butilic Alcool alilic Alcool benzilic

Monoalcooli și polialcooli

Alcoolii se mai pot clasifica și după numărul de grupe hidroxil conținute în moleculă.
Astfel, există monoalcooli, cu o singură grupă hidroxil (toți cei prezentați mai sus sunt
monoalcooli), și polialcooli, cu mai mult de o grupă hidroxil.

Etandiol (1,2 dihidroxoetan) 1,2,3 Propantriol

Metanol și etanol

Cei mai simpli și cei mai folosiți alcooli sunt metanolul și etanolul (numele comune
sunt alcool metilic și alcool etilic), care au structurile de mai sus.

Metanolul se obținea în trecut prin distilarea lemnului, de aceea se numea „alcool de

lemn". În prezent, este o substanță chimică la îndemâna oricui, care se produce prin
reacția la presiune a monoxidului de carbon cu hidrogenul. În limbajul colocvial,
termenul de „alcool" denumește deseori etanolul sau „alcool de cereale". Spirtul
metilat, numit și "spirt medicinal", este o formă de etanol devenit necomestibil prin
adăugarea de metanol și coloranți de regulă albastru de metil. Pe lângă utilizarea
principală în băuturile alcoolice, etanolul este folosit (deși foarte bine controlat) drept
solvent industrial și materie primă.

Utilizări

Alcoolii sunt folosiți la scară largă în industrie și știință, drept reactanți, solvenți
combustibili. Etanolul și metanolul pot arde creând mai puține substanțe nocive decât
benzina sau motorina. Datorită toxicității scăzute și capacității de a dizolva substanțe
nepolare, etanolul este folosit deseori ca solvent în medicamente, parfumuri și esențe
vegetale, precum vanilia. În sinteza organică, alcoolii apar deseori ca intermediari
adaptabili.

Etanolul este, de asemenea, folosit frecvent în băuturi după fermentație pentru a

evidenția aromele sau pentru a induce intoxicarea euforică numită "beție". Utilizarea
etanolului pentru acest scop este interzisă în unele jurisdicții. În asemenea cazuri de
consum, alcoolul este un drog psihoactiv, cu un potențial imediat de supradoză,
otrăvire și dependență fiziologică (știută ca alcoolism). Alcoolismul a devenit una
dintre cele mai comune cauze de dependență (poate după cafeină) din lume.
Dependența fiziologică cauzată de alcoolism înseamnă că persoana dependentă
trece prin sevraj (sub forma unei dureri de cap cunoscută ca "mahmureală," unei
anxietăți crescute, știută ca "friguri" și oboseală sau probleme cu somnul) la
încetarea sau descreșterea folosirii.

Surse

Mulți alcooli pot fi creați prin fermentație a fructelor sau cerealelor cu drojdie, dar doar
etanolul este produs comercial în acest fel, în principal pentru combustibil și băuturi.
Alți alcooli sunt în general produși pe cale sintetică din gaze naturale, petrol sau
cărbune, de exemplu prin hidratarea acidă a alchenelor.

Nomenclatură

Nume sistematice

În sistemul IUPAC, numele alcanului primește ca sufix "ol", ca, de exemplu,

"metanol" și "etanol". Când este necesar, poziția grupei hidroxil este indicată prin
plasarea unui număr între numele catenei și sufixul "ol": propan-1-ol pentru
CH3CH2CH2OH, propan-2-ol pentru CH3CH(OH)CH3. Uneori, numărul de poziție este
scris în fața denumirii: 1-propanol și 2-propanol. Dacă este prezent un grup de
prioritate mai mare (precum o aldehidă, cetonă sau acid carboxilic), atunci este
necesar să se specifice și poziția acestora. De exemplu, 1-hidroxi-2-propanonă
pentru CH3COCH2OH.

Iată câteva exemple de alcooli simpli cu modele de denumire:

Numele comune ale alcoolilor apar de obicei prin preluarea numelui radicalului alchil
de bază și adăugarea cuvântului „alcool", de exemplu metil alcohol, etil alcool sau
terț-butil alcool. Propil alcoolul poate fi n-propil alcool sau isopropil alcool, depinzând
de poziția la care este legat hidroxilul, respectiv carbonul 1 sau carbonul 2. Isopropil
alcoolul este nuimt ocazional și sec-propil alcool.

După cum s-a menționat mai sus, alcoolii sunt clasificați ca fiind primari (1°),
secundari (2°) sau terțiari (3°), iar numele comune arată acest lucru prin preficul
radicalului alchil. De exemplu, (CH3)3COH este un alcool terțiar și este numit comun
terț-butil alcool. Acesta s-ar numi 2-metilpropan-2-ol conform regulilor UICPA,
indicând un lanț de propan ce are grupele metil și hidroxil legate de carbonul din
mijloc (al doilea).

Un alcool cu două grupări hidroxil este în general numit "glicol", de exemplu HO-CH2-
CH2-OH este etilen glicol. Numele UICPA este etan-1,2-diol, "diol" indicând cele
două grupe hidroxil, iar 1,2 indicând pozițiile la care sunt legate ele. Glicolii geminali
(care au hidroxilii legați la un același atom de carbon), precum etan-1,1-diol, sunt de
obicei instabili. Pentru trei sau patru grupe, se folosesc sufixele "triol" și "tetraol".

Etimologie

Cuvântul „alcool" provine aproape sigur din limba arabă (prefixul „al-" fiind articolul
hotărât arabic); în orice caz, originea precisă este nesigură. A fost introdus în
Europa, împreună cu arta distilării și cu substanța însăși, în aproximativ secolul XII
de către diferiți autori europeni care traduceau și popularizau descoperirile
alchimiștilor islamici.

O teorie populară, găsită în multe dicționare, este că provine din ‫ = الكحل‬ALKHL = al-
kuhul, la început acesta fiind numele unei pudre foarte fine de sulfură de stibiu Sb2S3
folosită ca antiseptic și machiaj pentru ochi. Pudra este preparată prin sublimarea
unui mineral natural, stibnit, într-un vas închis. Conform acestei teorii, înțelesul
cuvântului alkuhul ar fi fost extins mai întâi pentru substanțele distilate în general, iar
apoi restrâns doar pentru etanol. Această etimologie circulă în Anglia cel puțin din
1672 (DEO).

Oricum, această derivare nu este întru totul acceptată, deoarece cuvântul arabic
curent pentru alcool, ‫ = الكحول‬ALKHWL = al???, nu derivă din al-kuhul. Coranul, în
versetele 37:47, folosește cuvântul ‫ = الغول‬ALGhWL = al-ghawl — însemnând "spirit"
("ființă spirituală") sau "demon" — cu sensul de "lucrul care dă vinului tăria". Cuvântul
al-ghawl a dus la apariția cuvântului englez "ghoul" (creatură imaginară care
mănâncă persoane moarte; vampir), și numele stelei Algol.

Conform unei a doua teorii, etimologia populară și scrierea cuvântului „alcool" nu ar fi

apărut datorită generalizării cuvântului ALKHL, ci confuziei alchimiștilor și autorilor
occidentali a cuvintelor ALKHL și ALGhWL, care au fost într-adevăr traduse în multe
feluri greșit.

Proprietăți fizice și chimice

Gruparea hidroxil face ca, în general, alcoolul să fie moleculă polară. Acele grupări
pot forma legături de hidrogen una cu alta și cu alți compuși. La alcooli există două
posibilități de dizolvare: tendința grupei polare -OH de a îl face solubil în apă și cea a
catenei laterale de a i se opune. De aceea, metanolul, etanolul și propanolul sunt
solubile în apă deoarece influența grupării hidroxil este mai puternică decât cea a
catenei. Butanolul, cu patru carboni în catenă, este moderat solubil datorită
echilibrului dintre cele două tendințe. Alcoolii cu cinci sau mai mulți carboni (pentanol
sau mai mari) sunt insolubili în apă datorită dominării catenei laterale.
Datorită legăturii de hidrogen, alcoolii tind să aibă puncte de fierbere mai ridicate față
de hidrocarburi și eteri. Toți alcoolii simpli sunt solubili în solvenți organici. Legăturile
de hidrogen arată că alcoolii pot fi folosiți ca solvenți protici.

Orbitalul dielectronic al oxigenului hidroxilului formează alcoolii nucleofili.

Alcoolii, ca și apa, pot avea fie proprietăți acide, fie bazice la gruparea O-H. Cu un
pKa de în jur de 16-19, sunt ușor mai puțin acizi decât apa, dar sunt capabili să
recționeze cu baze puternice precum hidrură de sodiu sau cu metale reactive precum
sodiul. Sărurile care rezultă se numesc alcoxizi, având formula generală RO- M+.

Alcoolii legați de nuclee benzenice au o aciditate mai scăzută (un pKa în jur de 10).
Grupările care iau electroni participă la creșterea acidității alcoolilor. De exemple,
para-nitro fenolul are un pKa de 7,15.

Oxigenul are un orbital dielectronic pe ultimul strat, ceea ce face alcoolul slab bazic
în prezența unor acizi tari, precum acidul sulfuric. De exemplu, cu metanol:

Alcoolii pot fi de asemenea supuși oxidării pentru a forma aldehide, cetone sau acizi
organici, sau pot fi deshidratați pentru a forma alchene. Pot reacționa pentru
formarea deesteri și pot fi supuși (dacă sunt mai întâi activați) reacțiilor de substituție
nucleofilică. Pentru mai multe detalii, vezi secțiunea #Reacții ale alcoolilor.

Toxicitate

Etanolul a fost consumat de oameni încă din preistorie sub forma băuturilor alcoolice,
pentru o varietate de motive: igienice, alimentare, medicinale, religioase, distractive.
Deși consumul rar de etanol în cantități mici nu are efecte negative, ci dimpotrivă,
dozele mai mari duc la starea numită "ebrietate" sau intoxicare și, depinzând de doză
și de regularitatea consumului, poate cauza probleme respiratorii acute sau decesul,
iar ingestia cronică are repercusiuni medicale grave.

Alți alcooli sunt mult mai otrăvitori decât etanolul, în mare parte pentru că durează
mai mult până să fie metabolizați, iar nu de puține ori metabolismul lor duce la
apariția unor substanțe mai toxice. Metanolul, sau alcoolul de lemn, de exemplu, este
oxidat de enzime în ficat și duce la crearea formaldehidei, care poate cauza orbirea
sau moartea.

Un tratament eficient pentru prevenirea toxicității cu formaldehidă după ingestia de

metanol este administrarea de etanol. Aceasta va preveni transformarea metanolului
în formaldehidă, iar formaldehida existentă va fi covertită în acid formic și eliminată
prin excreție înainte de a provoca vreun rău.
Prepararea alcoolilor

Laborator

Există mai multe metode pentru prepararea alcoolilor în laborator.

 Compusii halogenati alifatici reacționează cu hidroxidul de sodiu sau hidroxid

de potasiu, obținându-se astfel alcooli
 Aldehideele sau cetonele sunt reduse cu borohidrură de sodiu sau hidroborat
de litiu la alcooli.
 Alchenele aditioneaza apa, într-un mediu acid, folosind drept catalizator acid
sulfuric concentrat.

Formarea unui alcool secundar prin reducere și hidratare:

Industrie

Industrial, alcoolii se obțin în mai multe feluri.

 prin fermentație folosind glucoză produsă de zahăr, obținand hidroliza

amidonului, în prezența drojdiei și a unei temperaturi de sub 37 °C pentru
producerea etanolului.
 Prin hidratare directă: folosind etenă sau alte alchene, cu un catalizator de
acid fosforic, la temperatură și presiune mari.
 Metanolul este produs din vapori de apă: este creat din gaz sintetizat, unde
monoxidul de carbon și doi echivalenți ai hidrogenului sunt combinați pentru
producerea metanolului, folosind drept catalizatori cupru, oxid de zinc și oxid
de aluminiu la 250 °C și o presiune de 50-100 atm.

Reacții ale alcoolilor

Deprotonare

Alcoolii se pot comporta ca acizi slabi, supuși deprotonării. Reacția de cedare a

protonilor pentru a produce o sare alcoxidică este făcută fie cu o bază tare, precum
hidrură de sodiu sau n-butillitiu, fie cu sodiu sau potasiu.

2 R-OH + 2 NaH → 2 R-O-Na+ + H2↑

2 R-OH + 2Na → 2R-O−Na+

ex. 2 CH3CH2-OH + 2 Na → 2 CH3-CH2-O−Na+

Apa este similară în pKa cu mulți alcooli, deci cu hidroxid de sodiu apare un echilibru
de obicei deplasat spre stânga:
 R-OH + NaOH R-O-Na+ + H2O (echilibru la stânga)

Totuși, trebuie observat că bazele folosite la deprotonarea alcoolilor sunt tari. Bazele
folosite și alcoxizii obținuți sunt reactanți chimici foarte sensibili la umezeală.

Substituție nucleofilică

Gruparea OH nu este o grupă care se desprinde ușor în reacțiile de substituție

nucleofilică, așa că alcooli neutri nu iau parte la aceste reacții. Totuși, dacă oxigenul
este întâi protonat pentru a forma R−OH2+, gruparea care pleacă (apă) este mult mai
stabilă, iar substituția poate avea loc. De exemplu, alcoolii terțiari reacționează cu
acidul clorhidric pentru a produce halogenuri alchilice terțiare, unde gruparea hidroxil
este înlocuită de un atom de clor. Dacă se dorește ca un alcool primar sau secundar
să reacționeze cu acidul clorhidric, este nevoie de un activator precum clorura de
zinc. Alternativ, conversia poate fi făcută folosind clorură de tionil.

Alcoolii pot de asemenea fi convertiți în bromuri alchilice folosind acid hidrobromic

sau tribromură de fosfor, de exemplu:

3 R-OH + PBr3 → 3 RBr + H3PO3

În deoxigenarea Barton-McCombie, un alcool este deoxigenat într-un alcan cu

complex hibrid tributiltină sau trimetimboran într-o reacție de substituție a radicalului.

Deshidratare

Alcoolii sunt substanțe nucleofilice, seci R−OH2+ poate reacționa cu ROH pentru a
produce eteri și apă într-o reacție de deshidratare, deși aceasta este rareori folosită,
cu excepția fabricării dietil eterului.

Mai folositoare este reacția de eliminare a alcoolilor pentru a produce alchene.

Reacția urmează regula lui Zaitsev, care spune că cea mai stabil alchenă se
formează. Alcooli terțiari se transformă ușor la temperatura camerei, dar cei primari
au nevoie de temperaturi mai ridicate.

Aceasta este o diagramă a deshidratării acide a etanolului pentru a produce etenă:

Esterificare

Pentru a forma esteri dintr-un alcool și un acid carboxilic, reacția, numită esterificare
Fischer, este de obicei realizată cu ajutorul unui catalizator de acid sulfuric
concentrat:

R-OH + R'-COOH R'-COOR + H2O

Pentru ca echilibrul să fie deplasat la dreapta și să se obțină un randament mare de

transformare în ester, apa este eliminată, fie printr-un exces de H2SO4, fie prin
folosirea aparatului Dean-Stark. Esterii mai pot fi obținuți și prin reacția unui alcool cu
o clorură acidă în prezența unei baze precum piridina.

Alte tipuri de esteri sunt preparați similar - de exemplu, esterii tosil (tosilați) sunt
obținuți prin reacția unui alcool cu clorură de p-toluensulfonil în piridină.

Oxidare

Alcoolii primari se transformă de obicei în aldehide sau acizi carboxilici prin oxidare
organică, pe când alcoolii secundari se transformă în cetone. În mod tradițional, se
folosesc oxidanți puternici, precum ionul dicromat sau permanganatul de potasiu în
mediu acid, de exemplu:

3 CH3-CH(-OH)-CH3 + K2Cr2O7 + 4 H2SO4 → 3 CH3-C(=O)-CH3 + Cr2(SO4)3 +

K2SO4 + 7 H2O

De multe ori în prepararea aldehidelor acești reactanți reprezintă o problemă,

deoarece supra-oxidează acidul carboxilic. Pentru ca aceasta să se evite, alți
reactanți sunt preferați, cum ar fi clorocromat de piridină, periodinan Dess-Martin,
acid 2-iodoxibenzoic sau metode precum oxidarea Swern.

Alcoolii terțiari rezistă oxidării, dar pot fi oxidați de reactanți precum 2,3-dicloro-5,6-
diciano-1,4-benzoquinonă.
Proprietăţi fizice

Moleculele alcoolilor se caracterizează prin prezenţa legăturilor (punţilor) de

hidrogen, reprezentate mai jos:

Fiind cele mai puternice interacţiuni intermoleculare, legăturile de hidrogen determină

puncte de topire şi de fierbere ridicate. Asa se explică de ce alcoolii au puncte de
fierbere ridicate în comparaţie cu punctele de fierbere ale altor compuşi organici cu
structuri asemănătoare lor. De exemplu, punctul de fierbere pentru CH3-OH este
+64,7˚C, iar punctul de fierbere pentru CH3Cl este -23,7˚C.

La temperatură obişnuită, alcoolii inferiori sunt substanţe lichide.

Alcoolii inferiori sunt substanţe miscibile cu apa, adică se dizolvă în apă în orice
proporţie, deoarece între moleculele lor şi moleculele apei se formează legături de
hidrogen.

Solubilitatea alcoolilor în apă scade cu mărirea catenei şi creşte cu creşterea

numărului de grupe hidroxil.
Metanolul sau alcoolul metilic (CH3-OH) este un lichid incolor, volatil, cu miros
specific, miscibil cu apa. Este toxic pentru organismul uman: consumat în cantităţi
mici provoacă orbirea, iar consumat în cantităţi mari provoacă moartea, doza letală
fiind de 0,15 g/kg corp. Este utilizat ca dizolvant pentru grăsimi, lacuri şi vopsele, la
fabricarea aldehidei formice folosite în cantităţi mari la obţinerea unor materiale
sintetice sau coloranţi.

Etanolul sau alcoolul etilic (CH3-CH2-OH) este un lichid incolor, cu gust arzător şi
miros specific, miscibil cu apa. Este cunoscut, apreciat şi preparat din cele mai vechi
timpuri. Sucurile dulci din fructe fermentează sub acţiunea microorganismelor din
drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae), conducând la alcool etilic:

C6H12O6 (glucoză) -> 2 CO2 + 2 C2H5OH (etanol)

Procesul descris de reacţia de mai sus se numeşte fermentaţie alcoolică.

Consumat în cantităţi mici, sub forma băuturilor alcoolice, este un excitant al

sistemului nervos. Consumat în doze mari este toxic.

Se oxidează aerob, sub acţiunea enzimelor produse de unele bacterii, la acidul

acetic. Procesul se numeşte fermentaţie acetică şi ajută la obţinerea oţetului
alimentar din vin:

CH3-CH2-OH + O2 -> CH3-COOH + H2O

Glicerina (sau 1,2,3-propantriol sau glicerol) este un lichid cu consistenţă siropoasă,

incolor, inodor, cu gust dulce şi solubil în apă. Industrial, se obţine din propenă.

Este folosită ca dizolvant în cosmetică, în medicină, la fabricarea săpunurilor, la

prepararea lichidelor antigel, la fabricarea unor răşini sintetice etc. O utilizare
importantă a glicerinei este ca materie primă pentru obţinerea dinamitei. Prin
esterificarea glicerinei cu acid azotic se obţine trinitratul de glicerină, numit impropriu
şi nitroglicerină.
BIBLIOGRAFIE:
- Manual de Chimie Clasa a-XI a :

“Autori : Mariana Nedelcu, Elena Alexandrescu, Viorica Zaharia

Editura: LVS Crepuscul
Anul aparitiei: 2006 “

- Internet : “ http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/chimie/1467-chimie-organica-
alcoolii.html ”

- Wikipedia : “ ro.wikipedia.org/wiki/Alcool ”, de la Structură până la Oxidare.