TRATATUl DE SOCIOLOGiE :::oordonat de profesorul Raymond Boudon sta sub semnul socioiocie!

actiunii - 0 paradiqrna de «ultima ora» a disciplinei, cu radacini adTnci in traditia europeana si americana, care s-a dovedit extrem de productlva In explicarea si interpretarea fenomenelor sociale.

Noua profesori $1 cercetatori de la mari universltati $1 institute de

nl.::H",..,..ot-::);t"n ..-.lin i='r'Q,ntr..:l c'lnt QI rt ..... rii f""'-oln.r '1 Ii (""\· .. ::U'"'\lt ..... ra ":'lln ur..ll Lrr\1 ill Ii

A T A.T

I

T" R

D

I

E

..

II 0 experient« de peste 25 de ani in dotneniul finantiirii si decontarii tranzactiilor de comer! exterior, BANCOREX es te u n a d int r e p ri m el e b a n ci comerciale ronuinesti.

Din d e c e rn b r i e 1990, BANCOREX functioneaza ca 0 societate bancara pe actiuni, cu capital majoritar de stat, indeplinind funcjiile unci banci cnmerciale cu caracter universal.

In prezent, BANCOREX dispune de 0 retea formats din peste 35 de sucursale, 111 Bucuresti operand 6 sucursale.

De asernenea, BANCO REX isi propune deschiderea denoi sucursale ~i agentii panala sfarsitul acestui an.

BANCO REX d i.s p u n e de reprezentante 13 New YOI'k, Moscova, de o sucursala la Nicosia si parricipa la capitalul unor societari bancare din srrainatate:

Frankfurt-Bucharest Bank AG f/rn, Anglo-Romanian Bank Ltd - London, Bangue Franco-Roumaine sa - Paris, Banea ltalo-Rornena s.p.a. Milano, MISR-Romanian Bank sa Cairo.

In t e g ra r e a 111 co mun it ate a

financiar-baucara internationala este ilustrata $i de calitatea BANCOREX de membru <11 sistemului international cle cornunicatii financiare SWIFT, aJ Camerei Internationale de Comer] de la Paris si a organizatiilor VISA INTERNATIONAL, EUROCARD $i MASTERCARD.

Bucurfir.du-se de recuuoastere pe plan international, BANCO REX este 111 prezent banca romaneasca ell eea mai mare retea de corespondenti b a n c a ri : peste 1600 b a n c i corespondente III 150 de tari.

Sub coordonarea lui

RAYMOND BOUDON

TRATAT-DE SOCIOLOGIE

Autori:

1. BAECHLER, F. BALLE, P. BIRNBAUM, R.BoUDm~, F. CHAZEL, M. CHERKAOUl, M. CUSSON, E. FRIEDBERG, B. VALADE

Traducere din franceza de

"

DEllA V ASILlU ~i ANCA ENE

BANC RE

DANCA nOMANA DE cOM£nT EXnnlOR SA.

Calea Victoriel 22-24, 70012 BUGURESTI- ROMANIA·

Ie!.: +40.1-6141318,6149190. '

Fan40. 1-3122495,3112151,6147598 Telex. 11 235, 11 703 ebank r,

SWIFT' BRCEROBU, i-tnstt: bancorex@kappa.ro

H U MANITAS BVCVRE?TI

110

JEAN BAECHLER

PARADEISE G. (1980), "Socia:bilite et culture de classe", Revue francoise de Socia logie,

XXI, 4, 571-597. .

PILLORGET R. (1979); Le tigeet le rameau,Paris, Calmann-Levy.

POLY J. P., BOURNAZEL E. (1980), La mutation/eodale XC-Xlle siecle, Paris, PUF. .

RENAN E. (1882), "Qu'est-ce qu'unenation?" (conference faite en Sorbonne le 11 mars

1882), in (Euvres completes, Paris, Calmann-Levy, 1947, t.I, 887-906. .

Rou SSEL L. (1975), Le manage dans La societe!ram;aisecontemp_oraine, Par~s, PUF. , ROUSSEL L. (1976), La famille apres le mariage des enfants, Pans, PUF, Cahiers de lINID,

~n. .

Rozoy J. O. (1978), .Les derniers chasseurs, L 'Epipaleolithique en France et ~n Belgique.

Essai de synthese", Bulletin de la Societe archeologique champenoise, Reims, uurnero

special juin, 3 vol. ., .

SAHLlNS M. D. (1958), Social stratification in Polynesia, Seattle, University of Washing-

ton Press.

SBGi\LEN M. (1981), Sociologie de la famille, Paris, Armand Colin, 1988 ..

SERVICE E. R. (1962), Primitive organizatioll. An evolutionnary perspective, New York,

Random House. ..

SnORTER E. (1975), The making of the modern/amily: New York, BaSIC Books; tr. fro Nais-

sanee de la famille moderne (XVIII'-XX" s.), Paris, Le Serul,.197? . .

SIMMEL G. (1908), Der Streit und dieKreuzungsozjalerK,.m~e, ui.Soziologie. Unter~ suchungen tiber die Formen der Vergesellschaftung, Leipzig, Duncker & Humblo~, tr. eng!. Conflict and the web ojgroup-affiliations, New York, The Free Press, 195),

1964. . G J

SIMMEL G. (1917), Grund/agen der Soziologie (Individuum und Gesellschaft), Berlin, ..

Goschen; tr. fro Sociologie et epistemologie, Paris, PUF, 1981.

SMITH A. D. (1971), Theories ojnationalism, Londra, O. Duckworth. ., .

SMITH T. G. (1968), The agrarian origins of modem Japan, Stanford, Stanford University

Press.

TARDE G. (1901), L 'opinion et lafoule) Paris, Alcan;Paris, PUF, 1989. ,

TOCQUEVILLB A. DE (1835-1840), De la democratie en Amerique, in (Euvres completes, Paris, Galiimard, t. 1,2 vol, 1961; trade rom.: Despre democ~afie in America, 2 vol., Humanitas, Bucuresti, t995.

WEBER M. (1922), Wirtschaft und Gesellschaft, Tubiagen, J. G. B. Mohr, tr. fr. (fragm.)

Eaononue et societe, Paris, PIon, t. 1, 1971. .

WELLMANN B., BERKOWITZ S. D. (ed.) (19,82), Social structures. A network approach,

Cambridge, Cambridge University Press. . . '"

WERNER K. F. (1977), "Add (Frankisches Reich, Imperium, Frankreich) , m.K. F .. Werner Vom Frankenreich zw· Entfallung Deutschlands und Frankreichs, Sigmariugen, Jan'Tborbecke Verlag, 1984, 12-21.

~

I

I

l\

l'

I' ,

! ~

3

STRA TIFICAREA

de MOHAMED CHERKAOUI

Stratificarea este universala ~i ornniprezenta, In aceasta situatie se gasese atit societatile primitiveaparent cele rnai simple si omogene, cit si sistemele sociale cele mai diferentiate si eterogene: toate sint alcatuite din diviziuni verticale, interneiate fie pe sex, 'virsta sau structure de rudeuie, fie pe bcgatie materiala, putere sau prestigiu. Grice institutie reprezinta combinatia mai multor ordine ierarhizate, indiferent daca avemde a face Cll grupuri primate, .aparent dintre cele mai putin inegalitare, cum este familia, sau cu grupuri secundare, dintre cele mai.selective, cum este scoala. Teate sectoarele activitatii umane sint stratificate: diferentele de salariu, sursa .de venit sau patrimoniul; eterogenitatea .religioasa a unei societati, intensitatea practicilor de cult in viata coreligionarilor, distributia puterii politice intre grupuri sau indivizi, proximitatea 111 raport cu centrele de decizie, gradul de angajare partizana, modurile de consum albunurilor materialc sau simbolice, stilurilede viata, iata tot atitea exemple ce ilustreaza aspectele polimorfe ale acestui fen ornen., Exista.stratificare din rnomentul in car·e exists diferentiere, integrare, ierarhizare, inegalitate sau conflict

intre elernentele constitutive ale unui gI;up. .

Nu se cunoaste niei un text, oricit de vechi ar fi el, care sa Ill! mentioneze acest fenornen: textele sacre egiptene, epopeile sumero-babiloniene, 1istele de regi sau sirnplele genealcgii, toateii subliniaza importantasi nu de putine ori il justifica. Nu exista nici.un tratat, speeu latii.sau simple consideratii asupl'a soc ietatilor umane, de Ia presocraticipina in secolul al XVIII-lea, care sa IlU 11 puna ill discutie. Cu toate acestea, studiul stiintific al stratificarii este foarte recent. Originea sa nu poate fi In niei un fel stabi!ita inainte de secolul al XVIII-lea: nasterea sa poate fi fixata 0 datacu controversa asupra originii inegalitatii, care i-a tnflaearat pe filozofii europeni ai Luminilor, si mai ales 0 data ell lucrarile scolii scotiene ee a realizat, nu numai in acest domeniu, 0 veritabila revolutie stiintifica si filozofi. ca. Daca parintii fondatori ai sociologiei au acordat 0 atentie deosebita

acestui fenomen pe care il socoteau central, dear in anii patruzeci asistam

la dezvoltarea unor cercetari empirice. .,.

'Prezentul capitol este 0 incercare de sinteza a teoriilor, problernelor ~i rezultatelor prezente in lucrarile sociologice p~ care le-am considerat sem-

112

MOHAMED CHERKAOU[

STRA TIFICAREA

113

poli, comunist siutopist, toate.considera proprietatea drept originea sau, eel rutin; unul dintre fundamentele inegalitatii dintreoameni. Aceste doua mari traditii se deosebesc totusi in ceea ce priveste legitimitatea proprietatii. Afirmatia conform careia impozitul este ilegitim daca nu este acceptat, iar mostenirea si, a fortiori, proprietatea privata trebuie proscrise sint doua puncte de vedere ce se opun radical cu privire la fundamentul proprietatii: primul este un principiu constitutional.aparat.de Locke; eel de-al

. do ilea i~i gaseste in mod evident radacinile in anurnite texte ale lui Rousseau. Sa. Ie amintim pe scurt.

Ideea conform careia inegalitatea se bazeaza pe proprietate nu apare nici 0 data.cu socialistii.inici 0 data eu Rousseau, chiar daca acesta a popularizat-o, iar ceilalti au .transformat-o intr-o dogma a careifragilitate s-a adeverit imediat dupa revolutiile comuniste din secolul XX. Fari'i indoiala, trebuie sa ne intoarcem lit Hobbes si mai ales IaLocke, la revolutia intelectuala realizata de acesta in jurul anilor 1690, pentru a defini corect locul central ocupat de proprietate in societatile modeme '. Sinteza a teoriilor

. despre starea de natura, despre contractul: social, guvemarea limitata de lege !?i acceptata de cei guvernati, teoria lockiana asupra proprietatii devine in secolul al XVIII-lea 0 ortodoxie intelectuala si politica. Eatriumfa 0 data. eu cele trei mari revolutii, mai intii engleza.apoi americana, in sfirsit franceza.

Obiectivul filozofului englez este de aarata modul in care, in starea de natura, indivizii transforma proprietatea colectiva intr-o proprietate individuala; aceasta din urma fiind pentru el o jnstitutie naturala ~i nee onventionala. In starea de natnra.oamenii sint.liberi si egali.Iar proprietatea este colectiva. Fiecare ia in functie de nevoi, lara consimtamintul celorlalti. Pe de alta parte, fiecare om fiindpropriulsau stapin, munca ~i rezultatele acesteia ii apartin. Deci proprietatea este a individului care 0 munceste si beneficiaza de roadele sale. Acest punct de vedere se inrudeste, bineinteles, cu eel al doctrinei bisericii catolice, conform caruia suveranul nu are dreptul sa .confiste bunurile produse prin munca supusilor sai, dar, asa cum a aratat Gierke (1934, pp. 103-104), Locke 11 formuleaza ca parte

integranta a filozofiei dreptului natural. .

lncepind eu 1690, data la care clasele de mijloc au luat puterea in Anglia, ideea ca individul are un drept natural de proprietate.devine 0 axiorna a filozofiei politice. In starea de natura proprietatea exista chiar daca se limiteaza la produsul muncii. Daca acest tip, de acumulare prin rnunca este egalitar, drepturile de proprietate sint in schimb create de oameni. De alt-

nificative. Deci cititorul nu va gasi aiei, contrar asteptarilor sale, 0 descriere detaliata si exhaustive a tuturor cercetarilor privitoare la toate tipurile de stratificare: volumul impresionant at documentatiei care are practic legatura cu ansamblul stiintelor sociale, preeum si spatiul limitat de care dispunem nu permit un astfel de exercitiu '. Dad! planul adoptat raspunde unor obiective pedagcgice, indeosebi de simplitate, el reflecta totnsi caraeterul partial cumulativ ~i complexitatea crescinda ale teoriilor stratificarii.

Discur surlle asup ra originii inegalitatii

Vom distinge pe SCutt patru etape logice in constructia teoriilor stratificarii. Prima, prestiintifica, incearca sa gaseasca temeiul stratificarii in natura sau intr-o transcendenta, Cea de-a dOlla l~i pune problema originii imanente a inegalitatii. Ceade-a treia reprezinta evidentierea proceseior sociale aflate la temelia sa. In sfirsit, cea de-apatra este 0 incercare de sinteza a problematicilor prccedentepe baza unor concepte psiho-sociologice considerate elernentare si fundamentale.

Conditiile analizei sociologice a inegalitii,tilor. Proprietatea in cadrulteoriei politice clasice

Nu ar fi nici fals, nici exagerat saconsideram drept prestiintifice doctrinele ce gasese temeiul jnegaljtati] In natura sau intr-o transcendents". De altfel, din punet de vedere istoric, discursul sociologic a devenit posibil din momentuJ in care au inceput sa fie remarcate diferentele datorate naturii incgalitatilor referitoare la pozitia indiv idu lui in structura socials. Ca urmare a acestei rupturi, filozofiile sociale si teoriile stratificarii au propus raspunsuri ce respecta caracterul imanent al originii inegalitatilor. Fie ca sint de inspiratie liberala san socialista, ca decurgdin gindirea lockiana cu variantele sale utilitariste sau din aceea a lui Rousseau, cu cei doi .

1. in afara lucrarilor la care facern referinta ill cadrul textului san ill note, am consultat hineinteles studiile sau culegerile de texte cese refera explicit la stratificare, dintre care vom mentions: Lipset si Bendix (1953).B,arber (1957), Reissman (1959), ~ergel.(1962), Lasswell (1965), Tumin (1966), Jackson (1968), Coxonsi Jones (1975), Muller ~I Mayer

(1973). . . , _ .

2. Putem Face trimitere aici la toate doctrinele ce presupun 0 armorue intre uatura ~1

societate. in Politi ca. Aristotel gase~te In naturaterneiul inegalitatii si superioritatii oamenilor liberi fata de sClavi, a .barbatului fata de ferneie, a grecilor fala de barbari.

3. [ntemeind ordinea sociala pe existeuta uneipiete, Hobbes (1651) refuza orice postulat teologic sau teleologic, dupa cum a aratat Macl'herson (1962). Doctrina lockiana asupra proprietatii este expusa III capiro lui V diu cartea a II-a a Tratatului despre guvernarea civild.

114

MOHAMED CHERKAOUI

115

------------------------------------------~

STRA TlFICAREA

fel, doua conventii se afla la origineaproprietap] modeme: este yorba despre moneda ~i despre Iegile, pozitive pe careoamenii le-au acceptat 0 data eu instituireasocietatilor politice.

Tocmai datorita dubleinaturi a proprietatii pe care 0 pune in evidenta, teoria lui Locke a .servit Ia justificare repartizarii proprietatii, atunei cind ea se afia;ln miinile unor mici producatori, si la.abolirea privilegiilor, 111 cazul in care esteun.monopol mostenit.in virtutea legilor feudale. Aceasta teorie va fi adoptata explicit de catre revolutionarii englezi, americani si francezi, care 0 vor transpune in legi constitutionale". Economia politida clasica, aeeea a lui Adam Smith si a succesorilor sai, ii va acorda un loc a carui.importanta esenriala.nu a fest intotdeauna pe deplin inteleasa. In secolul al XiX-lea, cind socialistii si-o vor insusi in parte, utilitaristii Ii VOl' gasi un substitut.

Teoria lui Rousseau estern multe privintediferita de.aceea a lui Locke.

Ne vom multumi aid sa. amintim principalele sale idei 9i sa subliniern specificitatea sa in raport cu traditia liberalaFilozoful genevez nu si-a schimbat fundamental teoria de la~iscursul as!lpra originii inegalitdtii (1754) la Contractu! social.(1756), In Discurs, oamenii sint, in stare de natura, liberi si egali :;;i nu.au proprietaterfiecare se multumeste cu ceea ce ii of era natura. Aceasta stare primitive seopune ,}ntru totul starii de soc ietate, cind omul este civilizat si a devenit deopotriva proprietar si sclav. Cea de-a doua parte a Discursului contine 0 lunga povestire utopica in care Rousseau descrie geneza institutiei proprietatii private. Intr-o prima etapa, cresterea dernografica, imprevizibilul climei, fluctuatiile bunurilor de eonsum disponibile creeaza-diferente In modurile de viata ale oamenilor. Se inventeaza arme pentru vinatoare si pescuit. Desi cooperarea ii

. este profitabila, omul primitiv ramine individualist. Dezvoltarea vietii sedentare, colective, genereaza comparatii provocate de invidie, dar nu a inegalitate, explica.Rousseau (1754 [1958],p. 126). Din momentul in care oarnenii incep sa coopereze si sa acumulezebunuri, aceasta stareprimitiva se va altera ireme~iabiLegalitatea dispare, patrundeproprietatea, urmeaza diviziunea muncii. "Prelucrarea metaleldr si agricultura all fost cele doua mestesuguri a carol' descoperire a provocataceasta mare revolutie", scrie Rousseau (1754 [1958], P: 128).ln·cel de-al doilea pasaj, el pare ~a adrnita ideea conform careia proprietatea este rezultatul muncii, "Caci nu se vede ce arfi putut oferi O1;lUI, pentru a obtine Iucruri nefacute de el, in afara de munca sa. Numai munca.idind cultivatorului dreptul asupra prpduselor pamin-

i

4. In leganu'a eu rolul si imporranta teoriei lockiene asupra proprietiitii in cadrul discu [iilor purtate injurul constitutiei arnericane, ase vedea Wright (1931). Filozofii Luminilor, de la Voltaire la economisti siideologi, an fost puternic marcati degindirea lui Locke. Declaratia universalda drepturiloromului si.cetdteanului din 1789 considera proprietatea ca . unul din drcpturile imprescriptibile si naturale ale ornului.

tului pe.carel-a arat, ii dadea, in consecinti'i,:;;i dreptul asupra pamintului, eel putin pina la recoltare, si tot asa din: an in an, ceea ce facea ca posesiunea continua sa se transforme user in proprietate" (1754 [1958], p. 131). Dar pentru Rousseau, dreptul de proprietate este a creatie a legii pozitive ~i nil rezulta din -legea naturala, Dreptul de proprietate, inegalitatea si legea pozitiva sint concornitente, organic legate :;;i irevocabile, deoarece camenii si-an dat consimtaminrul. Pentru traditiile socialista si utopista, ce vor refuza teoria dreptului natural' de proprietate, Discursul va ramine 0 sursa inepuizabila de inspiratie.

Aceeasi teorie a caracterului conventional al dreptului de proprietate va fi reluatain Discursul asupra economieipolitice 9i in Cont,:actl.ll social, chiar daca in aceste texte Rousseau isi abandoneaza preferintele pentru starea de natura. In Discursul asupra economiei politice, dreptul de proprietate este sacru ,,~i mai.important in anumite privinte decit insasi libertatea" (1755 [1964], p. 263). Ei estefundamentul societatii civile, iar statuI nuilpoate ataca deoarece acesta este instituit pentru a-I apara, Statui poate totusi limita efectele unei inegalitati extreme ceface irnposibila oriceadministrare impartiala a justitiei.Ip. 258). Daca statulnu poate confisca bunurile, el dispune eel putin de mecanisme de reglare a bogatiilor, cum slut taxele de succesiune (p. 263) ~i impozitul progresiv (1755 [1964], pp. 270-271). Un lucru devine evident: aceastateorie ce tra11sforma proprietatea-intr-o conventie si 0 leaga deinstitutia statului, care ii intemeiaza f?i'asigura legitimitatea, este foarte apropiata de aceea a lui Hobbes (165 J).

Dad secolul al XVIII-lea accepts in mare teoria.lockiana a dreptului natural de proprietate, daca socialistirsiutopistii i1 vor invoca. pe Rousseau si.o VOl' respinge ca pe 0 violate a.dreptului natural.Jiberalii si economistii secolului al XIX-lea VOl' prefera teoria utilitatii popularizata de Bentham (1789) in. Principiile codului.civil, dar schitata deja de David Hume (1739) in; Eseu asupra justitiei. Pentru Bentham, indiferent de situatie, egalitatea e de natura sa maximizeze fericirea, Sa presupunem ca toti oamenii sint in mod egal supusi placerii si durerii, Or, in conformitate eu principiul de utilitate rnarginala, un bunar produce.maimulta placere celui care are. rnai purina bogatie decit altuia .: Dec i legislatorul trebuie sa lucreze in favoarea egalitatii dintre cetateni. Dar egalitatea nu este decit unul dintre 'obiectivelelegislatorului. Nu va exista fericire dad nu va exista bogatie care sa. fie .repartizata in vederea obtinerii egalitatii. Legislatorul trebuie deci mai intii sa determine oamenii sa produca.Or, cine va accepta sa munceasca daea Legea nu ii asigura roadele muncii lu'i? Pentru Bentham, aceasta siguranta este mai importanta decit egalitatea. Acolo unde ,Lock~ .vede un prin~ip.i.u al dr~ptului riatural: ~el;tham vede ut~;:~i:'in~ipiu de utilitate, Economistii, care 11 vor urma mat curind pe Benthari1',a_~qt pe Locke, justifies proprietatea socotind.ca indivizii trebuie retribuiti iri;ttlilcc

STRATIFICAREA

151

~------

150

MOHAMED CHERKAOUI

corelatie, la nivel individual, intre variabilele. studiate. Raspunsurile individuale la intrebarile privitoare .Ia nivelul de instructie si venit sint tratate ca ~i cum ar fiindependente unele de altele. FaptuJ ca unindivid raspunde la chestionar afirmind ca are un doctorat ~i prirneste un salariu de 20 000 F este, pentru aceasta paradigms, flira legatura cu raspunsurile unui alt individ care are 0 diploma de absolvire a unor studii secundare ~i un salariu de 10 000 F. Se arata doar ca, in medie, atunci cind nivelul de instructie creste, creste si salariul, Deoarec~ nici un principiu logic nu autorize~za u·~cerea de la micro la macro, aceasta paradigma nu ofera un dispuns satisfacator la problema pusa si duce uneori la paralogisme.

Conform celei de atreia paradigme, se considet'1i ca, daca nivelul de instructie si venitul sint definite pornind de la raspunsuri individuale, acestea sint legate din punct de vedere structural, iar agregarea lor creeaza fapte sociale sui generis . Aceasta inseamna ca raspunsurile la intrebarile puse sint rezultatul unei duble competitii dintre indivizi pe pietele scolare si profesionale, definite de parametri structurali, Un individva beneficia de un anume salariu nu in virtutea faptului ca a obtinut 0 anume diploma. Acest salariu depinde deopotriva de distributia globala a veniturilor si de distributia sociala a nivelului de instructie. De altfel, se poate dernonstra ~i ca, la nivel individual, exista o.puternica corelatie intre nivelul &~ instructie si salariu, in timp ce, la nivel social, schimbarea distributiei diplornelor nu afecteaza distributia salariilor, Este suficient, de pilda, ca distributia nivelului de instructie a fiilor, fata de aceea a tatilor, sa fie diferita, in timp ce distributia venitului la cele douageneratiinu se schimba. In rezumat, doar prima ~i cea de a treia paradigma sint acceptabiledin punct de vedere metodologic, chiar daca unii 0 considera pe aceasta din urrna mai satisfacatoare din punct de vedere logicai psihologic decit.pe prima. De altfel, ambele permit construirea unor teorii ipotetico-deductive, a carol' fecund itate a fost stralucit ilustrata de rezultatele convergente ale unor lucrari realizate in domenii diferite ".

unifactoriala a stratificarilor. Prudenta estedeci de rigoare in folosirea unor asemenea instrumente, ca:~iinintelpretarearezultatelor ce decurg deaiei.

Fundamentul micro nl.explicatiei macrosociologice ~

~i unitatile de analiza-au acelasi tra~ment'pe care il au ,:onc~ptele s:u problemele stratifkati}i~toate sint defiDlt~ la mv~1 m~croso~lOlo~lC: U~l~~ tile sint constituite diri.;p>9puI4ii sau matt grupari sociale, si nu din mdlv~zl ~au grul'uri restrinse. e5?,i1c~I;te:cufu ~}nt cel~ de eterogenitate, .difere?tIe- rei repartizarea bunu~ildt (material:e, ~l~n~~hce, s.au .d~ ~utere), m~gahtate, elisa saustraturi toatetriiliit 1a realitati supraindividuale: de 3111t fapte sociale ill sertsul 'in care intetegeaDm:kheim (1895) aceasta expresie. Sa ahiiliiabl ,tirfuatoareJ~ intrebi'iri: De ce exista 0 diferentiere crescinda a furictiiloi~obiale'in societatea,industriaJa? De ce majoritatea indivizilor nu are' tonHict cu elita? La nivel social, riivelul de instructie deterrnina oare inegalitatea ven.it.urilor? ~~t: gradul d: rigi~i~,te. a. structu,r~i.so~iale un factor de -instaoilitate politica? Aceste mtreban trimit la unitati, concepte sisint'fOlmulate si IiI terrneni macrosoeiologici. Cu toate acestea, sint ele intotdeauna analizate la nivel macrosocial? Exista un consens intre sociologi c~ privire la metoda tie invest~gare~i logiea ex~li~arii _unoI' as.emenea fenomene? Cu siguranta, nu: gas un chiar cu usurinta irel paradigme ce conduc la trei solutii diferite'pentxu aceeasi problema.

Prima dommantamspecial ill lucrarile IuiDurkheim si in unele cercetari intreprinse de Simmel' si-Blaurse remarca prin faptul cia variabilele dependente ~i independe,l1te sint toat,~ s~'ict macros~cia.le. Astfel, ~urkheim (1893) explica diviziunea muncn prmtr-o c~m~111atle de factori, ~um sint volumul densitatea, sistemulde interactiuni ~l lupta dintre unitatile sociale. Urmas al lui Simmel, a camriilfluenta decisiva 0 recunoaste, Blau (1977) explici relative absentli a relati.irors~rinse di:ntre ~are~ tn!s.a de indivizi si elita printr-oserie deenunturi refentoarela numarul ~l man~ea gxupuril~r ce alcatuiesc structurapopulatlei, flira s~ faca msa ap~lla ~poteze culturaliste sau voluntariste. Elpoate explica ~l de ce membrii majontatii albe din State le Unite, nu au prieteni -aegri sau de origine etnica diferita, d~icanos sau japonezi,Blaurlu face apel nici la prejudecati niei la gradul de liberalism al indivizilor. Paradoxul, daca avem dea fa~ecu asa ceva, se

explica doar in termeni de condi~iistxuctural:, ~ v v.~. ,

Adeptii' celeide a doua parad}gmeaccepta sa tr~aca faranici 0 mediere de la macro la microsociologic. In fine, cea de a tre13 se deosebeste de precedentele prin cautarea unuifundarnent t?icroso~iol?gic pentru ~robl~me macrosociale. Dadi punctele de plecare ~l de sosire smt macrosociologice, etapa intermediara sesitueaza la .niv~l individual. ~Sa a~al~am .proble~a ridicata anteriorcu privire la relatia dmtte cele doua variabile, nivel social de i.nstlUctie si inegaiitate de venituri.. ConfoDll eelei de a doua par:'ldigme f?i folosind d;te provenite din anchete pe baza de chestionar, se stabile~te 0

Efectele si consecintele stratifidirii

, ,

Consecintele stratijiciirii

Stratificarea are efecte atit de numeroasesi diferite ca forma incit ar fi imprudent sa nepropunem 0 privire de ansamblu .asupra tuturor, fie si nu-

21. Insistam ill special asupra lucrarilor lui Blau (1977) si ale lui Boudon (1973) care, ill ciuda diferentei punctului de, vedere paradigmatic adoptat (primul macro. eel de al doilea microsociologic), sint totusi convergente in ceea ce priveste tcmeinicia axiomatizarii, in realitate tara nici 0 legatura cu 0 simpla formalizare, cum este aceea schi\ata de Turner (1984) in teoriile stratificarii.

152

MOHAMED CHERKAOUI

mai in mod.superficial. In otice caz, nu acesta este obiectivul acestei parti care i~i .propune sa se limiteze la studiul relatiilor dintre s~atificare. si patruaspecte fundamentale.ale vietiisociale; ~i anurne fecnndltate~, SOCia: lizarea, consumul~iactiunileingeneral. Aceasta optiune este cu sigurantii partial arbitrara; ea se justifica totusiin parte prin importanta ternelor abordate. De altfel, atentia neva fi in prineipalretinuta nu ant de influenta -directa sauindirecta a omniprezentei stratificari asupra acestor aspecte, cit de studiul conditiilcrIn care efectelesale sint cvasinule sau neglijabile. Este 0 banalitatesa arammdaexista 0 corelatie intre structura de clasa si fecunditate; dar mult1naipu(~ banal dacl'3. propunern 0 explicatie deopotriv3.' dinamica, sfn.ictura15?i care sa cuprinda numeroase date demcgra£lc~. Demonstrarea 'exlstentei unui consum diferential in functie de. clase este un lucru relativ u~.or·~l chiar simplist;:cdar evidentierea cazurilor in care clasa este mai puterniclegata de consum 'decit venitul si construirea unei teorii generale a compa'ltamentului, care integreaza stratificarea ca vari~bila endogenapresupune acceptarea depasirii "adevarurilor" sociologice primare. Sa precizam, in sfirsjt, di nu intentionam. saprezenta~ situatia lucrarilor realizate.in.legajura cu aceste patru probleme (0 munca titanica!), ci sa spicuim din ele citeva aspecte din punctulde vedere at

stratificarii.

CauzalltateacircularCfdint,;e,demograjie~'i stratificare:.

exemplul [ecunditdtii .

Eenomenele demografice-sint=si. obiective, si masurabile. Recenzarea lor este simpla; .statisticilede .. care dispunemin acestdorneniu sint fiabile ~i permit comparatii. Daca prefed:m'sa·examin~m aici relatia din.tre strat~ficare si fecunditate, mai curind decit aceea dintre stratificare ~l mortalitate ·a~est lucru se datoreaza faptului ca mortalitatea este evidenta: clasele .f~lt~rite au 0 speranta ,de ~iata mai ~are ~.1 masura in care de ?e~eficiaza ~un nivel de illsttuctre 91 de un venit mai-ridicate, ce Ie permit sa sepreocupe mai mult de sallatatea for si sa ia masuri preventive stricte. Pe de alta parte, si spre deosebire de fecunditate, mortalitatea rtu presupune. llICi_ un element de alegere (in afara cazului limita al interpretarii strategrce a sinuciderii)22: c« fecunditatea lucrurile stau cu totul altfeL .Ea depind: deopotriva de casatorie,de'prabticile de control ~lna~tenlor ~I de~l,ortahtatea copiilor. Chiar daca individul este in mare parte neputmcios m fata mortii copiilor sal, el poatecel putin hotari in Jegatura cu virsta la care

22. Interpretarea strategica a sinuciderli este aparata.de Douglas (1967) ~i Baechler (1975).

153

--------------------------------------------------

STRATIFICAREA

vrea sa. se casatoreasca, poate uneori alege (5 tehnidi contraceptiva, precurn 9i data nasterii primului sau copil.

In conditii identice, fecunditatea este cu atit mai .ridicata, cu 'cit este mai ridicata si mortalitatea infantila .. Sa ne imaginam doua populatii in cadrul carora cuplurile dorescacelasi numar de.copii care sa atinga virsta adulta, Daca 50% dintre cop iii celei dintii ~i doar 5% din ceilalti mor la 0 virsta frageda, cuplurile primei populatii vor trebui sa aiba 0 fecunditate

. aproape de doua ori mai ridicata decit cele din a doua populatie, Cum in societatile industriale ratele mortalitatii in functie de clase sociale sint foarte apropiate, putem sa nu tinem seama de a~est factor In explicarea fecunditatii. Deoarece ceilalti deterrninanti tin de optiunea individuala, cum se poate atunci explica faptul ca fecunditatea variaza in functie de clasa de apartenenta a indivizilor? In realitate, in spatele acestei intrebari aparent simple se afla 0 dubla problema de metoda si de teorie. Din punct de v~dere metodologic, este oare necesara rezolvarea problemei in termeni de efecte structurale, ce necesita 0 explicitare, sau este posibila, cu ajutorul citorva ipoteze coerente asupra comportamentelor familiilor, demonstrarea faptului ca fenomenul macroscopic examinat este rezultatul unei agregari de alegeri individuale, ale caror consecinte nu sint la inceput continute in intentiile individuale? Teoretic vorbind, vom prefera unei explicatii ad' hoc 0 explicatie care leaga intre 'ele iuacelasi mod urmatoareie trei glupe de enunturi fundamentale.

In primul rind, cercetarile istorice au demonstrat.ca, insocietatile preindustriale, fecunditatea este corelata 111 mod pozitivcustatutul. In al doilea rind, de la inceputul revolutiei industriale, .se constata 0 inversare a corelarii: rata fecunditatii scade cindnivelul socio-economic creste, In al treilea rind, trebuie data 0 explicatiesiin legatura cuciclurile fecunditatii care sint.de trei tipur:i: cicluri traditi~mile caracterizate.priutr-o variati~ ~ rate I mortalitatii si 0 rata.a fecunditatii maxima siinvariabila; cicluri moderne definite printr-oscaderefoarte puternica arateimortalitatii fata de 0 scadere usoara a rater fecunditatii; In sfirsit, cicluri contemporane, cu 0 rata minima si invariabila a mortalitatii ~i variatii ale ratei fecunditatii-'. Daca se constata 0 corelatie pozitiva intre statut si fecunditate inprimele doua cicluri, se observa In schirnb 0 relatie inversa intre aceste doua fenomene in eel de-altreilea,

Unii cercetatori au propus explicarea ~cestor fenornene eu ajutorul unor teorii uni- sau multidimensionale ce combina in mod mai mult sau mai putin fericit variabile cum sint urbanizarea, scaderea populatiei rurale,

'23. Se VOT consulta pe aceasta tenia lucrarile lui Easterlin (1961, 1973, 1980), siuteza studiilor asupra fecunditatii, realizata de Andorka (1978) si exceleutul articol al.lui Chesnais (1983).

2f

:!l !j

I·

154

MOHAMED CHERKAOUI '

cresterea nivelului de instructie sau rnunca-femeilor-" .. Altii, printre care Ars'ene D~mont sau Ronald Fisher l~i<limiteaza domeniul de investigatie la corelarea negativa dintre fecunditatesi statutul socio-economic, Pentru Arsene Dumont, unul din pionierii teoriei scaderii fecunditatii, tot asa cum, pentru a urea prin forta.capilaritatii, un lichid trebuie sa fie fluid, 0 familie trebuie sa fie micapentru a urea pe,scara sociala, EI traduce de fapt aceasta analogie fizica intr-un model sociologic care leaga in mo~ negativ mobilitatea de fecunditate. Dupa ce a constatat, pe urmele lUI Tocqueville,efectele egalizariiconditiilor si ale birocratizarii vietii sociale sieconomice asupra spiraleiinflationiste a asteptarilor, Arsene Dumont (1890, p. 318) scrieca: .Ea (nefeYHnditatea) face cele mai mari ravag~i mai ales in rindurile claselor de mijloc. La clasele opulente, care i~i permit ltixul si libertatea absoluta a tuturor fanteziilor, nefecunditatea, obisnuita de altfel, are drept cauza maiputin pl:eocuF>are~ de a urea, cit grija de a nu decadea." Si adauga mai departe: .Pentru a gasi 0 categorie socials sus-

. trasa cornplet atractiei idealului central, trebuie sa coborim pina la muncitorul de la orasesi sate si chiar pina la muncitorul eel mai sarac, eel care nici nu mai incearca saurce mai sus de conditia pe care 0 are, pii13 la proletar. Acesta, recunoscindu-si itnp'osibilitatea dezvoltarii in sensul apreciat de natiune incearca sa duca hi maximum defectele pe care e silit sa Ie aiba intr-o' anur'nita masura... Viciul,darul betiei, folosirea argoului, birfa, zeflemeaua san cintecele obscene au eel putin meritul de a nu fi ridicole. Aceasta este supapa, singura care Ii ramine deschisa, prin care verva populara reuseste sa-si croiasca 0 cale, isi redobindeste naturaletea si veselia. Proleta~I'intoar~e spateleesteticii nationale, el se sustrage atractiei capilare si lsi salveaza totodatafecunditatea."

Fish~r(1929) sugereaza.o ipoteza si mai generala, conform careia mobilitatea ascendenta a familiilor cu un. numar .mic de copii si mobilitatea descendenta a familiilor cu. 0 descendents in numar ridicat sint cauzele asocierii negative dintre fecunditate sistatut. Cercetarile empirice au esuat Itl dernonstrarea existentei unui efect de .interactiune generalintre fecunditate si statute Ie parintilor si copiilor, Totu~Vacest efect pare prezent la indivizii care au trait experienta unei .mobilitati putemice, adica aceia care au traversat mai multe statute intre eel al familiei lor de origine si statutul lor fmal25.

. eel de al doilea tip de teorie este elaborat in principal de econornistii neoclasici ce prop~n 0 teorie coerenta a variatiilor fecunditatii ~i trecerii

24. Se va cousulta Ness (1970). Davis.(1963)ia in considerate statutul ca variabila explicativaa declinuluifamiliilor numeroase. Lorimer (195:'1),Sto~nitz (1964), C.o~le(19692' Clifford (1971) explicafenomenul prin schimbarea unor valon legate de religie, munca, legaturi de rudenie, hedonism etc.

25. Vom examina mai in detaliu rclatiile dintre mobilitate si fecunditate in capitolul consacrat mobilitatii,

(

I

STRA TI FICA REA

155

de la un eiclu demografic la altul.: Acestrnodel microeconomic acorda un loc hotaritofunei variabile endogene, venitul26. In primul rind, 0 rnortalitate ridicata, datorata.in special.unei.recolte proaste, reduc~ oferta de mina de lucru, ce se.exprima printr-o crestere a salariilor. Aceasta din urrna duce la casatorii precoce si Ia 0 crestere a populatiei. Rezulta un dezechilibru intre rate]e mortalitatii ~i fecunditatii in generatia urmatoare,ceea ce provoaca o. rastumare a tendintei, cu 0 scadere a ratei fecunditatiidatorata unei reduceri a salariilor. Tranzitia de la acest tip deciclu la urmatorul se explica ipotetic printr-o crestere constanta a venitului real, consecinta a unei schimbari a regimului economiccaracterizat printr-o cerere sporita de rninade lucru. Deoarece astfel conditiile de viata s-au imbunatatit, rezulta 0 scadere pe termen lung a ratei mortalitatii. Dar aceasta crestere a salariilor duce in timp la 0 sporire a costurilor necesare pentru un copil suplirnentar, ceea ce readuce rata fecunditatii la nivelul ratei mortalitatii,

Scaderea ratei fecunditatii este explicata prin reducerea beneficiilor ~i sporirea costurilor presupuse de prezenta copiilor. Aparitia unor substitute mai putin costisitoare, cum sint protectia sociala, disparitia progresiva a rnuncii copiilor, care era 0 sursa de salariu suplimentar, generalizarea scolarizarii obligatorii pina Ia 0 virsta ridicata.rduce la disparitia acestor beneficii. Pe de altaparte, costurile de tipulcelor p~ntru procreare ~i educatie aucrescut substantial, in special atunci cind mama lucreaza. La acestea trebuie adaugat faptul dOi parintii doresc sa 'l:jba copii cu un nivel de instructie ~i un statut ridicate, Vor prefera inconsecinta 0 descendentain numar limitat, dar de "calitate" superioara unei descendente numeroase,

Aceasta teorie a comportamentului rational anticipeaza 0 relatie pozitiva intre 'fecunditate si venitul relativ alfamiliei, indiferent daca acesta este definit in raport cu veniturile familiilordin aceeasi grupa san ca venit al familiei in diferite rnomente ale 'istoriei sale, Sitctusi.raceasta relatie ilU este de fapt intotdeauna foarte evidenta, fiind mascata de influenta alter

. variabile, cum sint statutul social, nivelulde instructie sau rnediul de rezidenta, care Intretin cu fecunditatea si venitul efecte de interactiune. In general, din studiile comparative ale diferitelor societati in diferite mornente ale istoriei lor rezulta ca, in conditii identice, venitul este corelat pozitiv cu fecunditatea. Dar daca se ia in considerare faptul ca exista 0 cerere de copii dotati cu calitati superioare (in acest caz, costurile cu copilul tind sa creasca foarte mult), precum si corelatia negativa dintre calitatea ~i nurnarul copiilor, vom avea 0 explicatie pentru fecunditateadiferentiala in functie de categoriile sociale si pentru corelatianegativa observata intre statut si fecunditate.

26. Vom cita in primul rind lucrarile lui Easterlin (1961, 1973, 1980), Becker (1981), Caldwell (l982}, Lemenicier(1988).

156

MORNMED CHERKAOUI

Eorta teoriei comportamentului rational este incontestabila chiar daca ea lasa, pentru moment, fud raspuns numercase.intrebari, Para sa intram in detalii tehnice care depasesc cadruLlimitat al acestei expuneri, putem semnala eel putin doua. Dupa cum .remarca-pe buna dreptate Chesnais (1983); aceasta teorie este ~nistorica, in-masura in care.ea nu ia In considerare evenimentele.ce .ritmeazafecunditatea, Este yorba despre razboaie ~i crize. Pede alta-parte, convergenta unor tendinte ale fecunditatii in societati-incare unele·variabilemacroeconomicesint diferite (e. g. nivelde trai, rate. de crestere.de activitate), ne-fac sa credem ca o.explicatie.strict economica este. insuficienta pentru 0 interpretare satisfacatoare. Dar, fura indoiala aceasta teorie cunoaste .soarta tuturor celorlalte: generalizarea sa imprudentapoate duce u~orpe calea dogrnatismului.

Tipurite.de socializare

Teoriile socializarii au cel.putin 0 dubla .origine: psihanaliza freudiana, ce subliniaza influenta determinants a familiei asupra structurilor mentale ale copilului si adult~lui, pe~e opartetpe de alta, sociologia, ce pune in evidenta si studiaza relatiile din!re.glUpurilesocial~, institutiile ?i comportamentul indivizilor care s-au socializat in cadrul lor. Socializarea inseamna Invatarea unor roluri, cap~(;itatea,~9 aimp~a~i cuc~Hilalt aceleasi semnificatii, de a raspunde .~i de <17i anticipa asteptarile, de a interioriza norme valori sisteme de'gindire]ri.ceplud cu Durkheim, putem distinge doua dimeI1si~ni, in realitat~ e'orel~te, ale socializarii, Prima este reglarea social~. Ea se refera la' c01~troliri socialal comportamentului norrnat sau ritual ~l il1di~j;ziloL eel d~-al doile~ e;t,e reglarea cognitiva, Eapriveste

.. , .... . . . .. . ... 7

modele de gindire, credinte, mituri ?! expresiile lor intelectuale/ . Indi-

vidule socializat de diferiti agenti.·Este yorba despre familie, despre grupurile eelor de-c seama (prleteul d__e joacasau de cartier), ~espre scoala, mijloacele de comunicare ~~mClsa,biseIiei ~~u grupuri religioase, organizatii profesionale, politice sausindjcale. Socializarea esteuneori.planificata in unele institutii, in .special ill, ~coala28. Alieori, cum e cazul unor

27. Cele doua dimensiuni ale socializarii pot fi deosebite In textele durkhciruiene pe care le vom Imparti astfel indoua grupe. Pede'bparte, lucrarile sau capitolelcincare dimensiunea cognitiva este analizata In .. sine sau pusa In relatiecu structura.sociala (tip de solidaritate sau de integrare), curnsint Diviziuneamuncii sociale, cap. 4; Despre Wiele forme primitive de clasificare; Fo~~teie!ete~,Jr;tare ale vieiii religioase, In sfirsit numeroase pasaje din Educa!iam(m:i.la~i; ·practic, ·it\tre~ga Evo!ufia'pedagogiei In FhllJ!a, a'se vedea iil acest sens Cherkaoui (1978)~i (1981). Pe de alti! parte, reglareasociaIa. asupra careia se illsisti! In general, parcurge intreaga oper" . socioiogului francez.

28. Trebuie sa ne gindimla'~GOala .. modern;- lao toate tipurile de ~coala. Scolile

grece~li ~i romane, de pilda, nu socializau indivi .se vedea Cherkaoui (1976).

STRA TIFICAREA

157

situatii particul~re sau exceptionale traitede individ, nu exista nici 0 planificare: un evenunent Care afecteaza sau defineste 0 intreaga masa, cum este pierderea slujbei in timpul unei crize econornice, 0 imbogatire brusca r~zultat a~ uneilntimplari fericite, razboiul, toate pot influenta considera. bil socrahzar:a. Este fals.sa se creada, asa cum.fac unii teoreticieni puterme mfluentatl de psihanaliza, di personalitatea unui illdivid este modelata o d~ta. pentru totde~una de familie in tirnpul prirnei copilarii. Dimpotriva, socializarea se schimba de-a lungul intregii vieti. Exista mereu noi roluri de invatat, situatiisociale inedite, probleme cu care individul esteconfrun~ty pe ~~re trebuie sa Ie rezolve .pentru sine sau pentru altuL Para indoiala, familia este pnmul ~i eel mai importantagent de socializare: dar nu este unicul. Dad Iim itam in modintentionat aceasta expunere la influenta pe care ea 0 exercita, 0 facern cu intentia de a descrie mai bine relatiiie dintre stratificarea sociala.si socializare, Cititorul este il1vitatsacons~lte celelalte capitole din acest tratat care analizeaza unul sau altnldin aspectele socializari],

Pri~cipalele teorii ale socializarii familiale 'pot fi exprimate printr-o retea mat multo sau mai ~~~in eot_l1_?lexa de r~l~tii intre coneeptele majore, ~i anume pozrtia familieiin stratificare, stratificarea familieicaracteristicile propri! indivizilor ce urmeazas~ fie socializati si socia1iza~'ea propriu-zisa a copiilor, ce trebuie explicata. In primul rind, statutul socio-economic al pariu\ilor ii expune unor anumite conditii de viata siIe defmeste identitatea so~iala, c~ va fi exprimata prin cele.doua c~te~oriicorel~te, reglarea sociala (rolun, norme, valori) ~i reglarea cognitiva (moduri de gindire, de expresie). Manipularea simbolurilor, cOlllplexitatea muncii libertatea relativa in raport cu controlul superiorilor ierarhici, responsabilitatea si initiat~~a.indivi~uale sint totatitea asp~cte caracteristice muncii elaselo~ mij- 10Cll ~I superioare. In schimb, mampulareaobiectelor fizice standardiza, rea s':Jl~ciI_1iJor, controlul strict al muncii de catre sefi, supunerea in fata autontatii externe reprezinta trasaturi ale vietii profesionale a. clasel~r populare. Sfera rolurilor profesionale si aceea a norrnelor in cazul celor douagrupuri sociale, sint diferite desi nu disjuncte, In al doilea rind aceste d.oua, tipuri d: reglare sint traduse de parinti jntr-o conceptie a r~alului SOCIal, ill asteptarr legate de viitorullor si acela al copiiior lor. Astfel sans~le unui tata de a-si am.ehora statutul sau de a ramine fixat in el, capacita. [ile sale.de a se a?apta ~l de a invata noi roluri, precum si de a se conforma unor n~l ~o~e, ll1fluentat~ ~. buna. rnasura de nivelul sau de instructie ii deter~llna 11l~el~lde flexibilitate mtelectuala si se repercuteaza asupra tipului de soclahzare la care i~i va supune copiii. In al treilea rind, socializarea este de ase.me~ea de:erminata ~e indi~idualitatea fiecarui copil, ca 91 de stl11ctura famlhel (numarul de copu, ordmea na~terii lor, densitatea nastenlor), dependenta la rindul ei de pozitia familie.i in stratificarea soeiara~

I

158

MOHAMED CHERKAOUl ,

, In conformitate cu numeroase lucrari, inmajoritateanglo-saxone, spre deosebire de familiile apartinind-claseloripopulare, celeprovenite din clasele mijlocii sau superioare,j~iantreneaza mai ~e~re.r.ne copiii spr~ "". marea unor responsabilitati. In sinul acestora, panntn accentueaza mat putemic reusita individuala, cOl1tro~ndmai sev~r activita:e~ scolara, sexualitatea si prieteniile .copilului. In comparatle. c~ ~ar.mlllie popul'_lre, familiile mijlociisau burgheze isiindeamna copru.sa-si Iirniteze agresrvitatea fizica dar si sa participe .la.competitii. Parintiiapartinind .claselor mijlocii;fol~sesc 'maidesargumentele.~ecit ped:apsa fizic~. P~intii ~roveniti din clasele populareIe cer copulor lor sa fie ascultaton, pentru a pute~ evita.astfel in specjal?roblen~ele l:ezult~te dintr-o. e~~~tu~l~ revolts impotriva conditiilor profesionale ~l sociale vntoare, Primii mSlsta.as~pl.a creativitatii copilului, ambitiei, reusitei, independentei, contr?lulm stap~~ nirii de sine' ceilalti asupra.conformismului, ordinii, supunern. Cei dintii apreciaza cornportamentul copiilor lor in functie de intentii; cei din urrna

, iau in considerare consecintele actelor+'. .

Inceea ce priveste dimensiunea.ccgnitivaa. socializarii, aceast~ a f~st studiata in principal prin rnanifestarea eiin moduril:de exprimare 1I11g~lstid sernantica.isintactica siconsecintele.cunoasterii lor asupra modurilor de ~indire, cunostintelor scolare, viziunilor asupra realului. ~~ a9teptarilo~ S-a remarcat ca familiile apartinindclaselor populare, a caror structura este puternic ierarhizata III functie de statutul indi~izilo~, u~ilizeaza. un "cod socio-lingvistic" restrins. Acest cod se.caractenzeaza pr~ltr-un llII~baj concret, descriptiv, cu osintaxa.relativ saraca, c~ nu P~~~11te,con:u:11- careaexplicita a sentimentelor, intentiilonsi ideilor. l~ famIlllle~ ~partll1~d claselor burgheze, a.caror structura este de.asemeneaierarhizata III fUl1Cyle de statu:t dar care tine seama.de calitatile psihologice si intelectuale ale rndividului, functi01;eaza un "cod elaborat", Acesta se remar~a prin limbajul sau bogat, anaIitic, abstract, 0 sintaxacomplexa, ce pe.rmlte comurucarea explicita, alegerea dintre mai.multe.eventualitati, orgamzarea mal artlcllia-, til si rationalizata a gindirii.operatii logice avansate.'".

'1.1 c'eeace il.priveste, Durkheirn (1895, pp. l~~ si urm) a ara~at dig~direa se exprimaprinrr-un simbolism-condensat ~lmeta~onc, m~l = pr~ proverbe, in primul rind in cadrul societatilor caractertzate pnn solidari-

29. Este imposibil sa citam toate lucrarile cele mai importante i?-I~gatura ell s~cializarea familiala. Lista biblicgrafica partiala de mai JOs cuprinde 111 pn~clpal.c~legen de =: cole aparute in periodice stiintifice, prea numeroase p~nt.ru a fi· clt~te atci: MacCoby .~l Gibbs (1954), Christensen (1964). Clausen (,1968), Goslin (1969), -Nye (1~76), DellZ~ (1977), Burr, Hill, Nye si Reiss (1979), MacCoby (1980), Hen~.~rsol1(1981), ill flJl€ lucra- .

rile lui Kohn (1977) ~'. .'. . '-~.. .. ,

30. Vorn cita ill primul rind lucranle lUI Bemsteu:, ~1971~I97.2) ~). c~le ale ~COlll sale, analizate de Cherkaoui (1974), tara sa uitllinceruetarlle soclO-lillgvlst\Ce ale lu.l Labov

(1966.1972). t .

S TRA TIF rCA REA

l59

( \

tate mecanidi si la nivelul claselor populare, Incadml societatilor caracterizate prin soIidaritateorganica si la nivelul claselor superioare ale 50- cietatilormodeme, ideile si sentimentele sint exprimate in 1l10dmaianalitic, mai individual, mai rational. Primul mod corespunde din punctde vedere structural similitudinii sau identitatii indivizilor. Pe plan cognitiv, el traduce forta constiintei colective, adica gindirea irnpersonala. Cel de-al doilea exprima diferentierea crescinda a rolurilor 9i statutelor,spec'ificita_

tea si diferentele individuale. .

Dar socializarea depinde 9i de structura farniliei. In primul rind, atunci cind nurnarul fratilor creste, timpul pe care parintii 11 acorda copiilor lor, ca ~i posibilitatile de negociere scad; probabilitatea folosirii pedepselor fizice si a autoritati; creste in mod corelativ. In al doilea rind, ordinea 11E1~terii copiilor joaca de asemenea un rol important. in socializarea lor. Cel mai mare dintre frati, de pilda, primeste mai multa atentie.rnai 11m Ita afectiune ~i stimulare verbala, EI este supus unei mai mari presiuni pentru reusita scolara, Este obisnuit s~ i~i asume rolul de lider ai fratilor, uneori chiar pe eel de cap de familie. In al treilea rind, densitatea na~terilor, definita prin intervalnl de timp dintre aceste nasteri, pare sa aiba de asernenea repercusiuni asupra relatiilor dintre parin!i sicopiii lor: cu cit nasterile sint mai apropiate, cu atit va fi mai mare probabilitatea folosirii unor tehnici maicurind represive decit permisive pel1tru'corttrolarea compottamentului copiilor. Cu toate acestea, unii cercetatoj-i au aratat ca relatia dintre dens itate ~i reglare este descrisamai corect de un model curhilinear=-.

Chiar dad ~i astaziteorjile socializarii j'~icontil1ua eforturile de clarificare a relatiilor dintre stratifidirile sociale ~i, reglare, ele nu mai sint unilatera!e si fixiste. Se admite maio usor caprocesele de socializare sint multidimenstonare, ca ele constituie niste mecanisme de schimb, ca se modifica in functie de ineercarile sociale sau psihologice ~i problernele pe care individul este chemat sa Ie rezolve de-a lungul intregii sale vieti.

Consu niul diferetuiai

Chiar dad. consumul este mai mult un dorneniu rezervat economistilor decit un subiect de reflectie pentru sociologi, c~nsideram di este interesant sa analizam efectele stratificarilor asupra acestui comportament, pe care unii cercetaton nu au omis sa il rernarce. NlJ'VOI11 prezenta aici 0 sinteza a Iucrarilor sociologice ce ar alcatui 0 teorie coerenta. Asa ceva nu exista, Chiar mai mult: chiar dad inglobam rezultatele studiiior clasice, CUm siut cele ale lui Le Play (1855), Veblen (1899), Halbwachs (1913); in

, 31. Scurlul paragraf anterior reZUlna rezultatel.e cercelarilor reaHzate de Hillon (1967), ChelDers (1970), Burr (1973). Cohen ~i Beckwith (1976) si KidweU (1981, 1982)

354

FRAN<;:OIS CHAZEL

TILLY C. (1978), From'mobitizalionto revolution, Reading, Addison-Wesley, rezumat ~e F. Cbazel in Revue francoise de SociQ/ogie, . .l980, 21, 653-658, ~l deD .. Lapeyronnie

in L 'Am1f3e sociologique, 1983,3· serie;33, 477-0483. .

TILLY C. (1984), "Social movements and national politics",~ C. ~rigbt, S .. H~dmg (ed.), Statemaking and' social movements, Ann Arbor, University of Michigan Press,

297-317. "

TILL -cc. (1986), LaFrance conleste, d~1600anos jours~ Paris, Fayard.

TOURAINE A. (1978),La voix etle regard, Paris, Seuil, '".

TOURAINE A., DUBET F., HIiGEDUS Z., WIEVWRKAM. (1978), Lutte etudiante, Pans, Le

Seuil. .

TOURAINE A. et al. (1980); La prophetie antinucleaire, Paris, Le SeUll. .'

TOURAINE A., WmvlORKA M., DUBET F: (1984), Le mouvement Ollv,ner, Paris, Fayard.

TOURAINB A. (1984), Lie retour de 'l'acteur, Paris, Fayard, '" "

TREANTON J, R. (1983), "La foule comrne objet de SCIence, II: Miroirs deformants .Revue

francaisede Sociologie, 24, 125-135. " . ".

TURNER R .. (1981), "Collective behavior and resource mobilization as approac~est? SOCial movements: issues and continuities", Research ins Social Movements, Conflicts and

Change, 4, 1-24. " " " H 11 TURNER R., KILLIAN L. (1957), Collective behavior, Englewood Cliffs, Prentice- a ,

1986.

WILKINSON P. (1971), Social movement, Londra, Pall Mall. "' '" . W[l.SDN K.L., ORUM A. M, (1976), "MobilizingpeopJe for collective action", Journal oj

political and Military Sociology, 4, 187-202. .

WORSLEY P. (1957), The trumpet shail sou~ld; a study of «cargo» culls ill Melanesia, Londra, Ma.c Gibbon and Kee; tr. fr. Elle sonnera, fa trompette: Ie culte du cargo en Mela-

nesie, Paris, Payot, 1977" ' ., .

ZALD M. N., MCCARTHY J. D. (1987), Social movements in all organizational SOCiety, New

Brunswick, TransactionBooks.

8 SCHIMBAREA SOCIALA

de BERNARD VALADE

Studierea schimbarii sociale ocupa un.Ioc central in scciologia clasica si rnoderna. De la precursorii disciplinei si pina la teoreticienii contemporani care incearca sa inteleaga.modul in care se produce 0 schimbare intr-o societate data, nenumarate au fost tentativele de rezolvare a uneiproblerne ale carei elemente par a se confunda cu cele ale istoriei si al carei enunt pare a avea legatura cu majoritatea domeriiii~~ stiintelor sociale: economie, etnologie, demografie etc. Cei mai.eminenti sociologi ai secolului al XIX-lea - Comte si Spencer in special - si-an propus sa formuleze legile schimbarii sociale, lara a se opri la fapteleconcrete sau la evenimentele particulare care, III mod sigur, i-ar fi limitat la un studiu istorical devenirii istorice,

o intreaga literatura sociologica, derivind mai mult sau mai putin din constatarile "revolutiei industriale", a abordat aceasta terna in vederea explicitarii diferitelor aspecte, a determinarii cauzelor sau a anticiparii evoIutiei fenomenelor la care se refera. In acesfC'oqms, din care Val' fi prezentate unele fragmente, se regasesc analize surnare, alaturi de ideioriginale. Se remarca mai ales acele optiuni teoretice, partial izvorite din cadrul conceptual dominant in acea vrerne: evolutionismul. 'De asemenea, iese in evidenta faptul ca ambitiei de a reduce formele schimbarii la 0 expresie unica, susceptibila a explica inlantuirea .fazelor", "stadiilor" sau "sUirilor" i s-a adaugat aceea de a imputa dinarnica socialaunui factor deterrninant; se stie, in aceasta privinta, cu ce putere cauzalasint investite "for1;ele de productie" in teoria marxista.

Nici inlocuirea de catre functionalism a cadrului de analiza furnizat de evolutionism, niciaparitia de noi "abordari'" ale schimbarii sociale in ultimele decenii nu au modificat in mod fundamental termenii in care este pusa problema. 0 data CLI strategiile de dezvoltare, create pentru Lumea a treia imediat dupa eel de-al doilea razboi mondial, cu politicile de modernizare initiate ici si colo, cu punetele de vedere controversate asupra originilor si desfasurarii procesului de industrializare, a crescut confuzia, iar mizele ideologice au deven it tot mai mario Aceste teorii, supuse la rindul lor vicisitudinilor evolutiei sccio-economice al carei ritm - uneori regulat, alteori intrerupt - poate inspira conceptii de ansarnblu foarte diferite

356

BERNARD VALADE

asupra schimbarii, au fostglobal atacate.in anii saptezeci, .. in cadrul unei dezbateri in care s-au confruntat partizanii validitatii teoriilor cu aceia care priveau cu scepticism domeniullor de aplicare, precum ~i ell aceia care le respingeau pe baza unei argumentatii istoriciste.

Deci ne vom pune aici 0 intrebare legata de interesul si limite Ie acestor teorii, ce pun inegal in valoare cauzele endogene si cauzele exogene, C011- tradictiile inerente unui sistem, factorii tehnici, economici, culturali, politici. Vomobserva di aceste teorii contin toate 0 idee asupra istoriei ce duce, ill majoritatea cazurilor, la opunerea societatii traditionale societatii industriale, indiferent daca in studierea schimbarii ele pun accentul pe forma acesteia-s- lineara san ciclica -, pe rolul conflictelor - lupta de clasa mai.ales -, peprocesele dedistribuire sau pesensul generalal evolutiei, pe rezultatele antrenate deaceasta din urma~-:- omogenizarea sau diferentierea materiei sociale.·~·

, Dubla reprezentare stereotipa astfel construita trebuie raportata la alte cupluriantitetice - de pilda .imobilisnt si schimbare.rstructura si istorie - eare fae ea opacitatile'~a>'devitia transparente, iar luernrile simple, complexe. In spate le acestoi' constructii 'conceptuale atit de como de (de care sociologii si istoricii au abuzatj.si al miscarilor de .xlestructurare" ~i de "restructurare" ce le anm'ia, pot firecunoscute utiele conceptii: ale cauzalitatii si ale rationalitatii, ale relatiilorpe care le intretin economicul si valorile culturale, precum ,0;;1 ale raportului a priori instaurat intre actiunea individuala si miscarile cole~tive in evolutia societatilor umane.

De ac~ea s~ irnpune cic1iirificare co'riceptuaHf.' De ordin terminologic, in prirnul' rind. Ea trebuie sapermita precizarea continutului atribuit notiunii de schimbare sociala si ~.1eme~t~lor corelate acesteia. Pe plan metodologic, ea se va identificactidistinctia, deprea multe ori neglijata, dintre "tendinte masive" ~i "forte .discrete", -dl)!ti-e schimbare globala si schimbare locala, dintre fenomene macro- ~i microsociologice. La nivel epistemologic, aceasta va consta In plasarea s.chim.~3rii sociale in cadruI sociologiei actiunii, In referirea la ~ schemade intel;ictiuni pentru explicarea schirnbarii, precum si in punerea in aplicare, in vederea intelegerii acesteia, a principiilor individuaiismului metodologic.

Intentia de clarificare trimite la un.altpalier. Caracterul problematic al schimba;'ii ~ociale este subliniat de la bun inceput de diversitatea conceptiilor primilor sociologi asupra acesteia, precum ~i .de varietatea teoriilor carora le-a dat nastere; nu vom intrain detaIiile fiecareiteorii, dar Ie vorn grupa, dupa R. Boudon, In citeva tipuri principalepentru a le examina conceptele de baza si a leevalua rezultatele. Pornind de la.aportul lor, este usor de observat modul in care factorii, actorii sociali, efectele, altfel spus c~nditiile agentii si consecintele, pot sa. se ordoneze mecanic in vederea

~, 'r 1 ' )

studierii acestei .teme. Dar vorn urmari rnai ales extinderea grilelor de ana-

(

I

i I

I

).. 4,

SCHIMBAREA SOCIALA.

357

liza, trecind de la identificarea clasica a factorilor la identificareaproceselor..

T.in~d seama deperspectiva adoptata, nu va.trebui sa surprinda locul relativ Important pecare il.acordaminovatiei ca sursa aschimbarii in cadniJ acestei expuneri. Modifiearile survenite,m interpretarea unei tr~nsforrnari economice - .revclutia industriala" - vor servi la ilustrarea revizu.irilor ce d~v~n obligatorii, de indata ce slut abandonate obisnuitele premise deterrniniste. Un. exemplu imprumutat din studiul tarilor in curs de dezvoltare va scoate in evidentacomplexitatea efecte1or'considerate prea adesea a avea un sens unilateral. Un.alt exemplu- cel.al expansiuniieconomice a Frantei dupa 1945 - va demonstra de asemenea, in fine, masura in care dinamica sociala este ireductibila lajocul citorva factori declarati preponderenti, precum,,~iielul in care 0 "con<;:tientizare" poate actiona 1,{_ tr-un sens diferit de acehal ideologiilor revolutionare.

ill incheiere, va fi evocata "rezistenta Ia schimbare" - nu pentru a sernnala, 0 data in plus, latura detestabilape care 0 poate contine aceasta expresie ce sugereaza reaua voin,ta a indivizilorpotrivnici angaj~rii intr-un proces de transformare -, ci pentru a reaminti constantele , retoricii reac[ionare", atit de bine studiata de A. O. Hirsch~in. o sc;rta referire la modelul lui Louis Dim va pe9tllte, in sfirsit, sa se observe modalitatea in care analiza structurala a schilil~arii sociale poate s~ se sprijine pe modeIarea conceputa ca mijloc de ordonare a datelor multiple,

Aspecte ~i reprezentarl

Daca este adevarat ca sociologia este fiiea revolutiei industriale, dupa cum s-a aratat de nenumarate ori, se poate afinna ca aceasta disciplina s-a constituit ~n 'legatura directa cu schimbarea sociala, Ihdustrializarea a provocat sentimentul unei rupturi divers interpretata, al unei separari intre un inainte ~i un dupd ce au dat nastere uno_r reprezentari puternic contrastanteo Preluate de ideologiile contrarevolutionars, pe deoparte, si de cele pro?I"es:s~~, pe de aim parte, aceasta perceptie si aceasta reprezentare a schimbarii au dat nastere unor forrnulari teoretice, mai .mult sau mai putin elaborate, itt toate registrele analizei sociologice; ele siru adesea insotite de consideratii:istorice ~i de puncte devedere prospective, ce permit creio-

narea unei evolutii generale. .

A ~ceasta din urma este redusa de Comte la succesiunea a trei epoci; mamte de toate, ea este prezentata de Saint-Simon ca trecerea de la guverx:area oa~ellilor la administrarea lucrurilor, H_ Spencer opune tipuluimilitar tipul industrial, W .. Bagehot (Legile stiintifice ale. dezvoluini natiuni-

"

I

"

I

I

I

I

368

RERNAR-D VALADE

1m:) opune epociicutumelousau a imobilitatii .ep~ca:polemiciisau a liberului arbitru, iar G. Tarde (Legile imitatiei] opune modei ce reprezinta domnianoutatii'cutult1ele,~ in care.se regaseste+autoritatea vechimii. Pe piau familial, schimbarea a -fost-conceptualizata de L de Bonald, F. Le Play, R Sumner Maine, .pornind de Ia institutia familiei.totusi, pentru numerosi sociologi,tinitateaeconomica,.'dupaaparitia marii industrii, este uzinasi.nufamilia, care aiincetara mai.fi 0 cooperativa deproductie.

Pe 'deaItaparte; Marx situeaza-originea tulburarilorsociale la nivelul fortelor de productie: ,;0 'data-cu.schimbareabazei economice are IDe, mal incet sau mai repede, ofevolutionare a intregii-uriase suprastructuri" (Contlibu(ii fa criticaeconomieipolitice - 1859"[1962],p. 9), modurile de productie "asiatic", "autic", .feudal'<si "burghez" slut pentru el "epoeiIe deprogres ale formatiunii economicea;';locietalii" (ibid)" La sfirsitul secolului, K. Bucher (190i}va distingela'riiidul'sau, in lucrarea Studii de istoriesi economie politicti, mar multe stadii ale evolutiei economice: stadiul economiei familialeinchise CGeschlossene . Hauswirtschafq, stadiul economiei urbane (Stadtwittschaft) si stadiul economiei nationals, ce urma sadudi la econ~iriia::moridiala~.in paralel, fiecare faza a evolutiei econo- . mice este caracterizata.de elprintr-un mod specific dediviziune a muneii.

Din punet de ved~re jufidic.pentrusociologii dreptului, evolutia a insemnat 0 trecere de laconditiile personale Ii raportul contractual, de la raspunderea colectiva.la Iaspundereatridividuala_:' de lajustitia individuala

la aceea publica.de la dreptul subiectiv la socializarea dreptului. Fie ca /

este vorba despre organizare politica (in cadrul careia se face trecerea de /

la familie la stat, de la antoritatea ternporara lao autoritatea .permanenta

etc.), despre religie sau despre rnoravuri, exemplele de interpretari socio-

logice ar putea fi multiplicate. De aceea vom cita mai curind conceptia asupra.schimbarii sociale exprimatade E. Durkheim In" lucrarea ~a Despre

diviziunea muncii sociale (l893}

E1 afirrna ca vekitalile de.inovare slut respinsejn.Iumea rurala guvernata de traditie, unde indivizii-sint. inchistajiin respectul fatade trecut. Or, "pentru, a se produce. noutati inviata sociala, nu este suficient sa apara generatii noi.odata aparute;4re,buie,caacest~a ~a nu.se ancoreze prea putemic deobiceiuri le inaintasilor; .deoarece cu.cit, influerita acestora este -rnai profunda ~ si.ea estecu.atitmai, profunda-en cit este de mai Iunga

durata ---e,CU atit exista.maimulteobstacole in calea schirnbarilor". Cu to ate acestea, 0 datacumig~atiile":;;iurbanizarea, traditiileslabesc. "Marile orase .sint focare incontestabile ale progresului; ill ele iau nastere idei, mode, moravuri, nevoi.noi, pentru a.se.raspindi.ulterior ill restul tarii. In general, schimbareasocieilitiiesteoconsecintila acestora si.a imitarii 10L" Aici, starilede spirit.sint atit de mobile, incit tot ceca ce vine.din trecut este oarecumsuspect; dimpotriva..noutatile, indiferent carear fi acestea,

SCHIMBAREA' SOCIALA

359

'se:bucura de unprestigiuaproape egal cu.acela de'carese bucurau altadata obiceiurile stramosilor. Spiritele .sint orientate in mod natural spre viitor. De aceea.viata setransforma "aici cuo.rapiditate extraordinara: credinte gusturi, pasiuni sint intr-o.evolutie perpetua." ' ,

Se stie cit de strins sint asociate.de.Durkheim.cresterea populatiei, condensarea masei sociale ~i progresul diviziunii rnuncii. Se eunoaste, de asemenea, importanta distinctieipe care o face intre "densitate rnateriala' SI "densitate spirituala": aceasta explicaanaliza lui Durkheim asupr~coezi~nii sociale ~i conceptuahzarea anomiei, Prima' este . axata pe opozitia a doua.tipuri de. solidaritate- mecanica ,?i orgap.ipa. A doua este. rezultatul unei serii de constatari: distrugerea vechilor legaturi de.solidaritate prin substituirea regimului corporatistde catre marea industrie .. reculul constiintei colective in fata comt~intei individuale, fav~rizatede'transio~arile morfologieisociale etc;hl sfirsit, secolul.al XIX-lea este asimilat unei epoci de tranzitie. "In istorie nu exista: 0 crizaatit de g;r~v;f,scrie Durkheim (1925) in Educatia morald, ca aceea in care s-auangajat sccietatile

europenede mai bine de un secol", ." .

Dupa cum.. se poate constata, toate aq!ste diagnostice ale schirnbarii sint in parte pertinente, in parte discu,ta~ge,QpoziJia spenceriana atrage numeroase contraexemple: ind\ls.!;r'lali?are·at~riloreYr0pe~~nu aitnpiedi~ cat razboaiele, iar organizarea industriala nu exchldElln~ntinerea urieiputernice organizari militare. Dad admitem ea InepOC,alllodernanu mai este vorba,. conform afirmatiei lui'. Durkheim, de a pasti"~: ci dea inventa, ne putem indoi carezolvarea probl~melorJioci~l1eprovenite din industrializare .. trebuie sa fie cantata fu;cadmi uhei ~~fonne a n::giinu:lui corporatist, ale carui "principii generalevsint in'diCate "in1ticrar~ea din i 893. Celor care deplorau faptul ca revolutia economica.din s'ecoliii al XrX~lea lezase.grav familia si pusese In pericol artiliitura sOliclapecaie ea:o,reptezentase odinioara, G". Schmoller le-a putut obiecta (Pri'ncipii de economic po li tic a") ca, dintr-o institutie economica ce se baza pe un' raport de dominare, familia a devenit 0 grupare 'morala urmarind scopuri ideale: altii au remarcat ca puterea paterna a incetat a mai fiun drept stabilitin favoarea celui ce 11 exercitarpentru a deveni 0 putere de protectie si astfel familia in cadrul careia exista mai putina autoritate.xiar mai'multa'afec!iune, es~e mai curind unita, decit slabita.

Parazitate degeneralizari abuzive, aceste descried ale schimbarii so. ciale sintdublatede explicatii partialadevarate, Eleduc la sistematizar] Ia clasificari ca aceea, deopotriva morfologica ~igen~tica, pecare 0 da Durkhei~ (1895) societatilor in Regulile metodeisociologice-sea caaceea, mai ~ut1l1 cun.osc~ta, a.l~i R. Steinmet (Annee socioiogique, 1898~1899) care imparte tipurile sociale in zece clase,de la micii culegatorl"(Sammier) de produse naturale pina la marea industrie. Interesul lor consta in cunoaste-

360

BERNARD VALADE

rea relativa.pe.care. 0.' ofera, despre obiectele. .studiate .. Acestor explicatii trebuie saIitserecunoasca ocaracteristica cvasicomuna: prioritatea acordata.factorilor demografici, tehnici,economici inevo lutia sociala, Aceasta din urrna este abordata dintr-un punct devedere colorat. de 0 filozofie a istoriei si orientat.adesea de.judecati.de valoare.

Din aceasta-perspectiva, analiza.schimbarii .socialeinseamna punerea in balanta e.vechiului-svwmodernului, in-termeni.de progres ~i de decaden/a; far aeeasta.analiza nu-este-numai aceeaaplicata de precursori, asemeniluiRousseau .eartfasirtiileaza;devenireaistorica unei genealogii a decaderii, -sau Comte, fondatorul.care-preamareste progresul realizat prin

'§tiinta'reminiseehte ale-acesteiase-regasesc III opera lui Durkheim la care pro~':sUleste legat de.urbanizare: Orseste yorba de notiuni confuze, de idei obscureIa indernina impresionismuluisocialogic. In secolulal xrxi«, sensullor este aliniat europeocentrismului.'peaurnci culminant,

Modernizarea -substal1tiv ap:atutin acest ultim sfert de secol - s-a nascut din transformarilece audreptcadru principalele tari europene, incepind cu Epoca Luminilor (a moderniza flateaza din 1758). Ea reuneste diferite 'miscari desei.;ul~riifue,rati6nalizare,industrializat'e etc. A fost gi-libita'de tevolutii: politic6 (apariti::t'in'dividuaJismului democratic), economice(revolufiatransporttiIilor;a apafatului de productie, a sistemului decrediteetc.), cuHutal~ (n~stiihgeteabrUtala a ctrlturii populate, instaurarea unuisisterrieducativ d<.:stinatJ~~eg~tirii noilor elite), Pentrusociologul deastazi (Dicf;ionarcritic'a1sociologiei, 1982), modernizarea este definita ca un ploces d~ deschide~e~(ae puh~ie.in miscare (transferuri geografice 9isoclile) ce a dist:ruspar6c~lari~~ri~Iefam11i~!e 9i locale; un proces de redistribuire sociala, la sfii'sittL(cai-uii'~ocietaiea~ordinelor, rangurilor si statufuril9rsiribolicmarc~t~p~inni9t~~~;,acedat locul ~or grup5r'i determinate economic: clasele; un :pt~~'e~ de'l~icizare care a condus la separarea bisericii de stat.

Nu ne vom opri asupra diferitelor aspecte pe care le-a cunoscut modernizarea, asupraaceea ceil:conditionat;o"sauinsotit-o: "desacralizarea lu-, mii"datorata. trans:(on!la~iicredintel t:lf, conf orm uneiexpresii imprum utatadeMax Weber dela Schpler,lUe:~~ul,spr~.~gil:li~,area conditiilor sociale, puternic subliniat de Tocqueville etc. Yom observaca dincolo de particularitatile desfasurarii aeestor procese, ille fiecaretara considerata separat, modemizarea a deveni! sinonimul.occidentalizarii.si a dus Ia.confectionarea unui mod~Leco~oll1ic.Eropus.sp~e i~vitare ~i alt~r natiuni, intr -u~ mod mai mult 33:U maiputinautoritar, Laacest model se refera strategiile de .dezvoltare inventate imediat dupacel de-al.doilea razboi mondial, In vederearemediercii;ubdezvoltilrii (expresia,a fost formulata in.anii cincizeci) uneiparti a planetei,botezam)de,A,Sau~"Lumea atreia".

SCHIMBAREA SOCIALA

361

Notiunea de dezvoltere sva are uncontinut exclusiveconomic asa cum rezulta din definitia darn de F. Perroux:,,~dmbinatiede 8ehimbal~i ~entale ~i sociale.ale unei.populatii, care o .face aptaa-simari, in.rnod.cumulativ si durabil, produsul real global". Darprovocind adoptarea.decatre indivizi a unor noi atitudini mentale sipsihosociale, sepune.jnai intiide toate, problema de .a. incita masele sa porneasca pe calea dezvoltdrii, ce vizeaza cresterea venitului national real pe c~p (de locuitor. De fapt,erau omogenizate situatii disparate, lara a se lua in seamacaracterele, diferite din punct de vedere regional, ale obstacolelorin calea.dezvoltarii: fie structura sociala, .fie populatia supranumerica, fie analfabetismul, S-apusaccentul pe penuria, de capitalsi pe necesitatea unei interventii externe care s-a vazut astfel legitimata, nemaiintrind.sub incidentaprotestelor ridicateimpotriva "jefuirii Lurnii a treia". lIuziile qdata spulberate, sepoate observa acum ce anume le-a dat na:;;tere:pe:rmanentaunui modellinear dedezvoltare, certitudineacaaceleasj mecanisme trebuie sa produca intotdeauna aceleasi efecte, 0 conceptie eronata asupra.societatilor arhaice sau traditionale ~i, mal presus de toate, un arsenal teoretic cu ajutorul caruia se considerau posibile controlul, anticiparea, dominarea schitnbfuilor.

N otiunea de schimbare sociqAf~Ri1r~ destul de problematica atunci cind este corelata cu industrializureaiii cadrulcareia se inlantiiie inovatia tehnica, cresterea productiei, noua di~izi;:;_ne a muncii; cu dez001tm'ea economica exprimata in termeni de crestere.a venitului national ~i de ridicare a nivelului de trai; cu modernizarea al carei rezuliat esteconstituirea unei organizari sociale ajustate la nevoile 9icon(iitiile create' de progresulstiintei ~i tehnicii .. Punctul de plecare ill prezentarea teoriilor ce explica direct sau indirect schimbarea este definitia datacle G. Rocher (1968): .Drice transformare observabila in timp, care afecteaza nu dear 'provizcriu sau efemer structura sau functionarea organizarii sociale a unei colectivitati date sicare modifica cursul istoriei acesteia."

Anallzele schim bar ii sociale

Critica teoriilor elasice

Cind 19i propun sa studieze schimbarea sociala, marile sisterne teoretice care jaloneaza istoria stiintelor sociale prezinta rnai purine diferente dedi lasa sa se inteleaga principiile pe care acestea se bazeaza. Indiferent daca principiile apartin evolutionismului sau functionalismului autorii

l ~ ). ,

clasici sau teoreticienii moderni-care se referala ele i~i propun adesea sa desprinda tendintegenerale si sa.enunte legi.

362

BERNARD VALADE

DupaCondorcetSnasaSchifi1:aunui tablouistoric al.progreselorspirituluiuman (AnuUII - 1794);acesta este obiectivul.pe care si.l-a fixat Comte in .Dinamica sociala'fcare-este'o-teorie a progresului, inteles nu ca o perfectionare, ci caodezveltare .alcarei sens este de·"a scoate din ce in cemai multin evidenta f~culta!ileearactetistice umanitatii, comparativ eu cele.ale animalitatii" ,Comte cCinsiderar.ca aceastamiscare generals, sintetizata delegea celor trei-stari-jteologica, metafizica, pozitiva), are ca motor principal factorii intelectuali, -ideile, opiniile. Darel ii asociaza si alte cauze, cum ar fi "cre~terea'naturala:'a populatiei"; de unde rezulta 0 diviziune amuncii "din ce- ill ce'mai speciala"; si dezvaluie unele aspecte negative ale a.cestei evolutii.tmaialesslabirea sentimentelorcomunitare care va.trebui sa.fieimpiedicata·m mod specialde-politica pozitiva.

Legea generala a evolutiei afostde asemenea ilustrata de Spencer ill seria Principiilor sale, .Evolutia; scrieel (Prl'm~le principii, 1862, partea a doua, cap. '')(VII) , este oirttegl'are 'ae' materie insotita de 0 disipare de

"mi~care, in tirnpul careiatilatedalrece'defa ° omogenitate nedefinita, incoerenta la ° eterogenitate definit( coet~mta."$i el subliniaza importanta factorului secundar, care este"Ct~~tetdryolumului agtegatuluisocial, insotita, in general, de oci-e~tet'e ad"erislt~tit'. 'Nurnerosi altisociologi, care pretindeau cfsurprind globai'ev6Iliti'ij'" umaria, au cautat sa determine cauza !und(lmenialit ~ 'de-?voit~fii sociale. Astfel, C T. Hobhouse (Principiide .sociologie, .] 918:-' 1923) a considerat aceasta cauza ca fimd controlul, in crestere, exercitat deratiune asupra.fenomenelor naturale.

Raportat laschema evolutionista, functionalismul se prezinta ca 0 ruptura, in sensulcael considera.,so!;ietatile rnaiputin in istoricitatea lor, cit sub forma unor structuri, sisferne fiiactionale, ansambluri echilibrate. Conti .. adictiaobse~ata mtreap~li~a:schimba.rii si' functionalism nu trebuie totusi sa. fie exagerata, Teoria socia:la a lui R. K.Merton corecteaza, in multe privinteIprin luarea in c~nsid~rare a unor elemente a-functionale i?i a unor disfunctii, prin distinctia dintre functiileIatente ~i functiile manifeste ... ), postulatele functionalismului (care fae din orice societate 0 structura stabila, compusa din elemente lime integrate, avind 0 functie specifica, toate concurind la functionarea echilibrata a sistemului), prezente efectiv in lucrarile lui B. Malinovski, R. Redfield ~r A. R.Radc1iffe-Brown.

Critica modalitdtilor schimbarii in cadrul functionalismului - prin modificare.interna.a echilibrului, ruptura sitransformare a structurilor sau evolutie lenta a sistemului ---:- se confunda, .de.altminteri, cu aceea a teoriei sociologice in ehestiune .. Dar din.aceasta teorie.rezulta ~ ianalizeoriginale ale schimbarii.care nu sint.lipsite de.Iegaturacu perspectiva.evolutionista. Astfel;· studiului proceselorde diferentierej.datorat lui T. Parsons (1951, 1960), i se poateconferi 0, valoare-maerosociolcgica, mra a face alte con-

,

i

J

I :.t

SCHIMBAREA SOCIALA

363

jecturi (cf infra) cu privire la posibila utilizare a aeestuia ea model. Schimbarea se realizeaza aici prin diferentierea desubsisteme- .cultural, politic -, prin emancipareaeconorniei si.a tehnologiei, ee se constituie in sfera autonoma, procese care, derulindu-se cudezechilibre ~i adaptari, schiteaza 0 evolutiegenerala in-care se inlantuiedezvoltarea, diferentierea si integrarea.

Acelasi autor afirma ea 0 tendinta fundarnentala a societatilor moderne este aceea de a substitui relatiilor de tip particularist relatii de tip universalist. Aceasta "tendinta fundamentala" este solidara cu legea sa referitoare la ,,nuclearizarea" familiala concomitentacu industrializarea. In societatea industriala, locurile de munca si, mai general, statuturile nusint transmise, cidobindite; ele nu mai trebuie sa fie atribuite conformunor pozitii familiale fixate ereditar, eipe baza unor criterii.universaliste; ~coala devine locul in care se-dcbindeste.o-pregatire. Deci familia nu mai indeplineste decit 0 functie limitata; atributiile sale au fost.reduse de exigenta moderna legata de mobilitate, participarea eolectiva la.valori de educatie comune, aceeptarea universala a unor.principii .identice de promovare: ea nu mai domina strategiile matrirnonialerfamilia.largitajn sinul careia raporturile dintre generatii erau strinslegate, H c~dat'Ioculfamiliei nucleare.

R. Boudon{1985) aaratat ea aceastalege.Ldesi.se bazeazape 0 serie de judecati analitice acceptabile, este falsa, 1n .masura in care i.se pot opune numeroase contraexemple": el citeazacazul StatelorUnite; unde legaturile familialesint.astazi mai strinse decit.la inceputul secolului, sau 'eel al numeroaselor tari in curs de dezvoltare unde industrializarea, departe de a eroda structurilefamiliale, le-a intarit, precum.sic.in.sfirsit, cazul Japoniei uncle modemizarea s-a realizat chiar prin intermediul.familiei largite, De altfel, ar fi usor samarim.numarul.obiectiilor aduse tezei parsoniene: reteaua de intrajutorare intotdeauna constituita de mediul parental, persistenta strategiilor matrimoniale m societatile contemporane, dezvoltarea unei sociabilitati familiale In relatiedirecta ell progreseleindividualismului etc.

La fel s-ar putea obiecta impotriva tendintei spre declin a spiritualitatii in societatea moderna, mentionata de Comte, ca si irnpotriva tendintei spre laicizare provocatain mod inevitabil, d~pa Durkheim, de industrializare: se pare, intr-adevar, ca religiozitatea nu a cunoscut vreun reflux 'in cea mai industrializata dintre natiuni: Statele Unite. Studiul lui M. Weber (1920- 1921)asupra influentei sectelor protestante din aceastatara atesta faptul ca, .J:mpotriva simtului cornun, un proees de modernizare nu este incorn-

patibil Cll consolidareareligiilor. _

Aici este yorba de generalizari care nu sint decit partial fondate ~i de enunturi ,,nomologice", partial false. In Locul dezordinii, R. Boudon (1984) a realizat ° critica a acestora, bazindu-se pe 0 c1asificare a teoriilor schimbarii ilustrate cu numeroaseexemple. In afara teoriilor ce se bazeaza pe 0 entitate transeeudenta- Umanitatea (Comte), Istoria(Marx), Socie-

.'

364

BERNARD VALADE.

tatea.Hnzrkheim) -, dincareelepar.a-si extrageo validitate universala, acestansamblu cuprinde.siteorii.idintre care uneleurmaresc sa stabileasca .Jegi conditionale" ,altele "Iegiistructurale" ale schirn barii,

Reluata. deJ. K. (ialbraithJ19}'9J, .teoria "cercului vicios al sl'\rl'iciei" elaborata de R. N ursk¢l(1953) se.sprijina.pe 0 conceptie binedeterminata a structurilor .subdezvoltarii; ea este un montaj de enunturi de.necombatut in sine: cu 0 productivitate.scazuta.nu.se pot realiza decit venituri modeste; veniturile mici nu permit decit 0 economisire neglijabila; tadi economisire nu.se pot realiza inves.t~lii;Iarainvestitiinu se poateobtine 0 crestere a,productivitatiLDez.volhlI~~a,nefiindp.osibiHidecit printr-ocapacitate mi- , nima de economisire.vconcluzia este ca 0 tarasaraca: are nevoie, de ajutor extern pentru a se dezvolta, Desi infirmata de numeroasecontraexemple si contrazisa inprimul rind-de. un argument de,onlin istoric, acela al tllrilor europene, aceasta lege.structurahia. schiinbarii sociale a aparut totusi, in aniisaizeci, ca.fiind.perfect valabila.

Zece ani mai tirziu, dorind .saafle motivele succesului exceptional al familiei Antioquenos que a.reusit sa doteze Columbia cu un aparat industrial performant.EcE. Hagen.(J9~2) a.respins - p~drept cuvint- orice explicatie prin prisma legiicercului vicios al -saracieisia consecintei acesteia, necesitatea uneiasistente.externe: capitalurile straine .nu reprezentau decitun volumfoarte micla.inceputul acestei dezvcltari, care a fest spectaculoasa, La sfirsitul unei-anchete. minutioase, el. a aratat modul in care 0 situatie de frustrare poate .. genera 0 dorinta de inovare: declasarea familiei Antioquenos printr-un proces de proletarizare a datnastere unOI' agenti novatori, unei clase de intreprinzatori. Hagen si-a sustinut corelatia, astfel instaurata, intre situatia de frustrare.si nevoia de reusita, intre declinul colectiv si dezvoltarea econornica, 'Prin~consideratiipsihanalitice; care se refera mai ales" latransferu I· asupra-grupului opres or al.revo ltei impotri va tatal u i. R. Boudon (1984, pp, 93 ~i urml) a demonstratfragilitatea.explicatiei prin transmiterea, din generaticin .generatie, a unei obsesii comune, aceea de regasire aunui statut pierdut, ,EI, ascos in evidenta mai ales faptul ca acest studiu remarcabilesteumbrit de ,,0 prejudecata epistemologicacare doreste.ca «oteorie a schimbarii-socialeossaduca Ia enuntarea unei «legio",

in cazul de fata, 0 lege conditionala, ,

"Prejudecata nomologica" caracterizeaza, intr-adevar, inulte dintre aceste .teorii generatoare de.legi: legea "dezvoltarii" (Nurske), a "modernizarii" (Hagen); a"dependentei~'tllrilor periferice faVi de Virile centrale din America Latina (D. Seers, 1981).lntr-un alt paragraf vorn.expune aspecteepistemologice pozitive aleacestei critici acercetarii legilor schimbarii: punindin discutie moduriledeexplicare, ce prevaleaza in stiintele sociale, se ajunge .la 0 reinnoire aperspectivelor si procedurilor. Dinnou trebuie sa .subliniem aicicaracterul macrosociologic al. majoritatii explicatiilor propuse, dar sifolosirea internpestiva a vocabulei structurd.

SCHIMBAREA SOCIAL,A

365

in afarafaptului ca aceastanotiune apare destul de echivoca, fiind inteleasa uneori ca "tip" ,alteori' ca.ansamblu de "u-asaturiesen:tia1e";ea per· mite.constructii.macrosociologice ce necesita 0 interpretare .realista, Astfel sintcomunitatea (Gemeinschaft) .diferentiata de societate (Gesell· schaft) de catre F. Tonnies, societatea miIitat{opusadeSpencer societatii industriale, societatea "traditionaUi""~i societatea "modema". Aceste structuri, care dau iluzia unei abilitati conceptuale, .se transforrna in realitati istorice inscrise intr-o devenire conceputa 'in terrneni de, traditie ~i de modernitate.

W. E. Moore (1963) :;;i N. 1. Smelser (1967), in special, au aratat de mult timp caprocesele de modernizare nu erau innici un caz asimilabile

, unei tranzitii intre doua stari statice. Dar numeroase teorii ale schimbarii pastreaza legaturi, mai mlfJt sau mal putin clare, cu schema evolutionista si cu ideea unei dezvoltari lineare, care fac cas~ buna cu un determinism

~ .. .. _"

mai mult sau maiputinaccentuat, Ele sint intr-un acord perfect cu reprezentarile naive ale schimbarii, care dubleaza opozitia traditie/modemitate,

eu aceea, nu mai putin perniciosa, de stagnare/schimbare. '

Numeroase studii au; demonstrat totuai.cit- deputinfundamentat era aeest joe al antinorniilor; de atesta, dup~ exemplul studiului clasic al.lui P. Pelissier (1966) referitor la ta1'anii din Se.regaJ,.c.araeterul inovator si evolutiv al unui mare nurnar de practici numite traditionale 91 modul in care virtualitatiie"unei inovatii agronomiceindigene ppt da roade, De asemenea, trebuie illUituram reprezentarea ciinchigesocietatile pastorale in arhaisrn culturalsi stagnare tehnica. Studiind populatiasenegaleza a peulilor nomazi, F. Pouillon (1990) a scos bine in e-Vide.nta rnodul in care, reactionind la agresiunile exterioare reprezel1tatede;,revolutia forajelor" urmata de "revolutia furajelor", aceasta populatie aadoptat logici speciale, a carer alternativa traditie/rnodernitate nu reprezintadecit o ilustrare mediocra a fenomenului". Schirnbind total sistemul lor de deplasare, .reorganizindu-ei admiriistrarea turmelor, lara sa se produca de altfel' efectele asteptate asupra structurilor lor sociale, peulii au corectat dezechilibrele ill lant provocate de interventia extema, adaptind in mod original 0 ordine socio-economica seculara si profitind, in cadrul strategiilorlor, de forte care ii depaseau.

, r

La urnla urmei, fiec'tu-e societate se dezvolta in functie de posibilitatile

care i se prezinta si de disponibilitatea factorilor; evolutia specifica fiecarui grup social nu este sup usa nici unui determinism strict.

Analiza factorilor

Cautarea unui factor determinant sau a unei cauze determinante a schimbarii sociale a fost urmarita-demajoritatea sociologilor care si-a pro-

366

BERNARD VALADE

pusstudierea acesteia, Din-punct .de .. vedere cauzal, in cadrul unui sistem §ocial distinctia dintre factorii structurali.si-factorii.culturali, dintre cauze intem~ sicau;e exteme-esteclasicaPede-o parte.ise incearca masurarea rolului iactorilor materiali sau aprecierea ·r~lului· ideilor si valorilorin dinamica sociala, pedealta parte; 'sepun,intrebari legate de caracterul endogen sau exogen al schimbarii.-In generah.teeriile schimbarii exprima amplificarea unui asemenea factor sau accentuarea unuiasemenea caracter.

La Durkheim, diviziunea :muncii sidensitatea morala (;,factorul esential a ceea ce numim civilizatie") se explica prin cresterea populatiei. Factorul structural' determinanteste de ordin demograjic: "Noi afirmam, scria elin teza sa din 1893, eli dezvoltarea sicondensarea spcietatilor nu permit, ci-reclarna 0 diviziune mai mare a muncii. Ea- nu se .realizeeza printr-un instrument; ea este cauza deterihinanta"~ Factorul tehnic a fost retinut de maimultisociologi siinspecial de L. Mumford (1947), drept un criteriu deevolutie istorica' ftec31'e fazaa acesteievolutii alcatuind un "complex

" ,

tehnologic",

In teoria marxista, schimbarea sociala este conceputa pomind de la transfonnarile care ii af~deaza infrastructure. .Dobindind noi forte productive, se spunein Miierilijilozbfiei (1'847 [1958], pp.129'-130), oamenii lsi schimba rrtddullor d.~/productie$i, 0 data 'cu el, felul lor de a-si cistiga existehta,i~i s2hi111batoate relatiile lor s~ciale. Meara actionata cu minacreeaza socielateacu stapini'fetidali; moara cu aburi societatea cu capitalisti indu~ttbli. At'b'[~~r ba~ne6l"ditestabil~sc relatiile .sociale corespunzatoare productiei 'lor mat~rla!e pro,du.c si priiicipiile, ideile, categ?riile . corespunzatoare relafiilor Iorsociale", SeIntelege, precizeaza Marx, ca .anodul de productie al vietii,niatedale conditioneaza viata sociala, politica si intelectuala.Tn general".

'lndiferent daca infrastructura are un continut strict economic sau in.globeaza factori culturali,~e facposibil progresul tehnologic, sau daca F.Eilgelsindica ~ intr-o scrisoare adresata JHi J. Bloch in septembrie 1890 si citata de nenumarateori (G. Rocher, 1968, p. 58; H. Mendras ?i M. FO~'se, J.983, p. 136).~posibiiitateaunor actiunireciproce ale "tuturor ' factorilor in cadrul. carora miscarea economics sfirseste prin a-si croi drum' ~i dincolo de paradoxul ~ons.tind in includerea telinologiei in infrastructura, tehnologie disociata decunoasterea stiintifica incadrata in mod obisnuit in suprastructura, indiferent deci de situatie, conditiile de prim ordin ale schimbarii sociale ale unei societati ramin inscrise 111 aparatul san tehnic ;;i in organizarea sa economica.

Intim legate de fortele de productie, relatiile sociale sint, in mod necesar, conflictuale.'conflictul ceii opune pe cei avantajati de sistem acelora ~ victimele - a caror.speranta.rezida intr-o transformare radicala, este 'motorul istoriei: "Istoriaoricarei societati pina in zilele noastre este istoria

SCHIMBAREA SOCIALA

367

luptei,de ~lasa." .0 strategic de razboi civil.fi,ridica pe unii contra altora, ~r~pnet<~n de mijloace de productie si proletari; in societateacapitalista, iesirea dm.aceastaopozitie,dintre Capital siMunca nu poate fi decit revo-

lutionara, .

R. Dahrendorf(1957) a revizuit.analiza conflictului ca factor de schimbare. EI a indepartat din analizadistributia inegala a bogatiilor, Iupta de clasa si rasturnarile revolutionareasociate mecanic de Marx, pentru ase concentra asupra imparfirii inegalea autoritatii si a influentei, in cadrul societatii u:dustriale el distingeo tendinta sprediversificar~a gmpurilor, spre pluralismul apartenentelor si al opozitiilor, spre diferentiereadominatiei, Luptade clasa devine ill aceste conditii uncaz lim ita al ~onflictului ce urrneaza a se produce dince in ce.rnai rar.ease explica printr-o suprapunere de interese, ,,0 supraaapunere a giupurilor,deinterese".

Spre deosebire de teoriile care explica schimbarea prin structuri sau caracteristici structurale, teoriile de tip. culturalist pun accentul pe idei, credinte, valori. Una din cele mai elaborate interpretari apartine lui D, C. McClelland (1961 ) .C31·e confera unloccentral nevoii de reu~ita.(needlor achiev~ment) in analiza schimbarii. Achievement motivation imotivasia reusitei], element fundamentalalspiritului intreprinzator-este asociatdezvoltarii economice; si invers, diminuarea acestui achievement motive (mobil de reu,'fitii) antreneaza regresul. Inaceea;;i.lllaniera;Parsons explicadinamismul societatii americane prin importanta acordata acestei valori, achievement, realizare, care, in general, prevaieaza .in societatile moderne

asupra criteriilor de atribuire (ascription). . ,

Studiul lui McClelland asupra nevoii.de .reusita, care variaza in functie desocietati si epoci, reprezinta 0 prelungirea tezei.weberiene refetito~re la Etica protestantd si spiritul capitalismului. Conformunei interpretari cornune, aceasta teza exp lica raspindireacomportamentelor de economisir~ si ~e iI1ve~titie, caracteristice capita1ismului, -prin Reforrna protestanta si mai alesprin dezvoltarea economics a.tarilor.in care Reforma a triumfat prin propagarea eticii.calviniste, unul.din .aspectele acesteia ~ asceza mor~la ~ con~erind vaI~31'e muneii, favorizind acumularea de capital si privilegiind stnnta experimentalaca mod de cunoastere.

Dezbaterea.care a urmat acestei corelaria unor credinte religioase cu un comp?rtament veconon~~c (Ph, Besnard, 1970) este la ina1timea.eelei pe care 0 alimenteaza discutiile asupra ro1ului'ideologiilor in schimbarea sociala, Ideologiile, conservatoare.san progresiste, eapata sens in anumite sic tuatii .d~te, prin c~"ist~lizarea v~lorilor,coagulind si deopotriva dispersind, c~n~hzllld sau. ehbennd~nergIa colectiva. Influenta lor po ate sa mearga pma la determinarea unei "structuri de personalitate", Astfel, Th. Adorno a scos.Ia lumina raportulexistent intre ideologic democratica si individualitate liberala, intre ideologie totalitara si .personalitate autoritara". In

368

, B,E'RNARDVALADE

afara.rolului.pe care convingerile ideologice potsa.il joace .in.luarea unei decizii, 'inasimilarea'sauin:respingerea'schimbahi" se-remarca-si.functia de reperare.xle stabilizare seourizantappescare.o-au ideologiile-pentru indivizii.care, in majoritate.fraiesco anume schimbare.fara.sa ii discearna mecanismele, intensitatea,~i.,efeetelei.l:tl',aeesLmod, arputea fi interpretata ideologia gauliistaacelehde~alV-a"Republici franceze, care reactiva gestul eroic.al anilorpatruzeci.ea-pe.o proteetieimpotriva vertijului ce i-ar fi cuprins pe francezi.daca; ,tarii'acest ecran.rnitic, ar fi determinat cuexactitate amploarea schimbatiifat;a precedent.inregistrata dupacelde-al doilea

Impenu, ""'".

Totifactorii rnentionati au un-caracter fie endogen, fie exogen, Procesele-sint calificate.drept-eaeogene cindaparincadrul sistemului socialla transformarea sau.mentinerea.caruia eontrihuie. Repetitivesau evolutive, de sinhnerente'functionill:ii,unor"structHd~'dilte, 'Schema marxism, axata pe contradictiile.structurale alesocietatii si.pe eonflictele de clasa, se inrudestecu-o teorieendogena-a.schimbarii sociale:capitalismul, de pi Ida, genereaza forte, care it transforma-si caresar trebui. sa duca .. la dispauitia sa. Factoriiexogeni, intervenind.din-afarasistemului analizat, 11 modifica rara ad istruge neaparat procesul. de .reproductie; al -carui-cadru este: dovada 0 constituie ineficacitatearelativa aoinjeetiei de capitaluristraine in till:ile "subde:zyoltate~' . .Influenta-medinlui fizicyo.crestere a populatiei, dar !?i raspindirea tehnicilor, cunostintelor, credintelorconstituie factori de acest tip: In aceastaprivinta.steza.Iui M. Weberfurnizeaza un bunexemplu de schirnbare exogena,

. Problema carese pune aici este dea stii.daca.facroriiscosi anterior in evidenta pot.fi.integrati intr-o .teorie.generals .aschimbarii.sociale. Opiniile prin caresetafirrna solidaritatea.lor sauinfluentele reciproce sint pura retorica, Multe din schimbarile.obaervate au uncaraeter mixt,endogen-exogen; ele.asociaza.procese reproductive cuprocesede transformare, Tot ceea ce se schimba intr-o societate, ritmul.schimbarti, factorii care Ii determinaevolutia,sensultransformarilor ca,re.au Ioc pot fi enuntate printr-o teorie cu earaeter universal, .mailcurind.decit formulate printr-o.lege. Credinta In cauze determinante, ca,,~d'n,\S"truct:uri fundamentale, decurge dintr-o prejudecata determinists, potrivita.numaicsa intareasca.puterea de smpfujreconceptua18';~i,eapaeitateade; previziune specificeratiunii. Ale- . gerea unor. variabile explicative.depinde de optici-particularesau de optiuni ideologice:·.ea',1mpoate.fidisociailide:problemapeeare ne propunem sao.stadiem sau de o.logica a.sentimentelor,

Tuturorparadigmelor propuse siutil. recapitulate de, H. Mendras si M~ Forse (1983, pp. 263~273),Ji"sepoate .opune 0 s~rie de contraargumenterParadigmei marxiste, care conferaiun.caracter revolutionar. schimbarii . structurale ~i leagadefinirea claselor sociale 4e proprietatea asupra mij-

SCHIMBAREA SOCIAL!...

369

loacelor de productie, ise pot reproip, in-mod ~vident,sehimbarile care au loc rara a revolutiesi continuitatea scarii veniturilor insocietatile occidentale, undeantagonismele declasa fac adesea lo~ negocierii.·· Situindu-ne in~-un registru opus'. im.portan~a atribuita.de rvt Webervalorilor religioase In dezvoltarea: capitalisrnului a fast puternic redusa de H. Liithy(1954), car~ a deplas~:, d: .Ia ~eforma la Contrarejorma, explicarea raspindirii capltal.lsmulUl r~ ~anle din nordul Europei, Contrareforma.a blocat progresui noilor practici economice in regiunile in care s-a raspindit ~ Italia Spania~, ~egiuni anterior devenite prospere prinacestepractici deja cu~ noscute aicr. Reforms a reprezentat un obstacol mai mic in calea dezvcltarii capitalismuluicomercial si nu este la originea avintului economic din partile septentrionale ale Europei (Gormania, Anglia),.unde a triurnfat. Intr-o miscare deja amorsata, ea nu a reprezentat un factor'.deosebit de dinamizant: Contrareforn:a 'a fast aceea care a exercitat 0 actiune paralizanta.

Inventarul variabilelor care explica sohimbarea sociala ar t~ebui 'in sfir~it, sa fie completat prin Iuarea in considerare a rolului elitelor, aI grupurilor de presrune, al miscari'[or socialesi sa includa tensiunea mase/elite. V. Paret~ a construit un scenariurepetitiv alschimbariisociale;pomind de la le~ea llnp!acablla a ierarhiei: "Societatea esteintctdcauna guvernata de un_ nuc numar de oarneni, de oelita.chiar siatunci cindpare aavea 0 alcatuire dernocratica"; eaeuprillde'trei'momente:raspindirea la nivelul claselor conducatoare a unei "compasiulli morbide", decadenta elitei aflata la putere, formarea unei 110i aristecratiiin interiomlcorpului social, Schimbarea sociala.arc-dcci 0 fomlaciclica;:eacopiazacirculatia elitelor: are-Icc atunci cind om?dificare ~l~tre.exigentele,justitiei ~iaspii·~tiile- com~asiunii duce la instabilitatea echilibrului social. Succesiunea elitelor carora [e re~ine rolul de a lu~ decizii, dea fixaobiectives,ociale~i mal ales dea gesilona modele, pnn ceea ce reprezinta ele exemplar, formeaza scheletul istoriei, care nu este decit un "cimitir dearistocratii''.

Dim€otriva; ~alizele mi;;car~lorsociale realiz~te de.A. Touraine (1965) ne fac sa vedem m acestea mediul efervescent in care sint elaborate noile valori. Prin functiile pe care Ie exercitafde clarificarea constilnteicolective, de rnediere, de presiune), mi;;carilesociale' joaca un rai determinant fl1,schimbarea sociala si evolutia istorica, De asemenea.Tolosind lucrarile lUI !. Meynaud (.1958, 1962), s-ar puteaevalua influenta, in procesele de schlm~are, a actlUn_ii .organizatiilor profesionale (de pilda sindicatele), a $lllpunlor cu vocatie ideologies (partidele politice ... ), a lobby-urilor etc. I~ ansarnblu, nu am face decit sa scoatem in eviden!afaptuldl fiecare 30- ciolcg dispune deo interpretare a schimbarii soeiale ce decurge din obiec-

tele studiate." ,

~xtrema ~diversitate. a, acestor interpretari justifica aparent critica radicala adresata de R. NIsbet (1969) teoriilor schimbariieociaie. Conform

l.-

370

BERNARD VALAD.E

opiniei sale, teoriilecare sint cele maifiabile nuse deosebesc de studiile istorice. Dincolode.respingerea notiunii. de "sc\limbaresociala" declarata ca fiind de 0 obscuritateiremediabila,sociologul,american pune sub semnulintrebarii chiar siinteresul pentru 0 analiza sociologies a ceea ce tine deo descriere a devenirii-istcrice. De fapt astazi, sociologia trebuie mai putin.sa.incerce sa' legitimeze, asa cum 0 face.G, Len~l<'i (1976), notiunea de schimbare sociald, siheabiliteze.vechiul concept.de.evojujre (redus polemic la linearitate, in timp. ce T. Parsons, evocind .societatile pepiniera c=seedbed -, ajunseseiaconceperea,.Intrealteie, a unui evolutionism multilinear), sa apere teoriile ce. trateaza acest subiect, si mai curind sa demonstreze fecunditatea. numeroaselor elemente de analiza sociologica continute in enunturile generale despre schimbarea sociala.

Modelul. interactlonist

Respingerea de.catre R., Nisbet ateoriilor sociologice ale schimbarii estecontemporana cu.deziluziile na.!l:cute din esecul relativ al strategiilor de dezvoltare si al modelelor de.crestere, al.ordonarii rationalea realului, ale caror eficacitate, influenta sauposibilitati au fost supraestimate, Acolo unde se.credea ca au fost gallite regularitati structurale, a aparut dezordinea; ceea ceparea sa poatafi controlat sau .prevazut s-a dovedit incontrolabil si imprevizibil, DiagIlOstic.uLc;le caracter. complex, definitiv recunoscut, dat schimbariisociale .nu.poate totusi distruge teoriile respective, decit daca aportul-acestora.din urmaeste.redus la enunturi nornologice.

R. Boudon (1979, 19~N, .. f985j;'9poi M. Forse (1991) au .explicat perfect faptul.ca teoriile au mai.intiilIl).:stamt de model, chiar daca sint interpretate ca.niste legi, uneori.chiar, de.autorii lor. Aceste modele nu trebuie sa fie abordate intr-o manierarealista, ci considerate drept instrumente conceptuale, susceptibile sa sporeasca intelegerea noastra despre schimbarea sociala. Luateca atare, aceste modele. sint toate utile; astfel, teoria marxista este indispensabilaintelegerii §chimba:rilpr care au loc in secolul al XIX-lea; generalizarile.si legilecare le sint.asociate sint mult mai putin folositoare. Ele csintcontradictorii, ca.si realitatea a careiintelegere 0 permit.

In.consecinta, estevorba de repunerea, incadrul conceptual pe care 11 formeaza modelele ipotetico-deductive; a problemelor privite in mod obisnuit intr-o perspectiva . .nor;,ol~g,ica.ln aceasta privinta, teoria parsoniana a .diferentierii ofera.unexemplu, complicat. de interpretarile gresite care i-au fast date. Totusi, ea nu face decit sa "deseneze un cadru pur formal"; ea se prezinilimai infii ca un model susceptibilde a explica procese variate; in mod abuziv.i s-a atribuit "oc'oncIuzie, pe care de fapt nu ° COI1-

SCHIMBAREA SOCIALA

371

tine, conform careia procesele deschimbare sociala ar fi,in general, procese de diferentiere" (R. Boudon, 1984, p. 216}

Vechiul Regim si Revolutia (1856) a lui Tocqueville ilustreaza corect demersul ce duce la construirea unui sistemjormal, pornind de la enunturi simplificatoare, EI nu si-a propus sa scrie 0 carte de istorie; inmaniera autorului celuide-al Doilea Discurs asupra originii sifundamentelor inegalitd,tii dintre oameni, el ar fi putut declara: "Sa incepem deci prin a indeparta tcate .faptele". EI a pornit de la ipoteza.ca centralizarea administrativi'} din Franta - en transformarea nobilimii in clasa lipsita de ocupatie, menita a fi numai 0 podoaba a regalitatii - a plasat indivizii.iaflati fata in fata cu puterea, intr-osituatie care face ca ruptura realizata de Revolutia franceza - de [apt, ruptura calificata astazi drept imaginara - sa fie r~ai putin extraordinara. Din concluziile pe care le trage dincentralizarea administrativa, Tocqueville censtruieste un modei cornparativ care-scoate

. bine ill evidenta situatia originalaa Frantei, in raport cu aceea a Angliei.

Simplificari, .similare i-au permis lui Max Weber sa expliciteze situatii

complexe prin.construirea.unui tip ideal. '

Validitatea modelelorce explica logica schimbarii in ansambluri restrinse este tocmai prin aceasta .Iimitata. In consecinta, sociologul nu se situeaza de la inceput la nivelmacrosociologic, Hira a-renunta totusi la reperarea configuratiilor generate pebaza analizei fenomenelo~' speciale ~i a situatiilor locale, el va cauta mai intii.saJinteleaga, printr-un continuu du-te-vino intre descriere si explicare, modul in-care se produce schirnbarea in interiorul unui sistem dat deinterdependenta, .Acestadin urma .este con. stituit de relatiile.intretinute de' agentii sociali pecare Ii reuneste, Functionarea sa, supusa vointei indivizilor care Ie intretin.ieste de resortul unei so~iologii a actiunii reprezentata, printre altele.de lucrarile lui G. Simmel, M. Weber, V. Pareto si T. Parsons. Principiul fundamental aJ acestei sociologii este ca .schimbarea.sociala trebuie.sa fie analizata ca 0 rezultanta a unui ansamblu de actiuni individuale",

~ Locul dezordinii, in care paradigma weberiana este imbogatiili eu logica contopirii actiunilor individuale, R. Boudon a demcnstratinteresul acestei paradigme a actiunii pentru tema studiata, pe careo rezuma astfel:

"Fie un fenomen social san economic oarecare, M(m.), [.",] alunei multimi de actiunijndividuale me Cit priveste actiunile individuale m. ele insele sint, in con~itii~i.~tr-o rnaniera.ce va trebui precizata, functii n~i(S) de structura Si a srtuatieiin care se.gasesc agentii sau actorii sociali. Functia (in sens .matema~ic) m/Si) trebuie sapoata fi.interpretata ca avind pentru actorul z 0 functie de adaptare la situatiaS;" (1984 [1990], p. 276).

Reducerea fenornenelor supuse explicarii la comportamentele individuale din care sint alcatuite nu inseamna deloc a "psihologiza" problema schimbarii sociale; este foarte clar ca .momentul microsociologic al unei

!.-. ' .. "_;

I

I

I

I

1

i

1

! i

I I I i

j

384

BERNARD VALADE

Bunasau.proasta receptare.aunei inovatii-nudepinde dear de infonnatiacare.ihinsoteste aparitiaj.ea seexplica local prin existenta unui climat ideologic favorabil-sau.defavorabil, in ceea.ce priveste inovatia tehnologidi, in Franta.dedupaL~45 (cf. infra), acest climat a devenit favorabil datorita constiintei colective allecesitaJiimodernizru·iieconomiei. Pentru acest caz anume si pentru majoritateasocietaJilorocc~dentale, se poate schita 0 cronologie a reactiilor: de la refuzul sistematiccu distrugere de utilaje simbolizat de. luddism, s-a.jrecut, de la jumatatea secolului al XIX-Ieapina in anii saizeciaisecolului XX, .. la-o recuperare a schimbarii tehnice prin organizatiile sindicale ~i . pr9fe'$.i?ll,aIe, care au profitat de aceasta (de .exemplu, conventiile colective), apoi la 0 contestare de tip marxist, de tip ecologicetc., generalizaili. progresiv 91 careia biserica i-a acordatrecent giruisau(F:Caron, 1989,p.6).

Aici i.n.tdim in dorheniiIl luarilor de poii1ieideologice in fata schirnbarii sociale. Ele au legah1t'a fie cu. aspectele particulare ale acesteia din urma, fie, eel mai adesea, cu totalitateaefectelor sale:asupra .mobilitatii si stratifidirri sociale, asupra morsvurilor si tnelltalit1ltilot etc. Luarile de pozitie ideologice se impaltiild·oua.categorii- "progresiste" si "reactionare"....2.., intre care A. O,Hirschrtlann;(1991) a.observato inrudireformala. Acesteaaint-uneori insotite de puncte de vedere prospective-care sint mai putinpreviziunirationale, fundamentate stiintific, cit profetii dominate de . impresii si inspiratedeemotii.

Desp re schim bar easocialii

. .Revolutia industrials" descrisa anterior a fost insotiili de transformari sociale, culturale,politice care formeaza fundalul-oricareianaiize' sociologice: na*rea.proletariatuillkridicarea bur~ezjei jlldustriale, iJ.scensiunea cadrelorlaparitia unor-noi forme debogatie;'generalizarea invitftnlntului public, erearea unor institutii politice rri~ide~(;hise participarii populare etc. In evolutia societaWoreurdpehe,pentru care este.deja clasicaafirrnatia conform cared inceputurile ei au cunoscut.accente d'iferite( economice in Anglia, politice inFranta, filozofice in Gertnania), chiar si ideea de schimbare a stirrrit discutiipolemice=S-air pus in discutiesensul transfermarilor ce au afectat cadrul existentei colective, pierderile antrenate de acestea, sanseleoferite: Dupace'fuseseaxata in secolul alXIX-lea pe consecintele Revolutiei-fianceze.apoi 'peefectele extinderii votului universal Ia masele muncitoares aceastadezbatere a-fostcontinuatajnsecolul XX pe terna viitoruluicapitalismuluisi; mai.recent, adestinul~i Statuluiprovi~

. dential.

SCHIMBAREA SOCIALA

385

Anterior "evenimentelor" de la sfirsitul seeolului aLXVIII-lea reflectia asupra schimbarii sociale ia, aproape intotdeauna, fo~a unei'medita'tii asupraistoriei; ea va pastra mult timpacest caracter. Pe de oparte..se stie camarile tulburari apartin trecutului; duparazboi, se va instala pacea intre natiuni. In 1784, Condorcet se arata convins caexista ,,0 probabilitate mare ca in viitor sa apara tot mai putine schimbari importante, comparativ cu cele din trecut; progresele cunoasterii in toate domeniile ~i in intreaga Europa, vederilemoderate si pacifiste care domnesc aici, llil soi de desconsiderare ce incepe sa afecteze.machiavelismul; par a ne da certitudinea ca razboaielesi revolutiile vor deveni mai putin frecvente in viitor" (Memoriu asupra calculului probabilitdtilors. Aceastaapreoiere.este pe deplin coerenta cu teza cornertului irnblinzitor de rrtoravuri 9i aducator de pace, teza aparata de Montesquieu. Pe de alta parte, sclrimbareaeste considerata., de pilda de Rousseau, drept 0 decadere; dezvoltareaoraselor 91 a modului de viat3.. urbana este dezastruoasai .Londra semareste in fiecare zi; deci regatul se depopuleaza'Leste deci t.foarte usor deprevazut ca peste douazeci de ani Anglia, cu to am. gloria sa, va fi ruinata" (nota din Extras din proiectulde pace perpetua, 1760). Deci nu este vorbade "a merge in pas cu timpul", ei, asa.cum doreau.altadata.reformatorii, de a coreeta abuzurile introduse o data cu trecerea timpului,

in ceea ce priveste semnul (pozitiv sau'negativ) eonferit schirnbarii, revolutionari si contrarevolutionari sl11ttoti de acord mai mult decit lasa

" ~ . ~ ,

aparentele sa se creada: montagnarzii. ver-sa readuca Franta deja angajata in procesul de industrializare la "eeonomia agrara";']. de Maistre intentioneaza sa restaureze ordinea sociala anterioara, Opozitia este, bineinteles, . totala in ceea ce priveste mijloacele cetrebuie folosite-ai rnodelele ce trebuie reactivate in vederea regenerarii corpuluisocial. Politicile progresiste duse.in secolul al XIX-lea vor risipi-ambiguitatile initiativei constructiviste revolutionare, pe care si curentele.utopice 0 vorprelua; ele vor inveca "fo£tele istorice", "sensul istoriei", solidaritatea reformelor ~i, denuntind pericolul imobilismului, vor conferi schimbariio valoare pozitiva. Raportul cu trecutul va fi modificat: respectarea traditiei, supunerea fata de obiceiuri - chezasie a.securitatii - nu.se mai impun.idin mornentul in care, prin dezvoltarea stiintelor sicunoasterea istoriei, se poate prevedea, anticipa, pe scurt, infrunta schimbarea, Astfel, A Cornte poate sustine ca "fixarea sisternului social catre care mersul civilizatiei cheama astazi specia umaria ( ... ) nu este altceva decit 0 deterrninare generala a viitorului social apropiat, asa cum rezulta el din trecut", (Planul luenirilor necesare reorganizdrii societdtii, 1822).

A. 0. Hirschman a intocmit inventarul argumentelor eare au fost opuse politicilor progresiste; el le-a grupat in trei eategorii, si anume: efectul pervers (perversity), inutilitatea (fi.ttility) si ptL.'lerea in pericol (jeopardy).

386

BE,RNARD VALADE

In ciuda anumitor .incompatibilitati.logice dar datorita un or atractii reciproce.iaceste.constante a!e,,;etoritii. 1;eac/ionare se combina pina' la a fi utilizate.cumulativ. Vom.arata deci.ca orice intentie reformatoare agraveazasituatia pe.care pretindecao.corecteaza, sau este 0 actiune inutile sau risca.saatenteze la avantajele deja dobindite. Sa luarn ca. exemplu Revolu tia, franceza: 1/ prin .reintoarcerea de la Iibertate la tiranie, ea reprezinta ilustrarea emblematica.a efectuluinedorit.al unei initiative umane - ceea ce.J, de Maistre.demonstreaza.stralucit; 21 inauguratea unei schirnbari radicale cu care a fostidentificata este 0 amagire, 0 eroare de perspectiva rectificatade.Tocqueville; 3jin a.douafaza, ea a stop at brutal cursulreformelor ce. tindeau sa, limiteze- puterea "absoluHi" - lucru admirabiI observat deB .. Ferrero.

In secolulalXl'Xvlea, obiectii similareae.fost formulate.cu ocazia instaurarii votului.universal: 1/ generalizarea.dreptului de vot va agrava problemele.poporului, care.va.fi m;:eIat de conducatori demagogi; lumeava

, fi, de .asemenea, expusa tiraniei maselor; 21 irl orice caz, acest drept nu poateschimba stmcJura puteniin societate (este argumentatia dezvoltata de G. Mosca, V. Pareto.si R. Michels); 3/ democratia este un pericol pentru libertate; ea va anihila ceea ce s-a.realizat anterior. In sfirsit, Statul providential a fast obiectul unorcritici.identice: 11 efortnrile pentru imbunatatireaso!1ii celor mai lipsiti. de-rnijloace contribuie la agravarea ei; 2/ daca nuservesc Ia nimic saracilor, ere sint In schimb. profitabile claselor. mijlocii, care sint principalii beneficiari ai cheltuielilor de transfer; 3/ din momentul-In care statul obtine puterea de a exercita functii pentru care nu poate fi obtinut acordul general.Ide pilda, redistribuirea}, el va apela la constringere, iar Iibertatea va.fi.gravamenintata. <

Din analiza critica dezvoltata.de Hirschman pe tema acestei duble "retorici a intransigentei", alimentata din acelasi fond deargumente, se va retine ca problema. schimbarii socialeeste psivita, aproape intotdeauna, dintr-un punct de vedere radical. Se poatealege intre 0 situatie .stationara sau 0 schimbare dezastruoasa . .In ambelecazuri, .. fie elise tine seamade ,;stmcturi eterne", fie ca seapeleaza la "fort,e istorke", se invoca un model stiintific infailibil, cum.ar fi: aceasta trebuie -inevitabil sa rezulte din aceea.

Or, argumentatiase refera.intotdeauna laca~uri Iimita. Efectul pervers, se precizeaza in mod oportun, .reprezinta numaiun caz particular al consecintelor neanalizate;efectuLpervers apare intr-un sistern in care totul pare afi previzibil; consecintele .implicanedeterminarea; ele potfi faste si, eel mai adesea, efectele secundare Slut duble - pozitive.si daunatoaresi ele se echilibreaza. Pe de alta parte, a afirma ca schimbarea este iluzorie (in afara demoralizarii antr~nate de un ,astfelde enunO ~ine de 0 strategie deevitare a reformelor, care,ii. incita.pe'·adversarii situatiei a carei perpetuare. se dor~te sa 1;:i dubleze efortllrile pentm a ajunge la 0 transformare

.~ t

I

I I

1

I

• i

I

I

I

!

t.

I

I

···1····

.,

ii, i.·~ .... ' i: , ..

~ ....•.

.

: :'

SCHIMBAREA SOClALA

387

radicala.a societatii. In ceea ce.priveste amenintareaca o.noua schimbare ar apasa greu asupra a ceea ce s-a dobindit anterior -.~i extrema prudenta care trebuie adoptata.->, acelasi autora aratatin studiilesale privind dezvoltarea economica - pornind de la 0 comparatie intre ~inamica industrializarii.rspecifica tiiri10r avansate- (unde s-a produs in bloc); si aceea (lineara) a "t&ilor intirziate" - ca reglementarea progresiva a problemelor nu este probabil cea mai buna metoda, caci ea comporta un rise de

)' !

blocare intr-un anumit stadiu al proeesului.

"Binerneatorului", do-gooder, sau "celui care indreapta lumea", Weltverbesserer, cit si celui care crede ca poate stapini "cursul evenimentelor" li se va obiecta, 0 data in plus, complexitatearaporturilor de cauzalitate pe care le intretin faptele sociale, multitudinea interactiunilor ?i mai ales fiedeterminarea obiectiva caracteristica oricarui sistem social. In spatele "datelor structurale" al dinamicii sociale, alvariabilelormacrosociologice pe baza .carora - ~i cu ajutorulanalogiei sau .:ileXtrapollirli - putem fi in masUra sa schitam 0 tendinta generala, regasifn fenornene agregate, forte speciale, variabile microsociologice, a carer evolutie este in mare masudl

imprevizibila. .

Tiriind seama de incertitudinea atribuita inlalltuirilor, analizele reunite de Schumpeter sub titlul Capitalism, socialism ;idemocratie (1942)' vor fi, de fapt, considerate .mai pertinente decit te~a lui Lenin, Imperialismul, ultimul stculiu al capitalismu[ui.Relumd prezicerea prabusirii viitoare a capitalismului facuta de Marx, el a prevazut un final catastrofic pentru acumularea de capitaIuri ~i scadearea beneficiilor, ce ar urma fenomenului condehsat deSchumpeter in formula: "disparitia ocaziilor de investitie". Mai simplu spus, tari1e noi odata exploatate, coloniile odatainundate de prcdusele fabricate in tlirile avansate, piata supraincarcata, saturata, "putreda", se va prabusi. "Marea criza" a verificat,yentru moment, prezicerea legata de falimentul economiei capitaliste ..

Se stie ce s-a intimplat in Franta, de exemplu; extinderea pietei interne prin cresterea masei salariale, accelerarea integrarii ciaselor muncitoare (adica a asimilarii sociale, inceputa in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a acelora pe care Renan ii numea "barbarii interni"). ~i,.ln.sfirsit, repunerea in.miscare a masinii economice. 'Intr-un plan mai general, schimbarile intervenite, in tarire celernai industrializate, In distribuirea populatiei active intre sectoarele primar, secundar ~i tertiar au dus la 0 crestere masiva. a efectivelor celui de-al treilea, Resursele de care dispun

fiun~tionarii administratiilor si aceia din servicii fiind mai putin supuse

, ~ l )

conjuncturii aleatorii, posibilitatile pietei fiind astfel mai bine cunoscute, s-a tras concluziaca, dupa profilul foarte ~ccidentat.al cllrbei preturilor de altadatavor uona oscilatii ul?oare. 0 viziune euforicli asupra evolutiei eeo-

388

BERNARD VALADE

nomice unna astfel.sa inlocuiasca, in aniisaizeci, sumbreleperspective ale unui.apocalips anuntat,

Deoarece aceastacrestere, al careiritm este destul de scazut - impreuna cu "societatea de consum" si "civilizatiaJimpului liber" care i-au fost asociate -,difera putin de aplicarea haotica a primului capitalism, in care, dupa Sismondi, saracii .care arfi dorit sa consume nu 0 puteau face, iar instaritii care ar fipututsacumpere nu doreau acest lucru, vom vedea in capitalism, a~a cum afirma ~i Schumpeter, cadrul unuij.proces de transformari", nu numai economice, ci si socialesi culturale. Integrind in analizasaaspectele culturale ale capitalismului care sint, vrind-nevrind, cele ale.civilizatiei moderne, schitind mai ales 0 "s.()(;:iologie a intelectualului", Schurnpeter. a oferit 0 "interpretare rnai solida.a dificilei supravietuiri a capitalismului: "Crepusculul functiei intreprinzatorului" - victima a succesului sau si care isi pierde ratiunea de afi{ca altadata nobilimea) intr-un sistem'fn care inovatia devine rutina, in care totul se automatizeaza, in ' care se dezvolta metcde .impersonale -, "distrugerea paturilor protectoarei, - mult timp formate dinelemente aristocratice,care au alcatuit arrnatura sociefatii -, ruina suportului institutional, de altfel fragil, pe care burghezia si-a grefat puterea, "ostilitatea crescinda" alimentata de grupuri a dii6r vocatie este de a intretiiie resentimentul colectiv: totul concura la destramarea'sistemului de carecapitalismul si-a legat numele.

Astfel, "Evolutia capitalista '( ... ) ajunge sa minimalizeze importanta functiei ce constituie ratiunea de :i fi a clasei capitaliste; ( ... ) ea inlatura straturile protectoare, disloca sistemele de aparare, disperseaza aparatorii capitalismului; in sfirsit, (acesta din urrna) da nastere unei mentalitati de contestatari.icare dupa ce a distrusautoritatea a numeroase institutii necapistaliste, se intoarce chiar impotriva institutiilor acestui regirn. Burghezul descopera.jspre marea sa stupefactie, ca spiritul rationalist nu se margineste sa puna in discutie legitimitatea regilor sau apapilor, ci, continuindu-si of ens iva, ataca proprietatea privata $i intregul sistem al valorilor burgheze." Capitalisrnul, ca sistem'economic; poate deci supravietui; dar, el nu inseamna numaiaceasta; el este si 0 organizatie politica, un ansamblu de coordonate culturale, pe scurt; un sistem social cu dimensiuni multip Ie; iar discordantele logicilor economice, politice, culturale pe baza carom functioneaza sint cele ce fac ca supravietuirea lui sa fie putin probabila.

Ne aflam pe drumuleareil vadetermina pe p. Bell (1976) sa examineze maiindeaproape "contradictiileculturale ale capitalismului". Dar este important de subliniat ea demersuliprecedent.iinvers rata de materialismul istoric si dialectic, cemclude irreconomic, asa cum a aratat L. Dumont (1978), majoritateaproblemelor ~dintre care mai ales pe aceea a schimbariisociale -,situeazaintr~un sistemde interdependenta riscurile profitului prin inovatie, rivalitatile pentruputere, contestarea valorilor etc., rara

SCHIMBAREA SOCIALA

389

a amplifica in alt mod "contradictiile economice", K. Polanyi (1944) a insistat si .el asupra altor.aspecte, in afara.celor economice, specifice revolutiei industriale, ce a fost, cu to ate consecintele pe careaceasta le implica, o "dezintegrare a mediului cultural".

Concluzii

- ,

,<

Vorn incerca in aceste ultime paragrafe sa raminern fideli celor doua intentii - de, observare metodologica si de ilustrare istorica - evidente in capitolul de fata.Pe de oparte, ne-am propus sa arat~m insuficientele explicarii schimbarii sociale prin cauze fundamerttaie,date structurale, 0 schema deterrninista - 0 paradigrna unicaRecunoasterea diversitatii cazurilor de schimbare si a cornplexitatii proceselor sociale cere ca, In vede .. rea intelegerii principalelor tipuri deschimbare, orice studiu sa porneasca mai curind de la analiza fenomenelor singulare ce se desfa~oadi in sisteme restrinse de interactiune, Un asemenea derrl'drs: nu presupune deci renuntarea la explicarea proceselor macrosociologice; 'se:va considera doarca acestea din urma rezulta din agregarea comportamentelor actorilor sociali, ale carer strategii multiple sint la originea nedet~riilinaiii obiective a sistemului social,

Pe de alta parte, mai ales in privinta ,,revblutiei industriale", am dorit sa aratam ca este pagubitor pentru infeliigerea transformarilor socio-economice sa le concepem in tenneni de ruptura si sa imaginain diferitele secvente, pe care ele Ie inlantuie, ca produsul unui determinism riguros. Am vazut, in aceasta privinta, ca determinismele ofertei 31 cererii nu slnt suficiente pentru a explica total inovatia tehnologica. .

In sfirsit, in modelul lui Louis'Dim (1990) si' al lui Forse (1991) vom gli~i confirmarea, nu numai a posibilitatii punerii de diagnosticestructurale tara a face abstractie de punctele de vedere ale actorilor sociali, ci, prin agregarea actorilor, putern .ajunge si Ia enuntul diagnosticelor, De aseme-

., nea, vom vedea impreuna cu K Kuisel (1981) modul in care o transfermare globala - .rniracojul francez" de dupa razboi - se explica printr-un joe de interferente reciproce In care .mentalitatile" joaca un rol hotaritor.

Limitat la "institutiile, grupurile ~i comportamentelecolective", mode. lui lui "Louis Dim" prezentat de M, Forse (1991)Ulmare~tedescoperirea tendintelor de evolutie ale societatii franceze intre 1965 ~i 1985, cu ajutorul indicilor cuantificati ~i al.studiilor calitative; acest.mode] combina judecati ale un or experti si date statistice, indicatori sociali si observatii, pentru a descrie si apoi aexplica dinarnica sociala, Reperarea unei "ten-

I

I

I

I I

r

'Ii

',~t

,

1:;.

~; '.;:

. I

438

ERHARD FRIEDBERG

WEICK K. E. (1969),.Thesociglpsychology of organizing, Reading; Addi~,on-Wesley. . WEICK K. (1976), "EducationaLorganizationsas loosely coupled systems', Adn1l11lstratlve

Science Quarterty.vc 1'.21, 1-.19. . . .,. .. .

WEICK K. (1977), "Enactment processes in ?rgalllzattons " 111l? M. Slaw, G. R. Salancik, New directions in olganizationai behavior, Chlcago,.Sawt-Glarr Press, 267-300.

WHYTE W. F. et al. (195?,),Mo.ney and motivation,New York, Harper. .." in

WHYTE W. F. (1959), "An interaction approach to, the th~ory of orgaruzanons",

M. Haire (ed.), Modern orgallization theory, New York, Wiley.

WILLIAMSON O. E.(1975),.Mar:kets and hierarchies, New York, The Free Press.

WOODW ARD 1. (1958), Management and technology, .Londra; HMSO. .

WOODWARD -J. (1965), Indus/liaiorganization: theory and practice, Londra, Oxford Uni-

versity Press. . . J D th R A

WRONG D .. (1967), "The over-socialised conception of man", m N, . emeraru..«. .

Peterson (ed.), System, change and conflict, New Y~rk, The Free,Press. ,

ZALBZNIK A. et al. (19.58),. T_he motivation, productlVlty and satisfaction of workers,

Boston, Harvard BusinessSchool . .

ZAN S. (1988, ed.), Logiche diazione organ.izzativa,.Bologne, 11 Mulino.

10 DEVIANT A'

de MAURICE CUSSON

Natura deviantei

Prima abordare

Sociologii folosesc termenul pentru a desemna un ansamblu disparat de transgresari, de eonduite dezaprobate ~i de indivizi marginali. Pentru a da cititorului 0 idee concrete asupra.semnificatiei deviantei 'in sociologic, vom incepe cu 0 prima elas-ificare ce cuprinde saptecategorii,

11 Infractiunile si delictele. Inca din secolul al XIX-lea, soeiologii au analizat statisticile criminalitatii. Mai tirziu, ei au realizat lucrari referitoa .. re la omucidere, furt, infractiuni ale gulerelor albe, hoti profesionisti, bande de tineri delincventi. ..

21 Sinuciderea este, dupa aparitia celebrului studiu al lui Durkheim, 0 tema importanta a sociologiei deviantei.

31 Consumul de droguri ?i Iurnea toxicomanilor ii intereseaza pe sociologii care au studiat aspectele sociale ale consumului de marijuana, hasis,

opiacee,cocaina, alcool etc. . ..

41 Transgresiunile sexuale. -Prostitutia, homosexualitatea si pornografia au facut obiectul a numeroase Iucrari. 'Exisifl~isociologi american! care includ adulteru! si celelalte fOIIDe de sexualitate extraconjugala in capitolul deviantelor sexuale ..

51 Deviantele religioase. Sociologii, ca 91 istoricii, l~i manifests interesui pentru vrajitorie, erezii :;;i sectarisrn religios,

61 Bolile mentale au fostsi ele analizate din.punct de vedere social. Au fost .abordate originea socials a anumitor simptorne psihice, raspindirea tulburarilor mentale si lumea sociala a azilurilor.

71 Handicapurile fizice. Unii sociclogi au studiat relatiile tensionate care pot fi observate in mornentul interactiunii persoanelor "no'rmale" en cele surde, nevazatoare, obeze, handicapate ...

Este oare oportun sa se includa in devianta lucruri am de diferite cum .slut ornuciderea s i surditatea? .lnainte dea raspunde la aceasta intrebare, trebuie mai intii sa subliniem cn in universul deviantei exista 0 gradatie, de la perfect voluntar la involuntar. Inspirindu-nedin Merton (1971, pp. 829-831), din Moscovici (1976) ~i dirt Montanino si Sagarin (1977), putem distinge patru categorii de devianti, de la eel mal mult la eel mai putin voluntar,

440

MAURICE CUSSON

II Deviantii subculturali. Melton v,orpe?te, in aceasta privinta de nonconfonnisti.jar Moscovici de minoritati active. Ne.aflam in fata unor indivizi care pun deschisin discutie legitimitatea normelor pe care le violeaza. Ei se straduiesc sa promoveze norme ~i valori substituente si militeaza in acest sens. Teroristii, disidentii si membrii seetelor religioase apartin acestei categorii de devianti care i?i asuma devianta si ii revendica legitimitatea.

2/ Transgresorii sint devianti care violeaza deliberat 0 norma a carei validitate 0 reCUllOSC, Ei nu actioneaza din principiu, ei din interes, din oportunism sau se lasa prada pasiunii sau concupiscentei .. Majoritatea delincventilor sint sirnpli transgresori: ei violeaza norme carora nu le neaga cu.adevarat Iegitimitatea,

31 Indivizii.cu tulburdri de comportament. Aici patrundem intr-o zona intermediara, undecaracterul.voluntar al.actului nu.este nici ciar acceptat, nici exclus. Astfei;alcoo!icii~i,tb~icomMiiactioneaza, eel putin in primele faze ale evolutieiIor, in.mod voluntar, dar daca se instaleaza dependenta, eiinceteaza de a;!nai fi complet liberi, De asemenea, exista tulburari mentale, cum ar fi nevroza, sociopatia, tulburarile decaracter, la care este dificil sa separam laturade compulsiune de latura de determinare.

41 Handicapatii. Cind discutam despre surzi, orbi, cocosati, paraplegici debili si bolnavimentali ali carortulburari rezulta dintr-o Ieziune organica, par~sim domeniul actiunii voluntare, Unii sociologi au fost preocupati de rnodul in care se deslafoara interactiunea dintre handicapatii fizici si persoanele aflate in imtuiajullor.Goffman (1963) a consacrat 0 carte i~treaga stigmatizarii ~i strategiilor relationale care iau nastere intre handicapati ~i' oamenii ce' se >ecinsi~era normali, Nu ni se p~e totusi oportun sa introducem aceste 'fenoniene in domeniul deviantei. In acest capitol, ne vom concentra aten-t'ia ittm6d eseritialasupra ,formelor de devianta eel mai des studiate In sociologic: infractiunile, sinuciderile si toxicornaniile.

Definisie

Devianta este ansamblul conduitelar si stdrilor pe care membrii unui gtup le judecd drept neconforme cuasteptdrile, normele sau valorile lor si care, in consecintd, riscd'sd trezeascd din pm·tea lor reprobare $1 sanetiuni.

, Se poate spune ca sociologul.considera ca devianteactiunile si felurile

de a fi care sint rau vazute si sanctionate de majoritatea membrilor unui gtup. Aceasta definitie nu este lipsita de ambiguitati. Ne vern da.silinta sa le risipim.iconstienti fiindde.faptul.ca este aproape imposibil sa formulezi o definitie.a deviantei care sa fie total transparenta.

A$te~tari, norme si valori. Devianta apare de la bun inceput ea a activitate ee dezamage?te 0 a~teptare, ce violeaza 0 nonna sociaHl sau neaga 0

DEVIANTA~

441

valoare. Notiuneadedevian\il presupune existenta.unui univers.normativ, Nu am putea vorbidespre criminal, eretic, nebun sau pervers dacanu a111 aveain.prealabil ideidestulde clare despre ceeaceeste dreptsi nedrept, adevarat si fals, normal ~i patologic, bine ~i rau. Un.actdeviant este mai intii un act blamat.si el nu ar fi astfeldaca nu am avea de lainceput a con-ceptie despre ce.este saunu blamabil.

Cu to ate acestea, universul normativ.al.unuigrup nueste decit arareori un ansamblu omogen si usor de identificat. Majoritatea asteptarilor sint implicite si schimbatoare. Daca anumite norme sint necontestate, altele sint acceptate de unii ~i recuzate de altii. In sf'rr~it,glUpul de.referinta este adesea dificil de circumscris intr-o lume in care cei mai multijndivizi apartin simultan mai multor unitati sociale eu nonne foarte diferite, Deci se poate afinna ca distinctia dintre devianta si nondevianta risca sa fie pro-

blematica si variabila, '

Interactiunea. Durkheim (1893, p. 48) spunea despre infractiune: "Nu

o condamnam pentru di este 0 infractiune, dar este 0 infractiune pentru ca

o condamnam." Acest lucru este valabil si pentru devianta: sociologul considera di un act estedeviant pentru ca este dezaprobat. Devianta este in mod esential produsul judecariiunei conduite sau a unui fel de.a .fi. Ea nu este ca.atare 0 proprietate inerenta Ullor . comportamente, ci o calitate atribuita de anturaj (Erikson, 1966,p. 6), Criteriul major al deviantei este dec! reactia pe care 0 provoaca: mustrareaspra, sarcasm, condamnare, denuntare, izolare, ostracizare, tratarnent obligatoriu, privare de libertate, executie..; Cind un act judecat altadata cadeviant nu mai provoaca reactii, inseamna ca a incetat sa mai fiedeviant. Notiunea de devianta nu poate fi inteleasa in afarainteractiunii deviantului cu.aceiacare il judeca.

Distributia. Nonnalitatea si devianta sint notiuni care vehiculeaza un sens statistic. ldeea este urmatoarea: conduitele normale sint freevente si adele deviante sint rare, Sa mergem mar departe: cu.cit un act este mai deviant, eu atit el este mai rar. Din acest punct de vedere, analiza lui Wilkins (1964) a fast deplin acceptata aut in sociologia deviantei, cit si in criminolcgie, Autorul i~i reprezinta distributiacompoliamentelormorale'pe 0 curba Gauss, ca aceea curent utilizata pentru descrierea rezultatelor testelor de inteligenta. La una din extremitatile distributiei se aflaun numar foarte mic de comportamente crimina Ie (sau rele, condamnabile, perverse etc.), la cealalta, 0 cantitate foarte mica de eonduiteextrem de bune, virtuoase, admirabile. La mijloc, se situeaza masa conduitelor obisnuite, nici foarte bune, nici foarte rele, Intensitatea deviantiei variaza invers proportional cu - frecventa sa, pentru ca este imposibil ca, in cadrul unui grup, oamenii sa condamne cu indignare extrema actiuni condamnabilecu caracter freevent Erezia protestanta fiind condamnata eu putere de majoritatea catolica din secolul al XVI-lea, sintem autorizati sa eredem d'i ea reprez~nta,

442

MAURICE CUSSON

pentru.acea epoca, o forma de devianta. Dardin momentul in care un procent-tot.mai mare 'de. germani -sau de englezise declara protestanti, pratestantismuldevine din.ce.in ce.mai-putindeviant. Gucit numarul adolescentiler fumatori ocazionali de marijuana este rnai.mare, cu atit acest cornportamentva parea maiputin condamrfabil, cu atit va fi mai putin deviant. 0 activitate nu poate fi deopotriva obisnuita si devianta. Deviants in sens: sociologic se aseamana cu deviantain-sensul statistic de abatere de Ia tendinta centrals a unui-grup.cu deosebirea ell ceea ce este sociologic deviant este in mod necesar si dezaprobat. Devianta este 0 diferenta 'perceputa negativ: Relatianecesara dintre' devianta si raritate se explica nu numai prin faptul'ca este dificil sa dezaprobi cu tarie practici curente, dar ~i prin aceea c~ majoritatilesfirsesc, mai devreme sau mai tirziu, prin a-si impune criteriullorde norrnalitate.

Relativitatea siuniversalitatea-deviantei

, ,

Pentru asublinia relativitatea criteriilor pe baza carora facem distinctia dintre-drept si nedlept.iPasca] scria: ,iurti!?agul;incestul, uciderea copiilor si a tatilor, toate au avut locullor printreactiuriile v irtuoase". Astazi relativitatea devianteieste unul'dil~ locurilecomune ale sociologiei.

Maiintii, este impott3ntsa~eeviteanumite confuzii: Cind afirmam ca devianta este relativa, acest lucru poateihsemna trei lucrurifoarte diferite:

11 Un act va fic.ol1darl:1n~tdaca este pus intr-o anumita situatie si nu va fi in alte imprejuiihi. SaJu~m exemplul unui bar-bat si al unei femei care fac dragoste, Aceasta actiyitate va,.H~reaperfect 1l0lTI1aIa daca ea se desfasoara intr-un dormitor.si daca.ferneia consimte. Ea va fi judecata ca inde~enta daca actul sex.u~i are l?~; in plini zi, intr-un pare public, tar daca femeia l1U consimte, barbatulrisca sa fie urmarit pentru viol. Se intelege de la sine ca un act nupoate.fi izolatde situatia in care el se produce, daca dorim sa-i.descoperim sensul.si calitatea,

2/ Un act va.fi sau nu deyiant in functie de statutul sau rolul autorului sau, Intr-o societate.in care sinuciderea este dezaprobata, sepoate intimpla ca un capitan care a.acceptat sa piara in tirnpul naufragiului vasului sau sa fie decorat postum. A omorieste 0 crimaextrem de grava, dar nu si pentru soldatul.aflat.in razboi,

3/ Insfirsit, devianta va depinde de contextul normativ in care apare.

Ceea ce. este condamnat insinul.unei culturi sau intr-o epoca este.adesea toleratinalta parte sau.in alte vrernuri. Trebuie sane oprim mai mult asupra acestui.aspect al problemei, datorita. irnportantei sale in cadrul dezbaterilor contemporane:

DEVIANTA

443

Drogurile, aflate astazi inafara legii, par sa fifost foarte bine acceptate in alte timpuri. Arabii au tolerat consumul de hasis timpdesecole. in secolul alXIX-lea ~i la inceputul. seccluluial XX-lea; morfina era folosita ca medicament, dar si.pentru efectele sale psihoactivet.In.Statele Unite, se-estimeazaca, la inceputul secolului; numarul morfinomanilor careisiintretineau dependenta.cu medicamente vindute ill farmaciieratntre 200000 si 500000. Printre ei se aflau mai multi medici (Clausen, 197f,pp. IS5-IS7) Ca urrnare a campaniei de den un tare a narcomaniei, in1914 apare 0 lege care blocheaza accesul legal la opiacee si care.ii impinge pe riarcomani in ilegalitate, Atitudinile sociale fata de tutunau cunoscut si elefluctuatii putemice. In urrnacu doua secole, mai rnulte tari, printre care Rusia,~adeau legi foarte durecare vizau reprimarea tabagismului, Apoi s-a instalattoleranta. in sfirsit, de citivaani, se observa 0 revenire a intolerantei fata. de tigari, mal ales in America de Nord. Altadata, Biserica catolica refuza .inmormintarea crestineasca asinucigasilor, iar autoritatilecivile 'le confiscau bunurile. 0 data cu cresterea duratei ~edii de viati, se instaleaza a to"leranta din ce in ce mai mare fata de sinucidere,mai ales daca este yorba

de batrinijn anumite provincii ale subcontinentului indian, cind un barbat de searna murea, y3duva sa era 6bligFlti{sa,.il urrneze in moarte.

Relativismul- adica pozitia conform c:areianorme si valori slut variabile si depind de fiecare societate --:-, este o.atitudine.necesara sociologului ce vrea sa inteleaga un gnm din, carenu face parte. Relativismul.este inclusin bagajul sau metodologic. Cercetatorul are nevoiede eI pentru a evita judecarea diverse lor culturi prin prisrna propriului.sau sistem.culturaJ. Darde.aici !?i pina.la concluzia.ca totul.este relativ.este un pas greu de facut, Daca acceptam ca toate fiintele umane apartinaceleiasi spec ii, llU putem sa excludem posibilitatea existentei.a.ceva universal in atitudinile mernbrilor speciei fata de devianta.

Existenta unor judecati creatoare de devianta este un fapt universal, in sensul ca in toate grupurile umane cunoscute au existat conduiteblamate si sanctionate. Dad! natura a ceea ce este considerat drept deviants variaza enorrn, fenomenul deviantei este prezent pretutindeni.Tntr-un pasaj foarte cunoscut referitor la distinctia dintreJnormal si patologic, Durkheim (1895', p. 65 s) reamintea d'i. in toate societatileumane.gasim oameni care i~i atrag represiunea penala. Infractiunea ii aparea lui Durkheim ca un fapt .de sociologie normals, deoarece face parte integranta diri viata in societa-

te. in masura in care solidaritatea socialacere tuturor sa impartaseasca anumite sentimente colective, tclerarea actelor care lovesc puternio in acestea ar punein discutie un liant socialesential: Deoarece este imposibil ca toti membrii unui grup sa impartaseasca sentimentele colective cu aceea~i intensitate, VOl' exista unii care vor comite acte judecatec;;l of ens atoare de ceila]ti ~icare se VOl' vedeaastfel c01;<;Iamnati la 0 sanctiune perla-

444

MAURICE CUSSON

la.Un argument asemanator.estevalabil si pentru devianta. In cadrul interactiunii.indivizilorjes la.suprafata.asteptari.reciproce, valori impartaaite si no~e.adicareguli·car~:fixeaza,ceea ce fiecare "trebuie sa.faca, trebuie sa admiili~i poate-saceara" (Weil,J 95~, p. 36).: O~menii .nefii~d ident~i, este inevitabiLca,uni~,saincalce,anunllte reguli.Si.atunci, aceta care sint convinsi de necesitatea regulilor.mu.vor puteasa se.abtina-sa-si: manifeste dezaprobarea. Sanctiunea i~pusadeviaptului nu .este decit consecinta ~tasamentului fata.de onoITIla,sociala.Devianta est€) cealalta.fata a normei,

, . Universalitatea devianteinu estenumaiformala. ,E<;l apare ~i intr-un numar restrin; de~ct~,care,~u.fo;rtexare exceptii, ,allfostintotdeauna ei pretutindenipropibit~.· COlldllitele.universa, .reprimate sint in numarde patru (Clifford, 1977; Cohen, 1?66,p: 35; Cusson,) 983,pp. 294-296):

11 incestul dintre .mama si fiu, tata sifiica, frate ~i sora 1;

21 rapirea si violulunei·fefuei casatorite; , . . 3/ omorul, mai precis .actul de a omori voluntar up membru al propriului

grup;

4/ furtul.

Judecatile creatoarede deviallta'aparpretutindeni'und~ fiintele u~ane sint in interactiune durabila si'briunde-existao intelegere lllvederea mtroduceriifOlmale a unui.acelasi mic nucleu deacte.

In societatileplura!iste;coiltroverseleprivind ceea ce este drept 9,i n~drept.racceptabil si [nacceptabil, bine si rau sint atit de.numeroase ;;1 vu, incit sfirsim.prin acrede ca totul; absoluttotul, esterelativ. Dar acea.sta ar insemna.sa uitamca exista-intrebariexcluseqin dezbatere. Ar trebuioare toleratincestul tata-fiica? Trebuie oare sa dezincriminam ornorul, viclul, furtul? Aoeste.jntrebari nu sint dezbatute cu seriozitate, deoarece nici 0 persoana cu bun"simtnuse';fudoie;;tede'riispullS.

Devlanta, f) constructie socialii.

, ,

intrcun pasaj de multe. oricitat, Becker (1963, P: 8) scria: "Grupuril.e sociale creeaza devianta prin stabilirea.de reguli a carer indilcareconshtuie 0 deviantasi prin aplicareaacest0f reguli unor indivizi etich~ta~i ~~ «outsideri»." Acest textpermite doua. interpretari. Conform celei dintii, insa~i existents -devianteipresupune .reguli .?ijudediti.aplic~te celor care le mcalcaAcestaspect.este indiscutabil: el decurge din chiar defll~ltla ~eviantei, Conform celeide-a doua. interpretari, deviants este ocreatie.artificiala', pentm caeste produsulunui .procce3 de definite arbitral'. Aceasta

1. Egiptul anti~ ue aduce ex~epti~ c.ea ID~ic~o,sc.u\a de la aceasta regula .. 'tn fan:i~a faraonica 'casatoria:dihtrefrate~lsoraera legit una ~I, m·fapt, mar multi faraoni s-au rasator it oficial.cu sora 10[; Totusi, ciisatoria faraonuiui ell mama sa.sau fiica.sa era prohibita.

DEVIANTA

445

conceptie este aceea care a prevalat la.criminologi ca Landreville (1986, p. 20) si Ia numerosi sociologi ai deviantei, intre care mai ales Douglas ;;i Walker- (1982, p. 23). Dupaacestia, nici un comportament nu este .intrinsec deviant; el devine astfel numai dad ne hotarirnsa-i aplicam aceasta eticheta. Un grup.in pozitie de forta izoleaza un act, il reconstruieste astfel incit apare drept condamnabil sau patologic ;;i,1n final.se.ajunge la 0 perversiune, 0 crirna, 0 imoralitate sexuala, 0 toxicomanie etc. Subiectivitatea acestui proces.de reconstructie esteastfel .subliniata. Un individ nu devine deviant decitdaca comportarnentul sau-a Iacut obiectul unei anumite interpretari, insotita.de ojudecata de valoare. Acest lucru il facea pe Simmons (1969) sa afirme ca devianta, ca si frumusetea, seafla in ochii celui care 0 priveste.

C~nform acestei conceptii, puterea este deopotriva conditia si miza crearii deviantei. Trebuie sa ocupi opozitiedominanta pentru a reusi sa iti impui propria conceptiedespre bine si rau, normal si patologic. Simultan, in timpul luptelor pentru putere,etiche?reapoateservi la discreditareasi marginalizarea adversarului, Uncandidat.la-presedintia State lor Unite este pierdut daca se reuseste sa i se aplice eticheta de desfrinat.

In A supraveghea si a pedepsi, Foucault (1975 [1997]) prezinta 0 teza care se inscrie in aceasta-viziune asupra IucrurilorEl sugereaza ca functia adevarata a inchisorii nu este.de 'asuprima infractiunile, ci de a asigura gestionareaIor.prin operarea uneidistinctir intre ilegalism si delincventa.

"In locul afirmatiei ca inchisoarea da gre~ in actiunea de reducere a criminalitatii trebuie, poate, sa asezarn ip6te:za 80ilfonn careia inchisoarea a izbutit de minune sa produca delincventa, tipspecial, formapolitic si economic mai putinpericuloasa - si, la Iml1ta,chiaf utilizabila - de ilegalism; sa-i producape delincventi, mediu in aparenta marginal, insi'i controlat de la centru; sa-l produca pe delincvent ca subiect patologizat." (p. 401).

Intr-adevar, continua Foucault, delincventul care iesedin. inchisoare este relativ inofensiv: trecut in fisiere, controlat de politic, izolat, prezentat ca .redutabil, se vedesilit sa~~i regaseasca semenii ~i,sa recurga-la forme artizanale de ilegalism; ocazional, elpoate servi de informator, denuntator sau provocator. Simultan, indreptind atentis spredelincventa.e=.ilegalisrn devenit vizibil -, inchisoarea perrnite trecerea peste anumite infractiuni ce se prefera afi toleratePenalitatea.devine atunci "omodalitate de a gcstiona ilegalismele, de a trasa limite de toleranta, de a oferi cimp libel' uno- 1'8 si de a face presiuni asupra altora' (p, 396).

Argumentullui Foucault se bazeaza pe ideea conform careia inchisoarea nu are nici un efect asupra eriminalitjitii. Desi aceasta teza este bine primita in anumite medii, ea este departe de a fi demonstrata. Nu putem imputacresterea criminalitatii in secolul al XiX-lea esecului inchisorii, asa cum 0 face. Foucault, deoarece probabilitat~a incarcerarii pentru 0 anu-

446

MAURICE CUSSON

mita infractiunea avut tendintasascada insecolul al XIX-lea (cade altfel

si in secolul XX). v v _

Lucranlecelemai .riguroase (deexemplu Sampson, 1986)arata ca, 111

conditii altminteri egale, variatia criminalitatii este invers proporti~n~la cu probabilitatea -incarcerarii. Tez<;t.e~ecul~i inehisori! nu es~e unanuna nici printre cercetatori, nici. printre· membriiaparatului Jud.eeatore.se. Ace~tl: din urma nu sintnemultumiti,de faptul ca.au.la dispozitie solutia carcerala cind trebuie sa ii.judece.pe marii criminali.Bi.eipronunta pedepse.cu inchisoareanu.numai pentru aci descuraja,sau neutraliza pe cnm~nalll ~pa~ rent periculosi, dar sipentru a-si exprima dezaprobarea fata.de mfl~c~lUm atit de grave, incit.o pedeapsa maiblinda decit.Incarcerareaar aparea ca un gest de complezenta. '. ~

Dupa cum explica Boudon (1986~"E<:ulcault comite 0 eroare de metoda cind explica mentinerea inehisorii. printr-o functie nedorita, ~I. anume aceea de a. fabricaaceasili.forma comoda de ilegalism care este delincventao Sidaca cumva acesta a. fost SCQPul urmarit,secretul a. fost bine pas~at. Dar' este putin verosimil ca "a4evaratul" scop al unei i.ns:it~ti~,atit de 1111- portanta si am de controversata. cumeste inchlsoarea, sa £1 ramas ascuns

mai mult.de unsecol. ..

Dacadevianta nu este. nimicaltceva decit consecinta unor judecati de

valoare gratuite~ia,unor decizii arbitrareaeauu ar ay~a ~ic~ realitate proprie, nicispecificitate'dDeci interesul ~tiintifif' ~alv Ullt::l;dlsclplme. consa~r~te studiului deviantei devine nul. Astfel se explica declinul cnmmologlel. ~l sociologiei deviantei din anii ~aptezeci. Ea a f~st a.tunci inlocuita de .SOClOlogia reactiei sociale .. Era n~rmal sa apara ~ezll1\eresul pel~tru un obiect ce parea artificialsi lipsit de 66nsi~f~nta. Deci ?l~.~tll-~~ a~an~~na:. Da~ cu~ poate fi definita reactia .. so,?ialada,c~ TIll prm 'r~fenre la a~ea~ta devianta, .despre care se spune ca fill are 0 realitate propne~ Un studiu .mterac~lO~lst al deviantei si al reactiilorpe care ea Ie provoaca este posibil cu conditia de a putea d~fini ambii tel;1Ueni,")ia~ si u~u~9i c:lalaJt:3 ai~a suficienta realitate pentru a putea vorbi de,~qmne reclpr0~a., ~Daca devianta est: ~11 construct social pur si daca deviantul nu este decit produsul etichetarii, obiectulsedizolva.fu reactia sociala sinu mai rarnine de stud~at decit aceasta din urma. Dar in··cazulaeesta ne fixam unobiect de .studiu foarte curios: actiuneaunui,grup care.isi creeaza.integral propriii dusmani pentru a-i ataca ulterior; atacullui Don Quijote asuprafantasmelor pure.

Sensul sau nonsensul reactiei-soclale

In modul eel mai natural, rnajoritatea eociolegilordeviantei au fost pusi in situatia .de a vedea reactia sociala ell oehii deviantilor pe carey ~tudiau. PentLU a-9i scrie cartea Asylums, Goffinan (1961) frecventeaza tlmp

DEVIANTA

447

de un an un spital. paihiatric; el fraternizeaza cu pacientii si incearca sa descopere modul in ca.re acestia percep institutia. Cartea sa. este scrisape baza cadrului de referinta al bolnavilor. H. Becker a fostin tinerete.acom-

~ 1 I... '

paniator de balet si, cind avea oeazia, fuma put ina marijuana irnpreuna cu

colegii sai. Descrierea acestui mediu va da. nastere cartii Outsiders (1963). Multe lucrari de sociologie a deviantei au la baza intrevederi realizate cu delincventi, hornosexuali, prostituate etc. si incearca sa prezinte viziunea. aeestora asupra. situatiei. In aceste conditii, nu este defel surprinzator ca subiectii astfel studiati sint prezentati in termeni fie simpatici, fie neutri In acest sens, insusi cuvintul deviant este foarte util. Mai exists si -alte cuvinte care servese la minimalizarea problemelor puse de devianta: infractor, situatie problema, act co~siderat indezirabil, eultura a drogului ... Dar l~eutralitatea care sta atit de bine omului de ~tiin~a este rezervata devia.ntului. Cind trebuie descrisa reactia sociala, judecatile de valoare abunda: ea ar fi gratuita, partiala, subiectiva, discriminatorie, represiva, intoleranta. Archer (1985, p. 751) evoca reactia victoriana fata de devianta sexuala in terrneni care nu sint tocmai neutri: ea ar fi fostjiercely monogamist (fnver~unat monogamistdi, narrowly procreative (strict procreatoare'[. Asimilarea unei reactii oarecare unei vinatori de vrajitoare este 0 tehnica retorica utilizata in mod obisnuit in aceasta Iiteratura. A9a cum subliniaza Gassin (1988, p. 52), in criminclogie aceasta atitudine duce 1a 0 banalizare a cri-

mei si la 0 dramatizare a reactiei soci<i]e.· ,

Interesul sociologiei penale este Iimitat, dad! aceasta se multumeste sa reia judecatile deviantilor asupra judecatilor' creatoare de devianta. Din fericire, lucrarile vizind direct reactiile '~ociale a.u contribuit la largirea perspectivei noastre. Astfel, in criminolcgies-au inmultit cercetarile privind deciziile de a denunta 0 crirna, deciziile politienesti, deciziile de incepere a urrnaririi si de alegere a pedepsei. (Un excelent bilant alacestor lucrari a fost publicat sub forma de carte de Gottfredson si Gottfredson in 1980.) Rezultatele acestor cercetari sint extraordinar de convergente, Ele permit avansarea ideii ca, In general, deciziile penale sint Iuate tmindu-se seama de trei faetori:

1/ Cu cit delictul este mai gray, cu atit este ma.i mare probabilitatea ca victima sa reclame la politie, ca politistul sa il aresteze pe suspect si ca judecatorul sa pronunte 0 pedeapsa severa. Sa semnalam, de asernenea, ca cercetarile privind perceptia gravitatii diverselor delicte conchid ca, de la o clasa sociala la. alta, si de la a tara la alta, exista un consens unanim marcat in perceperea gradului de gravitate a crimelor, mergind de la asasinat pina la furtul eel mai benign (Sellin si Wolfgang, 1964; Normandeau, 1970; Miethe, 1982).

21 Cu cit anteeedentele judiciare ale unui delincvent sint. mai irnportante, eu atit probabilitateaarestarii.si urrnaririi va fi mai ridicata. In etapa

448

MAURICE CUSSON

sentintei, severitatea pedepsei este puternicinfluentara, de delictele trecute. Cualte cuvinte, recidivistii.sint tratati mai durdecit delincventii aflati la prima condamnare,

3/ Exista 0 mai mare tendinta.spre toleranta si clementa cind delincventul este 0 ruda sau unprietenal victimei, decit atunci cind esteun strain.

Pe scurt, delictele care trezesc cele mal vii reactii din partea cetatenilor poJitistilor siltlagisti:-:itilbfse' deosebesc prinirnportanta prejtidiciilor cauzate. 'Pe de ~lta parte,d~lincventiicare au sansele cele n;ai mati de a fi etichetati si pedepsiti'sint aceia cafe nu se afla la prima fapta si au atacat necunoscuti. Reactia penala nu este 'intctdeauna gratuita si artificiala. Adesea, ea provine din dorinta de a face fata wier aciiuni condamnabile care pun probleme serioase sau unor indivizi care incalca legile in mod repetat, intr-un context in care presiunilepersoanelor apropiate nu se pot exercita,

Devianta nu este 0 constructie sociala complet fantezista .. In majoritatea cazuri1~r, judecatile ce cree~za devianta sint reactii la actecare 11 victimizeaza pe celalalt, care ii pertin'ba series pe cei apropiati deviantului sau care ilafecteaza gray chiar pedeviant, Exista intr-adevar un "dat" anterior "constlUctuiui". Sihucid~rea nu este pur ~i simplu un act pe care suflete caritabile s-au h6ili~it sa il dezaprobe.ea este mai intii de toate un act autodistructiv. Violul nu este numaio infractiune fata de Codul Penal, ci ~i un atentat care lasa sechele grave. Narcomania nuinseamna numai consumul ilicit de droguri, ci ~iagsorotia unei otravi cu efecte devastatoare asupra narcornanului. In concluzie, reactiile la devianta nu pot fi reduse la consideratiiutilitare. 0 agresiune neprovocata nu socheaza numai victima, ea indigneaza ~i terte petsbanecare ria shit direct afectate.

Unitatea ~i diversitatea fenomenului

Prima dificultate de care. se iibe~te sociologul care investigheaza cauzele deviantei se refera la insusi obiectul explicatiei sale: pentru diversele acte devianteexista.o cauzalitate comuna. Definitia sociologica a deviantei fiindesentialmente formala.iun raspuns.pozitiv nu virie de. la sine. ~i, a priori, un astfeI de.raspuns esteputin verosimiL Cum este posibil ca niste conduite atit de diferite unele fata de altele, cum sint furtul, prostitutia, agresiunea sau toxicomania, sa aiba aceleasi cauze? Si cu toate acestea, ipoteza nu .poate.fi-complet.exclusa-cind vedemin ce masura diverse forme-de deviantaau tendinta.deaglutinare.

Astfel, devianta scolara merge mina in mina eu delincventa juvenila, corelatiiledintreacestedoua.variabilefiind ant de puternice incit ell greu pot fi disociate. La scoala, tinerii delincventi sint indisciplinati, agitati, tri-

DEV[ANTA

.------------.-----------

449

seaza; ei sint adesea expulzati din clasa sau scoala si chiulesc (S. si E. Glueck, 1950; Malewska si Payre, 1973; Westsi Farrington, 1973; Frechette si LeBlanc, 1987).

Delincventii recidivisti 1111 sint decit rareori specialisti. Majoritatea hece Tara tranzitie de Ia fu~tul benign la furtul grav, de la vandalism la violenta, de la vi~l la vinzarea de droguri. Aceasta trasatura explica de ce criminologii nu au reusit sa se inteleaga asupra unei tipologii a delincventilor bazata pe natura delictului. lndivizii care se dedau furtului comit adesea agresiunisi nu refuza traficul de droguri sau, daca se prezinta ocazia, violuI (West si Farrington, 1977, p. 107; Conklin; 1981, p. 354; Klein, 1984; Frechette 91 LeBlanc, 1987, pp, 118-128).

Legatura strinsa dintre delincventa si toxicomanii (inclusiv alcoolismul) este unul din elementele cele mai bine stabilite de criminologic. Nu 111al putin de 78% din detinutii pcnitcnciare lor americane au fclosit deja' un drog ilegal; procentul echivalent pentru pO~)lIlatle, in general, este de 37%. Printre acesti detinuti se afla si de trei ori mai multi alcoolici decit printre arnericanii de rnijloc (Departamentul de Justitie al SUA, 1988). La delincventi alcoolismul este un factor de recidiva. Tinerii delincventi consumatorid~ droguri si de alcool sint mai numerosi decit colegii lor care respects legea. Din chestionare de autoconfesiune rezulta corelatii intre flllt si consurnul de droguri, care sint intotdeauna pozitive (West si Farrington, 1977, pp. 45-54; Caplan, 1973, p. 232; Ross si Lightfoot, 1985, pp. 20-21). De citiva ani, politistii din unele erase americane au facut analiza urinei in persoanele arestate pentru deJicte importante, dar nelegate direct de droguri. A rezultat ca 'intre 589174% au reziduuri de cocaina sau heto ina in organism (Kaplan, 1988). Doi detinuti din cinei reCUllOSC ca au fost sub influenta unui drag ilegal sau a bauturilor alcoolice in momemtul comiterii delictului. Frecventa activitatii infractionale variaza 0 data cu nivelul consumului de heroina (Gropper, 1985; Departamentul de Justitie 31 SUA,1988).

Ideea conform careia ar exista 0 relatie inversa intre sinucidere si 011111- cidere a facut s~ curga multa cerneala, pentru ca in final sa fie respinsa de Durkheim (1897, p. 386 s). Adesea, rata sinuciderilor variaza independent de rata omuciderilor; totusi, In SUA se observa relatii destuJ de strinse Intre aceste doua tipuri de deviants. Grupul cu rata cea mai ridicata de ornucideri, tinerii negri desex masculin care traiesc in mediul urban, are si cele mai ridicate rate de sinucidere, Intre 1920 si 1980, curba sinuciderilor si cea a omuciderilor evolueaza paralel (Chesnais, 1981, p. 203; Hendin,

1982, p. 86; Holinger et al., 1987, p 86). '

Raporturile dintre toxicomanie si sinucidere sint de asemenea strinse.

Sinuciderile si tentative le de sinucidere sint foarte frecvente la persoane care cons lima substante psihotrope (Diekstra si Moritz, 1987, p. 22).

.:;

450

MAURICE CUSSON

Nu 'intentionam sa sugeram ca toate forme le de deviants merg in paraleI, caci exista unele care evolueaza independent de celelalte. Este mai ales cazul bolilor mentale si al furtnlui intre care se pare ca exista legaturi foarte subtile, Si de asemenea, al sectarismului.religios ce pare a tine de 0 cu totul alta dinamica decit tipurile de devianta evocate anterior. Tendinta diverselor deviante deta.se aglutina este valabila mai ales pentru furt, violenta, toxicomanie, alcoolism ~i sinucidere.

Aceasta atractiedintre deviante are mai multe explicatii. Furtul merge mina in mina cu violenta pentru ca aceasta.din urma este un mijloc rapid de insusire a bunului altuia ~i pentru di unele victirne sint gata sa recurga la forta pentru a-si apara proprietatile. Alcoolul reduce inhibitiile, deci nu este surprinzator ca betivii folosesc un stil jignitor de adresare si ajung sa loveasca si sa raneasca pe cei din jur. Un toxicoman ajunge usor vinzator de droguri; daca face parte dintr-o retea, el poate f antrenat intr-o succesiune de reglari de conturi, Cercetari realizate la New York, Baltimore si In Califomia atesta faptul ca frecventa furturilor variaza 0 data. cu nivelul toxicornaniei, ceea ce ne permite sa credem di un consum mare de heroina actioneaza ca un accelerator asupra furturilor, De pi Ida, narcomanii din Harlem care consuma zilnic hero ina- comit de cinci ori mal multe furturi calificate si spargeri decit consumatorii accidentali, Cind un delincvent consumator de heroina i~i reduce. consumu! de drog, numarul de delicte co mise anual scade substantial (Gropper, 1985; Departarnentul de Justitie al SUA, 1988, p. 50). Cu.toate .. acestea, afirmatia cadrogul conduce 'la crima nu este. decit un adevar partial, caci majoritatea narcornanilor americani arestati.de politie si-au inceput activitatea de delincventa inainte de a fi consurnat droguri. (Departaruentul de Justitie al SUA, 1988, p. 51). Probabil ca legaturile strinse dintre toxicornanie si furt nu se datoreaza doar faptului ca intre ele exista 0 legatura .de cauzalitate, ci si unor factori comuni ce actioneaza asupra amindurora, Aceasta ipoteza ci~tiga in verosimilitate, dad acceptant ca cercetarile ce compara grupurile de delincventi toxicornani cu cele de delincventi netoxicomani nu permit relevarea unor diferente sernnificative in planul personalitatii, atitudinilor ~i al vietii familiale (Bennett, 1986, p. 86).

Cele trei elernente descrise mai sus, si anume primul: polivalenta delincventilor recidivisti, al doilea: Iegaturile foarte strinse intre devianta scolara si delincventa juvenila si eel de-al treilea: corelatiile dintre furt, agresiune, sinucidere si toxicomanie, ne fae sa creq~m ca. la anumiti indivizi exista 0 predispozitie pentru devianta.unanifestata prin transgresiuni polimorfe.

Criminologii au realizat numeroase cercetari in cursul carora au comparat delincventii ~i nedeJincventii. RezultatuJ este ca propensiunea catre comiterea diverselor delicte prezinta diferente interindividuale destul de

DEvrANTA

451

marcate ~i relativ stabile. Stabilitatea acestor diferente este destul de ridicam, recidiva fiind previzibila pina la un anumit punct. Daca admitern ca indivizii cu 0 puternica inclinatie pentru infractiune au ~i tendinta de a fi devianti In alt dorneniu decit eel al delincventei propriu-zise, pare legitim sa se vorbesca despre inclinatia pentru deviantd pentru a desemna aceasta propensiune relativ stabila catre infaptuirea de acte deviante foarte diverse, ce ii caracterizeaza pe anumiti indivizi. 0 intreaga traditie de cercetare in crirninologie ne obliga sa tragern concluzia ca la anurniti indivizi exista o virtualitate difuza susceptibila de a se actualizaintr-un male numar de comportamente condamnate, care inc lud d iferite Ie. manifestari ale delincventei, toxicomania, violenta ~i sinuciderea; intensitatea acesteiinclinatii pentru devianta variaza mult de la un individ la altul.

Una din sarcinile teoriei deviantei este de a explica aceasta inclinatie care se traduce prin transgresiuni polimorfe. Cu toate acestea, astfel obtinuta, explicatia va fi in mod sigur aspecifica. Pare imposibil sa propui 0 teorie care sa expliee concornitent predispozitia difuza pentru devianta si manifestari atit de diferite cum sint furtul, agresiunea, sinuciderea sau abuzul de droguri. Aceste acte fiind intrinsec diferite, ar fi de dorit explicatii specifice. Trebuie deci sa distingem doua niveluri de interpretare; La primul, va trebui sa se spuna de ce anumiti indivizi sint mai inclinati decit altii sa incalce normele sociale. La cel de-al doilea nivel, va trebui.sa se explice faptul ca, intr-o anumita irnprejurare, aceasta inclinatie se fixeaza pe un tip anumit de transgresiune. Aceasta distinctie este necesara deoarece, dupa toate aparentele, variabilele asociate unei predispozitii generale pentru devianta nu sint cele aflate la originea manifestarilor sale particulare. Metoda privilegiata pentru primul nivel''de interpretare va consta in descoperirea caracteristicilor indivizilor care se' disting printr-o activitate devianta frecventa. Alegerea tipului de deviarita are put ina irnportanta in aceasta etapa, deoarece si unele si altele sint considerate sirnptorne sensibil echivalente ale aceleiasi stari fundarnentale. -La eel de-a! doilea nivel de interpretare, este important sa se izoleze mai intii un tip omogen si foarte specific de devianta; apoi, se va analiza procesul care 1i face pe indivizii inclinati pentru devianta sa opteze pentru un anume tip de transgresjune ai 11U pentru un altul,

Teoria sociclogica dovedita prin experimentare ca fiind cea mai clara pentru intelegerea inclinatiei pentru devianta este teoria controlului social. Bazele acesteia au fost puse de Durkheim ill lucrarea Despre sinucidere. In esenta, ea se rezuma la afirmatia cil 0 integrate sociala insuficienta il elibereaza.pe individ de influenta socializanta a anturajului sau, slabindu-i astfel motivatia de a depune efort'ld necesar pentm respectarea normelor sociale_

452

MAURICE CUSSON

Cind trebuie.explicate fluctuatiile unei forme foarte speciale de devianta; este indicat sa se examineze circumstantele imediate ce incurajeaza aparitia comportarnentului respectiv. Pentru a intelege sensul acestuia, cercetatorul se lasa ghidat de paradigma actionista (numita si analiza strategica). Aiei, actul deviant esteconceput ca rezultat al unei decizii luate de indivizi preocupatide maximalizarea, satisfactiilor lor. Se cauta sensul unui anumit tip de furt, agresiunesau sinucidere, in rezultatele pe care le vizeaza autorii lor. Aceste acte sintatunci privite ca niste mijloace puse in serviciul unui scop, ca solutii ale unei probleme sau elemente ale unei strategii.

Paradigms actionista nu este 0 teorie In sens strict. Ea se multumeste sa ii propuna sociologului citeva principii generale, care ar trebui sa il ajute in explicarea deviantei specifice pe care 0 studiaza. Dupa cum Ii sugereaza si citeva din intrebarile pe care ar putea.sji.sj le puna. Principala intrebare ar putea fi formulata In urrnatoiii termeni: Cum determina circumstantele in care se inscriu anumite acte deviante balanta avantajelor si inconvenientelor optiunilor in fata carora se gaseau autorii lor?

Planul urmatoarelordoua cap ito Ie decurge din pozitia adoptata. Primul va fi consacrat contributiei teoriei controlului social la studiul inclinatiei pentru devianta. eel de-al doilea va aborda paradigms actionista.

Teoriacontrolului social

"Sinuciderea" lui Durkheim

Publicarea, in 1897, a lucrarii Despre siiutddere a lui Durkheim apare retrospectiv ca prima etapji a constituirii teoriei controlului social Organizarea lucrarii se bazeaza peipoteza ca exista trei tipuri principale de sinucidere, fiecare avindu-si propria cauzalitate: 'sinucidere egoism, sinucidere altruista, sinucidere anomica, Intr-o nota'de pagina, Durkheim evoca un al patrulea tip: sinuciderea fatalista, aceea comisa de sclavi si de cuplurile prea tinere. In astfel de cazuri, sinuciderea este aleasa pentru ca jugul este intolerabil, iar viitorul irernediabil inchis. Totusi, sinuciderea fatalista i se parea lui Durkheim am de rara in epoca sa, Incit nu a mai analizat-o.

Durkheirn isi incepe analiza sinuciderii egoiste'prezentind 0 serie de observatii. in Europa, ratele sinuciderilor sint extrern de scazute in tarile catolice, ca de pilda Spania,intimp ce in tarile protestante, cum ar fi Pru- 51a, ele sint foarte ridicate. In Elvetia, Bavaria si Prusia, cantoanele sau provinciile catolice au rate de sinucidere inferioare.celor din regiunile unde domina protestantii. In sfiqit, la evrei, frecventa Sil1uciderilor este 111i-

DEVIANT A

453

ca. Durkheim explica aceste variatii prin conceptul de integrare religioasa. La protestanti, obisnuinta de a se supune examenului de constiinta, precum ~ i faptul caexista relativ putinepractici si credintecomUl~e, creeaza 0 situatie in care indivizii sint mai put in atasati de Biserica lor. In ceea ce ii priveste, evreii sint obligati sa fie solidari, fiind inconjurati de animozitatea generals. Lucrarea continua Cll 0 analiza arnanuntita a raporturilor dintre sinucidere si familie, Sirezulta un fapt major: persoanele cu familie si copii cunosc rate de sinucidere mai scazute decit persoanele celibatare si vaduve, Trecind la societatea politica, sociologul francez demonstreaza ~a rata sinuciderilor scade vertigines in timpul revolutiilor si razboaie lor, deopotriva la barbati s,i la fernei. Se pare camatile comotii politice stimuleaza patriotismul si concentreaza spiritele spre un tel cO,mull.

Din aceste observatii, Durkheirn desprinde 0 idee generals: ,.,Sil1uc~derea variaza invers proportional cu gradul de integrare al societatii religioase, dornestice si politice" (1897 [1993], p. 163). Membrii unui grup insuficient integrat scapa de sub influenta sa si nu se mai lasa ghidati decit de interesele lor-personale. .Daca hotarim sa nU111im egoism acea stare in care eul individual se afirma in exces fata de eul- social si in detrimentul celui din urma, atunciputem da numele de egoist tipului particular de sinucidere ce rezulta dintr-o individualizarenemasurata" (p. 164).

Dupa cum este de asteptat, sinuciderea altruistaesie contrariul sinuciderii egoiste. Exernplele nu lipsesc. La eschimosi; batrinul devenit 0 povars pentru familie accepta sa moarain frig, i~l India, se intimpla ca la moartea sotului sau a stapinului, sotia ~i servitorii sa i~i dea foe in ziua funeraliilor. in Europa, militarii - si mai ales aceia care fae parte ?intr-ul1 COlP de e lita - inregistreaza rate foarte ridicate de sinucidere, In toate cazurile, se pare ca societatea exercita 0 autoritate excesiva asupra individului, obligindu-I sa renunte la propria sa persoana ~i impunindu-I sacrifi-

carea vietii, .

Durkheim desprinde un al treilea tip de sinucidere, pe care a numeste anomicti. El discerne primele sernne ale acesteia studiind raporturile dintre sinucidere si miscarile vietii econornice. Ratele mortilor voluntare cresc nu numai in perioadele de recesiune, dar si In cele de dezvoltare economica rapida, In comer] si in industrie - lumi in stare de continua efervescenta - oarnenii i~i iau viata mai des, in orice caz mult mai des decit in lumea agrara. Si crizele care tulbura ordinea familiala au repercusiuni asupra sinuciderii. Vaduvii ~I divortatii se sinucid cu 0 frecventa relativ ridicata. Raspindirea divortului in unele tfjri europene slabeste institutia casatoriei si face ca societatea matrimoniala sa fie mai putin capabila de a regia viata pasiunilor, ceea ce duce la un numar mare de sinucideri. Aceste fapte ar fi revelatoare pentru 0 stare de anomie. Daca influenta regulatoare a societatii rllceteaza sa se mai exercite, individul nu va putea gasi in el insu~i motintiile care sa if fad sa i~i ill1p~ll1a anumite limite; pmiaf de

454

MAURICE CUSSON

dorinte nesatisfacute.iel risca in orice clipa sa. se scufunde in lipsa de rnasura. In vremuri normale, societatea fixeaza limite pentru aspiratiile fiecaruia. Or, aceasta actiune regulatoare a grupului social nu se poate exercita inperioadele de schimbarirapide, cum se intimpla in timpul unei crize de crestere, al unei recesjuni sau al unui divert, san in.climatul efervescent ce caracterizeaza lumea industriala. Anomia estetocmai aceasta dereglare ce il arunca pe individ.in stareade ,,rau de infinit". Nemaistiindce limite sa l~i fixeze propriilor dorinte, el continua 0 cautare lara iesire, in timpul careia acumuleaza esecuri sideceptii. Ideea de a term ina cu viata risca sa ii apara intr-o zi ca smgurul mijloc de a se odihni in urma acestei curse extenuante.

Posteriiatea "SinuciderU"

Sinuciderea continua sa suscite dezbateri ~i comentarii printre sociologi, dar actualitatea satine mai ales de faptul ca ea se afla la originea unei traditii de cercetare care, din aproape in aproape, sfirseste prin a ingloba majoritatea cornportamentelor deviante care ii preocupa pe contemporanii nostri. Unul dintre cele.mai.aprinse puncte dezbatute se refera la validitatea statisticilor privind sinuciderea. Nu ne vom opriasupra acestei prebleme/. Int:reaga noastra atentie se va concentra asupra problemelor teoretiee pe care le ridica aceasta lucrare si asupra puterii explicative a principalelor sale concepte.

Dificultdtile diferentierii dintre sinuciderea egoistd si sinuciderea anomicd. Mai multi comentatori si-au aratat scepticismul in Iegatura eu distinctia dintre sinuciderea egoista, ce ar fi legata de un defect de integrare socials, si sinuciderea alloniica, ce ar decurge dintr-o lipsa de reglare. Durkheim recunostea ca aces tea sint "doua aspeete ale aceleiasi stari sociale" (1897 [1993], p. 234). $icontinua astfel: .Este aproape inevitabil ca egoistul sa nu prezinte si 0 aptitudine spre exacerbate, caci, detasat fiind de societate, aceasta nu are suficienta forta asupra lui pentru a-Ltine in friu" (id.). Raporturile strinse dintre aceste doua dimensiuni creeaza serioase dificultati cercetatorului care doreste sa le masoare. Cum poate fi gasit indicatorul unui defectdeintegrare care sa nu fie in acelasi timp un instrument de rnasura a anorniei? Divortul, dad! dam doarun.exemplu, are ill mod sigur repercusiuni atit asupra integrarii, Cit si asupra reglarii.

2. Sociologii au polernizat indelung asupra valorii statisticilor privind sinuciderea si crima. Pozitia adoptatiiio .1ncrarea deJatacste caele'ne pot okri 0 idee valabiliiasupra varia~iilor reale ale acestor dona probleme sQ(,iale, en eonditia de a lua loate precautiile metodcilogiee ueeesare. Cititorul interesat de diferitele puncte de vedere asnpra statisticilor sinuciderii va putea COIlsnlta: Douglas (1967), Gibbs (1971), Baechler (1975), Besnard (1976), Cbesnais (1981). In ceea ce prive~testatistidle criminalitalii, cititoru1 i~i va putea face 0 idee corecl~ consultind:Sellin $i Wolfgang (1964), Gurr (1977), Robert (1977), Gave et aI. (1985), Goltfredsau (1986), Gassin (1.988).

DEVIANTA

455

Ssar putea ea Durkheim sa nu fi fost perfect ccerent cu el insusi cind of-era, cu regret parca, aceasta separare intre egoism ~i anomie. Intr-adevar, conform un~ia din intuitiile sale majore, constringerea este In centrul f~nomen~ulul sO~lal. A tr~i in ~o~ietate ~j a fi supus puterii sale imperative sint doua expenente nedisociabile. Dad, dupa cum gindeste Durkheim r~ort~1f11esociale sint In mod n~cesar normative, l1ll veden; cum ar pute~ sa varteze mtegrarea ~I reglarea independent una de alta.

Tribulatiile anomiei. Cornentariile cele mai riguroase ale S' iid. .: '. tnuci eru

~u 111 prezent tendinta de a consideraanomia drept un concept echivoc ce

mtroduce multa c~nfuzie In analiza deviantei, .Asa cum suhliniazf Besnru'd_(19,87), anomia ,comporti .ama ambiguitate, incit Merton (1983) a putut sa 0 mcorporeze tntr-o teone care nu are practic riici 0 legatura cu teo-

na lUI Durkheim, '

_ Dac~ este ~de~arat ca crizele economice sint Insotite de ocrestere a numarului smuciderilor nu avem l~e:oiede notiunea de anomie .p~ntru a inte1ege acest fen omen. Dimpotriva, Halbwachs (1930) ~i apoi Hem)' ~i ShOl.t (1954, pp. 42~3) l-.a~ contrazispe Durkheim aratlnd ca perioadele de crestere .eeo~o1J1~ca rapida ("cnzele de prosperitate") nu sint insotite de cresterea s inuc iderilor; dirnpotriva, sinuciderile au tendinta sa sc~da in aces!e intervale. Astfel, lucrurile pe care Durkheim credea di poate sa Ie explice pnn ano:TIle, ~e nu sint coroborate, fie pot fi explicate cu anumite retineri. Privind mapoi, se pare ca acest capitol din opera marelui sociclog

ne-~ condus spre un nnpas. .

. In s~hin:b, t~o~ia sa privi~d integrarea sociala imbatrineste rnult mai ~~e. Si ast~zl,~.~nIe de ~radltle protestanta au rate de sinucidere mult mai ndlcat~dectt tarde catohce (vom reveni asupraacestui aspect). In perioade de ra. zboi, frecventa sinueiderilor scade atit in secolul XX· it "

, , . .' ,Cl' Sj li1 se-

c~lu~l a~.XIX.lea ~B~echler, 1975, pp. 450-451;Chesnais,1981, p, 183).

Casatolla contmua sa confere sotilor 0 adevarata imunitateim tri .

. .r ;; . , '.. . po nvaSlllll-

ciderii: cu exceptia celor mtre 15 ~I 19 am, perso3.nelecasatorite se sinucid

mal nit decit cele vaduve divortate sau celibatare Faptul d' ."

. ~. v.'.' . .'. e a avea COpll

face ca. lata sa scada ~l mal mult (Henry si Short, 1954; Gibbs, 1971;

Chesnais, 1981, pp. 1_79-190; ChalTon: 1981, p. 56; Davidson si Philippe, ! 986). Conceptul d~ ll1t~grare familiala ne-ar putea, de asemenea, ajuta sa lI_ltele.gem s~lIc~denle tinerilor, Se constata efectiv ca adolescentii care se

• su:ucld apartm, III general, unor familii dezmernbrate: divert, abs'enta tata-

lui, eare~\a pare~~la ... (Ba~chler, 1975, p. 344). "

Teona mtegrarn ne perrmte sa prezicem ca orice evenirnent .' "

. di .. d' care II rupe

p~ ~n.lVIZ1 : gl~pullo~':,a fI umiat de 0 crqtere a mort.ilor volllntare. I11-

dlVlZIl eare smt 111 mobilitate descendenta prezinta rate de SI'l1 ·d· d

I d 'd' lICI eI e es-

tu en lcate: declasarea izoJeaza (Poltfield si Gibbs 1960) L _

. d . . ~. . . ". a scam cea

mal e JOS a stratlficarn, soclale se inregistreaza mai muIte sinucideri dedt

la alte l1IVe1Ul:l (Chesnms, ~ 981, pp. 245-246). Intr-adevar, la nivelul subproletanatuilll, reteaua-soclala este in general foart"e putin extinsa.

456

MAURICE CUSSON

--------------------

Henry si Short (1954) emit ipoteza eli probabilitatea sinuciderii si aceea aornuciderii variaza in raport invers proportional eu forta sistemului relational al unui individ, deoarecein cadrul acestuia constringerea social~ se poate exercita mai eficient. Analizaempirica confirrna ipoteza: ratele de sinucidere si omucidere sint relativ scazute la persoanele casatorite, in mediul rural 9i in cartierele urbane rezidentiale (in opozitie cu centrele oraselor dezorganizate si anonime), deci printre indivizii inserati inrr-o retea relationala densa.

Catolicii ~i protestantii. 'in aceasta a doua jumatate a secolului XX, diferentele dintre rate le de sinucidere care opun tarile catolice celor protestante continua sa sernanifeste ca si In secolul al XIX-lea si aceasta in ciuda progreselor secularizarii, [n 1975, ca si in 1875, majoritatea tarilor traditional catolice (Irlanda, Italia, Spania, Portugalia ... ) cunosc rate de sinuciderenet inferioare celor din tarile protestante j Gerrnania, Danernarca? (Chesnais, 1981, pp. 193~194), Este posibil sa reluam aici aceasta problema .pentru a arata -ca.explicatia prop usa de Durkheim este In continuare valabila, cu conditia introducerii unei sau a doua corectii minore.

La inceputul seco lului, se putea avansa ideea, asa cum a facut 9i Halbwachs (1930), ca religia ca atare nu joaca un 1'01 important in puternica tendinta a protestantilor de a-si pune capat vietii. In realitate, acest lucru s-ar explica prin urbanizarea si industrializarea ce s-au realizat intr-un ritm mai rapid acolo unde Reforma prin sese radacini Dar din momentul in care tarile catolice recupereaza raminerea in urrna, iar rata sinuciderilor este in continuare scazuta, trebuie gasita aWi explicatie. Intr-o epoca in care participarea religioasaeste slabii, si influenta Bisericilor, redusa, nu putem totusi supraestima factorul .religios stricto sensu. Ipoteza care ar explica cel rnai binefaptele.ar fi aceea ca sociabilitatea, care s-a creat de-a lungul secolelor in societatile catolice, favorizeaza 0 mai buna .integrare sociala si 0 mai larga acceptare a transgresorilor, cornparativ cu societatile protestante.

Durkheim a observat corect ca religla catolica este mai institutionala decit religiile luterane sau calviniste. Preotii si ierarhia ocupa un lac mai important. Dogmele si ritualurile bisericesti sint rnai numeroase. Regulile privind frecventarea bisericii sint de asemenea mai aspre. Coeziunea parehiei catolice este favorizata degrija autoritatilor de a delimita teritoriul parohial, astfel incit toti catolicii sa poata merge la slujba durninica, lara sa fie obligati sa parcurga 0 distanta prea mare.

3. Printre exceprii figureaza Anglia. Dar Biserica anglicana care domina In aceasta lara este Ull compromis intre luteranism ~i catolicism. Durkheim (1987. pp. 160-161) a arata: di Biserica anglic311a este mai integram dedi celdalte Biserici protestaate. ea obliga\iile imp use fata de ea sint maiJ)umeroase ~i ca.respectarea traditiilor este mal proJ1lUl\ata.

DEVIANTA

457

La luterani si calvinisti, religia este mai interiorizata si mai individualista. Protestantu 1 are mai putin de dat socoteala; else bucura de 0 mai mare independents. Poate profita de aceasta autonomie pentru a actiona, a inova, a se imbogati. Se cunoaste rolul jucat de el in dezvoltarea capitalisrnului. Dar el poate hotari ~i sa. paraseasca 0 comunitate a carei autoritate este oricum.destul de slaba.

Catolicii si protestantii se deosebesc 9i prin reactiile lor In fata' plicat: lui. Dad! credinta catolica este intesata de dogme care nu intra in discutie pub}idi, aplicarea lor este usoara pentru acela care I;;i marturiseste greselile. In penumbra confesionalului, dernarcatia dintre pacat capital 91 pacat venial l1U se distinge intotdeauna foarte bine, Si, In fond, spovedania este taina iertarii pacatului. La luterani si la calvinisti, se intrevede 0 mai mare intransigents in fata pacatului si a pacatosului. '0 asemenea rigoare este propice unor atitudini de respingere.

Pe scurt, sociabiIitatea care s-a dezvoltat de-a lungul.secolelor in parohiile catolice se caracterizeaza prin interactiuni frecvente, ce dau presiunilor sociale multiple ocazii de exercitare. In paralel, iertarea pacatosului care l:;;i recunoaste greseala pre vine marginalizarea celor In culpa. 1ntr-o civilizatie catolica, un individ risca sa fie mai putin libel' in miscarile sale, dar si mai putin singur decit ar fi in mediul protestant. Daca ajunge sa fie tent~t sa i~i puna capat vietii, va avea ~anse,mai mari S3 gaseasca un spriJU1 sr 0 alinare. In ceea ce II pnveste pe protestant, acesta evolueaza intr-o societate deschisa care Ii permite sa dea curs liber spiritului sau intreprinzator. Dar, privat de coconul protector al unei comunitati care il COJ1- troleaza si 11 protejeaza deopotriva, el va fi 111ai expus tentatiei de a incalca regulile mediului sau si, astfel, expus si intolerantei semenilor sai. Putern deci sa consideram C3 marginalizarea va fi rnai frecventa acolo unde dornneste 0 sociabilitate protestanta.

Deviatuele ~i integrarea socialii

, Fara a conferi 0 extensie nepotrivita conceptului de integrate, este posibil sa aratam ca acesta se aplica llli numai la sinucidere si omucidere, .ci si la delincventa juvenile ~i la toxicornanie, Acest [ucru reiese din cercetarile variate asupra cartierelor urbane eu crirninalitate ridicata, asupra tinerilor delincventi si asupra tineri lor consumatori de droguri.

Urbanizarea si ariile de delincvenui

Faptul ca urbanizarea este insotita de r;;ai multe forme de devianta a devenit, practic, un loc cornun al sociologiei. Halbwachs (1930) demonstrase ca in secolul al XIX-lea ~i Ia lnceputul secolului XX, peste tot unde

-_- I

458

MAURICE CUSSON

viata urbana .lua locul vietii rurale, ratele de sinucidere se dublau practic. Raporturiledintre urbanizare ~i criminalitate sint si mai bine cunoscute: frecventa crimelor variaza direct proportional cu marimea oraselor, a nuanta. important a trebuie totusi adaugata. .Crima este distribuita foarte inegal pe acelasi teritoriu urban. Aceasta constatare a fost ilicuta la Chicago, de Shaw si McKay (1942). In acest ora~, exista cartiere cu concentratii mari de tineri delincventi ~i criminali, in timp ce anumite cartiere periferice au rate cornparabile cucele ale zonelor rurale, Un fapt trebuie semnalat: distributia in spatiu a criminalitatii se schimba foarte putin intr-un interval de 20 de ani. Criminclogii folosesc expresia "arii de delincventa" pentru a desernna aceste zone urbane in care se concentreaza delincventii. Or, se pare ca aceste arii prezinta ~i rate de sinucidere, alcoolism si texicomanie deosebit de ridicate. til plus, acestesectoare se deosebesc prin rate ridicate ale indivizilor care traiesc singuri, ale familiilor monoparentale, ale nasterilor nelegitime, ale mobilitarilor rezidentiale si ale dependentei economice (Brantingham si Brantingham, 1984; Reiss ~i Tonry, ed., 1986). Toate acestea permit desprinderea a trei concluzii: mai intii, nu opozitia oraa-sat are importanta, ci fenomenul concentrarii delincventilor In anumite sectoare ale oraselor mari; in al doilea rind, aceste zone ar putea la fel de bine sa se numeasca arii de deviantd, deoarece aici se regaseste nu numai ocriminalitate ridicata, ci ~i sinucideri foarte numeroase si un numarmare de toxicomani. In al treilea rind, aceste zone de devianta sufera in mod manifest de 0 lipsa de integrate sociala, [apt perceptibil in solitudinea Iocuitorilor lor ~i In mobilitatea acestora. Totul indica faptul ca ariile de devianta slut lumi in care raporturile. sociale sint slabe, intermitente, anonime ~i distante.

. Sociologia delincventei juvenile

. La mijlocul seco lului XX, mai multi sociologi americani pr~pun idei asemanatoare acelora elaborate de Durkheim pentru explicarea sinuciderii egoiste, dar de aceasta data ei doresc' explicarea delincventei juvenile (Reiss, 1951; Ney, 1958; Matza, 1964; Reckless, 1967; Hirschi, 1969). Ipoteza centrala a cartii lui Hirschi, Causes 'of Delinquency (Cauzele delincventeii, este ca delincventa juvenila decurge din slabirea legaturii ce ar trebui sa.lege in principiu adolescentul de societate. Componentele acestei legaturi sint in numar de patru: 11 atasamentul de 0 alta persoana care it motiveaza pe individ sa tina searna de asteptarile sale; 21 angajarea adolescentului intr-un proiect academic sau profesional care 11 motiveaza pentru a evita ceea ce ar putea.sacompromita.realizarea acestuia; 3/ implicarea in activitati care ii 1::13a putin timp.Iiber la dispozitie, si 4/ credinta, care este pur si simplu convingerea ca .legile trebuie respectate.

DEVIANTA

459

Aceasta conceptualizare trebuia sa se dovedeasca utila pentru intelegerea sensului unei intregi serii de observatiiasupra caracteristicilor familiaIe si scolare ale adclescentilor care au 0 activitate delincventa extrern de ridicata. lntr-adevar, s-a stabilit de nenumarate ori ca acesti tineri nu sint in relatii bune cu parintii lor, ca acestia din urma sintslabi educatori, fiind pasivi, inconstanti ~i foarte putin interesati sa cunoasca activitatile progeniturii lor. Recent, Frechette si Lelslanc (1987),bazlndu-se pe 0 serie impresionanta de date ernpirice, descri~u familiile de tineridelincventi recidivisti inurmatorii termeni: In aceste familii domneste deci 0 stare de neglijenta generalizata, parintii nestabilind 0 discipline clara si aratindu-se mai mult sau mai putin interesati de ace I du-te-vino si de evclutia copiilor lor; in plus, legaturile dintre mernbrii familiei sint slabe si fiecare este putin preocupat de soarta celorlalti" (p. 155). Situatia scclara a delincventilor prezinta ~i ea caracteristici ce tradeaza 0 !ipsa de integrare: dezgust fata de scoala, rezultate la invatatura.dintre cele mai proaste, in teres scazut pentru studiu, absenta unui proiect scolar, indisciplina, chiul. .. (Malewska si Peyre, 1973).

Toxicomania si dezinsertia sociald

De aproape douazeci de ani, sociologii mascara delincventa juvenila prin raspunsurile la chestionare (in aceasta-privinta se vorbeste despre autoconfesiune) Or, s-a observat ca indicii de delincventa clasica (furt, violenra) erau in suficienta masura asociati indicilor de consum de droguri, cum ar fi marijuana si' heroina, incit sa se faca din acestia un indice unic, care este strins legat in mod negativ de indicatorii de integrate sociala(LeBlanc si Biron, 1980 si LeBlanc, 1986). Demersul urmat de Elliott si colaboratorii sai (1985) intr-o cercetare referitoare la delincventa si COl1- sumul de droguri intr-un esantion national de adolescenti american! este putin diferit, dar conduce la rezultate asemanatoare .

Deci este clar ca teoria integrarii nu este valabila numai pentru sinucidere, ci si pentru alte forme de comportamente deviante. Acest lucru este user de inteles din moment ceo diversele manifestari ale deviantei au in mod constant tendinta de a se aglutina. Din nefericire, ceea ce ci~tiga teoria fa nivelul extensiei, pierde la nivelul specificitatii. De pilda, ea nu peate explica faptul cii, in anurnite cazuri, 0 lipsa de integrare conduce la sinucidere, in timp ce, in alte imprejurari, ea impinge la furt.

Controlul social ea proees

Am vazut ca de-a lungul anilor s-a constituit un corpus de concepte si observatii ce se dovedeste foarte utiI pentru intelegerea deviantei. Se folo-

460

MAURICE CUSSON

seste expresia "teoria controlului social" pentru desemnarea acestui corpus (se vorbeste si despre.teoria reglarii sociale 9i despre teoria integrarii sociale). Totusi, dupa Durkheim, sociologi'i au tendinta de a considera controlul social ca rezultinddin actiunea unei entitati supraindividuale"societatea", "grupul" -asup1'a mernbrilor care 0 alcatuiesc. Nu este necesar sa.se postulezeexistenta unei.asernenea totalirati.pentru a se explica conformarea sau devianta, Inteligibilitatea acestor comportamente ar trebui sa iasa mai bine in ;videnta dacale concepem ca rezultate ale proceselor. ce se desfasoarachiar in sinul interactainii socia le. Din aceasta perspectiva, reglareasociala apare in mod spontan din actiunile indivizilor care incearca sa se influenteze reciproc. Astfelconceput, controlul social vafi definit ca ansamblul proceselor prin care niembrii unui gnlp sc incurajeaza; unii pe altii, pentru a tine seama de asteptdrile lor reciproce si

I .L f' -4 .

pentru a respecta ttorme e pe care .'fl .. e: txeaza .

Faptul ca.integrarea sociala intretine raporturi strinse cufenomenele de reglare reiese in mod evident din cele prezentate anterior. Integrarea sociala este definita prin caiitatea si frecventa relatiilor ce se leaga In sinul unui grup, precum siprin gradulde angajare a mernbrilor sai in activitati comune, Un grup este integrat cind aceia.care il alcatuiesc se cunosc, i:;;i vorbesc, se apreciaza, se ajuta reciproc si sint angajati in activit'i:ti comune,

Controlul social este 0 forma de influenta care se realizeaza in si prin relatii interpersonale. lntegrarea face posibila aceasta influenta, dindu-i unuia ocazia sa 19i manifeste asteptarile, altuia sa. fie receptiv la e le. Dad vreau sa ramin in termeni buni cu colaboratorul meu, nu pot sa. ignor total asteptarile sale in ceea ce Hla priveste, si invers, 0 relatie interpersona la pozitiva Il~l ar putea sa. dureze daca fiecare din parteneri IlU s-ar adapta asteptarilor celuilalt sau ce] putin celor la care acesta tine ell adevarat. Refuzul de a tine seama de ele echivaleaza cu un refuz al celuilalt si cei doi se i'ndreapti spre ruptura.Daca relatia se men tine, asteptarile reciproce au sanse mari de a se cristaliza in norme, de a 'imbraca un caracter obligatoriu. Obligatia face parte rntegranta din orice raport social care dureaza, pur si sirnplu deoarece conformarea ClI asteptarile celuilalt este necesara pastrarii unor relatii armonioase. Raporturile prelungite nu pot fi lipsite de orice coloratur5nonnativa, raminind in acelasi timp neconflictuale.

Un comportament perceput ca deviant de unul din partenerii relatiei nu poate fi repetat la infinit, El va conduce fie la ruptura, fie la 0 forma carecare de toleranta caz In cal'e va inceta sa mai fie deviant. Cauzalitatea intervine ~i in celalalt sens: 0 interactiune al1emica. favorizeai'a. devianta. Intr-adevar, acolo unde raporturile se destind, se deg1'adeaza sau se dizolva

4. Teoria controlului social care va fi propusa acurn line SO-8m8 de lucrari1e care au fast rezumate ~i de conceptualizarea prop usa de Hon:Jans ([950 a ~i 1950 b), Lemert (1951) ~i Becker (1963). Eareia ~i idej pe care [e-aJllSus\inllf in Control".! social al cl'illlei (1983).

461

In indiferenfa, presiunile socia Ie Isi pierd forta, iar cornportamentele deviante pot sa se manifeste tara a intilni obstacole. Individul socialmente . dezinserat scapa influentei celuilalt si pierde .cu usurinta simrul rnasurii.

Reactiile In fata deviantei pot suscita 0 miscare centripeta care il atrage pe deviant spre respectarea regulii. Ele pot declansa si 0 miscare centrifuga care II indeparteaza din ce in ce mai mult de norrnativitate, Cercetarile privind delincventa juvenila ne dau un fel de .imagine inversata a reactiilor la devianta generatoare de conformitate. Pai'ihtii de delincventi croni~i au tendinta de a fi pasivi, trecind cu vederea un mare numar de greseli si neglijind sa se inforrneze asupra activitatilor copilului; ei sintjnconstanti, pedepsind astazi ce au tolerat ieri; sint excesivi, explodind periodic si batindu-si cumplit copilul. Pe scurt, ei reactioneaza nedrept, imprevizihil si tara masura (S. E. Glueck, 1950; Cusson, 1983; LeBlanc si Frechette, 1987). Prindeductie, putem intrevedea care ar fi reactiile generatoare de conformitate: ele s-a1' caracteriza prin sclicitudine, ar fi bazate pe 0 buna cunoastere a deviantului, ar fi constante, echitabile si moderate.

o alta modalitate de a reactiona Ia devianta este de a 0 tolera. A se abtine, a accepta sau a suporta in liniste comportamentul altadata con damnat. Prin definitie, actul inceteaza atunci sa mai fie deviant, caci prin reactie ~au abtinere de la reactie sint trasate frontierele normative ale unui grup (Erickson, 1966). Contrar a ceea ce unii pretind, dad'! se to lereaza un COI11- portament, acesta nu va disparea de la sine. 'Sinucjderi le au tendinta de a fi mai frecvente acolo unde prevaleaza 0 morala nuantata care Ie' accepta unele manifestari, de exemplu in Japonia. Unul din motivele pentru care crime le singeroase sint mult mai putin frecvente astazidecit in Evul Mediu este faptul ca am devenit mult mai intolerant] fata de viclenta. Delineve~*l este mai frecventa in mediile in care nu este viguros bial~lata (Cusson, 1983, pp. 124-125). Toate forrnelede sanctiuni care se abat asupra deviantului s111t tot atitea costuri de care va fi scutit cind to leranta vaprevala .

Toleranta poate avea doua rezultate foarte diferite, Dad se pune problema de a tolera conduite ce l1U PUI1 probleme serioase celuilalt sall fUIlCtionarii grupului, ne aflam in fata unei modalitati economice de resorbtie a unei forme de devianta. Dar daca se incearca tolerarea unor practici insuportabile, tensiunile vor continua sa se acumuleze, iar relatiile interpersonale sa se degradeze.

Un al treilea tip de reactie la deviants poate fi Dum it stigmatizare Astfel smt desemnate reactiile ce risdi sa exacerbeze devianta, il1 loc sa 0 reprime. Aceasta Se produce cind ullui deviant i se aplicii 0 masura de excludere \are 11 scoate din zona de influent<'1 a grupului. Acest fen omen I-a interesatmai ales pe unii sociologi, cum ar fi Tannenbaum (1938), Lemelt (l951), Becker (1963) ~i Archer (1985). Acqti autori aparadoua teze care se situeazi'i in registre fomie diferite, dar care slnt complementare. Con-

MAURICE CUSSON

4~ , " d~'

Paradigm a actionista

, . . ~ devianta este valabila in explicarea unor

Notiunea de ll1chnatle .catre c , ului: dar ea este departe de a fi

'fi . tatice ale ~enomen , . , "

aspecte aspect ice ~l s ~ lica acte deviante precise, U1 cnrm-

. int 'ga problema Pentru a exp , v' ... t ~'

eputzat 111 rea ". '. . . ta un ansamblu de lucran ce rra eaza

nologie si 111 sociologladeVlan~el eX1S

DEVIANTA

463

mai putin problema deviantului, cit actele deviante specifice, cum ar fi sinuciderea, consumul de drcguri, vandalismul si furtul prin spargere. Sociologii care abordeaza aceasta terna continua directia unor c1asici ca Beccaria (1764), Bentham (1789) sau chiar Tarde (1886). Ei POl11eSC de la ideea ell actul deviant cste rezultatul unei decizii in cursul careia autorul s-a gindit mai mult sau mai putin sumar la avantajele si inconvenientele optiunilor ce i se prezinta. Apoi, ei incearca sa explice part icu laritati ale unei activitati deviante date prin identificarea circumstantelor care ar fi putut sa afecteze calculul avantajelor si inconvenientelor facut de autorii lor. Aceastaparadigrna a primit denumiri diverse: analiza strategica, teoria oportunitatilor, perspectiva alegerii rationale, rationalitatea limitata si teoria economica a infractiunii. Ea corespunde, in esenta, cu ceea ce numim aici sociologia actionista. Nu ne aflam in fata unei teorii 111 sens strict, ci a unui cadru foarte general susceptibil de a-I ajuta pe sociologul care doreste sa faca inteligibil un tip de act deviant specific.

Ratiunile ~i rationalitatea

Analiza strategica sau actionista sustine contrariul modelului medical, ce reduce crima, sinuciderea sau toxicornania.la statutul de simp tom si ea stipuleaza ca, actul deviant poate fi conceput ca solutio a unei probleme sau ca mijloc in serviciul unui scop. Ceea ce este valabil pentru actiunea sociala, In general, este valabil si pentru actele deviante: important estesa i se caute sensul. Fiind yorba despre unucigas, un hot sau orice alt deviant, este util sa presupunet11 ca, In situatia care ii era proprie, avea "motive intemeiate" pentru a actiona asa cum a facut-o (a se vedea primul ca-

pitol al acestui tratat). "

Motivele deviantei slut variate si nu este sigur ca ele sint atit de diferite de rnotivele pentru care se actioneaza conform regulilor sociale. Depilda, Baechler (1975) a demonstrat ca oamenii se sinucid pentru a scapa de 0 situatie resimtita ca insuportabila, pentru a plati 0 greseala, pentru a culpabiliza 0 persoana apropiata sau pentru sirnpla placere de a se juca cu propria viata. Am incercat sa demonstrez ca tinerii delincventi se lasa adesea antrenati in transgresiuni variate numai pentru a resimti senzatii tari (Cusson, 1981). Astfel, lin act aparent lad nici 0 noima, cum ar fi vandalismul, poate fi inteles ca 0 activitate ludica, deopo!riva excitants si arnuzanta.

Din moment ce devianta este conceputa in termeni de raporturi intre mijloace \,i scopuri, nu trebuie sa mai facem dedi' un pas pentru a 0 asimila unei actiuni rationale. Dar cum sa ne hotarim sa U facem cind ne gindim la toti acesti devianti care se inversuneaza sa 19i faca singuri rau? Conceptul de rationalitate nu ne poate fi de folos decit intr-un cadru strict delimitat.

520

JEAN BAECHLER

OTTO· R. (191.7), Das Heilige .. Ueber das Irrationale in del' Idee des Gottlichen und sein Verhdlnis zum Rationalen, .trad, rom.: Sacrul: despre elemeniul irational in ideea di-

vinului fi despre relaiia lui cu irationalul, Dacia, Cluj, 1992. .

PELLICANI L. (1988), "Weber and the myth.of Galvinism", Telos, 75,57-85.

RADIN P. (1937), Primitive religion: its.nature and origin, New York, The Vicking Press;

tr. fro La religion primitive. Sa nature.et SOli origine, Paris, Gallirnard, 194].

RENOU L. (1956), Hymnes speculaufs du Veda, Paris, Gallimard, 1985. ROUSSEL R. (1954), Le pelerilUige Ii travers le~ steeles, Paris, Payot,

SCHEB ESTA P. (1961), Ursprungder Religion, Berlin; tr. fr. Le sens religieux des primitifs,

Tours, Maine, 1963. .

Sources orientales, lucrari colective, Paris, Le Seuil. 1959.

TAWNEY R. H. t1926); Religion and the rise of capitalism, New York, Harcourt Brace: tr.

ft. La religion etI'essor du capitalisme, Paris, M. Riviere. 1951. .

TROELTSCH E. (1912), Die Soziallehreti del' christlichen. Kirchen und Gruppen, Tubingen, Mohr, 2 vol.; Aalen, ScientiaVerlag, 1965.

Upanisad, vol. I (1943), XXI (1976), Paris, Adrien Maisonneuve.

VANDERMEERS'CH L. (1977 et 1980). Wangdao ou lavoie royale. Recherches SUr I'esprit des institutions de la Chine archatque, t. I: Structures culturelles et structures familiales; t. II: Structures politiques. Les rites, Paris, Publications de l'Ecole Irancaise d'Ex-

treme-Orient, vol, CXIII. "..

VARENNE J. (1967),.Le Veda, Paris, Ed. Planete.

WEBER M. (1920-1921), Gesammelte Aufsiaze wr Religionssoziologie, Tiibingen, J. C. B.

Mohr (Paul Siebeck), 3 vol., 1963-1964.

WEBER M. (1920-1921), ,,Die Wirtschaftsethik der Weltreligionen; Einleitung" (aparut ill revista 1nI915); "Zwischenbetrachtung: Theorie der Stufen und Richrungen religioser Weltablehnung", in Gesammelte Aufsdtze zur Religionssoziologie, t. I, 237-275, 536-573; tr. fro "Parentbese theorique: le refus du monde, ses orientations et ses degres", Archives de sciences sociales des religions, 1989, n" 61/1, 7-34.

WEBER M. (1920~1921), .Konfuzianismus und Taoismus", in Gesammelte Aufi;atze zur Religionssoziologie, Tubingen, J. C. B. Mohr, 1963, t. I, 276-536.

WEBER M. (1920~1921), "Hinduismus und Buddhismns", in Gesammelte Aufsatze zur Religionssoziologie, Tubingen, J. C. B. Mohr, t. II, 1964.

WEBER M. (1920~1921), "Das antike Judentum", in Gesammelte Aufsdtze zur Religionssoziologie, Tubingen, J. C. B: Mohr, t. III, 1964; tr. fro Le judai:~~ne antique, Paris. Pion, ]970. .

WEBER M. (1922), Wirtschafi undGesellschaft, Tubingen, {c. B. Mohr; tr. fr. (fragm.) Economic et societe,'PaIis, Plan, t. L 1971.

WEBER M. (1964), I.'ethique protestante etI'esprit du capitalisme, Paris, PIon; trad, rom.:

Etica protestanid # spiritul capitalismului, Humanitas, Bucuresti, 1993.

WIJAYARATNA M. (1988), Sermons du Bouddha; Paris, Cerf.

12 " CULTURA

de BERNARD VALADE

Un conceptambiguu

Referinta obligatorie pentru orieine studiaza conceptul de cultura In domeniile constitutive ale stiintelor umane, lucrarea lui Alfred L. Kroeber ~i Clyde Kluckhohn (1952) of era un ansamblu de 163 definitii, ce determina in primul rind aparitia unei multitudini de sensuri. Chiar In cadrul celor sase eategorii In care sint distribuite aceste esantioane semantice ~ descriptive, istorice, normative, psihologice, genetice, structurale -, continuturile prezinta asernenea variatii, incit s-a putut vorbi de 0 "jungla. COIl-

" ceptuala". Inflatia de nuante spa adaugat rnultitudinii de acceptii; la inceputul anilor saizeci, Edward Shils a realizat 0 amuzanta trecere in revista a acestora, distingind: high culture (cultura Inalta), refined culture (cultura rafinata), elaborate culture (cultura elaborata), middle culture (cultura de mijloc), serious culture (cultura serioasa), vulgar culture (cultura popu-

lara), law culture (cultura joasa) etc. "

De la aceasta constatare a diversitatii si pilla la marile studii fondatoare ale antropologiei culturale Iacare face trirnitere inventarul din 1952, se contureaza domenii de investigare cu frontiere mai mult sau mai putin bine delimitate. Pe "teritoriul istoricului", cultura populard face obiectul unui releveu cadastral, posibil prin cercetarile intreprinse de Robert Mandrou, Genevieve Bolleme, Carlo Ginsburg, lean-Claude Schmidt. In ciuda eterogenitatii elernentelor pe care le cuprinde ~ "biblioteca pentru toti", religie populara, artizanat. .. -, aceasta forma culturala este singura tratatll In ansamblu in recentul Dictionnaire des sciences historiques (Dictionar alstiintelor istarice), coordonat de Andre Burguiere.

Calificata dreptjuvenil£l, muncitoreascd sau de masd, prin referire la 0 clasa de virsta, la un grup social sau la tehnicile moderne de comunicare, cultura este analizata si din punetul de vedere al formarii si difuzarii ei, al uzantelor siefectelor pecare le provoaca, Delimitata destul de elm', ca si incazul culturii civice ~i al culturii politice, recent constituita in obiect de

. analiza; sau sesizataaproximativ prin extrema diversitate a manifestarilor sale secularede catre istoricuI culturii medievale, cultura, inteleasa dintr-un punct de vedere sociologic, invita la 0 reflectie preliminara asupra

522

BERNARD VALADE

continutului pe care il poate-primi, reflectie a carei banalitate nu este decit

aparenta, .

in Dictionnaire critique de la sociologie (Dictionan~l critic al sociologiei) al lui Raymond Boudon ~i Francois Bourricaud, continutul ii este conferit de culturalismul ta care esteasociata aceasta notiune; 1a rubric a Culturd si culturalism figureaza 0 expunere sumara, apoi 0 punere in discutie riguroasa - ca sa nu spunem 0 respingere totala - a principalelor teze ale antropologiei culturale. Vom retine rnai curind functia polemica astfel atribuita conceptului, decit fondul dezbaterii, Ea este inerenta cimpului de forte pe care II formeaza chiar domeniul culturii,

Tensiunile ce 0 traverseaza realmente sint prezente in definitia data in ultima editie a Dictionarului Academieifranceze; dar sensibil reduse. "Pe plan social, ni se spune, cultura desemneaza astazi ansamblul aspectelor intelectuale, morale, materiale,al sistemelor de valori, al stilurilor de viata .ce caracterizeaza 0 civilizatie." Reprezentarea acesteia din urma ca 0 actualizare a culturii se disociaza 'in mod intentionat de aceea a antonirnului, pe care 0 serie intreaga de ginditori .germani, incepind cu Herder, a dorit sa o confere termenului Kultur. Raporturile dintre elementele contrare sau conflictuale - intelectualesi materiale, culturale si sociale - sint pacificate in aceeasi maniera in cadrul acestei confederatii de termeni, unde practicile culturale cele mai sumare sint susceptibile de a fi primite precum elaborarile conceptuale cele mai inalte. .

Se impune cornparatia cu definitia data de Academie acestei vocabule in secolul al XVIII-lea. Prin culturd se, intelegea atunci "modalitatile de cultivate a parnintului pentru a fimai fertil &. arborilor & plantelor pentru a Ie face sa rodeasca mai bine" - cu o nota transcrisa cu litere minuscule: "se foloseste si la figurat pentru grijaacordataartelor & spiritului"; dupa cum se stie, civilizatie nu apare ~nca in aceasta editie (1778) a Dictionarului. Extinderea, prin metafora, a sensului din limba rustica, apoi considerarea culturii spiritului ca un apanaj al unei clase privilegiate, tensiunea dintre natura si cultura, precum ~i raporturile pe care le intretin formele culturale si cadrele sociale sint deci de situat intr-o perspectiva jstorica, ce nu permite analizarea constanta a culturii in tenneni de productie, d~ distributie si de consum.

Fara a trata in mod precis fiecare din elernentele pe care Ie inglobeaza - arta, mit, literatura ... -, lucruimposibil de realizat in limitele acestui capitol, vom incerca sa unnarim, Ia nivelul formarii si al vicisitudinilor acestui concept, constituirea unui domeniu ale carui delimita~j variabile fac dovada rnasurii in care principiul de relativitate culturalaeste diferit inteles In antropologie si In sociologie.

T 1

CULTURA

523

Geneza principiului de r elativitate culturala

Sursele unui conflict

Preistoria ideii de cultura a fost studiata de H.-I. Marrou intr·-o lunga nota. la teza sa consacrata Sfintului Augustin si sfirsitului culturii antice (1938)" Dupa el, anticii au intrevazut-o indirect. Mai ales latinii, cu "muncile sufletului" ale lui Cicero (Tusculanes, 2, 5, 13), au cunoscut foarte bine "asociatia de idei ce serveste drept baza cuvintului cultura folosit de noi", dar, adauga el, "nu se observa 0 evolutie care sa duca, ca in franceza, la legatura esentiala dintre ideea de dezvoltare intelectuala ~i cuvintul cultura",

Din paideia - educatia care 11 diferentiaza pe grec de barbar, pe aristocrat de 0111u1 de rind, pe omul bine educat de ignorant si care desemneazs un proces si totodata rezultatele sale - apar, intr-adevar, multe succedanee -r-r- educatio, doctrina, disciplina, eruditio, studio; litterae, humanitas - ce dovedesc dificultatea limbii latine de a traduce aceasta idee, pastrind intreaga valoare expresiva a cuvintuluigrec, Acesta are tin sens comprehensrv mult mai vast decit acela ce ii este atribuit in maniera "clasica". Paideia, acea 'insusire a unor clemente ititelectu~le ~i spirituale in cadrul formarii omului, asociaza strins cele doua semrrificatii pe care Marron Ie discerne in acceptiile modeme: culturapregdtitoare, "activitate ce cauta s'a faca inteligenta capabila a da roade, activitate asemanatoare celei a taranului care isicultiva pamintul" si cultura in sens genel,-alizat, tip de viata

intelectualasi ideal spiritual. .

Tocmai aceastii unitate - realizata in cadrul cetatii grecesti in care cultura, a~a cum scriePierre Kaufmann I 1974), nu se deosebeste de natura decit pentru a 0 prelua - s-a destramat; si aceasta disociere trimite la aceea operata intre cultura si civilizatie. Intr-adevar,. ~i dupa cum indica Kaufmann, "domeniul propriu conceptului de cultura nu a fost istoric determinat decit din momentul in care s-a pus in discutie universalitatea criteriilor de sena si de valoare ce{in de. ordinea civilizatiei".

Principalelemomente ale acestei puneri in discutie sint cele ale unei relativizari, careia antropolo&ia culturala nord-americana i-,a conferit 0 extensie maxima. S-a ajuns astfel la opozitia cunoscuta dintre cultura ~i civilizatie; in acest sens, ele privesc direct istoria ideilor. Dar daca ideea de civilizatie a facut obiectul unor cercetari savante (cele apartinind lui Marcel Mauss Emile Benveniste si mai ales cele ale' lui Lucien Febvre sint astazi.clasice), se maipoate spune, asa.curn spuneil Febvre in 1930 - daca se excepteaza precizarea irnportanta a lui Philippe Beneton si frumosul '

:I~

I.

!,

Ii

ii Ii

'I

II

:1 II

Ii

II

II

Ii

II

I! Ii

II

II

I, Ii Ii II

524

BERNARD, VALADE

studiu allui Pierre Kaufmann - "ca, referitor la ideea de cultura, mai ales in Franta, nu s-a facut.nirnic".

Or, daca se doreste sa se inteleaga maniera in care cultura a fost uneori asociata comunitatii nationale, alteori asimilata totalitatii sociale si sa se explice deschiderile diferite ale cimpului semantic; uneori restrins la literatura ;;i arte frumoase, alteori largit Ja organizarea teritoriului si la bricolaj, este importantsea.acest.i.factoristoric" safieaituat in, raportcuorganizarile sociale stabile-Si in aceasta distinctie, nirueni l1U ne poate ajuta mai bineca JacobBurckhardt,

Cultura ca factor istoric

in admirabilele sale Weltgeschichtliche Betrachtungen iConsideratii asupra istoriei universale, 1905), Burckhardt.distinge trei factori: mai inti'! statul ~i religia, care sint expresia unei necesiiati politico, si metafizice, ambele pretinzind aaveao valoare universala; apoi, "ceva foarte diferit", cultura "ce dlspunde necesitatilor noastre terestre ~i spirituale interpretate

intr-u~ sens mal restrins".' , . , "

, "Nll'miill cUlnii-a; precizeazael, surna activitatilor spiritului, ce au loc inmod spohtal1~il;U pre~J~pc,aau 0'va1o:ue universala si nici un caracter obligatoriu. Cultura modiflca continuu si dezagrega cele doua organisme statice ale vietii,' cu ;dc~itiacazului'il1. care acestea au su.pus-o total si au obligat-o sa nu serveascktledt intentiilor lor. Ih.mod normal, ea este critica celoflalti doi factori." iil 'fmal,tbige Burckhardtconcluzia, "cultum este procesiil cu mii de fatete,ptin c;ir~ activitateaelementara si naiva a rasei se'transforma in cunoasterereflexiva si, in stadiul sau eel mai ihalt, ajunge la 9tiinta si la filozofie, siin finalIa gindirea pura. Forma exterioara pe care 0 imbraca cultura in.raport cu statulsi religia este 'societatea".

La nivelul sau superior, aceasta culturaconsta it:i sociabilitate; ea este Iegata de ideea de schimb si de comunicare; "in sfirsit, ceea ce- numim inalta sociabilitate constituie 0 forma indispensabild pentru arte, 'in special". in CulturaRenasterii in Italia, I/icobBurckhardt a dat un continut precis acestei forme supetimire de sociabilitate(Die hohere Form del' Geselligkeit) si a schitat'trasaturile 'ornului de societate desavirsit (Del' Vollkommene GeSellschaftsmeiisch): Societatea pe care 0 descrie exprima, in toate aspectele sale, dezvoltarea individului siintreaga inflorire a personalitatii. Evocarea culturiispecifice.Italjeiacestei epoci inseamnapentru el

derinirearaportllfilor de.sociabilitate. '.~

De aceea.reflectiaasupra culturii coincide cu punerea problemei societati! consideratadintr-un punct de vedere ce.permiteobservarea stadiului moravurilor, masurarea, gradului:de,dvilitate si aprecierea manierei in carese realizeaza.legaturile sociale.r.Aeestea din urma au fost traditional

y.' l'

t

I

t

i

I !

CULTURA

525

legate de universalitate prin instante.ce pretindeau a fi .inspirate de un model teologicisau politic. Astfel,BurckhardLreaminte~tei'n Historische Fragmente (Fragmente istorice;.1929), prea putin.folosite, ca in.Evul Mediu "cultura depindeade Biserica si.era omogena in toata Europa". Cultura, in componentele sale cele mai active - gindirea si cercetarea -', a fest dec] frecvent infrinata de puterile existente, religioase si politice. In 'fata bisericii si a institutiilor statale, cultura exprimata in societate s-a constituit deci ca 0 critica ~ unui sisternnormativ. ce combina constringeri 9i obligatii, pe fondul de criza a1 universalismului roman ~j al universalisrnului crestin,

o data cu Luther, cu traducerea Bibliei in germana si cu interpretarea libera a ceea ce altadata era un .adevar impus, apare 0 conceptie nouaasupra culturii. In Fragmentele sale, inteleptul de, la Basel a tras toate concluziile legate de Reforrna protestanta. Independent de aspectele religioase ale acestei evolutii, "rezuitatul a fost ca un numar de indivizi, infinit mai mare ca inainte, s-a trezit la viataspiritului sicareligia, adoptind un caracter mai interiorizat, a dezvoltat spiritualitateaunor cercuri mult mai largi". Dar el a subliniat elar si rolulstatului. Acestaa conferit protestantismului liberalismuI, ce i se recunoaste in general. Guvemele.ratirprmciare, cit si municipale, sint acelea care au fixatformele.confesionale facind saprevaleze credinte precise - fapt ce lasasa se intrevada rolul determinant al puterii in instituirea unui tip desociabilitate inerent unei configuratii culturale.

In aceasta privinta, este remarcabil faptul ca Cultura Renasterii . .. se deschide cuo descriere a tiraniei din secolele al XIV-1ea-al Xv-Iea si a marilor case domnitoare. "Natura acestor state, republieane sau despotice, este cauza principala, daca nu unica, a dezvoltarii precoce a italianului; gratie rnai ales acesteia, el a devenitun om modem." Montesquieu a procedat la fel in Spiritul legilor, unde asociaza strins tipuri de guvemare si moduri de sociabilitate. Dar dad legile, asa cum.le concepe el, "trebuie sa fie potrivite cu conditiilefizice ale tarii; cn clima -~ rece, calda san ternperata -, cu calitateasolului, cu asezarea, eu intinderea: sa; cu felul de viata al popoarelor, plugari, vinatori sau pastori ( ... ); ell gradul de libertate pe care orinduirea statu lui . 0 poate ingadui; cu religia Iocuitorilor, ell inclinarile, cn bogatiile, cu numarul, cu negdtul, cu moravurile, en deprindefile lor"; el precizeazamai intii ca "legea,in general, esteratiunea orneneasca, in masura in care ea guverneaza toate popoarele de pe parnint; iar legile politice ;;i civile ale fiecarui pOpOl' nu trebuie sa fie decit cazuri particulareIa care se aplica aceasta ratiune omeneasca':".

Ceea ce a observat Burckhardt, "pe lingastudiul obiectiv al statului si al tuturor lucrurilor lumii", este, in cazul Renasterii, dezvoltarea aspectu-

" Montesquieu, Spilitul legilor. tmd. !'Om. A. Ro~u, Editura ~tiintifica, J 964 -- ,,/

526

BERNARD VALADE

lui,suhiectiv:on1.Uldevineindivid. Si.individul societatii moderne va considera in modprogresivstatul drept sirnplu .garant al desfasurarii libere a puterii 'sociale. Seasista astfel Ia.combinarea dintre geneza individualismului, instaurarea"civilizatieimoravurilor~' ~i afirmareaunei culturi eliberate de .doctrlna modelului.

Comunltateaumanii-si relativltateaculturald

Divortul dintre cultura ~i civilizatie la care asistam in epoca con temp 0- rana pe teritoriul germanc.destinul distinct al. culturii in tarile german ice, pe.de o.parte, in Anglia siFranta.ipe de alta parte, se explica, dupa Reforrna lui Luther, prin protestullui Herderimpotriva universalismului Epocii Luminilor si, retroactiv, impotriva universalismului roman. Lucrarea Ideen zur Philosophie der Gcschichte-der Menschheit (Idei asupra filozojieiis!orieiomenirii);l'eprezinta, in aceasta privinta, repetarea unei rupturi,

reinno irea. unei-renegari. aceea a .paradigmei-Iatine. .

"in nici 0 arta utila,sitim incartea.a XIV-a, in niei a ramura de baza a societatii umane, nimienu a fost inventat vrecdata de un roman ( ... ). Deci nimic.nu ar fi ramas"da!,;a Providentanu ar fi creat statul roman ~i limba latina .ca punte pecareurmau sa ajunga Ia noi unele din cornorile trecutului. Aceasta.punte.ar fi ceamaiproastaalegere posibila; caci tocmai construirea ei ne-a facut sa pierdem majoritatea acestor cornori." Luptind irnpotriva rornanilor, earenu constituie 111 nici un fel ,,0 veriga maiperfecta a lantuluicivilizatiei"; popoarele germanice si-an consolidat fortele si ura impotriva dusmanului ereditarfcartea a XVI-a).

Herder face deeiapel4a-popol1il pe care il sacralizeaza, pentru ca in el se incameaza spiritul national (Volkgeist) individualizat prin limba, viata culturala, un ansamblude fenomene colective, deopotriva populare si nationale. Aceasta conceptieasupra. poporului urma sa se impuna in Germania, unde natiunea nucoincideadeloc eu statul, Ea era solidara ell 0 "alt1:lJilozofie asupra istoriei'Lce.acorda 0 valoare strict religioasa idealului patriotic de autarhie culturala, integrindu-l totodata intr-o schema providentiala, care ulterior nu a.mai fost mentionata.

Aceasta filozofie asupra .istoriei.reabilita.Evul Mediu crestin si cultura sa orala ~ .Binecuvintatfieacel.subtil spirit de disputa din Evul Mediu". Ea denunta codificarea juridica.rexcesele ' stiintei dreptului edificata pe dreptul roman, neajunsurile.provocate de inmultirea legilor scrise devenite norme pozitive. "Astfel a.aparut.acel spirit de ~icana care, cu timpul, risca sa duca, eu putine exceptii, l<l~~ergerea;~pecificului legislatiilor nationale ale Europei. 0 barbara eruditie livresca a .luat locul unei cunoasteri vii a lucrurilor, procedura juridica a devenit un labirint de formalitati ~i de verbalisrne; in locul spirituiui nobilal'Ullui judecator, subtilitatea oamenilor a

CULTURA

527

fost ascutita pentru a inventa artificii ( ... ) si, in final, cu puterea victorioasa a suveranilor, un drept falspentru guvernanti a.devenit eel mai favorizat" (cartea a XX-a).

lata deci opusa cultura ~ definita drept 'cunoasterea vie ;;i intima a tuturor lucrurilor - unui ansamblu sclerozat de eruditie livresca, ce face ca soeietatea sa cada pe versantul artificialului, iar civilizatia pe acela al exterioritatii. Cultura nu este desavirsita, ci pecale de formare; ea este interioritate, apropriere subiectiva a unei serii de continuturi, interpretare libera a cunostintelor dobindite; ea proiecteaza in-sinul unei comunitati autentice reconciliereaspiritului subiectiv cu.materializarile sale sociale.

Este interesant de confruntat aceasta optica ell aceea exprimata in secolui al XVlII-lea de teoreticienii dreptului natural. Adevaratul principiu a! indatoririlor pe care legeale pres erie oamenilor, scrie Burlamaqui, este sociabilitatea. Prin aceasta trebuie sa se inteleaga: .Dispozitia ce nepoarta spre.bunavointa fata de semenii nostri, spre dorinta de a le face tot binele ce depinde de noi, de a impaca fericirea noastra ell a celorlalti ~i de a subordona intctdeauna avantajul nostru individual avantajului comun si general" (Principes du droit naturel et politique, 1747, partea a II-a, cap. IV). Societatea umaria, cuprinzind toti indivizii cu care se pot stabili raporturi, "spiritul de sociabilitate trebuie sa fie universal, continua el ( ... ), iar sociabilitatea 0 obligatie reciproca intre oameni" (ibid.). CadruI in interiorul caruia oamenii evolueaza, fclosind schimburile J;lecesare existentei lor, este deci 0 societate civilizata, conceputa in termeni de obligatii, norme, eOI1- formitate. Ea are drept fundament un ansamblu die conditii, cu care se inrudeste civilizatia analizata in extrasul citat anterior dirt Consideratiile lui Burckhardt.

Cultura ca discontinuitate, accentuate a particularitatilor, tine de a alta conceptie asupra istoriei si, s-ar putea spune, de 0 antropologie complet diferita, ea insasi nascuta dintr-o aplicare originala a principiului relativitatii culturale. Intr-adevar, ceea ce il intereseaza pe Herder este destinul fiecarui popor, diversitatea spiritelor nationale, si nu limbajul universal al Epocii Lurninilor. Asa cum nota in 1769 in Jurnalul de cdldtorie, el vrea sa-i nationalizeze pe Locke, Rousseau, Montesquieu, al carer ernul se pro-

clama, ~

Critica adusa Spiritului legilor este perfect sernnificativa pentru eonceptia sa asupra culturii, "Este un edificiu gotic dupa gustul filozofie al seeolului sau, al spiriruluil adesea nimic mai multi ai faptelor smulse din locul lor :;;i din tara de origine si al ramasitelor lor aruncate pe trei sau patru piete, eu 0 eticheta purtind trei.concepte.generale mizerabile ~ nisre cuvinte ~ si carepe deasupra reprezinta butade goale, inutile, inexacte, ce amestedi totull Aceasta opera a fost decidintotdeauna t~'aversata de un virtej vijelios, de toate natillllile ~i toate limbile, asemanator celui ce a cu-

528

BERNARD VALADE

prins tumul confuziei .limbilor, astfel incit fiecare si-a putut agata in trei cuie strimbe zdrentele; bogatia.si. traista=-, povestea.tuturor popoarelor ~i atuturor epocilor, a carei succesiune constituie si ea marea opera vie a lui Dumnezeu, redusa la ogramada.de.ruine - dar, este adevarat, din matedale nobile" (Auch eine Philosophie des Geschichte - Tot 6 filozofie a istorieiy.

Aceasta critica a fost insotita.de 0 condamnare a spiritului francez, care se leaga prea. multo: de aspectele exterioare, de formele futile ~i caiuia Ii Iipseste .. adincimea launtrica. Astfel, "spiritul de buna-cuviinta Ii face pe francezi sa piarda cea mai mare parte a sentimentului interior! A,?a cum regularitatea Iimbii lor. este tot timpuldefonnata de buna-cuviinta, ajungind sa nu se mai exprime niciodata simplu ~i lara ocolisuri, tot astfel, bun acuviinta in general constituie obariera pentruspirit" (Jw11al de cdldtorie],

In timp ce in Franta cancelarul dAguessean opune acelor lucruri pe care secolul sau le onoreaza.cu.numele. de spirit - "sa gindesti putin, sa

's , vorbesti despre toate, Sa nute indoiesti de nimic, sa .locuiesti numai in exteriorul. sufletului tau si sa nu cultivi decit suprafata spiritului tau; sa te exprimi in mod fericit; sa.ai oimaginatie agreabila, 0 conversatie usoara si delicata (. ,.); sa zbori de la un Iucru la altul, rara a aprofunda vreunul; sa culegi repede toate florile si sa nu lasi niciodata fructelor. timpul sa ajunga Ia maturitate" - 0 arta ingenioasa, 0 doctrina judicioasa, pe scurt ,,0 cultura savanta, profunda lara neclaritati, bogata lara confuzie, vasta tara incertitudine" (AI saptelea mercuriah, Herder le opune 0 cultura plina de seva populara, care este expresielibera, comunicare spontana, viata.

S.a comentat pinata satietate, dupa ce a fost sistematizata, seria de antagonisme dintre spiritul francez reprezentatde Voltaire si geniul german ineamat de Goethe; rationalizarea ~i mecanizarea caracteristice civilizatiei rnodernevinstalata in continuitate, si bogatia unei culturi ce a stiut sa se . rupa de acumularea inutilii de operepietrificate; aparitia formelor noi, geneza unei noi simbolistici si fixarea, pe orizontul mortii conturat de civilizatie a unor continuturi din care s-a tetras intreaga energie spirituala, Acestor clisee si lo~uri comune intotdeaunarecureritein literatura sociologica, cum ar fi opozitia Gemeinscha/i!GeselLychaft(comunitate/societate), Edmond Vermeil Ie substituie 0' analiza socio-istorica intr-o capcdopera de inteligenta critica - L 'Allemagne. Essai ''tl'explicaHon (Germania. Tentativd de explicarey -, unde este efectiv pusa in lumina miscarea ce UlIDa sa duca la contopireaculturiisicornunitatii.

De fa "educatia spiritului'ila ;,cuitura de.grup"

Dad depasim lecturile partizane.si exploatarile nationaliste ale operei herderiene, ramine.o conceptie,asupra culturii care, prin aspectulsauglo- .

r

I I

I

,

I I

,

CULTURA

529

balizant, uu este lipsita de afinitati cu aceea a celormai.moderni antropologi, pentru care cultura cuprinde ansamblul elementelor.unei.vieti sociale organizate. De aceea, este necesar sa i se precizeze trasaturile.

In Jdeen (Idei - partea a doua, cartea X, cap, J: .Der Gang der Cultur und Geschichte" - Mersul culturii 9i al Istoriei) este definita drept dornesticirea animalelor salbatice, punerea in valoare a solului (Cultur der Erde), dezvoltarea cornertului, a stiintelorsi a artelor.Jn sfirsit, instituirea unor forme de buna guvernare. Esentiala precum pi:ogresuJ cunoasterii pure, dominarea elementelor materiale este necesaradezvoltarii unei culturi care, de altfel, nuse marginestepur si simplu la formarea spirituluioarnenilor, dar care are ca efect si reunirea acestora in comunitati reglementate prin cuvint.

Atentia acordata de Herder limbii nu face parte, doar dintr-un curentde interese, deosebitde aetiv insecolul al XVIII-lea, cind se pun bazele viitoarelor stiinte umane. Ea este ceruta de eeea ee este pe cale a seschita in acea perioada, adica.o ;;tiintil a eulturii ordonata dupa principiul relativitatii. Aici, omul esteconsiderat maiintii 0 creatura care vorbeste si membru aJ unei.hoarde. Perfectiol1area(Fortbildung).limbii ii este necesara. Totusi, "specia umanariu putea sa.ramina-intr-o eingura hoarda, tot a~a cum olirnba unica nu putea sa dureze. Astfel-se forrneaza diverse limbi nationale". .

Comentind aceasta "lege a naturii" in eea de-a doua.cartedin Abhandlung libel' der Ursprung .der SpracheLTratatului asupraoriginiilimbilor, 1779), Herder noteaza ca "divizarea familiilor III natiuni separatenu se produce in mod sigur urmind indeaproape contrariantele raporturide indepartare, de nomadism san cele create de aparitia.a noi locuri, pe:care filozoful distant si distrat le traseaza cu compasul. desenind.cercuripe 0 harta, dupa dlmensiunile acesteia scriindu-se carti voluminoase in care totuleste corect, cu exceptia regulii dupa care au fast ele scrise", Este vorba defapt de "uri. reciproce intrefamilii 91 natiuni" ce constituie prirtcipiul diferentierii. Dar el.observa: cu cit 0 limba este mai vie; cu. atit estemai apropiata de originea ei'. .Doar In carti, cind nu este utilizata 'in viata curenta, ea detine un numar definit. de obiecte 91 aplicatii, un vocabular ;;i ogramatica reglementate, un vocabular fix at"

In Jurnalul decdldtorie, Herder a marcatsi lccul primordial al cuvintului; iar In proiectul de.reforma pedagogica pecare ilprezinta aici, el cere ca intreaga grija sa fie acordata limbii materne, "Mi-e scirba. de latina" striga el; mizerabiliide maestri de retorica si prostii deepistolari, de care este plina Germania, strica modul de gindire, rnaniera de a vorbi si de a scrie, inlaturind "multe lucruri - adevar, vivacitate, vigoare, pe scurt, firescul", Acest firesc este anulat de civilizatie; mai precis, naturagermana a fost pervertita de civilizatia romana. "Noi, gennanii, am tlai ~i asmzi li-

530

BERNARD VALA DE

nistitiin.padurile noastre.precum americanii, sau, chiar mai bine, am lupta in razboaie si.am. fi .eroi, daca sirul de civiljzatii straine nu ne-ar fi hartuit intr-atit si nu.ne-ar fiobligat, prin violenta ce a travers at toate secoleIe, sa luam parte la de".

Este 0 configuratie simbolica.pe care ocultura este In final Insarcinata sa 0 exprime; si reflectia la.aceasta din urma conduce la intrebari privind geneza simbclisticii'ce. ii confera origina litatea, dezvaluindu-i relativitatea. Pentru Herder, care mediteaza ~i la Rusialui Petru eel Mare, marea opera a spiritului consta inexaminarea modulu! in care ."fortele unei 11atiuni tinere.ipejumatate salbaticapot fi matnrizate si transformate intr-un popor original". Seintelege de ce Edward Sapir.a acordat oatit de mare importanta conceptiei herderiene asupra limbii: ea substituie problernei inceputului cautareaoriginii ca esenta a-Iimbii, trecind dela verbul divin la natura umaria (cf. Herder's Ursprungder Sprache - Originea limbii dupa Herder; in Modem Philology - velum V, 1907, pp. 103-142).

Herder a dezvaluitcorespondenta acestei Iimbi consubstantiale omului, care exprima.prin ea.insasio .miscarespre inainte, 0 tensiune spre viitor, 0 ordine de succesiune, cu.desfasurarea istoriei si geneza culturii. Dar acest aspect particular al culturii, ce ocupa un loc important in lucrarile de 311- tropologie culturala este, ca si ideea general a ,data de superintendentul general al Bisericii reforrnate din Weimar, marcata de amprenta ambiguitatii. Pe de 0 parte, imaginea virstelor vietii este apljcata in bloc umanitatii; pe de alta, este recunoscuta coexistenta unor civilizatiisenile cu civilizatii mai mult sau mal putin.tinere. Uneori este urmata calea Domnului, netinind seama de natiuni, £ad a se mai pune problema destinului fiecarui popor, alteori seinsista asupra a ceea ce un popor a putut realiza chiar in locul in care providenta divina l-a asezat. 1ntr-o schema grosclan evolutionista, se afla grefata 0 conceptie a culturii ca.ansamblu unitar circumscris unui spatiu dat.

Faptul ca fiecare epoca este prezentata avindu-si geniul ei propriu (Zeitgeist). atesta, inca 0 data, ca. la Herder factorul "timp" primeaza asupra factorului .Joc"; va trebui sa .se ajungain secolul urmator pentru ase realiza culegereaetnografica de obiceiuri observate in numeroase societati. ~i aceasta nu se va efectua decit in perspectiva specifica evolutionismului social srcultural. Numai insecolul XX, 0 data cu E. Sapir mai ales, se va infaptui mutatis hotaritoare a ansamblului intr-un sistem rupt de orice semnificatie.teleolcgica.

Totusi, afirmarea unei idei a culturii radical diferita de "educatia spiritului" aI carei program fusese anterior trasat. de Hobbes, dateaza din a doua jumatate-a secolului al XVIII-lea. Ea este, de fapt, destul deinrudita cu aceea ce se degaja din Allgemeine Kulturgeschichte der Menschheit (istoria generald a culturiiumaney publicata de istoricul-etnolog Gustav

, CULTURA

531

Friedrich Klemm intre 1843 si 1852. Or, acesta din urma este, impreuna cu Theodor Waitz ~i Adolf Bastian rnai.ales, una din sursele lucrarii Primitive Culture, 1871 (Culture primitiva) alui Edmund.B. Tyler caruia ii este atribuita in mod traditional constituirea conceptului de culturadrept concept stiintific.

Analiza antropologica a culturii

Definitia culturii in sens etnologic

"CuvIl.1tul culturd zexiciviliztuie, in sensul sau etnografic eel mai raspindit, desernneaza acel tot complex ee cuprinde stiintele, credintele, artele, morala, legile, obiceiurile si celelalte aptitudini si deprinderi dobindite de om, ca membru al societatii." Aceasta este definitia data de Tylor la inceputul lucrarii sale tradusa in franceza cu titlul Ciyilizatiaprimitivd (1871).

International Encyclopedia of the Social Sciences tEnciclopedia Internationald a Stiintelor sociales, sub pana lui Milton Singer, 0 considera punctul de plecare .. alantropologiei culturale. Ea poate fi regasita la fel de bine si la Klemm, unde cultura include deja "obiceiurile, informatia, mestesugurile, faptele vietii private si publice pe timp de pace ~i de razboi, religia, stiinta si.arta". Insa coriceptiasa asupra culturii camostenire a generatiilor trecute transmisa generatiilor actuale ~ ceea ce face din individ depozitarul unei mosteniri sociale - a fost.mai putin retinuta, comparativ cu conceptia sa privind impartirea umanitatiiin rase active si rase pasive, distinctiaa trei stadii .de evolutie - salbaticia, supunerea, libertatea - si irnpartirea popoarelor in vinatori, crescatori de animale., agricultori,

Propunindu-si in mod explicit sa "compare cultura popoarelorinferioare cu aceea a natiunilor cele mai avansate" f?i sa studieze raporturilepe care Ie intretin "civilizatia primitiva ~i civilizatia rnoderna", Tylor a pregatit cadrul.in interiorul caruia opera saa fest, de atunci incoace, delirnitata ~i interpretata: evolutionismul. Teoria sa asupra culturii, cetrebuie raportata la teoria sa asupra animismului, este totusi departe de. a se inscrie in intregime in evolutionism. Analiza sa referitoare laopiniile umanitatii asupra sufletelor, spiritelorsi fantomelor permite sa seinteleaga modul in care este introdus un sistem de raporturi codificate, adica 0 ordine simbolica, ce imbina limbajul, religia, rnorala ~i legislatia.isi asa mai departe.

Cultura este ordonata aiei dupa cei.decedati (cap. XII-XlV). Transmiterea substantelor materiale si a substantelor spirituale (cap. XVIII) se face din lumea celor disparuti, care guverneaza schimburile, spre lumea celor vii, care tind constant sa. isi stabilizeze, regleze, reglementeze pro-

l

I

636

F.RANCIS BALLE

SILBERMANN (1969.), "Massenkcornmunication",.in R. Konig; Handbuch der empirischen Soziaiforschung, Stuttgart, F. Enke; tr.fr, Communication de-masse, .elements de soci. ologie empirique, Paris, Hacl;te!te;,.l981..

SIMMEL G. (1917), Grundfragen-der Soziologie (Individuum und Gesellschaft}, Berlin!

Leipzig, G. J. Goschen; tr, fr, Sociologieet epistemologie, Paris, PUF, 1981.

SMITH A. (1776), An inquiry into the nature and causes of the wealth of nations, Londra, W. Strahen et Tv.Cadell; Oxford,Clarendon Press, 1976; trad. rom.: Avutia natiunilor. Cercetare asupra naturiisi cauzelor .ei, Editura Academiei, Bucuresti, vol. I, 1962;

vol, II, 1965. '.' .

STOETZEL J. (1951), "Fonctions de la presse: A cote de I'information", Etudes de Presse,

mI. . '.' . .

STOETZEL J. (1963), La psychologie sociale; Paris, Flarnmarion, 1978.

TARDE G. (1890), Les lois de L'imitation. Etudesociologique, Paris, F. Alcan; Paris/Geneve, Slatkine Reprints, 1979:

TARDE G. (1901), L 'opinion et la foule, Paris, F. Alcan; Paris, PUF, 1989.

TCHAKHOTlNB S. (1939), Le viol desfoules parlapropdgande politi que. Paris, Gallimard, editie revazuta si adaugita, 1952.

WAJZLAWICK P. (1976); Howrealis real? Communication, desinformation, confusion, New York, Random House; tr. fr. La realite de fa realise. Confusion, desinformation,

communication, Paris, Le Seuil, 1978. '

WIENER N. (1948),. Cybernetics: or control and communication in the animal and the machine, New YO(k, J. Wiley & Sons, Cambridge, MIT Press, 1961; trad. rom.: Cibernetica saU stiinta comenzii iii" comunicdrii la fiinte si 111000inl, Editura stiintifica, Bucuresti, 1966.

WRIGHT C. R. (1960), "Functional analysis and mass communication", Public Opinion

.. Quarterly. 24, 4~ 605-620. .

CU'PRINS

'il . INTRODUCERE (Raymond Boudon) : , ,...... 7

Diversitatea sociologiei clasice 7

Diversitatea.sociologiei contemporane 11

Unitatea: la ce bun? 15

Conceptia acestui tratat 20

1. ACTIUNEA (Raymond Boudon) : ,.............. 23

Paradigma sociologiei actiunii 23

Principiile sociologiei actiunii 29

Cum trebuie sa-si reprezinte sociologul actiunea individuals?

Rationalitatea actorului social , 38

Efecte de compunere , 50

Sociologia actiunii l?i celelalte paradigme 56

2. GRUPURILE ~r SOCIABILITATEA (Jean.Baechler) 64

Sodalitatea . 65

Sociabilitatea 77

Socialitatea 91

3. STRA TIFICAREA (Mohamed Cherkaoui) III

Discursurile asupra originii inegalitatii 112

Teoria marxista a formarii claselor , 122

Puterea ca dimensiune ireductibila a stratificarilor ,. l31

Sinteza weberiana si consecintele sale asupra cercetarii

contemporane: clasa, statutul, partidul .r ~ 137

Efectele ~i consecintele stratificarii lSI

4. MOBILlTA. TEA (Mohamed Cherkaoui) 175

Instrumente si modele specifice de masurare a mobilitatii 175

Structuri si mecanisme generatoare de mobilitate 191

Evolutia mobilitatii ~i cornparatii internationale 201

Consecinte sociale ~i politice ale mobilitatii 209

"

638

CUPRINS

., 5. PUTEREA (Francois Chazel) 220

Conceptulde putere 220

Puterea si dominatia : 235

Specificitatea si importanta puterii politice 248

6. CONFLICTELE (Piene Birnbaum) : 257

Teoriile sociologice ale conflictului 259

Analiza sociologica a dimensiunilor conflictului 274

Conflicte sociale, mobilizari, revolutii 284

7. MI~CARILE SOCIALE (FrancoisChazel) 297

o caracterizare elementara a miscarii sociale 298

Sarcinile esentiale ale unei sociologii a miscarilor sociale 305

Illceputurile analizei miscarilor sociale 307

Etapa comportamentului colectiv 312

". Etapa mobilizarii resurselor H ••• ' ••••••••••••••••••••••••• 328 Dincolo de mobilizarea resurselor. Catre 0 abordare

multidimensionala? ~ 342

1'8. SCHIMBAREkSOCIALA (Bernard Valade) 355

Aspecte ~i reprezentari 357

Analizele schimbarii sociale 361

"Revolu{ia industriala": interpretare si.revizuiri 374

Problema inovatiei 380

Despre schimbarea.sociala .: : :"."" 384

9. ORGANIZATIA (Erhard Friedberg) 397

Problema rationalitatii comportamentelor umane 400

Problema integrarii 406

Organizatia ~i "mediul" sau: problema frontierelor organizationale 415

Autonomia faptului organizational 423

Organizatie sau sistem de actiune : : 429

10. DEVIANTA (MauriceCusson] , 439

Natura deviantei 439

Teoria controlului social 452

Paradigma actionista {#;.~,., 462

'-.?r&.:-

Conjunctura actuala :.: , 472

11. RELIGIA (Jean Baechler) ;, 478

Natura religiosului , , , 479

Productiile sociale ale religiei : , 488

CUPRINS

639

Influentele religiosului asupra nonreligiosului 498

Moderni . liai +

o ermtatea si re Igla ,' ; " 507

!l 12. CULTURA (Bernard Valade) , 521

.,

Un concept ambiguu 521

Geneza principiului de relativitate culturala 523

Analiza antropologica a culturii : 531

S . 1 . . 1 in cotidi .

OCIO ogia ~l eu tura ill coti ian .· 540

Cultura divizata 550

13. CUNOA~TEREA (Raymond Boudon) 555

Sensul cuvintului cunoastere in sociologia cunoasterii 555

Teritoriul sociologiei cunoasterii: trei pozitii 556

Contributiile si temele sociologiei cunoasterii 558

Teoriile credintelor : ~ 578

Sociologia cunoasterii si relativismul : 590

"'" 14. COMUNICAREA (Francis Balle) " 601

Tema sociologica si specificul ei contemporan 601

Mijloacele de comunicare si comertul de idei: diversele abordari

pentru studiul "comunicarii" 606

Aplicarea actionismului la studiul comunicatiilor 623

I

I

I

I I

I

I

I

I

I

I