Vous êtes sur la page 1sur 8

Doctrina Revista Romana de Drept Privat 3 din 2010

Leziunea – viciu de consimţământ sau dezechilibru contractual?


Sache Neculaescu
Conf. dr. – Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice Universitatea Valahia din Târgovişte
Résumé
La lésion – un vice de consentement ou un déséquilibre contractuel?*)
* )T r a d u c ă t o r V a l e n t i n a R o a t e ş ( C a s a d e t r a d u c e r i ) .
Pourquoi on ne doit pas accepter un contrat lésionnaire: parce que la partie favorisée par une prestation excessive a exploité de maniere déloyale la situation
précaire de l’autre partie a cause de laquelle elle a accepté un contrat injuste ou parce que l’équilibre contractuel doit caractériser tout contrat commutatif?
Laquelle des deux raisons s’avere plus importante pour l’ordre contractuelle d’aujourd’hui? Ce sont deux questions dont les réponses, quelles qu’elles
soient, vont impliquer une option importante par rapport a laquelle nous pourrons évaluer correctement les solutions proposées par notre Nouveau Code civil,
ainsi que par les principaux projets de codification européenne du droit des contrats. La présente étude est destinée a etre une plaidoirie pour percevoir la
lésion plutôt comme une solution a une impasse contractuelle, orientée vers les intérets légitimes de la partie plus faible du contrat, et moins intéressée a
sanctionner une conduite coupable du celui qui a profité d’une prestation excessive. Par conséquent, nous militons pour la conception objective concernant la
lésion, en effectuant quelques évaluations des nouvelles dispositions avec des renvois aux principaux projets de codification européenne du droit des
contrats et, a la fin, nous faisons quelques propositions de lege ferenda en matiere de la lésion en contrats.
Mots clés: lésion; équilibre contractuel; prestations contractuelles disproportionnées; rescision du contrat lésionnaire; adaptation du contrat lésionnaire
Abstract
The injury – an imperfect consent or a contractual imbalance?
Why not agreeing upon a contract based on misbalanced services: because the party benefiting from an excessive service unlawfully exploited the precarious
situation of the other party as a result of whom came to accept an unfair contract, or because contractual balance must be an essential feature of which and
every contract with clearly established services? Which of the two reasons mentioned above is more important in terms of current contractual discipline?
These are two questions which, no matter what answers will get, will involve an important matter of choice, in relation to which it will be possible to assess
correctly the solutions proposed by the new Romanian Civil Code, as well as by the main bills on European codification of contract law. The present study
upholds the idea of misbalanced services only if it constitutes rather a remedy for a contractual problem, if it is oriented towards the legitimate interests of the
most vulnerable party of that contract and less interested in sanctioning the guilty conduct of the person who took advantage from an excessive service. As a
consequence, we support the objective perspective in what misbalanced services are concerned, a reason for which we shall be making a few comments on
some of the new legal provisions, by referring to the main bills on the European codification of contract law, and stating later on a few de lege ferenda
proposals, in terms of contracts based on misbalanced services.
Key words: misbalanced services; contractual balance; disproportioned contractual services; rescission of the contract based on misbalanced services; adapting
the contract based on misbalanced services
1. Accepţiunile termenului. Etimologic, termenul „leziune”, de sorginte latină (laesio), înseamnă vătămare fizică sau
morală. În drept însă, noţiunea are un înţeles tehnic. Îl întâlnim atât în materia contractului, la încheierea căruia părţile au
convenit prestaţii disproporţionate, cât şi în materia delictului civil, unde desemnează afectarea patrimoniului şi a
persoanei1).
1 ) R e f e r i n d u - n e l a a c e a s t ă a d o u a z o n ă , v o m r e m a r c a
p r o b l e m e l e p a t r i m o n i a l e a l e p e r s o a n e i ş i m a i p u ţ i n p
v ă t ă m ă r i l e p a t r i m o n i a l e a v e m d ma au in a m, u pl ţa i g , u t beî anr ,m t e pi nmr i ep j j ucu der i i cdp
m o r a l e e x p r i m ă r i l e n u s u n„ td a s u u n f ei cd mie eos nre at m l nde ee” a nz ău a an tţ âa tt e e. f eA cs t
p r o d u s e î n p l a n u l s u b i e c t i v i t ă ţ i i p e r s o a n e i , c â t ş i d
d i n c o n t e x t . D a c ă î n p r i v i n ţ a v ă t ă m ă r i l o r p a t r i m o n i a l
„ d a u ş„n pi ă r ” e j , u dî ni c mi ua ” t e r i a d a u n e l o r m o r a l e t e r m i n o l o g i a a
u n o r t e r m e n i j u r i d i c i n o i , n e î n t r e b ă m d„ le e zc ei u n, e- şa im on pr u ar el
c e l „ d d a e u n ă? mÎ no r fa ol nă d” , t e r m e n u l „ l e z i u n e ” p o a t e r e p r e z e n t
c a p e n t r u c e l e p a t r i m „o dn ai ua ş„nl pieă r” es j ,ă u dcs ioecn i f fuoo” rl mo s de ia ss t c i ăn c t ţ ei re mi e m n
l e z i u n e a m o r a l ă a r f i c e a d e - a d o u a s p e c i e a a c e l u i a ş

Dintre numeroasele definiţii date leziunii ne oprim asupra uneia mai recente potrivit căreia aceasta este „prejudiciul suferit
sau pe cale de a fi suferit de către un contractant din cauza disproporţiei de valoare dintre prestaţiile sale şi cele ale
partenerului său contractual, existentă în momentul încheierii unui contract sinalagmatic, cu titlu oneros şi comutativ”2).
Fiind cu siguranţă un enunţ de referinţă în materie, ne îngăduim două observaţii.
2 ) L . T Pr a
o tp a, t d e d r e v po t l . c iI vI ,i l E
. d O. b U
l i n g i av ţe i r i s l ue l , J u r i d i c , B u c u r e

Prima vizează elementul nou-introdus în definiţia avansată leziunii, cel care se referă nu doar la prejudiciul suferit, ci şi la
cel „pe cale de a fi suferit”. Potrivit acestei definiţii leziunea nu este condiţionată de producerea efectivă a prejudiciului, ci
este prezentă şi când acesta, fără să se fi produs efectiv, este previzibil. Găsim că nuanţa este bine-venită, pentru că ceea
ce interesează în cazul leziunii nu este producerea efectivă a prejudiciului, ci doar convenirea unor prestaţii disproporţionate,
prejudiciul urmând a se produce abia când contractul va fi executat, ceea ce însă nu înseamnă că el n-ar putea fi atacat
pentru acest motiv de nulitate.
A doua observaţie priveşte faptul că nu orice disproporţie de valoare între prestaţiile părţilor poate constitui un caz de
leziune, aşa cum ar putea crede cel care s-ar limita să citească doar definiţia mai sus avansată. Referindu-se la dezechilibrul
contractual, distinsul autor mai sus citat precizează că el „trebuie să fie semnificativ”3), trăsătură care, fiind de esenţa
leziunii, ar trebui menţionată în cadrul definiţiei acesteia, aşa cum, de altfel, o fac cei mai mulţi dintre autorii noştri, potrivit
cărora leziunea este prejudiciul creat printr-o „disproporţie vădită între două prestaţii”4), diferită de celelalte disproporţii
tolerate de dreptul civil, cele despre care nu s-ar putea spune că pun în discuţie moralitatea contractului. Până la un punct,
fiecare dintre părţi este preocupată de a obţine cât mai mult de la partenerul său, astfel că în confruntarea dintre ofertă şi
acceptare se întâmplă ca prestaţiile să nu fie egale. Dreptul intervine doar când diferenţa valorică dintre prestaţii este
stridentă, impunând intervenţia judecătorului, fie pentru a desfiinţa contractul, fie pentru a-l adapta, prin complinirea
prestaţiei ce se dovedeşte a fi subevaluată. Dacă ne-am raporta doar la autonomia de voinţă, aşa cum a fost ea gândită de
codificatorii francezi, ar însemna să considerăm că nu există un preţ mai just decât cel convenit de părţile suverane, potrivit
principiului liberal emis de Fouillée, potrivit căruia „qui dit contractual, dit juste”. Părţile sunt libere să-şi cuantifice prestaţiile,
dar nu să compromită contractul printr-un dezechilibru manifest al acestora de natură a pune în cauză o minimă morală.
Justiţia contractuală este cea care cere o justă proporţie între prestaţiile convenite de părţi, iar dacă Noul nostru Cod civil
prevede la art. 1221 condiţia ca prestaţia stipulată la data contractului să fie „de o valoare considerabil mai mare”, credem
că ea trebuie menţionată în orice definiţie doctrinală a leziunii.
3 I) d ,e mp . 3 1 7 .

pag. 1 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro


Doctrina Revista Romana de Drept Privat 3 din 2010
4 )G h . DB r e e l pe t i u c. I, i nv t i r l o dr ou m
c eâ rn e î n d r e p t, u el d c. i va i l X. I - S a u br ie ev că t z eu l t eă d
P . T r u ş c ă , E d . U n i v e r s u l J u r i d i T c r , a t B a u t c ud re e ,şd tr vi ePo, pal t.2r t0cIe0i, a7v, ,i gl ep rn. o
E d . C . H . B e c k , B u c u r e ş t i , 2 0 0 D 6 r , e pp t. c2 i 0 v 8 i . l, . Î EnPd a.a r ctCee . l aHa . şg i eB nes ece
2 0 0 7 , p . 1 2 7 ; I . D o g a r Bu a, z Ne .l e P od , pr eav Tpo, etl Duo. .lr Iui ,C
ai . . cg ED
ie dvăn .i nel irC şa . ol H ăr . , BS e. c C
k
4 5 6 ; GD . r e B p oPt r a ocr iit ,ve i a l . g e n e, r Ea dl ă. . H Pa em r a s n o g a i nu e, l eB u c u r e ş t i , 2 0 0 8 ,

Potrivit art. 1221 alin. 1 din Noul Cod civil român (NCC), „există leziune atunci când una dintre părţi, profitând de starea
de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte
persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii”.
2. Evoluţia concepţiei despre leziune. Pentru o corectă evaluare a acestei soluţii la care se opreşte Noul nostru Cod
civil în privinţa contractului lezionar, este necesară o scurtă privire pe evoluţia în timp a concepţiilor privind leziunea.
Pe scurt, în această materie două sunt imperativele aflate în dispută: justiţia contractuală şi securitatea tranzacţiilor. De-a
lungul timpurilor soluţiile în materia care ne preocupă au fost diferite în raport de ierarhia valorilor fiecărei etape istorice.
Dacă în dreptul roman formalist leziunea nu era de principiu admisă, mai târziu, împăraţii Romei, sub influenţa bisericii, au
introdus leziunea în anumite contracte între majori, astfel că vânzătorul putea cere resciziunea pentru leziunea ce
reprezenta mai mult de jumătate din valoarea bunului vândut.
Leziunea avea să fie consacrată ca urmare a moralizării contractului de gândirea canoniştilor Evului Mediu în concepţia
cărora fiecare prestaţie contractuală trebuie să aibă un preţ just, fiind dezavuate toate operaţiile juridice mercantile care
aduceau profit considerabil uneia dintre părţi în defavoarea celeilalte. O asemenea viziune despre contract avea să fie curând
obstrucţionată de afirmarea unei noi priorităţi, aceea a securităţii comerţului, imperativ care fereşte contractul de arbitrariul
judecătorului sub pretext de leziune.
Aşa se explică opţiunea Codului Napoleon, care, în această confruntare dintre cele două imperative juridice aflate în
coliziune, a fost aceea de a refuza, de principiu, leziunea în contracte, dar de a o admite doar ca excepţie, soluţie care se
regăseşte în prevederea de la art. 1118 din acest cod, potrivit căreia „leziunea nu viciază convenţiile decât cu privire la
anumite contracte şi cu privire la anumite persoane …”5).
5 )I n i ţ i a l , p r i n „ a n u m i t e p e r s o a n e ” C o d u l c i v i l f r a n c e z
p a r t a j u l c o n v e n ţ i o n a l , î n s i t u a ţ i a î n c a r e c o p a r t a j a n t
i m o b i l i a r ă , î n s i t u a ţ i a î n c a r e v â n z ă t o r u l p r i m e a m a i
c a r e p o t i n v o c a l e z i u n e a a u f o s t i n c l u ş i m i n o r i i n e e m
f r . p r i n L e g e a d i n 1 4 d e c e m b r i e 1 9 6 4 , p r e c u m ş i m a j o
d i n 3 i a n u a r i e 1 9 6 8 ) .

Interesant de observat este că redactorii Codului civil român, dovedindu-se mai mult preocupaţi de securitatea
tranzacţiilor decât de justiţia contractuală, n-au preluat această prevedere, optând pentru excluderea leziunii în raporturile
dintre majori, aşa cum rezultă explicit din prevederea de la art. 1165 C. civ., potrivit căreia „majorul nu poate, pentru
leziune, să exercite acţiunea în resciziune”6). Singura excepţie admisă a fost aceea de la art. 694 C. civ. privind acceptarea
succesiunii în ipoteza în care „succesiunea ar fi absorbită sau micşorată cu mai mult de jumătate, prin descoperirea unui
testament necunoscut în momentul acceptării”.
6 ) S c r u p u l o ş i c u p r i n c i p i i l e , d a r m a i p u ţ i n c u t e x t e l e ,
1 1 1 8 C . c i vt a. ,l e d paq eru a ac l uee a p rd ee l ul a t a r t . 8 9 1 d i n C . c i v . f r . î n
c u i s - a f ă c u t c e r e r e a d e r e s c i z i u n e p o a t e p o p r i d e s f i
n u m e r a r s a u î n n a t u r ă ” . O r , a c e a s t ă n o r m ă e s t e i n a p l i
d o l ş i v i o l e n ţ ă , a ş a c u m d i s p u n e a r t . 7 9E 0x p Cl .i c ca iţ vi .u , n en u
p r a c t i c ă a d r e p t u l u i c i v i l r o m â n î n c o , m pt .a r aa l ţ i cu i n n e c i cl ue a l ,
N a ţ i o n a l ă , 1 8 9 8 , p . 9 3 .

În prima variantă publicată a Proiectului Noului Cod civil, enunţul de la art. 938 alin. 1 era unul negativ potrivit căruia „cu
excepţia cazurilor prevăzute de lege, leziunea nu viciază consimţământul decât în privinţa minorilor şi a persoanelor puse
sub interdicţie judecătorească”. Intenţia declarată a redactorilor acestui text a fost aceea de a evidenţia caracterul restrictiv
al leziunii, care ar fi urmat să se aplice doar în privinţa minorilor şi a persoanelor puse sub interdicţie.
Mişcarea mondială privind protecţia consumatorilor a ultimelor decenii a fost cea care a determinat schimbări
spectaculoase în ierarhia celor două principii fundamentale aplicabile contractelor, cea care a legitimat tot mai mult
intervenţia judecătorului în spaţiul de voinţă al părţilor, considerat până atunci a fi intangibil. Teoria clauzelor abuzive a
permis tot mai mult cenzurarea voinţei discreţionare a părţilor în numele justiţiei contractuale, impunând tot mai energic
sancţionarea contractelor încheiate ca urmare a poziţiei dominante pe care o avea una dintre părţi la data acordului de
voinţă. Vidul lăsat de refuzul leziunii, văzută prin tradiţie restrictiv, a determinat asimilarea violenţei economice cu violenţa
clasică ca viciu de consimţământ, reprezentând exploatarea stării de dependenţă a unuia dintre contractanţi prin
determinarea acestuia să încheie un contract dezavantajos, mijloc juridic apt să asigure libertatea de voinţă a părţii mai
slabe din contract, oferindu-se astfel judecătoriului posibilitatea de a sancţiona puterea economică dominantă. Acest proces
de asimilare a violenţei economice a influenţat doctrina franceză care, încă din anul 1987, defineşte viciul violenţei
economice ca fiind „exploatarea abuzivă de către un contractant dominant aflat într-o stare de superioritate intelectuală în
timpul negocierii caracterizată de presiuni materiale sau psihologice afectând consimţământul în ce priveşte libertatea de o
manieră suficient de puternic pentru a justifica anularea contractului dezechilibrat care a rezultat, generator de avantaje
injuste în favoarea contractantului dominant”7). Este motivul pentru care s-a afirmat că violenţa economică este „calul
troian” prin care conceptele juridice englezeşti sunt introduse în dreptul francez 8). Această asimilare avea să fie însă
acceptată9) şi salutată într-un mod tipic pentru francezi, în ciuda unei adversităţi seculare10).
7 )J . R Lo ev i vn i s c k e i , c o n t r a c t u e l d e v i ot hl ee ns ce e, d ia xn , s
A 1 l 9e 8 7d ,r o ni rt . m 1 o
8 ) P . K i nL da e r - G
r ée cs et p, t i o n d e l a v i o l e n c e é c o
h t t p : / / w w w . f r e e w e b s . c o m / m j a / p a r i s 2 / M E M O I R E S % 2 0 2 0 0 8
9 )D . M Va ez re sa u l d’ ,é m a n c i p a tî in o nR e dc uu e v i i l c eD a d l el o vz i o2 l 0 e 0 n 1 c , e ,s o m m a i r e
1 0 D
) . M La oz ye aa uu td é, , s o l i d a r i t é , f r a t e r n i t é , l a n o u v e l l e d e v
pag. 2 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 3 din 2010
T e ,r r Dé a l l o z , 1 9 9 9 .

Concomitent, în plan european leziunea în contracte devine un subiect tot mai discutat pe fondul preocupării de
sancţionare a contractelor încheiate ca urmare a poziţiei dominante pe care o are una dintre părţile contractante, fiind
amenajată ca o tehnică de asigurare a justiţiei contractuale.
Doctrina de drept civil se referă la leziune în cadrul unei condiţii distincte a contractului, exigenţa unui preţ just
contractual11) ori, mai recent, în cadrul conţinutului contractului, văzută ca o „exigenţă a justiţiei sociale”12).
1 1 B) . S t a r c k , DH r . o iR t o lc ai nv id l , . L L . e sBs oi oxy bie elr im
, g e a t e i do i n t si .o n 2 , . L Ci ot en ct r, a 1t ,9 9
1 2 P) h . M Da r l oi in tv a d u e d, s , L o i bt el i c g, a P
t i a o r ni s , 2 0 0 9 , p . 2 0 7 .

3. Trăsăturile leziunii reglementate de Noul Cod civil. Aflându-se la intersecţia a două mari principii de importanţă
egală pentru dreptul civil, justiţia contractuală şi securitatea juridică a tranzacţiilor, leziunea a fost gândită astfel încât să
asigure echilibrul între ele, fiindu-i imprimate următoarele trăsături definitorii:
– leziunea presupune un dezechilibru originar al prestaţiilor. Spre deosebire de impreviziune la care dezechilibrul
contractual survine în timpul executării contractului, leziunea presupune ca diferenţa de valoare dintre prestaţii să fi existat la
momentul încheierii contractului. Aşa se şi explică de ce profesorul Liviu Pop, aşa cum am văzut, introduce în cadrul definiţiei
date leziunii ideea prejudiciului pe cale de a se produce. Un argument îl constituie soluţiile jurisprudenţei franceze în materia
leziunii în contractele încheiate sub condiţie suspensivă, potrivit cărora disproporţia de valoare se apreciază la momentul
încheierii contractului, şi nu la data împlinirii condiţiei13). Dimpotrivă, în cazul promisiunii unilaterale de vânzare, s-a decis că
leziunea se raportează la momentul acceptării ei de către creditor, când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, şi
nu la data promisiunii, soluţie care ulterior a fost consacrată de Legea nr. 49-1509 din 28 noiembrie 1949 prin care a fost
introdus un nou alineat la art. 1675 C. civ. fr. potrivit căruia „în cazul promisiunii unilaterale de vânzare, leziunea se
apreciază în ziua realizării ei”;
1 3 C
) a rs es c . i v 1. , 2 7 m a i 1 9 6a 4p ,u Fd D
r .. T1 e9 r 6 r 4é . , 6 2P 3D
h , .r o JSi Cti Pm c l i1e v9r i ,6 l 4. D
Y, .aL leLl seo qz o
P a r i s , 1 9 9 9 , p . 2 9 3 .

– leziunea are un caracter excepţional. Chiar dacă, potrivit noii reglementări, leziunea este admisibilă şi între majori, ea
rămâne totuşi o sancţiune excepţională pentru că, pe de o parte, desfiinţează doar acel contract în care disproporţia de
valoare depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, aşa cum prevede art. 1222
alin. 2 NCC, iar pe de altă parte afectează doar contractul care nu poate fi menţinut prin actualizarea lui de către instanţă,
operaţie posibilă doar dacă partea favorizată, cea care a primit o prestaţie excesivă, va accepta adaptarea contractului prin
ceea ce Noul Cod civil numeşte „o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii”.
Caracterul excepţional al leziunii mai rezultă din faptul că, potrivit art. 1224 NCC, nu pot fi afectate pentru leziune
contractele aleatorii, în cazul cărora diferenţa dintre prestaţii face parte din natura acestora, părţile acceptând fie să piardă,
fie să câştige, în condiţiile în care situaţia de inferioritate nu este creată de voinţa părţilor contractante, ci doar de hazard
(alea)14), cel care poate favoriza sau, după caz, dezavantaja pe una dintre părţi. Noul Cod civil preia şi o altă excepţie
tradiţională de la sancţiunea leziunii, aceea privind tranzacţia, soluţie pe care, în noul context normativ, o vedem discutabilă
(v. infra, nr. 6.4).
1 4 P
) o t r i v i t d o c t r i n e i f r a n c e z e , „ l ’ ao l p é . a, c cpi ht. a 2s 8s 3e ; l Pa h l. e M
s ia ol
Y v . GD a r ue t p i te r c , i v i l . , C t o r na t d r ua cc et re el e d es p De .c i Da ăl en i ş o r , E d . W o l t e r

Aşa cum am văzut, Noul Cod civil, influenţat de proiectele europene de codificare a dreptului contractelor, deschide calea
adaptării sau desfiinţării şi pentru contractele încheiate de majori, impunând condiţia ca leziunea să fie mai mare de
jumătate din valoarea pe care o avea prestaţia promisă sau executată de partea prejudiciată la încheierea lor. Deosebit de
aceasta, noua reglementare impune ca disproporţia dintre prestaţii să fie urmarea vicierii consimţământului părţii
defavorizate, cea care a încheiat contractul aflându-se într-o stare de nevoie sau ca urmare a lipsei de experienţă, a lipsei
de cunoştinţe a celeilalte părţi. Această ultimă condiţie nu este cerută contractelor încheiate de minori, art. 1221 alin. 3 din
NCC rezumându-se a cere doar ca aceştia să-şi fi asumat o obligaţie excesivă prin raportare la starea lor patrimonială.
Potrivit art. 1221 alin. 2 NCC, existenţa leziunii se apreciază şi în funcţie de natura şi scopul contractului. Nu pot fi supuse
leziunii decât contractele cu titlul oneros, comutative şi sinalagmatice;
– caracterul obiectiv al leziunii. Chiar dacă Noul Cod civil adoptă concepţia subiectivă, calificând leziunea drept viciu de
consimţământ, înainte de a o examina din perspectivă subiectivă, ea are un caracter obiectiv, concretizat într-o disproporţie
vădită de valoare a prestaţiilor, existentă în momentul încheierii contractului, într-un cuantum mai mare decât jumătatea din
valoarea pe care o avea prestaţia promisă sau executată de partea prejudiciată, aşa cum prevede art. 1222 alin. 2 NCC;
– determinarea abstractă a leziunii. Cu excepţia leziunii invocate de minori, admisibilă ori de câte ori aceştia îşi asumă o
obligaţie excesivă prin raportarea la starea lor patrimonială, la avantajele pe care le obţin din contract ori la ansamblul
circumstanţelor în care a fost încheiat contractul, în raporturile dintre majori, aşa cum am văzut, leziunea poate fi invocată
doar când diferenţa dintre prestaţii este mai mare decât jumătatea prestaţiei promise sau executate de partea lezată. Prin
urmare, Noul Cod civil determină matematic proporţia care poate provoca acţiunea în anulare a contractului lezionar.
O asemenea cuantificare o mai găsim în Codul civil italian şi în Codul elveţian al obligaţiilor, în timp ce majoritatea
proiectelor europene de codificare a dreptului contractelor evită o asemenea determinare procentuală a leziunii, preferând
expresii precum „avantaj excesiv” (PU), „profit excesiv sau avantaj neloial” (PECL), „prestaţie sau alte avantaje
patrimoniale manifest disproporţionate” (Codul european al contractelor), „disproporţie importantă”, Codul civil al Quebec
(CCQ).
4. Leziunea în proiectele de codificare europeană a dreptului contractelor
4.1. Principiile Unidroit aplicabile contractelor comerciale internaţionale includ leziunea printre viciile de consimţământ în
art. 3.10, deschizând calea anulării contractului sau a clauzei prin care una dintre părţile contractante profită, în mod neloial,
obţinând un avantaj excesiv de la cealaltă parte. Se are în vedere faptul că partea favorizată a profitat de dependenţa
celeilalte părţi, de dezavantajul economic sau de nevoile urgente ale acesteia ori de faptul că este neprevăzătoare,
ignorantă, lipsită de experienţă sau lipsită de capacităţi de negociere. Se mai au în vedere natura şi scopul contractului.
pag. 3 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 3 din 2010
La alineatul 2 al acestui text se prevede că instanţa poate adapta contractul, punându-l de acord cu standardele
rezonabile ale negocierii corecte în materie comercială, iar la alin. 3 se prevede posibilitatea adaptării contractului la cererea
părţii care primeşte notificarea de anulare a contractului.
4.2. Fără a se referi expres la leziune, Principiile dreptului european al contractelor sancţionează „profitul excesiv sau
avantajul neloial” ca motiv de anulare a contractului alături de eroare, dol, constrângere, clauze abuzive. Potrivit art. 4:109
alin. 1 „o parte poate provoca nulitatea contractului dacă, la încheierea lui, se afla într-o stare de dependenţă faţă de
cealaltă parte sau într-o relaţie de încredere cu aceasta, în stare de strâmtorare economică sau având nevoi urgente, a fost
neprevăzătoare, ignorantă, neexperimentată sau inaptă de a negocia, în condiţiile în care cealaltă parte ştia sau trebuia să
ştie că, date fiind circumstanţele şi scopul contractului, a fost avantajată de situaţia primei părţi şi cu o neloialitate evidentă
a obţinut un profit excesiv”. Această reglementare evită termenul „leziune”, referindu-se doar, prin textul normei, la „partea
lezată”, cea care poate cere adaptarea contractului, punându-l de acord cu ceea ce părţile ar fi putut conveni conform
exigenţelor bunei-credinţe. La alin. 3 se prevede că adaptarea contractului poate fi făcută şi la cererea celui care a primit
notificarea de anulare.
Aşa cum sunt redactate, textele de la art. 4:109 din PECL evocă mai degrabă starea de necesitate decât leziunea, la fel
cum şi un alt motiv de anulare, cel de la art. 4:110, deşi se referă la dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile
părţilor decurgând din contract, constituie un motiv distinct de anulare intitulat „clauzele abuzive care n-au făcut obiectul
unei negocieri individuale”.
4.3. Codul european al contractelor, proiectul avansat de privativiştii de la Pavia conduşi de profesorul Gandolfi, evită să
califice drept leziune motivul de anulare a contractului prevăzut în art. 30 din acest proiect, normă care se referă la
conţinutul contractului care trebuie să fie licit şi neabuziv, dispunând că „este rescindabil orice contract prin care una dintre
părţi, abuzând de situaţia de pericol, de necesitate, de incapacitatea de a înţelege şi a vrea, de lipsa de experienţă, de
constrângerea economică sau morală a celeilalte părţi, a promis sau a furnizat o prestaţie sau alte avantaje patrimoniale
manifest disproporţionate în raport cu contraprestaţia furnizată sau promisă”.
4.4. Codul civil al Quebec, influenţat de protecţia juridică a consumatorilor, prevede la art. 1406 că „leziunea rezultă din
exploatarea uneia dintre părţi de către cealaltă parte, care antrenează o disproporţie importantă între prestaţiile părţilor;
faptul însuşi al disproporţiei importante face să se prezume exploatarea”. Deşi califică leziunea drept viciu de consimţământ,
faptul că prezumă exploatarea apropie această reglementare de concepţia obiectivă despre leziune. Potrivit alin. 2 al acestui
text normativ există leziune şi atunci când un minor sau un major protejat se obligă la o prestaţie estimată a fi excesivă în
raport cu situaţia patrimonială a persoanei, avantajele pe care le obţine din contract, precum şi toate circumstanţele.
4.5. Codul civil italian reglementează diferit cauzele de anulare a contractului pentru vicii de consimţământ în care sunt
incluse eroarea, dolul, violenţa (art. 1427-1440) şi cauzele de resciziune a contractului pentru contractul încheiat în stare de
pericol (art. 1447) constând într-un pericol actual sau o daună gravă personală, ceea ce evocă starea de necesitate şi
leziunea (art. 1448) care priveşte situaţia în care între prestaţiile părţilor există o disproporţie creată de starea de nevoie în
care s-a aflat o parte şi de care a profitat cealaltă parte obţinând avantaje. Textul alineatului următor prevede că „acţiunea
nu este admisibilă dacă leziunea nu excede jumătăţii valorii prestaţiei efectuate sau promise de partea lezată la momentul
încheierii contractului”.
4.6. Un alt reper normativ european important este Anteproiectul de reformă a dreptului obligaţiilor şi al prescripţiei.
Preocupaţi de conservarea Codului Napoleon, dar sensibili la soluţiile moderne impuse de protecţia consumatorilor,
redactorii noilor propuneri, deşi conservă enunţul restrictiv de la art. 1118 C. civ. fr. prin care se deschide calea resciziunii
contractului pentru leziune doar minorului neemancipat şi majorilor protejaţi în cazurile prevăzute de lege, îl include în cadrul
capacităţii părţilor, fără a-l mai califica drept viciu de consimţământ. Când însă defineşte violenţa ca viciu de consimţământ
dispune la art. 1114-3 că „există violenţă şi atunci când o parte se angajează sub imperiul unei stări de necesitate sau de
dependenţă, dacă cealaltă parte exploatează această situaţie de slăbiciune obţinând prin convenţie un avantaj excesiv în
mod manifest”. Deşi doctrina franceză care evaluează jurisprudenţa în materia violenţei economice s-a pronunţat că ea se
ataşează violenţei clasice ca viciu de consimţământ, şi nu leziunii15), practic, acest motiv de anulare nu este decât leziunea
travestită în violenţă16).
1 5 C
) h La az a cl o
, n t r a i n t e é c o n o m i q u e sî en rR aT t Dt a cc i h v e. a2 0 l 0 a 0 , v i p o . l e8 n2 c
1 6 P) . K i nl od ce , .r - pcG. i e t 7s. 1t ,.

5. Fundamentul leziunii. Când analizăm fundamentul leziunii avem de răspuns la întrebarea privind raţiunea pentru care
un contract în care părţile şi-au asumat prestaţii vădit disproporţionate trebuie sancţionat juridic, în raport de care, printr-o
operaţie subsecventă, va trebui să calificăm sancţiunea ce urmează a fi aplicată. Dacă la prima întrebare răspunsul este la
îndemână, prin raportarea contractului la echitate, când se pune problema calificării sancţiunii, lucrurile se complică. De fapt
care ar trebui să fie finalitatea esenţială a leziuni: sancţionarea atitudinii părţii favorizate în contract care profită de pe urma
stării de necesitate în care se află partea defavorizată, a lipsei de informare a acesteia, a ignoranţei etc. sau pur şi simplu
remedierea situaţiei injuste în care se află partea defavorizată prin reechilibrarea prestaţiilor?
Potrivit art. 1206 alin. 2 din Noul Cod civil leziunea este inclusă printre viciile de consimţământ, văzând-o din perspectiva
părţii care profită de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi. Această opţiune a
Codului a fost influenţată de tendinţa proiectelor de codificare a dreptului contractelor de a admite leziunea fie ca o cauză de
anulare a convenţiilor care au adus uneia dintre părţi un profit excesiv, fie de a permite judecătorului să adapteze asemenea
convenţii, restabilind echilibrul contractual.
Doctrina românească majoritară de drept civil, aplecată mai mult către finalitatea sancţionatorie a leziunii şi mai puţin
spre cea reparatorie, este încă partizana concepţiei subiective despre leziune, văzând-o ca viciu de consimţământ17),
orientare diferită concepţiei obiective potrivit căreia este suficientă cauzarea unui prejudiciu cocontractantului18).
1 7 C
) . H a m a n g i u , I . R oT sr ea tt ta i t - Bd ăe l ă, d nr vee o sp l ct . u c,I iI vA
, il E
l. d rB. oă m
Ai clâ lon , i a B n u u c , u r
D r e p t c i v i l r o m â n . I n t r o d u c, e er de . î an Id Xr -e ap t ru el v ăc zi vu it lă . ş S i u ba id
E d . U n i v e r s u l J u r i d i c , ,D r Be up ct u rc ei vş it li ., P2 a0 r0, t7 ee, ad p. g. ae 1n I6e I 0r I ;a- la Gă . r e BPv oei
E d . H a m a n g i u , B u c u r e Dş rt ie , p t 2 0c 0i v8 i, el .dp .. I n82 t,2 r 9oE ; dd u.O c . C e r.U eHn ,. g uB r e e c a k n , u
M u r eD ş i ac nţ i, o n a r Ed de . d Ş r t e i pi tn ţ ci if vi ci lă , ş i E n c i c l o Dp r e e d p i t c ăc , i v Bi ul .c u Pr ae
E d . L u m i n a L e x , B u c u r e ş t i , 2 0 0 0 , p . 2 0 7 .
pag. 4 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 3 din 2010
1 8 L) . T Pr a
o tp a, t d e d ,r e p p . t 3 c 1 i 1v .i l … , o p . c i t .

Au fost şi autori care s-au pronunţat împotriva calificării leziunii ca viciu de consimţământ. În primul tratat de drept civil
postbelic, unul dintre iluştrii autori ai acestei lucrări colective, conduşi de profesorul Traian Ionaşcu, consideră că, aşa cum
este reglementată de art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 32 din 31 ianuarie 1954, „leziunea nu constituie o cauză de desfiinţare,
ci o condiţie a anulării contractului pentru incapacitate”19).
1 9 I) . R u Vc i ă c r i ei al en u d, e, Tîc r noa nt sa i t m dţ ăe m dâ r n e t p , t v co i l v . i l I . , PE ad r . t eA ac a g d e e n me i r e a i l
1 8 7 .

Într-o altă opinie, opusă calificării leziunii ca viciu de consimţământ, se consideră că ea este „o cauză distinctă de
desfiinţare a contractului, care se bazează pe încălcarea regulii echivalenţei contraprestaţiilor, care trebuie să caracterizeze
un contract comutativ, sinalagmatic şi oneros” 20), idee dezvoltată în cadrul unui studiu dedicat leziunii, al cărui autor afirmă
că „este recomandabil ca leziunea să fie reglementată în strânsă legătură cu echilibrul contractual, ca o condiţie pe care
trebuie s-o îndeplinească obiectul oricărui contract cu titlu oneros şi comutativ”21).
2 0 P
) . V a s i l e s c u , î n I . R I en gt hr io nd i u , c eŞ r . ,e DEî i dn a . c d oCr noe elp set cu uţl i, ac Pi U
v. in lVi av se i
C l u j - N a p o c a , 2 0 0 8 , p . 4 6 5 .
2 1 L) . E Pc oh pi l, i b r u l c o n t r a , c t î un a lD r ş e i p tl ue lz i nu r n . e a1 1 î/ n2 0 c 0 o 8 n , t r p a p c . t e7 7 -

Împărtăşim această opinie doar în ce priveşte concepţia obiectivă despre leziune văzută mai degrabă ca viciu al
contractului care constă într-un dezechilibru obiectiv al prestaţiilor la care părţile s-au obligat, decât ca viciu de
consimţământ22). Concomitent, ea poate fi examinată şi ca un „remediu contra dezechilibrelor contractuale obiective”23),
dând posibilitatea reechilibrării obligaţiilor asumate de părţi prin actualizarea contractului, soluţie impusă de noua viziune a
solidarismului contractual24), avansată de art. 4:109 pct. 2 din Principiile dreptului european al contractelor, text potrivit
căruia, la cererea părţii lezate, tribunalul poate adapta contractul astfel încât să-l pună de acord cu ceea ce părţile ar fi
trebuit conveni în conformitate cu exigenţele bunei-credinţe. Aceeaşi soluţie o regăsim şi în art. 3. 10 alin. 2 din Principiile
Unidroit.
2 2 A) s e v e d e a , î n Da rc ee ps tt cs i e v n i sl ,. SI n., t N
rE oed dc. uu Hcl ae em
r esa cn î ugn , i ud ,r e Bp u t cu ul r ec
2 3 D
) . M a z e a u d , L îe n s l o u l ci rd aa r r ,ei as Emcc eoo nl c eo o cmn t i t i cr v aaă ,c t Pu ae rl i s , 2 0 0 4 , p p .
2 4 A) . S . C o uL r e d i s e o r l - i Cd ua i r si Lis nim ti ee cr c,, o nP ta r r ai cs t, u 2e 0l ,0 6 , p p . 1 7 9 - 1 8 7 .

În ce ne priveşte, leziunea ar trebui examinată în legătură cu conţinutul contractului, cu efectele create prin contract,
respectiv cu drepturile dobândite şi obligaţiile asumate de părţi, şi nu cu obiectul acestuia. Potrivit doctrinei, „un contract nu
are un obiect propriu-zis, el are efecte”25). De altfel, Noul Cod civil distinge între obiectul contractului, care, potrivit art.
1225, este „operaţiunea juridică … convenită de părţi” şi obiectul obligaţiei care este „prestaţia la care se angajează
debitorul” (art. 1226)26).
2 5 P) h . M oa pl .i ,n cv pi a t. u d1 ,7 1 .
2 6 N
) o u a r e d a c t a r e m e n ţ i n e o a n u m i t ă c o n f u z i e p o s i b i l ă
a l i n . 2 N C C , „ o b i e c t u l c o n t r a c t u l u i t r e b u i e s ă f i e d e t
î n s ă ş i o p e r a ţ i a j u r i d i c ă p e c a r e p ă r ţ i l e a u c o n v e n i t - o
f i i n d c ă p ă r ţ i l e s e p o t l e g a j u r i d i c p r i n o r i c e c l a u
c o n t r a c t u l u i ţ i n e d e d o m e n i u l i n t e r p r e t ă r i i ap co et is ut so r va a,
q u a m u t p e r e a t .

Un semnal al acestei evoluţii a leziunii către un viciu al contractului, şi nu al consimţământului, îl constituie soluţiile
pronunţate de jurisprudenţa franceză, care au consacrat concepţia obiectivă despre leziune potrivit căreia pentru
desfiinţarea contractului lezionar nu se cere proba vicierii consimţământului, aşa cum nici invers, proba absenţei unui viciu de
consimţământ nu constituie un obstacol pentru desfiinţarea contractului pentru caz de leziune, instanţele nefiind preocupate
de starea de spirit a părţilor care au încheiat contractul27). Opţiunea instanţelor n-a putut fi blocată de faptul că leziunea
este tratată de Codul civil francez la art. 1118 în secţiunea privind consimţământul. Analizând obiectul probei în materia
leziunii, autori prestigioşi de drept civil francez consideră că „nu este nevoie să se probeze faptul vicierii consimţământului
prin dol, eroare sau violenţă; este suficient să se stabilească faptul obiectiv al leziunii, adică insuficienţa preţului la vânzare,
inferioritatea lotului la partaj, excesul remuneraţiei la mandat etc.”28)
2 7 F) r . T e r r é P hD . r oS i i t m cl ei vr ,i l Y
.1 . 0 L Leé es d q . ou, be D
lt it a ge l a, l to i z o, n 2s ,0 0 9 , p p . 3 2 7
J . M a z e a u Ld e, ç Fo rn . s Cd he a bd ar os ,i t c i v , i l t . . OI bI ,l i vg oa l t . i o I n, s M . o T n h t ec oh rr i e e s t g
2 8 B) . S t a r c k , DH r . o iR t o lc ai nv id l , . L L . e sBs oi oxy bie elr im
, g e a t é i do . n , s .L i 2t .e c C, o 1n 9t r9 a8 t , , p

Concepţia obiectivă despre leziune este prezentă şi noul alineat introdus la art. 1675 C. civ. fr. prin Legea nr. 49-1509
din 28 noiembrie 1949, potrivit căruia, „în cazul promisiunii unilaterale de vânzare, leziunea se apreciază în ziua realizării ei”.
Este cazul în care între momentul promisiunii unilaterale de vânzare şi cel al acceptării ei de către cealaltă parte, valoarea
imobilului creşte considerabil. Dispunând că leziunea se apreciază în momentul acceptării promisiunii, legea se îndepărtează
de la concepţia subiectivă care ar cere raportarea leziunii la data când vânzătorul şi-a exprimat consimţământul, consacrând
concepţia obiectivă, cea care cere ca leziunea să fie apreciată la momentul încheierii contractului prin acceptarea
cumpărătorului.
Întrebându-se care va fi viitorul leziunii, doctrina franceză se pronunţă în favoarea concepţiei obiective29), afirmând că
sancţiunea cea mai potrivită este revizuirea contractului, care asigură stabilitatea acestuia, soluţie preferabilă desfiinţării
retroactive a convenţiei lezionare. Este o concepţie dictată de noua filosofie a contractului văzut ca un instrument de
realizare a echilibrului între prestaţii în spiritul a ceea ce tot mai frecvent este numit solidarismul contractual30). Aşa cum
este prefigurată, leziunea trebuie să fie mai degrabă un remediu decât o sancţiune, fiind îndreptată spre refacerea echilibrului
contractual prin adaptarea contractului.
pag. 5 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 3 din 2010
2 9 P) h . M oa pl .i ,n cv pi a t. u d2 ,1 2 ; B . S ot pa .r, c cpk i ,. t .H
3 5. 1 R; o Fl ar .n d T , e orL pr . é. ,Bpc o. iP yt h2e. .9,r 7, S . i m
3 0 V
) . , î n a c Îe ns ct e sr ce an rs e, dL e. Ps oi np t, e z ă a p r i n c i p a l e l o r t e o r i i
a s u p r a a u t o n o m i e i d e v o i, n îţ nă Rş R
i Dt Pe o nr ri .e i 5 /s 2o 0l 0i d7 a, r pi sp m. u 7 l 5u - i

Dacă extinderea leziunii şi la contractele încheiate de majori corespunde nevoii de protecţie împotriva unui dezechilibru
contractual, subordonarea leziunii condiţiei subiective ca partea să fi primit o prestaţie considerabil mai mare „profitând de
starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi” nu este de natură să apere eficient
interesele victimei, în condiţiile în care ea va fi ţinută să probeze asemenea împrejurări. Pe de altă parte, ne-am putea
întreba ce este mai important în cazul leziunii: să desfiinţăm un contract lezionar sau să-l remediem, restabilind echilibrul
contractual? Răspunsul ni-l furnizează o regulă de interpretare a contractului văzut, potrivit căreia potius valeat quam ut
pereat, cea care ne cere ca orice contract să fie interpretat în sensul producerii de efecte, şi nu în cel al desfiinţării lor.
De aceea, ne raliem, fără rezerve, autorilor care promovează concepţia obiectivă despre leziune, susţinând că simplul
dezechilibru evident între prestaţiile părţilor trebuie considerat a fi leziune ce trebuie sancţionată. Este, credem, sensul
fundamental al evoluţiei dreptului civil, tot mai interesat de situaţia victimei care suportă un prejudiciu injust şi mai puţin
preocupat de sancţionarea conduitei prin care o astfel de situaţie a fost creată. A condiţiona sancţiunea actului lezionar de
identificarea şi probarea unei vinovăţii a celui care a profitat de o prestaţie vădit excesivă, exploatând anumite împrejurări, ni
se pare o soluţie injustă şi care intră în coliziune cu principiile moderne de protecţie a consumatorilor, materia care a
influenţat decisiv evoluţia legislativă europeană în materia viciilor de consimţământ. Un contract care a favorizat, în mod
vădit, una din părţi, este, prin el însuşi, imoral, impunând sancţiunea, fără a o condiţiona de activitatea nocivă a celeilalte
părţi. De această dată, preocuparea de moralizare a contractului, în viziunea reglementărilor europene a contractului
lezionar, preluate de Noul nostru Cod civil, se îndreaptă către interesul celui care a profitat de contract, cerând victimei să
facă dovada că a fost exploatată de cealaltă parte, ceea ce nu ni se pare a fi un semn de progres în această materie.
6. Sancţiunea leziunii
6.1. Potrivit art. 1222 alin. 1 din Noul Cod civil, „partea al cărui consimţământ a fost viciat prin leziune poate cere, la
alegerea sa, anularea contractului …”.
Noua reglementare se vrea integrată tendinţei de simplificare a terminologiei juridice, renunţând la resciziune31),
sancţiunea tradiţională a leziunii, şi înlocuind-o cu nulitatea contractului pentru leziune după modelul Principiilor Unidroit (art.
3.10 alin. 1), Principiilor dreptului European al contractelor (4:109, alin. 1) şi al Codului civil din Quebec (art. 1407).
Terminologia este însă departe de a fi comună. Concomitent, un alt proiect important de codificare a dreptului contractual,
Codul European al contractelor, propus de privativiştii de la Pavia conduşi de profesorul Gandolfi, vizând contractul prin care
o parte, abuzând de situaţia de pericol, de necesitate, de incapacitatea de a înţelege şi de a vrea, lipsa de experienţă, starea
de constrângere economică sau morală a celeilalte părţi, promite că furnizează ea însăşi sau prin intermediul unor terţi o
prestaţie sau alt avantaj patrimonial disproporţionat în mod manifest în raport cu prestaţia pe care a furnizat-o sau a
promis-o, îl califică „rescindabil”, şi nu anulabil. Aceeaşi denumire a acţiunii în resciziune o regăsim în Codul civil italian la art.
1448.
3 1 T) e r m e n u l r e s c i z i ru en se c i v cni adn ree er ed î en s l ea a m
v en r ă b ua l d l ea st fi in i e n s ţ ca .

Un alt proiect important, Anteproiectul de reformă a dreptului obligaţiilor şi al prescripţiei, vădeşte, în opinia noastră,
inconsecvenţă prin aceea că, după ce la art. 1111 menţionează viciile de consimţământ, fără a include printre ele şi
leziunea, supunându-le prin art. 1115 sancţiunii nulităţii relative, prin art. 1114-3 se califică drept violenţă situaţia în care o
parte se angajează sub imperiul stării de necesitate sau de dependenţă, dacă cealaltă parte exploatează această situaţie de
slăbiciune obţinând prin convenţie un avantaj excesiv în mod manifest. Potrivit art. 1118 din acelaşi Anteproiect, „simpla
leziune, atunci când nu rezultă dintr-un eveniment fortuit şi imprevizibil, atrage resciziunea (s.n.) oricăror contracte în
favoarea minorului neemancipat şi al majorului în cazurile prevăzute de art. 491-2 şi 510-3 din prezentul cod”. Dacă
leziunea este asimilată violenţei, viciu de consimţământ sancţionat cu nulitatea relativă, despre care alt caz de leziune care
atrage resciziunea poate fi vorba?
În ce ne priveşte, milităm pentru conservarea acţiunii în resciziune. Dincolo de faptul că soluţiile legislative, cum am văzut,
nu sunt uniforme, credem că în sprijinul păstrării acestei sancţiuni militează câteva argumente, dintre care, mai importante,
sunt următoarele:
– aşa cum este amenajată chiar de Noul Cod civil, sancţiunea contractului lezionar are un regim juridic diferit de cel al
nulităţii. În faţa noilor texte afirmaţia potrivit căreia „în afară de nume şi cauza ei specifică, (leziunea – n.n.) are acelaşi
regim juridic ca orice acţiune în anulabilitate”32) nu mai este convingătoare, în condiţiile în care avem o condiţie legală
specifică leziunii privind cuantumul disproporţiei valorice dintre prestaţii, un contract care poate fi asanat prin adaptare, în
timp ce pentru o serie de contracte sancţiunea este inadmisibilă, pentru a nu mai vorbi de termenul de prescripţie de 2 ani,
diferit de cel specific acţiunii în anulare de 3 ani prevăzut de art. 2514 NCC;
3 2 P) . V a s i l e s c u , î n I . Ro ep g., h cpi i n. t i . 4, 6 Ş6 .. D i a c o n e s c u , P . V a s i l

– nevoia unei terminologii contractuale comune în spaţiul juridic european nu trebuie să se facă prin aruncarea peste bord
a unor termeni din limbajul tehnico-juridic, născuţi de-a lungul timpurilor din nevoia unor nuanţe atât de necesare situaţiilor
atipice în drept. S-ar putea renunţa la acţiunea în resciziune doar dacă ea s-ar dovedi inutilă, ceea ce credem că nu este
cazul.
6.2. Prevederile de la art. 1222 din Noul Cod civil sunt susceptibile de următoarele observaţii:
– potrivit alin. 1 al acestei norme, „partea al cărui consimţământ a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa,
anularea contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită”. Interpretând
literal acest text, ar rezulta că doar partea al cărui consimţământ a fost viciat poate avea iniţiativa adaptării contractului,
ceea ce este inexact. Şi că este aşa o spune chiar textul de la alin. 3 al aceluiaşi articol potrivit căruia „în toate cazurile,
instanţa poate menţine contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o
majorare a propriei obligaţii”, ceea ce înseamnă că ambele părţi pot propune adaptarea contractului. Altfel spus, dacă într-
adevăr doar partea al cărui consimţământ a fost viciat poate opta între anulare şi adaptarea contractului, propunerea de
adaptare o poate face şi cealaltă parte, animată de dorinţa de a salva contractul. O prevedere expresă în acest sens o
pag. 6 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 3 din 2010
găsim în art. 1450 CCI, potrivit căruia „contractantul împotriva căruia a fost cerută resciziunea o poate evita oferind o
modificare a contractului …” 33). Aceeaşi prevedere se regăseşte la art. 4:109 alin. 2 PECL: „la fel, tribunalul poate, la
cererea părţii care a primit o notificare de anulare pentru profit excesiv sau avantaj neloial, să adapteze contractul …”;34)
3 3 A) r t O
. f 1f 4e 5r t0 a
d i m o d .i f Ii l c a c z o i no t nr ea e dn e t l e c c oo nn t t r r ao t t i ol q u a l e e d
u n a m o d i f i c a z i o n e d e l c o n t r a t t o s u f f i c i e n t e p e r r i c o n
3 4 )A r t . P r4 o: f1 i 0 t 9 . e x c e s s i . f
( o3 u) aL ve a nt rt ia bg ue n ad l é l po ey ua tl é g a l e m e n t ,
n o t i f i c a t i o n d ’ a n n u l a t i o n p o u r p r o f i t e x c e s s i f o u a v a
n o t i f i c a t i o n e n i n f o r m e l ’ e x p é d i t e u r a v a n t q u e c e l u i - c

– enunţul normei de la art. 1222 alin. 3 pe care îl analizăm ar câştiga în claritate dacă, în locul unui text contorsionat, s-ar
fi dispus simplu „instanţa poate adapta contractul reechilibrând prestaţiile”, evitând exprimări de genul „dacă cealaltă parte
oferă, în mod echitabil …”, când de fapt „modul echitabil” nu poate fi altceva decât prestaţii echitabile;
– nu se înţelege de ce noii redactori evită să folosească singurul termen juridic adecvat situaţiei ce se vrea definită,
adaptarea contractului. Nu poate fi vorba de „menţinerea contractului” în condiţiile în care judecătorul, prin ipoteză, fie
reduce, fie majorează prestaţiile, restabilind echilibrul contractual. Iniţiatorii acestor texte ar fi putut avea în vedere atât
prevederea de la art. 4:109 alin. 2 din Principiile Lando, potrivit căreia „la cererea părţii lezate, tribunalul poate adapta
contractul în aşa fel încât să-l pună de acord cu ceea ce s-ar fi putut conveni în conformitate cu exigenţele bunei-credinţe”,
cât şi pe cea de la art. 3.10 alin. 2 din Principiile Unidroit, cea care dispune că „la cererea părţii care poate invoca nulitatea, o
instanţă de judecată poate adapta contractul sau clauza pentru a-l pune în acord cu standardele rezonabile ale negocierii
corecte în materie comercială”. De altfel, chiar Noul Cod civil se referă la adaptarea contractului în materia impreviziunii prin
art. 1271 alin. 2 potrivit căruia „cu toate acestea, părţile sunt obligate să negocieze în vederea adaptării contractului …”. Am
putea fi îndemnaţi să credem că cele două operaţii sunt diferite şi că în cazul leziunii contractul este menţinut iar în cazul
impreviziunii el este revizuit, ceea ce nu poate fi adevărat;
6.3. Mai trebuie adăugat că însăşi adaptarea contractului este o sancţiune a leziunii. Această operaţie realizează atât o
funcţie sancţionatorie, prin aceea că, pusă în faţa desfiinţării contractului, partea favorizată se va vedea obligată să accepte
propunerea de remaniere a prestaţiilor dar, concomitent, reprezintă şi un remediu al contractului, asigurându-i continuitatea.
6.4. Potrivit art. 1224 NCC, „nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzacţia, precum şi alte contracte
anume prevăzute de lege”.
Câteva observaţii sunt inevitabile:
– mai întâi, într-o bună tehnică legislativă, era de preferat o normă afirmativă care să ne spună care sunt contractele
care sunt supuse sancţiunii leziunii pentru ca abia apoi să se prevadă excepţiile de la regulă. Astfel, s-ar fi putut afirma că
doar contractele comutative sunt supuse leziunii, rezultând, fie a contrario, fie expres, că cele aleatorii nu sunt supuse
acestei sancţiuni, după care, tot printre excepţii, să fie menţionată tranzacţia;
– soluţia de exceptare a tranzacţiei de la sancţiunea leziunii este, în opinia noastră, discutabilă. Motivul clasic (ratio legis)
pentru care asemenea contracte au fost exceptate de la sancţiunea pentru caz de leziune este că, prin definiţie, ele
presupun concesii reciproce şi chiar renunţarea de către una dintre părţi la un drept ce i s-ar fi cuvenit, acesta fiind preţul
convenit pentru stingerea unor litigii iniţiate sau pe cale de a fi iniţiate. O asemenea exceptare făcea parte din regimul juridic
restrictiv rezervat leziunii. Este motivul pentru care, în concepţia clasică a Codului Napoleon, preocupat îndeosebi de
respectarea libertăţii de voinţă a părţilor, tranzacţia se bucura, potrivit art. 2052 alin. 1, de puterea lucrului judecat, fiind
exceptată in terminis de la sancţiunea leziunii prin prevederea de la alin. 2 al aceluiaşi text. Potrivit art. 2053 C. civ. fr. alin.
1 tranzacţia poate fi atacată pentru eroare asupra persoanei sau asupra obiectului, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi text, poate
fi atacată pentru dol şi violenţă. Reglementarea Codului nostru civil este uşor diferită. Mai întâi, printr-o exprimare mai
moderată, se dispune prin art. 1711 că „tranzacţiile au între părţile contractante puterea unei sentinţe neapelabile”, iar în
privinţa sancţiunilor sunt preluate la art. 1712 C. civ. doar cazurile de „eroare asupra persoanei sau a obiectului în proces”,
nu şi cazurile de dol şi violenţă prevăzute de Codul civil francez la art. 2053 alin. 2.
Între timp, evoluţia ulterioară a concepţiei despre leziune îndreptată spre protejarea părţii mai slabe în contract face tot
mai discutabilă soluţia tradiţională. Dacă potrivit art. 2053 alin. 2 C. civ. fr. tranzacţia poate fi atacată pentru cazurile de dol
şi violenţă, astăzi, când leziunea se apropie tot mai mult de violenţa economică, exceptarea ei de la sancţiunea leziunii nu se
mai justifică. Este adevărat că tranzacţia presupune renunţări reciproce şi că, din această perspectivă privită, este
incompatibilă cu leziunea, numai că, la fel de adevărat poate fi şi faptul că asemenea concesii pot fi făcute sub imperiul stării
de necesitate, ceea ce s-ar putea concretiza într-o disproporţie a prestaţiilor pe care dreptul n-ar trebui s-o agreeze.
Chiar dacă, în starea actuală a dreptului, tranzacţia nu poate fi atacată pentru leziune, regulă pe care o regăsim şi la art.
1970 din Codul civil italian, preluată de Noul nostru Cod civil prin textul pe care îl analizăm, cât şi prin art. 2273 alin. 2
privitor la contractul de tranzacţie, faptul că totuşi tranzacţia poate fi atacată pentru violenţă, aşa cum rezultă implicit din
lectura art. 2273 alin. 1 NCC, că violenţa tinde să asimileze starea de necesitate şi deci inclusiv starea de nevoie, una dintre
ipotezele leziunii, impune, credem, o altă optică. Astfel, Anteproiectul de reformă francez Catala al dreptului obligaţiilor şi al
prescripţiei prevede la art. 1114-3 că „există violenţă şi atunci când partea se angajează sub imperiul unei stări de
necesitate sau dependenţă, dacă cealaltă parte exploatează această situaţie de slăbiciune trăgându-şi un avantaj excesiv în
mod manifest”. Aceeaşi prevedere o regăsim şi în Noul nostru Cod civil, care, deşi nu asimilează starea de necesitate
violenţei, aşa cum s-ar fi cuvenit, reţine un motiv distinct de anulare în art. 1218 potrivit căruia „contractul încheiat de o
parte aflată în stare de necesitate nu poate fi anulat decât dacă cealaltă parte a profitat de această împrejurare”. Or, dacă
potrivit Noului Cod civil, tranzacţia poate fi atacată pentru motivul că a fost încheiată în condiţiile stării de necesitate, ea
nefiind exceptată de la prevederea pe care o examinăm, care să mai fie raţiunea exceptării tranzacţiei de la anularea pentru
leziune?
7. Propuneri de lege ferenda privind reglementarea leziunii în Noul Cod civil
7.1. În considerarea celor mai sus afirmate şi în consens cu o doctrină tot mai relevantă de drept civil care tratează
leziunea ca un dezechilibru contractual şi nu ca viciu de consimţământ, vedem leziunea orientată spre remedierea
contractului injust, şi nu spre sancţionarea conduitei părţii care a exploatat ignoranţa sau starea de nevoie a
cocontractantului. Pentru existenţa ei ar trebui să fie suficientă doar disproporţia considerabilă dintre prestaţii, cuantificată la
pag. 7 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 3 din 2010
peste jumătate din valoarea pe care o avea la momentul încheierii contractului prestaţia promisă sau executată de partea
lezată. Astfel, reglementarea leziunii ar fi armonizată cu prevederea de la art. 79 din Legea privind Codul consumului, Legea
nr. 296/2004, potrivit căreia „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată
abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar
cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”. Iar dacă, potrivit altor raţiuni care
ţin de integrarea noii reglementări în concepţia subiectivă la care în mod surprinzător au aderat proiectele de codificare
europeană a contractelor, ar impune menţinerea leziunii printre viciile de consimţământ, s-ar putea prelua formula la care s-
a oprit Codul civil din Quebec, care la art. 1406 prevede că „leziunea rezultă din exploatarea uneia dintre părţi de către
cealaltă, care antrenează o disproporţie importantă între prestaţiile părţilor; disproporţia importantă însăşi face să se
prezume exploatarea”. Este de altfel şi soluţia la care se oprise Proiectul Noului Cod civil la art. 938 alin. 3 şi la care, din
păcate, redactorii Noului Cod civil au renunţat.
7.2. Prevederea de la art. 1222 alin. 2 NCC potrivit căreia „acţiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea
depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promisă sau executată de
partea lezată” este o condiţie constitutivă a leziunii, aşa cum este ea văzută de noua redactare a textului normativ, şi nu
doar o condiţie de admisibilitate a acţiunii în justiţie, motiv pentru care ar fi trebuit inclusă în chiar enunţul de la alin. 1 al
acestuia. Doar prevederea menţionată în partea finală a art. 1222 alin. 2 potrivit căreia „disproporţia trebuie să subziste
până la data cererii de anulare” ţine, într-adevăr, de regimul juridic al acţiunii în anulare35).
3 5 E
) x a m i n â n d a c e s t e t e x t e î n s u c c e s i u n e a l o r , v o m v e
s e p t e m b r i e 2 0 0 4 , d e f i n i ţ i a l e z i u n i i d e l a a r t . 9 4 1 a l
a d u s ă t e x t e l o r p r i n i n t r o d u c e r e a u n e i p r e v e d e r i n o i l
l a m a i m u l t d e j u m ă t a t e d i n v a l o a r e a p e c a r e o a v e a ,
l e z a t ă , a f o s t i n s p i r a t ă , p r o b a b i l , d e p r e v e d e r e a s i m
a c e a s t ă c o n d i ţ i e c o n s t i t u t i v ă a l e z i u n i i , f ă r ă s ă o i n

7.3. Art. 1222 alin. 1 ar putea fi reformulat astfel: „partea lezată ca urmare a vicierii consimţământului poate cere
anularea contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită”, urmând ca
printr-un text subsecvent să se prevadă că „iniţiativa adaptării contractului o poate avea şi partea favorizată, dacă aceasta
face o ofertă aprobată de instanţă prin care se modifică în mod echitabil clauzele contractuale”36).
3 6 T) e x t u l d e l a a r t . 1 2 2 2 a l i n . 1 p o t r i v i t c ă r u i a „ p a r t e
c ă l e z i u n e a e s t e o s i m p l ă v ă t ă m a r e d e s p r e c a r e n u s e
f a p t , e f e c t u l v i c i e r i i c o n s i m ţ ă m â n t u l u i .

7.4. Propunem ca norma de la art. 1224 să aibă următorul text: „pot fi atacate pentru leziune doar contractele
comutative. Contractele aleatorii, precum şi alte contracte anume prevăzute de lege sunt exceptate de la aplicarea acestei
sancţiuni”.
8. Scurte concluzii. Reglementarea leziunii ca motiv de desfiinţare a contractului este o zonă sensibilă a dreptului civil,
tot mai asediat de protecţia consumatorilor care aspiră la soluţii noi menite să evite dezechilibrul dintre prestaţiile asumate
şi să asigure justiţia contractuală. Departe de a ne furniza modele care să se situeze în afara oricărei critici, proiectele de
codificare europeană a dreptului contractual pot constitui doar prilej de analiză şi reflecţii, semnale ale unei evoluţii în
această materie care pot folosi ca argumente de o parte şi de alta în căutarea unor soluţii cât mai raţionale.
Condiţionând leziunea de atitudinea celui care a profitat de starea de nevoie, lipsa de experienţă, lipsa de cunoştinţe a
celeilalte părţi, aşa cum o face Noul Cod civil, vom favoriza pe cel puternic, prezumat a fi de bună-credinţă, şi vom
defavoriza pe cel slab, impunându-i sarcina unei probaţiuni, de multe ori imposibil de făcut, prin faptul că vizează aspecte
subiective. Or, în astfel de condiţii, ne-am putea întreba: ce este mai important în cazul leziunii, să sancţionăm pe cel
puternic sau să-l protejăm pe cel slab? Un elementar spirit de dreptate ne îndeamnă să nu ezităm în această opţiune şi să
preferăm pe cel slab. De altfel, însuşi cuvântul „leziune” evocă vătămarea celui dezavantajat, şi nu viclenia celui care a
profitat ca urmare a contractului încheiat. Este acesta un mod de a vedea leziunea, dar nu şi singurul. De aceea, nădăjduim
că vor fi făcute în continuare eforturi doctrinale şi jurisprudenţiale orientate spre o amenajare cât mai satisfăcătoare a
leziunii în contracte care să evite rezervele la care ne-am referit.
Publicat în Revista Română de Drept Privat cu numărul 3 din data de 31 martie 2010.

pag. 8 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro