Nicolas écris Angelina pour se parler de la maison de mes grands-parents de Béziers.

C’est son endroit

préféré qui se trouve à l’est de la France, à 200 km de Paris.

Elle est ancienne et moderne en même temps. Elle a deux étages et une terrasse.
Il y a aussi un petit jardin devant la maison et une cour très belle.
La maison a un séjour, trois chambres, une grande cuisine, une salle de bains, une cave et un garage.
Il a sa propre chambre. Elle est petite et très claire. Elle a des rideaux jaunes et un tapis marron sur le
plancher.

Les fenêtres donnent sur une rivière. Ils ont deux chiens, Pongo et Hector.
En été il passe un mois chez ses grands-parents. Il profite pour visiter la ferme agricole de son oncle et
pour travailler dans le potager.

Sa grand-mère cultive différents légumes et il y a aussi beaucoup de fleurs.

C’est bien de passer les vacances chez ses grands-parents. Ils sont très sympas et en plus ils font tout ce
que je veux.

Par exemple, Il fait du vélo avec ses cousins, ils nage dans la rivière, ils organise
une chasse aux trésors, ils fait une cabane et ils joue à la pétanque. Ils se promenons ensemble, ils
faisent des gâteaux avec mamie,ils faisent du bricolage avec papie ou ils regardons des photos de
famille.
Quand il pleut, il lis,il dessine ou il demande à son grand-père de se raconter des histoires quand sa
maman était petite.
1. EVOLUŢIA ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

In perioada interbelică, România a cunoscut importante mutatii economice, caracterizate prin creșterea
rolului industriei in ansamblul economiei nationale. La sfirsitul perioadei in- terbelice, România se afla in
categoria țărilor europene cu o dezvoltare medie, alături de Ungaria, Polonia, Jugoslavia.

Caracteristicile economici româneşti în perioada interbelică

Marea Unire a creat un cadru nou, favorabil dezvoltării generale a societății româneşti. Structurile
economice au cunoscut mutatii importante, determinate de o serie de factori:
urmările razboiului mondial, politica guvernamentală, legislația (reforma agrară, legile privind economia),
schimbările produse in mentalitatea colectivă, contextul european ş.a.

Románia interbelică avea trăsături specifice, unele existind şi înainte de 1918:

agricultura era baza economiei; se dezvoltau industria, transporturile, comunicatule, sistemul bancar,
majoritatea populației continua să trăiască în mediul rural, se menținea contrastul dintre sat şi oras; in
planul mentalității persista un anumit conservatorism

În ansamblu, România a cunoscut un proces de modernizare, situindu-se în categoria țărilor europene cu o

dezvoltare medie, alături de Polonia, Ungaria, lugoslavia ș.a.

Prin înfăptuirea Marii Uniri,perspectivele dezvoltării economice au crescut. In anii 1918- 1922, ca şi
celelalte țări participante la război, România a resimțit puternic marile pierderi materiale şi umane. In 1919,
nivelul producției a ajuns la 25% față de anul 1914.
Refacerea economică a durat pînă în 1922, după care a urmat o perioadă de dezvoltare pînă în 1928. În anii
crizei economice (1929- 1933) a avut loc un recul, producția scăzind cu circa 40%. Dupa 1934 s-a înregistrat
un nou avint, economia romanească atingind nivelul maxim de dezvoltare in 1938.

Agricultura a rămas ramura de bază a economiei. În sectorul agrar lucra 80% din populația activă a țării.
După reforma agrară din 1918-1921, cultivarea pămîntului s-a reorganizat pe baza micii proprietăți.
Economiştii au apreciat că o gospodărie țărănească era rentabilă dacă avea cel puțin 5 ha de pămint. Dar,
deoarece 75% din gospodăriile țărăneşti aveau mai puțin de 5 ha teren arabil, acestea nu puteau practica o
agricultură modernă.
În consecință, producția la hectar a scăzut,România aflîndu-se mult în urma statelor occidentale şi chiar a
celor vecine (Bulgaria, Jugoslavia, Ungaria).

După reforma agrară, şi în acest sector s-a accentuat dezvoltarea economică pe baze capitaliste. Producția
globală de cereale aproape s-a dublat în numai cinci ani, de la 7,3 milioane tone în 1924 la 13,7 mi- lioane
tone in 1929. Acest progres s-a datorat în principal creşterii suprafeței arabile prin reducerea păşunilor şi
tăierea unor păduri. Însă el nu a fost însoţit şi de creşterea producției medii la hectar, care a înregistrat o
scădere în comparație cu perioada 1911-1915.
Aceasta s-a datorat lipsei de inventar agricol modern, fărîmițării proprietății țărăneşti, metodelor
învechite de cultivare a pămîntului.

Criza economică a afectat în mod deosebit agricultura, determinînd o scădere a suprafetelor cultivate şi a
prețului la produsele agricole. În aceste condiții, tărănimea a fost silită să facă împrumuturi la cămătari şi
bănci, să contracteze mari datorii. Pentru achitarea lor s-a ajuns la vinzarea silită a numeroase loturi de
pămînt.

Adoptarea unei legislații agrare adecvate a fost soluția pentru ieșirea din criză. Ea a vizat conversiunea
datoriilor agricole prin legile din anii 1932, 1933 şi 1934, acordarea de credite pentru achiziționarea de
maşini şi utilaje agricole. După 1934 se înregistrează un anumit progres, se diversifică culturile agricole, se
dezvoltă viticultura, pomicultura, sericicultura etc.
Din punctul de vedere al producției globale, România se afla pe primul loc în Europa la porumb şi floarea-
soarelui.
Industria a fost cea mai dinamică ramură a economiei, dezvoltîndu-se într-un ritm mediu de 5% pe an. În
perioada interbelică s-a inregistrat o creştere a rolului industriei în ansamblul economiei româneşti. Aceasta s-
a datorat bogăției de materii prime de care dispunea România, politicii oficiale de credite şi măsurilor de ordin
legislativ, care au caracterizat concepția "prin noi înşine".
După depăşirea greutăților generate de război, industria a cunoscut în anii 1923-1928 o dezvoltare accentuată,
întemeiată pe lărgirea pieţei interne, consolidarea pozițiilor burgheziei autohtone, intervenția statului şi
promovarea politicii protectioniste. Astfel, în 1928, nivelul industriei prelucrătoare (alimentară, textilă,
forestieră, a pielor, de construcții, metalurgică) era superior cu 56% față de anul 1924, creşterea cea mai
spectaculoasă înregistrind-o industria petrolieră cu 250%.

Criza economică s-a concretizat prin scăderi masive ale preţurilor şi producției, prin falimentele multor
întreprinderi. După 1933, dezvoltarea industriei s-a derulat într-un ritm intens, anul 1938 fiind momentul de
virf al întregii evoluții economice a României. Între 1934 şi 1939, industria a înregistrat progrese remarcabile.
Cel mai rapid ritm de dezvoltare l-a cunoscut industria petrolului, apoi industria metalurgică şi textilă.
Concomitent, s-a trecut la diversificarea producției. S-a îmbunătățit şi calitatea tehnică a industriei, astfel încît
rafinăriile de petrol din Valea Prahovei, locomotivele fabricate la uzinele Malaxa" (Bucureşti) şi la Reşiţa,
avioanele I.A.R. (Braşov), vagoanele produse la Astra (Arad) întruneau performanțe la nivel european.

Transporturile şi telecomunicațiile au cunoscut un intens proces de modernizare. S-a realizat o retea de şosele
naționale. S-a modernizat transportul pe calea ferată; în 1939 aceasta avea o lungime de 11 410 km. A luat ființă
transportul aerian intern şi extern, compania LARES (Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat) fiind cea mai
mare din sud-estul Europei.
În 1928 s-a inaugurat postul național de radiodifuziune, care transmitea muzică (populară, ușoară, simfonică,
de operă, de operetă), piese de teatru, conferințe pe teme educative și științifice, sfaturi practice, buletine de
ştiri etc.

Finantele, în primii ani de după Marea Unire, au fost afectate de pierderea tezaurului Băncii Naționale a
României (confiscat de sovie- tici) şi de distrugerile provocate de războiul mondial. Treptat, situația s-a
redresat ca urmare a dezvoltării economice. În 1920 s-a realizat uni- ficarea monetară prin retragerea
coroanelor şi rublelor, rămînînd în circulație numai leul, emis de Banca Naţională a României. În 1929 s-a
înfăptuit stabilizarea monetară, cursul leului fiind de 32 de ori mai mic decît în anul 1890. Majoritatea bugetelor
anuale s-au soldat cu excedente. România avea un sistem bancar cu ramificații pe întreg te- ritoriul national.

O problemă cu care s-a confruntat economia românească a fost cea a capitalului străin. In 1916, ponderea
acestuia în industria României (vechiul Regat) era de circa 80% (în industria petrolului procentul atin- gea
98%). Ca urmare a efortului de dezvoltare prin forțe proprii, a creşterii puterii economice a țării, în 1938
prezența capitalului străin in industrie s-a redus la 37% (în industria petrolului acesta avea vreo 70% din
totalul capitalului).
S-a dezvoltat comerțul interior prin intensificarea schimbului dintre sat şi oraş. Comerțul exterior s-a
manifestat printr-o balanţă activă (ex- cedentară); se exportau îndeosebi produse petroliere, forestiere,
agricole şi se importau maşini, utilaje etc.

Rolul statului în modernizarea economiei

Întocmai ca în alte ţări europene, s-a accentuat rolul interventionist al statului în economie, mai ales după anii
crizei economice. Această intervenție a constat în finanțarea industriei de la buget, asigurarea unei protecții
vamale ridicate, încurajarea industrializării plantelor textile, re- glementarea şi controlul cartelurilor,
stimularea întreprinderilor producă toare de articole ce nu se fabricau în țară, reducerea impozitelor dato- rate
de întreprinderile care foloseau materiile prime din agricultură, acor- darea unor prime de export, lansarea de
comenzi ferme, în special în domeniul militar, crearea în 1938 a Ministerului Economiei Naționale.

În 1938, pentru prima dată în istoria României, ponderea sectorului industrie-transporturi-construcții a

depășit-o pe cea a sectorului agri- cultură-silvicultură, atit în privința produsului social cît şi a venitului
national. Astfel, România s-a transformat dintr-o țară eminamente agrară in una agroindustrială.
În acel an, venitul național pe cap de locuitor în România era de 110 dolari, mai mare decit în Turcia (62 dolari),
Grecia (76 dolari), Bulgaria (89 dolari), Polonia (94 dolari), Jugoslavia (106 dolari), Ungaria (108 dola- n). In
Europa, cel mai mare venit național se înregistra în Marea Brit- anie 490 dolari.

Infringind numeroase obstacole - între care distrugerile din timpul Primului Război Mondial, ravagiile crizei
economice din 1929-1933, pre- siunea monopolurilor străine, România a cunoscut în perioada inter- belică o
dezvoltare economică semnificativă.