Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice
Catedra Finanţe şi Bănci

APROB
Şef catedra
Dr.hab., prof. univ. G.Ulian

Sertinean Natalia
Teză de licenţă

TEMA:
Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii şi
direcţii de maximizare a acestora

Studenta anului IV,

Specialitatea Finanţe şi Bănci,
Grupa EF 0530 B

Conducătorul ştiinţific :
lector magistru,
Scripliuc Evelina

Chişinău, 2010

1
 Plan

Adnotare

Introducere 5

Capitolul I Aspecte teoretice privind rezultatele financiare ale întreprinderii 10

1.1 Conţinutul economic al rezultatelor financiare a întreprinderii 10
1.2 Caracteristica veniturilor si cheltuielilor ca elemente de bază la determinarea
rezultatelor financiare 18
1.3 Sarcinile şi sursele informaţionale ale rezultatelor financiare 23

Capitolul II Analiza rezultatelor financiare ale C.A.P. “ Basarabia” 26

2.1. Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) pînă la impozitare 27
2.2. Analiza factorială a rezultatului din activitatea operaţională
a C.A.P. „Basarabia” 30
2.3. Analiza profitului brut al C.A.P. “ Basarabia” 34
2.4. Analiza profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale 35
2.5. Analiza formării şi repartizării profitului net al C.A.P. „Basarabia” 39

Capitolul III Propuneri şi recomandări privind maximizarea rezultatelor financiare 42

3.1 Direcţii de maximizare a rezultatelor financiare a CAP “Basarabia” 42

Concluzii 47

Bibliografie 52

Anexe 54

2
 Annotation
Les questions d'économie de marché liée à la détermination des résultats financiers
réalisés par les opérateurs et leur analyse est censée être présente, parce que chaque unité
économique vise à atteindre et maximiser les profits, et non pas à des pertes d'activation. En
conséquence, il est nécessaire de mener une comptabilité stricte et précise des résultats
(profit / perte), il est possible que l'analyse, qui va établir l'influence sur le bénéfice ou la
perte, la détection et la mobilisation des réserves pour augmenter les profits et la rentabilité
de l'usine existante.
Chaque phrase est écrite en vue d'atteindre certains objectifs bien définis. Par
conséquent, les objectifs de ce travail sont:
- Etudier l'analyse théorique et pratique des résultats financiers des unités
économiques;
- Contenu de l'exposition économique des résultats financiers (bénéfice ou la perte);
- Lecteurs familiariser avec les principales fonctions exercées par les résultats
financiers de l'entreprise;
- Décrire importance et la nécessité de résultats financiers positifs;
- Présentation de toutes les tâches et les sources d'analyse de l'information sur les
résultats financiers;
- Familiarité avec les techniques (modèles) pour l'analyse des résultats financiers,
utilisés dans la pratique du monde, y compris la République de Moldova;
- Techniques d'analyse des résultats financiers dans la pratique;
- Les calculs nécessaires à la détermination des indicateurs de revenu, ces indicateurs
pour étudier la structure et la dynamique, et leur analyse factorielle, en utilisant des données
pratiques HEAD «Bessarabie»
- Présentation de toutes les propositions visant à améliorer les entreprises publiques
économiques et financières opérant en République de Moldova, en particulier les plantes
considérées - PAC «Bessarabie»
- Mise en lumière des stocks existants pour augmenter les profits Cap Bessarabie
- Arguments thème de recherche ont besoin dans le document.
Se référant à la structure de la phrase, cela comprend l'introduction, les chapitres 3 et
conclusion, y compris les conclusions et les propositions et une série d'annexes.
Dans le chapitre I de refléter la présentation des perspectives économiques de résultats
financiers dans l'économie de marché. Ici, contient des informations sur la définition, le

3
contenu des fonctions économiques, de la performance financière. Les données reflètent
également les tâches, les sources d'analyse de l'information de la société des résultats
financiers et son importance.
Le chapitre II contient des données sur les résultats financiers de la PAC analyse
«Bessarabie» en 2007 et 2008. Ceci est réalisé une analyse factorielle des indicateurs pertinents et de
l'entreprise désigné l'analyse de réserve interne sur l'amélioration des indicateurs de succès.
Dans le chapitre III sont présentés les moyens d'augmenter le profit et la rentabilité, et
l'auteur a présenté des propositions sur la mobilisation des réserves pour accroître les
indicateurs de rentabilité et les résultats de la PAC «Bessarabie» à l'avenir.

4
 INTRODUCERE
Actualitatea temei. În condiţiile economiei de piaţă problemele ce ţin de determinarea
rezultatelor financiare realizate de agenţii economici şi de analiza acestora, se consideră a fi actuale,
deoarece fiecare unitate economică tinde spre obţinerea şi maximizarea profitului, şi nu spre
activarea în pierderi. Respectiv, este necesar de a duce o contabilitate strictă şi corectă a rezultatelor
obţinute (profitului/pierderii), pentru ca să fie posibilă analiza acestora, care va permite stabilirea
influenţei factorilor asupra profitului/pierderii, relevarea şi mobilizarea rezervelor de sporire a
profitului şi a rentabilităţii, existente la întreprindere.
Este de menţionat, că măsurarea rezultatelor contabile se bazează pe o comparare între
cheltuielile reale efectuate în cursul unei perioade (unui exerciţiu) şi veniturile reale produse de
activitatea sa în aceeaşi perioadă.
Prin urmare, veniturile se analizează ca o creare a bogăţiei, în timp ce cheltuielile apar ca o
consumare de bogăţie reală. În consecinţă, rezultatul financiar obţinut permite evaluarea sporirii sau
diminuării bogăţiei, deci, exprimă cîştigul sau pierderea produse de activitatea întreprinderii.
Este important şi faptul, că trecerea la economia de piaţă necesită sporirea eficienţei
activităţii economico-financiare a întreprinderii, respectiv a rezultatelor financiare şi a rentabilităţii,
sporirea competitivităţii mărfurilor şi serviciilor etc.
Un rol important în vederea realizării sarcinii date îi revine analizei activităţii economico-
financiare, cu ajutorul căreia se elaborează strategiile şi tacticele de dezvoltare a unităţilor
economice, se argumentează planurile şi deciziile conducerii, se efectuează controlul îndeplinirii
lor, se evaluează rezultatele financiare a întreprinderilor, subdiviziunilor acestora, se determină
nivelul rentabilităţii atins în perioada de gestiune analizată şi, prin urmare, se descoperă rezervele de
sporire a eficienţei activităţii economico-financiare a întreprinderii.
Toţi agenţii economici, care practică activitatea de antreprenoriat, trebuie să posede
cunoştinţe teoretice profunde în domeniul analizei rezultatelor financiare obţinute în urma
desfăşurării activităţii sale şi să le aplice, ulterior, în practică.
Scopul lucrării. Teza dată este scrisă în vederea atingerii anumitor scopuri bine determinate.
Prin urmare, obiectivele prezentei lucrări sunt următoarele:
- studierea bazelor teoretice şi practice ale analizei rezultatelor financiare a unităţilor economice;
- expunerea conţinutului economic al rezultatelor financiare (profitului/pierderii);
- familiarizarea cititorilor cu funcţiile principale, exercitate de rezultatul financiar al întreprinderii;
- descrierea importanţei şi necesităţii rezultatelor financiare pozitive;
- prezentarea tuturor sarcinilor şi surselor informaţionale ale analizei rezultatelor financiare;

5
- familiarizarea cu tehnici (modele) de analiză a rezultatelor financiare, utilizate în practica
mondială, inclusiv în Republica Moldova;
- aplicarea tehnicilor de analiză a rezultatelor financiare în practică;
- efectuarea calculelor necesare referitoare la determinarea mărimii indicatorilor de profit, studierea
acestor indicatori în structură şi în dinamică, precum şi analiza factorială a lor, folosind datele
practice ale C.A.P. “ Basarabia”;
- prezentarea tuturor propunerilor, menite să contribuie la îmbunătăţirea stării economico-financiare
a întreprinderilor, care activează pe teritoriul Republicii Moldova, în special a unităţii de
producţie analizate – C.A.P. “ Basarabia”;
- relevarea rezervelor de majorare a profitului existente la C.A.P. “ Basarabia”
- argumentarea necesităţii cercetării temei prezentate în lucrare.
Este necesar de menţionat, că pentru atingerea scopurilor prezentei lucrări, descrise mai sus,
se vor folosi raportul financiar al C.A.P. “ Basarabia” pentru anii 2007 şi 2008.
Referindu-ne la structura tezei, aceasta cuprinde introducerea, 3 capitole şi încheierea,
inclusiv concluzii şi propuneri, precum şi un şir de anexe.
În capitolul I se reflectă prezentarea concepţiei economice a rezultatelor financiare în
condiţiile economiei de piaţă. Aici se conţine informaţia privind definirea, conţinutul economic,
funcţiile rezultatelor financiare. De asemenea sunt reflectate datele referitoare la sarcinile, sursele
informaţionale ale analizei rezultatelor financiare a întreprinderii şi importanţa acesteia.

Capitolul II conţine date privind analiza rezultatelor financiare obţinute de C.A.P. “

Basarabia” în anii 2008 şi 2009. Aici este efectuată analiza factorială a indicatorilor nominalizaţi şi
relevate rezervele interne ale firmei analizate privind sporirea indicatorilor de rezultate.

În capitolul III sunt reflectate căile de majorare ale profitului şi a rentabilităţii, precum şi
prezentate propunerile autorului cu privire la mobilizarea rezervelor de sporire a indicatorilor de
rezultate şi rentabilitate ale CAP „Basarabia” pe viitor.

În continuare propunem să prezentăm caracteristica CAP „Basarabia”.

În anul 1992 fostul colhoz „Basarabia” (s. Hîrbovăţ, r-nul Anenii Noi) a fost reorganizat în
Societate pe acţiuni „Basarabia”. Aceasta a fost una din primele gospodării agricole ale republicii
care a distribuit patrimoniul agricol între lucrătorii săi.
În anul 2001 prin decizia adunării generale a acţionarilor S.A. „Basarabia” a fost
reorganizată în Cooperativă Agricolă de Producere „Basarabia”.
Deoarece situaţia financiară a gospodăriei era stabilă, iar determinarea mărimii cotelot –
părţi valorice a foştilor colhoznici a fost efectuată încă în anul 1992, gospodăria nu a aderat la

6
Programul Naţional „Pămînt”. Totodată nu s-au pus piedici doritorilor să formeze gospodării
ţărăneşti aparte, ori alte formaţiuni agricole. Astfel, pe parcursul anilor de gospodărie s-au separat
122 proprietari de pămînt din numărul total de 1918, mărimea unei cote fiind de 1,52 ha.
Cooperativa agricolă de producţie „Basarabia” a reuşit pe parcursul reformelor să evită
destrămarea patrimoniului agricol, pulverizarea terenurilor şi chiar să dezvolte potenţialul
productiv.
Actual în cooperativă activează 312 lucrători.
Gospodăria în prezent arendează majoritatea terenurilor agricole şi patrimoniul de
producere. În calitate de plată pentru arenda pămîntului proprietarilor le sunt eliberate anual mai
bine de 850 tone de grîu, 18 tone de ulei de floarea soarelui, iar pentru arenda patrimoniului agricol
în jurul a 200 mii lei.
CAP „Basarabia” prelucrează în prezent 2680 ha de terenuri agricole, din care 332 ha viţă de
vie şi 256 ha de livezi. În anul 2007 cooperativa a cultivat culturi cerealiere pe o suprafaţă de 1064
ha, 313 ha de floarea soarelui, legume – 166 ha, culturi pentru nutreţ – 66 ha.
Cooperativa Agricolă de Producţie „Basarabia” produce anual 3000-5000 tone de cereale,
300 – 500 tone de floarea soarelui, 3000 – 4000 tone de legume, 1500 – 2000 tone de struguri, 30-
50 tone de fructe uscate, 800-1200 tone de producţie conservată.
Fiecare din anii de activitate ai gospodăriei, necătînd la condiţiile extrem de nefavorabile ale
perioadei de reforme, a fost finalizat cu profit. Eficienţa relativ înaltă a producţiei permite
gospodăriei să dezvolte cu succes potenţialul de producere.
În ultimii ani, gospodăria a construit şi dat în exploatare o moară, oloiniţă, brutărie, o
uscătorie pentru fructe, a sădit 46 ha de viţă de vie şi 90 ha de livadă de măr cu irigare prin picurare.
În anii 1998 – 2001 a fost construită, iar în anul 2001 dată în exploatare o secţie de conservare a
producţiei agricole cu o capacitate potenţială de prelucrare a 5000 tone de materie primă anual. În
anul 2006 a fost dat în exploatare un depozit frigorific cu capacitatea de păstrare de 500 tone de
producţie agricolă.
Pe parcursul anilor gospodăria a investit mijloace considerabile în dezvoltarea socială a
satului pe teritoriul căruia este amplasată. S-a reuşit asfaltarea străzilor centrale ale satului,
construcţia unei şcoli noi de studii medii, şi reconstrucţia şcolii primare, deasemenea construcţia
unei noi grădiniţe de copii ş.a.
Gospodăria îşi onorează toate obligaţiunile faţă de stat şi salariaţi. CAP „Basarabia” este
deţinătorul titlului „Cel mai bun contribuabil”. Gospodăria achită anual mai bine de 1,7 – 2,1 mln.
lei impozite şi alte plăţi în buget.
În continuare se prezintă tabelul în care se reflectă evoluţia vînzărilor în anii 2007-2009.

7
 Tabelul 1
Analiza dinamicii venitului din vănzări al C.A.P. “ Basarabia”
Indicatorii Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009
Venitul din vînzări, lei 19333730 15931192 11369631
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare
Reeşind din datele tabelare putem constata o micşorare în dinamică a venitului din vînzări
obţinut de C.A.P. “ Basarabia” .
Un factor esenţial în dezvoltarea acestei întreprinderi a fost potenţialul uman, pe care a ştiut
să-l folosească la maximum, cît şi buna organizare, prin intermediul cărora s-a putut realiza ideia în
viaţă. Concepută ca o întreprindere mică cu un număr de pînă la 50 persoane, a ajuns una din cele
mai prospere, din ramură, iar numărul şi structura personalului au variat în modul prezentat în
tabelul 2.

Tabelul 2
Aprecierea structurii organizatorice a CAP „Basarabia” în anii 2007-2009
(persoane)
Perioada Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009
Subdiviziunea organizatorică
A 1 2 3
Manageri de nivel superior 3 4 5
Marketing- import- export 2 3 2
Control financiar intern- juridic 1 1 2
Contabilitate 3 4 5
Desfacere 4 5 6
Laborator 3 6 7
Departamentul tehnologic 3 4 7
Muncitori de bază 191 203 192
Nr.Total 210 230 226
Sursa: elaborat de autor în baza Planului de afaceri
O importanţă însemnată o are managementul strategic promovat de întreprindere şi modul
de realizare a lui, astfel strategiile pentru următorii 6 ani sunt următoarele:
- stabilirea şi dezvoltarea unui marketing actual şi competent,
- pregătirea terenului de diversificare a pieţelor de desfacere;
- instruirea şi motivarea continuă a personalului;
- creşterea volumului de producţie, modernizarea continuă a utilajelor şi echipamentelor, precum şi
a tehnologiilor de producere;

8
- automatizarea şi computerizarea procesului de producţie.

9
 Capitolul I Aspecte teoretice privind rezultatele financiare ale întreprinderii

§ 1.1. Conţinutul economic al rezultatelor financiare ale întreprinderii

În condiţiile actuale consumatorul aşteaptă de la activităţile economice noi utilităţi, noi

bunuri materiale şi servicii. La rîndul său, producătorul organizează activitatea economică în
vederea obţinerii unui anumit cîştig. Acesta decurge dintr-o permanentă comparaţie a ceea ce el
consumă în procesul de producţie cu ceea ce obţine din actele de vînzare, din compararea efectelor
producţiei cu eforturile necesare pentru producerea ei. Eforturile făcute de agentul economic se
concentrează în consumuri de producţie curente (costuri) şi în noi dotări tehnice pe baza
investiţiilor.
Efectele activităţilor la nivelul microeconomic sunt cunoscute sub denumirea de rezultate
microeconomice, de ieşiri de bunuri economice.
În general, fiecare agent economic, fie cu profil comercial, fie cu profil productiv, obţine în
urma desfăşurării activităţii sale (comerciale sau productive) rezultate financiare. Acestea, de
regulă, se exprimă, prin profit sau prin pierdere.
Rezultatul financiar al activităţii întreprinderii se caracterizează prin suma profitului
(pierderilor) şi a nivelului rentabilităţii obţinute. Profitul reprezintă depăşirea veniturilor cîştigate de
întreprindere asupra consumurilor şi cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de
întreprinzător. Cantitativ, profitul (pierderea) se determină astfel:
Profitul (pierderea) = Venituri – Consumuri şi cheltuieli
Cu cît este mai mare valoarea vaniturilor cu atît va fi mai ridicată mărimea profitului, şi
invers, creşterea valorilor consumurilor şi/sau cheltuielilor duce la diminuarea mărimii profitului.
În practica contabilă şi analitică autohtonă, în conformitate cu prevederile Standardului
Naţional de Contabilitate 5 “Prezentarea rapoartelor financiare” sunt utilizate următoarele noţiuni
ale profitului:
Profit brut (pierderea globală) reprezintă profitul (pierderea) obţinut din vînzarea
produselor, mărfurilor şi serviciilor prestate şi se determină ca diferenţa dintre veniturile din vînzări
şi costul vînzărilor.
Profitul (pierderea) din activitatea operaţională reprezintă diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile obţinute de întreprindere din activitatea de bază, determinată de statutul acesteia.
Profitul (pierderea) din activitatea de investiţii este diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile
obţinute de întreprindere din operaţiunile ce ţin de mişcarea activelor pe termen lung.

10
 Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile aferente operaţiunilor legate de modificările în mărimea şi structura capitalului propriu
şi mijloacelor împrumutate.
Profitul (pierderea) din activitatea economico-financiară este rezultatul financiar obţinut de
întreprindere în cursul perioadei de gestiune din activităţile operaţională, de investiţii şi financiară.
Profitul (pierderea) excepţional este diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile apărute ca
rezultat al evenimentelor şi operaţiunilor excepţionale neprevăzute.
Profitul (pierderea) pînă la impozitare este profitul (pierderea) obţinut de întreprindere în
cursul perioadei de gestiune din toate tipurile de activităţi şi rezultatul excepţional. Profitul
(pierderea) pînă la impozitare este numit profit (pierdere) contabil.
Profitul net (pierderea netă) este profitul (pierderea) care rămîne la dispoziţia întreprinderii
după calcularea cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit şi se determină ca diferenţa
dintre profitul (pierderea) pînă la impozitare şi cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit.
[5, p.32-33]
În ştiinţa economică cea mai mare atenţie a fost acordată profitului.
Profitul, unul din veniturile fundamentale nu are nici pînă în prezent o definire unanim
acceptată. În sensul larg al cuvîntului, profitul constituie un cîştig oarecare, un rezultat al activităţii
economice şi se formează din diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile unei unităţi economice. În
condiţiile economiei de piaţă profitul este condiţia principală a desfăşurării oricărei activităţi de
natură economică.
Deci, termenul de profit a fost şi a rămas ambiguu şi contraversat. Deseori s-a recurs la
apropierea acestei noţiuni de cea de beneficiu, în intenţia de a se da profitului doar sensul său
pozitiv. Dar relaţia dintre profit şi beneficiu rămîne destul de generală şi chiar confuză. Astfel, unii
autori consideră că cele două noţiuni sunt sinonime, alţii sunt de părere că beneficiul şi profitul
diferă prin sfera de cuprindere.
Ambiguitatea termenului a făcut ca acestuia să i se acorde o mare atenţie în toate sistemele
de gîndire economică.
Astfel, se pare că profitul este una din categoriile economice cele mai contraversate din
ştiinţa economică, ceea ce condiţionează prezentarea în continuare a unor viziuni sau aprecieri
privitoare la profit.
Etimologic, profitul îşi are originea latină, provenind de la verbul „proficere” care înseamnă
a progresa, el dobîndind, treptat, semnificaţia de a da profit.
Profitul constituie rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activităţi productive; este
principalul indicator calitativ care exprimă eficienţa activităţii productive. [5, p.280]

11
 În ţările cu economie de piaţă termenul folosit curent pentru beneficiu este profit. Cu toate
acestea, în multe ţări se utilizează termenul de beneficiu, cum este, de exemplu, în Franţa (benefice)
sau în Italia (beneficio). [2, p.114]
Probabil nici o altă noţiune sau concept nu este folosit în discuţiile economice cu o varietate
de înţelesuri de sine stătătoare mai mare ca profitul. [16, p.201] Această frază a fost scrisă
aproximativ 50 de ani în urmă de Frank Kniglet, un distins studios al temei, pentru a face o
introducere la un articol enciclopedic asupra profitului. Situaţia nu s-a schimbat prea mult de atunci
pînă în prezent.
Pe parcursul evoluţiei au fost diferite concepţii referitoare la profit.
Mercanteliştii (Cantillon, Colbert) s-au ocupat de analiza profitului şi a izvorului său. Ei
vedeau izvorul profitului în sfera circulaţiei. Conform concepţiei lor, mărfurile se vînd la preţuri,
care cuprind două elemente diverse: valoarea reală şi profitul de înstrăinare, realizat din vînzarea
mărfurilor. Ei consideră că nu orice circulaţie este izvorul profitului comercial, ci doar circulaţia
dintre state, comerţul exterior, deoarece numai el sporeşte cantitatea de metal preţios din ţara
respectivă.
Prin urmare, profitul este rezultatul activităţii de comerţ exterior.
Economiştii fiziocraţi (Turgot, Quesnay) au negat orice bază pentru existenţa profitului
comercial şi au tins să demonstreze că profitul se obţine doar din activităţile productive agricole,
acesta fiind un dar al naturii.

Clasicul Adam Smith susţine că profitul este un produs al muncii neplătite, un venit ce
revine capitalului. El numeşte profit ceea ce este produs net. Un mare merit a lui Adam Smith în
analiza profitului este şi faptul de a fi respins părerea, că profitul este drept salariu cuvenit
capitalistului. El a arătat că salariul şi profitul sunt categorii economice generate de legi diferite, că
mărimea profitului nu depinde de cantitatea de muncă cheltuită de capitalist, ci de mărimea
capitalului acestuia. În schimb, beneficiul întreprinzătorului (partea din profit care rămîne după
scăderea dobînzii) este prezentat ca fiind o recompensă pentru riscul întreprinzătorului capitalist. Cu
ajutorul teoriei conform căreia valoarea este determinată de cele trei venituri: salariu, profit, rentă,
Smith elaborează o a doua teorie, neştiinţifică, cu privire la profit. Conform acesteia profitul
constituie unul din izvoarele şi una din părţile componente ale valorii, care i se cuvin în mod natural
capitalistului.
Economistul David Ricardo a apreciat, că izvorul profitului reprezintă o parte din munca
muncitorului care este însuşită de capitalist. El arată pentru prima dată distincţia dintre salariu şi
profit.

12
 În lucrarea “Despre principiile economiei politice şi impunerii”, capitolul VI “Despre profit”
Ricardo scrie următoarele “profiturile vor fi înalte sau scăzute în proporţie în care salariile vor fi
scăzute sau înalte. În plus, proporţia în care salariile cresc vor scădea profiturile”.
J.B. Say a apreciat că profitul este un salariu pentru munca specială de conducere şi de
coordonare. El a analizat profitul aşa cum se prezintă sub forma dobînzii şi a beneficiului
întreprinzătorului pe care le-a rupt de profit şi le-a explicat prin izvoare diferite. Dobînda este
considerată de el ca un venit al capitalului, un rezultat al serviciilor săvîrşite de capital, iar
beneficiul întreprinzătorului ca o plată a muncii, o recompensă pentru riscul şi talentul
antreprenorului. Carl Marx a susţinut că profitul este o formă transformată a valorii, mai precis o
formă de manifestare a plusvalorii, adică plus valoarea creată de munca salariată, privită însă ca
efect al întregului capital.
Felner, Marshall au definit profitul ca recompensa întreprinzătorului pentru calităţile sale de
organizator şi de inventator, pentru riscul şi incertitudinile la care expune, pentru funcţiile sociale pe
care şi le asumă.
Jean Marshall a susţinut că profitul este rezultatul acţiunii de forţă sau de putere pe care
întreprinzătorul sau proprietarul unităţii economice o manifestă pe pieţele de bunuri şi de factorii
productivi.
Există, însă, o diversitate de teorii care privesc profitul ca o remuneraţie a întreprinzătorului.
Autorii respectivi aduc o serie de argumente care îndreptăţesc întreprinzătorii spre obţinerea unui
profit:

a) este un bun organizator şi inventator. Astfel, liberalii francezi Beaulieu, Calson şi

unii economişti germani numesc profitul “salariul întreprinzătorului”,. F. Walker îl consideră “un
profit diferenţiat”, iar Schumpeter – cîştigul unei conduceri de calitate superioară;
b) asumarea riscului, aspect deja perceptibil la Cantillon şi J.B.Say, care au fundamentat
profitul pe “serviciul pe care-l face întreprinzătorul”. Ei consideră profitul ca remuneraţia celui care
îşi asumă riscurile incertitudinii;
c) un agent economic care satisface nevoile sociale, devenind el însuşi consumator.
Această teză susţinută de discipolii şcolii austriece a fost însuşită de Fr. Perroux care a fost şi adept
al marginalismului. “Rolul antreprenorului sau mai exact funcţia sa – scrie el – constă în aprecierea
utilităţii finale a bunurilor, el satisfăcînd nevoile sociale în ordinea importanţei lor, fixînd în mod
provizoriu şi preţurile”.

13
 În ultimele decenii s-au constituit şi se confruntă numeroase teorii privind profitul, acesta
fiind considerat mai ales un venit care depinde de anumite circumstanţe social – economice
favorabile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile economice.
Pornindu-se de la ideea generală, conform căreia profitul se identifică cu orice cîştig, cu
orice surplus din orice activitate, acţiune, operaţiune, s-au conturat două sensuri de abordare şi de
apreciere a profitului.
Un prim punct de vedere presupune că profitul este un avantaj, un cîştig însuşit de o
persoană fizică sau juridică, fără ca acesta să aibă vre-o contribuţie la obţinerea lui. Respectiv, cel
care îşi însuşeşte acest venit este apreciat ca un profitor.
Un al doilea sens, dat profitului, este cel care decurge direct din însăşi etimologia cuvîntului
latin – proficere.
Într-o astfel de viziune, profitul presupune, prin definiţie, creştere economică, progres social,
ceea ce înseamnă că însuşirea lui depinde de caracterul creator, raţional şi eficient al activităţilor,
acţiunilor şi operaţiunilor economice. Evident, acesta este sensul pe care legislaţiile îl dau profitului
în ţările cu economie de piaţă, profitul fiind doar un venit legitim, legal. În concluzie, profitul
exprimă venitul obţinut dintr-o activitate economică care progresează; el este atît rezultat al
progresului, cît şi suport al acestuia.
Însă, cea mai obişnuită definiţie a profitului se exprimă prin diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile totale. Aceasta este definiţia intuitivă a majorităţii oamenilor asupra acestei acţiuni şi
sensul în care se foloseşte frecvent.
Andronic B.C. afirmă, că tocmai faptul că a obţine profit este scopul comun al tuturor
agenţilor economici, viabilitatea ţelului depinde de capacitatea acestora de a previziona cît mai
corect alternativele posibile de evoluţie a activităţii lor economice. [1, p. 25]
În condiţiile economiei de piaţă profitul se determină ca diferenţa între ceea ce se încasează
de un întreprinzător, persoană fizică sau juridică, şi ceea ce se cheltuieşte în activitatea economică
sau ca diferenţa între preţul de vînzare şi costul producţiei (serviciului) provenit din activitatea
respectivă. Din această comparaţie pot rezulta trei categorii de date şi anume:
 egalitatea între preţul de vînzare şi costul (în această situaţie neexistînd profit, el fiind
nul);

 predominarea preţului de vînzare asupra costului, diferenţa fiind considerată favorabilă

întreprinzătorului, adică generatoare de profit;
 predominarea costului asupra preţului de vînzare, situaţia fiind nefavorabilă pentru
agentul economic în cauză ( în acest caz se înregistrează pierderi).

14
 Acţiunea economică, desfăşurarea unei activităţi de natură economică este condiţia generală
a profitului. Lipsa profitului face dificilă sau chiar imposibilă existenţa în continuare a activităţii
respective.
Pe de altă parte, profitul sintetizează rezultatele obţinute în perimetrul oricărei activităţi
economice, motiv pentru care factorii de decizie ai acestora îi urmăresc creşterea sau descreşterea în
mod sistematic şi permanent. Profitul constituie motivaţia întreprinzătorilor şi proprietarilor de
capital. Mărimea şi dinamica acestuia scoate în evidenţă situaţia economică şi socială a
întreprinzătorilor, ajungîndu-se la concluzia că profitul este dovada utilităţii unei activităţi sau chiar
a unei unităţi economice. Prin urmare, maximizarea profitului la nivelul unităţilor economice este
criteriul major al eficienţei lor, fără realizarea căruia şi-ar înceta activitatea.
Aşadar, profitul este o consecinţă a riscului, o recompensă pe care o poate primi agentul
economic pentru riscarea capitalului său. Prin urmare, profitul este un venit ce răsplăteşte munca
întreprinzătorului, capitalul utilizat şi posibilitatea apariţiei riscurilor.
Fiind dată importanţa profitului, atît pentru întreprinzători, cît şi pentru economia de piaţă,
în general, se poate aprecia că acest indicator sintetic îndeplineşte o serie de funcţii, cum ar fi:
1) orientarea generală a activităţii economice. Profitul este însuşi „motorul” activităţii
economice. El incită întreprinzătorii să producă bunurile cerute de societate, adică de care societatea
are nevoie. În felul dat profitul determină orientarea generală a activităţii economice – se produc
bunurile care aduc profit;
2) sursa principală de autofinanţare. Profitul permite degajarea surselor necesare
dezvoltării economice, finanţarea operaţiunilor riscante, care deschid căile viitorului. Există o
strînsă legătură între deciziile de investiţii şi existenţa resurselor proprii;
3) instrument de stimulare economică. După efectuarea prelevărilor prioritare asupra
profitului brut ca, de exemplu, dobînzile privind capitalul, dobînzile bancare etc., ceea ce rămîne
este repartizat pentru: autofinanţarea întreprinderii, stimulente materiale, nevoi social – culturale
etc.;
4) mijloc de control al eficacităţii întreprinderilor şi a muncii membrilor întreprinderii.
Colectivul întreprinderii are dreptul la o parte din acest profit, el fiind interesat la reducerea
costurilor de producţie. Fiecare sector din întreprindere, fiecare atelier va deveni eficace dacă are
convingerea obţinerii unei părţi din profit;
5) indicator sintetic al activităţii economice. Această funcţie este îndeplinită prin
intermediul ratei rpofitului. Mărimea şi dinamica profitului reflectă calitatea muncii depuse, a
actului managerial, a dotării tehnice existente, premisă a dezvoltării viitoare şi scopul final al
activităţii oricărui agent economic;

15
 6) sursă de venit în bugetul statului.
Studierea noţiunii de profit necesită examinarea în continuare a tipurilor acestuia în
condiţiile economiei de piaţă.
Privit din punct de vedere al reglementărilor fiscale oficiale, profitul , ca suma globală poate
fi descompus în două componente: profit legitim şi profit neligitim.
Profitul legitim apare ca expresie a respectării normelor juridice instituite prin lege şi a
metodologiilor de calcul conducînd la concluzia că acesta reprezintă diferenţa dintre venituri şi
costuri. Acest punct de vedere este agreat atît oficial, cît şi de întreprinzători, pornindu-se de la
opţiunea ca nici una din părţi să nu intre în sfera de suspiciuni privitoare la nerespectarea legalităţii.
Acest tip de profit concretizează modul de gîndire economic ce are în vedere ca
întreprinzătorului să-i revină numai acea parte din profitul global determinat prin calcul care
reprezintă aportul său nemojlocit la activitatea economico/financiară în cadrul căreia s-a format.
Termenul de profit nelegitim (ilegal, necuvenit), prevede încălcarea legilor şi a unor norme
sociale, prin măsurările următoare: umflarea costurilor prin majorarea neargumentată a unor
elemente de cheltuieli; atribuirea unor cote procentuale de dobîndă peste cele admise de legile
economico-juridice în domeniu cu scopul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor etc.
Profitul nelegitim, componentă a profitului global, se defineşte ca fiind acea parte – sumă –
care este însuşită fără a fi “cîştigată sau meritată prin vre-un serviciu adus în activitatea economică”.
[13, p.401]
De asemenea se deosebesc astfel de tipuri de profit cum sunt: profit contabil, profit
economic, profit normal.
Profitul contabil reprezintă excedentul de venit net peste costul contabil. Acesta poate fi brut
(înaintea plăţii impozitului pe venit) şi net (după plata impozitului pe venit în bugetul de stat).
Profitul economic reprezintă diferenţa dintre venitul total al firmei şi costurile de
oportunitate ale tuturor intrărilor utilizate de aceasta într-o perioadă de timp. În general, cînd se face
aprecierea generală a profitului, se are în vedere acest tip de profit.
Profitul contabil, ca şi cel economic, poate fi privit ca profit normal şi ca supraprofit.
Profitul normal asigură reproducerea simplă a procesului de producţie. Supraprofitul trebuie
să asigure reproducerea lărgită.
După aprecierile unor savanţi sesizăm, că în structura profitului normal intră atît o
remuneraţie de muncă, cît şi una de capital. [4, p. 265]
Remuneraţia de muncă vizează munca de coordonare, conducere a întreprinzătorului, iar
remuneraţia de capital vizează recompensarea (dobînda) capitalului adus firmei de către
întreprinzător, sau procurat din altă parte.

16
 Dacă şi factorul pămînt utilizat de firmă este închiriat, atunci profitul cuprinde atît
remunerarea muncii întreprinzătorului, dobînda capitalului folosit, cît şi chiria pămîntului. [4,
p.270]
Analizînd conţinutul şi structura profitului normal, este firesc să ne oprim la studierea celei
de-a doua componente a profitului global. Acesta reprezintă venitul obţinut de cei care iniţiază
(fondează), organizează şi administrează o firmă – întreprinzătorii – şi care sunt proprietarii
bunurilor produse de către firmă. Ei vînd aceste bunuri (dacă este posibil) la un preţ mai mare decît
este costul total (costul contabil + profit normal). Ceea ce se obţine ca excedent peste costul total
reprezintă profitul economic sau supraprofitul, care nu este altceva decît venitul care îl răsplăteşte
pe întreprinzător pentru întemeierea şi buna funcţionare a firmei.
E de menţionat şi faptul că, în practică, unele firme pot obţine şi alte categorii de profit şi
anume:
a) profit de monopol, ce se obţine, de regulă, de către firmele care cîştigă şi menţin o
poziţie de monopol pe piaţă. Prin manipularea preţului, dar şi a altor factori, cîştigul lor este mult
mai mare decît în condiţii normale, tocmai datorită poziţiei lor de monopol;
b) profit neaşteptat (windfall profit), a cărui definiţie nu este prea clară, deşi preocupă
pe foarte mulţi specialişti, mai ales în ultimul timp. [3, p.584]
El apare ca un cîştig nesperat, datorită unor conjuncturi ale vieţii economice şi politice. Se
dă ca exemplu, pentru acest tip de profit, cel obţinut de către producătorii de petrol atunci cînd
OPEC-ul a ridicat în mod nejustificat preţul petrolului. Producătorii de petrol au vîndut la preţuri
care nu se justificau în creşterile costurilor de producţie.
Un asemenea profit este considerat de foarte mulţi ca necinstit, constituind de fapt un
transfer incorect de bogăţie de la cei care plătesc preţul ridicat artificial către producători.

În concluzie, se poate spune că profitul este o parte componentă a venitului. El poate fi privit
ca un element rezidual al activităţii economice a firmelor. Spre deosebire de salariul, renta, dobînda,
aceasta nu are baza contractuală, depinzînd de succesul în afaceri şi de norocul întreprinzătorului de
a nu întîlni o concurenţă distrugătoare, perturbări politice, financiare etc., restrîngeri sau limitări
legislative.

Considerat de majoritatea specialiştilor drept motor al societăţii, profitul constituie motivaţia

obiectivă a întreprinzătorilor şi proprietarilor firmei “Motivaţia producătorului, este perspectiva
profitului, pe care caută într-o perioadă nespecificată de timp să-l maximizeze.” [12, p.28]
Discutînd conţinutul economic al rezultatelor financiare , este necesar de a studia, pe lîngă
rezultatul final pozitiv, exprimat prin profit, şi rezultatul negativ, exprimat prin pierdere.

17
 În general, pierderea reprezintă rezultatul financiar negativ (nefavorabil) al unităţilor de
producţie. Ea apare atunci cînd suma totală a cheltuielilor efectuate de întreprindere predomină
asupra sumei veniturilor obţinute de aceasta.
Este evident, că prezenţa pierderii în bilanţul contabil al agenţilor economici, indiferent de
mărimea absolută a acestuia, demonstrează neeficienţa activităţii economico-financiare desfăşurate
de unităţile economice, agravarea situaţiei financiare a acestora. Deci, apariţia rezultatului financiar
negativ la finele anului de gestiune se consideră a fi un aspect negativ al activităţii întreprinderilor.
Actualmente, în condiţiile trecerii la economia de piaţă multe întreprinderi care funcţionează
pe teritoriul Republicii Moldova îşi finisează activitatea (comercială sau de producţie), cu pierderi,
unele chiar falimentează.
De aceea, în vederea preîntâmpinării falimentului, este binevenită analiza aprofundată a
tuturor factorilor, care cauzează apariţia pierderilor la finele perioadei de gestiune, care va permite
de a releva rezervele existente la firmă şi, prin urmare, de a le mobiliza raţional. Iar la finele unei
astfel de analize se elaborează măsurile necesare îndreptate spre obţinerea rezultatului financiar
pozitiv şi, prin urmare, spre îmbunătăţirea stării financiare a unităţilor economice.

§ 1.2. Caracteristica veniturilor şi cheltuielilor ca elemente de bază la determinarea

rezultatului financiar.

După cum am menţionat profitul reprezintă depăşirea veniturilor cîştigate de îtreprinzător

asupra consumurilor şi cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător.
Deoarece fundamentul procesului de determinare a profitului îl constituie cheltuielile şi
veniturile este binevenită studierea acestor noţiuni de bază în mod detaliat.
Iniţial, este foarte important să se concretizeze delimitările între noţiunile de “consumuri”
şi „cheltuieli”, care în condiţiile sistemului contabil precedent se considerau sinonime. Însă odată
cu trecerea la noul sistem contabil bazat pe standardele internaţionale, se modifică conţinutul
noţiunilor nominalizate, precum şi structura, criteriile de clasificare a acestora.
Astfel, consumurile reprezintă resursele utilizate în scopul fabricării produselor şi prestării
serviciilor. Acestea sunt nemijlocit legate de procesul de producţie, îşi găsesc întruchipare materială
în stocurile producţiei finite şi produselor în curs de execuţie, la finele perioadei de gestiune se
reflectă în bilanţul contabil şi nu se iau în calcul la determinarea rezultatului financiar al
întreprinderii.
În acest context putem menţiona, că activitatea oricărei firme presupune consumul factorilor
de producţie. Prin combinarea lor în anumite proporţii şi după anumite reguli se realizează

18
producţia şi firmele obţin venit. Totodată fiecare agent economic, permanent, este pus în faţa a cel
puţin două întrebări:
1. Ce bunuri trebuie să producă firma şi în ce cantităţi?
2. Cum trebuie combinaţi factorii utilizaţi în producerea bunurilor respective?
În dependenţă de răspunsul la aceste două întrebări se determină volumul de activitate al
firmei (dimensiunile activităţii) consumul factorilor de producţie şi, ulterior, profitul. Indiferent de
alternativele care se pot discuta şi de varianta la care se opreşte firma, consumul factorilor de
producţie este inevitabil.
Respectiv, întotdeauna se va pune întrebarea cît costă producerea bunurilor sau serviciilor
respective? Această întrebare este generată, pe de o parte, de caracterul limitat al resurselor, pe de
altă parte, de necesitatea ca firma să contribuie la satisfacerea nevoilor de consum ale societăţii, în
condiţiile în care ea obţine profit şi dacă se poate, un profit cît mai mare.
Pentru a intra în problemele de detaliu ale cheltuielilor întreprinderii vom defini această
noţiune. Conform Standardului naţional de contabilitate 3 “Componenţa consumurilor şi
cheltuielilor întreprinderii”, cheltuielile reprezintă toate cheltuielile şi pierderile (daunele) care apar
în rezultatul activităţii economico-financiare pe parcursul perioadei de timp determinate.
Acestea nu sînt legate nemijlocit de procesul de producţie şi, spre deosebire de consumuri,
nu se includ în costul produselor (serviciilor); nu se reflectă în raportul privind rezultatele financiare
şi nu se scad din venituri în procesul de calcul a profitului (pierderii) al perioadei de gestiune.
Este necesar de menţionat, că, pe lîngă definiţiile generale, S.N.C. 3 “Componenţa
consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii” prevede componenţa cheltuielilor, modalităţile de
determinare şi constatare a acestora.
În acest standard componenţa cheltuielilor este prezentată pe felurile de activităţi ale unei
întreprinderi aparte (operaţională, de investiţii, financiară) şi pe evenimente excepţionale.
În dependenţă de direcţiile efectuării, cheltuielile întreprinderii se divizează în trei grupe:
1) Cheltuieli ale activităţii operaţionale;
2) Cheltuieli ale activităţii neoperaţionale;
3) Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit.
Cheltuielile activităţii operaţionale a întreprinderii includ costul vînzărilor şi cheltuielile
perioadei de gestiune.
Costul vînzărilor reprezintă o parte din consumuri aferente produselor, mărfurilor vîndute
sau a serviciilor prestate. În cazul întreprinderilor de producţie acesta cuprinde consumurile directe
de materiale, consumuri directe privind remunerarea muncii, consumuri indirecte de producţie.
Cheltuielile perioade de gestiune includ:

19
 - cheltuieli comerciale;
- cheltuieli generale şi administrative;
- alte cheltuieli operaţionale.
Cheltuielile comerciale includ cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor şi
prestărilor de servicii şi anume: cheltuieli de ambalare, inclusiv valoarea ambalajului şi materialelor
de ambalaj, salariul muncitorilor ocupaţi cu ambalarea produselor; cheltuieli de depozitare şi de
pregătire a mărfurilor pentru vînzare; cheltuieli de transport-expediere a produselor fabricate şi a
mărfurilor, etc.
Cheltuielile generale şi administrative se efectuează pentru deservirea şi gestiunea
întreprinderii în ansamblu. Ele includ: cheltuieli privind retribuirea muncii salariaţilor atribuite
personalului de conducere şi gospodăresc, premiile de orice tip, adaosurile; contribuţiile pentru
asigurările sociale şi cele medicale, fondul de pensii; ajutorul material acordat salariaţilor; cheltuieli
privind întreţinerea, uzura şi reparaţia mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă - gospodărească;
amortizarea activelor nemateriale cu destinaţie generală a întreprinderi; uzura şi reparaţia obiectelor
de mică valoare şi scurtă durată; plata pentru chiria curentă a mijloacelor fixe, activelor nemateriale
şi obiectelor de inventar; cheltuielile poştale şi telegrafice, cheltuielile de întreţinere şi exploatare a
staţiilor telegrafice, comutatoarelor; plata serviciilor pentru dirijarea producţiei efectuată de terţe
organizaţii; cheltuieli privind paza obiectelor administrativ gospodăreşti şi asigurarea securităţii
antiincendiare a acestora; cheltuielile de întreţinere a transportului auto de serviciu; cheltuielile de
deplasare, de reprezentare, de caritate şi sponsorizare, de întreţinere a subdiviziunilor de producţie
şi de deservire, etc.
Alte cheltuieli operaţionale sunt acele cheltuieli care nu pot fi raportate nici la cheltuieli
comerciale nici la cheltuieli generale şi administrative. Aici se referă: plata dobînzilor filialelor;
plata dobînzilor aferente creditelor bancare şi împrumuturilor primite pe termen scurt şi pe termen
lung, cu excepţia cazurilor de capitalizare a acestora; plata dobînzilor privind alte operaţii; vînzarea
activelor curente cu excepţia produselor finite, mărfurilor şi serviciilor prestate; amenzile,
penalităţile, despăgubirile, etc.
Vorbind despre cheltuielile activităţii neoperaţionale, putem menţiona că acestea cuprind:
- cheltuielile activităţii de investiţii includ cheltuieli: privind ieşirea activelor nemateriale, privind
ieşirea activelor materiale pe termen lung, privind ieşirea activelor financiare pe termen lung; din
reevaluarea activelor pe termen lung; privind operaţiile cu părţi legate şi alte cheltuieli ale activităţii
de investiţii;

20
- cheltuielile activităţii financiare sunt generate de modificarea mărimii şi structurii capitalului
propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii şi includ cheltuieli: privind arenda finanţată a
activelor materiale pe termen lung; privind diferenţele de curs valutar şi alte cheltuieli ale activităţii
financiare;
- pierderile excepţionale apar ca rezultat al evenimentelor sau operaţiilor rare şi netipice, nelegate
de activitatea financiar-economică (ordinară) a întreprinderii. Acestea cuprind: pierderile provocate
de calamităţile naturale, pierderile rezultate din activităţile politice, pierderile ocazionate de
modificarea legislaţiei Republicii Moldova.
În afară de gruparea cheltuielilor întreprinderii în dependenţă de felurile activităţii, acestea pot fi
grupate şi în funcţie de alte criterii. Tipologia cheltuielilor este prezentată în schema 1.

Schema 1
Clasificarea cheltuielilor întreprinderii după diverse criterii de grupare

- comportamentul lor faţă de cifra de afaceri

Criteriul de grupare variabile şi fixe
Cheltuielile întreprinderii
- modul de identificare şi repartizare pe
purtătorul de cheltuieli directe şi indirecte
- conţinutul lor materiale, cu muncă vie
- gradul de economie a decidentului controlabile şi necontrolabile
- relaţia cost-efect determinate şi discreţionare
- caracterul acestora evidente, ascunse, oportune
- modul de înregistrare în contabilitate incomparabile, comparabile
supletive
- incidenţa asupra fluxurilor de trezorerii monetare şi calculate
Însă, este nevoie de menţionat, că şi problema veniturilor se consideră a fi una din cele mai
discutabile probleme în cadrul ştiinţei economice. Această problemă a apărut din momentul în care
omul, datorită dezvoltării tehnicii şi tehnologiei de producţie, a început să producă mai mult decît
era necesar pentru propria lui întreţinere. Era şi este firesc ca rezultatele activităţii umane să se
distribuie între cei care participă, într-un fel sau altul, la desfăşurarea acestor activităţi. În condiţiile
economiei de piaţă se evidenţiază fluxuri economice, care pun în evidenţă modul de distribuire a
bogăţiei şi, respectiv, a veniturilor.

În literatura de specialitate venitul este considerat o categorie economică, care exprimă

rezultatele financiare ale activităţii economico-financiare desfăşurate de agenţii economici.

21
 S.N.C. 8 “Venitul” prevede o altă definiţie, a veniturilor mult mai complicată. Acesta
presupune că venitul reprezintă un aflux global de avantaje economice obţinute în cursul perioadei
de gestiune, rezultate în procesul activităţii ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a
activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia
majorărilor pe seama aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii (S.N.C. 8 “Venitul”,
paragraful 6).

Prin afluxul global de avantaje economice se înţeleg încasările (venitul) primite sau care
urmează a fi primite din vînzarea mărfurilor (producţiei), prestarea serviciilor şi alte operaţii
rezultate în procesul desfăşurării activităţii economico-financiare a întreprinderii. Venitul se
exprimă sub formă de majorare a activelor sau micşorare a datoriilor. De exemplu, veniturile din
vînzarea mărfurilor (produselor, serviciilor) sunt exprimate sub formă de mijloace băneşti primite
şi/sau creanţe majorate, iar veniturile din livrările de mărfuri (produse, servicii) în contul retribuirii
muncii salariaţilor – cu suma datoriilor aferente salariilor diminuate.

Se consideră că venitul include în componenţa sa doar afluxul global de avantaje economice

care generează sporirea mărimii capitalului propriu, cu excepţia aporturilor depuse de proprietarii
întreprinderii. Dar este nevoie de accentuat că sumele încasate în numele terţelor (TVA, accizele,
încasările globale obţinute de întreprindere din însărcinarea organizaţiilor terţe de la
comercializarea produselor sau mărfurilor acestora) nu fac parte din venituri, deoarece nu reprezintă
avantaje economice ai întreprinderii şi nu influenţează asupra capitalului propriu al acestuia (S.N.C
18 “Venitul” paragraful 7).

În dependenţă de sursele de intrare, veniturile se subdivizează în două grupe:

Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele rezultate din activitatea de bază a
întreprinderii şi anume:
a) venituri din vînzări (încasările din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea
serviciilor, operaţiile de barter, contractele de construcţie);
b) Alte venituri operaţionale (sumele primite din ieşirea altor active curente, arenda
curentă, amenzi, penalităţi, despăgubiri, recuperarea daunelor materiale rezultate din modificarea
metodelor de evaluare a activelor curente).
Veniturile din activitatea neoperaţională includ sumele primite sau de primit din alte feluri
de activităţi ale întreprinderii şi anume:
a) veniturile din activitatea de investiţii – includ sumele rezultate din ieşirea şi
reevaluarea activelor pe termen lung ai întreprinderii (sumele încasate din vînzarea activelor

22
nemateriale, terenurilor mijloacelor fixe, dividendele calculate, dobînzile, sumele diferenţelor din
reevaluarea activelor pe termen lung ieşite);
b) veniturile din activitatea financiară cuprind sumele rezultate din transmiterea în
folosinţă altor persoane fizice şi juridice, pe un termen lung, valoarea activelor intrate cu titlu
gratuit, veniturile sub formă de diferenţe de curs valutar, subvenţii de stat, prime, premii şi sume
sponsorizate etc.;
c) veniturile excepţionale includ sumele primite de la organele de stat, companiile de
asigurări, persoanele fizice şi juridice sub formă de recuperare a pierderilor din calamităţi,
perturbări politice şi alte evenimente excepţionale.

§ 1.3. Sarcinile şi sursele informaţionale ale rezultatelor financiare

Aprecierea performanţelor, obţinute în întreprindere se efectuează în baza profitului, care

constituie rezultatul final al activităţii întreprinderii şi caracterizează eficienţa lucrului efectuat de
acesta. În condiţiile economiei de piaţă, profitul reprezintă raţiunea de a fi a unei întreprinderi.
Capacitatea agentului economic de a asigura un profit necesar determină existenţa ei şi depinde într-
o mare măsură de activitatea desfăşurată de managerii întreprinderii.

Actualmente, în condiţiile economiei de piaţă, întreprinderile au nevoie de un nou stil (mod)

de dirijare, care să fie bazat pe fenomenele flexibilităţii (variaţiei), dinamismului previziunii. Este
evident, că în astfel de condiţii activitatea de conducere este neconcepută fără o informaţie
complexă, oportună, calitativă. Deci, are loc sporirea considerabilă a rolului informaţiei financiare,
ceea ce se datorează extinderii cercului de utilizatori, care iau decizii de investire şi de altă natură,
bazîndu-se pe informaţia conţinută în rapoartele financiare. Corespunzător se modifică forma şi
volumul informaţiei, dezvăluită în rapoartele financiare şi destinaţia acesteia.
Astfel, este foarte important de a cunoaşte conţinutul, adică informaţia dezvăluită în
rapoartele financiare şi caracteristicile acesteia, modul de întocmire a rapoartelor, ceea ce va
permite efectuarea analizei profitului obţinut în decursul perioadei de gestiune determinate.
Cele spuse ne permit să constatăm faptul că, analiza profitului constituie o problemă de o
importanţă deosebită, care stă în faţa întreprinderilor de producţie şi comerciale.
Este evident, că analiza profitului are sarcinile sale bine determinate şi dispune de o bază
informaţională proprie (specifică). Acestea sunt următoarele:
 aprecierea schimbărilor în dinamică care au intervenit în mărimea profitului în
perioada analizată (sau “analiza orizontală” a indicatorilor);

23
  aprecierea structurii indicatorilor rezultativi (sau “analiza verticală” a indicatorilor);
 cuantificarea gradului de influenţă a factorilor asupra profitului;
 analiza dinamicii indicatorilor de rentabilitate;
 analiza factorială a rentabilităţii;
 analiza pragului de rentabilitate;
 relevarea rezervelor existente (posibile) şi indicarea căilor de mobilizare a lor.
Sursele informaţionale ale analizei profitului sunt următoarele:
 Raportul privind rezultatele financiare (anexa 2):
 trimestrial;
 anual.
 Bilanţul contabil al întreprinderii (anexa 2);
 Raportul privind fluxului capitalului propriu (anexa 2);
 Anexa la raportul anual privind rezultatele financiare (anexa 2);
 Planul de afaceri al întreprinderii.
E de menţionat, că în raportul privind rezultatele financiare toate veniturile şi cheltuielile se
grupează pe tipuri de activitate: operaţională, de investiţii şi financiară, ceea ce permite
determinarea următorilor indicatori:
▪ profit brut (pierdere globală):
▪ rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere);
▪ rezultatul din activitatea de investiţii: profit (pierdere);
▪ rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere);
▪ rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere);
▪ rezultatul excepţional: profit (pierdere).
Pe lîngă indicatorii nominalizaţi formularul numărul doi (f.nr.2) cuprinde de asemenea şi doi
indicatori globali;
 Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare;
 Profitul net (pierdere netă).
Este important şi faptul, că suma profitului net (pierderii nete), reflectată în rîndul 150 al
raportului privind rezultatele financiare trebuie să coincidă cu suma corespunzătoare, înregistrată în
postul “Profitul net (pierderea) al anului de gestiune”, rîndul 590 al bilanţului contabil. Tot în
bilanţul contabil al întreprinderii se reflectă mărimea:

24
  corectării rezultatelor perioadelor precedente (rîndul 570);
 profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) al anilor precedenţi (rîndul 580);
 profitului utilizat al anului de gestiune (rîndul 590).
Analiza rezultatelor financiare poate fi petrecută şi în baza raportului privind fluxul
capitalului propriu. În capitolul trei al acestui document se reflectă următorii indicatorii:
 corectarea rezultatelor perioadelor precedente (rîndul 100);
 profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi (rîndul 110);
 profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune (rîndul 120);
 profitul utilizat al anului de gestiune (rîndul 130).
Reeşind din cele spuse putem constata că analiza profitului oferă diferitor categorii
de utilizatori ai rapoartelor financiare posibilitatea de a aprecia următoarele aspecte:
- care este mărimea, structura şi evoluţia indicatorilor profitului (pierderii) în ultimii ani;
- care sunt cauzele principali, ce au condiţionat schimbările intervenite;
- care sunt principalele surse de majorare a profitului.
Astfel, rezultatele analizei profitului sunt necesare atît pentru elaborarea strategiei de
dezvoltare şi organizare a activităţii curente a întreprinderii, cît şi pentru prognozarea mărimii
profitului pe viitor. Acestea prezintă un interes primordial atît pentru proprietarii şi investitorii reali
şi potenţiali ai întreprinderii, cît şi pentru alţi utilizatori ai informaţiei din raportul financiar. Astfel,
proprietarii şi investitorii sunt interesaţi să maximizeze mărimea profitului creat de o anumită sumă
investită. Creditorii apreciază profitul întreprinderii ca principalul criteriu de achitare a dobînzii şi a
rambursării sumei datoriei. Analiza profitului prezintă un interes deosebit şi pentru organele fiscale,
deoarece acesta constituie baza pentru calculul mărimii venitului impozabil şi impozitului pe venit.

25
 Capitolul II. Analiza rezultatelor financiare ale C.A.P. „Basarabia”

Constituind un important mijloc de control şi reglare a sistemului de conducere a unităţilor

economice, analiza activităţii economico-financiare îşi propune să prezinte principalele metode şi
procedee de analiză a rezultatelor financiare în vederea descoperirii rezervelor interne menite să
contribuie prin mobilizarea lor, la realizarea funcţiei economice şi sociale a producţiei cu costuri
minime, în limitele raţionale, cu o eficienţă sporită.
Starea de performanţă economico-financiară a unei întreprinderi constituie o problemă
deosebit de importantă, în general, şi cu atît mai stringentă pentru întreprinderile din Republica
Moldova aflate într-o penurie de capital şi de lichidităţi.
De starea de performanţă economico-financiară pe care o realizează la un moment dat o
întreprindere este interesată însăşi firma în cauză, pentru a putea analiza cauzele generatoare ale
unor slabe performanţe şi de a intreprinde măsurile necesare pentru a ieşi din această stare,
eliminînd în acest fel posibilitatea falimentului.
Prin urmare, analiza orientată spre studiul performanţelor economico-financiare ale
întreprinderii, evoluţia şi perspectivele acestora furnizează informaţii utile managerilor, dar şi
partenerilor externi interesaţi de rezultatele viitoare ale întreprinderii. Cunoaşterea capacităţii
beneficiare a întreprinderii, prezentă sau viitoare, este necesară şi deţinătorilor de valori mobiliare
sau potenţialilor investitori, deoarece garantează distribuirea dividendelor.
În vederea realizării obiectivelor sale, întreprinderea consumă resurse materiale, financiare
şi umane, a căror utilizare implică un cost. Analiza îşi propune să determine modul în care au fost
utilizate respectivele resurse, în scopul justificării costurilor pe care le-au ocazionat. Desfăşurarea
oricărei activităţi degajă, inevitabil resursele care asigură finanţarea creşterii sale şi rambursarea în
viitor a datoriilor contractate. În acest sens, analiza se îndreaptă spre evaluarea aptitudinii
întreprinderii de a genera surplusuri monetare care îi garantează echilibrul financiar şi dezvoltarea.
Starea de performanţă economico-financiară poate fi considerată un element –cheie urmărit
de orice potenţial sau real creditor. Creditorii pot bloca orice acces al întreprinderii la finanţare, iar
în situaţie deosebite pot chiar să ceară declararea falimentului, atunci cînd starea de performanţă
financiară este considerată ca fiind total necorespunzătoare.
Astfel, menţinerea unei stări de performanţă economico-financiară cît mai bună şi, respectiv,
îmbunătăţirea acesteia trebuie să constituie o preocupare esenţială a întreprinderii în vederea
continuării desfăşurării în condiţiile profitabilităţii şi lichidităţii.

26
 § 2.1. Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) pînă la impozitare

Actualmente, în practica analitică se utilizează mai multe metode de analiză aferente

diagnosticului şi estimării rezultatelor financiare ale unităţilor de producţie. Avînd la bază unele
aspecte comune, ele, totuşi diferă una de alta, ţinînd cont de necesităţile analizei şi de gradul
profunzimii acesteia.
De regulă, analiza fiecărui tip de profit al întreprinderii poartă un caracter concret, deoarece
permite managerilor să determine posibilităţile şi direcţiile principale de diversificare a activităţii de
bază.
Concomitent, analiza aprofundată a profitului permite investitorilor potenţiali să-şi decidă
strategia, îndreptată spre minimizarea pierderilor şi riscului financiar pentru investiţiile depuse în
întreprinderea dată pe o perioadă durabilă.
Ca orice fenomen economic, profitul poate fi examinat sub aspect structural şi factorial.
Prin urmare, analiza profitului trebuie să asigure incertitudinea coerentă a acestor două aspecte,
ţinând cont atât de necesităţile analizei respective, cît şi de posibilităţile reale de utilizare a unui set
suplimentar de informaţie cu conţinut sintetic şi analitic.
Pentru a ilustra conţinutul metodelor respective, cît şi etapele principale de analiză, am
apelat la sursele de informaţie de la o unitate de producţie din s. Hîrbovăţ, r-nul Anenii Noi CAP
„Basarabia”.
Studiul rezultatelor financiare obţinute pe parcursul anilor 2008-2009 de această
întreprindere , reflectate în raportul financiar respectiv ne-a oferit posibilitatea să deducem că:
1) modificările absolute şi relative în dinamică sunt condiţionate de influenţa unui sistem
larg de factori;
2) cuantificarea acestor factori, calculul şi aprecierea acţiunii lor justificate asupra
modificării indicatorilor rezultativi joacă un rol predominant în determinarea viabilităţii
unităţilor de producţie în cauză pe viitor;
3) efortul propriu depus de colectivele de muncă în obţinerea acestor rezultate, nu
totdeauna determină obiectiv mărimea lor finală.
De regulă, analiza profitului începe cu examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la
impozitare, care reprezintă suma rezultatelor obţinute din cele trei tipuri de activităţi (operaţională,
de investiţii, financiară) şi rezultatul excepţional, ceea ce poate fi exprimat prin relaţia:

PPI = RAO + RAI + RAF + RE

unde PPI reprezintă profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare:

27
 RAO - rezultatul din activitatea operaţională;
RAI - rezultatul din activitatea de investiţii;
RAF - rezultatul din activitatea financiară;
RE - rezultatul excepţional;
Acest indicator sintetizează atât rezultatele activităţilor desfăşurate de întreprindere pe
parcursul perioadei de gestiune, cît şi mediul în care sînt desfăşurate aceste activităţi. El se
determină prin însumarea datelor din rîndurile „Rezultatul din activitatea economico-financiară:
profit (pierdere)” şi „Rezultatul excepţional: profit (pierdere)”.
Examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare permite a evidenţia, din care
surse principale de venituri întreprinderea analizată îşi acoperă consumurile şi cheltuielile, care este
evoluţia lor şi cît de stabile sînt acestea.
Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare nu trebuie confundat cu venitul impozabil,
care se determină în baza profitului contabil şi poate să devieze de la ultimul cu mărimea
diferenţelor permanente şi temporare. Venitul impozabil se calculează în declaraţia fiscală
completată anual, conform legislaţiei în vigoare.
Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare se utilizează pe larg în procesul analizei
financiare pentru determinarea nivelului de rentabilitate a activelor şi altor indicatori, care
caracterizează eficienţa activităţii unităţilor de producţie.
Analiza acestui indicator generalizator începe cu examinarea mărimii şi structurii acestuia.
Examinarea profitului după feluri de activităţi (operaţională, inclusiv cea de activitatea de investiţii,
financiară) permite de a formula concluzia, din care surse principale îşi acoperă cheltuielile unitatea
economică, care este evoluţia lor în ultimii ani şi cît de stabile sunt acestea. Pentru a înţelege mai
bine structura indicatorului analizat se propune schema prezentată în anexă, în baza căreia se poate
constata, că profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare nu este omogen, în
compoziţia sa intră rezultatele din diferite activităţi.

În continuare se prezintă analiza structurii profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare

obţinut de C.A.P. „Basarabia” în anii 2007 – 2008, folosindu-se tabelul de mai jos.

Tabelul 3

Analiza structurii profitului (pierderii) perioadei de gestiune pînă la impozitare

al CAP „Basarabia”

Anul 2007 Anul 2008 Abaterea (+,-)

28
 Indicatori Suma, Ponde Suma, Ponde Suma, Ponde
lei rea, % lei rea, % Lei rea, %
A 1 2 3 4 5 6
1.Rezultat din activitatea 3434143 62,18 3062380 43,26 -371763 -18,92
operaţională:
profit/pierdere -148944 -2,70 2436396 34,41 +2585340 +37,11
2.Rezultat din activitatea de
investiţii: profit/pierdere 2237940 40,52 1580951 22,33 -656989 -18,19
3.Rezultat din activitatea
financiară: profit/pierdere - - - - - -
4. Rezultat excepţional 5523109 100 7079727 100 +1556618 X
5.Profitul (pierderea)
perioadei de gestiune pînă
la impozitare
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare
Reieşind din informaţiile prezentate în tabelul de mai sus, se poate constata că în anul 2008
C.A.P. ”Basarabia” a obţinut profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare în mărime de
7079727 lei spre deosebire de anul 2007 în care întreprinderea analizată a înregistrat un profit pînă
la impozitare în mărime de 5523109 lei. Prin urmare, se poate uşor observa că în anul curent
indicatorul studiat s-a mărit considerabil şi anume cu 1556618 lei. Această majorare a fost
condiţionată de influenţa pozitivă a celor trei factori şi anume: a rezultatului din activitatea
operaţională, a celui din activitatea de investiţii şi a rezultatului din activitatea financiară, care au
dus la majorarea indicatorului studiat corespunzător cu 3062380 lei, 2436396 lei, 1580951 lei.
Analizînd structura profitului (pierderii) perioadei de gestiune pînă la impozitare se poate
constata următoarele:
- rezultatul din activitatea operaţională deţine o pondere principală în profitul pînă la
impozitare, constituind în anul 2008 43,26%, ceea ce este mai puţin faţă de anul 2007 cu
18,92 puncte procentuale;
- ponderea rezultatului din activitatea de investiţii în profitul perioadei de gestiune pînă la
impozitare a constituit în anul 2008 34,41 %, ceea ce este cu 37,11 % mai mult faţă de anul
2007;
- ponderea rezultatului din activitatea financiară în profitul perioadei de gestiune a constituit
în anul 2008 22,33% spre deosebire de anul 2007, în care ponderea acestuia în profitul

29
 contabil a fost 40,52%. Prin urmare, în anul 2008 se observă micşorarea ponderii
rezultatului din activitatea financiară cu 18,19%.
Deci, efectuînd analiza structurală a profitului (pierderii) perioadei de gestiune pînă la
impozitare, se poate conchide că structura acestuia în analiza în anul 2008 este reuşită sau
favorabilă, deoarece rezultatele obţinute din activitatea de bază, cît şi din activitatea neoperaţională
sunt exprimate prin profit. Prin urmare CAP „Basarabia” trebuie să releve toate rezervele posibile
de majorare a tuturor rezultatelor, în special, a celui din activitatea operaţională şi din activitatea
financiară şi să eleboreze toate măsurile necesare pentru prentîmpinarea pierderilor, ceea ce o să
contribuie într-o mare măsură la îmbunătăţirea structurii profitului contabil.

§ 2.2. Analiza factorială a rezultatului din activitatea operaţională a C.A.P.

„Basarabia”

Dat fiind faptul că profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare pentru întreprinderile de
producere este compus din profitul din activitatea operaţională, apare necesitatea unei analize mai
profunde a acestui indicator, inclusiv a factorilor care au contribuit la modificarea lui în dinamică.
Rezultatul din activitatea operaţională oferă utilizatorilor rapoartelor financiare o imagine
fidelă privind mărimea profitului obţinut de întreprindere în perioada de gestiune din tipurile de
activităţi determinate de statutul acesteia, care în fond ordinare şi se reînnoiesc în continuu.
Rezultatul din activitatea operaţională este o parte componentă a profitului perioadei de
gestiune pînă la impozitare, şi în mod direct influenţează mărimea acestuia. Analiza separată a
profitului din activitatea operaţională ne permite depistarea evoluţiei nesatisfăcătoare a lui sub
influenţa diverşilor factori, precum şi posibilitatea înlăturării momentelor negative pentru a favoriza
evoluţia lui pe viitor.
Deci, pentru a analiza mai detaliat influenţa asupra rezultatului din activitatea operaţională,
se utilizează metoda balanţieră, luînd ca bază următoarea formulă:

RAO = PB + AVO – ChCOM – ChG.şiAdm. – AChOP.

unde RAO reprezintă rezultatul din activitatea operaţională:

PB - profitul brut;
AVO - alte venituri operaţionale;
ChCOM - cheltuieli comerciale;
ChG.şiAdm. - cheltuieli generale şi administrative;

30
 AChOP.- alte cheltuieli operaţionale.
Din formula prezentată anterior se observă, că mărimea profitului obţinut din activitatea
operaţională depinde în mod organic de dimensiunea veniturilor şi cheltuielilor. Prin urmare, este
evident, că fiecare parte componentă din formulă are o anumită influienţă asupra rezultatului obţinut
de întreprindere din activitatea de bază. De exemplu, majorarea profitului brut sau a altor venituri
operaţionale condiţionează sporirea indicatorului analizat, fiind într-o dependenţă directă cu acesta,
creşterea oricărui tip sau articol de cheltuieli din formula prezentată duce la reducerea rezultatului
operaţional şi invers, acestea fiind într-o dependenţă indirectă cu indicatorul studiat.
În continuare se prezintă analiza factorială a profitului din activitatea operaţională, efectuată
în baza datelor concrete reflectate în raportul privind rezultatele financiare şi anexa la raportul
privind rezultatele financiare, întocmite de C.A.P. „Basarabia” la finele anului 2008 (anexa 1). În
tabelul de mai jos se prezintă analiza factorială a rezultatului din activitatea operaţională.

Tabelul 4
Analiza factorială a profitului din activitatea operaţională a CAP „Basarabia”
Anul 2007 Anul 2008 Calc Acţiunea
Indicatorii acţiunii factori
factor lor (+;-)
A 1 2 3 4
Profit brut 4551720 4013262 -538458 -538458
1. Alte venituri operaţionale, 350754 8389255 8038501 +8038501
total Inclusiv:
1.1. Din vînzarea altor active curente, cu 41533 7793882 7752349 +7752349
excepţia produselor (lucrărilor,
serviciilor) şi mărfurilor
1.2. Din arenda curentă 303382 557000 253618 +253618
1.3. Sub formă de amenzi, penalităţi 5066 2319 -2747 -2747
şi despăgubiri
1.4. Alte venituri operaţionale 773 36054 35281 +35281
2. Cheltuieli comerciale, 25244 24862 -382 +382
total Inclusiv:
2.1. Privind ambalajele şi 13479 22242 8763 -8763
ambalarea produselor şi mărfurilor;
2.2. Alte cheltuieli comerciale. 11765 1498 -10267 +10267
3.Cheltuieli generale şi administrative, 1208290 1278634 70344 -70344
total Inclusiv:
3.1.Privind uzura mijloacelor fixe; 4192 10691 6499 -6499
3.2. Reparaţia mijloacelor fixe 14050 20673 6623 -6623
3.3.De întreţinere a personalului 723525 707363 -16162 +16162
administrativ şi de conducere;
3.4.Impozite, taxe şi plăţi cu excepţia 263388 272775 9387 -9387
impozitului pe venit;
3.5.Pentru donaţii şi în scopuri de 23240 7937 -15303 +15303

31
 binefacere şi sponsorizare;
3.6.Privind protecţia muncii; 1901 1760 -141 +141
3.7.De deplasare; 5764 8376 2612 -2612
3.8Alte cheltuieli generale şi admin. 172230 249059 76829 -76829
4.Alte cheltuieli operaţionale, total 234827 8036640 7801813 -7801813
Inclusiv:
4.1.Din vînzarea altor active curente, cu 32188 7792551 7760363 -7760363
excepţia produselor finite;
4.2.Sub formă de amenzi, penalităţi, 2083 - -2083 +2083
despăgubiri achitate şi alte feluri de
sancţiuni;
4.3.Aferente plăţii dobînzilor pentru 52467 19981 -32486 +32486
credite şi împrumuturi;
4.4.Aferente produselor rebutate; 146445 223088 76643 -76643
4.7.Alte cheltuieli operaţionale. 1644 1020 -624 +624
Rezultatul din activitatea operaţională:
profit/pierdere 3434143 3062380 -371763 X
Sursa: elaborat de autor în baza Anexei la raportul anual privind rezultatele financiare
Reeşind din informaţia prezentată în tabelul 4, se observă că în anul 2008 la C.A.P.
„Basarabia „ se observă micşorarea rezultatului din activitatea operaţională cu 371763 lei.
Reducerea rezultatului din activitatea operaţională în anul 2008 a fost cauzată de influienţa
negativă sau nefavorabilă exercitată asupra indicatorului rezultativ de factorul direct „profit brut”,
de factorii indirecţi „cheltuieli generale şi administrative” şi „alte cheltuieli operaţionale”, care s-au
micşorat, respectiv mărit în anul curent faţă de anul precedent cu 538458 lei, 70344 lei, 7801813 lei.
Totodată, sub influienţa pozitivă a factorilor „alte venituri operaţionale” şi „cheltuieli
comerciale” indicatorul rezultativ s-a mărit respectiv cu 8038501 lei şi 382 lei.
Calculele efectuate ne arată că majorarea cheltuielilor generale şi administrative şi, respectiv
reducerea profitului din activitatea operaţională, a avut loc datorită creşterii cheltuielilor privind
uzura mijloacelor fixe, a cheltuielilor privind reparaţia mijloacelor fixe, a cheltuielilor privind
impozitele, taxele şi plăţile cu excepţia impozitului pe venit, a cheltuielilor de deplasare şi a celor
privind alte cheltuieli generale şi administrative, care au dus la micşorarea indicatorului analizat
corespunzător cu 6499 lei, 6623 lei, 9387 lei, 2612 lei şi cu 76829 lei. Totodată, sub influenţa
micşorării cheltuielilor de întreţinere a personalului administrative, cheltuielilor pentru donaţii şi a
cheltuielilor privind protecţia muncii, rezultatul operaţional a crescut respectiv cu 16162 lei, 15303
lei şi 141 lei. Prin urmare, C.A.P. “Basarabia” dispune de rezerve interne de reducere a cheltuielilor
generale şi administrative şi de sporire a profitului operaţional în sumă de 101950 lei
(6499+6623+9387+2612+76829).
Referindu-ne la factorul „alte cheltuieli operaţionale” putem constata faptul, că majorarea
factorului dat şi, prin urmare, reducerea indicatorului rezultativ a avut loc sub influienţa exercitată

32
de cheltuielile privind vînzarea altor active curente, cu excepţia produselor finite, şi cheltuielile
aferente produselor rebutate, care au dus la diminuarea rezultatului operaţional corespunzător cu
7760363 lei şi 76643 lei. Concomitent, datorită micşorării cheltuielilor privind amenzile,
penalităţile, despăgubirile de achitare şi alte feluri de sancţiuni, a cheltuielilor aferente plăţii
dobînzilor pentru credite şi împrumuturi şi a altor cheltuieli operaţionale, indicatorul studiat s-a
majorat corespunzător cu 2083 lei, 32486 lei şi 624 lei.
-„Profit brut”, care în anul 2008 s-a redus faţă de anul 2007 cu 538458 lei şi a dus la
micşorarea indicatorului analizat cu aceeaşi sumă;
Este foarte important de menţionat, însă, că concomitent, indicatorul analizat s-a majorat
datorită influienţei pozitive exercitate de următorii factori:
-„Alte venituri operaţionale”, fiind mai mare în anul 2008 faţă de anul 2007 cu 8038501 lei,
au dus la majorarea profitului operaţional cu aceeaşi sumă. Reeşind din datele tabelare se observă că
reducerea altor venituri operaţionale şi, respectiv, a profitului operaţional a fost condiţionată de
influienţa exercitată de veniturile obţinute din vînzarea altor active curente, cu excepţia produselor
(lucrărilor, serviciilor) şi mărfurilor, din arenda curentă şi din alte venituri operaţionale care au dus
la majorarea indicatorului analizat cu 8041248 lei (7752349+253618+35281).
-„Cheltuielile comerciale”, fiind mai reduse în anul 2008 faţă de anul 2007 cu 382 lei, au
dus la majorarea profitului din activitatea de bază cu aceeaşi sumă.

33
 § 2.3. Analiza profitului brut al CAP „Basarabia”

Deoarece profitul brut ocupă ponderea principală în rezultatul din activitatea operaţională, la
următoarea etapă de analiză se recomandă a examina cît mai profund mărimea absolută a acestui
indicator, inclusiv sub aspectul estimării efortului propriu al colectivului de muncă în obţinerea lui.
Profitul brut (pierderea globală) reprezintă diferenţa dintre volumul venitului din vânzări şi
costul vînzărilor, modelul de calcul fiind:

Profit brut = Venitul din vînzări – Costul vînzărilor

Analiza profitului brut începe cu analiza structurală a profitului brut după ramuri, care se
prezintă în continuare, folosindu-se anexa la raportul privind rezultatele financiare a
C.A.P.”Basarabia” pentru anul 2008-2009 . Iniţial se prezintă grafic evoluţia profitului brut.

Dinamica profitului brut

5000000 4551720
4500000 4013262
4000000
3500000
3000000
2500000 profitul brut
2000000
1500000
1000000 303866
500000
0
2007 2008 2009

Fig.2 Evoluţia profitului brut al CAP “Basarabia”

Din diagrama prezentată se observă că profitul brut obţinut în anul 2009 a scăzut faţă de
anul 2008 şi anul 2007 respectiv cu 4247854 lei şi 3709396 lei.
În continuare se examinează strucura şi dinamica profitului brut cu ajutorul tabelului de mai
jos.
Tabelul 5

Analiza dinamicii profitului brut obţinut de CAP “Basarabia”

Nr. d/o Indicatorii Sursa de Anul 2007 Anul 2008 Abaterea
informare (+;-)
1 A 2 3 4 5= 4-3
1. Vînzări nete rd.010, f.nr.2 19333730 15931192 -3402538
2. Costul vînzărilor rd.020, f.nr.2 14782010 11917930 -2864080
3. Profitul brut rd.030, f.nr.2 4551720 4013262 -538458
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele
3
 Din tabelul prezentat observăm, că mărimea profitului brut obţinut de CAP „Basarabia” în
anul 2008 s-a micşorat comparativ cu mărimea acestuia obţinută în anul 2007 cu 538458 lei.

Reducerea profitului brut în perioada curentă a fost cauzată de influenţa negativă a

factorului direct vînzări nete, care s-a micşorat în anul 2008 cu 3402538 lei şi a dus la scăderea
indicatorului studiat cu aceeaşi sumă. Concomitent sub influenţa pozitivă a factorului indirect costul
vînzărilor care s-au redus în anul 2008 cu 2864080 lei, profitul brut a crescut cu aceeaşi sumă.

Astfel, putem concluziona, că firma analizată dispune de rezerve interne privind majorarea
profitului brut în mărime de 3402538 lei, adică pe seama majorării vînzărilor nete.
Este necesar de menţionat, că mărimea efectivă a profitului brut se modifică sub influenţa
următorilor factori:
 modificarea volumului de vînzări nete;
 modificarea costului vînzărilor nete;
 modificarea preţului la producţia vîndută;
 modificarea structurii şi sortimentului producţiei vîndute.

§ 2.4. Analiza profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale

Mărimea profitului (pierderilor), în mare măsură, depinde şi de rezultatele obţinute de
întreprindere din activităţile neoperaţionale, adică din activităţile de investiţii, financiară şi din
evenimentele excepţionale.
Vom aprecia mărimea şi structura profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale ale
CAP “Basarabia” în comparaţie cu realizările anului precedent.
Tabelul 6
Aprecierea în dinamică a mărimii şi structurii profitului (pierderilor)
din activităţile neoperaţionale
Indicatori Anul 2007 Anul 2008 Abaterea
Suma, Ponde- Suma, Ponde- Suma, Ponde
lei rea, % lei rea, % lei rea,
%
1 2 3 4 5 6=4-2 7=5-3
1.Profitul (pierderea) din -148944 -7,13 2436396 60,65 2585340 67.78
activitatea de investiţii
2.Profitul (pierderea) din 2237940 107,13 1580951 39,35 -656989 -
activitatea financiară 67.78
3.Rezultatul excepţional: profit - - - - - -
(pierdere)
Total profit (pierdere) 2088996 100 4017347 100 1928351 X

Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele

3
 Din calculele efectuate rezultă că din activităţile neoperaţionale CAP „Basarabia” atît în
anul de gestiune, cît şi cel precedent a obţinut profit în mărime de 4017347 lei şi respectiv 2088996
lei. În anul precedent profitul a fost constatat, în special, din activitatea financiară, iar în anul de
gestiune atît din activitatea financiară, cît şi din cea de investiţii.
De menţionat că ponderea cea mai mare în suma totală a rezultatului din activităţile
neoperaţionale, în anul de gestiune, revine profitului obţinut din activitatea de investiţii 60,78%, în
timp ce profitul din activitatea financiară s-a redus, faţă de anul precedent, cu 656989 lei sau cu
67,78%.
Profitul (pierderea) din activitatea de investiţii reprezintă diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile din operaţiunile legate de ieşirea activelor nemateriale, materiale şi financiare pe termen
lung.
Analiza profitului (pierderii) din activitatea de investiţii (ca şi din alte activităţi
neoperaţionale) începe cu aprecierea modificării mărimii acestora în dinamică şi a cotei acestora în
suma totală a profitului (pierderii) pînă la impozitare şi a profitului (pierderii) activităţii
neoperaţionale.
În continuare, se analizează structura rezultatului din activitatea de investiţii, folosindu-se
tabelul de mai jos întocmit în baza anexei la raportul privind rezultatele financiare. (anexa 2).

Tabelul 7
Analiza structurii rezultatului din activitatea de investiţii al CAP „Basarabia”
Indicatorii Anul 2007 Anul 2008 Abaterea Rezultatul
absolută influienţei
A 1 2 3 4
1.Venituri din activitatea de 353818 2922658 2568840 +2568840
investiţii, total
Inclusiv:
1.1.din ieşirea activelor materiale pe 104167 125509 21342 +21348
termen lung;
1.2.din ieşirea activelor financiare - 2782418 2782418 +2782418
pe termen lung
1.3.din dividende; 60865 - -60865 -60865
1.4.din dobînzi; - 12186 12186 +12186
1.5.alte venituri 188786 2545 -186241 -186241
2.Cheltuieli din activitatea de 502762 486262 -16500 +16500

3
investiţii, total
inclusiv:
2.1. privind ieşirea activelor pe 445262 486262 41000 -41000
termen lung
2.2. alte cheltuieli 57500 - -57500 +57500
3.Rezultatul din activitatea de -148944 2436396 2585313 X
investiţii: profit/pierd.
Sursa: elaborat de autor în baza Anexei la Raportul privind rezultatele financiare
Reeşind din datele prezentate în tabelul de mai sus, se poate constata că în anul 2008
rezultatul din activitatea de investiţii s-a majorat cu 2585313 lei în comparaţie cu anul 2007.
Analizînd structura rezultatului din activitatea de investiţii, se poate spune că în componenţa
acestuia intră două elemente şi anume:
- Veniturile din activitatea de investiţii;
- Cheltuielile din activitatea de investiţii.
Prin urmare, datele din tabel atestă următoarele:
1. În anul 2008 C.A.P. „Basarabia” a obţinut venituri din activitatea de investiţii în
sumă de 2922658 lei, ceea ce este mai mult comparativ cu anul 2007 cu 2568840 lei. Creşterea
considerabilă a veniturilor date a avut loc datorită majorării veniturilor obţinute din ieşirea activelor
materiale pe termen lung cu 21342 lei, a veniturilor obţinute la ieşirea activelor financiare pe termen
lung cu 2782418 lei, veniturilor din dobînzi cu 12186 lei. Concomitent sub influenţa diminuării
veniturilor obţinute din dividende cu 60865 lei şi a altor venituri cu 186241 lei indicatorul analizat
s-a redus cu aceeaşi sumă (60865+186241).

2. În anul 2008 la C.A.P. „Basarabia” cheltuielile din activitatea de investiţii spre

deosebire de anul 2007 s-au micşorat cu 16500 lei, ceea ce a dus la majorarea indicatorului analizat
cu aceeaşi sumă. Această reducere s-a datorat micşorării factorului alte cheltuieli cu 57500 lei.
Totodată, trebuie să accentuăm că sub influienţa negativă a factorului cheltuieli privind
ieşirea activelor materiale pe termen lung, indicatorul de cheltuieli s-a majorat cu 41000 lei, ceea ce
a dus la diminuarea indicatorului rezultativ cu aceeaşi sumă.

În concluzie putem spune că în anul 2008 faţă de anul 2007 se observă depăşirea veniturilor
investiţionale ale CAP „Basarabia” asupra cheltuielilor corespunzătoare. Prin urmare, firma în
cauză dispune de rezerve interne privind majorarea rezutatului din activitatea investiţională în
mărime de 41000 lei, adică pe seama diminuării cheltuielilor investiţionale şi 247106 lei
(60865+186241), pe seama majorării veniturilor investiţionale.

3
 Pe lîngă rezultatul din activitatea de investiţii C.A.P. „Basarabia” a obţinut şi rezultat din
activitatea financiară.

Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferenţa dintre veniturile şi

cheltuielile din operaţiunile aferente modificărilor survenite în mărimea şi structura capitalului
propriu şi împrumutat.

În continuare, se analizează structura rezultatului nominalizat.

Tabelul 8
Analiza structurii rezultatului din activitatea financiară al CAP „Basarabia”

Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare şi a Anexei la

Raportul anual privind rezultatele financiare

Folosind informaţia prezentată în tabelul 8 se poate constata că în anul 2008 la C.A.P.

„Basarabia” se observă reducerea considerabilă a rezultatului din activitatea financiară şi anume cu
656989 lei.

3
 Datele din tabel atestă că reducerea indicatorului analizat în anul 2008 a avut loc datorită
micşorării veniturilor din activitatea financiară cu 83022 lei, inclusiv a veniturilor din subvenţii de
stat – cu 896907 lei. Totodată, datorită majorării veniturilor din diferenţe de curs valutar şi a altor
venituri respectiv cu 104778 lei şi 709107 lei dicatorul analizat s-a mărit cu aceeleaşi sume.

Concomitent, sub influenţa majorării cheltuielilor financiare are loc diminuarea veniturilor
obţinute din activitatea financiară la finele anului 2008 cu 573967 lei, inclusiv a cheltuielilor
aferente diferenţelor de curs valutar – cu 5842 lei şi a altor cheltuieli cu 568125 lei.

Analizînd rezultatul din activitatea financiară în structură se poate constata următoarele:

-în anul 2008 ponderea veniturilor financiare s-a majorat cu 38,37%, inclusiv a veniturilor
din diferenţe de curs valutar cu 6,68% şi altor venituri cu 49,56 % faţă de anul 2007. totodată se
observă diminuarea ponderii veniturilor sub formă de subvenţii de stat cu 17,87 %

- referindu-ne la structura cheltuielilor financiare, se poate spune că în anul 2008 ponderea

acestora a crescut cu 38,37%, ceea ce se caracterizează negativ. Această creştere a fost determinată
de creşterea ponderii cheltuielilor privind diferenţa de curs valutar cu 0,43% şi a altor cheltuieli cu
37,94%.

Astfel, putem constata că în anul 2008 la CAP ”Basarabia” se observă depăşirea veniturilor
financiare asupra cheltuielilor financiare. Însă, totuşi, firma analizată dispune de rezerve interne
privind creşterea indicatorului analizat în mărime de 656989 lei, adică pe seama majorării
veniturilor financiare şi diminuării cheltuielilor financiare.

§ 2.5. Analiza formării şi repartizării profitului net al C.A.P. „Basarabia”

O importanţă deosebită în cadrul analizei profitului o are analiza repartizării profitului net.
La această etapă se determină dacă este oare pozitiv din punct de vedere economic rezultatul net
obţinut de întreprindere în urma desfăşurării activităţii economico-financiare şi care sunt direcţiile
de repartizare a profitului.
Este evident că fără a analiza formarea profitului net nu poate fi efectuată analiza repartizării
acestuia. De aceea, în continuare, se prezintă analiza formării profitului obţinut de CAP”Basarabia”
la finele anului 2008.
Profitul net constituie unul dintre indicatori economici de bază, care caracterizează
rezultatele finale ale activităţii economico-financiare. Acesta exprimă eficienţa utilizării întregii

3
averi, ceea ce înseamnă luarea în calcul a tuturor veniturilor – din orice sursă – şi a tuturor
cheltuielilor efectuate pentru orice domeniu, care, legal, pot fi atribuite aceleeaşi perioade de
gestiune.
Din punct de vedere cantitativ, acest indicator constituie diferenţa dintre profitul perioadei
de gestiune pînă la impozitare (PPGPI) şi cheltuielile privind impozitul pe venit (Chi/v), modelul
matematic fiind:
PN = PPGPI – Chi/v
Profitul net al perioadei de gestiune, ca reflectare a rentabilităţii întregii activităţi desfăşurate
de întreprindere în cursul anului, urmează a fi repartizat conform reglementărilor în vigoare. De
aceea, analiza profitului în cadrul notei explicative trebuie finalizată cu examinarea acestuia,
aprecierea direcţiilor principale de distribuire a profitului net.
Analiza profitului net se efectuează în baza datelor reflectate în planul de afaceri, bilanţul
contabil şi anexa la acesta, în raportul privind rezultatele financiare şi anexa la raportul privind
rezultatele financiare, în raportul privind fluxul capitalului propriu, statutul întreprinderii, precum şi
în baza diferitor acte normative referitoare la modalitatea repartizării profitului.
O importanţă deosebită în cadrul analizei rezultatelor financiare o are analiza formării
profitului net (pierderii nete).
Profitul net (pierderea netă) reprezintă unul dintre indicatorii economici de bază, care
caracterizează rezultatele finale ale activităţii economico-financiare.
În continuare se prezentă analiza rezultatului net al CAP „Basarabia”, folosindu-se tabelul
de mai jos.

Tabelul 9
Analiza formării profitului net al CAP „Basarabia”
(în lei)
Indicatorii Sursa de Anul 2007 Anul Abaterea
inform 2008 (+,-)

4
 A 2 3 4 5
Profitul (pierderea) perioadei de rd. 130 5523109 7079727 +1556618
gestiune pînă la impozitare f.nr.2
Cheltuieli (economii) privind rd. 140 175915 - -175915
impozitul pe venit f.nr.2
Profit net (pierderea netă) rd. 150 5347194 7079727 +1732533
f.nr.2
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare

Conform datelor reflectate în Raportul privind rezultatele financiare (anexa2 ) CAP

“Basarabia” a obţinut la finele anului 2008 profit net în sumă de 7079727 lei, care este egal cu
pofitul contabil deoarece în perioada dată întreprinderea analizată, ca şi toate întreprinderile cu
statut de persoane juridice de pe teritoriul Republicii Moldova, a fost scutită de plata pentru
impozitul pe venit. E de menţiomat, că în anul 2007 întreprinderea analizată a înregistrat profit net
în sumă de 5347194 lei, care diferă de profitul de bilanţ cu mărimea cheltuielilor privind impozitul
pe venit – 175915 lei. Deci, la întreprinderea analizată se observă o majorare a profitului net în anul
2008 comparativ cu anul 2007 cu 1732533 lei.
Această majorare se datorează creşterii profitului pînă la impozitare în anul curent cu
1556618 lei şi diminuării cheltuielilor privind impozitul pe venit cu 175915 lei.
Este necesar de menţionat, că pentru analiza detaliată a profitului net (pierderea netă) e
nevoie de a studia formarea profitului impozabil (pierderii fiscale), care diferă de profitul
(pierderea) contabil cu mărimea diferenţelor permanente şi temporare şi este reflectat în Declaraţia
cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitatea de antreprenoriat.

4
 Capitolul III. Propuneri şi recomandări privind maximizarea rezultatelor financiare

3.1. Direcţii de maximizare a rezultatelor financiare a CAP “Basarabia”

La etapa actuală, maximizarea profitului este un instrument puternic de stimulare a agenţilor
economici privind asigurarea creşterii economice permanente.
Maximizarea profitului constituie o problemă dominantă a oricărui agent economic.
Obţinerea profitului maxim este posibil în cazul combinării volumului producţiei fabricate, preţului
produsului şi consumurilor de producţie. Aceasta constă în alegerea unui astfel de volum al
producţiei fabricate (comercializate), care prevede egalitatea dintre venitul marginal şi costurile,
cheltuielile marginale. [20, p. 556]
Toate firmele doresc să-şi sporească profitul obţinut din activitatea economico/financiară.
Acesta este influenţat, pe de o parte, de volumul producţiei fabricate şi comercializate şi, pe de altă
parte, de costurile de producţie. Firmele au posibilitatea să influenţeze aceşti doi factori de bază în
vederea sporirii profiturilor.
De aceea, în continuare se prezintă calculul rezervelor interne existente la CAP „Basarabia”
privind majorarea profitului brut.

Rezervele de maximizare a profitului

Sporirea volumului producţiei Sporirea

fabricatepreţurilor Reducerea costului de producţie

Sporirea calităţii produselor fabricate

Căutarea pieţelor de desfacere
Comercializarea
mai avantajoase
produselor în termenii optimali

Fig.3 Bloc-schema rezervelor de maximizare a profitului brut al CAP „Basarabia”

În vederea calculării rezervelor interne de majorare a profitului este necesară, în primul rînd,
determinarea posibilităţii creşterii profitului pe seama rezervelor evidenţiate mai sus prin sporirea
cantităţii produselor vîndute în unităţi fizice, micşorarea costului unitar al produselor vîndute,
majorarea preţurilor la produsele vîndute. Sporirea preţurilor de vînzare prin creşterea calităţii
produselor vîndute, comercializarea acestora pe pieţe mai atrăgătoare şi altele.
Rezervele interne de majorare a profitului se determină pe fiecare produs în parte.

4
 Analiza financiară reprezintă punctul de pornire în conceperea, fundamentarea şi
implimentarea soluţiilor strategice de îmbunătăţire a performanţelor curente ale întreprinderii.
Metoda diagnosticului şi aprecierii rezultatelor financiare descrisă în capitolul doi dă
posibilitate fiecărui producător să-şi aprecieze cu suficientă exactitate gradul de profitabilitate şi
rentabilitate a activităţii pe care o desfăşoară.
Existenţa unei multitudini de metode de previzionare impune necesitatea evaluării şi
selectării celei mai adecvate metode, care să facă posibil rezolvarea cît mai rapidă şi corectă a
problemelor, să asigure un grad înalt de precizie şi de validitate cerut.
Pentru prognozarea indicatorilor sus numiţi s-a convenit utilizarea metodei de extrapolare,
care se bazează pe presupunerea că tendinţele observate în trecut reflectă influieinţa factorilor, care
vor acţiona şi în viitor.
În continuare autorul va examina rezultatele financiare la C.A.P. “Basarabia“ sub aspect
strategic, luând în calcul informaţia prezentată în tabelele de mai jos. Variantele prezentate pot fi
discutabile, deoarece la elaborarea lor s-a luat în consideraţie condiţiile neuniforme de activitate
(capacitatea de producţie, gradul de aprovizionare, asigurarea cu materie primă şi materiale, piaţa de
desfacere, nivelul consumurilor şi cheltuielilor, preţul mediu unitar la produse finite etc.) în mod
divers, ţinând cont de gradul profunzimii cercetărilor acestora.
Un element de bază al planului de afaceri este aprecierea şi argumentarea justificată a căilor
de bază ce contribuie la obţinerea rezultatelor financiare. Drept sursă principală de informaţie în
acest caz serveşte “Darea de seamă despre rezultatele financiare şi folosirea lor” . De regulă
mărimea absolută a rezultatului financiar este determinată de veniturile provenite din activitatea de
bază sau din vânzarea mărfurilor. Pentru a evidenţia căile de bază care determină rezultatele
financiare se recomandă următorul table

Tabelul 10

Efectivul rezultatelor financiare al C.A.P. “Basarabia” pe anii 2007-2009

Nr. Indicii Anii

2007 2008 2009

1 Vânzări nete 19333730 15931192 11369631

2 Costul vînzărilor 14782010 11917930 11065765
3 Profitul brut 4551720 4013262 303866
4 Cheltuieli comerciale 25244 24862 36179
5 Cheltuieli generale 1208290 1278635 1219265
6 Alte cheltuieli operaţionale 234827 8036640 511999

4
7 Alte venituri operaţionale 350754 8389255 681263
8 Rezultatul din activitatea operaţională 3434143 3062380 -782314
9 Rezultatul din activitatea de investiţii -148944 2436396 179935
10 Rezultatul din activitatea financiară 2237940 1580951 770037
11 Profit pînă la impozitare 5523109 7079727 167658
Sursa elaborat de autor în baza Raportului privind Rezultatele financiare

Examinând datele din tabel, constatăm că la C.A.P. “Basarabia” rezultatele din activitatea
operaţională comparativ cu anul de gestiune 2007 în anul 2009 acest indicator a scăzut de la
3434143 lei la -782314 lei sau suplimentar cu 4216457 lei.
Elementul de bază, care a contribui la micşorarea beneficiului de bilanţ îl prezintă volumul
vânzărilor, acesta s-a micşorat în 2009 faţă de de 2007 cu 7964099 lei.
Astfel conducerea C.A.P. “Basarabia” se va strădui să acorde o atenţie deosebită problemei
legate de diversificarea activităţii de bază prin elaborarea unor măsuri suplimentare, ce vor contribui
la desfacerea producţiei pe noi pieţe de consum atît în ţară cît şi peste hotarele ei.
Comparând informaţia prezentată în tabelul respectiv observăm, că colectivul de muncă al
C.A.P. “Basarabia” vor trebui să depună eforturi esenţiale în obţinerea unei activităţi durabile pe
următorii ani de activitate.
Necesitatea înzestrării permanente a procesului de producţie cu mecanisme şi utilaje noi,
cît şi inventarierea judicioasă a fondurilor fixe care pe parcursul ultimilor ani nu sunt implicate în
circuitul de activitate din diferite motive, şi deci nu aduc profit, vor contribui la obţinerea
rezultatelor financiare obţinute din vânzarea fondurilor fixe. Dar acest domeniu de activitate
necesită o atenţie deosebită, bine gândit ca să nu ducă la rezultate negative.
Previziunea volumului de producţie în condiţiile de instabilitate economică în care se află
Republica Moldova decurge din bugetul vânzărilor şi întreprinderea trebuie să ţină cont de :
 Cererea pe piaţă şi canalele de realizare a producţiei;
 Asigurarea întreprinderii cu mijloacele de producţie necesare;
 Utilizarea maximă a capacităţii de producţie.

4
 Tabelul 11
Planul vînzărilor la CAP “Basarabia” pentru anii 2007- 2009

Anii
Indicatorii 2007 program 2008 proiect 2009 prognoză
1. Vânzări nete- 19333730 15931192 11369631
Inclusiv:
a. vînzarea produselor finite 19002704 15699407 11129129
b. vînzarea mărfurilor 222615 86147 47726
c. prestarea serviciilor 108411 143678 192776
Elaborat de autor în baza anexei la Bilanţul contabil

Dacă volumul producţiei va creşte, necesarul de active de asemenea va trebui să crească.

Întreprinderea va avea nevoie de numerar suplimentar pentru a fi imediat investit în stocuri de
materii prime şi materiale, iar când se va atinge capacitatea maximă, sunt necesare fonduri şi pentru
investiţii în active fixe.
Accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor de mărfuri şi materiale, precum şi reducerea
duratei de încasare a creanţelor vor permite C.A.P. “Basarabia” obţinerea în următorii ani a unui
flux pozitiv al mijloacelor băneşti, fapt ce atestă o situaţie financiară favorabilă pe viitor. Pentru
întreprindere este şi mai favorabil dacă în decursul perioadei previzionale ponderea desfacerii de
mărfuri pe piaţa externă şi pe cea internă treptat va creşte.
Din diagnosticul efectuat au rezultat câteva concluzii de mare importanţă, care oferă
oportunităţi pentru decidenţii interesaţi în îmbunătăţirea funcţionalităţii întregului sistem:
1. Există un sistem raţional de aprovizionare şi asigurare cu materie primă şi materiale,
ar fi necesar să se perfecţioneze acest sistem de aprovizionare cu materie primă şi resurse
materiale, contractele încheiate cu furnizorii (în baza contractelor încheiate cu furnizorii pe o
perioadă mult mai îndelungată şi să includă careva elemente de atragere )
2. Să fie o concordanţă mult mai favorabilă între patrimoniul întreprinderii şi gradul
utilizării acestuia
3. Piaţa de desfacere este bine determinată de cererea consumatorilor străini, astfel
întreprinderea ar trebui să perfecteze piaţa internă de desfacere care este limitată din cauza
capacităţii reduse de cumpărare a consumatorilor
4. Să tindă mereu spre un ritm de creştere a profitului perioadei de gestiune până la
impozitare în paralel cu sporirea veniturilor din vânzarea produselor finite presupune şi o

4
 reducere esenţială a cheltuielilor întreprinderii pentru activitatea operaţională, cît şi pentru cea
neoperaţională (de investiţii şi financiară).
Rezerva internă de sporire a profitului pe seama creşterii cantităţii produselor vîndute
(Rvpf) se calculează în baza formulei de mai jos:
Rvpf = rezerva de sporire a cantităţii fiecărui produs vîndut * profitul brut efectiv pe
unitate de produs
Calculul rezervei interne de majorare a profitului pe seama reducerii costului unitar al
produselor vîndute se determină prin înmulţirea rezervei de reducere a costului pe fiecare produs cu
cantitatea posibilă de vînzare a acestuia.
O rezervă semnificativă a majorării profitului constituie creşterea preţurilor medii de vînzare
a produselor prin comercializarea acestora pe pieţe mai atrăgătoare, creşterea calităţii produselor
vîndute.
Calculul rezervei de majorare a profitului pe seama comercializării produselor pe pieţe mai
atrăgătoare se efectuiază astfel: abaterea cotei produselor vîndute prin diferite căi de desfacere se
înmulţeşte cu preţul de vînzare stability pentru fiecare cale. Suma obţinută se înmulţeşte cu
cantitatea posibilă de vînzare a produsului.
În acest paragraf ţinem, de asemenea, să reflectăm rezervele de majorare a altor tipuri de
profit obţinuţi de CAP “Basarabia” în anul 2008.
Reeşind din calculele efetuate în capitolul doi, putem menţiona că firma analizată dispune de
rezerve interne de sporire a următoarelor tipuri de profit:
➢ a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare în mărime de 1028752 lei;
➢ a profitului din activitatea operaţională în mărime de 371763 lei;
➢ a profitului din activitatea de investiţii în sumă de 288107 lei;
➢ a profitului din activitatea financiară în valoare de 656989 lei;
➢ a profitului net în sumă de 1028752 lei

4
 Concluzii şi recomandări

Aş dori să menţionez faptul că această temă este destul de impunătoare şi actuală în procesul
de tranziţie de la o economie planificată la cea de piaţă, din motiv că diagnosticul constituie
controlul medical al firmei şi ca rezultat este prescrisă cura pe care întreprinderea este obligată să o
urmeze, de altfel ea va fi sortită falimentului.

Astfel încât sfera de bază a unei economii naţionale reprezintă sfera de producţie, raţiunea
producătorului constă în faptul, că el nici odată nu-şi v-a permite să producă marfa, care nu este
solicitată pe piaţa de desfacere, sau care nu poate să-i asigure profitul scontat. Scopul fiecărui agent
economic este de a obţine un profit cît mai mare în raport cu efortul depus.
În lucrarea dată a-m examinat căile principale de obţinere a profitului caracteristice pentru
unităţile de producţie, cît şi metodele principale de diagnostic şi estimare a acestor rezultate:
începînd cu profitul brut şi terminănd cu cel pînă la impozitare.
În procesul cercetării am divizat sistemul de factori care influenţează modificarea profitului
sub aspectul concordanţei factorilor interni – care depind de activitatea întreprinderii şi a celor
externi – care în cea mai mare măsură nu depinde de activitatea acesteia.
Deci, în baza temei studiate în teza respectivă aş putea conchide următoarele lucruri:
1. Un rol important în acest proces îl are profitul, care prin conţinutul său economic în
condiţiile atuale este sursa principală de autofinanţare a unităţilor de producţie şi a bunăstării vieţii
sociale în întregime. În viziunea noilor cerinţe ale economiei de piaţă, orice producător, în perioada
derulării unei activităţi, trebuie să-şi determine foarte clar potenţialul său de dezvoltare în ramura
respectivă şi efortul propriu în obţinerea unor rezultate financiare mai avantajoase.
2. Pornind de la analiza situaţiei reale a C.A.P. „Basarabia”, starea actuală a
întreprinderii poate fi caracterizată prin:
 Lipsa capitalului pe termen lung pentru înnoirea şi diversificarea producţiei;
 Degradarea fizică şi morală a utilajului, fapt ce atrage după sine creşterea
cheltuielilor de întreţinere şi reparare;
 Micşorarea randamentului mijloacelor fixe;
 Costuri mari de producţie care duc, de obicei, la obstacole în pătrunderea acesteia pe
piaţa externă şi la concentrarea pe piaţa internă care are o capacitate de absorbţie prea mică;

4
  Lipsa unei strategii de dezvoltare de lungă durată şi lipsa echipelor de manageri
capabili să realizeze astfel de strategii, nefolosirea şi necunoaşterea stilurilor noi de management, ce
ar genera posibilităţi sinergetice de dezvoltare;
 Inexistenţa unui proces continuu de instruire economică şi a unei reacţionări
prompte la schimbările de mediu.
3. Pentru depăşirea situaţiei în care se află la moment întreprinderea CAP „Basarabia”
şi pentru crearea unor premise de transformare a acestei companii într-un agent esenţial ai
economiei de piaţă aş propune un set de măsuri de ordin metodologic şi practic, după cum urmează:
a) Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere creşte şi se
dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a supravieţui depinde de
capacitatea managerilor de marketing de a promova noi idei pentru produse noi, a
managerilor financiari de a utiliza maximum eficient resursele financiare, pe baza
căreia este posibilă creşterea profitabilităţii întreprinderii;
b) Creşterea volumului venitului din vânzări. Pentru îmbunătăţirea acestui indicator
aş propune următoarele acţiuni:
 Lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing;
 Urgentarea realizării activelor neutilizate. În condiţiile în care întreprinderea
dispune de echipamente neutilizate, acestea trebuie realizate sau date în folosinţă micilor
întreprinzători, asigurând, pe de o parte, evitarea pierderilor provocate de uzura fizică şi morală şi
creşterea fluxului financiar de intrare, pe de altă parte, creşterea cifrei vînzărilor şi, corespunzător,
sporirea profitului;
c) Reducerea costului vânzărilor. Pentru reducerea costului întreprinderea trebuie să:
 Dezvolte şi modernizeze tehnologiile de fabricaţie;
 Reducă personalul angajat la întreprindere;
 Diversifice furnizorii de materie primă şi materiale, energie şi combustibil.
d) Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului. În acest context, o poziţie prioritară revine
operaţiunilor privind sporirea ritmului de încasare a producţiei livrate prin ţinerea unei evidenţe
clare, permanente a documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienţii,
adresarea de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul evitării unor
situaţii nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici privind relaţiile cu clienţii, eficientizarea
gestionării lor prin utilizarea metodelor moderne.

4
 e) Pentru o activitate durabilă în condiţiile economiei de tranziţie este nevoie de
asigurarea unui suport legal din partea statului, de stabilizarea situaţiei economice prin reducerea
inflaţiei şi promovarea investiţiilor în Republica Moldova.
4. În perspectiva de lungă durată, compania CAP „Basarabia” ar trebui să dezvolte o
strategie de dezvoltare a întreprinderii în condiţiile actuale de piaţă, prin:
 Competitivitatea producţiei. Sporirea competitivităţii producţiei atât pe piaţa
internă, cât şi pe cea externă este posibilă prin:
 Creşterea calităţii producţiei. Pentru a obţine victori în lupta concurenţială,
„Basarabia” CAP trebuie mereu să lucreze asupra calităţii şi să producă această marfă mai repede
decât concurenţii lor
 Însuşirea noilor tipuri de producţie competitivă pe piaţă şi lărgirea sortimentului
de mărfuri în scopul substituirii producţiei de import de calitate inferioară. Aceasta din urmă
necesită rezolvarea unor probleme ce ţin de pregătirea cadrelor calificate, creşterea potenţialului
inovaţional, a calităţii managementului şi structurii de conducere.
 Competitivitatea tehnologiilor. Conform spuselor economistului american
A.I.Ross, sporirea volumului de producţie în statele dezvoltate cu 50-60% este obţinută pe baza
înnoirii tehnologiilor şi nu a creşterii consumului de resurse. Creşterea competitivităţii tehnologiilor
constă în retehnologizarea şi modernizarea permanentă a procesului de producţie.
 Competitivitatea organizării procesului de producere, a muncii şi gestionării.
Pentru ca mijloacele investite în noile tehnologii să se recupereze, este necesar să se echilibreze
nivelul tehnic al producţiei cu necesităţile pieţei concurenţiale. O altă modalitate ar fi atragerea
investiţiilor directe, a creditelor pe termen lung în vederea înnoirii şi modernizării bazei tehnico-
materiale a industriei şi aplicării tehnologiilor moderne de producere.
5. În final, aş putea menţiona faptul că ponderea rezultatului din activitatea operaţională
este mult mai mică decât cea din activitatea de investiţii şi din cea financiară, ceea ce nu este
normal pentru o întreprindere de producere. Deci toate aceste concluzii şi propuneri ţin de
orientarea managerilor spre alegerea unor decizii optime de sporire a competitivităţii, dar realizarea
în practică mai depinde încă de mulţi factori interni şi externi, care trebuie depistaţi şi înlăturaţi,
aceasta fiind posibilă doar în urma analizei financiare a activităţii propriei întreprinderi, dar şi a
celor concurente.

4
 Propunerea programului de acţiune şi a măsurilor de ameliorare a rezultatelor
întreprinderii
Deoarece situaţia financiară la C.A.P „Basarabia” este favorabilă la etapa actuală, ca şi
orişicare agent economic ce doreşte o transformare a lor în agenţi esenţiali ai economiei de piaţă,
astfel autorul propune un set de măsuri de ordin metodologic şi practic care să conducă la creşterea
profitabilităţii .
Printre căile şi modalităţile ce ar putea fi avute în vederea în sporirea eficientizării activităţii
C.A.P. “Basarabia” se enumără:
1. Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere creşte şi se
dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a supravieţui depinde de capacitatea
managerilor de a promova noi idei pentru noi produse, asigurând astfel lărgirea sortimentului de
produse comercializate şi pe această bază fiind posibilă creşterea profitabilităţii întreprinderii;
2. Creşterea volumului vânzărilor. Pentru îmbunătăţirea situaţiei în perspectivă în ceea ce
priveşte indicatorul “cifra vânzărilor” se propun unele categorii de măsuri:
- lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing. În condiţiile actuale, când
întreprinderea dispune de stocuri greu vîndabile activitatea specialiştilor din domeniului
marketingului trebuie să fie îndreptată spre:
- determinarea potenţialului pieţei, care presupune studierea cerinţelor şi problemelor
clienţilor, a capacităţii concurenţiale;
- acomodarea la maximum a procesului de producţie la cerinţele pieţei, la studierea şi
caracterul cereri;
- asigurarea creşterii vânzărilor prin intermediul reclamei şi publicităţii profesionale,
încheierii contractelor directe cu consumatorii etc.;
- modificarea sortimentului producţiei conform cerinţelor pieţei;
- organizarea expoziţiilor cu vânzare în oraşele republicii şi peste hotare.
Astfel întreprinderea va putea produce nu doar pentru acoperirea capacităţilor de producţie
şi creşterea stocurilor de produse, ci pentru piaţă şi necesităţile sale.
3. Reducerea costului vânzărilor.
Aici putem menţiona că agravarea situaţiei financiare a unei întreprinderi industriale,
creşterea costurilor de producţie constituie un fenomen marcant al ultimei perioade.
Principalele cauze care au determinat creşterea costurilor de producţie sunt: creşterea
costurilor fixe ca urmare a reducerii considerabile a capacităţilor de producţie, creşterea preţurilor la
materia primă, la energie, sporirea cheltuielilor legate de creşterea ratei dobânzii pentru creditele
primite ş.a., toate acestea conducând la diminuarea profitului

5
 Pornind de la influenţa cheltuielilor totale asupra profitului şi implicit, asupra rentabilităţii,
trebuie avute în vedere unele măsuri pentru reducerea costurilor:
- realizarea produselor pe baza criteriilor de eficienţă economică, care presupune practicarea
unor preţuri de vânzare care să permită acoperirea costului de producţie şi obţinerea unui profit
- dezvoltarea şi modernizarea potenţialului tehnic al întreprinderii, care să antreneze
cheltuielile financiare cît mai reduse şi vinderea activelor neutilizate.
- perfecţionarea personalului angajat la întreprinderi;
- diversificarea furnizorilor de materie primă şi materiale, energie şi combustibil. Este
necesară existenţa la întreprindere a unui sistem de informare privind furnizorii, caracteristicile şi
preţurile materiilor prime.
4. Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului care conduce la sporirea numerarului şi care
fiind plasat în acţiuni profitabile va genera profit. În acest context, o poziţie prioritară revine
operaţiilor privind sporirea ritmului de încasare a producţiei livrate prin ţinerea unei evidenţe clare,
permanente a documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienţii, adresarea
de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul evitării unor situaţii
nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici privind relaţiile cu clienţii, eficientizarea
gestionării lor prin utilizarea metodelor moderne.
În concluzie putem afirma, că acţiunile şi direcţiile propuse dau o orientare generală
managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor financiare, dar realizarea în
practică, depinde încă de o mulţime de factori interni şi externi care trebuie depistaţi şi înlăturaţi,
aceasta fiind posibil doar în rezultatul analizei financiare a activităţii de producţie a întreprinderii cît
şi a concurenţei.
Deci în cadrul procesului de prognozare a dezvoltării întreprinderii industriale C.A.P.
“Basarabia”, sunt incluşi cei mai semnificativi indicatori de apreciere a situaţiei financiare printre
care: volumul vânzărilor, profitul etc. O importanţă deosebită a revenit selectării metodelor de
previziune, chemate să asigure un grad înalt de precizie şi de validitate cerut. Pentru prognozarea
indicatorilor sus- numiţi, s-a convenit utilizarea metodei de extrapolare, care se bazează pe
presupunerea că tendinţele observate în trecut reflectă influenţa factorilor care vor acţiona şi în
viitor.

5
 BIBLIOGRAFIA

Cărţi, manuale

1. Andronic B.C. Performanţa firmei, Editura Polirom, Iaşi, 2000

2. Antoniu N., Adochiţei M., Cristea H., Neagoe I., Dumitrescu D. şi Ilie V. „Finanţele
întreprinderilor. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.Bucureşti, 1993
3. Atkinson Iloyd. Economics, Richard D. Irwin Inc., Homewood, Illinais, 1982
4. Avare Ph., Ravary L., Legros G., Lemonnier P. Gestiunea şi analiza financiară, Editura
Economică, Bucureşti, 2002
5. Balanuţa V. Analiza gestionară.-Ch.: F.E.P.”Tipogr.Centrală”, 2003
6. Bistriceanu G.D., Adochiţei M.N., Negea E. Finanţele agenţilor economici, Editura
economică, Bucureşti, 2001
7. Bistriceanu G.D. şi colectiv de autori – Lexicon de finanţe – Credit. Contabilitate şi
Informatică Financiar-contabilă. Vol. I. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1981.
8. Corneliu I. Analiza economico-financiară. Iaşi, 1995.
9. Cornescu V. Costul şi veniturile în economia de piaţă. Editura IMCO. Chişinău, 1992
10. Dobrotă Niţă. Economie politică. Copyright, Editura Economică, 1997
11. Economia politică. Volumul I. Editura Porto – Franco. Galaţi, 1991
12. John K. Galbraith. Ştiinţa economică şi interesul public. Editura politică, Bucureşti, 1982
13. George Stra. Curs de economie politică. Editura librăriei „Remus Cioflec”. Cluj, 1937
14. Gheorghe I. Ana Profitul. Editura economică. Bucureşti, 1998
15. Gorincu G. Mic dicţionar al economiei de piaţă. Editura Porto-Franco. Galaţi, 1991
16. Heyne Paul, University of Washington The Economic Way of Thinking” în traducere la
Editura Didactică şi Pedagogică . Bucureşti, 1991
17. Ţiriulnicov N. Analiza rapoartelor financiare / Natalia Ţiriulnicova, Valentina Paladi,
Ludmila Gavriliuc, Nelea Chirilova, Diana Furtuna - Ch.: F.E.- P.”Tipogr. Centrală”, 2004.
18. Bătrâncea, loan, Barb, A., Todea N. Diagnosticul economic al firmei. // Tribuna economică,
1999. nr.15, p. 14-15.
19. Carauş, V., Diagnoza impune decizii ferme de restructurare. // Economica 1997, nr. 4, p.
38-39.
20. Gortolomei, V., Gheorghită, M., Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub aspectul
aplicării S.N.C. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.7-8, p.93-95.
21. Işfănescu Aurel , Diagnosticul întreprinderii în dificultate. // Tribuna economică, 1997,
nr.28, p. 14-15

5
22. Nederiţă, A., Tiriulnicov, N., Paladi, V., Gavriliuc, L. Recomandări practice la raportul
privind întocmii ea notei explicative la raportul financiar anual. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.4,
p.40-74.
23. Plămădeală, N Diagnostciul şi estimarea patrimoniului întreprinderii şi eficienţei utilizării
activelor în contextul restructurării activităţii de producţie. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.6, p.48-
51
24. Pântea, P., Deaconu, A. Bilanţul financiar în diagnosticul financiar al
întreprinderii. // Finanţe, credit şi contabilitate, 1997, nr.7-8, p.4-10.
25. Staicu Florea , diagnostic inern – premisă a investiţiilor unei firme.// Tribuna economică,
2006, nr. 13, p. 16-18.
26. Бернстайн Л.А. Анализ финансовой отчетности. М.: «Финансы и статистика», 1996
27. Бочаров В. Финансовый анализ. Санкт – Петербург, 2001
28. Савицкая Г.В. Анализ хозяйственной деятельности предприятия. Минск: ООО
“Новое знание”, 1999
29. Семенов В.М., Баев И.А., Терехова С.А. и др. Экономика предприятия. Москва:
Центр экономики и маркетинга, 1996
30. Селезнева Н.Н., Ионова А.Ф. Финансовый анализ. Москва, ЮНИТИ, 2003, с. 221-223
31. Шеремет А.Д., Сайфулин Р.С. Финансы предприятий. Москва. ИНФРА-М, 1997

Articole din presa periodică

32. Bălănuţă V. Diagnosticul şi estimarea potenţialului economico-financiar al întreprinderii în

contextul analizei exprese. Contabilitate şi audit, nr.5, 2002, p.49-
33. Bălănuţă V. Diagnosticul şi estimarea profitului întreprinderii. Contabilitate şi audit, nr.5,
2002, p.49-53
34. Bălănuţă V., Sandul T., Fratea N. Diagnosticul şi estimarea rentabilităţii economice şi
financiare în contextul restructurării activităţii de producţie - Contabilitate şi audit, 1998, nr.7.
35. Gortolomei V. Gheorghiţă M. Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub aspectul
aplicării S.N.C. Contabilitate şi audit, 1999, nr.7-8.
36. Nederiţa A., Ţiriulnicov N., Paladi V., Gavriluic L. Recomandări practice privind
întocmirea notei explicative la raportul financiar anual. - Contabilitate şi audit, 1999, nr.4.

5
5