Fiziologia inimii fonocardiografia,

Electrocardiografia
F1 LP2
Fonocardiograma
 În cursul activității cardiace se produc fenomene sonore
(zgomote sufluri) Acestea se propagă prin diferite planuri ale
toracelui până la suprafață unde se manifestă ca fenomene
vibratorii.
 La suprafața toracelui fenomenele sonore pot fi:
 -ascultate cu urechea sau cu ajutorul stetoscopului
 Captate de un microfon și ulterior înregistrate grafic
(FONOCARDIOGRAMA)
Fonocardiograful
 Microfon=convertește undele vibratoriid e la suprafața toracelui
în impulusuri electrice
 Amplificator=nu există o etalonare precisă a amplificării, făcută
de operatorul care face înregistrare
 Filtre=lasă să treacă un grup de vibrații de o anumită frecvență,
nu lasă să treacă altele Frecvențele jpase sunt produse de
zgomotele cardiace, cele înalte de sufluri
 Sistem de înregistrare=convertește energia electrică în energie
mecanică sau luminoasă
 Sistem de înscriere=cu peniță pe hârtie specială termosensibilă,
înscriere pa hârtie cerată, înscriere cu jet e cerneală
Fonocardiograful
 In an average lifetime, the human heart will beat more than
2.5 billion times, pumping about one million barrels of
blood, which is enough to fill more than three super tankers.
 Zgomotele și murumerele cardiace au amplitudini foarte
mici cu frecvențe de 0,1-2000 Hz
 http://www.slideshare.net/jineshkj/phonocardiogram
 https://www.youtube.com/watch?v=KqouvRttcVE
 https://www.youtube.com/watch?v=T5UytMyPeSM

https://www.youtube.com/watch?v=-4kGMI-qQ3I
Recomandări
 Izolată de undele sonosre, atmosferă silențioasă
 Temperatură de confort 20 grade
 Aparatura de înregistrare va permite inregistrarea concomintentă
a EKG
 Personal calificat
 Torace dezvelit, poziție comodă
 Plasarea microfoanelor în focare speciale pentru exteriorizarea
maximă a fenomenelor sonore.Putem capta zgomotele și suflurile
pe toată suprafața toracelui, dar au un maxim de exprimare în
anumite puncte (focare de ausculatație maximă)
 Expir =apnee 2-3 secunde după un expir
 V înregistrare=50-75 mm/sec
 Morfologia suflurilor este mai bine apreicată la 50 mm/sec
Focare de plasare a microfonului
 -apex
 Spațiul IV intercostal (i.c.) stâng parasternal
 Spațiul II i.c parasternal stâng și drept
 Focarul Erb (subclavicular stâng)
 Focarele de plasare a microfonului se determină prin
auscultarea inimiii înainte de înregistrare
Zgomotele cardiace
 Zgomotele cardiace
 Cauza producerii
 Focarul maxim de ausucultație
 Poziția în ciclul cardiac
 Raportul de timp cu înregistrarea electrocardiografică
 Durata
 Calitatea zgomotului

 Zgomotele cardiace sunt vibrații neregulate care au:

 Intensitate dată de amplitudine
 Tonalitate dată de frecvență
 Timbrul dat de armoniiile supraaduăugate
 Durata cuprinsă între 0,05-0,15 secunde
Fenomene sonore
 Mai scurte de 0,05 secunde și intensitate mare=CLIPURI sau
CLACMENTE
 Mai lungi e 0,15 secunde =SUFLURI
 Zgomotul I= produs de inchidere bicuspida/tricuspida (factori
valvulari)
• = zgomotul de închidere a cordajelor tendinoase și contracția musculaturii
ventriculare –Factori musculari
• = modificare presiunii și volumului angvin în timpul ejecției (factori
hemodinamici)
 Zgomotul I are o frecvență mică, intensitate mare, tonalitate
joasă, timbrul vascular (muscular), durata 0,08-0,12 secunde. .
 Este sincron cu șocul apexian și cu pulsul arterial central (la
carotidă)Stetacustic este un sunet grav, mai prelung (tum)
Focarul de ausculatație maximă
 Amplitudinea zgomotului este mai mare la nivelului orificiului mitral
 Pentru VD se auscultă maxim la focarul tricuspid ( în spațiul IV intercostal
drept parasternal) ( la baza apendicelui xifoid)
 Pentru VS se auscultă maxim în focarul mitralei (spațiul V intercostal stâng,
la intersecția cu linia medioclaviculară) locul de lovire al vârfului inimii)
 El are 3 grupuri de vibrații pe fonocardiogramă:
 Grup inițial-vibrații mici ale perioadei de mulare (componentă ventriculară)
 Grup pirncipial-produs de închiderea mitralei și apoi a tricuspidei , precum
și de deschiderea sigmoidelor pulmonare și apoi aortice (componenta
valvulară)
 Grup terminal-compus din vibrații mici determinate de vibrația pereților
aortei și pulmonarei (componenta vasculară)
 La 0,02 -0,04 sec după unda Q sau R (aproximativ în dreptul ultimei
jumătăți a comoplexului QRS)
Caracteristici pe înregistrarea
fonocardiografică
 Porțiunea inițială-frecvențe joase
 Porțiunea mijlocie-frecvențe înalte. Componenta cea mai
mare este dată de închiderea mitralei
 Porțiunea terminală-frecvențe joase
 Frevența zgomotului I este cuprinsă între 35-100 HZ
Zgomot II diastolic
 Prin închiderea valvulellor simoidiene aortice și apoi
pulmonare
 Este un zgomot scurt, cu timbrul uscat și cu tonalitate înaltă
(“ta”)
 Durează 0,04-0,08 sec
 Între închiderea sigmoidelor aortice și pulmnonare există un
interval de timp de 0,02 secunde
 Focare de auscultație maximă:
 Valvula sigmoidă pulmonară-spațiul II iintercostal stâng la 2 cm de
marginea sternului
 Valvula sigmoidă aortică-spațiul II intercostal drept la 2 cm de marginea
sternului
Fonocardiografic Zgomot II e format din
3 grupe vibratorii
 Vibrații de amplitudine mică produse de relaxarea mușchilor
ventriculari și de vârtejuri de sânge csre preced închiderea
vavulelor sigmoide
 Vibrații de amplitudine mare produse de închiderea valvulelor
semilunare și recululu sângelui pe valvele închise
 Vibrații finale produse de deschiderea vavulelor atrio-ventriculare
 Închiderea valvuellro sigmoide pulmonare și aortice poate uneori
să fie diferențiată distinct pe traseul fonocardiografic (dedublare
fiziologică)
 Frecvența vibrațiilor zgomotului II este cuprinsă între 100-150 Hz
Zgomotul III
 Este un zgomot muscular ventricular care apare la finalul
fazei de umplere rapidă protodiastolică, fiind determinat de
umplerea bruscă a cavității ventriuclare după deschiderea
valvulei atrio-ventriculare
 În mod normal nu se aude (decât eventual la tineri)
 Apare la 0,12-0,15 secunde de la începutul zgomotului II
 Pe fonocardiogramă se înscrie în focarul apexian sub forma a
2-3 oscilații mici cu frecvență foarte joasă (25-50 Hz)
 Durata este e 0,04-0,06 secunde
 Se accentuează în cursul expirației
Zgomotul IV (atrial)
 Este determinat de umplerea ventriculară ca urmare a
sistolei atriale
 Este un zgomot presistolic care durează 0,1 secunde și se
precepe mai ales la pacienții cu bloc atrioventricular
 Se înregistrează după 0,04-0,005 secunde după înceutul
undei P pe EKG
 Pe fonocardiogramă se înregistrează sub forma unor oscilații
de mici de frecvență foarte joasă (25-50) Hz la nivelul
apexului
https://www.google.ro/search?q=fonocardiograma&biw=1536&bih=755&source=lnms
&tbm=isch&sa=X&sqi=2&ved=0CAYQ_AUoAWoVChMI57TM1_a9yAIVgbYUCh06
Modificările zgomotelor cardiace
 I Modificări de intensitate:
 Sunt de cauză
 a)Extracardiacă:
 Diminuări ale zgomotelor I și II: emfizem pulmonar, perete gros
al toracelui
 Întârzieri ale zgomotelor I și II: perete toracic subțire,
condensări ale parenchimului pulmonar din jurul inimii (penumonii)
 b)Cardiacă:
 Fiziologice: întăriri ale zgomotelor în emoții, efort
 Patologice: circulație hiperkinetică (febră)
Modificările zgomotelor cardiace
 II Modificări de număr:
 a) Dedublări ale zgomotului I:
 Fiziologice-în focarul mitralei datorită asincornismului de închidere a
valvelor mitrală și triscuspidă
 Patologice-bloc complet de ramură, extrasistole ventriculare
 b)Dedublări ale zgomotului II:
 Fiziologice-la tineri și copii, în timpul inspirației (scade presiunea
intratoracică și se accentuează dedublarea zgomotului II)
 Patologice- hipertensiune pulmonară (se acumulează sânge mult în
inima dreaptă)
 c) Ritmuri în “trei timpi” patologice: clacmentul aortic din
stenoza aortică și clacmentul pulmonar din stenoza pulmonară largă,
clacmentul de deschidere a mitralei din stenoza mitrală
Alte zgomote
 Sufluri
 Clacmente și clicuri
 Uruituri
 Galopuri
 Clacmenteleși clicurile se înregistrează sub forma unor
vibrații de durată scurtă și frecvență medie
 Suflurile cardiace
 Sunt zgomote cardicae produse de curgerea turbulentă a
sângelui, ele apărâmd în momentul îngustării vaselor de
sânge, îngustării orificiilor de ejecție a sângelui, creșterii
vitezei sângelui, anemii etc.
Clasificare sufluri
 1) sufluri organice:
 Existăo leziune organiceă la nivelul valvular: insuficiență și sau
stenoză
 2) Sufluri funcționale: în cirulația hiperkinetică
 3) sufluiri organo-funcționale
 Suflurile ocupă de obicei toată sistola ( holosistolice) sau toată
diastola (holodiastolice)
 Din punct de vedere al intensitărții, suflurile se împart în 6 grade
(1-6)
 1-zgomotul se aude acă folosim cu maximă dexteritate
stetoscopul
 6-zgomotul se aude dacă poziționăm stetoscopul la 2 cm de
peretele toracic
EKG
 La nivelul fibrei musculare cardiace putem pune în evidență
o activitate electrică (polarizare-depolarizare)
 Fenomenele elctrice e la nivelul miocardului produc un câmp
electric care poate fi captat cu ajutorul unor electrozi
 Electrozii transformă diferența de potențial electric generată
de câmp în curent electric, a cărui intensitate poate fi
măsurată și poate fi reprezentată grafic în timp
(Electrocardiograma)(EKG)
Electrocardiograful
 Curenții de acține captați cu ajutorul electrozilor sunt condși la
un amplificator. Curenții amplificați ajung sub la un tub catodic.
Fascicolul de raze catodice este deviat în raport cu diferența de
potențial. Tubu catodic permite și proiectarea fascicolului de raze
pe un ecran fluorescent cu remanență luminoasă-care face
posibilă urmărirea pe ecran a traseului electric
(electrocardioscopie)
 Electrozii pentru captare sunt piese metalice inoxidabile, care se
plasează pe membre sa pe torace (precordiali)
 Electrozii precordiali au dimensiuni mai reduse pentru o localizare
mai precisă a zonei de explorat
 Plasarea electrozilor la nivelul membrelor face posibilă
înregistrarea potențialelor cardiace deoarece corpul uman este un
mediu conductor
Înregistrarea corectă a EKG
 Pacientul este înd ecubit dorsal, stare de relaxare fizică și
psihică
 Înregistrarea se face la o temperatură de confort a mediului
ambiant (20 grade celsius) (temperaturi mai scăzute pot
produce contracșii musculare iar temeprsturi crescute
determină transpirații care , modificând conductibilitatea,
produc erori de înregistrare)
 Înainte de plasarea electrozilor tegumentele se degresează cu alcool
 Electrozii sunt inveliți cu pânză care se va înmuia în clorură sau
bicarbonat de sodiu pentru a mări conductibilitatea. În același scop se pot
folosi paste cu o compoziție specilă, bune conductoare de electricitate
 Plasarea electrozilor se va face pe zone musculare și se vor evita regiunile
cu păr și cele osoase
Controlul standardizării
 Se înregistrează o curbă etalon pentru a putea aprecia amplitudinea
deflexiunilor
 La o diferență de potențial de 1 mV excursia penișei va fi de 10 mm
 Standardizarea se face înaintea fiecărei înregistrări

 Înscrierea timpului :
 La electrocardiografele folosite uzual în practică, timpul se înregistrează
odată cu traseuil electrocardiogramei, eoarece hârtia de înregistrare
prezintă un caroiaj caracteristic, format din linii verticale și orizontale
 Inrtervalul dintre 2 linii orizontale (1mm) exprimă amplitudinea unei și corespunde la
0,1 mV iar dintre 2 linii subțiri verticale (1mm) exprimă timpul și are valori care
depind de viteza de derulare a hârtiei în timpul înregistrării
 La o viteză de 25 mm/sec, intervalul dintre două linii subțiri